Arhiva

Posts Tagged ‘Profesori’

Me Tarzan

2 septembrie 2016 4 comentarii

20121226_4_1

De când îşi bat gura (de pomană) specialiştii,  cine să-i asculte?

De ce orele la şcoală nu sunt suficiente?

Pentru că nu există metodă, nici interes.

Ora trece, copiii ştiu la ce pagină e lecţia, n-au decât să lucreze acasă. Mno, la ce mai este nevoie de atâţia profesori? Doar totul deja este în manual.

Ce fac elevii la ore, de fapt? Nu mare lucru, doar li se explică semidoct că nu ştiu mai nimic.

Doar de asta se duc la şcoală, ca să demonstreze ce deja ştiau, nu ca să înveţe. Există orele alea la care sunt evaluaţi. Aşa să fie? Nope. Asta ar trebui  de fapt să fie autoevaluare. În special a profesorilor. Atunci e edificator dacă tu, profesore, ţi-ai făcut treaba sau ai ars gazul de pomană pe banii statului. Şi nici măcar nu e cel mai rău lucru. Cei care pierd sunt copiii.

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/exclusiv-psiholog-american-fara-teme-niciun-studiu-nu-a-aratat-ca-e-nevoie-ca-elevii-sa-invete-in-runda-a-doua-dupa-o-zi-la-scoala-535348

O să începi să bâzâi plângăcios că aşa ai făcut şi tu, ajungeai acasă după ore, aruncai ghiozdanul sau rucsacul, mâncai o scovergă şi te năpusteai pe teme. Erou, ce să zic. Şi pentru că ai crescut prost, trebuie să promovezi prostia. Mintea ta se îneacă şi scuipă sânge cănd apar argumente ca cele din filmuleţul de mai sus. La care nu ştiu dacă ai răbdare să te uiţi, pentru eşti acasă, nu la şcoală. Şi pentru că tu ştii mai bine, nu vin verzele astea cu doctorate luate prin cine ştie ce Cambridge să te înveţe pe tine. Păi doar se ştie că ăia de fapt încearcă să distrugă învăţământul românesc. Tot ce publică ăia e menit să se insinueze în media de la noi, care-i platită de Soros, ha!

Mno, cred că deja ţi-au ieşit bube de indignare aşa că te las să de te dai cu cremă de gălbenele şi-ţi urez să prinzi timpurile alea în care o să fii trimis acasă pe motiv că eşti o vită încălţată.

Sursa: micdavinci.wordpress.com


DANIELA RAŢIU: „Ați știut și ați tăcut. În termeni juridici, se numește complicitate…”

5 martie 2015 18 comentarii

Moștenirea lui Cristian Panait

Ați știut și ați tăcut. În termeni juridici, se numește complicitate. Ați știut cu toții și ați pus umărul la destructurarea unui stat. Jurnaliști, politicieni, funcționari, procurori, judecători, medici, asistente medicale, profesori, portari, polițiști, primari, consilieri, cetățeni. Cu toții ați închis ochii.

Daniela RațiuAți dat vina pe copii, rate, case, frigiderul gol, vacanțe în care ați vrut să mergeți și nu ați fi putut altfel, haine de firmă la care visați și pe care altfel nu vi le-ați fi permis, case cu piscină la care visați atunci când locuiați între betoane, la grămadă cu ”săracii și naivii”, mașinile de lux cu scaune din piele bej la care visați atunci când conduceați un hârb de mașină luată de la second. V-ați uitat în oglindă și v-ați spus că trebuie să o faceți pentru că nu aveți încotro, că o faceți pentru copiii voștri (deși vă e greu să recunoașteți egoismul sălbatic care v-a orbit, era doar pentru voi, obsesia compulsivă a acaparării de bunuri, terenuri, oameni).  

Vedeați în jurul vostru cum alții trăiau pe picior mare și atunci v-ați lăsat conduși de invidia care vă mușca din inimă. Puțin câte puțin, mecanismul justificării a orice și a oricum învârtea rotiță cu rotiță până când totul s-a relativizat. Linia roșie a devenit invizibilă. Ați trecut de cealaltă parte. Și când ați ajuns acolo, în lumea lor, când ați văzut că făceați parte dintre ei v-a umplut un sentiment de putere. Nimic și nimeni nu se putea atinge de voi, așa simțeați alături de cei la ale căror mese stăteați la început stingheri, băgându-vă în seamă, spunând câte ceva cu glasul gâtuit de emoție. Vă uitați în jur și vi se umplea inima de bucurie că sunteți parte din Marea Șmecherie Națională.

Ați văzut cum se țes intrigile, interesele cum interferează, cum barierele politice și instituționale  sunt atât de elastice. Toți își făceau curaj unul altuia spunând într-una, ca o mantră, ”nouă nu ni se poate întâmpla nimic. Îi avem pe toți la mână!”. Deja făceați parte dintre ei. Și ați văzut că, cu timpul, a început să se fure tot mai mult, era un fel de nebunie care vă cuprinseseră pe toți. Furtul era la drumul mare, haiducește, în haită: rafinării, păduri, fabrici, bugetul de stat la îndemână, oameni de toate felurile. Toți cuprinși de febra hoției, ca niște lăcuste. Televiziunile vă serveau și o fac în continuare pentru că jurnaliștii au venit cu voi la furat. În horă v-ați prins cu toții: politicieni, jurnaliști, procurori  și judecători corupți, funcționari. De ”săraci și naivi” aveți nevoie doar ca să îi băgați în față atunci când aveți nevoie să se bată pentru voi să urle isterizați că voi sunteți doar ”victime politice”. Nu ați făcut nimic pentru ei pentru că cu banii lor v-ați îndestulat conturile, v-ați cumpărat case, mașini, afaceri și oameni. Fiecare dintre voi aveți un mic/mare alai de fraieri cărora le aruncați oase de la masa voastră și pe care îi puneți să semneze pentru voi.

Această luxuriantă junglă a corupției pe care ați construit-o și din cauză căreia în România parcă nu se mai vede soarele, din când în când, ”Panaiții” o străbat și taie fără milă, încercând să taie din rădăcină, răul care ne sufocă, răul care pentru voi a devenit respirabil, de care sunteți dependenți. Acești Panaiți sunt tot mai numeroși. La început a fost doar el, Cristian Panait. Dar el a lăsat urme, ca niște pietricele într-o junglă întunecată, populată de fiare, iar pe urmele lăsate de el, ca niște jaloane, sunt tot mai mulți. Nu sunt doar procurori. Sunt și judecători, funcționari, jurnaliști, cetățeni. Sunt tot mai mulți. Și da!, le e foame de aer curat, de dreptate, de justiție, de principii, de normalitate.

Filmul lui Tudor Giurgiu, ”De ce eu?”, pornind de la cazul procurorului Cristian Panait, tocmai această complicitate vinovată o devoalează. Această complicitate ca o pânză de păianjen țesută în ultimii 25 de ani de toți cei mânați de frică, de teamă, de foamea de bani. Pe asta s-a construit sistemul putred care astăzi pocnește ca un puroi. Așa precum i se spune în film protagonistului care joacă rolul lui Panait, asta caută Sistemul: unde vede foamea și nerăbdarea acolo se oferă bani, ascensiune, toate cadourile strălucitoare pe care le poate refuza doar un caracter puternic, construit pe valori fundamentale. Filmul lui Tudor Giurgiu a venit când trebuia. Acum câțiva ani acest film nu ar fi produs aceeași emoție. Astăzi, ”De ce eu?” marchează moștenirea lui Cristian Panait: continuarea a ceea ce el a început.

Autor: Daniela Raţiu – jurnalist şi scriitor

Sursa: evz.ro

Profesori jigniţi, generali dezonoraţi …

16 ianuarie 2011 5 comentarii

Banii. Vrem nu vrem, această invenţie, ne controlează viaţa.

Există o vorbă care spune că banii au o calitate, după unii, un defect după alţii: „Banul la ban trage”.

Acum, de când cu criza, foarte mulţi s-au trezit cu portofelul uşurat binişor. E foarte adevărată chestia asta.

În timp, mulţi au beneficiat de momente favorabile când politicienii au făcut legi speciale, favorizând anumite categorii care deja erau favorizate faţă de altele.

Acum s-a încercat corectarea unor astfel de abuzuri. Evident că presa obedientă Opoziţiei a sărit să fructifice momentul. Nu e prima dată. Când a fost vorba că se scumpeşte gigacaloria presa murea de spaimă că nu ştiu ce papagal de pe la nuştiu ce insttut a descoperit că vom avea parte de cea mai a dracului iarnă din ultimul mileniu. Ce ce nu din ultimele zece, n-am înţeles.

De fiecare dată se găsesc cazuri care se exagerează şi se generalizează. Gata, Icsulescu va muri de foame ori nu va avea de unde să ia bani pentru o aspirină.

Acum vreo două zile, la Realitatea tv erau o mulţime de generali pensionari şi nişte profesori. Unii se plângeau că li se scade pensia, ceilalţi că vor fi obligaţi să delare mediaţiile pentru a fi impozitate.

În fine, discuţia nu era ieşită din ceea ce acum pare normal la emisiuni de acest gen cu concluzia pusă încă înainte de a porni discuţia. Dacă te detaşezi, aceste emisiuni pot fi chiar amuzante. În fond la cinci minute după ce trec nu-şi mai aminteşte nimeni despre ce a fost vorba.

Mi-au atras atenţia câteva declaraţii ale unor indivizi prezenţi.

Din gaşca generalilor cineva a spus că se simte dezonorat, că el a fost pe picior de război în 68 şi că în 70 a fost la inundaţii şi acolo a luptat, n-a zis cu cine cum nici cei care în 89 au primit titlul de Luptător în Revoluţie, chestie care însemna că au luptat deşi nici atunci nu s-a spus împotriva cui au luptat, morţii prin împuşcare nu au fost în rândurile unor terorişti de care se vorbea sau din rândul armatei ci din rândul celor care manifestau în stradă şi care nu erau înarmaţi. Cartuşele care s-au găsit în cadavre în mareea lor majoritate erao de calibru 7,62, calibrul Kalaşnikov-ului cu care era dotată armata română. Iar armata era comandată de ofiţeri din care mulţi acum se plăng că li se taie pensiile speciale.

Ce înseamnă acel: „Pe picior de război?” pe care erau acei militari? Nu mare lucru. Stăteau la serviciu în alarmă, adică nu se duceau la birtul obinuit să-ş bea vodculiţa ci trimiteau câte un soldat să le aducă de la alimentara. Ba mai aveau şi ocazia să le facă oarece curte gagicilor de la popotă ori de la spălătorie.

Foarte interesant mi s-a părut cineva care insista să se vorbească şi de faptul că oamenii nu îşi vor putea plăti ratele la bancă.

Deci, aşa, acei militari îşi evalau onoarea în bani? Păi dacă e aşa,  atunci în nici un caz nu se mai numeşte onoare ci altfel. Ce nu înţelg este cum cineva care avea o pensie de una sau mai multe sute de milioane a avut nevoie de împrumuturi pecare acum nu le mai poate plăti. Păi eu îmi amintesc cum foarte mulţi specialişti atrăgeau atenţia să nu searunce oamenii pe împrumuturi ne necesare pentru că va veni o criză care e posibil să-i facă să nu mai poată plăti. Foarte straniu.

La fel de straniu mi s-a părut şi faptul că un profesor care se îneca de nervi nu mai contenea să spună că se simte foarte jignit de ideea de a trebui să declare ce meditaţii dă. Jignit? De asemenea straniu, ca şi faptul că unii ziceau că se simt jigniţie de ideea de impozitare a meditaţiilor. Enervaţi, înţelegeam. Da jigniţi? Păi ce a plăti impozit înseamnă că statul te înjură sau te jigneşte?

Păi hai să vedem ceva. De ce oare e nevoie ca acei copii să meargă la meditaţii? Pentru că sunt boi şi nu pricep la şcoală? Sau poate pentru că dacă se duce la meditaţie, are nota asigurată la şcoală? Adică, practic, profesorii fac comerţ cu note? Straniu şi asta.

Am o belămurire. Dacă un elev se duce la şcoală bou şi vine vacă motiv pentru care trebuie să se ducă la meditaţii ca să devină măcar un măgar acolo, de ce să mai meargă la şcoală? Doar ca să ia profesorul un salariu şi să aibă unde îşi agăţa clenţii pentru meditaţii?

Păi dacă un copil se duce la şcoală şi nu pricepe despre ce e vorba, înseamnă că munca profesorului nu şi-a atins scopul, prestaţia sa a generat un rebut. Gigi Strugarul sau Mişu Frezorul, dacă fac un rebut, de obicei li se impută, iar dacă rebutul devine produsul cel mai abundent al muncii lor, Gigi şi Mişu vor fi daţi afară şi li se va şi imputa paguba.

În cazul în care părinţii văd că progenitura e la fel de deşteapă când vine de la şcoală, oare n-ar trebui să se simtă jigniţi?  Oare ei n-ar trebui să se simtă jigniţi când plătesc impozit din care i se va plăti profesorului salariul oficial iar ei mai trebuie să îi plătească un salariu şi mai mare pentru meditaţii?

Eu zic că da ar trebui să ne simţim jicniţi şi de ei, şi de acei generali care au fost de exemplu securişti şi au nenorocit oameni, au distrus vieţi, au ordonat FOC în Decembrie 89. Să ne simţim dezonoraţi că în loc să stea la închisoare vin cu pretenţii de pensii speciale pentru merite  deosebite.

Nu înţeleg de ce nevoie de atâta abureală. În fond să aibă onoare şi să nu ne mai jignescă inteligenţa…

Vrei mai mulţi bani? OK. Toţi vrem, dar nu te da dezonorat sau jignit. Spune că eşti nervos. E mai corect şi sună mai bine.

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: