Arhiva

Posts Tagged ‘Radu Gyr’

TEREZA – BRÎNDUŞA PALADE: „Ţările cu un trecut totalitar au de multe ori asemenea figuri literare sau intelectuale “şchioape”…..În România, cel puţin, istoria recentă a naţionalismului de tip legionar este una complicată. „

În loc de motto:

Libertatea de exprimare este un barometru al Democraţiei. Îngrădirea libertăţii de exprimare este unul semnele faptului că democraţia este în suferinţă. 

Mai grav decât îngrădirea libertăţii de exprimare nu este decât înţelegerea deviantă a acestui concept, când calomnia e înţeleasă drept dezvăluire şi înjurătura drept gem literar.

O democraţie nu poate fi sănătoasă decât dacă libertatea de exprimare este una echilibrată, fără îngrădiri şi fără devianţe.

Tereza-Brindusa Palade

Unde ne oprim? ”Giganții șchiopi” și cenzura libertății de exprimare

În 1936, după apariţia romanului lui Céline Moarte pe credit, ce conţinea inovaţii stilistice de natură să revoluţioneze naraţiunea modernă, nimeni altul decît Sartre elogia valoarea acestei proze non-conformiste. Céline era deja, în acel moment, cunoscut în Franța ca un autor cu un stil narativ ”rebel”, datorită romanului său anterior Călătorie la capătul nopţii(1934). Cîţiva ani mai tîrziu, profilul său fascist şi colaboraţionist, manifestat în celebrele sale pamflete anti-semite, avea să se contureze mai definit și, în 1950, avea să ducă la o condamnare in absentia pentru activităţile sale pro-naziste din timpul ocupaţiei.

Cu toate că nu s-a dezis niciodată de credinţele sale anti-semite şi, după război, a devenit un negaţionist, Céline a fost totuşi reabilitat ca figură literară în Franţa post-belică. Admirația estetică față de romanele sale nu a dispărut, în tabăra criticilor, din cauza dezacordului cu vederile sale politice. Unii exegeți contemporani, cum este americanul Milton Hindus, îl recunosc chiar ca pe un ”gigant șchiop”. Deși, pentru mulți cititori oripilați de pamfletele sale rasiste, termenul ”gigant” este inaplicabil, din cauza eșecului lui Céline de a percepe umanitatea evreilor, el rămîne totuși un scriitor de referință, chiar dacă, desigur, controversat.

Ţările cu un trecut totalitar au de multe ori asemenea figuri literare sau intelectuale “şchioape”. Este firesc, de aceea, ca eroizarea lor, de pildă prin instalarea statuilor lor în locuri publice sau prin denumirea de străzi şi instituţii cu numele lor, să fie pusă în discuție. Pe de altă parte, obiectivarea tuturor admiratorilor “giganţilor şchiopi” ca inamici publici poate risca să meargă pînă la excese și demonizări arbitrare. Ar trebui oare ca toţi admiratorii lui Eliade să fie consemnaţi pe o listă neagră? Sau ar fi indicat ca toţi “discipolii” lui Noica, mari şi mici, să fie marcaţi cu un “semn al fiarei” apocaliptice?

Cunosc bine un discipol al lui Constantin Noica care este, în contextul acestei discuţii, o figură cel puţin paradoxală. Evreu din Iaşi, cu o istorie de familie care include trauma Pogromului din iunie 1941. Un om de cultură şi un filosof de marcă. Politic, cu valori şi atitudini “de stînga”. Ei bine, acest om apără răspicat, cu orice prilej, memoria fostului său mentor de reducționisme politice de genul “a fost un naţionalist de extremă dreaptă” şi s-a temut de la bun început că aplicarea Legii Holocaustului (de altfel, deficitară în privința normelor de aplicare) ar putea merge atît de departe.

E vorba, într-un limbaj logic, de argumentul “pantei alunecoase” (slippery slope). Intelectuali majori ca Eliade, Noica şi Vulcănescu sau scriitori precum Vintilă Horia și Radu Gyr au avut într-adevăr devieri de extremă dreaptă, ce se cuvin recunoscute istoriografic, cu consecința că eroizarea lor prin statui şi denumiri stradale devine foarte problematică. Ne întrebăm, totuşi, unde ne oprim. Devine orice admiraţie publică pentru un “gigant şchiop”, fie el filosof, poet sau prozator, în sine blamabilă? Ne pierdem umorul şi ne transformăm într-un tribunal inchizorial care cercetează de erezie toate opiniile şi aprecierile exprimate public?

În România, cel puţin, istoria recentă a naţionalismului de tip legionar este una complicată. A existat, cum se ştie, un “trend naţionalist de dreapta” în inima Securităţii, perpetuat şi după 1990. Ioan-Petru Culianu i-a recunoscut existenţa şi a plătit scump curajul de a spune cu voce tare ce gîndea despre acest subiect. A existat astfel o ideologie naționalistă a Securităţii chiar în timpul lui Ceaușescu: naţional-comunismul. Ea a împrumutat clişee legionare şi a valorificat bogatul “patrimoniu” xenofob al fascismului în scopul legitimării comunismului românesc. În sine, a fost mai curînd un hibrid ideologic: rodul inovaţiei şi adaptării textului la context. Naţional-creştinismul de tip legionar este, prin comparaţie, o ideologie vetustă.

În plus, chiar sus-numitele figuri intelectuale “de dreapta” nu sînt chiar atît de previzibile. Cercetarea lui Eliade asupra religiilor arhaice şi a practicilor şamanice inspiră studii ce merg de la Misterele din Eleusis pînă la misticismul narcoticelor. Aşa cum arată Andrei Oişteanu în Religie, politică şi mit (2014), nu doar cercetătorii conservatori ai religiilor bazate pe venerarea prezenţei sacrului, ci şi căutătorii hippie ai extazului narcotic din anii ’60 (și ei discipolii lui Eliade la Divinity School, Universitatea din Chicago), valorifică intuiţii prezente în opera lui Eliade.

Desigur, se cuvine să admitem că libertatea de exprimare trebuie să aibă unele limite. Dar întrebarea este, din nou, unde ne oprim. De pildă, putem decide că exprimarea publică explicită a urii de rasă, gen, religie sau etnie ar trebui să fie sancţionată. Nu însă, probabil, şi satira, arta sau literatura care conţin critici sau ”aluzii subversive” implicite sau disimulate, de tipul Versetelor satanice. Nu și exercițiile de admirație publică față de ”giganți șchiopi” care nu sînt motivate prin aderarea la ”discursul lor instigator”. Acestea pot fi, desigur, comentate sau criticate public. Dar cenzurarea lor totală poate naşte monştri.

Atmosfera de suspiciune malignă produsă de sentimentul că orice atitudine publică admirativă față de ”giganți” culturali cu vederi politice discutabile poate fi sancționată rigid ca “ură bigotă” de către o poliţie a gîndirii ce “veghează permanent” nu este, desigur, respirabilă. Cred că ar trebui să ne mulțumim cu sancțiunile la adresa urii explicite, exprimate fără echivoc de A împotriva unei categorii B, pentru a nu aluneca în asemenea derive. În caz contrar, riscăm să instituim un neplăcut spirit al terorii asupra gîndirii şi exprimării, ce este, de altfel, straniul numitor comun al iacobinilor, fundamentaliştilor islamici, Inchiziţiei şi poliţiei politice din regimurile totalitare.

Tereza-Brindusa Palade

Autor:  Tereza-Brîndusa Palade

Sursa: contributors.ro

GRIGORE CARTIANU – ”Ridică-te, Gâdea! Ridică-te, Badea!” … (NEDUMERIRE: Cartianu n-o fi aflat că erecțiile nu sunt permise la ora la care Badea și Gâdea au emisiune?)

27 februarie 2013 2 comentarii

Precizări Ante Scriptum:

Personal cred că nici Badea și nici Gâdea nu ar trebui să se ridice la televizor. Erecțiile nu sunt permise nici în direct, nici în reluare. 

Diferența dintre ridicarea lui Gâdea și ridicarea lui Badea e că în cazul lui Badea fiind într-o gură,  se numește sex oral. 

===================================

Ridică-te, Gâdea! Ridică-te, Badea! 

 

Grigore Cartianu

Grigore Cartianu

 

Să mă ierte Radu Gyr-Martirul, să mă ierte şi detractorii lui Radu Gyr-Poetul, căci voi folosi cutremurătoarea poezie-manifest „Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!” ca bază pentru o parodie de actualitate.  Personajele mele nu sunt nici Gheorghe, nici Ion, simbolurile românismului crucificat de torţionarii stalinismului bolşevic, ci exact opusul lor: cozile-de-topor ale propagandei de tip neo-bolşevic. Îi veţi recunoaşte pe jalnicii slugoi ai lui Felix Turnătorul, cei lipsiţi de demnitate şi de Dumnezeu.

Ridică-te, Gâdea! Ridică-te, Badea!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru chec, nu pentru cozonac,
ci pentru locuinţa socială de mâine,
ridică-te, Gâde, ridică-te, Ciutac!

Pentru sângele duşmanului curs prin şanţuri,
pentru strigătul tău gros de godac,
pentru jeepul legat iarna cu lanţuri,
ridică-te, Bade, ridică-te, Ciutac!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să-l striveşti pe crudul Barroso,
să-l rupi în două ca pe trei surcele,
ridică-te, Grecu, ridică-te, nervoaso!

Aşa, ca să-ţi iei libertatea pe carduri
şi-n ea să te-afunzi ca într-o dulce tantra
şi multe zerouri în conturi să-ţi scuturi,
ridică-te, Dumi, ridică-te, Sandra!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, antene, bând veninul din cană,
pe clanţa lui Felix, uşor, fără cuvinte,
ridică-te, Dană, ridică-te, Oană!

Ridică-te, Tudor, din şanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ursu, pe groase ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a Antenei,
ridică-te, Felix, ridică-te, Varane!

Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!

Şi pentru că originalul merită citit ca o evanghelie a suferinţei neamului românesc, îmi fac datoria de a publica, încă o dată, poezia-manifest a lui Radu Gyr. Bieţi scalavi ai Cancerului-Politicii-Româneşti, citiţi şi vă căiţi cât nu e prea târziu!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapşane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Post-scriptum

Doar un ciutac nevertebrat (scuzaţi pleonasmul!) putea să grohăie la Antena 3: „Când pe Cristoiu îl ponegriseră Cartianu şi cu Moraru şi cu Vadim, făcându-l turnător la Securitate, a făcut Gâdea o emisiune sâmbăta, ca să-l apere pe «maestru»”. Încă o minciună produsă de asistatul social Victor Ciutacu, cel fericit că are privilegiul să coabiteze cu pârţurile Varanului. Pentru o corectă informare a publicului anesteziat de intoxicările produse de Ministerul Propagandei, precizez: niciodată, nici măcar când aveam viziuni diferite (eu la „Evenimentul zilei”, el la Antena 3), n-am afirmat că Ion Cristoiu a fost «turnător la Securitate». Nici măcar n-am comentat acest subiect. Afirmaţia a făcut-o Corneliu Vadim Tudor la o emisiune a lui Radu Moraru, care – din câte-mi amintesc – nu şi-a asumat-o. Personal, n-am participat la acea emisiune şi nici la altele pe această temă. Dar e mai greu să fii prieten cu adevărul atunci când, condamnat la trista soartă de ciutac, ciopleşti la statuia eroului-martir Adrian Năstase, în timp ce Voiculescu îţi umple cardul cu euroi şi creierul cu venin, iar amărăştenii pe care-i căinezi la televizor îţi plătesc locuinţa socială de lux.

Autor: 

Sursa: nasul.tv

Casus belli – Radu Gyr… (Să încercăm să analizăm la rece… )

12 noiembrie 2012 5 comentarii

Observ că de la o vreme revine în atenția publică Radu Gyr… poetul legionar…

Vreau să remarc un lucru. Cei mai criticăcioși dintre criticăcioșii care îl critică pe R.Gyr și pe cei care îl readuc în atenție, nu au nici un fel de scrupule în a Vorbi la superlativ despre Mihail Sadoveanu (Acesta între 1927 și 1930 a fost Venerabilul Lojii masonice ieșene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale din Româ­nia (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason. După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al PrezidiuluMarii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.), despre ”cel mai mare poet român” cum se autodefinea Adrian Păunescu, avea dreptate, avea 180 de kile în viu, sau, de ce nu taman pe ”poetul casei Ceaușescu” așa cum îl definea Europa Liberă pe Corneliu Vadim Tudor …  sau, de nu? Lucian Avramescu, unul din rahaturile poeziei românești, creatorul aberației care se numea Serbările Scânteii Tineretului

Nu …nu contează…  pentru eim Radu Gyr și cei care recită din opera sa ori care vorbesc de el sunt adevărați balauri.

Ce nu spun papagalii este că radu Gyr a fost arestat nu doare de comuniști ci și de Carol, şi de Antonescu…

Bine spune Tiberiu Orășanu, pe Tiberiuorasanu’s Blog articol preluat și pe Dictatura Justiției (loc unde l-a,m găsit): 

Radu Gyr

S-a declanşat zilele aceste o controversă despre o poezie, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane. Sau mai bine spus, despre un politician care a recitat-o de curînd, la o lansare de candidaţi. Spiritele  s-au încins dar, nimeni nu a încercat să vadă despre ce este vorba, cu adevărat. S-a spus despre autor, că a fost legionar. Este drept dar, Radu Gyr a fost ceva mai mult de atît: a fost un adevărat performer: a reuşit să fie întemniţat şi de Carol, şi de Antonescu, şi de comunişti. Pentru această poezie, a fost chiar condamnat la moarte, dar nu pentru vina de a fi fost legionar ci, pentru vina de a incita ţărănimea contra ordinii instaurate de comunişti. Puteţi citi o scurtă biografie a lui Radu Gyr pe portalul Creştin Ortodox . Încercaţi să nu uitaţi că acest om a petrecut peste 20 de ani după zăbrele. Şi vă ofer pentru reflecţie o altă splendidă poezie a acestui autor:

Iisus în celulă 

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

– – –

……….Cînd vom învăţa să nu mai judecăm oamenii numai după greşelile lor ci mai ales, pentru reuşitele lor eventual literare? Cînd vom începe să ne considerăm CREŞTINI şi în interior nu doar în semnele exterioare (închinare, pupat moaşte, etc)?

Pentru conformitate: Sursa 1, Sursa 2

La finalul articolului de mai sus, se face o trimitere spre unele din poeziile lui Radu Gyr pe site-ul: romanianvoice.com

  1. Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
  2. Întrebare
  3. Poveste
  4. Îndemn la luptă
  5. A mai murit încă unul
  6. Cântec de leagăn
  7. Leagăn fără cântec
  8. Voi n-aţi fost cu noi în celule
  9. Isus în celulă
  10. Dă-mi chipul tău
  11. O, brad frumos…
  12. Baladă
  13. Hangiul
  14. Colind
  15. Vecinul care-a murit

Cred că a ne rezuma doar la atât înseamnă a ne situa de o parte sau de cealaltă în această poveste. Nici măcar nu știu dacă e bine sau rău. 

Eu zic să citească fiecare, apoi să hotărască în ce parte e adevărul, să hotărască dacă Radu Gyr a fost sau nu mai rău decât masonul trecut la comunism Mihail Sadoveanu, comunistul dedicat Adrian  Păunescu, ori decât lingăii Corneliu Vadim-Tudor  și Lucian Avramescu.

Măcar, spre deosebire de cei patru pomeniți, Radu Gyr a rămas consecvent ideilor sale, lucru care l-a costat libertatea. Ceilalți au fost și sunt, doar (pentru a fi elegant) niște trestii care, din lașitate, s-au înclinat sub bătaia vântului, iar capul lau plecat umili pentru că ”sabia nu taie capul ce se pleacă”…

Măcar Radu Gyr a avut spre deosebire de aceștia coloană vertebrală… 

O fi chiar mai rău să ai coloană vertebrală decât de a te pleca vremurilor ca trestia? Să vedem…

Cel puțin corect cred că este să aruncăm o privire pe site-ul destinat lui Radu Gyr:  radugyr.ro.

 

Mai întâi, iată o scurtă biografie a lui Radu Gyr:

Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licentiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu aparitia volumului Linisti de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada dupa debut la revista Universul literar si apoi la alte reviste literare de formatie nationalista (Gândirea, Gând Românesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare si poezii. 

Membru de seama al Miscarii Legionare, Comandant Legionar si sef al regiunii Oltenia. Conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Este autorul versurilor cântecelor Sfânta Tinerete Legionara, Imnul Mota-Marin, Imnul Muncitorilor. 

Laureat al mai multor premii ale Societatii Scriitorilor Români si ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernarii legionare a fost director general al teatrelor. În aceasta calitate ia initiativa înfiintarii Teatrului Evreiesc. 

Dupa detentia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis si de Antonescu, apoi este eliberat si trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadreaza în „lotul ziaristilor“ si îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar dupa doi ani este din nou arestat si condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detentie. 

A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celula aspra. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatita, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Carturarul Radu Gyr a lasat în urma o opera poetica de valoare unica, la care se alatura o multime de studii si eseuri critice, raspândite în periodicele românesti de-a lungul anilor si care, desigur, vor fi publicate într-un viitor volum antologic. 

A trecut în vesnicie în anul 1975 (28.04).

În continuare, iată opera lui Radu Gyr:

  Texte disponibile  
Volumul Balade   [descarca PDF]
Volumul Lirica Orala   [descarca PDF]
Volumul Poeme de Rasboiu   [descarca PDF]
Volumul Poezia în catuse   [descarca PDF]
Volumul Stele pentru Leagan   [descarca PDF]
Conferinta Studentimea si idealul spiritual   [descarca PDF]
  OPERE – lista completa  
Linisti de schituri (poeme), 1924. Volumul de debut literar al poetului Radu Gyr; 

Plânge Strâmba-Lemne (poezii). Editura Flamura, Craiova, 1927; 

Cerbul de lumina (poezii). Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1928; 

Fauritorii unui ideal (conferinta-studiu tinuta la Societatea Tinerimii Române, 1932); 

Stele pentru leagan (poezii). Râmnicu Vâlcea, 1936; 

Poesii; Prefata. În volumul: Popas în lacrami de Soimu George, Bucuresti, 1937; 

Evolutia criticei estetice si aspectele literare contemporane. Editura Haralambie V. Eugenu, Bucuresti, 1937. 232 pag.; 

Scufita rosie (în colaborare cu N. Milcu). Editura Cartea Româneasca, Decembrie 1937, Bucuresti; 

Balada si eroism (studiu). În: Gândirea, XVII, Nr. 4, Aprilie 1938; 

Curcubee si florete; Studentimea si idealul spiritual (studiu); Abecedar, 193(?); 

Cununi uscate (versuri). Editura Cartea Româneasca, Bucuresti, 1938. 

Corabia cu tufanici. Tipografia Universul, Bucuresti, 1939; 

Poezii de razboi. Vol. I-II, Bucuresti, 1942; 

Balade. Bucuresti, 1943 (vezi si Gândirea, 1943); 

Poezii din închisori. Editura Cuvântul Românesc, 1982, Canada, pag. 3-179; 

Suferinta, Sacrificiul si Cântecul. În: Al paso con L’Arcangelo, Edizioni all’Insegno del Veltro, Genova, 1982, pag. 45-62; 

Balade. Editura Curierul, Santa Clara, 1983 (culese din volumele Cununi uscate (1938) si Balade (1943); 

Sângele temnitei – Balade. 29 Aprilie 1993, Timisoara

Accesând acest linc, doritorii pot vedea și câteva poze cu și despre Gyr: http://www.radugyr.ro/index.php?menu=foto

  Articole, recenzii  
[Horia Sima] – CELE MAI CRÂNCENE INFRÂNGERI – SUNT RENUNTĂRILE LA VIS (1981)
[Nicolae Nicolau] – Radu Gyr, 25 (Permanente, mai 2000)
[Bogdan Munteanu] – Interpretari ale lui Radu Gyr (Permanente, 2003)
[Robert Ungureanu] – Omul Radu Gyr
[N.S. Govora] – Vine Radu Gyr (1979)
[Gheorghe Andreica] – Cel de-al treilea martiriu al lui Radu Gyr
[Simona Popa] – Radu Gyr
[Anatol Ghermanschi] – Puterea in Cultura
[Adrian Crupa] – Necesitate si lux in poezia spatiului concentrationar

  Conferinte, comemorari  
[Bucuresti] – Noua Dreapta Bucuresti l-a comemorat sambata 28 aprilie Radu Gyr (2007)
[Cluj] – Noua Dreapta Cluj il comemoreaza pe marele poet Radu Gyr (2005)

Și, în fine, iată că am ajuns și la muzică:

  [Muzica] Proiectul Radu Gyr – Sangele temnitei (2005)  
2 8 1 ascultă
Blestemul aiudului ascultă
Imn mortilor ascultă
Indemn la lupta ascultă
Isus in celula ascultă
Leagan fara cantec ascultă
Ne vom intoarce intr-o zi ascultă
Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane ! ascultă
Tacem din gura ascultă

Pentru a salva melodiile faceti click dreapta pe „ascultă” si alegeti „Save (link) as”

După cum deja știe cam tot românul cât de cât interesat, Mihail Neamțu , în ediția online a Evenimentului zilei , la data de 9 Noiembrie, 2012, Silviu Sergiu publică un articol numit: 

Sfântă tinerețe electorală! Despre legionarism de operetă

Silviu Sergiu

Silviu Sergiu

Gestul lui Mihai Neamțu de a recita o poezie scrisă de poetul Radu Gyr este discutabil. Nu pentru că nu avea voie să recite poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, un poem cu calități lirice remarcabile. Ci pentru că a facut-o in locul și la momentul nepotrivit.

În legătură cu Radu Gyr lucrurile sunt clare. A fost un poet foarte important. Are locul său bine definit în istoria literaturii române. Poeziile sale au fost scrise cu mult har. 

A avut și o latură detestabilă, din cauza convingerilor sale politice detestabile. A fost comandantul legionar in regiunea Oltenia. Unele poezii ale sale au înfierbântat inimile și mințile unor criminali. Aceștia au ucis de-a valma evrei și români, mânați de îndemnul din ”Sfântă tinerețe legionară”: ”Și-avem doar gloanțe pentru trădători”. Un imn în care Gyr nu precizează cine sunt trădătorii, lăsând decizia la latitudinea camarazilor săi de arme, fapt care a sporit, probabil, numărul victimelor nevinovate. 

Dacă Mihai Neamțu ar fi recitat „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” la un cenaclu literar ar fi fost un gest inofensiv. Nu s-ar fi vorbit a doua zi despre Radu Gyr- antisemitul. Ar fi fost și penibil, fie și pentru că poezia nu este antisemită. S-ar fi vorbit de Radu Gyr- poetul remarcabil. În mod justificat.  

Mihai Neamțu a rostit aceste versuri la un eveniment electoral, a unei formațiuni de dreapta. Asta schimbă datele problemei. Pe scena Operei Naționale,  „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” nu a fost doar o poezie foarte frumoasă. Încărcătura ei simbolică a fost alta. A fost un mesaj țintit către un public avizat, un electorat situat la extrema Dreptei, care se înflăcărează nu doar datorită valorii literare, ci și pentru că aparține unui poet legionar. Luni seara, acestui tip de electorat Mihai Neamțu i-a fost simpatic. Poate chiar atractiv din punct de vedere electoral.

Nu stim cat de mare este acest electorat. Putem doar banui ca a crescut in ultima vreme, din cauza crizei economice si a degradarii spatiului public romanesc. Partidele stiu insa dimensiunea lui, dar nu dau niciodata publicitatii cifrele din sondajele interne. Nu cred ca este un electorat de neglijat.

O parte dintre acești alegători nu au o educație consistentă. Îi regăsim în galeriile de fotbal. Pentru ei a fi legionar este o mare calitate, pentru ca au ceva impotriva tiganilor, homosexualilor si evreilor. Aceștia îl admiră pe Gigi Becali pentru abordările sale fascistoide, indiferent că țin cu Steaua, Dinamo sau Rapid. Nu il voteaza neaparat, pentru ca nu stie carte. Ar putea sprijini insa un politician erudit, despre care au auzit ca ar fi legionar. Din acest punct de vedere, acuzatiile de legionarism i-ar putea prinde bine lui Mihai Neamtu.

Un al doilea segment al acestui electorat este format din persoane educate, trecute de prima tinerete. Sunt intelectuali de dreapta, care pe vremea comunismului vedeau in Radu Gyr un „poet al inchisorilor comuniste”, un disident care a luptat in numele lor cu regimul comunist. Pentru curajul de a se opune bolșevicilor, i-au iertat pacatele de pe vremea cand era legionar. Îi sufletul acestora, poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” a avut un ecou aparte. 

Mai exista si un al treilea segment este compus din tineri care pot fi lesne sedusi de rolul mesianic pe care legionarismul il atribuie poporului nostru. Romanii de astazi au nevoie sa auda ca nu sunt codasii Europei, ca li se face o nedreptate majora fiind tratati in acest fel. Acesta este electoratul care-l admiră pe Dan Puric, fiind captiv al carismei acestuia. Un personaj pe care Andrei Pleșu l-a portretizat excelent, într-un interviu din ”Adevărul”. ”Domnul Dan Puric a făcut un sindrom de guru. Părerea mea sinceră este că el nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti”.  

Un discurs politic, cum este cel în care Mihai Neamțu a inserat poezia lui Radu Gyr, are drept scop sa convinga alegători. Erudit și inteligent, mi-e greu să cred că Mihail Neamțu nu a realizat adevărata simbolistică a gestului său si nu a anticipat ecourile negative. S-a gandit probabil ca raportul costuri- beneficii este bun. 

Nu cred că Mihail Neamțu  este un extremist ce trebuie eliminat din politica românească. O fi tânjit în tinerețe după o Românie ca soarele sfânt de pe cer, o fi evocat memoria Căpitanului, dar și-a pus cenușă în cap pentru asta. Poate fi un semn că s-a copt pentru politică. Cred ca este nedrept să fie acuzat de negaționism. Nu exista suficiente dovezi pentru a i se organiza un proces public. 

Este însă un politician care, pe scena Operei Române, și-a dovedit șiretenia și, într-o bună măsură, lipsa de scrupule. Un politician care a recurs, indirect, la memoria unor personaje istorice detestabile, chiar dacă înzestrate cu har literar, pentru a strânge voturi. 

Când gesturile sale au fost sancționate public, s-a făcut că nu înțelege de ce este acuzat. Ipocrizia il desavarseste ca politician, pentru ca este o modalitate de a nu bate definitiv în retragere, de a nu-i dezamăgi pe cei pe care a vrut să-i seducă.

EVZ.ro

Cred că trebuie să fac aici o precizare… mie mi se pare extrem de interesant… după, ascultarea acestor melodii pe versuri de Radu Gyr, parcă mă simt mai român … mai mândru că sunt român ca și el… O fi ciudat?

Însă, dacă doar rostesc numele: Mihail Sadoveanu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim-Tudor, Lucian Avramescu ori, de ce nu?, Ion Iliescu, Dan Voiculescu, Crin Antonescu, Victor Ponta, Adrian Năstase, Daniel Constantin, Ecaterina Andronescu, Gigi Becali, Dan Voiculescu, Radu Tudor, Dana Grecu, Mircea Badea, Victor Ciutacu, Dan Diaconescu (bine, ăsta e țigan, deci se pune doar pe jumătate) etc … parcă am un sentiment de jenă dacă afirm: ”Sunt român ca și ei …”

Oare să nu fie vorba decât de faptul că am accesat lincurile aflate sub lista aceasta de nume? (Numele fiecăruia conține un linc și cine dă clic va fi ”transportat” spre siteuri unde putem vedea cam ce îi poate pielea fiecăruia)

 

%d blogeri au apreciat asta: