Arhiva

Posts Tagged ‘refugiați’

Deputata PSD Gavriliță are o trebuță …

Uneori politicienii au mintea incredibil de odihnită.

Bianca  Gavriliță,  deputata PSD de Timiș nu face excepție, ca să nu se spună că nu face nimic, după ce au apărut în presă informații despre o tabără ilegală de refugiați s-a gândit că ea are soluție problemei: Înființarea de noi completuri de judecată specializate  dedicate exclusiv judecării dosarelor de azil. 

În prezent există depuse, potrivit statisticilor, cam 2000 de cereri pentru  protecție … în medie în fiecare zi cam 11 persoane noi, deci 2-3 familii depun cereri noi.

Ce să zici? Empatică rău madam Gavriliță… Probabil în mintea dumneaei ar fi normal ca de fiecare persoană să se ocupe așa, vreo două-trei completuri dinalea și încă unul sau două să fie ținute în rezervă. Ce mai contează că la noi magistrații se plâng de faptul că au prea multe cauze de judecat fiind supraîncărcați.
Cum de nu s-o fi gândit că faptul că procedura de acordare de azil este lentă și durează cam un an? Oare nu era mai simplu să caute un mod de schimbare și simplificare a acestor proceduri?

Deh, minte de pesedisdă …

Bianca Gavriliță

Curentul.info scrie într-un articol semnat de  Andrei Paraschiv și publicat la  04 August 2017 că Bianca Gavriliță deputată PSD care se numea anterior Qatawneh  (nu știu ce relevanță are asta) devenită cunoscută după ce a refuzat să jure pe Biblie la investire pe motiv că e atee și care spune în CV-ul depus pe siteul Camerei Deputaților, că este vorbitoare de limba arabă și engleză. 

După ce a apărut în presă că lângă Timișoara a apărut o tabără ilegală pentru refugiați, Bianca Gavriliță a reacționat:

Situaţia de la Timişoara, cea a existenţei unei tabere ilegale de solicitanţi de azil, reflectată în ultimele zile de întreaga presă naţională, a scos la iveală o situaţie îngrijorătoare. Cei care solicită azil şi care în majoritatea lor provin din ţări precum Siria, Irak sau Afganistan preferă să stea în afara centrelor Inspectoratului General pentru Imigrări şi se expun unor riscuri majore. Iar aceste tabere improvizate, pe lângă faptul că reprezintă un focar de infecţie, pot crea un climat de nesiguranţă pentru cei care locuiesc în zonele învecinate. Trebuie precizat că în primele şase luni ale acestui an au fost identificate, potrivit statisticilor, aproximativ 2.000 de persoane care au depus cereri de acordare a unei forme de protecţie”, arată deputata într-un comunicat de presă transmis de PSD Timiş.

”Din păcate – explică deputata – procedura de azil poate dura în România chiar şi un an, iar cea mai mare parte a timpului se pierde în instanţele de judecată şi asta pentru că nu există un complet de magistraţi specializaţi şi dedicaţi doar judecării acestor solicitări. Legislaţia actuală permite atacarea în contencios a soluţiei nefavorabile a Inspectoratului General pentru Imigrări la Judecătorie, iar mai apoi, în recurs la Tribunal, ajungându-se astfel la prelungirea termenului în care solicitanţii de azil pot rămâne pe teritoriul României. Încărcătura magistraţilor din cadrul secţiilor de contencios administrativ, în sarcina cărora cade judecarea acestor dosare, este foarte mare, iar termenele şedinţelor de judecată se stabilesc la intervale de săptămâni, chiar luni de zile.

Stabilirea unor completuri de magistraţi dedicaţi exclusiv soluţionării cererilor de azil ar putea conduce la reducerea termenelor şi stabilirea cu celeritate, dacă solicitantul de azil capătă sau nu statutul de refugiat ori, după caz, a protecţiei subsidiare sau este expulzat din România. România are nevoie de asemenea completuri de judecată specializate şi dedicate exclusiv judecării dosarelor de azil, iar acesta să fie înfiinţate atât la nivelul Judecătoriilor, cât şi a Tribunalelor de pe raza Curţilor de Apel din judeţele de frontieră sau cu risc de expunere la fenomenul migraţiei ilegale”, crede Bianca Gavriliță.

Media zilnică a cererilor de forme de protecție depuse în România ar fi de 11 persoane, adică 2,3 familii pe zi. De ce ar fi nevoie de zeci de completuri de judecată specializate ca să prelungim inutil termenele de judecată acordate justițiabililor români? Înțelegem că deputata PSD are interese familiale în zona arabă dar de votat au votat-o românii și pentru ei trebuie să facă legi.

Gavriliță este de profesie medic ginecolog și a condus Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță, Jebel, județul Timiș. De ce naiba n-o fi rămas madam Gavriliță medic și i-a trebuit să se facă de râs în politică … asta nu pot să înțeleg.

Între 1500 şi 3000 de refugiaţi arabi vor fi cazaţi în Bucureşti în clădirea confiscată de la Dan Voiculescu. Primii au sosit deja.

Gabriela Firea, refugiaţi

Foarte mulţi români îşi făceau probleme legate de cazarea refugiaţilor arabi. Problema s-a rezolvat parţial.

La iniţiativa senatoarei Gabriela Vrânceanu Firea Pandele s-a alocat cazării refugiaţilor în clădirea cofiscată  lui Dan Voiculescu pentru recuperarea prejudiciului.

Avantajul mare este că birourile din clădirea Grivco, aflată în apropiere,  vor putea fi alocate întregistrării şi igienizării refugiaţilor.

Iniţial s-a dorit cazarea a aproximativ 1500 de persoane, dar, după o analiză atentă s-a ajuns la concluzia că în caz de nevoie pot fi  cazate 3000 de persoane.

Dacă este nevoie se vor aloca şi spaţii din clădirea Grivco.

Senatoarea Gabriela Vrânceanu Firea Pandele a declarat arătând spre refugiaţii care se îndreptau spre clădirea Grivco pentru încheierea formelor necesare cazării :

„Îi vedeţi? Din cauza declaraţiilor  xenofobe a lui Traian Băsescu aceşti oameni ar fi putut avea mult de suferit.

Cu acordul domnului Dan Voiculescu, un umanist ca vocaţie, am rezolvat problema. Am insistat să face tot ce se poate pentru a se simţi ca acasă, astfel, am reuşit să văsim o soluţie pentru a li se acorda cetăţenie română pentru ca la alegerile locale să poată vota şi ei.”

Senatoarea a mai adăugat că pentru a simţi şi refugiaţii bucuria Paştilor a apelat la colaborarea Patriarhului Daniel care a fost de acord ca zece preoţi de la Patriarhie Ortodoxă să le asigure asistenţa religioasă.

„Din dorinţa ca aceşti oameni să se simtă ca acasă am luat legătura cu Înalt  Preasfinţitul Patriarh Daniel pentru a face ceva să li se asigure asistenţa religioasă; dumnealui ca de obicei, a delegat imediat zece preoţi în acest sens. Aceştia vor ţine şi slujbele religioase prilejuite de Sărbătorile Pascale, inclusiv slujba din noaptea Învierii.

Cum Paştile nu sunt simţite în toată grandoarea lor fără mâncărurile obişnuite cu această ocazie,  Maica Stareţă a unei mănăstiri din apropierea Bucureştiului a fost de acord să li se gătească refugiaţilor mâncăruri tradiţionale, cozonaci, şi neapărat mult apreciatele sarmale româneşti. În acest sens am achiziţionat deja o sută de porci.

Iar cum fără ouă roşii nu se simte bucuria deplină a Învierii, călugăriţele de la respectiva mănăstire se vor deplasa aici în Săptămâna Mare şi le vor vopsi ouăle.

Crede-ţi-mă, sunt fericită cum nu am mai fost vreodată” – a mai adăugat senatoarea Vrânceanu Firea Pandele.

Poate vom reveni cu noi detalii …

TEORIA CHIBRITULUI MULTICULTURAL EUROPEAN ŞI ARABII MIGRATORI

11 Februarie 2016 Lasă un comentariu

Rar am fost atât de uimit.

Aflu că ma’am Merkel adupă ce i-au ieşit pe nas REFUGIAŢII”  a recunoscut că „în această ţară cel puţin, multiculturalismul a eşuat.” Deci nemtoaica nu ar face nici o doferenţă între refugiaţi şi migranţi între care sunt şi bagabonţi trimişi de ISIS, de exemplu cei care au rânnit la cărniţă de nemţoaică la Köln în noaptea de revelion.

Mai aflu şi că: „Proiectul multiculturalist nu este, la drept vorbind, un succes nicăieri în Europa, cu excepţia minorităţilor etnice care au o tradiţie de convieţuire mai mult sau mai puţin paşnică cu majorităţile (de pildă, în Europa Centrală şi de Est)” iar în Franţa „nu a existat niciodată un asemenea proiect” că în Marea Britanie filozofia multiculturalistă se înţelege a face  referire doar la  la” minorităţi din fostele sale colonii, adaptate într-o oarecare măsură la cultura britanică.” şi aşa mai departe.

Un adevărat melanj de multiculturalism european eşuat, chiar dacă de fapt nu a existat niciodată, altoit cu oarece referiri la nişte lucruri care au cu multiculturalismul cam cât are Mădălin Voicu cu politica ori cu muzica încearcă de fapt să ne demonstreze că UE e ca şi cum nu e Tereza-Brindusa Palade în articolul Reflecții despre malformațiile genetice ale ”multiculturalismului european” publicat pe contributors.ro.  (Sincer chiar cradeam că acesta e un site serios unde nu poţi să baţi câmpii cu sau fără graţie.

Să nu fi auzit autoarea că aşazisul multiculturalism european se referă la culturile creştine europene (lucru care ar argumenta ţinerea Turciei într-u fel de zonă gri-amicală pentru că nu e o ţară de cultură creştină)?

Ce legătură au migranţii cu acest concept de multiculturalism european, nu pricep.

Să nu fi auzit că, oricât de important este multiculturalism, de fapt păleşte ca importanţă în faţa ideii de bază care a generat UE? Şi anume aceea de a se crea o piaţă comună, un spaţiu fără graniţe înprimzul rând economice, dar şi istorice? Că au mai încercat şi alţii să-i adune pe toţi europenii în interiorul unor frontiere comune, frontiere care sunt de fapt fstul Imperiu Roman.

S-au încercat în timp şi alte construcţii care au eşuat una câte una. Fostul Imperiu Romano German viza extinderea, a visat şi Napoleon, chiar şi lui Hitler i-a trecut prin  cap …

S-a mai încercat şi pe plan religios. În fond, Cruciadele reprezentau o europă catolică, multiculturală. 

În niciuna  din aceste tentative prin multiculturalism nu se înţelegea şi integrarea culturii islamice… Dimpotrivă părea a se încerca zdrobirea ei…

E ciudat … De unde să îi fi dat prin cap cuiva să facă o legătură între multiculturalismul european şi migranţii arabi?

Să se fi organizat pe undeva vreun simpozion unde să se caute puncte culturale comune? Sincer, parcă din prima secundă a semănat cu modul în care a încercat Columb să realizeze asta în America … cu crucea într-o mână şi cu sabia în cealaltă … De fapt zdrobind cultura cu care intrase în contact… 

Înainte de a posta articolul, să vedem cine este această doamnă, autoarea articoluluiTereza-Brindusa Palade

Tereza-Brindusa Palade

Tereza-Brindusa Palade

Tereza-Brindusa Palade

Conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice (SNSPA, Bucureşti). A studiat filosofie la Bucureşti, Roma şi Oxford, obţinînd titlul de doctor în Filosofie în 2002 (Universitatea Bucureşti, Magna cum laude). A publicat numeroase volume de eseistică filosofică şi teologică, dintre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Profeţii relativismului moral (2009), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertăţii interioare (2010), Partea cea bună (2012), Infinitul fără nume (2013). A publicat şi un volum de poezii, Pustietatea aprinsă (2014). A tradus din limba latină Quaestio 1, Despre adevăr, din tratatul lui Toma de Aquino Quaestiones disputatae de veritate (2012).

* * * * *

Reflecții despre malformațiile genetice ale ”multiculturalismului european”

Cancelarul Germaniei Angela Merkel, iniţiatoarea celei mai generoase politici europene de primire a refugiaţilor, a recunoscut că, în această ţară cel puţin, multiculturalismul a eşuat. Germania nu a avut totuşi niciodată tradiţii multiculturale care să susţină un program atît de ambiţios. Integrarea propriei sale minorităţi turce a fost, cum se ştie, un proces lung şi anevoios, ale cărui rezultate pot fi cu greu numite un succes. În plus, primirea grăbită a maselor de refugiaţi fără o perioadă de acomodare cu limba, cultura şi legile ţării – fără o găzduire iniţială în tabere de refugiaţi, aşa cum s-a procedat în timpul Războiului Rece cu solicitanţii de azil din Europa de Est – a condus la un firesc şoc cultural. Consecinţele sînt cele pe care le cunoaştem: mulţi dintre noii refugiaţi au apărut ca nişte ”sălbatici” pentru populaţia locală, neliniştită de obiceiurile lor primitive şi scandalizată de abuzurile şi ilegalităţile lor. De partea cealaltă, ne închipuim, există de asemenea o lipsă de simpatie pentru obiceiurile gazdelor și stilul lor de viaţă. Desigur, o aclimatizare a refugiaţilor ar fi redus dificultăţile de convieţuire din prezent. Este însă discutabil dacă le-ar fi putut anula.

Proiectul multiculturalist nu este, la drept vorbind, un succes nicăieri în Europa, cu excepţia minorităţilor etnice care au o tradiţie de convieţuire mai mult sau mai puţin paşnică cu majorităţile (de pildă, în Europa Centrală şi de Est). În Franţa republicană, nu a existat niciodată un asemenea proiect. Marea Britanie, care a adoptat explicit o filozofie multiculturalistă, găzduieşte în special minorităţi din fostele sale colonii, adaptate într-o oarecare măsură la cultura britanică. Chiar și aici, se recunoaște că multiculturalismul a generat excludere socială și păstrarea unor obiceiuri etnice care se opun curentului general al societății și că separarea comunităților a fost un teren fertil radicalizării. Irlanda, o ţară în care s-au acomodat diverse minorităţi de imigranţi est-europeni, are în schimb dificultăţi în raport cu minoritatea nigeriană. Europa în general, construită mai ales pe temelia tradiţiilor ei predominant creştine, şi pe valorile drepturilor omului elaborate de filozofia universalistă a Iluminismului, nu pare că reușește să acomodeze culturi foarte diferite. Dacă acest experiment este relativ reuşit în Statele Unite, care au apărut ca o ţară modernă în urma imigraţiei masive de pe mai multe continente, Europa prezintă alte caracteristici culturale. Şi este o utopie să încerci să forjezi o schemă de convieţuire socială după “modelul” dintr-o altă ţară sau regiune, cu o istorie şi o civilizaţie diferite.

Desigur, nici convieţuirea multiculturalistă din Statele Unite nu ar trebui exaltată ca un triumf al “progresului social al umanităţii”. Multe ghetouri şi zone marginalizate sînt populate de săraci ce aparţin altor rase decît cea “alb-caucaziană”. În aceste ghetouri poliţia aproape că nu pătrunde, criminalitatea este extinsă şi nici un “retailer respectabil” ce comercializează produse alimentare proaspete nu se încumetă să deschidă magazine. Ca o ironie anecdotică, cei mai vocali avocaţi americani ai multiculturalismului locuiesc de obicei confortabil în “zone sigure”. Misionarismul social declarativ este, desigur, o alegere optimă. Îi absolvă de mustrări de conştiinţă şi, în plus, le sporeşte stima de sine, întrucît ei sînt cei angajaţi în lupta pentru binele umanităţii.

Dar să revenim la Europa. Bătrînul continent poate, desigur, oferi o găzduire temporară refugiaţilor din zonele de război, făcînd, din motive umanitare, unele sacrificii – acolo unde cetățenii le acceptă. Dar adoptarea refugiaților în “comunităţi culturale” ce se vor circumscrise într-un fel sau altul stilului de viaţă european ar fi foarte probabil un fiasco. Eşecul adaptării musulmanilor francezi din a treia generaţie de imigranţi este numai un exemplu care poate susţine această prognoză. Există, fie că vrem, fie că nu, incompatibilități între valorile, aşteptările şi stilul de viaţă ale europenilor occidentali şi cele ale musulmanilor proveniţi din Orient sau din nordul Africii. Europa ar trebui poate să renunţe la utopii multiculturaliste şi să se implice mai constructiv într-o politică de vecinătate care să facă viaţa în ţările din care provin majoritatea imigranţilor dezirabilă şi stabilă. Ar fi desigur de preferat ca Europa să aibă vecini musulmani prosperi şi mulţumiţi, cu care să poată cultiva bune relaţii diplomatice, decît imigranţi musulmani săraci, frustraţi şi, nu de puţine ori, agresivi.

Se va spune, poate, că şi aceasta e o utopie. O parte din conflictele inter-musulmane actuale din Orientul Mijlociu au fost alimentate de rivalităţile dintre suniţi şi şiiţi şi de puterile regionale care le întreţin, mai ales Iranul şi Arabia Saudită. Cultura islamică pare să traverseze o stare de conflict inter-confesional ce aminteşte de rivalităţile sîngeroase dintre catolici şi protestanţi din Europa de acum cîteva secole. Şi, dacă conflictul intra-creştin a evoluat spre reconciliere şi respect reciproc (să amintim numai de proiectul Papei Francisc de a participa anul acesta, în octombrie, la comemorarea Reformei care va avea loc în Suedia), nu putem anticipa evoluţia celui intra-islamic. La fel cum nu putem prevedea care va fi, în viitor, capacitatea culturii islamice de a accepta alteritatea occidentală.

Islamul a avut, desigur, nu doar perioade de stabilitate politică, ci şi de glorie artistică şi culturală. Spania, în special, e foarte îndatorată cultural dinastiei Omeiazilor şi califatului de la Cordoba. Imperiul Otoman a perceput într-adevăr biruri, dar a dovedit multă toleranţă religioasă, fiind superior în această privinţă multor regi şi principi creştini. Războaiele religioase europene o dovedesc din plin. Totuşi, această toleranţă a apărut în condițiile în care cultura islamică nu avea motive să se simtă în inferioritate faţă de cea europeană. Situaţia e, bineînţeles, foarte diferită astăzi. În fapt, ne place sau nu, trebuie să constatăm un regres al toleranţei manifestate de mulţi musulmani faţă de formele de viaţă occidentale, în special cele secularizate.

Sayyid Qutb, cel mai important teoretician al jihadismului modern, era un intelectual musulman relativ progresist mai înainte de a petrece doi ani la studii de specialitate în Statele Unite, la sfîrșitul anilor ʹ40. “Decadenţa” stilului de viaţă american, materialismul, libertățile individuale şi comportamentele ”animalice” ale tinerilor l-au dezgustat atît de profund încît a început să viseze la o “salvare a lumii” prin globalizarea jihadului islamic. Era începutul fundamentalismului sunit care a evoluat astăzi în forme tot mai sîngeroase, patriarhale şi tehnologizate, atingîndu-şi punctul culminant în Statul Islamic. Exemplul lui Qutb este numai o dovadă că există divergențe obiective, ce pot conduce la radicalizări, între aşteptările şi valorile islamice şi cultura seculară occidentală. Ele nu par a fi de bun augur nici pentru proiecte de “convieţuire multiculturală”. În Europa, cel puţin, începînd cu revoltele din suburbiile Parisului ale tinerilor şomeri musulmani, în octombrie şi noiembrie 2005, acest eşec de convieţuire are deja o istorie.

Reacţia previzibilă față de acest articol, mai ales din partea celor nerăbdători să reformeze social lumea, ar putea fi ceva de genul acesta: bine, dar înseamnă că ar trebui să dăm curs programelor extremei drepte, adică să “epurăm” Europa de imigranţi proveniți din ”culturi incompatibile”, ceea ce e incongruent cu umanitatea, drepturile omului și respectul față de oameni diferiți. Sînt departe de a vrea să susţin un program de “purificare” culturală şi nu am nici o simpatie pentru rasism, naționalism și fascism. Vreau doar să spun că trebuie să ne aşteptăm, realist, la noi eşecuri ale “politicilor multiculturaliste” în Europa şi că ar trebui concepute programe de acomodare culturală a refugiaţilor şi ameliorate, prin proiecte susținute de asistenţă economică, condiţiile din ţările din care provin, astfel încît să permită repatrierea acestora în viitor. O inginerie socială multiculturalista nu pare să dea roade pe teritoriu european. Este mult mai fezabil şi dezirabil să avem vecini prosperi şi civilizaţi din alte culturi decît să ne ambiţionăm să convieţuim cu ei în acelaşi spaţiu, în condiţiile în care toată lumea se simte frustrată.

Efectele proastei convieţuiri multiculturale din mai multe ţări europene sînt şi acelea că mulţi europeni care nu au sentimente rasiste şi au acceptat iniţial cu generozitate masele de refugiaţi par a fi ajuns la aceeaşi concluzie. Cazul cel mai notoriu este cel al cetățenilor germani cu vederi politice moderate care au ajuns să se opună primirii refugiaților, în urma asalturilor și hărțuirii sexuale de masă din Köln și alte orașe germane. Sloganul inițial ”Refugees welcome” s-a transformat în ”Rapefugees not welcome”. România a fost de la început șovăitoare în această privință, dar motivațiile cetățenilor care nu vor să conviețuiască cu refugiați musulmani nu sînt nici aici rasiste. De pildă, o petiție online scrisă de cetățeni din Arad care se opun găzduirii refugiaților sirieni începe astfel: ”Nu vrem refugiați în Arad (…) nu pentru că am fi rasiști, aici conviețuim toți în pace, dar nu vrem oameni care nu au aceleași principii morale ca și noi. Nu vrem ca fetițele noastre și soțiile noastre să fie violate.”

Sigur însă că o juxtapunere automată între ”refugees” și ”rapefugees” nu este întemeiată logic și moral. În practică, însă, chiar dacă 30% sau mai puțin dintre refugiați creează un disconfort major pentru comunitățile în care sînt găzduiți, din cauza asalturilor, hărțuirii sexuale și a altor abuzuri, este suficient pentru a crea un sentiment ostil față de refugiați în general. Distincția între ”refugiați inofensivi” și ”refugiați agresivi” devine, din păcate, pur academică…

Concluzia ”incompatibilității” dintre cele două culturi nu este neapărat dictată de “clişeele dreptei” sau de nu ştiu ce aroganţă eurocentrică, ci poate fi și efectul lucidității și bunului simț. În cazul cetățenilor germani care și-au schimbat atitudinea față de refugiați, este evident o concluzie a posteriori. Spre deosebire de avocații multiculturalismului american care trăiesc în ”zone sigure”, aceștia se văd amenințați de asalturile unor grupuri agresive de solicitanți de azil chiar în centrul orașelor europene în care locuiesc. Ar fi oarecum absurd să ignore realitatea, numai de dragul viselor sociale reformatoare şi progresiste – sau pentru a avea o bună părere despre ei înşiși.

Înţelepciunea antropologică cea mai profundă spune că singura realitate umană pe care o putem schimba sîntem (doar) noi înşine. În rest, putem face multe lucruri bune, dar e destul de iluzoriu să visăm că putem schimba fundamental oameni şi culturi. Cu atît mai puţin culturile cele mai opace la schimbare. Un proverb arab spune: “vizitează rar şi vei fi mult mai iubit”. Poate că europenii s-ar înţelege mai bine cu cei din alte culturi dacă i-ar frecvenţa mai rar. Şi viceversa.

Autor: Tereza-Brindusa Palade

Sursa: contributors.ro

TUDOR CHIRILĂ: ,, Visul omenirii e un căcat ”

18 Octombrie 2015 Lasă un comentariu

Am avut deosebita onoare să găsesc pe blogul lui Tudor Chirilă un articol pe care l-aş categorisi de la excepţional în sus, un articol în care cred că autorul îşi pune mirat  întrebarea necristalizată „Când ne-am dezumanizat în halul ăsta?”

Nici nu ştiu dacă articolul este un act de revoltă a unui suflet plin de candoare şi de o sensibilitate rarisimă în lumea brutal de materialistă şi mânată de resorturile unui egoism dezumanizant, sau e vorba doar de o uimire năucitoare pentru revelaţia lipsei de empatie în care ne bălăcărim.

Tudor pare a-şi centra demersul pe drama unui inocent absolut, un copil prin la graniţa dintre lumi incompartibile care se refuză una pe alta şocant de explicit, pe de o parte o lume care se apără cu garduri de sârmă ghimpată şi  grăniceri cu chipuri de cauciuc, pe de altă parte o lume dezumanizată, manipulată în inepţia ei de de concepte religioase exacerbate de farisei ai religiei lor.

Şi mai e o lume, a celor care privim din spatele computerului ca la un film deranjaţi că nu vede bulina pentru „interzis minorilor” fără a ne întreba dacă nu cumva ar trebui să ematizăm cumva cu drama unor fugari din calea câinilor războiului, nişte fugari care, instinctiv aproape,  fug spre acolo unde li se pare că văd o rază de Soare unde să trăiască omeneşte.

Căutăm scuze mai mult sau mai puţin absurde, ne oripilăm atunci când un individ îl împuşcă pe leul Cecil în Africa ori când un altul îşi bate cu sălbăticie calul după ce şi-a dizolvat minţile în alcool de proastă calitate.

Cu un cinism de care nu credeam că suntem capabili nu ne pasă, însă, de drama multor mii de oameni care au plecat de acasă lăsând tot ce aveau pentru a-şi salva viaţa din ameninţată de tăvălugul unui război ilogic, purtat cu, pentru şi în numele unor  concepte de ev mediu întunecat.

Nu ne pasă că acele mulţimi sunt formate din oameni cae suferă, se bucură se întristează, urăsc şi iubesc ca şi noi.

Nu… de fapt nici nu cred că îi considerăm pe de-a-ntregul oameni care au şi ei dreptul să trăiască omeneşte. Sunt arabi, sunt musulmani, deci sunt altfel … ceva ce nu putem defini şi nici nu ne interesează, nu îi cunoaștem dar ne temem de ei …

Uităm că până acum un sfert de veac şi „de-ai noştrii” îşi riscau viaţa şi treceau frontiera. Uităm că pentru cei din vest „ai noştrii” veneau dintro lume cenuşie, comunistă şi puteau fi trimişi ai unor servicii secrete care să le amenţinţe lor bunăstarea.

Şi totuşi ei ne primeau …

De fapt ce dorim să apărăm? Un vis despre o lume a bunăstrării, ni se spune… Un vis care e doar frumos poleit, dar puturos în esenţă …

Un vis pe care îl visează un beţiv care,  pe o stradă obscură într-un oraș de povincie, se împleticește pe drumul spre casă sprijinindu-se de ulucile unui gard la baza căruia vomită.

 Şi asta pentru deoarece, cum spune Tudor Chirilă: „Visul omenirii e un căcat.”

Aş mai dori să spun un singur lucru.

Şi anume că, prin  contrast cu sensibilitatea de care musteşte articolul lui Tudor există o mare mulţime de răspunsuri scrise dând cu copita în tastatură, parcă, de nişte vite scăpate dintr-un grajd în care până acum s-au bălăcit în propriile fecale împuţite …

De fapt, cred că este posibil ca mulţi dintre noi nu să se fi dezumanizat ci să nu fi fost oameni niciodată …

Tudor Chirilă

Visul omenirii e un căcat 

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume – atunci te oboseşte
Eterna alergare… ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi.
Mihai Eminescu – Împărat și proletar.
* * * * *

Un bărbat ține în brațe un copil în fața unui gard de sârmă ghimpată. Nu este singur, alți bărbați, femei, copii formează un grup de câteva zeci de persoane. Bărbatul ăsta, însă, are o corporalitate aparte. Parcă tremură, între momentele în care își mai saltă băiețelul ca să prindă o poziție mai comodă. Un tată pirpiriu. Obosit. Speriat. Și slab sau slăbit. Și ochii de vulpe surprinsă în bătaia farurilor caută iscoditori o soluție. Dincolo de gard sunt grănicerii bulgari. Sau macedoneni. Sau unguri. Sunt grănicerii. Și bărbatul ăsta care-și saltă copilul din ce în ce mai greu știe că n-are multe soluții. Dacă ar fi fost singur s-ar fi descurcat. Un salt disperat peste gard, un umăr în grămada care forțează intrarea în Europa. Noi privim la laptop. Și distribuim. Apoi schimbăm ferestrele și ne vedem de viață. Și avem probleme. Și problemele noastre sunt cele mai mari chiar dacă nu ne ținem copiii în brațe lângă garduri de sârmă ghimpată sau grăniceri cu chipuri de cauciuc. Avem probleme în universurile noastre mici. Suntem nefericiți că nu iubim cât am putea, nu găsim slujba ideală, salariul corect, înțelegere colegială, empatie. Lipsește empatia în România. Suntem nefericiți cu ratele noastre la bănci și blazările noastre familiale. Ne smiorcăim în capcanele pe care ni le-am organizat singuri și suntem dezamăgiți de cursurile de yoga. Au promis echilibru și ne-am luat țeapă. Plătim taxe cu ochii cârpiți de somn și suntem furați de politicieni pe care nu reușim să-i schimbăm. Statul e contra noastră. Sistemul e corupt și nimic nu se poate schimba. Ne-au intrat în sânge vorbele astea. Suntem fataliști și nefericiți. Vacanțele sunt obositoare, familiile gălăgioase, nu găsim liniște, grătarul nu mai e ce-a fost, e o obligație. Obligația de a fi bucuros. Fumăm iarbă. Iarba ne deprimă și asta ne dă speranță. Speranța că vom depăși starea asta de căcat. Am și uitat de unde vine starea asta. Mocirla călduță. Avem probleme. Suntem bolnavi într-un sistem bolnav și arată din ce în ce mai rău. Nu sunt orizonturi. Soarele răsare din spatele unor clădiri mizerabile. Cultura e la pământ. Reforma nu mai vine. Nici aia agrară, nici aia culturală. Cercurile sunt mai vicioase ca niciodată. Amantele nu-și mai fac datoria. Candoarea e futilă. Nici nu mai căutăm. Visele sunt prefabricate. Tebuie doar să le bagi în cuptor și să citești instrucțiunile. Suntem nefericiți planificat. Planificat e și eșecul. Avem probleme mari, create pe tiparul universurilor noastre mici. Universul meu, problema mea. Ca o manea cool. Dar e ceva fals în toată suferința asta atât de reală. E o notă disonantă care se înalță deasupra orchestrei. Avem probleme, dar EXISTĂ acoperiș deasupra capetelor noastre, în cele mai multe cazuri, seara, când ne întoarcem acasă. Și mai există vecinul mizerabil a cărui viață e posibil să meargă mai bine ca a noastră și asta ne dă putere. Și toti oamenii ăștia din jurul nostru care ne fac viața amară, cu care înotăm în rahatul ăsta mizerabil din care nu ne scoate nici Osho și nici Tolle, toți nemernicii ăștia, s-au născut aici și vorbesc aceeași limbă cu noi. Și acoperișul și vecinii și nemernicii sunt notele disonante care dau în vileag falsul nefericirilor noastre.

Știm asta pentru o secundă când deschidem laptopurile și ne uităm la bărbatul pirpiriu care-și ține în brațe băiețelul în fața gardului de sârmă ghimpată. Durerea lor e perfectă, e rotundă, cercul este închis pentru totdeauna. Disperarea nu e burgheză. Acoperișul nu există, nu mai sunt nici vecinii, nimeni nu mai vorbește aceeași limbă. Bărbatul cu ochi iscoditori de vulpe așteaptă o breșă în gardul de sârmă ghimpată, una prin care să-și strecoare copilul obosit și speriat și apoi să fugă cu el în brațe către lumea civilizată care comentează pe forumuri despre eșecul Europei. Mulți dintre bunicii noștri au cunoscut exodul și noi știm că și-au târât bătrânețile privind în gol, nu e cale de întoarcere, nu te mai vindeci niciodată când îți părăsești casa și părinții și totul. Știm asta despre bunicii noștri, dar asta e viața trebuie să închidem laptopurile și să ne jelim nefericirile. Copilul privește chipurile de cauciuc și vede bulanul plesnind ochii de vulpe. Nu l-a atins pe el, măcar atât, doar tata e lovit, dar tata zâmbește către mine, înseamnă că nu e chiar atât de rău, dacă tata zâmbește, unde o să dormim în noaptea asta, când o să dormim, iar m-am scăpat pe mine, ce bine că tata nu simte, o să miroasă în curând, mi-e foame, nu mai vreau să merg pe jos, niciodată n-aș mai merge atâta pe jos, mi-e dor de mama, n-am voie să întreb de mama, mama când vine tată, bine tata, tac, nu mai zic nimic. 

Europa deschide laptopurile și privește atinsă drama băiețelului de la gard, e frig noaptea în Ungaria sau Macedonia, dar laptopurile se închid, și noi avem problemele noastre, e ordine în suburbie, copiii și parcurile și utilitățile, serviciile sociale, doar n-o să ne trezim cu ăștia aici la noi pe verandă, nu? Europa e mare, cineva ar trebui să aibă grijă de ei, noi avem problemele noastre, am muncit mult pentru liniștea asta de după orele 22, în Elveția nu rulează motociclete noaptea, e dramatic, dar toți băiețeii ăștia fără mame, cu tați cu ochi de vulpe, ăștia nu se integrează și n-o să muncească și o să fure de la ai noștri, n-are nimeni nevoie de asta, un val de delincvenți.

La Anița Nandriș Cudla, țăranca din Bucovina, mă gândesc acum. La trenurile siberiene care au dus-o cu doi copii departe de casă. 20 de ani de coji de cartofi, barăci insalubre cu bârne lipsă și ger rusesc. Și luminile alea bolnave pe care nu le ștergi în veci. Și s-a întors Anița și nimic nu mai era cum a fost. Nici casa, nici amintirile, nimic. Și atunci unul din băieți se duce înapoi în Siberia, în năpastă, ca să muncească pentru o nouă casă. Anița a fost dintre noi și durerea ei zbiară din fiecare pagină. Neamul nostru nu e străin de deportare, dar nici natura noastră de uitare. Și uităm. Tata mi-a spus că bunicul nu s-a vindecat niciodată după ce au fugit din Basarabia. 

Am ajuns și noi să privim detașat refugiații. Printre picături, printre nefericirile noastre burgheze. Închidem laptopurile și ne declarăm de stânga sau de dreapta. Soluții la cafea. Poate că băiețelul a ajuns undeva în Germania sau poate e doar într-un lagăr în Austria. Alt gard, altă sârmă.Poate face pe el noaptea. Poate își visează casa. Sau poate e undeva mai bine. Nu știu cum să închei. Probabil am să închid și eu laptopul. Undeva într-un birou cu vedere panoramică niște siluete gârbovite încă (cred că) împart lumea. Pe o stradă obscură într-un oraș de povincie un bețiv se împleticește spre casă. Se sprijină de ulucile unui gard. Vomită. Visul omenirii e un căcat. 

Autor: Tudor Chirilă

Sursa:  tudorchirila.blogspot.ro

Data publicării: MIERCURI, 26 AUGUST 2015

P.S. Dacă se va întâmpla ca Tudor Chirilă să nimerească aici aș dori să îi transmit un mesaj:

Felicitări Tudore, au scris un articol care poate fi considerat un fel de balsam bun de pus pe rănile sufletului, răni făcute de urâțenia și răutatea lumii… Mulțumesc

Péter Szijjártó, măscăriciul șef al diplomației maghiare pare a avea probleme la mansardă

22 Septembrie 2015 Lasă un comentariu

Péter Szijjártó, şeful diplomaţiei de la Budapesta pare a avea oarece probleme la „mansardă”… Pare un tip dat dracului când e vorba de români, croaţi şi de Secretarul General al ONU dar nu cârteşte când îl critică ministresa germană a Apărării, Ursula von der Leyen …

Deh, curajul specific naţiei este unul extrem de selectiv …

Péter Szijjártó

Șeful diplomației magiare, Péter Szijjártó (se citeşte aproximativ  „Siarto”), pare a avea mare nevoie e un control psihiatric.

Despre Premierul Victor Ponta zice că „minte constant şi calomniază Ungaria”  şi atitudinea sa este „ruşinea Europei” iar afirmasţiile lui nu sunt decât nişte  „calomnii sălbatice”. Mai zice  Szijjártó şi că politicienii români sunt nişte frustraţi din cauză cu nu am fost primiţi în Spaţiul Schengen, aceştia intrând într-o „spirală a minciunilor” faţă de Ungaria.

Dar nu este ’nervat la creiere doar de români,  Premierul croat Zoran Milanovici este un „penibil” iar Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, privind situaţia din Ungaria legată de tratamentul aplicat imigranţilor sunt „bizare şi scandaloase” şi „nu se bazează pe fapte”.

Doar de stăpânul lui, Viktor Orban, Premierul Ungariei nu prea poere a avea curajul să emită judecăţi de valoare.

Dar să le luăm pe rând.

Péter Szijjártó, Ministrul de  Extrene al Ungariei :  Victor Ponta „minte constant şi calomniază Ungaria”. Atitudinea sa este „ruşinea Europei 

„Este ruşinea Europei că Victor Ponta, care face obiectul unei investigaţii penale, minte în mod constant şi calomniază o ţară vecină” – zice Péter Szijjártó, Ministrul de  Extrene al Ungariei cel cu aspect de struţ violat – „Ungaria respectă toate reglementările europene în gestionarea crizei imigranţilor; Ungaria este într-o poziţie delicată, întrucât alte două state membre UE încalcă deliberat şi ostentativ legislaţia Uniunii Europene. Grecia nu este capabilă să îşi protejeze frontierele, iar Croaţia trimite mii de imigranţi în Ungaria fără a-i înregistra”, a adăugat Szijjarto.

De unde o fi ştiind istericul că reglementările Europei prevăd garduri de sârmă ghimpată şi blindate pentru a opri nişte refugiaţi … dracu ştie.

Interesant este că astfel de garduri regăsim la frontierele regumurilor comuniste şi a Germaniei nazistă. Mai regăsim la cei în uniformă de poliţişti unguri precum şi la unii jurnalişti aceeaşi agresivitate cu cea a SS-ului şi a Gestapo-ului lui Hitler.

Ponta a declarat , în legătură cu afirmaţiile ministrului ungur  privind problemele sale penale, că autorităţile ungare „se bagă în jocuri interne politice” din România, Ponta spunând că ţara trebuie condusă de la Bucureşti, nu de la Budapesta. „Mă bucură interesul Ministerului de Externe ungar pentru politica din România. Deoacamdată, îmi menţin opiniile care sunt similare cu ale premierului sârb, premierului croat, premierului austriac, ale Comisiei Europene, ale secretarului general ONU, şi anume că atitudinea Ungariei în această criză a refugiaţilor este o atitudine neeuropeană şi o ruşine pentru Europa şi că să faci garduri la graniţa între două ţări membre ale UE, România şi Ungaria, este o chestiune nemaiîntâlnită şi care nu are nicio legătură cu spiritul european, motiv pentru care o să-mi apăr ţara şi Guvernul”, a mai spus Premierul român adăugând că autorităţile ungare „se bagă în jocuri politice interne din România … Faptul că autorităţile maghiare se bagă în jocuri interne politice din România, eu cred că toată lumea ar trebui să răspundă ca şi mine, şi anume cu indignare. Nu cred că este vreun sclav prin România, fie prin presă, fie prin politică, care să se bucure că ne ceartă cineva de la Budapesta. Eu vreau să ne conducem ţara de la Bucureşti, nu de la Budapesta şi până acum am ştiut să o facem foarte bine” a mai spus Ponta.

Drept să spun, nu am afirmat niciodată că ponta are mai multă minte decât păsăroiul din Budapesta, totuşi, are dreptate când spune că ridicarea de garduri „este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil”, care încalcă spiritul Uniunii Europene.

Extrem de „opărit” la demintatea lui de ungur mândru dar tembel, Péter Szijjártó, l-a convocat pe ambasadorul român la Budapesta, luni, în urma declaraţiilor făcute sâmbătă de ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu. Acesta spunea că ridicarea de garduri „este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil”, care încalcă spiritul Uniunii Europene.

Cu mătreaţa vâlvoi, Szijjártó a sărit ca ars zicând că „Ne-am aştepta la mai multă modestie din partea unui ministru de Externe al cărui premier se confruntă cu un proces (…) Noi suntem un stat vechi de peste 1.000 de ani, care de-a lungul istoriei sale a trebuit să se apere nu doar pe sine, ci şi Europa, de multe ori. Aşa va fi şi acum, fie că ministrului român de Externe îi place sau nu”.

Poate ar trebui să îi amintească cineva păsăroiului că din Regatul Ungariei regelui Ştefan a mai rămas doar o zgaibă isterică ce scoate blindatele şi militari ci cartuş pe ţeavă îndară ce nişte refugiaţi amărâţi fac greşala să creadă că Ungurii sunt un popor civilizat care acordă ajutorul cuiva aflat la necaz.

Péter Szijjártó, Ministrul de  Extrene al Ungariei zice că politicianii români sunt frustraţi petru că România nu a fost primită în Schengen, motiv pentru care au intrat într-o „spirală a minciunilor” faţă de Ungaria

Tot Szijjártó, ca şi cum faptul că avea senzaţia că nu a jignit destul românii (ceea ce nu e deloc greşit, deoarece românii mai ştiu despre Ponta că este un infanil pagiator, un politician care nu conteneşte în a se face de râs zi de zi) a mai găsit necesar să spună că politicienii români sunt nişte frustraţi.

Păi cei frustraţi până la isterie îmi par a trăi în dreapta Tisei. E destul pentru a ne edifica să amintim  de  felul în care, începând de la maimuţoiul care ocupă funţia de Preşedinte al Ungariei,  care a încercat să vină într-o „vizită particulară” de înjurat românii la ei acasă la bordul unui bombardier şi până la turma de idioţi, suporteri ai Naţionalei Ungariei, veniţi parcă direct din armata sălbaticului Attila care, imediat  după ce au intrat cu trenul în România au început să se pişe prin gări de pe fereastra trenului (necontând faptul că gările erau pline de oameni care îi priveau înspăinmântaţi) şi în timp ce  înjurau ca la gura cortului, să arunce cu sticle şi doze de bere golite după oameni.

Probabil frustrarea le vine din istorie. E cam greu de suportat ideea că împăunarea cu măreţia regatului Marelui Ştefan nu prea se potriveşte cu faptul că armata română de două ori a ocupat Budapesta, chiar aroganta Clădire a parlamentului maghiar fiind umilit de opinca unui soldat român atârnată în jucul drapelului…

Zice Szijjártó că: „Frustrarea politicienilor români a fost cauzată probabil de actuala situaţie, care poate arăta cu uşurinţă dacă România este într-adevăr pregătită să adere la Spaţiul Schengen şi dacă este capabilă să îşi protejeze frontierele”, a afirmat Szijjarto, adăugând că „Unii politicieni români au intrat într-o spirală a minciunilor, vorbind de soluţii comune şi, în acelaşi timp, făcând afirmaţii ostile şi spunând minciuni care fac cooperarea imposibilă”, a declarat Peter Szijjarto, citat de MTI.

De ce acuză limbricul Budapestat românii de minciună? Pentru că aceştia şi-ar fi pemis să vorbească de soluţii comune, când în situaţia dată cooperarea bilaterală riscă să fie imposibilă: „Unii politicieni români au intrat într-o spirală a minciunilor, vorbind de soluţii comune şi, în acelaşi timp, făcând afirmaţii ostile şi spunând minciuni care fac cooperarea imposibilă”, a declarat Peter Szijjarto, citat de MTI.

Vai de mine, ce mare jignire… păi, dacă e s-o spunem pe aia dreaptă, cooperarea cu aroganta (dar cu nădragii rupţi în cur) Ungarie nu a fost niciodată posibilă din cauza fumurilor lor paranoid imperiale.

Toate ţările din jur, cu excepţie Austriei care a ştiut la vreme să o pună cu botul ăs labe, spun că Ungaria este o ţară cu care nu se poate ajunge la soluţii raţionale dacă nu găseşti clea de a o strânge cu uşa.

„Calomnii sălbatice” … da, interesantă expresie, un sălbatic nu poate fi calomniat decât sălbatic, nu? Poate dacă printr-o minune Ungaria mai să un mileniu în mijlocul Europei să existe şanse de a se civiliza şi ei…

Péter Szijjártó: „Premierul croat Zoran Milanovici este penibil” 

Şi cum prostului nu-i ajunge niciodată inepţiile spuse, lui Szijjártó nu i-a ajuns să se ia doar de români, pentru el atitudinea premierului Croaţiei, Zoran Milanovici, în contextul crizei imigranţilor este „penibilă”.

„Sistemul de imigraţie al Croaţiei s-a prăbuşit într-o singură zi; cu toate acestea, premierul Zoran Milanovici pierde timpul calomniind Ungaria”, a spus păsăroiul şef al diplomaţiei maghiare  deoarece Zoran Milanovici şi-a permis să critice politicile Ungariei în materie de imigraţie, explicând că autorităţile croate vor permite trecerea imigranţilor spre Slovenia.

„Zoran Milanovici a lansat atacuri false şi răutăcioase la adresa Ungariei, iar comportamentul său este penibil”, a subliniat Szijjarto, afirmând că autorităţile croate nu au putut gestiona criza imigranţilor nici măcar o zi, asta pentru că cei din Croaţia nu au considerat că trebuie să îi mai necăjească şi ei pe amărâţii ăia care de teamă să nu fie ucişi în războiul de acasă au preferat să îşi ia lumea în cap.

Probabil în mintea lui Szijjártó e inadmisibil ca, dacă cineva e prăbuşit să nu îi dai vreo câţiva pumni şi nişte picioare în cur, aşa, ca să te ţină minte.

Croaţia a încercat să gestioneze  perfect criza, fără isterii inepte.

Oamenii nu doreau să se oprească în Croaţia ci doreau să ajungă în Germania care i-a şi chemat. Să se spele pe cap cu ei.

Le-a dat ceva de mâncare, posibilitatea de a face un duş şi le-a asigurat mijloace de transport.

Ba chiar se pare că a încercat să îi ajute şi mai mult după toate necazurle prin care au trecut refugiaţii. Au lăsat un tren să treacă dincolo de frontieră şi care ar fi mers până în Austria, Germania, Marea Britanie  sau, de ce nu înspre ţările nordice fără a-i mai lăsa să meargă apostoliceşte pe jos. Asta ar fi făcut ca exact Ungaria să scape de o bătaie de cap.

Aceasta ar putea fi soluţia încă din Turcia sau Grecia. Să fie transportaţi acolo unde doresc şi unde pot fi primiţi… De ce să mai fie umiliţi degeaba?

La Budapesta asta a stârnit o adevărată isterie… Cum adică? 1000 de arabi să traverseze Ungaria fără a fi umiliţi? Aşa ceva e de neconceput la Budapesta. Aşa că au blocat trenul cu trupele antitero, au arestat cei 40 de poliţişti croaţi şi mecanicul trenului…. Absolut penibil.

Şi cum Péter Szijjártó se consideră nu a fi doar ministrul de externe al unei umbre sclerozate a unui fost regat ci ditamai domnul Mare Personalitate, i s-a părut  că nu  e destul să se ia doare Victor Ponta, de politicienii români şi de premierul croat.

Péter Szijjártó spune :  Comentariile secretarului general al ONU sunt „bizare şi scandaloase”

A sărit la gâtul lui Ban Ki-moon, Secretarul General al ONU, ale cărui comentarii cât se poate de obiective despre tratamentul absolut inacceptabil aplicat de unguri refugiaţilor sunt „bizare şi scandaloase” şi „nu se bazează pe fapte”.

Secretarul general al ONU a spus că a fost „şocat de modul în care refugiaţii şi imigranţii au fost trataţi” şi a numit acţiunile Ungariei „inacceptabile”. El a spus că toate ţările au propriile probleme la nivel intern, însă a subliniat faptul că oamenii blocaţi în afara frontierei ungare erau refugiaţi.

E destul să ne uităm la modul în care erau trataţi refugiaţii la Budapesta la gara Keleti unde, după ce oamenii şi-au cumpărat civilizat bilet pentru tren, acesta a fost blocat în gară deoarece „Refugiaţii mai aveau nevie şi de un supliment special de bilet” pentru acel tren.

Timp de mai bine de  48 de ore refugiaţii au fost ţinuţi în tren, fără a fi lăsaţi să se ducă să îşi cumpere suplimentele. Ba şi mai mult, cordoane de jandarmi nu îi lăsau să se ducă nici la toaletă.

Celor afirmate de Ban Ki-moon, Secretarul General al ONU, Péter Szijjártó le-a replicat spunând că oamenii la care se referea Ban erau „imigranţi agresivi” care i-au atacat pe poliţişti, rănind 14 dintre ei. „Poliţiştii au apărat o femeie şi pe copilul ei care au fost măturaţi de mulţime. Îmi pare rău, însă comentariile secretarului general al ONU nu se bazează pe fapte”, a spus ministrul.

Cel mai bun exemplu al „agresivităţii” refugiaţilor fiind că, după ce au fost ţinuţi ÎN TREN  48 de ore în gara Keleti au trimis o turmă de reporteri şi câţiva poliţişti cu câteva baxuri cu apă. Refugiaţii într-un gest mai mult decât normal având în vedere situaţia, au aruncat apa sub tren. Reporterii au fost lăsaţi să filmeze 5 minute (de filmat s-a filmat în aşa fel încât să nu se vadă cordonul de jandarmi care încercau să blocheze accesul spre clădirea gării. S-a filmat însă, integral din momentul în care refugiaţii „au atacat” cordonul de jandarmi…

De fapt, refugiaţii au plecat toţi deodată spre frontiera austriacă, matahalele Jandarmieriei  maghiare, înarmate cu scuturi, bastoane şi gaz iritant au dat pur şi simplu bir cu fugiţii. Bine că pe camarele de filmat nu s-a înregistrat şi duhoarea ce venea din nădragii forţoşilor viteji.

Ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen şi primul-ministru sârb

Péter Szijjártó, păsăroiul şef al diplomaţiei maghiare, a fost criticat de ministrul german al Apărării şi primul-ministru sârb care au lansat remarci dure la adresa ministrului de Externe ungar privind tratamentul la care au fost supuşi imigranţii în Ungaria. Într-un interviu acordat CNN, ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, a calificat acţiunile autorităţilor ungare drept „absolut inacceptabile”.

La rândul său, Premierul sârb, Aleksandar Vucici, a acuzat Ungaria de o gestionare „brutală” şi „non-europeană” a valului de imigranţi de la graniţa dintre cele două ţări şi a solicitat Uniunii Europene să intervină. Vucici a cerut Ungariei să se abţină de la folosirea gazelor lacrimogene pe teritoriul sârb.

Drept răspuns, Szijjártó a declarat pentru MTI că poliţia ungară a fost expusă miercuri unor atacuri brutale venite dinspre teritoriul sârb, la punctul de trecere a frontierei de la Röszke.

 „… Dacă poliţia sârbă ar fi prevenit atacurile lansate asupra ofiţerilor, nu ar fi avut loc niciun act de violenţă”, a precizat el.

Adică, pur şi simplu idiodul consideră în paranoia lui că poliţia maghiară are dreptul să intervină şi pe teritoriul ţărilor vecine …Poate i s-ar fi părut normal şi să trimită bombardierul ăla cu care dorea preşedintele lor să vină î România şi să le dea cu bombardeaua în cap sârbilor să se înveţe minte…

Păi cf. legislaţiei interaţionale asupra ţărilor vecine nu au dreptul să tragi nici cu praştia. Ceea ce a făcut poliţia maghiară poartă un nume: Agresiune internaţională.

De fapt cine este acestă păsăroi şef al diplomaţiei maghiare?

Péter Szíjjártó s-a născut sa născut în Komárom la 30 octombrie 1978 şi este un politician maghiar numit pentru portofoliul Afacerilor Externe și Comerțului 23 septembrie 2014 după ce în 2002 a fost ales ca membru al Adunării Naţionale.

Deşi pare o combinaţie de lingău politic cu clovn şi suporter ultras al unei echipe de fotbal de mâna a doua Péter Szíjjártó, absolut surprinzător, are un mastrat în relaţii internaţionale.

După ce a petrecut o jumătate de an în Statele Unite, Szíjjártó şi-a terminat studiile secundare la Czuczor Gergely Benedictine Secondary Grammar School din Győr în 1997.

A absolvit la Universitatea de Științe Economice și Administrație Publică din  Budapesta (astăzi Universitatea Corvinus) în specializarea Relații Internaționale și Management  Sportiv.

Şi-a început cariera politică în 1998, când a fost ales ca cel mai tânăr membru al Adunării Municipale din Győr,  a ocupat funcţia de vice-presedinte al Comitetului pentru Educație, cultură și sport.

A fost unul dintre fondatorii și primul președinte al Fidelitas, organizația de tineret a FIDESZ din  Győr. În 2012 a fost ales ca vicepreşedinte al Fidelitas devenind, în acelaşi timp, şi membru al Consiliului Național de FIDESZ.

Szíjjártó a fost cel mai tânăr  membru al Adunării Naționale a Ungariei din anul 2002 până în 2006.

În 2004 a fost numit vicepreședinte al Comisiei pentru tineret și afaceri în sport, funcţie pe care o deţine până în 2006.

În 2005, Szíjjártó a fost ales Președintele ales al Fidelitas înlocindu-l pe András Gyürk devenind, de asemenea, liderul filialei FIDESZ din Győr, fduncţie pe care a ocupat-o până în 2009, când Petru Agh a fost ales ca nou presedinte .

Politruc pein definiţie, înainte de a fi venit la putere, Szíjjártó a fost purtătorul de cuvânt al FIDESZ – Uniunea Civică Maghiară, între 2010 şi 2012 a fost purtătorul de cuvânt al actualului premier maghiar, Viktor Orbán.

Pe 4 iulie de 2012 Orbán îl nominalizează pe Szíjjártó ca președinte a opt comisii economice pentru a stimula politica guvernului ungar şi pentru a deschide schimburile comerciale cu țările de la est, precum și consolidarea rolului Ungariei în susținerea integrării națiunilor din Balcanii de Vest la UE, şefilor de guverne din Grupul Visegrad Central European șefilor de guvern a fost anunțat în aceeași zi.

Szíjjártó, de asemenea, a lucrat şi pentru a consolida cooperarea cu țările vecine, doar că la felul cum s-a comportat î cazul crizei refugiaţilor se pare că nu prea i-a ieşit.

În septembrie 2014, când predecesorul său, Tibor Navracsics, a demisionat pentru a-şi ocupa  noua poziție în cadrul Comisiei Europene, Viktor Orbán la  numit pe  Szíjjártó ca ministru al Afacerilor Externe și Comerțului.

GARDURILE UNGUREŞTI ALE RUŞINII – EXPRESIE A INCOMPETENŢEI SPECIFICE ETNIEI

20 Septembrie 2015 Lasă un comentariu
  • Un simbol al Europei Unite este căderea Zidului Berlinului, un zid al ruşinii … Gardurile instalate din cauza  paranoiei unor state la frontiere sunt nişte garduri ale ruşinii care lovesc exact în simbolul unităţii europene, în esenţa ei care este dispariţia de facto a frontierelor între europeni.
  •  Ciuma sau pesta (lat. pestis = epidemie) este o boală infecțioasă deosebit de contagioasă, produsă de bacteria Yersinia pestis. Niciodată nu am ştiu dacă Budapesta înseamnă „jumătate budă şi jumătate pestă” sau „buda infectată cu pestă”. Oricum, tot de budă e vorba…

BOGDAN AURESCU, MINISTRUL ROMÂN DE EXTERNE :

„este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil”.

Bogdan Aurescu - Ministrul de externe al României

Bogdan Aurescu – Ministrul de externe al României

Ministrul român de externe, Bogdan Aurescu a declarat după consultările cu omologul olandez, Bert Koenders, că în ceea ce priveşte migraţia trebuie găsite soluţii durabile pentru gestionarea la sursă a problemei.

În opinia dumnealui ridicarea de garduri „este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil”.

„În ceea ce priveşte migraţia, am reiterat necesitatea unei viziuni strategice la nivelul UE care să abordeze toate dimensiunile acestei problematici, mai ales să încercăm să găsim soluţii durabile pentru gestionarea la sursă în statele de origine a problemei migraţiei, pentru că este nevoie de a trata cauzele acestui fenomen şi nu doar simptomele pe care le vedem astăzi în Europa. I-am spus domnului ministru că, în opinia mea, ridicarea de garduri care să delimiteze Europa civilizată, între ghilimele, de restul Europei este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil, în afara spiritului european. În schimb, România este frontiera externă a UE şi a NATO şi avem toată capacitatea de a apăra comunitatea de valori din care facem parte”, a afirmat Aurescu.

La rândul său, Ministrul de Externe olandez a arătat că este important ca problema să fie rezolvată prin colaborare între ţările UE şi că trebuie văzut care sunt originile acestei crize.

În contextul crizei cu refugiaţii pe care o avem în Europa, este important ca toate ţările din Europa să colaboreze şi să discute despre ce este de făcut şi este important ca toate ţările să ia deciziile a două componente. În primul rând, trebuie să abordăm problema de la rădăcină, când am avut reuniunea miniştrilor afacerilor interne, se vorbea despre o componentă foarte importantă care se va discuta la summit-ul de miercuri, care sunt originile aceste crize, nu numai conflictul din Siria, ci şi sprijinul acordat refugiaţilor în Libia, cooperarea pe care o avem cu Turcia şi trebuie să aflăm care sunt originile crizei şi cred că este important să discutăm săptămâna aceasta. Trebuie să dăm dovadă de solidaritate în Europa, toată lumea trebuie să colaboreze, este o încercare din care nu poate ieşi nicio ţară dacă acţionează singură. De asemenea, încrederea care există între ţările UE este maximă pentru că nu avem alternativă la colaborare şi sunt convins că vom colabora constructiv, pentru a rezolva problema, este un test pentru Europa. Cu toţii avem probleme diferite, dar trebuie să rezolvăm această problemă împreună”, a arătat oficialul olandez.

REACŢIA MAGHIARĂ. PETER SZIJJARTO, MINISTRUL UNGAR AL EXTERNELOR:

„nu-am aştepta la mai multă modestie din partea unui ministru de Externe al cărui premier se confruntă cu un proces”

Peter Szijjarto

Iritat peste măsură de declaraţia ministrului român, Peter Szijjarto Ministerul ungar al Afacerilor Externe l-a convocat pe ambasadorul român la Budapesta.

Cu o nesimţire la care te poţi la acest nivel doar de la un individ care pe lângă că e imbecil mai e şi căcănar ungur şi cu nădragii încă duhnind de la faptul că s-a scăpat în nădragi când a văzut puhoiul de refugiaţi arabi, a declarat că se „aştepta la mai multă modestie din partea unui ministru de Externe al cărui premier se confruntă cu un proces”.

Ieşirea aceasta a oficialului maghiar nu este singulară. El i-a criticat şi pe croaţi care, vezi doamne, nu sunt capabili să stăvilească puhoiul de oameni,  deci nu merită să intre în UE.

Isteria care a cuprins guvernanţii unguri arată că, dimpotrivă, ei sunt cei care nu sunt în stare să gestioneze situaţia, Ungaria fiind o ţară de rahat s-a apucat să facă exact ceea ce era cel mai puţin indicat. Să oprească oameni să mergă mai departe şi asa cu agresivitatea specifică etniei.

Dacă ţări ca Germania, Franţa, Marea Britanie şi altele au zis că sunt gata să primească refugiaţi, foarte bine.. în tren şi pa şi pusi …

Ungurii nu, ei musai să-şi arate muşchiul de pe creier.

Declaraţia imbecilului  „păsăroi” şef al diplomaţiei Ungariei ca replică la declaraţia lui Aurescu, „este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil”, a fost, integral: „Ne-am aştepta la mai multă modestie din partea unui ministru de Externe al cărui premier se confruntă cu un proces”, i-a răspuns duminică Szijjarto, referindu-se la faptul că premierul Victor Ponta a fost trimis în judecată pentru 17 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală şi spălarea banilor.

„Noi suntem un stat vechi de peste 1.000 de ani, care de-a lungul istoriei sale a trebuit să se apere nu doar pe sine, ci şi Europa, de multe ori. Aşa va fi şi acum, fie că ministrului român de Externe îi place sau nu”, a adăugat Szijjarto.

AMNEZICUL „PĂSĂROI” AL DIPLOMAŢIEI MAGHIARE

MARKO ATTILA Deputatul penal, fugit în Ungaria şi louat sub protecţie de premierul ungur în funcţie deşi e vorba doar de acte de corupţie

MARKO ATTILA
Deputatul penal, fugit în Ungaria şi luat sub protecţie de premierul ungur în funcţie deşi e vorba doar de acte de corupţie

Faptul că Szijjarto, şeful diplomaţiei magiare, s-a legat de faptul că avem un guvern condus  de un penal, nu e rău şi neadevărat în sine, dar nu prea are legătură cu isteria dată de incompetenţa crasă a Guvernului Orban.

Adică, dacă Ponta nu era penal ei nu făceau gardul? Nţţţ, îl fac pentru că nu sunt în stare să gestioneze situaţia prin mjetode civilizate.

Legat de faptul că Ponta e penal saqu nu păleşte în faţa faptului că şeful lui Szijjarto, premierul Orban, cu de la sine putere la luat sub aripa sa ocrotitoare pe deputatul penal UDMR Marko Attila.

Pe numele deputatului M. Attila, DNA a transmis două cereri de arestare, după votul primeia deputatul maghiar plecând în Ungaria unde se bucură de protecţia penalului şef din guvernul Ungariei…

Asta, dacă îmi amintesc bune senumeşte „favorizarea infractorului” şi e o chestie cât se poate de penală deoarece dacă favorizezi un infractor devii complice la infracţiunile acestuia, în mod normal, urmând a răspunde în solidar în faţa legii.

P.S. Ce interesant, China a construit Marele Zid pentru a-şi apăra civilizaţia împotriva sălbăticiei strămoşilor lui Peter Szijjarto, şi a colegilor lui din unul din cele maiu icompetente guverne pe care le-a văzut Europa …

De ce în Europa civilizată se poate ?

6 Septembrie 2015 2 comentarii

Interesant e că la unii se poate, la alţii ba…

De ce dincolo de graniţa de vest a Ungariei refugiaţii sunt respectaţi şi dincoace nu? Să fie vorba de faptul că de acolo începe Europa Civilizată?

Simona Stupar

CRIZA REFUGIAŢILOR. Merkel: „Politica în vigoare în Europa cu privire la azil nu funcţionează”. Ungaria promite că nu va mai închiria autobuze pentru transferul refugiaților

Angela Merkel

Angela Merkel

Imigranții au ajuns sâmbătă în Austria, după ce, într-un gest, surprinzător, Ungaria le-a pus la dispoziție autobuze, scrie BBC News. Timp de mai multe zile, autoritățile din Ungaria i-au oprit pe imigranții ilegali – majoritatea din Siria, Afganistan, Irak – să călătorească, cu trenul, în Vestul Europei, spunând că sunt obligați să-i înregistreze, ceea ce a condus la proteste și ciocniri cu polițiștii. Pe de altă parte, cancelarul german Angela Merkel a ameninţat cu proceduri judiciare statele membre UE care încalcă acordurile cu privire la refugiaţi.

Angela Merkel a ameninţat cu proceduri judiciare statele membre UE care încalcă acordurile cu privire la refugiaţi, într-o conferinţă de presă, la Essen, o comună din landul Saxonia Inferioară (nord-vest), la finalul căreia mai mulţi imigranţi sirieni i-au mulţumit, relatează DW online.

Cancelarul german a anunţat că va continua să poarte negocieri „intense” cu omologii săi europeni pe tema crizei refugiaţilor din Europa, aflată în plină desfăşurare. Ea a subliniat că toate sarcinile şi responsabilităţile aferente afluxului de imigranţi este necesar să fie distribuite corect între statele membre UE, pentru a asigura o „distribuire corectă a poverii”.

„Politica în vigoare în Euroa cu privire la azil nu funcţionează”, a declarat ea pentru Funke Mediengruppe, o organizaţie media din Essen. „Acest întreg sistem va avea nevoie să fie revizuit”, a avertizat cancelarul.

Ungaria nu va mai pune la dispoziția imigranților autobuze

Șeful poliției ungare, Karoly Papp, a declarat sâmbătă că Ungaria nu va mai închiria autobuze pentru a transfera imigranți la frontiera cu Austria, subliniind că transportarea a mii de imigranți ce a avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă a fost ”o inițiativă unică”, relatează Agerpres, citând AFP.

Merkel şi Orban au discutat la telefon despre criza imigranţilor, a anunţat sâmbătă seara, la Berlin, adjunctul purtătorului de cuvânt al Guvernului german, Georg Streiter. Ei au convenit că transferul imigranţilor din Ungaria în Austria şi Germania a avut loc în urma unei „urgenţe” la frontiera ungară şi că a fost un caz excepţional, potrivit MTI, citat de Mediafax.

Sute de migranți, la gara din Munchen

Sute de imigranți veniți din Ungaria prin Austria soseau sâmbătă dimineața în gara din Munchen, în sudul Germaniei, care așteaptă încă circa douăsprezece trenuri după-amiază, potrivit poliției germane.

Aproape 400 de persoane au ajuns în capitala Bavariei în cursul dimineții cu mai multe trenuri, înainte de un ”tren special plecat din Austria cu 400-500 de persoane la bord”, așteptat la începutul după-amiezii, urmat de o serie de trenuri regulate, a indicat un purtător de cuvânt al poliției din Munchen.  Potrivit AFP, citată de Agerpres, până la 7.000 de imigranți sunt așteptați să sosească în Germania în cursul acestei zile. 

Pe jos până la Viena

Noi sute de imigranţi au părăsit sâmbătă gara Keleti din Budapesta şi intenţionează să meargă pe jos până la Viena, la o zi după ce alţi 1.000 de imigranţi au pornit într-o călătorie similară, relatează Reuters.

Primul tren cu imigranţi, la bordul căruia se aflau 167 de persoane provenind din Austria, a ajuns sâmbătă la Munchen, în Germania, relatează AP.

Trenul a sosit la ora locală 10.25 (11.25, ora României). Imigranţii fac parte dintr-un grup mai mare, care a fost adus cu autobuzul din Ungaria la frontiera cu Austria.

10.000 de refugiați, într-o zi

Numărul total de imigranți care ajung în Austria după ce au fost transportați cu autobuze de către Ungaria la frontiera comună ar urma să ajungă sâmbătă la 10.000, a anunțat Ministerul de Interne austriac, relatează AFP și Reuters.

Până în prezent, aproximativ 4.000 de imigranți au traversat frontiera în cursul nopții și în dimineața zilei de sâmbătă, după ce au fost conduși de autoritățile ungare la frontiera cu Austria, potrivit ministerului. 

Și poliția germană a anunțat că autoritățile de la Berlin se așteaptă să primească până la 10.000 de imigranți în cursul zilei de sâmbătă după ce Austria și Germania au căzut de acord cu Ungaria să le permită imigranților să treacă liber granițele dintre ele.

„Nu avem încă date sigure, dar ne așteptăm la 5.000 până la 10.000 de refugiați astăzi”, a declarat purtătorul de cuvânt al poliției germane, Stefan Sonntag. 

Cerere de azi în Austria

Efectuat prin ploaie, traseul de circa 5 km duce de la postul de frontieră Nickelsdorf până la gara cu același nume, unde un tren special al companiei naționale OBB urmează a-i transporta până la Salzburg, în apropiere de frontiera germană, pe imigranții care vor să-și continue drumul spre Germania, scrie AFP, citată de Agerpres. 

Puținii imigranți care vor să înregistreze o cerere de azil în Austria sunt invitați să intre într-o sală de concert uriașă, unde trebuie să completeze formulare, după care sunt duși în centre de primire. 

Escortați de polițiști, imigranții sunt de asemenea luați în grijă și de Crucea Roșie. Autostrada și șoseaua de acces spre Nickelsdorf au fost închise circulației pe timpul tranzitului, a anunțat poliția austriacă. Potrivit poliției austriece, circa 2.000 de imigranți au ajuns deja la graniță, iar acest număr ar putea crește de peste două ori în cursul zilei, 

Ieșirea din Ungaria

Austria s-a declarat de acord cu Germania și îi va lăsa să treacă frontiera. 

Statele UE se luptă să cadă de acord asupra unor măsuri comune, pentru a face față unui val de migrație fără precedent în ultimele decenii. 

Autocarele au început să ajungă la gara Keleti, din centrul Budapestei, vineri seara, în locul care devenise tabără pentru refugiați. Autobuze au fost, de asemenea, trimise să ia de pe traseu sute de imigranți, care au pornit, pe jos, pe autostrada spre Austria. 

Când autocarele au venit să-i preia pe imigranți de pe drum, unii dintre ei s-au certat cu forțele de ordine, de teamă că ar putea fi arestați și nu trimiși în Germania, scrie jurnalistul BBC.

Dar ulterior, grupuri mici au început să treacă granița, unde îi așteptau grupuri mici de austrieci, cu pancarte pe care scria „bine ați venit!”

Angajați ai Crucii Roșii Austriece, de la un centru pentru refugiați, i-au întâmpinat cu pături și ceai. Poliția austriacă a spus că până la 3.000 de imigranți sunt așteptați să sosească în următoarele ore.

„Mă simt ca acasă aici”, spune Ayaz Morad, unul dintre primii sosiți în Austria. „Este o țară minunată, are oameni draguți și un guvern de treabă”, a explicat el. Mohammad, un refugiat sirian, a spus că se bucură că a plecat din țară, dar i-a avertizat pe ceilalți sirieni să nu meargă prin Ungaria, pentru că situația era „urâtă”. 

Imigranții au trecut frontiera pe jos, autocarele ungurești oprind înainte de a ajunge la graniță și oamenii au mers pe jos o scurtă distanță.

Erau mulți copii și cel puțin o persoană într-un scaun cu rotile. Toți erau epuizați. Unii dintre ei șchiopătau, dar majoritatea zâmbeau, bucuroși că au ajuns, în sfârșit, să iasă din Ungaria, relatează sursa citată. 

„Unde suntem?”, a strigat un bărbat. „Austria”, i-am răspuns. „Bravo”, a spus el” – povestește corespondentul BBC. Mulți dintre acești imigranți speră să ajungă în Germania, care se așteaptă să primească 800.000 de oameni anul acesta. 

Guvernul maghiar a declarat că a pus la dispoziție autocare, astfel încât rețeaua de transport a țării să nu fie „paralizată”

Cancelarul austriac, Werner Faymann, a delcarat după discuții cu omologul său german, Angela Merkel, cele două state le vor permite imigranților să intre, din cauza situației de urgență din Ungaria. Dar a adăugat că se așteaptă ca Ungaria să respecte cotele UE pentru imigranți și solicitanții de azil, ceea ce Ungaria, Cehia, Polonia și Slovacia tocmai au anunțat, vineri seara, că nu vor face.

Autori:  Simona StuparCamelia CîrsteaSilvana Chiujdea

Sursa: http://www.evz.ro

Un premier își pune CASA la dispoziția IMIGRANȚILOR

Premierul finlandez Juha Sipila

Premierul finlandez Juha Sipila

Premierul finlandez, Juha Sipila, a anunțat, azi, la televiziunea națională că se oferă să găzduiască refugiați în casa sa din nordul țării, unde ajunge rar din cauza atribuțiilor din capitala Helsinki.

Situată la Kempele, la peste 500 de km nord de capitală, casa este rar folosită în prezent, a spus Sipila, un politician de centru care a lansat numeroase apeluri către finlandezi să dea dovadă de solidaritate cu refugiații ce se îndreaptă spre Europa fugind de război și de sărăcie, scriu agențiile internaționale de presă, citate de Agerpres. 

„Sper că aceasta va deveni un fel de mișcare populară care îi va determina pe mulți să-și asume partea lor de responsabilitate în această criză a cazării refugiaților. Vreau să pun propria cărămidă la acest edificiu pentru a arăta că Finlanda este o țară multiculturală”, a declarat el. 

Solicitanții de azil ar putea fi găzduiți în locuința premierului de la începutul anului viitor. Sipila își desfășoară activitatea în mod obișnuit la Helsinki. 

Capacitatea Finlandei de găzduire a solicitanților de azil este în prezent saturată, această țară primind un aflux neobișnuit de refugiați, pe care nu l-a anticipat. 

Vineri, guvernul finlandez a estimat la 25.000-30.000 numărul de solicitări de azil în 2015, de șapte ori mai multe decât în 2014. 

Sipila a mai declarat că planul UE de redistribuire a 120.000 de solicitanți de azil care ajung în Grecia, Italia și Ungaria ar trebui să fie pus în aplicare pe bază voluntară și și-a exprimat speranța că Finlanda va fi un exemplu în acest sens. 

El conduce un guvern format dintr-o coaliție din care face parte și partidul eurosceptic și anti-imigrație Adevărații Finlandezi, care vrea să mențină numărul solicitărilor de azil acceptate la nivelurile recente, adică între 750 și 1.050 pe an. 

Autor: Simona Stupar

Sursa: www.evz.ro

%d blogeri au apreciat asta: