Arhiva

Posts Tagged ‘Republica Moldova’

MAIA SANDU A CÂȘTIGAT TURUL 1 AL ALEGERILOR PREZIDENȚIALE DIN REPUBLICA MOLDOVA

6 noiembrie 2020 Lasă un comentariu

La turul întâi al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, Maia Sandu, candidata Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS), s-a clasat pe locul întâi cu 36,16%.  Pe locul al doilea s-a clasat actualul președinte, socialistul Igor Dodon, cu 32,61%. Locul al treilea este ocupat de Renato Usatîi, Partidul Politic „Partidul Nostru”, cu 16,90%.

Maia Sandu

Ceilalți candidați au obținut Violeta Ivanov,  Partidul Politic „Şor”, cu 6,49%, Andrei Năstase, Partidul Politic „Platforma Demnitate şi Adevăr”, cu 3,26%, Octavian Ţîcu, Partidul Politic „Partidul Unităţii Naţionale”, cu 2,01%, Tudor Deliu, Partidul Liberal Democrat din Moldova, cu 1,37%, şi Dorin Chirtoacă, Blocul electoral Unirea, cu 1,20%.

Interesant este rezultatul lui Renato Usatîi. Acest rezultat, deși nu îi permite lui Usatîi o prezență în finala din turul 2, îi conferă o poziție de arbitru, mai ales că în cazul unei alianțe cu Maia Sandu ar avea peste 50%, ceea ce este sinonim cu o victorie.

Conform presei, Usatîi ar fi urmat să se prezinte la negocieri cu doamna Sandu, înainte de această întâlnire, reprezentantul Partidului Politic „Partidul Nostru”, declara:

„Unii spun că ruşii mă presează şi am să ies pentru Dodon, iar alţii spun că Renato Usatîi trebuie să iasă pentru Maia Sandu. Eu am fost susţinut de peste 200.000 de cetăţeni şi am o obligaţie faţă de ei şi am o obligaţie faţă de toţi cetăţenii din Republica Moldova, ca să fiu corect. Astăzi pe mine mă doare şi mă interesează cum va fi soluţionată problema diasporei. Ce facem în primul rând cu alegerile parlamentare anticipate?”  a afirmat Usatîi.

Marți, după întâlnire, Maia Sandu a transmis un mesaj anticorupție:

„Astăzi am avut o primă discuţie cu Renato Usatîi. Am reiterat angajamentul meu, făcut anterior public, că vom curăţa preşedinţia şi apoi vom curăţa parlamentul. Vom identifica metodele legale prin care să declanşăm alegeri anticipate, astfel încât în Parlament să ajungă oameni care îi reprezintă pe cetăţeni. Am un mesaj către toţi alegătorii, inclusiv către cei care au votat pentru domnul Usatîi – voi vreţi să scăpăm de corupţie, să pedepsim hoţii şi să scăpăm ţara de Dodon. Asta ne dorim şi noi. Putem face asta cu sprijinul vostru” a declarat Maia Sandu.

O eventuală victorie a Maiei Sandu la alegerile prezidențiale ar putea însemna o revenire la sentimentele filo românești din perioada podurilor de flori și implicit o apropiere a Republicii Moldova de Europa.

Problema este că, atâta timp cât nu se va rezolva problema Transnistriei, puternic controlată de la Kremlin, nu se poate pune problema unei admiteri în UE a Moldovei de peste Prut. Poate a venit vremea ca moldovenii să înțeleagă că Transnistria este definitiv pierdută, strategic vorbind, este evident că Rusia nu va renunța la ea, respectivul teritoriu fiind este exact bolovanul care ține țara în afara Uniunii Europene.

Gabriela Zoană stupefiază Europa desfințând Ucraina (Din păcate nu e banc)

14 noiembrie 2018 Un comentariu

MOTTO: Erare humanul este, sed perseverare diabolicum

Gabriela Zoană

Gabriela Zoană, înlocuitoarea Veorikăi Dăncilă la Parlamentul European, lovește din nou reușind să stupefieze Europa prin desființarea Ucrainei.

În timpul unei dezbateri in plenul Parlamentului European , pe tema Acordului de Asociere UE-Republica Moldova, frumoasa eurodeputată Maria Gabriela Zoană, cea care a ajuns acolo pe locul eliberat de Viorica Dăncilă când a preluat funcția de prim-ministru al României, a ținut să precizeze (și să sublinieze) că Republica Moldova se învecinează cu Federația Rusă.

„Moldova, și nu trebuie să uităm acest lucru, Moldova este graniță cu Rusia”– a spus, spre stupefacția asistenței, bruneta în timpul dezbaterii. „Uniunea Europeană trebuie să dea atenție acestui lucru. Europa trebuie să ajute Moldova să scape de influențele altor țări, a continuat Gabriela Zoană.

Așteptăm reacția Ministerului de Externe al Ucrainei, țară situată între Republica Moldova și Federația Rusă.

De asemenea, așteptăm cu mare interes referirile zglobiei eurodeputate precizări legate de frontierele României cu Austria, Grecia și Turcia, precum și la porturile maritime ale Austriei și Ungariei, dar considerentele sale referitoare la froniera dintre Uniunea Europeană și Japonia.

Igor Dodon dorește un nou mandat prezidențial

Igor Dodon a confirmat că dorește un nou mandat de președinte al Republicii Moldova.

Într-o conferință de presă, Igor Dodon, președintele în exercițiu al Republicii Moldova a anunțat că dorește un nou mandat prezidențial.

– Domnule Președinte – a întrebat un jurnalist – este adevărat că doriți să candidați pentru un nou mandat prezidențial?

– Desigur – a răspuns Președitele Republicii Moldova – nu doar că voi candida dar voi și câștiga.

– Domnule Dodon – a întrebat alt jurnalist – s-a zvonit că intențonați să deschideți un port la Oceanul Pacific. Cum intenționați să faceți asta?

– Simplu – a răspuns Dodon – îndată ce vom cuceri Rusia trecem la construirea portului.

Vizita la Chișinău a fost un succes. Urmează o remaniere guvernamentală?

Vizita premierului Mihai Tudose la Chișinău se pare că a fost o vizită extrem de fructuoasă care a bucurat pe toată lumea, mai ales că șeful executivului român a fost însoțit de o donație de 96 de microbuze.

Extrem de bucuros, Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip,  a propus ca microbuzele să își facă rodajul cu folos, astfel că vor fi umplute cu câte butoaie cu vin pot duce acestea și vor fi trimise la București la Palatul Victoria. Singura rugăminte a premierului moldav a fost să returneze butoaiele după golire, țara e săracă.

”Pavele – ar fi spus Tudose – sunt om serios, să mor io, cum se golesc, cum îți trimit butoaiele. Am auzit că Băsescu nu v-a dat înapoi sticlele, cică le-a vândut și și-a cumpărat pământ. Și nici măcar nu le-a spălat”.

După întâlnirea cu premierul Republicii Moldova, Mihai Tudose ar fi sunat la București:

”Cine a propus să aducem microbuze pentru că ar fi mai ieftine în loc de autobuze dinalea mari, articulate să se pregătească sufletește; fie îl remaniez, fie își asumă ca până la sfârșitul mandatului să suporte nota la tot ce se consumă înainte, în timpul și după ședințele de guvern. Nu putem pune astfel de cheltuieli în seama poporului”

Igor Dodon se pregătește să le dea cu flit rusofonilor ?

26 noiembrie 2016 Lasă un comentariu

Într-un interviu dat la TVR în care se adresa românilor, Igor Dodon, președintele ales al Republicii Moldova, spunea:

”Fraţi români, eu vă stimez, vă iubesc ca vecini, dar haideţi să ne respectăm ca două state independente, suverane. Veniţi voi la noi, noi la voi, dar nu cu idei unioniste. Imaginaţi-vă dacă ar apărea în România mişcări finanţate de Republica Moldova care ar spune „Haideţi să lichidăm România, să luăm jumătate de România înapoi şi să ajungem la harta cum a fost Moldova”!

……………….

Eu nu am fost niciodată anti-român, suntem vecini avem rădăcini istorice comune, suntem frați. Însă fiecare la casa lui. Eu stimez statul român, ca stat suveran și vreau să aibă aceeași viziune față de statul moldovean.

………………..

Noi trebuie să facem primii pași în direcțiile în care avem probleme de rezolvat. Acum avem mai multe probleme de rezolvat în legătură cu Federația Rusă. Voi fi apoi și la Bruxelles, unde iarăși avem probleme de rezolvat. Și a treia vizită va fi la București”.

.

.

Straniu interviu aș spune. Dacă în campania electorală își exprima moldovenismul, inclusiv prin faptul că vorbea de așazisa limbă moldovenească acum, hodoronc tronc, vorbește de identitatea sa românească deși după nume numai pui de dac nu e, de  intenția de a se duce la Bruxelles ca să rezolve nu știu ce … Ce treabă o mai avea cu Bruxelles-ul de vreme ce vrea să pună Republica Moldova pe orbita rusească … Dumnezeu știe.

Cu toată lehamitea care mă apucă atunci când văd acest limbric politic slugarnic față de Führerul de la Kremlin, nu pot să nu consider că dacă ar fi rostit acest discurs în campania electorală rusofonii ar fi înțeles ce jigodie este și nu prea se pot baza pe el cu toată slugărnicia sa promoscovită. 

În fine, deși tare mă îndoiesc,  teoretic cel puțin, acea diferență de 70.000 de voturi în favoarea lui Dodon  ar putea face curtea constituțională moldoveană să nu valideze alegerile din cauza năvalei hoardelor de transnistreni și a incalificabilei blocări a celor din diaspora în a participa la vot. Am înțeles că ar exista dovezi puternice că alegerile au fost fraudate grav.

E drept, Judecătorii de la Curtea Constituțională sunt tot oameni care au față de Moscova o teamă maladivă.

Frumoasa jurnalistă Elena Robu, pe siteul său analizează această posibilitate, repet, cel puțin teoretic, se va putea ajunge la repetarea turului 2 al alegerilor prezidențiale.

Ce se întâmplă în cazul în care Curtea Constituțională invalidează alegerile

Elena RobuCurtea Constituțională ne-a obișnuit în ultima perioadă cu decizii mai puțin populare care au trezit polemici aprinse în societate. Și astăzi mai sunt juriști care consideră că alegerile prezidențiale din 30 octombrie sunt anticonstituționale, pentru că magistrații de la Curtea Constituțională nu pot modifica Legea Supremă a țării așa încât președintele să fie ales de popor. Dar, scrutinul deja s-a consumat. Urmează verdictul Înaltei Curți.

Nu sunt juristă, nu am studii în drept constituțional, dar am câteva întrebări și neclarități în legătură cu ce urmează. Până în momentul de față este clar un singur lucru: ori alegerile vor fi validate și socialistul Igor Dodon devine președinte, ori sunt invalidate și se organizează alte alegeri (nu cunosc exact în ce termen). Probabil, decizia se va lua în funcție de scenariul care îi este comod guvernării.

Haideți să presupunem că Înalta Curte nu validează alegerile, iar motivele principale vor fi cele legate de diasporă (lipsa buletinelor de vot și insuficiența secțiilor de votare). Și atunci sunt organizate alegeri repetate, acum depinde dacă va fi repetat turul II sau în general vor fi organizate alegeri noi. Dar cu siguranță regulile de joc se vor schimba, adică vor fi deschise mai multe secții de votare și s-ar putea ca și această limită de 3000 de buletine de vot să fie exclusă sau mărită.

Dacă e să ținem cont de numărul de alegători din diaspora pentru a deschide secții de votare, atunci în Federația Rusă ar trebui să fie cele mai multe secții de votare. Cum votează cetățenii din Federația Rusă este deja clar pentru fiecare. Așa că indiferent cât de mult se vor mobiliza alegătorii moldoveni din Italia, Marea Britanie, România, oricum numeric vor fi insuficienți față de numărul de alegători din Federația Rusă. Poate acesta este scenariul care convine cel mai mult guvernării în acest moment? Poate e nevoie de o mai mare legitimitate pentru Igor Dodon sau poate să i se arate unde îi este locul și cine decide în țara asta? Ne va fi mai clar în funcție de decizia CC, pentru că acum toată responsabilitatea este pasată pe umerii magistraților de la Curtea Constituțională. Asta după ce Comisia Electorală Centrală a validat, fără mari discuții sau contradicții, alegerile și a transmis pachetul de documente către CC.

Și încă un detaliu, de vreo două zile președintele ales al R. Moldova, Igor Dodon nu apare în spațiul public. De ce oare? Nu vin cu teorii conspiraționiste, este doar un mic detaliu.

Așadar, unde e problema? Consider că fiecărui cetățean ar trebui să i se creeze condiții de vot, indiferent de culoarea sau simpatia politică. Al doilea lucru este să acceptăm decizia cetățenilor, în cazul în care ei sunt informați corect, nu sunt manipulați și zombați.

Interzicerea nu este o soluție. Educația, informarea, explicarea, stabilirea unor principii și valori, respectul, patriotismul, sentimentul că această țară îți aparține, că merită să te implici pentru viitorul ei – iată care ar fi soluțiile pentru a cultiva un alegător conștient în R. Moldova. Rolul de a se implica în acest proces este al întregii societăți. Să nu ne ascundem după deget, dar să privim lucrurile așa cum sunt ele și să găsim soluții. Este bine să rezolvăm problemele care sunt în interiorul nostru și apoi să decidem ce vrem să facem mai departe.

Autor: Elena Robu

Sursa: elenarobu.wordpress.com

Republica Moldova trebuie să decidă cine are întietate: mafia pro rusă sau mafia pro româno europeană

11 noiembrie 2016 Lasă un comentariu

În urmă cu niște ani, la Chișnău, cineva, nu mai știu cine, persoană importantă, făcea un fel de proiect de țară, că tot se poartă termenul. Moldova trebuia să fie neutră, un fel de nici cal nici măgar în relația cu estul rusesc ce pute rău a vodcă și ger siberian și vestul, din punctul lor, al basarabenilor, de vedere, european, românesc și fascist.

Da, tot ce era spre vest era prezentat a fi fascist, concept promovat obsesiv de un Kremlin mult prea arogant să înțeleagă că forța lui e una a unei țări de lumea a treia,  spre a patra, africanoidă, deoarece se bazează pe resursa și nu pe tehnologizare. Cam ca și tările continentului negru.

Acesta e fost și motivul pentru care monstruosul imperiu sovietic a sfârșit-o în gard încercând să iasă cât mai mult în arătură.

Atunci au apărut tot felul de maimuțoi cu pretenții de analiști politico economici care acreditau în subtext ideea  că șansa Republicii Moldova este aceea că țara ar fi undeva foarte sus în topul interesului rusesc și euroatlantic, rușii și europenii neputând dormi din cauza planurilor de atragere a Basarabiei în sfera lor de influență și nu o zonă crepusculară despre care nimeni nu prea înțelege în ce ape se scaldă.

Astfel, Basarabia ar fi urmat să fie inundată de investiții rusești și europene, care s-ar lupta pe viață și pe moarte, lucru care ar genera o bunăstare de basm care ar face din Republica Moldova un fel de Elveție a estului.

Diferența de esență fiind că neutralitatea Elveției se bazează pe statutul ei de seif unde se depozitează averi uriașe, a Moldovei nefiind decât o marotă infectată de tancurile rusești din Transnistria și podurile de flori încheiate cu beții generale ca pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Cum e acum Republica Moldova? O țară bolnavă, aflată, economic pe două feluri de perfuzii, cele rusești, atent direcționate de la Kremlin și cele administrate de moldovenii plecați la muncă, la furat și la prostituat prin Europa.

Țara e controlată discreționar de trei grupuri mafiote cu extensii în viața politică. Mafia pro rusească, mafia pro europeană și mafia autohtonă care se ascunde sun așa zisa neutralitate cam binevoitoare față de interesele rusești.

Acum, la turul doi al alegerilor prezidențiale, primul scrutin în care președintele, Maia  Sandu sau Igor Dodon, va fi ales  prin vot popular, direct.

Se spune că dacă va fi aleasă doamna Sandu, țara o va lua spre Europa, dacă va fi ales Dodon țara o va lua, fatal, spre este, spre noua reîncarnare a URSS, cealaltă fiind lamentabilul CSI. 

E și nu e așa. După alegeri mafia europeană sau cea pro rusă va fi cea care le va domina pe celelalte.

Există un paradox. Țara nu va scăpa de corupție dar se va putea pune lumina pe unii sau alții. O victorie pe termen scurt acum va reuși să dea o zdravănă gură de oxigen adversarilor care vor putea arăta, caragialesc,  cu un deget țeapăn, de ginecolog, spre ceilalți … ”Uite, ei sunt vinovații pentru dezastru moldovenesc.”

Prorușii vor spune în cazul unei victorii e proeuropenilor, că asta înseamnă românismul, europenismul … corupție.

Proeuropenii vor apune în cazul unei victorii a pro rușilor atunci când se va vedea că va continua să prospere corupția, că aceasta există independent de politică.

Pe scurt, tabăra care va câștiga acum, pe termen scurt ar putea pierde pe termen lung.

O victorie a lui Dodon va însemna continuarea perfuziilor pentru bolnavul numit Republica Moldova, o eventuală victorie a proeuropenilor va împinge țara spre niște reforme și sacrificii pe care nu știu dacă populația, săracă și umilită de marile probleme existențialiste, va fi de acord să le facă.

Legat de cei doi candidați, dacă Igor Dodon, acest individ cu nume de prezervativ sovietic, un fel de reîncarnare a celor care se făceau preș roșu când veneau tancurile sovietice,  mi se pare  a fi exact glonțul care trebuie tras în tâmpla bolnavului numit Basarabia, aflat pe perfuzii, doamna Sandu pare un candidat interesant care merită votat.

Deși, fizic, Maia Sandu nu e taman un  Arnold  Schwarzenegger, este o femeie puternică, școlită pe la John F. Kennedy School of Government și  Academia de Studii Economice a Moldovei, puternică, intelectual vorbind, cu idei de om sănătos la cap în marile chestiuni. Dânsa consideră că în mod normal, Crimeea e a Ucrainei, că Justiția este cea care trebuie să facă ordine în Republica Moldova, că singurul drum pe care merită să o apuce Moldova este acela spre Europa, Basarabia fiind un stat european.

Ce va fi, de-m trăi, om vedea.

Până atunci, un interesant interviu acordat de doamna Maia Sandu, candidata pro europeană la alegerile prezidențiale din Republica Moldova acordat pentru adevarul.ro. publicat la 9 noiembrie 2016, sub semnătura lui Iurii Botnarenco.

Maia Sandu

INTERVIU Maia Sandu:

Moldova, la un moment de cotitură. Preşedinţia e ultima redută care nu a fost cucerită încă de sistemul oligarhic mafiot

Candidata proeuropeană la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, Maia Sandu, a acordat un interviu pentru „Adevărul“, în care a vorbit deschis despre lupta anticorupţie, despre relaţiile Moldovei cu vecinii, dar şi despre planurile pe care le are pentru a-i aduce acasă pe moldovenii plecaţi la muncă în străinătate.

Reporter: Aţi simţit vreo clipă că faptul că sunteţi femeie ar fi în detrimentul dumneavoastră?

Maia Sandu: Eu întotdeauna am luptat pentru independenţa mea şi am reuşit să obţin această independenţă. Întotdeauna am optat pentru principiul meritocraţiei. Cred că oamenii trebuie judecaţi pe bază de profesionalism, nu pe criterii de gen, religie, limbă vorbită, etnie. Noi am demonstrat un lucru enorm cu resurse foarte mici, cu mult bun simţ. Cu o campanie onestă şi transparentă am obţinut un scor foarte bun în primul tur şi sunt sigură că o să obţinem unul şi mai bun în turul doi. Faptul că am ajuns până aici ar trebui să le dea curaj şi altor femei să încerce în politică, să opteze pentru funcţii de conducere. Noi nu suntem mai puţin pregătite decât bărbaţii pentru aceste funcţii.

Reporter: Despre lupta anticorupţie. Cum veţi realiza acest lucru în condiţiile în care atribuţiile preşedintelui sunt destul de limitate?

Maia Sandu: Preşedintele va avea legitimitate, spre deosebire de Parlament, care nu are aproape deloc sprijinul poporului. Eu voi face toate lucrurile transparent. Pe procurorul general, modificarea Constituţiei astfel încât preşedintele să numească procurorul general. Am să lupt ca această clauză să intre în vigoare, pentru că această promisiune a fost făcută şi în faţa partenerilor de dezvoltare, cu care am să fac front comun. La fel, am să fac front comun şi cu cetăţenii. Atunci când va fi nevoie, am să apelez la ajutorul cetăţenilor ca să determinăm autorităţile să-şi îndeplinească obligaţiunile. În cazul numirii judecătorilor, e adevărat: Consiliul Superior al Magistraturii propune numirile judecătorilor, dar pentru fiecare caz în parte am să fac public dosarul oamenilor propuşi pentru aceste funcţii şi o să vedem cât tupeu poată să aibă Consiliul Superior al Magistraturii, cât de departe poate merge în încercarea de a promova în continuare oameni corupţi în sistem. Ştiu că şi în sistemul judecătoresc există oameni corecţi şi integri. Am să fac apel şi la aceşti oameni. Vom curăţa sistemul. Sunt mulţi judecători supăraţi pe faptul că întreaga breaslă este blamată pentru corupţie.

Reporter: Aţi negat vehement că aveţi vreo relaţie cu Vlad Plahotniuc. De ce aţi început să vorbiţi despre el atât de târziu?

Maia Sandu: Pentru că, în special după furtul bancar, s-a descoperit toată situaţia cu această guvernare. În 2012, când eu mi-am dat acordul să vin să lucrez în Guvern în calitate de ministru al Educaţiei, percepţia generală era că acest guvern îşi dorea să facă lucruri corecte. Eu am reuşit să fac nişte reforme, am avut sprijin politic pentru aceste reforme. Nu am cunoscut aceste personaje, mai ales că Plahotniuc vine din zona de business, şi nu am avut nicio tangenţă cu aceşti oameni, care au nu au fost foarte vizibili. În momentul în care s-a descoperit furtul bancar, am fost primul membru al Guvernului care a declarat, în aprilie 2015, că Republica Moldova este un stat capturat şi că sunt anumite persoane care controlează şi folosesc instituţiile publice în scop personal. De atunci, am fost destul de vocală despre aceşti oameni.

Reporter: Despre declaraţiile lui Dodon cu privire la Crimeea. Care este poziţia dumneavoastră vizavi de acest subiect?

Maia Sandu: Poziţia mea este foarte clară. Crimeea este parte a Ucrainei. În cazul oponentului meu, aceste declaraţii ofensatoare la adresa vecinilor noştri demonstrează că el nu are stofă de preşedinte. Un preşedinte nu-şi poate permite să facă asemenea declaraţii. Noi trebuie să ne bucurăm de faptul că Ucraina a ales să meargă pe calea europeană şi ne bucură orice realizare a aceste ţări. Trebuie să fim solidari atunci când au ei probleme. Mai ales că noi avem deja experienţa transnistreană şi ar trebui să fim mai înţelegători cu ţări care trec prin aceleaşi situaţii ca noi. Ucraina a avut curaj şi a demonstrat inclusiv în conflictul din Donbas că poate să reuşească, a ieşit cu demnitate din acest conflict, iar acest lucru trebuie să ne încurajeze şi pe noi, să avem demnitate naţională şi să ne apărăm şi integritatea teritorială, şi interesele cetăţenilor noştri.

Reporter: Cum vedeţi relaţiile cu Rusia?

Maia Sandu: Domnul Dodon a făcut lobby la Moscova să se interzică exporturile din Republica Moldova, iar acum a obţinut permis pentru 15 întreprinderi din Moldova ca să poată exporta pe piaţa rusească. Din câte scrie presa, pentru aceste beneficii, companiile trebuie să plătească Partidului Socialiştilor. Noi nu avem nevoie de un astfel de preşedinte, ci de unul care să le poarte de grijă tuturor agenţilor economici din Moldova. Avem nevoie de rezolvarea problemelor pe plan instituţional. Nu este vorba doar de probleme tehnice, ci şi de probleme politice. Eu am să promovez la modul cel mai corect şi mai sincer interesele Republicii Moldova. Spre deosebire de Igor Dodon, eu nu spun una la Moscova şi alta la Bruxelles. Eu spun adevărul şi sper ca acest lucru să fie apreciat.

Reporter: De ce Igor Dodon nu trebuie să fie preşedinte?

Maia Sandu: În primul rând, pentru că domnul Dodon face parte din clanul corupţilor. Oricât ar încerca el să se detaşeze de toate lucrurile care s-au întâmplat în ultimii 10-15 ani, el a făcut parte din acest sistem chiar şi atunci când a fost în opoziţie. Un om corupt nu are cum să lupte cu corupţia, chiar dacă-şi doreşte acest lucru. Nu este independent în acţiunile sale. Doi la mână, este un personaj care dezbină. În această campanie electorală a demonstrat cum foloseşte fobiile şi ura.

Reporter: Cum trebuie să fie relaţiile cu România?

Maia Sandu: România a fost cel mai fidel prieten şi avocat al Republicii Moldova de la independenţă încoace şi noi apreciem asta. Am sentimente deosebite faţă de România, îmi place să merg la munte. Am fost sprijinită de mai  mulţi politicieni din România, pe unii dintre ei nici nu-i cunosc personal şi acest lucru vorbeşte despre faptul că politicienii români sprijină parcursul european al Republicii Moldova şi nu neapărat pe Maia Sandu.

Reporter: Există vreun plan să fie aduşi înapoi moldovenii plecaţi în străinătate?

Maia Sandu: Cei plecaţi peste hotare sunt îngrijoraţi de situaţia oamenilor dragi care au rămas acasă. Acesta este primul lucru pe care mi-l spun atunci când discut cu ei. Mulţi dintre ei au o viaţă mai bună peste hotare, nu neapărat toţi, şi-şi fac mari griji pentru cei care au rămas acasă. Noi ştim că bună parte din ei nu se va întoarce, pentru că s-au stabilit acolo, dar sunt şi oameni care vor să se întoarcă. Trebuie să le demonstrăm că aici, în Republica Moldova, poate fi la fel de bine ca acolo unde au mers ei, că pot avea locuri de muncă aici, că pot avea salarii, dacă nu chiar ca în Europa, cel puţin 70-80% din valoarea salariilor de dincolo, că avem şcoli unde să-şi ducă copiii, că avem şi noi servicii medicale de calitate şi accesibile, deci tot ce înseamnă standarde de viaţă mai bune, asta trebuie să construim noi aici. Evident, avem nevoie de ajutorul lor pentru a face acest lucru, de aceea trebuie să le dăm un semnal pozitiv acum, o speranţă, dacă vreţi, că lucrurile au început să se mişte în direcţia potrivită. Atunci, cu siguranţă, mulţi vor reveni ca să pună umărul la această schimbare.

Reporter: De ce credeţi că tinerii nu au ieşit masiv la vot în primul tur?

Maia Sandu: Trebuie să spunem că totuşi în jur de o treime din tineri au participat la vot, ştim cu toţii că mulţi sunt plecaţi. A fost şi problema creată de autorităţi: tinerii nu au putut să voteze la locul de studii. Dar în acest interval, după primul tur, am observat o mobilizare pe reţelele de socializare şi sunt încrezătoare că în al doilea tur tinerii vor veni într-un număr mai mare la vot şi nu vor lăsa pe alţii să ia o decizie pentru ei.

Reporter: Cum veţi mobiliza electoratul pentru turul doi de scrutin?

Maia Sandu: Republica Moldova se află la un moment de cotitură. E foarte important ca lumea să înţeleagă că trebuie să meargă la vot. Preşedinţia este ultima redută care nu a fost cucerită încă de acest sistem oligarhic mafiot. De aceea, trebuie să mergem la vot. Cei care au capturat instituţiile statului nu vor să plece. Vedem o campanie plină de minciuni. Este o dovadă clară că acestor oameni le este frică de schimbare. Pentru asta, trebuie să ieşim la vot. Am văzut o mobilizare exemplară în rândul diasporei şi sper că şi cei de acasă vor fi inspiraţi de această mobilizare, ca să reuşim să dăm o şansă Republicii Moldova.

Reporter: Aveţi vreun politician la nivel mondial pe care îl admiraţi?

Maia Sandu: Sunt fan al lui Barack Obama şi sunt impresionată de lucrurile pe care le-a reuşit Angela Merkel în toată această perioadă.

Sursa: adevarul.ro

Federația Rusă premiază liderii de la București pentru distrugerea mitingului unioniștilor

22 octombrie 2016 2 comentarii

Țarul Putin

După cum deja se știe la București s-a desfășurat o demonstrație a unioniștilor, demonstrație încheiată, cum era și normal, cu un scandal provocat de jandarmi care l-au și arestat pe George Simion, liderul Unioniștilor.

Ce nu se știe este reacția Moscovei. Pe surse aflăm că în cursul serii la Ambasada Federației Ruse la București doamna Nadejda Bucilanov Țîțova, colonel NKVD, consilieră a Țarului Putin în probleme intime, probleme cu femeile și probleme cu barosanii din fostul bloc sovietic a sunat pe telefonul roșu cu fir direct la Kremlin.

Din discuție a reieșit că Țarul Putin a fost extrem de impresionat de modul în care liderii de la București servesc interesele și dorește să îi premieze pe, citez Regele Legumă deoarece doamna colonel Bucilanov Țîțova nu a reușit să își amintească numele Regelui Mihai …

Conform Agenturii Secrete a Regelui Cioabă (ASRC) care încerca să fure cuprul din care e făcut cablul  Nadejda Bucilanov Țîțova a spus (textual) către domnul ambasador:

„Măi, labagiu vodcar, încheie-te la nădragi, scoate capul din sticla de vodcă și ascultă ce îți spun. Nu mă face să repet că ambasador în Republica Congelată Antarctica ajungi.

În cel mai scurt timp să îi contactezi pe cei pe care îi voi pomeni și să îi anunți că vor primi medaliile respectiva așa cum Regele … nu mai știu, Regele legumă … a primit medalia de la tătucu Stalin.  Vor fi decorați cu Steaua Rusiei cu spade și nu numai după cum urmează:

Președintele Klaus Verter Johannis, Steaua Rusiei cu șase spade și scut,

Premierul Dacian Julien Cioloș, Steaua Rusiei cu cinci spade,

Președintele Camerei Deputaților Florin Iordache și Președintele Senatului Călin Popescu Tăriceanu, Steaua Rusiei cu patru spade,

Ministrul de interne Dragoș Tudorache, Steaua Rusiei cu trei spade,

Comandantul Jandarmieriei, general de brigadă Marin Andreiana, Steaua Rusiei cu două spade. Ăsta va pimi și gradul de colonel NKVD,

Jandarmii care au participat la arestarea liderului unioniștilor, Steaua Rusiei cu o spadă plus un angajament ca agenți secreți de influență a KGB.

Zi și tu că decorațiile li se dau pentru servicii aduse intereselor Rusiei ca să sune mai oficial.

Dacă uiți ceva, dracu te-a luat … te mai sun mâine.

Și ai grijă, dacă mai puți a vodcă de se simte de cum ridic telefonul ai de-a face cu mine. Mori dacă bei o pălincă serioasă de prună? Vezi că vin la București…”

Unele surse afirmă că deja cei din lista transmisă telefonic de Nadejda Bucilanov Țîțova au fost anunțați că urmează a se întâlni, în mare secret, în cursul zilei de mâine, cu respectiva doamnă colonel în buda primăriei din Voluntari unde li se vor înmâna medaliile.

Vladimir Voronin, fie s-a ramolit de tot, fie s-a tâmpit …

24 septembrie 2016 Un comentariu

Rar mi-a fost dat să văd un personaj mai sinistru decât Vladimir Voronin, dar și mai rar mi-a fost dat să văd un personaj politic să comită afirmații mai cretine, dincolo nu doar de orice logică ci chiar dincolo de limitele minima ale rațiunii…

Cât de imbecili trebuie oare să fie comuniștii din Republica Moldova ca să urmeze un politician evident senilizat care, pe de o parte, spune că ”poporului Moldovei i-au fost răpite drepturile suverane, el fiind lipsit de calitatea de unic suveran în statul nostru.” iar pe de alta, în fraza imediat următoare ”Lipsa legitimității trecerii la alegerile generale directe ale președintelui țării va face nelegitimă alegerea în acest mod a Președintelui, va agrava și mai mult instabilitatea socială, va conduce la ”războiul împuternicirilor” între Președinte, Parlament și Guvern”

Adică dacă alegerea președintelui țării se face prin vot popular, direct înseamnă că poporului i se răpește suveranitatea?

Dumnezeule mare … omul ăsta e de-a dreptul cretin … Fără glumă, pentru binele lui, cred că ar trebui dus la un control psihiatric …

Vladimir Voronin

PCRM îndeamnă cetățenii să boicoteze alegerile din 30 octombrie

Fostul președinte al Republicii Moldova Vladimir Voronin a declarat, citat de http://www.unimedia.info, că PCRM nu va înainta candidat pentru alegerile şefului statului şi îndeamnă cetățenii să nu participe la scrutinul din 30 octombrie pe motiv că acesta ar fi neconstituțional.

„Noi, comuniștii, considerăm că decizia neconstituțională din 4 martie a.c. a Curții Constituționale privind alegerile directe ale Președintelui vor conduce la schimbarea structurii politice statale a Republicii Moldova.

Prin respectiva decizie, s-a comis o crimă dintre cele mai grave: poporului Moldovei i-au fost răpite drepturile suverane, el fiind lipsit de calitatea de unic suveran în statul nostru. Lipsa legitimității trecerii la alegerile generale directe ale președintelui țării va face nelegitimă alegerea în acest mod a Președintelui, va agrava și mai mult instabilitatea socială, va conduce la ”războiul împuternicirilor” între Președinte, Parlament și Guvern”, a declarat Voronin.

Comunista Inna Șupac spune că toți candidații înscriși la scrutinul din 30 octombrie fac jocul PDM.

Sursa: cuvintul.md

CHIŞINĂU – Un guvern de încropeală

20 ianuarie 2016 Lasă un comentariu

La Chișinău, fără negocieri reale, un guvern de încropeală

 Iulian Chifu

Iulian Chifu

La Chișinău, majoritatea realizată din PL, PDM grupul „comuniștilor pro-europeni” și grupul lideral democraților pro-guvernamentali a reușit să treacă Guvernul Filip.

Un guvern tern, de încropeală, făcut la repezeală și fără prea mari ambiții, dar un guvern care trebuie să facă reforme majore și trebuie să mai treacă un prag major în luna martie, la alegerea Președintelui. În caz contrar, nealegerea unui președinte în Parlamentul Republicii Moldova duce la alegeri anticipate într-un interval de un an.

Calvarul de la Chișinău e stopat doar de nevoia acută de sprijin și de evitarea prăbușirii totale în faliment a economiei, finanțelor, a statului însuși. Nici o negociere reală sau ofertă reală făcută celorlaltor partide pro-europene, nici un echilibru al funcțiilor în stat – să vedem dacă președintele Parlamentului Candu va opta să facă rocada cu vreun coleg al său liberal democrat – și nici o alegere reală a celor mai buni în funcțiile de miniștri, ba chiar a unor liberal democrați, pe principiul atragerii mai multor voturi. Ca și cum doar votul de investire conta și evitarea spectrului anticipatelor.

Republica Moldova e într-o situație la fel de incertă ca și ieri. Cu actualul guvern, intrarea în reforme trebuie să se facă abrupt, și cu costuri majore. Și nu va fi simplu. Pentru că declarațiile de luni de la București în baza acordurilor româno-americane nu garantează decât sprijinul pentru crearea rapidă a unui guvern, care să livreze, nu e nicidecum o poliță în alb la dispoziția cuiva. Și nici măcar un sprijin pentru Vladimir Plahotniuc sau pentru PDM, cum a încercat opoziția să prezinte situația. Și e liberă să o facă.

Asta pentru că partidele neparlamentare și cele rămase în opoziție au drept unic scop poziționarea și câștigul de sprijin politic în vederea viitoarelor alegeri, pe care și le doresc cât mai repede, e normal. Însă tuturor le priește un intermezzo pentru consolidare, și oricum reformele vor aduce costuri partidelor la putere și vor putea fi mai bine criticate. Mai mult, absența unei balansări și echilibrări credibile de putere între diferitele componente ale guvernării, dezechilibrul creat de monopolul PDM asupra funcțiilor în stat, ba și preluarea miniștrilor vechi și doar peticirea guvernului cu anumiți reprezentanți tehnocrați asumați de partide, nu ajută. Iar echilibrarea făcută din opoziție și din stradă crează riscuri majore pentru destabilizare sau tendințe unilaterale ale unui singur partid dominant, ca să nu spunem a unei singure persoane. Pe de altă parte, nu e cu adevărat un guvern făcut din cei mai buni și capabili reprezentanți, ci graba pare să fi definit formarea actualei formule guvernamentale.

În ceea ce privește soluțiile, există o soluție pe termen scurt, și una pe termen mediu pe care reuniunea de la București a reușit să o asigure cetățenilor Republicii Moldova. Pentru că ei trebuie să trăiască și azi, și mâine, și nu pot aștepta o nouă rundă de alegeri și alte runde de negocieri, mai complicate, cu mai multe partide, după o nouă perioadă electorală. De aceea, cu condiția unui guvern reformist pro-european, un ajutor umanitar poate sosi la Chișinău relativ repede, odată ce orientarea politică și pentru reforme este probată. Asta pentru că nimeni nu mai ia un guvern pe încredere, pe baza programului sau a aspirațiilor unui premier, ci evaluarea se va face strict pe modul în care sunt aplicate reformele, pe viteza lor și perspectiva de echilibrare economico-financiară.

Momentul crucial va fi remanierea și restructurarea Guvernului, pe care o așteptăm în martie. Fără a avea presiunea alegerilor anticipate, cu o eventuală imagine exactă asupra reformelor de făcut și a dorinței de a le face, poate cu unele parcurse consecvent, partidele pro-europene vor trebui să reia discuția pentru votarea Președintelui Republicii Moldova cu 61 de voturi în Parlament. Aici drumul negocierii cu cele două partide pro-europene rămase în afara majorității e fără intoarcere. Și poate, de această dată, o ofertă serioasă la pachet va fi pe masă, și ea va putea asigura și echilibrarea puterilor în stat și distribuirea echitabilă între diferitele partide, și o lărgire a majorității viitorului guvern reformat și remaniat.

Până atunci, constatăm doar o guvernare ternă, insipidă, de continuitate, e adevărat, dar a minimei rezistențe, în care personalitățile nu s-au înghesuit să-și asume responsabilitatea și să-și cheltuiască resurse de încredere în actul guvernării. Un guvern încropit, improvizația cea mai facilă a unei formule fără pretenții majore, în care doar voința majorității pentru reforme va conta.

Sursa: evzmd.md

Republica Moldova, victima corupţiei de la Chişinău şi a nepăsării Bucureştiului

Drumul spre Europa a republicii Moldova pare a fi intrat într-o fundătură din cauza nepăsării celor care ar trebui să o ajute.

E şi vina ei, a corupţiei care o sufocă, dar şi a Preşedintelui Iohannis care nu pare a o avea pe agendă deşi se lăuda cu asta, a Bucureştiului preocupat de infecta luptă pentru putere şi de interesele personale, de tot mai aroganta şi autosuficienta Europă sclerozată şi rămasă înţepenită de laşitatea şi teama faţă de arabii refugiaţi şi de tot mai tupeista Rusie …

Încă odată, Republica Moldova se vede a fi ca o furnică pe o frunză purtată de valurile de furtună.

INDICATOR .Președintele României e undeva prin Florida, încercând să demonstreze cât de mult detestă România, regretând probabil că nu s-a dus mai departe, în Australia ori Antarctica, Consiliul Superior al Magistraturii își pune ca șef unul din autorii uneia din cele mai mari erori din istoria justiției mioritice în urma căreia o femeie a stat la pușcărie nevinovată timp de zece ani, presa nu mai ştie cum să unească ştirile despre puşcăriaşii care toarnă plozi vedetelor de fasion repudiate e politicieni cu drumul pas cu par de la spital la închisoare a unui condamnat , guvernanţii şi parlametari fac … şi ei probabil ceva.

Tuturor li se rupe de faptul în Republica Moldova  proeuropenii sunt prea penali pentru a mai rămâne la conducere, filoruşii bălesc aşteptând momentul … îşi ia ţara înapoi (hehehe, unde am mai auzit asta ?), Turcia şi Rusia reânvie vechi controverse punând din când în când paie pe foc, Ucrana începe să semene tot mai mult cu caprele negre părând pe cale de dispariţie …

La rândul lui, Occidentul nu mai ştie cum să îşiu schimbe scuteceleşi să îşi ascundă armatele, poliţiile şi sarviciile secrete îndată ce unu cu faţă de arăboc scoate brişca bălind la maţe de francez ori îşi desface şliţul poftind la nuri de nemţoaică.

Stă nelămurit dacă destul  să pupe Rusia sub coadă şi să închidă ochi când hoardele lui Putin invadează Crimeea, sperând că gazul nu se va scumpi. Stă inert ignorând faptul că Ucraina pare tot mai mult a avea zilele numărate, acceptând tacit că dacă îi vine şi Republicii Moldăva rândul la tăiere, aata e … fatalitatea deh.

Totul de dragul unei mult clamatei ordini internaţionale care seamănă tot mai mult cu invazia mondială a unor brenduri ca Pepsi, Coca Cola şi MacDonalds.

Sinistru, dar de-a dreptul haios fiind gestul de acum câteva zile, al  Coca Cola care şi-a cerut scuze că a publicat pe NET o hartă unde Crimeea este pământ rusesc (nu că asta nu ar exprima un adevăr, Ucraina cu nădragii plini de esenţa curajului nemai îndrăznicd măcar să spună că despre Crimeea că e a lor), pentru ca la 5 Ianuarie  să republice harta cu Creimeea revenită Ucrainei.

Din  toată nebunia asta pare a e pofila ca un spectru înfiorător faptul că , la Kremlin, printre sticlele de vodcă mişună nişte strategi de mare forţă, cu un spirit vizionar de o face să roşească toate babele Vanga, de nasulii prevestitoare.

Rusia ştia exact că Occidentul, scăldându-se în bunăstarea sa ca hipopotamul nămolul malştinilor africane, va tăcea ca dânsul în iarbă şi nu va îndrăzni să zică nici pâs şi nu va dori în ruptul capului să îşi asume oarece răspunderi, poate poate ruşii nu se vor atinge de puful în care îşi trăieşte dolce farniantele.

Deja Rusia pare sigură că un vânt dacă trage civilizaţia europeană, atât de arogantă în scleroza ei, se va prăbuşi la picioarele sale rugând să nu fie zdrobită.

România stă încremenită de spaimă şi nepăsare, neândrăznind să îşi asume poziţia de lider regional la care visează în visele sale umede şi cu care de laudă. Stă şi ea, Românica, aşa ca proasta, nimic părând a nu o putea scoate din aceasta.

Nu mai reacţionează nici când lăţeii democraţiei zbiară printre spume cât de ticălos de fostul marinar, ori blonda cu degetul pe aparatul respirator. Nimic…

Am tot văzut fel de fel de îmbăţoşări verbale referitoare  de viitorul măreţ într-ale politicii externe mioritice, pompoase dar dar cam la fel de goale precum capetele vorbitorilor, am tot auzit de ambiţii de căţărarespre noi culmi ale gloriei internaţionale care s-au dovedit nişte baloane de săpun care se sparg nelăsând nici măcar râgâielilor vorbitorilor, nişte ăia care se cred lideri naţionali, de fapt nişte păduchi incapabili să facă altceva decât să îşi burduşească grăsălanele conturi.

În discursul său, cu inflexiuni de RoboCop cu softul pentru vorbire aflat în safe mode, Preşedintele Iohannis, la aniversarea unui  an de la preluarea mandatului său de președinte ne vorbea despre “susținerea parcursului european” al Chișinăului, despre  “relația privilegiată cu Republica Moldova” şi despre faptul că Moldova va fi “o constantă” a politicii externe românești.

Părea chiar mai preucupat de ceea ce spunea decât de neratarea virgulelor puse de autorul discursului şi de punerea coresctă a accentelor în limba română.

Din păcate pentru dumnealui nu a putut să  dea nici măcar un exemplu de sprijin acordat basarabenilor.

Şi nu doar că nu s-a preocupat, în realitate, niciodată, de relaţia România – Republica Moldova, dar pur şi simplu s-a ferit sistematic de ea.

Era destul să se acorde asistenţă, nu neapărat bani, deşi din cei furaţi de VIP-urile de la Beciu Domnesc şi-ar găsi bune întrebuinţări.

La noi mai e cum e, dincolo de Prut însă, cu mici şi neînsemnate excepţii, cam totul e varză … Adică ar exista chestii care funcţionează … furtul deşi o ţară considerabil mai mică şi mai săracă decât a noastră acolo  se fură la nişte cote care îi fac pe penalii noştrii să se creadă puri ca nişte lebădoi.

 Soarta a plasat Republica Moldova aici, la confluenţa intereselor lumilor care o înconjoară precum un gândac între elefanţi care luptă pentru impunerea influienţei şi asta nu se poate schimba.

Nimeni nu poate face din moldovenii care atunci când sunt mângâiaţi pe mătreaţă de mâna Kremlinului bălesc de pofta pomenii nişte euroentuziaşti incurabili imeni nu-i poate vindeca peste noapte de traumele instituţionale, bolnave de sovietism,şi să facă din ei nişte atleţi ai democraţiei şi a valorilor europene. Numeni nu poate pretinde aşa ceva…

Totuşi, dacă relaţia cu Chişinăul ar fi fost pe agenda neamţului măcar în propierea traiului cât mai plin de privilegii senioriale şi a poftei neostoite de vacanţe de nabab, Bucureştiul ar fi putut pune piedică miasmelor apetisante venite de la Moscova şi ar fi putut împinge puţin ţara spre Europa.

Republica Moldova e o ţară mititică, vulnerabilă şi cu o personalitate străvezie. Nu poate aspira la a respira singură fără ajutor extern …  şi asta e drept.

Iohannis și gaşca lui de consilieri, năcar când nu se leagănă în braţele lui Morfeu pe la întâlnirile interneţionale,  ar fi putut profita de faptul că Rusia a slăbit un pic presiunea asupra Moldovei din stânga Prutului deoarece  e acum preocupată de invectarea de  teamă în ciolanele Stanbulului, de recâştigarea influienţei în Orientul Mijlociu prin dirijarea ostilităţilor din Siria şi de adormirea vigilenţei sclerozatei Europe prin gazarea cu gaz ieftin ca să nu vază cum sfâşie Ucraina năucită de băgarea proiectilului pe ţeavă de către  Flota Mării Negre de la Sevastopol.

Ar fi putut să mai ungă un pic mecanismul de apropiere dintre România şi Republica Moldova.

Președintele României preferă să lase Moldova să fie dusă de curenţi în deriva ei spre nu se ştie unde (dar se poate bănui).

Teamă mi-e că Iohannis a văzut cum la Chişinău se proofilează o criză care îi ca schimba destinul micii ţărişoare pentru multă vreme lucru care arată că pe agenda lui Iohannis Republica Moldova a rămas doar un obiectiv cu care îşi poate împopoţona discurdul când nu mai are ce spune, un obiectiv dintr-o vitrină care se va sparge când prima muscă se va aşeza pe el.

Cum a dovedit că nu prea îi pasă de România neconsiderăd că e de datoria ca preşedinte să ciocnească o cupă de şampanie de Ziua Naţională sau să promoveze un pic turismul minând măcar că se simte binişor în concediu pe coclautii patriei; cam aşa pare să nu îi pese  că Republica Moldova se colorează tot mai puternic, iar, în culori ruseşti.

Şi-o fi luat dumnealui Preşedintele şi gaşca de sicofanţi ţara înapoi, la fel se pare că şi Rusia e pe cale să îşi ia Moldova înapoi, cum nu pare să îi pese că întrebg orizontul pare a deveni tot mai rusesc, Bulgaria a avut şi va avea întotdeauna o bentiţă colorată ruseşte precum au femeile o şuviţă mov in naştere, Ucraina se diluează, Ungaria şi ea devine tot mai obedientă Kremlinului … Dacă mai punem şi Marea Neagră tot mai dominată de flota rusească de la Sevastopol …

Probabil nu îi va păsa nici când România va începe să se sufoce  şi să moară …

Sau, poate, se va trezi cine trebuie și îi va spune că dacă tot iubește atât de mult vacanţele prin locuri îndepărtate, poate să rămână liniştit acolo şi să îşi continue somnul nepăsării…

Semne bune de la Chişinău. MAIA SANDU, actualul Ministru al Educaţiei ar putea fi desemnată ca Premier

SEMNE BUNE DE LA CHIŞINĂU

Maia SanduSe pare că urmează a veni semne bune de la Chișinău.

Actualul ministru al Educaţiei, Maia Sandu ar urma să ocupe fotoliul de Prim Ministru  al Republicii Moldova.

Deţinătoare a unui masterat obţinut la la Harvard Kennedy School of Government, Maia Sandu este o femeie percepută a fi extrem de eficientă, integră şi principială, cu o bună experienţă administrativă căpătată în funcţia de Ministru al Economiei.

Doamna Sandu a fost director de programe la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare,  lucrat mai mulţi ani la reprezentanţa Băncii Mondiale din Chişinău.

În 2012 era consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale, moment în care a fost invitată să renunţe la funcţia de la Washington şi să vină la Chişinău pentru a prelua portofoliul Educaţiei, fiind nominalizată de Partidului Liberal Democrat din Republica Moldova.

Find venită din străinătate, Maia Sandu are o imagine impecabilă nepărând a fi integrată în niciunul din clanurile politico-financiare de la Chişinău.

Imaginea sa de integritate şi principialitate a fost accentuată de împlicarea în introducerea supravegherii video la examenul de bacalaureat după modelul aplicat în România.

Cu un puternic sprijin din România, Maia Sandu a început activitatea de evaluare şi acreditare în educaţie, absolut obligatorie pentru calitatea educaţiei,  demers care loveşte puternic în interesele de grup din acest domeniu.

După alegerile parlamentare  din 30.11.2014 s-a făcut tot mai simţită o campanie de promovare a Maiei Sandu, campanie simţită în special după începutul lui 2015. Această campanie de PR pentru Maia Sandu nu a avut cineştie ce succes de moment, dar o urmare a acestei promovări s-a văzut totuşi, Maia reuşind să îşi păstreze portofoliul de ministru al Educaţiei în noul Guvernul Gaburici.

SITUAŢIA DE LA CHIŞINĂU

Din punct de vedere social şi economic la Chişinău situaţia pare a fi de-as dreptul explosivă, după ce după alegerile parlamentare din noiembrie 2014, PLDM şi PDM au refuzat să constituie un guvern pro-european împreună cu PL, optând absolut şocat pentru unii, dar explicabil pentru alţii, să facă o majoritate cu comuniştii lui Voronin.

Pentru funcţşia de premier a fost desemnat Chiril Gaburici care până atunci lucrase la filiala din Azerbaidjan a unei multinaţionale.

O mare problemă în  R. Moldova fiind  că din trei bănci, în principal din BEM (Banca de Economii a Moldovei) s-a furat nişte sume ameţitoare, peste un miliard de dolari, cu complicitatea unor persoane extrem de sus-puse. Suma este percepută cu atât mai mare cu cât  economia R. Moldova este foarte precară, jaful realmente a dezechilibrat grav economia naţională şi a discreditat imaginea partidelor pro-europene.

Coaliţia PLDM-PDM nu a făcut reformele solicitate de partenerii de dezvoltare, adică UE, SUA, Banca Mondială şi nici nu a implementat prevederile acordurilor de asociere şi liber schimb (AA şi DCFTA) semnate cu UE. Motivele au fost pe de o parte incompetenţa şi incapacitatea administrativă, şi pe de altă parte ostilitatea faţă de nişte reforme, în special reforma Justiţiei, care odată aplicate ar putea pune în pericol nu numai statutul social, dar chiar şi averile şi libertatea politicienilor. Campania anticorupţie din România este pe larg mediatizată în Republica Moldova stârnind îngrijorare printre politicieni, iar scandările de genul „DNA să treacă Prutul” ale zecilor de mii de participanţi la manifestaţii antiguvernamentale de la Chişinău sunt şi mai îngrijorătoare pentru aceştia.

Consecinţa refuzului de a face reforme a coaliţiei de la Chişinău a fost că, rând pe rând, partenerii de dezvoltare, începând cu Suedia şi terminând cu UE şi Banca Mondială, au anunţat că îngheaţă finanţările pentru Republica Moldova, ceea ce este foarte grav. Bugetul Republicii Moldova este dezechilibrat, iar fondurile de la partenerii de dezvoltare fuseseră prinse în bugetul pe 2015, motiv pentru care deja guvernul a oprit investiţiile, a tăiat subvenţiile din agricultură şi a redus şi cheltuielile curente, de genul consumabilelor din spitale. Deprecierea cursului leului MDL, cauzată în mare măsură de furtul miliardului va avea drept consecinţă scumpirea iminentă a preţurilor la energia electrică cu circa 40%.

O altă lovitură a fost anunţul că FMI şi-a anulat vizita la Chişinău. Vestea este dramatică, pentru că banii de la FMI sunt indispensabili ca suport bugetar, lipsa lor putând însemna neplata pensiilor şi salariilor. De asemenea, o parte din bani vor ajunge ca rezervă la Banca Naţională a Moldovei (BNM), pentru ca aceasta să poată interveni pe piaţă pentru a susţine cursul leului. Totodată, reprezentantul UE la Chişinău i-a anunţat pe guvernanţi că nu vor vedea niciun ban de la Bruxelles până nu încheie acordul cu FMI.

Trebuie spus că anularea vizitei FMI s-a produs din cauza liderilor coaliţiei. Cu câteva zile înainte de vizita programată a delegaţiei FMI, liderii coaliţiei au anunţat în mod sfidător că vor naţionaliza BEM, deşi cunoşteau că UE şi FMI recomandă lichidarea acesteia. Puşi în faţa faptului împlinit, reprezentanţii FMI au anulat vizita. Pe lângă aceasta, tot în perioada respectivă liderii coaliţiei au forţat demisia premierului Gaburici deşi ştiau că FMI nu discută cu premieri interimari.

Având în vedere cele de mai sus, nu doar economia este în pericol, ci Republica Moldova însăşi, care s-ar putea transforma într-un stat eşuat, odată cu intrarea în incapacitate de plăţi interne, ajuns în imposibilitate de a plăti pensii, salarii, prestaţii sociale, sau de a asigura serviciile publice începând din octombrie 2015.

MAIA SANDU –  SPERANŢE DE REDRESARE

O extrem de importantă urmare a desemnării Maiei Sandu în funcţia de premier ar putea fi întoarcerea delegaţiei FMI. În luna august sunt concedii, iar funcţionarii internaţionali nu şi-ar da programul peste cap pentru Republica Moldova, cu atât mai puţin cu cât nici nu merită, din punctul lor de vedere. Ar însemna ca delegaţia FMI să vină prin septembrie, iar dacă un guvern de la Chişinău deosebit de reformator ar accepta condiţiile impuse, acordul s-ar semna în octombrie şi banii ar intra prin decembrie 2015 sau ianuarie 2016. Aceasta ar însemna cumplite suferinţe pentru populaţia Republicii Moldova, având în vedere că încetarea plăţilor interne ale guvernului este estimată a se produce prin octombrie, cel târziu noiembrie.

Venirea Maiei Sandu în fotoliul de Premier ar putea duce la revenirea încă din luna august a delegaţiei FMI, încheierea cu rapiditate a acordului, prin septembrie şi intrarea banilor poate chiar în octombrie, ceea ce ar putea evita intrarea în încetarea de plăţi a Republicii Moldova în octombrie-noiembrie, cu tot cortegiul de nenorociri care ar fi decurs de aici.

Dacă după numirea Maiei Sandu în fruntea guvernului se va anunţa la scurt timp şi vizita delegaţiei FMI la Chişinău, înseamnă că ea se bucură de un puternic sprijin extern. De altfel, când am afirmat mai sus că la începutul anului s-a desfăşurat o adevărată campanie de PR pentru promovarea Maiei nu am spus şi că această campanie ar fi aparţinut forţelor politice de la Chişinău.

Numirea Maiei Sandu în funcţia de premier nu ar arăta că partidele din coaliţie nu au alte soluţii, sau că PDM şi PL l-au respins pe Vlad Filat.

Cel mai important lucru este acela că, prin numirea Maiei, politicienii de la Chişinău dau semnalul că s-au predat, că se dau cu totul pe mâna partenerilor de dezvoltare, în principal UE şi SUA, care vor impune reforme dure, în principal în ce priveşte justiţia şi combaterea corupţiei. Aceasta nu este o alegere uşoară pentru oligarhii din Republica Moldova. Ca urmare a acestor reforme, ei ar putea chiar să-şi piardă averile şi libertatea. Se vede însă că au rămas fără alternative, iar situaţia republicii este aşa de greu încât oligarhii au acceptat singuri să-şi bage capul în laţ.

La Chişinău oligarhiicu greutate au încercat ei să redreseze R.Moldova dar nu au putut.

Că negocierile pentru formarea guvernului după alegerile din 2014 nu a avut succes  din cauza inflexibilului Ghimpu, văzută din afară, pare a fi desprinsă din filmele pentru proşti.

După formarea „Monstruoasei Coaliţii” s-a simţit extrem de pregnant influenţa malefică a Rusiei, care promova tot felul de proiecte destinate îndepărtării R.Moldova, proiecte de autonomie teritorială pe criterii etnice la Taraclia sau legea „consolidării neutralităţii”, sprijinte fie pe faţă, fie tacit, de PDM, respectiv PLDM.

Având în vedere contextul, e clar că un  guvern condus de Maia Sandu ar mai merita o şansă.

O SCURTĂ BIOGRAFIE A DOAMNEI MAIA SANDU

Maia Sandu este născută pe 24 mai 1972 înn satul Risipeni, raionul Fălești, în R.S.S. Moldovenească, Uniunea Sovietică.

Între 1989 și 1994 Maia Sandu a studiat la Academia de Studii Economice a Moldovei (ASEM), Facultatea Management. Din 1995 până în 1998 a studiat relații internaționale la „Academia de Administrare Publică pe lângă Președintele Republicii Moldova”. În 2010 a absolvit Harvard Kennedy School of Government. Între 2010 și 2012, Maia Sandu a activat în calitate de consilier al Directorului Executiv la Banca Mondială, în Washington DC, SUA. Din 24 iulie 2012 până în prezent este ministru al educației în Republica Moldova.

Pe 7 septembrie 2014, în cadrul unui miting organizat de Partidul Liberal Democrat din Moldova, Maia Sandu a declarat că aderă la partid (împreună cu Natalia Gherman.

Totuși, la o emisiune TV din mai 2015, ea a precizat: ”Am decis să ader la acest partid, pentru că m-a sprijinit în toate reformele pe care le-am implementat în domeniul educației. Eu nu mi-am formalizat neapărat relația cu echipa, fac parte din partid, dar oficial, pe hârtie, nu sunt membră a PLDM”.

Moldovenii vor acasă dar politicienilor de la Bucureşti nu le pasă… Ruşine să vă fie domnilor politicieni (dacă mai ştiţi ce-i aia)

11 iulie 2015 2 comentarii

La Bucureşti, Preşedintele refuză să aprobe legea cu pensiile politicienilor ca represalii că Premierul nu e de acord să îi crească salariul …

Premierul inaugurează o aşchie de 10 km de autostradă de parcă ar fi inaugurat o autostradă care uneşte estul cu vestul ţării. Ba, mai mult,  este şi foarte mândru că un înaintaş al lui, un italian, Ponte, a venit în România ca să pietruiască un drum.

Televiziunile zise de ştiri comentau de mama focului aceste evenimente alături de faptul că una a fost scoasă cineşie ce motive de la coadă de la pomana pe care Băsescu a dat-o în memoria socrului său.

Nimeni nu a vorbit de noile evenimente din R.Moldova legate de dorinţa în creştere a moldovenilor de a se uni cu ţara mamă …

Ruşine domnilor politiciani de la Bucureşti … azi mi-a fost ruşine că sunt compatriot cu voi …

Basarabia

MARŞ PENTRU UNIRE. Sute de tineri moldoveni au fost întâmpinaţi de un pod de flori la Prut. Mulţimea de oameni a ajuns, între timp, în România, după 100 de kilometri străbătuţi pe jos

Celebrul „Pod de Flori” a fost refăcut astăzi, la graniţa României cu Republica Moldova, iar sute de oameni au trecut podul feroviar de peste Prut, pentru a cere unirea Basarabiei cu patria mamă. Acest lucru s-a întâmplat pentru prima dată după 24 de ani.
Marșul lui Ștefan cel Mare a început, duminica trecută, imediat după Marea Adunare Națională, eveniment de amploare la care au participat 30.000 de cetățeni ai Republicii Moldova. Sute de tineri au început atunci marșul spre București pentru a cere Unirea celor două state româneşti.
 
„România n-a avut graniţă la Prut!”, „Jos hotarul de la Prut!”, „România!”, „Unire!” şi  „Şi-am venit să te salut, fratele meu de peste Prut” au fost cele mai scandate lozinci. În jurul orei 11, mulţimea a traversat podul feroviar de la Ungheni, unde sute de oameni veniţi în mare parte din Iaşi i-au întâmpinat cu flori.
De aici, traseul s-a îndreptat spre Iaşi, unde ar putea ajunge în jurul orei 19.00, urmând să participe la o slujbă la Catedrala Mitropolitană. Duminică, tinerii sunt aşteptaţi la Bucureşti. Platforma Unionistă „Acţiunea 2012” a lansat un apel către toţi cetăţenii României să îi întâmpine pe tinerii de peste Prut în Piaţa Universităţii, la ora 14.00.
 
În următoarele zile vor străbate România pentru a face cunsocut mesajul lor şi pentru a convinge cât mai mulţi români să li se alăture. Un imens steag tricolor de 300 metri a unit simbolic, în urmă cu o lună, Republica Moldova cu România la podul de peste Prut de la Sculeni, în amintirea podurilor de flori din anii ’90.
Basarabia

Ce îi cer tinerii unioniști din Basarabia lui Klaus Iohannis: DOCUMENT

Tinerii care parcurg pe jos distanța Chișinău – București(FOTO), pentru a spune României dorința de unire a basarabenilor au trimis o scrisoare deschisă președintelui Klaus Iohannis.
Redăm textul integral care ne-a parvenit la redacție:
Domnule Președinte,

În aceste zile, mai mult ca oricând, ne adresăm în primul rând Dumneavoastră, dar în același timp, fiecărui membru al Guvernului, fiecărui parlamentar în parte, tuturor președinților partidelor politice, pentru a ne fi alături.
Suntem în toiul unei acțiuni grele, prin care am vrut să arătăm Țării cât de mult înseamnă pentru noi și că setea noastră de reîntregire nu a fost oprită nici de sutele de mii de deportări și crime din perioada sovietică, darămite acum, când avem dreptul la libera exprimare.

Am mers spre Țară 20-30 de kilometri pe zi. Am mers în caniculă, pe temperaturi de 40 de grade; acum, când vă scriem această scrisoare, tocmai continuăm marșul pe furtună. Nu ne va împiedica nimic să ajungem la București: sâmbătă la 10:00 trecem Prutul pe jos la podul feroviar de la Ungheni, iar duminică la ora 14:00, prietenii sau simpli bucureșteni care nu au uitat de noi ne așteaptă în Piața Universității.

Noi n-am vrut să fim așteptați. Când revii acasă des, mama nu te mai întâlnește cu masa întinsă, ci te ceartă de ce n-ai spălat cana după tine când ai plecat. Domnule Președinte, noi vrem să ne certați că n-am spălat cana, nu mai vrem să fim așteptați. Suntem tineri, suntem entuziaști, e adevărat. Dar suntem o mie care gândim la fel. Fiecare dintre noi are cel puțin părinții, frații, verișorii și vecinii care gândesc la fel. Domnule Președinte, noi suntem doar 3 milioane peste Prut. 

Ce vrem să vă rugăm, Domnule Președinte, este să nu uitați nici Dumneavoastră de noi. Știm că sunteți un om foarte ocupat, care are griji foarte mari pe cap, dar duminică ajungem la București pentru a vă transmite Dumneavoastră, ca reprezentant al poporului român, dorința de Unire a românilor basarabeni, exprimată în Apelul Marii Adunări Naționale din 5 iulie de la Chișinău, și mesajele venite de la oamenii simpli din satele și orașele Republicii Moldova cu care ne-am întlnit în marșul nostru pedestru. Vă scriem Dumneavoastră.

Drumul nostru lung ne-a făcut fericiți, nu ne așteptați ca pe niște oaspeți, noi nu mai avem ce să oferim, decât pe noi înșine Maicii Românii. Știm că rigorile diplomatice nu vă permit mai multe, dar vă rugăm, domnule președinte, să ne primiți măcar cu o strângere de mână și un cuvânt bun, cum ați făcut-o când ne-am văzut la Chișinău.
 

Sursa: http://www.activenews.ro

Unirea dintre România şi Republica Moldova s-a făcut, Maestre Vieru. Se fură identic şi în România şi în Republica Moldova

Unirea dintre România şi Republica Moldova s-a făcut Maestre Vieru.

Se fură de se rupe în ambele state românerşti, se fură identic, tâlharii care fură sunt aleşi ca să coducă ţara …

Alţi tâlhari la fel de mari sunt puşi să stârpeasacă corupţia.toţi tâlharii se îmbogăţesc.

Doar poporul sărăceşte continuu … 

Unirea dintre România şi Republica Moldova s-a făcut, Maestre Vieru. Se fură identic şi în România şi în Republica Moldova …

Acum mai bine de două decenii se crea acel simbolic „pod de flori” peste Prut.

Unii sau entuziasmat de nu mai puteau, zicea poetul  Grigore Vieru, fie iertat pentru inocenţa lui sublimă, că  unirea de facto nu se putea face imediat, dar nu mai e mult. (Omul s-a şi unit cu ţara lui cum numea el România venind să trăiască dincoace de Prut… )

Mai zicea marele poet al limbii române că până la unire era o chestiune de câţiva ani. Dacă nu mă înşel zicea că asta se va produce între doi şi opt ani de la declaraţia lui.

A murit văzând că Prutul continuă să fie frontieră … La început era frontiera URSS-România , Apoi Republica Moldova – România, apoi CSI-România, în prezent Republica Moldova-UE şi tare mă tem că dacă îl mai ţinea Dumnezeu vreo 20 de ani apuca să vadă Prutul ca fiind  o frontieră între doi uriaşi economici: Uniunea Eurasiatică – Uniunea Europeană.

Poate Dumnezeu l-a luat ca să nu se mai amărască …

Acum multă lume tot cere fie dovezi că am fi acelaşi popor, fie că am avea afinităţi, ba unii se mai întreabă încă dacă limbile virbite la stânga şi la dreapta Prutului sunt una şi aceeaşi, dacă pe cete dou7ă maluri ale Prutului trăiesc popoare înfrăţite …

Normal că se întrabă, lumea e plină de imbecili…

Vitalie Călugăreanu

Vitalie Călugăreanu

Ei bine am dovada nu că suntem popoare înfrăţite ci că suntem exact acelaşi popor … avem un verb care ne defineşte ca unică entitate „a fura”… se fură în dracu şi la stânga şi la dreapta Prutului, se aleg tâlhari la conducerea ţării şi la stânga şi la dreapta … cei care ar trebui să stârpească eterna corupţie sunt ei înşişi nişe nega coruoţo care sunt puşi acolo să protejete alţi corupţi…

L-aş ruga pe cititor, dacă nu îi cer prea mult, să facă un mic experiment, în articolul de mai jos să încerce să nu citească numele propii, iar în cazul numelor de instituţii moldovene  să citească numele de instituţii similare din dreapta Prutului…

Va avea senzaţia că este vorba de un articol scris în România în  perioadapremierului Adrian Năstase  fie ceva mai repede. Chiar şi sumele de care e vorba sunt cu mult mai mici decât vedem acum că furau locatartii de la Beciul Domnesc …

Da, acolo, în stânga Prutului totul se întâmplă  identic, dar cu un decalaj de timp.

Dacă se întâmplă cumva ca autorul acestui articol, să citească aici, l-aş ruga ca de la ardelean la moldovean ceva:

Stimabile, printează acest articol şi cu printurile du-te la mormântul Poetului Nicolae Vieru şi du-i-le ca pe o ofrandă de preţ. Nu spune o rugăciune cu spune atât: „Maestre visul ţi s-a îmlinit, unirea s-a făcut, se fură udentic pe ambele maluri ale Prutului.”

Articolul este scris de talentatul  Vitalie Călugăreanu, e publicat pe siteul Deutche Welle şi se numeşte:

Un fost ministru prezintă dovezi: Moldova este un stat captiv, cu instituții în comă

Fostul ministru de Finanțe al Republicii Moldova, Veaceslav Negruța, a deconspirat joi seară, în cadrul unei emisiuni televizate la „TV7”, o schemă de furt major din rezervelor valutare ale statului, prin intermediul a trei bănci comerciale. El a oferit detalii șocante noi în dosarul miliardului de dolari jefuit, care denotă că instituțiile statului au știut că se fură, dar nu au intervenit în nici un fel.

Cătușe, bani

Mai grav, Negruța a lăsat să se înțeleagă că la ora actuală s-ar mai fura încă 10,5 miliarde de lei moldovenești din rezervele Băncii Naționale a Moldovei (BNM), după aceeași schemă, de către aceleași persoane, prin intermediul a două hotărâri secrete ale Guvernului actual.

CNA implicat în „scenariul tăcerii”

Fostul oficial moldovean a spus că în 2013, când s-a întreprins prima tentativă de jefuire a rezervelor valutare ale BNM, el a înștiințat toate instituțiile statului, inclusiv Consiliul Suprem de Securitate, Procuratura Generală, Serviciul de Informații și Securitate și Guvernul. „Am avut impresia că toți s-au înțeles să nu intervină. (…) Procurorul general nu a intervenit deși a avut la dispoziție, încă din 2012, suficientă informație pentru a interveni în cazul jafului de la Banca de Economii a Moldovei (BEM). Directorul Centrului Național Anticorupție este parte din scenariul tăcerii – o tăcere extrem de periculoasă. Guvernatorul BNM are cea mai mare povară de responsabilitate, pentru că este regulatorul sistemului bancar. A avut toată informația la zi despre toate tranzacțiile care s-au făcut, în special în perioada 2014-2015, între bănci și în afara băncilor, în afara țării, inclusiv în companii offshore și cu rezidență juridică șubredă. Guvernatorul poartă răspundere inclusiv pentru legalizarea tranzacției de cedare a 18,5% din pachetul BEM către 4 companii suspecte pe 27 aprilie 2012. Acela a fost punctul de pornire al scenariului de devalizare a statului”, a menționat Veaceslav Negruța.

El a precizat că a demisionat din funcția de ministru pe 27 iunie 2013, deoarece i s-a cerut să încuviințeze cedarea benevolă a pachetului de control de 56% al BEM: „În aceeași seară am anunțat colegii din PLDM, în prezența a 30 de persoane, că a doua zi dimineață îmi dau demisia. Am solicitat, inclusiv public, convocarea Consiliului Suprem de Securitate. Mai târziu, am solicitat audiență la șeful statului ca să-i explic tot ce se întâmplă la BEM. Au fost discuții cu 2 consilieri prezidențiali. Unul din ei, care a fost mai insistent în a-l informa pe președinte, a fost contactat imediat de niște ofițeri CNA care l-au amenințat cu dosar penal. Celălalt consilier a fost „spălat” (atacat – n.n.) public nemeritat. Acești oameni există și, când vor considera necesar, vor ieși și vor spune lucrurilor pe nume. Mai sunt alte exemple: În luna mai 2013, la Ministerul Finanțelor s-a încercat de două ori ruperea ușii secției „Secret”. În comunicarea mea cu alte instituții a existat un singur subiect secret – Banca de Economii. Bănuiesc că s-a încercat lichidarea corespondenței pe care am avut-o cu instituțiile statului. I-am chemat atunci pe cei de la Serviciul de Informații și Securitate (SIS) care au documentat cazurile”, a dezvăluit fostul ministru al Finanțelor.

Veaceslav Negruța: „Ofițeri sub acoperire au înregistrat tot”

Veaceslav Negruță

Veaceslav Negruță

El susține că cea mai mare parte a ilegalității „a fost înregistrată” de SIS și de un judecător judiciar, dar multe date au dispărut: „Când a avut loc Adunarea Generală (a BEM – n.n.) pe 12 aprilie 2013 și a doua zi – pe 13 aprilie 2013, când era în toi atacul asupra pachetului de 18,5% ale BEM, clădirea Sindicatelor, unde avea loc acel show, a fost înconjurată de oameni dubioși care au venit cu mașini cu plăcuțe ucrainene de înmatriculare, iar în dimineața acelei zile mașinile se tot roteau în jurul Ministerului Finanțelor. Am solicitat la acea adunare, pe 13 aprilie, ajutor serviciilor, inclusiv Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției (actualmente CNA – n.n.) și SIS. Au venit ofițeri sub acoperire care au înregistrat tot ce s-a întâmplat la acea ședință. Victor Berlinschi a condus ședința. Am solicitat Ministerului Justiției să trimită un executor judiciar care să fixeze lucrurile. A venit și chiar a făcut și un raport. Toate acestea au dispărut! (…) Cele 4 companii rusești, care au împărțit pachetul de 18,5% al BEM în 2012, au fost reprezentate în Consiliul de Administrație, începând cu data de 12 aprilie 2013, de același Victor Berlinschi. Este un nume sonor în Republica Moldova – e fost deputat. Până acum o lună m-am tot întrebat de ce BNM a luat decizii proaste și ilegale atunci, în 2012? Acum pot să vă spun de ce… Victor Berlinshi este unchiul familiei Drăguțanu (Dorin Drăguțanu este guvernatorul BNM – n.n.). Așa că nu întâmplător anume el a fost cel care pe 7 aprilie 2012 a avut o întrevedere cu conducerea țării și cu conducerea sistemului judecătoresc la care s-au discutat anumite aspecte ce țin de activitatea BEM. Peste 5 zile, Berlinschi devenise membru în Consiliul de Administrare, iar deja în 13 aprilie organizase Adunarea Generală la inițiativa minoritarilor (a celor 4 companii rusești – n.n.). Pe 26 aprilie 2012, am venit în Parlament și am vorbit despre aceste lucruri deschis și tare. Nimeni nu m-a auzit! Pe 27 iunie, am informat despre abuzurile comise de Consiliul Suprem de Securitate, iar peste o lună, în iulie, m-am ales cu dosar penal împotriva mea”, a menționat Veaceslav Negruța.

Săptămâna aceasta, Negruța a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru punerea în aplicare, în calitate de ministru al Finanțelor, a unei decizii judecătorești de acordare a compensațiilor pentru un presupus prejudiciu cauzat unui fost deputat. Lui Negruța i se reproșează faptul că nu a atacat hotărârea instanței.

Gaură de miliarde creată artificial, pentru a pompa bani din rezervele valutare ale BNM

În cadrul interviului televizat, Negruța a tălmăcit un detaliu important din raportul detectivilor americani de la compania „Kroll” care au investigat furtul a 1 miliard de dolari din sistemul bancar al Moldovei – un detaliu care dovedește că gaura financiară imensă a fost creată cu bună știință și cu rea intenție: „În raportul „Kroll” apare constatarea că „Victoriabank”, „Modinconbank” și „Moldova-Agroindbank” au plasat depozite la Banca de Economii exact în zilele când Guvernul decidea în secret garantarea creditelor oferite de BNM pentru „salvarea” BEM, „Băncii Sociale” și „Unibank”. Spuneți-mi, vă rog, care manager de bancă ar plasa depozite într-o bancă cu probleme vizibile mari? Evident că acei care știau că va fi acordat ajutorul de 9,5 miliarde de lei de la BNM. De ce? Ca să profite și ei, prin anumite extrageri de lichidități și mijloace, prin intermediul BEM, din rezervele valutare. Atunci se pompau bani de la BNM, ca ulterior toată povara să fie pusă pe seama Guvernului, adică pe seama cetățenilor. Iată sensul acelei decizii secrete a Guvernului – o decizie care, vedem, nu era secretă pentru anumite cercuri! Mai mult, acele cercuri au creat acel coridor de stoarcere a banilor din rezervele Băncii Naționale. În înțelegerea mea, extragerea (miliardului furat – n.n.) nu a fost din acele trei bănci (BEM, „Banca Socială” și „Unibank” – n.n.), ci din BNM, sub acoperirea unor inginerii financiare care au umflat sumele, motivând, chipurile, că băncile sunt în dificultate. Deci banii au fost, de fapt, extrași din BNM”, a dezvăluit Negruța. „Debandada care a început la BEM în iunie 2014, şi care a culminat cu acele decizii și pompări de mijloace în noiembrie-decembrie 2014, mă fac să cred că scopul a fost de a stoarce bani din rezervele BNM, probabil, pentru a achita anumite obligațiuni față de anumiți investitori din Rusia, iar o parte din bani, bănuiesc, au fost scoși în offshore caulterior să revină în Moldova în formă de investiții străine pentru procurarea unor active”, a precizat fostul oficial.

Acum se fură alte 10,5 miliarde de lei!

El a atenționat opinia publică asupra faptului că în timp ce în societate se discută frenetic despre miliardul de dolari furat la sfârșitul lui 2014, după aceeași schemă, acum, din rezervele BNM se pare că sunt scoase alte 10,5 miliarde de lei moldovenești (1 Euro = 20 lei). Presa a scris că guvernul actual ar mai fi garantat, prin hotărâri secretizate, alte două credite oferite de BNM celor trei bănci în derivă – unul de 6 miliarde și altul de 4,5 miliarde de lei. Negruța a cerut public ca „Guvernul Gaburici” să-și desecretizeze aceste două hotărâri: „Argumentul lor (invocat de ex-premierul Iurie Leancă și de actualul premier Chiril Gaburici) privind grija ca deponenții să nu aibă de suferit nu ține, pentru că suma totală a depozitelor persoanelor fizice este net inferioară acelor sume care au fost pompate din rezervele valutare prin aceste bănci. Deci, banii s-au folosit în altă parte – presupun că o parte pe piața valutară, iar altă parte din bani a fost scoasă din țară”, a subliniat Negruța.

Potrivit lui, în spatele persoanelor care figurează oficial ca suspecți în dosarele de devalizare a statului stau funcționari de prim-rang din conducerea Republicii Moldova.

Întrebat dacă „regizorii” schemei frauduloase sunt Vlad Plahotniuc (finanțatorul Partidului Democrat – parte a alianței minoritare de guvernare), Vlad Filat (liderul Partidului Liberal-Democrat – parte a alianței minoritare de guvernare) și Veaceslav Platon (ex-deputat moldovean, controversat om de afaceri stabilit în Rusia), Veaceslav Negruța a răspuns: „Acestea sunt persoane care au o doză mare de participare la aceasta”.

Autor: Vitalie Călugăreanu

Sursa:  Deutche Welle

Data publicării: 22.05.2015

De ce îl pune Kremnlinul pe Ministrul de Externe Serghei Lavrov să mintă?

14 septembrie 2014 Lasă un comentariu

Oare de ce Kremlinul îl pune pe Ministrul de Externe, Serghei Lavrov, să mintă cu nerușinare? O fi vorba de dorinţa Rusiei ca lumea să nu îşi amintească de nesimţirea ei de a nu-şi repecta acordurile internaţionale semnate? 

De exemplu de acordul semnat la Summitul OSCE de la Istanbul în 1999 în care se prevedea retragerea Armatei a XIV-a din  Transnistria şi de Tratatul de la Budapesta între  Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia (Marea Brutanie şi SUA în calitate de puteri garante) care garanta independenţa, suveranitatea şi întegritatea teritorială a Ucrainei. 

Semnatarii acestui memorandum se obligau să:

  1. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să respecte independența și suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei.
  2. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă obligația lor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei, și că nici una dintre armele lor vor fi folosite vreodată împotriva Ucrainei decât pentru auto-apărare sau în alt mod, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite.
  3. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să se abțină de la constrângeri economice cu intenția de a subordona propriului lor interes exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente suveranității sale și, astfel, pentru a obține avantaje de orice fel.
  4. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul a solicita imediat o acțiune a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite pentru a oferi asistență Ucrainei, în calitatea sa de stat care nu deține arme nucleare, semnatar al Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, în cazul în care Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiectul unei amenințări cu o agresiune în care sunt folosite arme nucleare.
  5. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reafirmă, în cazul Ucrainei, angajamentul lor de a nu folosi armele nucleare împotriva statelor care nu deține arme nucleare, semnatare ale Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, cu excepția cazului unui atac asupra lor, a teritoriilor lor sau teritoriilor dependente, a forțelor lor armate sau a aliaților lor, de un astfel de stat, în asociere sau în alianță cu un stat care posedă arma nucleară.
  6. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se vor consulta în cazul în care apare o situație care ridică o problemă cu privire la aceste angajamente.

E adevărat, memorandumul a rămas la nivelul de gentelmans agreement deoarece memorandumul nu a fost niciodată ratificat. Treaba e că Ucraina, renunţând la armamentul nuclear şi permiţând  Flotei Mării Negre a Rusiei să rămână în Crimeea şi-a cam respectat obligaţiile care îi revin din acest acord.

Ce a câştigat până acum? Gaz rusesc ieftin … ce a pierdut? Deocamdată şi-a pierdut liniştea, a pierdut Crimeea şi nu peste mult va pierde probabil în prima fază, un teritoriu din estul său pentru a ajunge pe termen lung să dispară de pe hartă ca stat.

Sergei Lavrov

Se pare că la Kremlin minciuna este o politică definitorie sinistrul pentru imperiu de la răsărit.

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, în contextul în care Kievul acuză Moscova că vrea să creeze un stat-marionetă în această fostă republică sovietică, eventual să cucerească întreaga Ucraină, cu nesimțirea caracteristică dintotdeauna marelui vecin de la răsărit.

Într-un interviu pentru TV Centru, Lavrov spune cu emfază că  „presupusul nostru interes de a crea o o doua Transnistrie, o zonă-tampon, ţin de domeniul absurdului”. Că ne amintim că Transnistria este o fâşie de pământ situată pe malul stâng al nistrului aflată între Republica Moldova şi Ucraina .. deci nu are cum să fie o zonă tampon între Rusia şi altcineva decât dacă nu cumva Rusia are nesimţirea să considere că Ucraina, în întregime, este deja un teritoriu rusesc.

„Doar un creier bolnav care speră să înşele publicul ar putea să inventeze că am eşuat procesul de soluţionare paşnică în Transnistria şi vrem să facem acelaşi lucru în Ucraina”, a declarat şeful diplomaţiei ruse, uitând probabil ce se întâmplă în estul Ucrainei. Acolo, Rusia a acordat ca la balamuc cetăţenie etnicilor ruşi pentru ca apoi să spună că sar în apărarea lor, rupând peninsula Crimeea după care susţine formaţiunile paramilitare pentru a se ajunge la crearea în prima fază a unui teritoriu-culoar pentru a-şi crea o legătură cu peninsula ruptă din Ucraina pe acelaşi tipic pe care Germania rupea teritorii din Polonia clamând necesitatea de a apăra interesele minoritarilor.

Amintesc că aşa cum în Transnistria există încă elemente ale Armatei a XIV-a, în Crimeea era cantonată Flota Mării Negre ruseşti.

Problema nu e că ar vrea să facă din Ucraina ce au făcut din Transnistria ci invers… doresc să aplice şi în Transnistria, parte a Republicii Moldova, cea au făcut în Crimeea…

„Avem interesul unei Ucraine puternice, prospere şi amicale. Ucrainenilor le revine să hotărască felul în care va fi organizat acest lucru din punct de vedere adminsitrativ”, a mai subliniat el. Acest lucru este evident, doar că nu doresc o Ucrană puternică şi independentă ci una unde se dansează pe muzica interpretată la Kremlin deoarece încă Rusia mai consideră că statele din fosta URSS sunt şi trebue să îi rămână subordonate.

Reprezentanţii Kievului, la fel ca numeroşi analişti ruşi şi străini, apreciază că Rusia visează să creeze un stat-marionetă pe teritoriul ucrainean, aşa cum a fost cazul în Republica Moldova şi în Georgia, în contextul în care separatişti proruşi din regiuni aflate în sud-estul Ucrainei îşi reclamă independenţa.

Premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk l-a acuzat cu subiect şi predicat pe preşedintele rus Vladimir Putin că vrea să „elimine Ucraina ca stat independent” şi „să ia întreaga Ucraină”… Culmea este că ceea ce spune Iaţeniuk se încadrează perfect în ceea ce a început să se vorbească imediat după ce URSS s-a dezintegrat. E drept, o vreme s-a încercat refacerea fostei uniuni prin crearea aşazisei Comunităţi a Statelor Independente (CSI).

Premierul Iaţeniuk, spune că Moscova încearcă să creeze un „culoar” care să asigure o legătură între Peninsula ucraineană Crimeea, anexată de către Rusia în martie, care să treacă prin mai multe regiuni din sudul Ucrainei şi care să ajungă până în Transnistria, regiunea separatistă prorusă din Republica Moldova.

Cred că ar trebui ca lui Lavrov să îi amintească cineva de o declaraţie de prin (atenţie !!! ) 2010, înainte de declanşarea poveştii Ucraneene, a lui Valerii Kuzmin,  ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, acesta spunea, citat fiind de Agenţia IFOTAG că Rusia nu-şi poate retrage armata din Transnistria, aşa cum prevede acordul semnat la summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999, deoarece timpurile s-au schimbat.

“În 1999 erau cu totul alte realităţi, iar retragerea trupelor ruseşti a devenit imposibilă. Aceasta nu este o ocupaţie a teriroriului sau un şantaj militar, ci o garanţie că acest conflict (Conflictul îngheţat din Transnistria- nota Blue) nu va răbufni din nou”, a spus Kuzmin. 

Pe  21 octombrie 2010, se împlineau  16 ani de la semnarea Acordului moldo-rus cu privire la retragerea forţelor militare ale Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.

Cu acea ocazie, preşedintele interimar al Republicii Moldova  cerea „retragerea imediată, ordonată şi completa a trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.”

I-auzi frate … o garanţie că nu va reizbucni conflictul transnistrean … Păi cam la fel se spunea şi că Flota Mării Negre este acolo ca să protejeze Ucraina… A protejat-o până a sfâşiat-o …

Eu i-aș întreba pe escrocii de la Kemlin dacă nu cumva amnezia pe care o fâlfâie o fi una mimată sau e vorba doar de faptul că dacă ai mintea marinată în vodcă devii uituc…

Păi tovarăşul Lavrov ar face bine să explice, dacă tot au intenţii atât de onorabile cum se explică faptul că Transnistria, regiune al unei ţări cu care Rusia nici măcar nu este vecină, este încă infectată de păduchii Armatei a XIV-a cantonată acolo …

În Crimeea a fost Flota Mării Negre, când a venit vremea aceasta a devenit instrumentul ruperii de Ucraina a Crimeii …

Poate că nu Transnistria în sine constituie o zonă de interes mare pentru Rusia. Exită însă la sud de Republica Moldova, Bugeacul, (fostele judeţe româneşti, Cetatea Albă şi Ismail), dăruite de ruşi Ucrainei , în marea lor bunăvoinţă faţă de aceasta, la vremea aceea, parte a URSS.

BUGEAC

Nu trebuie să fii cineştie ce priceput în geopolitica strategică de la Marea Neagră ca să vezi că aaceastă zonă ar fi cel mai vestic loc unde Rusia şi-ar putea amplasa o bază cu ţintă directă controlul asupra Balcanilor.

Locul este perfect pentru blindatele Armatei a XIV-a cantonată în Transnistria.

Pentru aceasta e mare nevoie însă de acces direct, ceea ce poate însemna o Ucraină obedientă, dacă nu chiar subordonată Kremlinului.

Astfel că semnalul tras de Premierul ucrainean Iaţeniuk pare a căpăta nişte valenţe destul de interesante.

Am mai vorbit de ceea ce se numea „visul ţarilor”, o strategie cu adânci rădăcini în istorie.

Pentru a se putea implica mai direct şi mai eficient în politica europeană, tăţi ţarii marelui imperiu rus, vizau, în mult clamatului panslavism, un control direct, puternic şi eficient asupra Balcanilor.

Astfel se explică şi iritatea scutului defensiv al NATO…

Nu te enervezi dacă cineva îşi face rost de o armură puternică decât dacă te gândeşti că la un moment dat va trebui să îi tragi una.

Cred că nimeni nu a uitat faptul că îndată ce NATO americanii au decis amplasarea la Deveselu a unor elemente a scutului antirachetă, deci eminamente defensiv, Rusia a investit miliarde de euro în modernizarea Flotei Mării Negre şi nu oricum ci mărind enorm forţa de atac a acesteia.

Nici o ţarăcu probleme financiară cum avea Rusia la vremea aceea nu bagă miliadre de euro în întărirea forţei de atac dacă nu are un plan explicit.

Un scenariu extrem de simplu pare a arăta că în zona Bugeacului ar fi un loc unde s-ar putea amplasa o bază de unde să fie neutralizată o reacţie a NATO în cazul unui atac cu rachetă care ar fi trasă de flota Mării negre sin Crimeea … cine ar oferi protecţie acestei baze? Cred că e evident … Armata a XIV…

Cum poate Rusia să adoarmă atenţia Vestului?

De exemplu punând-ul pe ministrul de externe să spună ceea ce a spus, dar şi distrăgând atenţia NATO, a americanilor în speţă, spre altă zonă fierbinte.

Care ar fi aceasta? Orientul Mijlociu, o zonă care pentru americani este de un interes formidabil… Flămândele rezervoare ale maşinilor americanilor având mare nevoie de petrolul de acolo, deci SUA trebuind să joace acolo un rol determinant.

În Orientul Mijlociu, în lumea arabă URSS avea o mare influenţă încă din timpul Războiului Rece. Dar mai are ceva,  un KGB extrem de priceput atunci când vine vorba de manipulare şi de incitare.

Culmea coincidenţei, în lumea arabă a început să prindă un contur din ce în ce mai accentuat ideea că Jihadul, războiul religios, care incită rău spiritele acolo ar fi mult mai eficient dacă s-ar crea un superstat religios, Statul Islamic, de fapt fiind vorba de vechiul vis arab, Califatul.

Or, crearea Califatului ar face ca interesul american asupra zonei să crească, ceea ce se întâmplă în nordvestul Morii Negre părânduli-se ceva mai puţin important.

În fond americanii au trăit bine-mersi o jumătate de secol  cu o Europă de Est dominată abuziv şi clar de URSS… Cu o lume arabă unde erau scoşi puţin câte puţin însă îi irita rău de tot. Şi pentru asta nu e destul să vorbim doar de Israel cu de ceva mult mai important pentru ei.. de Măria Sa Petrolul …

Conform lui Serghei Lavrov, criza Ucraineană a fost generată se Summitul Nato de la Bucureşti din 2008 şi nu de faptul că Federaţia Rusă nu îşi respectă angajamentele internaţionale asumate … (Vodca, deh …)

Rusia fascistoidului Putin are o mare problemă. Cei care o conduc. Se pare că pentru a ajunge sus în ierarhia puterii de la Moscova, condiţia estenţialemte necesară este un grad de imbecilism greu de rumegat într-o lume care se vrea civilizată.

Vladimir PutinRusia fascistului Putin, fără pic de imaginaţie, dar nu mai puţin agresivă la adresa vecinilor, se pare că începe să copieze felul în care Germania lui Hitler cel puţin în ceea ce priveşte argumentarea acţiunilor sale de a încălca tratatele pe care le-a semnat.

Să ne amintim despre invadarea Poloniei, binecuvântată de mostrul roşu de la Răsărit când, sub motivul  protrejării etnicilor nemţi, Hitler a ordonat Wernachtrului invadarea Poloniei, după ce a pus în scenă un fals atac împotriva unei staţii de emisie de la Gleiwitz. (Unul din  ofiţerii germani  care a participat la acea înscenare, Alfred Helmut Naujocks, însărcinat să coordoneze operaţiunea, interogat de judecătorii de la Nürnberg, declara: « În jurul datei de 10 august 1939, Heydrich, eful SIPO i al SD, mi-a ordonat personal să simulez un atac împotriva staiei de radioemisie din Gleiwitz, în apropierea frontierei poloneze, i să-i dau aparena unui atac polonez.»

Ce a urmat, s-a văzut. Jigodiile de la Kremlin neavând nici o jenă din a se înfrupta bălind din jumătate din Polonia, conducătorii occidentali în frunte cu mult idolatrizatul Churchill, aroganţi dar indolenţi şi laşi (cum îi caracteriza Hitler), mulţumidu-se în prim fază doar să strige că nu e OK între un pahar de coniac fin şi un trabuc, urmarea fiind milioanele de morţi din al doilea război mondial în urma căruia Eurpa de Est a fost lăsată pradă păduchilor aduşi de nespălaţii soldaţi ai Armatei Roşii.

În 2014, Crimeea, apoi estul Ucrainei a avut parte de acelaşi tratament din partea Rusiei, înscenarea cuprinzând şi un referendum falsificat.

Liderii vestului au urlat ca muşcaţi de streche şi cam atât reuşind doar să fie ridicularizaţi de ruşi care ştiu foarte bine că  dacă închid robinetul de la conducta de gaz pot provoca mare deranj într-o Europă condusă de nişte lideri destul de tâmpiţi ca să nu îşi creeze surse de gaz alternative.

Serghei LavrovSerghei Lavrov, imbecilul ministru de externe al Federaţiei Ruse, cu făţăul lui de balaure violat şi cu creierul marinat în vodcă la fel cu al tuturor conducătorilor ruşi, a acordat un interviu pentru Bloomberg TV

Cu neruşinarea caracteristică dintotdeauna tavarscilor Kremlinezi, Lavrov zice că pentru criza Ucraineană de vină este Summitul NATO de la Bucureşti  2004.

Să tâmpeşti nu alta. Nu atât pentru că o asemenea jigodie spune ce spune ci pentru că televiziuni ca  Bloomberg TV îşi pierd vremea intervievând tot felul de expiraţi ca Lavrov.

„Aceasta – zicea Serghei Lavrov –  nu ar fi doar o problemă pentru poporul ucrainean şi pentru NATO, aceasta ar fi o problemă şi pentru Rusia, pentru că am semnat o serie de acorduri cu state NATO conform cărora, iniţial, Alianţa nu se va extinde, apoi, după ce s-a extins contrar acordurilor, că nu vor fi forţe combatante substanţiale pe teritoriile noilor state membre, că nu va fi adusă infrastructură militară la frontierele Rusiei – toate aceste înţelegeri au fost încălcate într-un fel sau altul, iar încercările de admitere a Ucrainei în NATO ar fi foarte nefaste pentru întregul sistem de securitate european, iar Rusia se va opune clar, nu am nimic de ascuns”.

„Din punctul meu de vedere, totul a început mult mai devreme, în anii 1990, când NATO a stabilit că – în pofida tuturor declaraţiilor despre sfârşitul Războiului Rece şi despre faptul că nicio parte nu l-a câştigat – Alianţa se poate considera un câştigător; dar în termeni practici, criza actuală a început, seminţele acestei crize au fost sădite în anul 2008, în aprilie, în timpul summitului NATO de la Bucureşti, când liderii NATO au afirmat, în declaraţia finală, că Georgia şi Ucraina vor deveni membre ale Alianţei” – a mai explicat rusul.

„Peste câteva luni, preşedintele georgian Mihail Saakaşvili, care a primit cu multă emoţie acest anunţ dată fiind personalitatea sa, a decis că are mandatul de a invada propriul popor şi că poate rezolva prin forţă conflictul din Osetia de Sud. În mod clar, a fost motivat de aceste promisiuni făcute de NATO. Referitor la acest aspect, cum se întâmplă acum în Ucraina, Saakaşvili, imediat după ce a făcut acest lucru, a început să distrugă monumente ale eroilor din al II-lea Război Mondial. Acest curent neofascist este foarte vizibil în contextul invitaţiilor de aderare la NATO, în contextul politicilor celor care cred că Ucraina trebuie să adere la NATO” –  a argumentat şeful diplomaţiei ruse.

Fiind întrebat dacă Rusia mai doreşte şi anexarea altor părţi a Ucrainei, Lavrov a tăcut ca dânsul în iarbă. 

Întrebat dacă totuşi Rusia poate garanta că regiunile din estul şi sudul Ucrainei nu vor fi anexate, Lavrovm cu nesimţirea care îl caracterizează, a răspuns demonstrând un tupeu greu de imaginat dacă avem în vedere calitate de diplomat pe care o fâlfâie cum fâlfâiau păduchioşii soldaţi ai bravei armate roşii sticla cu vodcă şi Kalaşnicovul din dotare urlând „Davai ceas”, acuzând Occidentul că susţine Administraţia „antirusă şi antisemită” de la Kiev, ca şi cum un guvern ar trebui să fie mai interesat să îşi depună pupăturile pe celulita vodcarilor de la Kremlin decât de asigurarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii ţării proprii :

„Poate Occidentul garanta că drepturile comunităţilor vorbitoare de limbă rusă, că drepturile etnicilor ruşi, că drepturile etnicilor maghiari, cele ale etnicilor români, polonezi şi ale altor minorităţi care trăiesc în Ucraina vor fi garantate? Ne poate garanta cineva că actuala coaliţie (proeuropeană – n.red.) de la Kiev nu va susţine idei neonaziste, aşa cum face în prezent”.

Legat de antisemitism, jigodia de şef a diplomaţiei ruseşti ar trebui să se ducă să vadă cam câţi evrei au murit asasinaţi în Siberia Sovietică.

„În acest context, cred că nu trebuie să pornim de la premise artificiale, ipotetice că cineva ar urma să invadeze pe altcineva, ci de la problema substanţială a modului în care se vor simţi aceste comunităţi” – a amai emis cu aceeaşi nesimţire Lavrov.

Evident, faptul că Federaţia Rusă nu are nici cu fel de jenă atunci când încalcă Tratatele şi acordurile pe care le-a semnat, nu a fost amintit de şeful diplomaţiei ruse.

Dacă se întâmplă ca balaurele şef al diplomeţiei Federaţiei ruse să aibă doar consilieri cu creierul dizolvat în vodcă de pufoaică incapabili să îşi protejeze şeful de la a fi acuzat de amnezie, poate se va întâmpla ca cineva de la Ambasada Federaţiei Ruse de la Bucureşti să ajungă să citească aici. Astfel poate nu ar fi rău să îi amintească de doar câteva tratate şi acorduri semnate de Federaţia Rusă în trecutul nu prea îndepărtat.

De exemplu de Memorandumul de la Budapesta, girat de Rusia, Statele Unite ala Americii şi Marea Britanie în care, în schimbul renunţării la armanentul nuclear moştenit de Ucraina de la defuncta URSS i se garantau acesteia independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială, de mai vechiul Tratat semnat de Imperiul Ţarist, moştenit de URSS apoi de Federaţia Rusă cu Imperiul Otoman, moştenit de Turcia, semnat la 19 aprilie 1783 de împărăteasa Ecaterina a II-a prevede ca, în cazul în care Republica Autonomă Crimeea îşi va declara independenţa faţă de Imperiul Rus (sau moştenitorii săi), atunci ea se va întoarce automat sub controlul Imperiului Otoman (recte Turcia în calitate de moştenitor legitim).

Poate nu ar fi rău ca şefului diplomaţiei ruse să i se amintească şi de faptul că pe 18 noiembrie 2008, adunarea parlamentară a NATO a adoptat o rezoluție prin care chema Rusia să-și respecte ANGAJAMENTELE ASUMATE la summit-ul OSCE din 1999 de la Istanbul și să-și retragă trupele militare prezente în Transnistria, din momentul declarării independenţei republicii Moldova, statutul Armatei a XIV-a devenind acela de trupe de ocupaţie ilegale conform legislaţiei internaţionale.

Nu Summitul NATO de la București ci imperialismul comunisto-fascistoid maifestat tot mai clar de Kremlina generat criza Ucraineană prezentă, viitoarea criză Transnistreană precum şi predictibila criză care va duce la destabilizarea apoi sfâşierea Belarusului.

Asta e buba… Federaţia Rusă, cel mai odios imperiu din istoria lumii. Dar nu-i o problemă, mai repede sau mai târziu orice imperiu dispare, fie că vorbim de civilizatorul Imperiu Roman, de monstruosul Imperiu Otoman, de arogantul Imperiu Austro-Ungar, de o sinistrul imperiu nazist, ori de odiosul imperiu sovietic, actualmente numit Federaţia Rusă.

Toate aceste imperii au avut o caracteristică pe final, caracteristică ce a dus la destrămare. Aveau la vârf nişte imbecili aroganţi. Se pare că în conducerea Federaţiei ruse această condiţie  este îndeplinită…

*************

Ucraina, în scurta sa istorie (singura perioadă în care Statul Ucrainean a existat este cel de după destrămarea URSS), a făcut două greşeli pe care acum le plăteşte cu vârf şi îndesat.

Prima greşală fundamentală care o va costa enorm, făcută de Ucraina.

A permis Flotei Ruse a Mării Negre să rămână  în portul Sevastopol, ca bază principală după declararea Independenţei în urma oferirii de gaz la preţ mic.

Ucraina oricum ar fi beneficiat de acest gaz deoarece găsirea de trasee ocolitoare pentru conducte ar fi fost prea scumpă.

Pentru cei interesaţi, 

Flota Mării Negre este compusă în prezent din:

  • Divizia 30 Nave de suprafață
  • Brigada 11 Nave antisubmarin
  • Crucișătorul purtător de rachete Slava
  • Distrugătorul purtător de rachete Smetlivi
  • Fregata purtătoare de rachete Ladnîi
  • Fregata purtătoare de rachete Pitlivii
  • Brigada 197 Nave de asalt
  • 3 nave de desant din clasa Tapir
  • 4 nave de desant din clasa 775
  • Divizia 247 independentă de submarine
  • Submarinul Diesel-electric de atac Alrosa (din clasa Kilo)
  • Brigada 68 de nave de apărare costală
  • Divizionul 400 Nave antisubmarin
  • 4 corvete antisubmarin din clasa Albatros
  • 1 corvetă antisubmarin din clasa Mukha
  • Divizionul 418 dragoare
  • 4 dragoare maritime din clasa 266M – Avkvamarin
  • Brigada 41 vedete purtătoare de rachete
  • Divzionul 166 Novorossiisk nave usoare purtătoare de rachete
  • 2 corvete purtătoare de rachete din clasa Dergaci
  • 2 corvete purtătoare de rachete din clasa Ovod
  • Divizionul 295 Sulinsk vedete purtătoare de rachete
  • 1 vedetă purtătoare de rachete din clasa Vichr
  • 5 vedete purtătoare de rachete din clasa Molnia
  • Brigada 184 Novorossiisk de apărare costală
  • 2 corvete antisubmarin din clasa Albatros
  • 1 dragor maritim din clasa 1266
  • 1 dragor maritim din clasa 266M – Avkvamarin
  • 2 dragoare de radă din clasa Iakont
  • Brigada 11 independentă de artilerie-rachete de coastă
  • 3 sisteme de rachete anti-navă K-300P Bastion-P
  • Brigada 810 infanterie marină
  • Batalionul 382 independent de infanterie marină
  • Regimentul 25 independent de elicoptere anti-submarin
  • cca. 20 elicoptere Ka-27 și Mi-14
  • Regimentul 917 independent mixt de aviație
  • cca. 10 avioane de transport An-2, An-12, An-26
  • 4 hidroavioane Be-12
  • 10 elicoptere Mi-8
  • Escadrila 43 independentă de aviație navală de atac
  • 22 avioane de atac Su-22

***

Cea de a doua greşală fundamentală făcută de Ucraina este că renunţat la arsenalul nuclear în schimbul garanţiilor oferite  de către Federaţia Rusă, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie .

Aceste garanţii i-au fost oferirte Ucrainei prin Memorandumul semnat la 5 decembrie 1994 la Budapesta, în Ungaria între UcrainaStatele UniteMarea Britanie și Rusia.

Memorandumul de la Budapesta este un tratat internațional semnat la 5 decembrie 1994 la BudapestaUngaria între UcrainaStatele UniteMarea Britanie și Rusia. Memorandumul se referă la dezarmarea nucleară a Ucrainei și prevede garanții de securitate a independenței sale. Prin acest tratat, Ucraina a renunțat la armele nucleare sovietice de pe teritoriul său care au fost transferate către Federația Rusă. În schimb, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia s-au obligat după cum urmează:

  1. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să respecte independența și suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei.
  2. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă obligația lor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei, și că nici una dintre armele lor vor fi folosite vreodată împotriva Ucrainei decât pentru auto-apărare sau în alt mod, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite.
  3. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să se abțină de la constrângeri economice cu intenția de a subordona propriului lor interes exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente suveranității sale și, astfel, pentru a obține avantaje de orice fel.
  4. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul a solicita imediat o acțiune a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite pentru a oferi asistență Ucrainei, în calitatea sa de stat care nu deține arme nucleare, semnatar al Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, în cazul în care Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiectul unei amenințări cu o agresiune în care sunt folosite arme nucleare.
  5. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reafirmă, în cazul Ucrainei, angajamentul lor de a nu folosi armele nucleare împotriva statelor care nu deține arme nucleare, semnatare ale Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, cu excepția cazului unui atac asupra lor, a teritoriilor lor sau teritoriilor dependente, a forțelor lor armate sau a aliaților lor, de un astfel de stat, în asociere sau în alianță cu un stat care posedă arma nucleară.
  6. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se vor consulta în cazul în care apare o situație care ridică o problemă cu privire la aceste angajamente.

E drept, memorandumul nu este ratificat.  De asemenea, memorandumul nu are valoare legală în absența unui mandat ONU. Cu toate acestea nu trebuie să uităm că Rusia este cea care a blocat obţinerea unu mandat ONU, faptul că termenii lui puternici obligă SUA și Marea Britanie să găsească o soluție pentru rezolvarea crizei din Crimeea din 2014, dar şi faptul că Ucraina a predat arsenalul nuclear. Cel puţin ca gentelman agreement e demn de luat în seamă… De asemenea, e drept şi că păducioşii vodcari de la Kremlin nu pot fi bănuiţi a fi nişte gentelmani.

După căderea Uniunii Sovietice, Ucraina s-a trezit în postura de a fi a treia putere nucleară din lume, având stocuri de arme nucleare mai mari decât ale Regatului Unit, Franței și ale Chinei împreună. 1900 de focoase nucleare au fost transferate pe teritoriul Rusiei pentru a fi distruse între 1994 și 1996.  Primul transport de arme nucleare din Ucraina în Rusia s-a făcut cu trenul, în martie 1994.

**************

În încheiere, un articol de pe  adevarul.ro despre faptul că în conformitate cu tratatul prin care Imperiul Ţarist a preluat Crimeea de la Imperiul Otoman: „dacă peninsula îşi declară independenţa, atunci se întoarce la Turcia”. Precizez că articolul este publicat pe 19 martie 2014, şi este scris de Elena Dumitru.

Tratatul prin care Imperiul Ţarist prelua oficial Peninsula Crimeea, semnat la 19 aprilie 1783 de împărăteasa Ecaterina a II-a prevede ca, în cazul în care Republica Autonomă Crimeea îşi va declara independenţa faţă de Imperiul Rus, atunci ea se va întoarce automat sub controlul Imperiului Otoman, transmite cotidianul turc „Hurriyet”.

Prin tratatul semnat în urmă cu 230 de ani, Peninsula Crimeea trecea în mod legal de la Imperiul Otoman la cel rus sub formă de republică autonomă. Unul dintre punctele acordului semnat de Ecaterina cea Mare prevede însă că, în cazul în care republica îşi va declara indepenţa faţă de Sankt Petersburg (capitala Imperiului Rus până în 1918 – n.r.), atunci peninsula se va întoarce automat la Imperiul Otoman.   

„Cu toate acestea, una dintre cele mai importante clauze ale tratatului este cea care stipulează că, în cazul în care peninsula nu-şi declară independenţa, atunci ea poate fi transferată unei alte entităţi, diferită de Imperiul Rus şi de cel Otoman. Altfel, Crimeea trebuie să fie înapoiată automat sub egida Turciei”, scrie autorul articolului din „Hurriyet”, preluat de Espresso TV. 

  În 1991, după colapsul URSS şi apariţia unei Ucraine independente, Turcia avea deja dreptul legal de a emite pretenţii asupra Crimeei, continuă jurnalistul.   

„Guvernul turc de atunci, condus de Turgut Ozal, nu a apărat însă această poziţie, având în vedere schimbările geopolitice din nordul Turciei şi schimbările la nivelul economiei mondiale. Turcia s-a limitat la a pretinde ca drepturile tătarilor din Crimeea, care locuiau acolo ca minoritate, să fie restaurate”, se arată în „Hurriyet”, care citează agenţia de ştiri QHA din Crimeea.   

Însă Republica Autonomă Crimeea ar trebui să-şi declare oficial independenţa faţă de Kiev pentru ca Turcia să poată emite vreo pretenţie asupra ei. Or, deşi autorităţile locale pro-ruse din Crimeea au declarat în nenumărate rânduri şi pe toate căile că nu recunosc noua putere de la Kiev, Parlamentul regional – dizolvat între timp de autorităţile ucrainene – nu a semnat niciun document oficial prin care să-şi declare independenţa de Kiev. Referendumul de dumincă nu a prevăzut nici el asta, ci a presupus direct alipirea Republicii la Rusia. Astfel, Crimeea a trecut de sub controlul Ucrainei direct sub cel al Rusiei, fără a fi independentă măcar o clipă. 

  Duminică, autorităţile regionale din Crimeea au organizat un referendum prin care populaţia a fost întrebată dacă doreşte alipirea peninsulei la Rusia şi dacă vrea întoarcerea la Constituţia din 1992, care prevedea mai multă autonomie faţă de Kiev pentru Republica Autonomă din Crimeea. Aceasta după ce, în urmă cu o lună, preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici a fost demis de Parlament, la fel şi Guvernul controlat de el, după mai bine de trei luni de proteste faţă de regimul pro-rus controlat de Ianukovici.  

Autorităţile locale din Crimeea au catalogat schimbarea de putere drept lovitură „fascistă” de stat, poziţie adoptată şi de Rusia.

 Locuitorii din Crimeea au votat în procent covârşitor – peste 96% – pentru alipirea la Rusia. La recensământul din 2001, cel mai recent, peste 58% din locuitorii peninsulei s-au declarat ruşi, 24,3% – ucraineni şi 12% -tătari.   

Marţi, la Moscova a fost semnat un tratat oficial pentru alipirea peninsulei, iar Vladimir Putin a susţinut un discurs întrerupt de ropotele puternice de aplauze şi încheiat prin cântece patriotice.   

P.S. Şi zi aşa gaspadin Lavrov, Criza Ucraineană de la Bucureşti se trage? Zi să mori tu …

Deşi Europa deja le permite cetăţenilor R.Moldova să intre fără viză în Uniune, pentru multă vreme frontiera estică va fi pe Prut… ceea ce nu e rău deloc

27 februarie 2014 8 comentarii

– EBa: Discurs bun  în Parlamentul European cu ocazia aprobării raportului joi, 27 februarie 2014, cu o largă majoritate de voturi, a raportului privind liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova la călătoriile în Uniunea Europeană pentru cetățenii Republicii Moldova …

– În Moldova din stânga Prutului, ursul nu are coadă pentru că e prea mare densitatea de lichele …

********************

Mă uit alternativ la cinci televiziuni de ştiri… un singur subiect … Ciolaniada …

Bălind, o turmă se escroci politici şi mediatici încearcă să le impună imbecililor care la următoarele alegeri în loc să stea acasă şi să savureze liniştiţi o bere se duc să stea ca papagalii la coadă ore întregi pentru a vota… Da, imbecili, deoarece altfel nu se explică de ce din urneiasă o tot mai mare densitate de escroci.

Aud uimit că suntem pe primul loc în Europa … trei şi ceva la sută creştere şi, evident, acesta e meritul Puterii … Deh, dacă Dumnezeu, care a dat ploaie când a trebuit şi astfel rezultatele din agricultură au fost bune, o fi parte a Puterii .. aşa e, dacă nu, e vorba de nişte escroci care doar încearcă să îşi aroge merite care nu au nici o legătură cu ei…

Nimeni nu vorbeşte de lucruri cu adevărat importante … nici de faptul că în România o foarte mare parte din populaţie are nişte venituri absolut ridicole, câştigul pe lună a unei foarte mari părţi a populaţiei fiind sub bacşişul pe care oricare din escrocii care apar zi de zi la televizor îi lasă bacşiş chelnerului, frizerului ori coafezei…

Nimeni nu îşi mai aminteşte că dincolo de Prut, există români cărora încă le este aproape interzis să spună că sunt români. E drept, nici ăia nu sunt mai breji … de la o vreme încep să recunoască asta, dar nu pentru cineştie ce mare sentiment de frăţietate cu cei de dincoace de Prut ci pentru că aşa pot să ceară să meargă mai uşor în Europa … (la muncă … hehehe … furatul şi prostituţia sunt şi ele nişte activităţi care aduc venituri, nu? ).

Nu e doar vina lor că nu se simt cu adevărat români. Ai noştrii aleşi nu au considerat niciodată că în Basarabia ciolanul e destul de consistent şi de suculent ca să le satisfacă lor gusturile … Republica Moldova e o ţară mult prea săracă, unde nu prea mai e mare lucru de furat de politicieni să merite efortul …

Iată însă că, dacă în România interesul de le acorda moldovenilor de dincolo de Prut atenţia necesară ca să îi facă să dorească să unirea cu România, un gest interesant în acest sens face Uniunea Europeană prin aprobarea raportului referitor la liberalizarea regimului de vize în Uniunea Europeană pentru cetățenii Republicii Moldova …

Jigodiile de la Bucureşti, fie că vorbim de politicieni ori de jigodii prestatoare în televiziuni, ocupaţi cu ciolaniada, nu au observat chestia asta…

Uşurarea trecerii frontierei de vest a Republicii Moldova, probabil le va da oarece bătăi de cap, între altele şi pentru că frontiera estică a Moldovei de varză, când va începe năvala moldavă spre europa, vot constata că vina e a noastră … În fond, pentru ce trece frontiera UE gestionată de noi, responsabilitatea ne revine.

Îmi amintesc cum, atunci când Elena Băsescu greşea exprimarea folosind celebrul „succesuri”, chestie pe care a corectat-o imediat, dar asta nu mai conta, toată lumea s-a apucat să vorbească de asta până la exasperare, chiar şi domnişorica Alinuţa Grohghiu se arăta oripilată uitând că a doua zi a comis un „decesuri” pe care, spre deosebire de EBa nu l-a corectat niciodată.

Ciudat e că, atunci când Elena Băsescu vorbeşte corect şi spune lucruri deştepte nimeni nu mai observă … nu li se pare interesant.

Susţinerea ei faţă de aducerea Republicii Moldova către Uniunea Europeană fiind ceva cu mult mai neimportant decât lăbăreala cu aducerea lui Iohannis la Guvern de parcă ar fi însuşi Mesia, de modul în care escrocii încearcă să cumuleze cât mai multe funcţii, ori confortul psihic după gratii a unor megainfractori ca Gigi Becali, Adrian Năstase ori aventurile unor curve mult mai asemănătoare cu păpuşile de plastic decât cu nişte  femei …

Nimeni nu observă că, europarlamentarul Elena Băsescu a intervenit azi, 27 februarie, în plenul Parlamentului European, în contextul aprobării raportului joi, 27 februarie 2014, cu o largă majoritate de voturi, a raportului privind liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova la călătoriile în Uniunea Europeană pentru cetățenii Republicii Moldova, salutând acest moment care are și o puternică încărcătură simbolică pentru românii din stânga Prutului. ( Actul legislativ urmând să intre în vigoare după aprobarea sa în Consiliul UE și publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii. Se estimează că începând cu luna mai sau iunie, basarabenii vor putea călători fără vize în Uniunea Europeană.)  referitor la liberalizarea regimului de vize în Uniunea Europeană.

Elena Băsescu„Cetățenii Republicii Moldova a declarat Elena Băsescu au fost privați de libertatea de a se exprima, de a se asocia și de a circula în perioada sovietică. Fostul imperiul sovietic a instalat la toată frontiera de vest un gard de sârmă ghimpată, iar colegii mei din Țările Baltice cu siguranță că își amintesc de acest lucru.

…………….

În anul 2009, după o lungă guvernare comunistă, coaliția proeuropeană de la Chișinău, condusă atunci de domnul Vlad Filat, a înlăturat sutele de kilometri de sârmă ghimpată, manifestându-și astfel, fără rezerve, devotamentul față de integrarea europeană”

…………….

Astăzi răspundem prin acest vot la gestul simbolic de a înlătura sârma ghimpată, dându-le posibilitatea cetățenilor Republicii Moldova să circule liber în Uniunea Europeană. Prin acest pas îi readucem pe românii de dincolo de Prut în marea familie europeană”.

Ce să zic? Bravo EBa … 🙂

…………………………………………

Dacă cineva are impresia că dincolo de Prut ar exista oarece sentimente profunde faţă de România şi ca visul vieţii lor ar fi altul decât acela de a ajunge să îşi pună boturile la ţâţele unei vaci ce li se pare că ar fi în România se înşeală…

Nicu GusanAm dat, întâmplător, peste un nume, Nicu Guşan … un individ care se pretinde jurnalist, şi care de fapt e doar un individ incoerent care scrie  pe la gazete  de doi lei pentru că, probabil la fel de român ca mulţi de pe la noi, nu îi place munca… (Are şi un cont de Facebook: facebook.com/nicu.gusan , dar şi un site pe platforma Blogger  Nicu Gușan – BLOG.DIN.CHIȘINĂU.RO )

Pentru exemplificare, iată cam cum vede licheaua treaba asta…

Mai întâi, un articol în care promovează acţiunea unora de a aduna bani pentru unire … (probabil în mintea lor, unirea se va putea cumpăra). 

Pe un site numit Acţiunea 1012  care stă sub zicerea:

Primele 10 000 de semnături pentru Basarabia « Platforma Unionistă AC-IUNEA 2012(2)

… chestie care duce la un articol de pe acelaşi site unde cerşeşte bani cică pentru tipărirea de cărţi… şi asta în măsura în care, la Chişinău, interesul pentru cartea românească e mai mic decât cel pentru cărţile în ruseşte şi pentru revistele pentru adulţi.

Înainte de toate, trebuie remascat ceva pentru a se vedea uriaşa lui valoare ca jurnalist… pe actiunea2012.rom Gusan ăsta nu catadixeşte măcar să pună un titlul articolelor pe care le publică şi asta după ce, pe Facebook se laudă că ar fi absolvent de studii de jurnalis… Cică a terminat în 2003 Universitatea Valahia Targoviste iar, atenţie”, în 2004 Scoala de studii avansate in jurnalism din Chişinău, asta după ce, în 2010 a absolvit liceul teoretic Liviu Deleanu din Chişinău. (Da, absolvent al atâtor facultăţi de jurnalism, încă nu a aflat că atunci când scrie numele unui liceu trebuie folosită majuscula (Liceul Teoretic … în fine, poate o veni şi vremea să îşi ia şi Bacalaureatul până o ajunge să mânânce şi el o pensie).

Ei bine, Nicu Gusan scrie pe actiunea2012.ro

10 883 de români au semnat până în acest moment pentru revenirea Basarabiei acasă şi numărul acestora creşte de la zi la zi. Alături de Bucureşti, în colectarea semnăturilor s-au remarcat judeţele Suceava, Argeş şi Dolj.

ducem acasă BasarabiaCampania „Aducem Basarabia acasă” a fost lansată de către o coaliție de peste 30 de ONG-uri unioniste și are ca obiectiv strângerea a cel puțin 100.000 de semnături care să însoțească un pachet legislativ, a cărui menire este să facă din Republica Moldova o prioritate națională a României.

În perioda care urmează, membrii coaliției vor lansa campania de colectare a semnăturilor și în celelalte județe ale României, iar bucureștenii sunt așteptați zilnic în fața magazinului Unirea și în Piața Romană la corturile campaniei, pentru a aduce Basarabia acasă printr-o semnătură.

De asemenea, Platforma Civică Acțiunea 2012 lansează un apel către toți cetățenii români interesați de soarta celor peste trei milioane de români basarabeni de peste Prut: să sprijine campania în calitate de voluntari și să colecteze semnături în orașul din care fac parte.

Implică-te ca voluntar în campanie – basarabia-acasa.ro 

(Articolul unde duce acest link poate fi văzut mai jos … tot fără titlu)

Sursa

   2img” 2% pentru UNIRE reprezintă procentul din impozitul provenit din anul anterior direcționat către dotarea cu cărți în limba română pentru școlile din Basarabia prin intermediul mai multor acțiuni:

            – donații de cărți în cadrul Școlilor de Cultură și Afirmare Românească pentru tineri activiști din Basarabia, care le vor transmite, la rândul lor, bibliotecilor din raioanele de origine;

            – premii la concursurile cu tematica „Identitate românească” și  la alte acțiuni culturale în Basarabia cu participarea românilor de pe ambele maluri ale Prutului;

            – organizarea unei „Ore de istorie pentru Basarabia” în  liceele din Basarabia, finalizată cu donații de cărți pentru a acoperi strictul necesar al bibliotecilor școlare;

            – pregătirea unor cadouri sub forma cărților-ghid ale marilor istorici români, înmânate la sfârșitul cursurilor de pregătire a profesorilor de istorie din Basarabia;

            – alte activități care implică donarea cărților în limba română, menite să apropie realizarea dezideratului Reunirii Basarabiei cu România.”

 Sursa

Mai, mai să bag mâna în portofel pentru a dona, când, iată că acelaşi megajurnalist care are şi liceul, îmi taie elanul…

Aflu de pe blogul individului  Nicu Gușan – BLOG.DIN.CHIȘINĂU.RO  că degeaba Securizăm frontiera pe Prut, în timp ce pe Nistru suntem în curul gol

„Curățenie generală pe Prut. Securizăm frontiera la vest, modernizăm, cică mai arestăm și nu știu ce corupți, foarte bine domnilor. 

Pe Prut, pentru că acolo avem frontieră cu Uniunea Europeană și acolo trebuie să lucrăm, acolo suntem obligați să lucrăm, măcar înainte de alegeri, în prag de Vilnius, la presiunile făcute din vest, dar măcar și așa, măcar așa.
 
Bun domnilor. Să admitem că acum la sigur studenții nu vor mai trece peste Prut cu cele 5 pachete de țigări ascunse în șosete și moldovenii care lucrează în țările calde vor întâmpina greutăți atunci când vor avea în geantă ceva mai multe sticle de vin și murături. Nu știu cum o rezolvați cu tirul de țigări dar vă descurcați voi aici, salutări șefului și celor de prin concediu.
 
Dar în tot tam-tamul ăsta și aplauze pe fundal, ce se întâmplă cu frontiera din estul statului? Da, mă refer la frontiera pe care nici nu o controlăm. Sau pe Nistru nu ne putem juca și face show pentru capital politic în prag de an electoral?
 
De ce titlurile nu-mi spun că, în timp ce avem pe Prut percheziții, descinderi, arestări, pe Nistru, începând cu turiștii securiști și continuând cu traficul de droguri, de ființe umane, de arme, și microbuze pline cu mărfuri de contrabandă trec agale-n voie… zi și noapte.
 
Sau ne amintim că avem frontieră la est doar așa, când se trezesc rușii din beție și mai primesc câte un telefon de la batika?”
Ei … şi dacă,  să zicem m-aş fi gândit că neavând nici o afinitate pentru găoazele moldoveneşti, şi i-aş fi putut trimite o pereche de chiloţi şi una de nădragi, apoi nişte bani sau nişte cărţi, iată că, acelaşi Nicu, pe u alt site moldovenesc, cu un nume de care doar un moldovean sadea era în stare să îl comită în momente de profundă beţie, YUPI, crie nici mai mult, nici mai puţin că există  „5 motive pentru care Republica Moldova nu va fi membru al Uniunii Europene”
ue1„1. România, știe că odată ce Republica Moldova va fi membru al Uniunii Europene va pierde pentru totdeauna ocazia de a-și recupera teritoriile pierdute în urma anexării.

2. Europa nu poate primi o țară a clanurilor oligarhice ce vor profita de sume imense de bani, bani veniți prin investițiile europene. Altfel spus, Europa în modul ăsta va deveni un finanțator indirect al bandiților de la noi, e absurd. Atâta timp cât sistemul va fi dominat de astfel de grupări criminale și corupție nu avem nici măcar dreptul să visăm la UE.

3. Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, nu va însemna decât încă un cap de pod pentru axa rețelelor de mafioți Moscova-Tiraspol-Chișinău ce vor încerca să se folosească din plin pentru a crea o linie de absorbire și spălare a banilor în/din Europa. UE nu poate permite ca tot felul de scursuri să intre atât de ușor în curtea ei și să profite din roada lor, mai ales pe timp de criză.

4. Transnistria, zona separatistă creată artificial și întreținută atât de Moscova, cât și de politicienii din Republica Moldova timp de peste 20 de ani, unde au spălat sume enorme de bani, este și va fi o piedică în calea aderării. Aici, țin să subliniez, conflictul transnistrian nu a fost rezolvat până astăzi în primu rând din cauza guvernării de la Chișinău, atât din anii ’90 cât și cei veniți după. Interesul lor “economic” în regiune era prea mare, altfel spus profitul obținut în urma ilegalităților efectuate în zona era destul de convingător.În plus, zona în care se află încă trupele armatei rusești, este o amenințare asupra securității frontierei UE.

5.  Republica Moldova, pentru a adera la Uniunea Europeană, trebuie să devină, în mod obligatoriu, membru NATO. Acest lucru este practic imposibil, atâta timp cât pe teritoriul ei se află o armată străină, armată ce nu va pleca de bună voie nici în secolele următoare.”

Stau io aşa şi mă întreb câteva chestii…
1.. Dacă opinia publică de dincolo de Prut se formează de astfel de indivizi, mai trebuie să ne întrebăm de ce încă România şi republica Moldova mai sunt două ţări diferite?
2.. Cine dreaq finanţează facultatea aia de jurnalism din Târgovişte care scoate genii ce nu ştiu să folosească majuscula atunci când scriu numele liceului absolvit deşi la un an de la absolvirea respectivei instituţii, mai termină şi Scoala de studii avansate in jurnalism din Chişinău?
3.. A fi basarabean o fi ceva similar cu retardul şi cu dorinţa de a-i fraieri pe alţii?
4.. Oare cine i-a băgat individului în cap că în următoarele decenii republica Moldova are cea mai mică şansă pentru a deveni membră a Uniunii Europene…
5..Oare de ce dracu scriu eu despre toţi nătărăii ăştia?
De ce nu are ursul coadă în Moldova? D-aia …
P.S. În caz că cineva din Republica Moldova a avut răbdarea să citească aici.
Bă, am văzut că atunci când Radu Banciu când a spus câte ceva despre moldovenii din stânga Prutului s-a umflat orezul în voi în loc să fiţi fericiţi că o personalitate de talia lui îşi pierde vremea ca să vă bage în seamă …
Dacă vrei să dovediţi că se înşela trebuie să  căutaţi licheaua de Nicu Guşan şi să îi trageţi vreo două flegme în moacă.  Nu Banciu ci ăştia ca Guşan vă fac de ruşine …

Anul 2014 va fi cel puţin complicat pentru România

RomâniaIată-ne în 2014 … an ciudat şi plin de provocări pentru România.

Teoretic ar trebui să fie mai bun decât 2013, dar având în vedere gaşca de escroci politici pe care românii i-au investit să îi conducă, lucrurile nu par a sta pe roze, guvernarea de operetă pretată de Guvernul Ponta, populismul şi lipsa de coerenţă văzută în anul care s-a terminat ne poate aduce spre achitare notei de plată. Europenii nu sunt orbi surzi sau atât de tămpiţi cum îi consideră Guvernul Ponta şi liderii USL în general.

Pe plan  extern, dominantă pe plan european pare să fie  dubla monitorizare pe corupţie şi de eternul obiectiv Schengen, dar şi  relaţiile întortochiate cu Republica  Moldova şi cu Rusia.

Aşteptatul Raport MCV ar cam trebui să ne dea fiori mai ales modificările la Codul Penal, criticate deja de mai mulţi diplomaţi acreditaţi la Bucureşti şi de ambasadorul american la OSCE, cel mai probabil raportul va fi negativ pe partea de activitate parlamentară.

Pe  10 decembrie Camera Deputaţilor a aprobat mai multe modificări la Codul Penal, cea care a tras alarma în minţile multora a fost scoaterea din categoria funcţionarilor publici prevăzută în Codul Penal. În aceeaşi zi,aceeaşi camără a Parlamentului a aprobat un proiect de modificare a Codului Penal respins  de Senat în octombrie 2012, prin care se schimbă articolul care priveşte conflictul de interese, fiind eliminată categoria funcţionarilor publici; în aceste condiţii anul viitor nu prea trebuie să ne aşteptăm  la readucerea în discuţie a eliminării MCV.

Ca şi cum MCV nu era destul, România va mai fi subiectul unui raport făcut pentru toate ţările europene. În aprilie, Comisia Europeană va publica un  raport (primul) anticorupţie la nivelul tuturor statelor membre.

 România şi Bulgaria, simţindu-se cu ditamai musca pe mătreaţă, au încercat să se sustragă includerii în acest raport. Motive nu sunt greu de inventat… cică nu mai e necear deoarece nu ar fi decât o dublare a MCV. Cu era de aşteptat, europenii nu sunt cretini, astfel că încercarea de driblare a fost un eşec, astfel că România s-ar putea  trezi iar că e criticată, cu atât mai mult cu cât raportul  se referă cu multă atenţie la  achiziţiile publice, domeniu în care Bucureştiul a mai avut probleme, soldate cu presuspendări de programe şi corecţii financiare, acuze grave de deturnare a fondurilor.

 La Consiliul JAI din decembrie 2013, România şi Bulgaria au prezentat o declaraţie comună în care au susţinut că îndeplinesc criteriile tehnice pentru aderarea la Schengen şi că vor cere rediscutarea chestiunii doar atunci când va exista unanimitate, 2014 va clarifica dacă cele două ţări au renunţat la acest obiectiv sau a fost doar o supărare de moment.

Persoane informate susţin că la Consiliul JAI din martie 2014 există şanse minime pentru o decizie pozitivă, întrucât reuniunea are loc la începutul lunii, exact  înainte de alegerile locale din Franţa.

 Politicienii francezi, atât de la  putere, cât şi din opoziţie, au arătat că România nu este pregătită să adere la Schengen. Abia la Consiliul JAI din octombrie 2014 s-ar putea crea o variantă  favorabilă pentru României şi Bulgariei, dat fiind că în acea perioadă nu au loc alegeri în ţări importante din Uniunea Europeană.

La alegerile europarlamentare din 22-25 mai există  o miză importantă pentru Bucureşti, care speră ca rezultatul să permită preluarea conducerii Comisiei Europene de către socialistul Martin Schulz.

În noiembrie, premierul Ponta  susţinea că, dacă Martin Schulz va ajunge preşedinte al CE, România va avea „în fruntea Comisiei Europene un om nu doar din familia noastră politică, da’ un om care ne cunoaşte foarte bine”. O fi ştiind ceva Ponta, dar nu trebuie să uităm că Schulz nu a fost foarte entuziasmat de modul în care, în România, este respectat statul de drept de cei care acum sunt la putere… Martin Schulz nu are tocmai o memorie scurtă, lucru pe care Ponta îl ştie şi nu prea îi place oricât s-ar da el cocoş …

România a avut un comisariat foarte important – la agricultură – ar trebui să înceapă din timp negocierile dacă va dori ca şi în viitoarea Comisie să mai deţină un portofoliu cu greutate.

Vizita din 2013 a lui Ponta în Germania şi participarea  PSD  la guvernare ar putea fi, totuşi, premisele unei relansări a relaţiei cu Germania, care a stagnat în ultimii ani, sub semnul întrebării stând relaţia cu Franţa, în contextul alegerilor municipale din luna martie 2014.

O extrem de mare  problemă, pe fondul dezbaterilor pe Schengen, este problema ţiganilor care a reapărut în prim-planul dezbaterilor de pe scena politică franceză.  MAE consideră  declaraţiile dure ale politicienilor francezi la adresa României ar fi urmarea apropierii alegerilor. Astfel sunt de aşteptat noi schimburi de replici între Paris şi Bucureşti în prima parte a anului.

O mare  necunoscută este numărul românilor care îşi vor pleca să îşi caute un  job  după ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii în ţările care le-au menţinut timp de 7 ani, dar şi modul în care Bucureştiul va gestiona eventuale noi campanii negative în presa europeană la adresa românilor.

Scutul antirachetă se va afla pe agenda summit-ului NATO 2014 de la Londra, unde România speră să o recomfirmare a angajamentului ferm al SUA privind implementarea scutului de la baza Deveselu, ale cărei lucrări au fost demarate în octombrie 2013, românii mao aşteptând din partea Washingtonului şi progrese în privinţa ridicării vizelor. Şi noul ambasador american este aşteptat la Bucureşti, la peste un an după plecarea lui Mark Gitenstein.

România pregăteşte festivităţi ample cu ocazia împlinirii a 10 ani de la aderarea României la NATO, festivităţi la care au fost invitaţi – potrivit ministrului Apărării – toţi miniştrii apărării din NATO.

Spre est, România va continua sprijinul oferte R. Moldova,  va pleda în cadrul instituţional european pentru ridicarea vizelor pentru moldoveni, dar şi pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE cât mai repede posibil, de fapt, va oferi astfe un puternic sprijin formaţiunilor pro-europene de la Chişinău la alegerile din noiembrie.

În relaţia cu R. Moldova   un important reper gazoductul Iaşi-Ungeni co care se tot laudă Ponta.. Termenul de finalizare fiind decembrie 2013… evident, termen depăşit.

Relaţia cu Rusia e şi ea foarte complicată şi imprevizibilă, în urma Hotărârii de Guvern publicată, la 5 noiembrie, în Monitorul Oficial, care prevede aprobarea unui acord dintre Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse privind deschiderea şi condiţiile de funcţionare ale ICR Moscova, acesta ar putea deschide o filială la Moscova, MAE susţinând că a identificat deja un sediu.

Ministrul de Externe, Corlăţean, declara în noiembrie că  aşteaptă de la Moscova un răspuns la propunerile trimise de MAE cu privire la reluarea activităţii Comisiei bilaterale privind tezaurul.

De asemenea nu prea  este de aşteptat o întâlnire la Bucureşti sau la Moscova la nivel foarte înalt (premier, preşedinte).

Există şi un punct pozitiv, o intensificare a relaţiilor cu China după ce românia a găzduit Forumul China-Europa Centrală şi de Est, în cadrul căruia s-au semnat mai multe acorduri de colaborare.

Cum va fi deci 2014? Vom vedea …

Ministrul de Externe al Federației Ruse, Alexander Lukașevici, declară: ”Comentariile României privind reglementarea transnistreană sunt inoportune”… (Mesaj cu toată deferența: ”Pupă-ne în qur Tоварищ Lukaşэвицы ”)

2 februarie 2013 Lasă un comentariu

De foarte mult timp mă întreb dacă rușii au și momente de mahmureală sau tot timpul sunt beți muci, marinați în vodcă?

Conform siteului din Republica Moldova  unimedia.info ditamai Ministrul de Externe al Federației Ruse declară:  ”Comentariile României privind reglementarea transnistreană sunt inoportune”…

Alexander Lukașevici

Alexander Lukașevici

„Încercările de a pune la îndoială rolul și eforturile Federației Ruse în calitate de garant și mediator în procesul de reglementare transnistreană, la care România nu face parte, sunt totalmente nefondate”. Declarația a fost făcută de purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Alexander Lukașevici, informează UNIMEDIA cu referire la agenția de presă Ria Novosti.

Declarațiile oficialului rus vin drept replică la afirmațiile consilierului Preşedintelui României, Iulian Chifu potrivit cărora Federația Rusă nu acționează ca un pacificator, dar ca „a treia parte” în conflict, dacă nu cumva chiar a doua”. „Dacă e o parte în conflict, cu propria agendă şi propriile interese, atunci trebuie să părăsească postura de mediator şi să se aşeze la masa de negocieri în nume propriu, pentru ca să poată fi luate în considerare interesele legitime clamate, pe care şi le asumă,” a declarat Chifu într-un interviu pentru moldova.org.

Totodată, oficialul rus a atras atenția asupra discrepanței dintre declarațiile consilierului Preşedintelui român și conducerii României care recent și-a exprimat dorința de a dezvolta relații constructive cu Rusia. „Retorica de acest gen cu siguranță nu este pertinentă în perioada pregătirii pentru următoarea rundă de negocieri privind reglementarea transnistreană, care va avea loc în perioada 18 – 20 februarie la Liov”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe.

Pentru cine nu a observat, repet, acest individ este nici mai mult, nici mai puțin decât Ministrul de Externe al Federației Ruse.

Ia hai să le punem lucrurilor pe nume…

Țara pe care păduchele ăsta o reprezintă ca Ministru de Externe numită acum  Federația Rusă, de fapt realemente Monstrul Secolului XX care a infectat lumea de comunism și care și-a împrăștiat păduchii râia și vodracarii prin lumea civilizată zdrobind națiuni cu bocancul și șenila tancului este o țară arogantă a cărei politică externă este definită de un cuvânt: NESIMȚIRE…

Această țară a semnat cu câțiva ani în urmă că își retrage trupele de ocupație din Transnistria unde întreține un regim marionetă… 

Federația Rusă pur și simplu este o țară lipsită de o minimă onoare… o țară la care minciuna spusă cu tupeul celui care știe că nimeni nu are curaj să îl contrazică, primează.

Ordinarii moscoviți, cu nimic mai onorabili decât jegurile sovietice care au infectat lumea de ciuma  roșie nici măcar nu au avut bunul simț să retragă conform semnăturii depuse la Istanbul trupele de a ocupație și eventual să le înlocuiască.

Pur și simplu armata a XIV-a mai nou se numește armată care trebuie să garanteze și să medieze procesul de reglementare din Transnistria…

Să medieze între cine? Între Armata Rusă și Moldova?  Între regimul marionetă subordonat Kremlinului și susținut de Armata Rusă și Republica Moldova?

Sincer, eu știam că diplomația rusă este una de mare clasă, dar se pare că de la o vreme a început să devină o diplomație a imbecililor lucru absolut normal dacă indivizi de teapa ăstuia, Alexander Lukașevici, în loc să stea dracului și să adune rahatul cu vidanja ajunge șef al diplomației Federației Ruse… 

Absolut penibil…

Aceeași diplomație se mai isteriza ca proast că Romnia intră sub protecția Scutului Antirachetă, scut eminamente defensiv… 

De ce se isterizau oare vodcarii atunci? Adică se enervau că ne putem apăra? Țîțîțîțî … și ce dacă? Te pomenești că măcar la nivel teoretic dumnealor, vodkarii domiciliați la Kremlin, iau în calcul un atac cu rachete asupra României sau a Europei? Țîțîțî .. urât, tare urât … parcă au cam făcut bătături Kremlinaci spunâd cât de mult își doresc ei pacea…

Și zi așa Tоварищ Lukaşэвицы …Încercările de a pune la îndoială rolul și eforturile Federației Ruse în calitate de garant și mediator în procesul de reglementare transnistreană, la care România nu face parte, sunt totalmente nefondate” și amestecul României vă face probleme? Țîțîțîț… Păi dacă ai onestitatea este măcar minimală, oare de ce nu vă retrageți voi toată armata din  transnistria și medierea să o facă, să zicem OSCE, sau o organizație complet neinteresată în zonă… habar n-am, de exemplu Asociația Coafezelor cu Mătreață din Noua Zeelandă sau Asociația Pinguinilor Burlaci din Republica Congelată Antarctica

Nu se poate să ții trupe de ocopație pe care le-ai vopsit în trupe de mediere dar, care, probabil asigură paza uriașelor depozite de mii de tone de armament care or mai exista de pe vremea armatei a paișpea … 

Mediere zici?  Mediere … Cal la fel a mediat estul Europei URSS că nici azi nu am reușit să scăpăm de păduchii și plojnițele aferente…

Dacă cineva care are acces la Alexander Lukașevici, actualul Ministru de Externe al Federației Ruse de exemplu unii de pe la KGB sau NKVD care oricum de monitorizează siteurile, să îi transmită din partea mea și a altor milioane de vorbitori de limba română că ni se cam rupe de isteriile lui etilice și pentru calmare îi dorim, cu toată deferența, să ne pupe în cur…

A semna cu Rusia tratate și acorduri e pierdere de vreme. Fiind o țară fără onoare niciodată nu-și respectă semnătura pusă pe acestea.

17 aprilie 2012 5 comentarii

O țară care nu își repectă semnătura pusă pe tratate și acorduri internaționale este o țară de rahat, o țară care nu prezintă credibilitate.

Superputerile consideră că lumea este locul creat doar pentru a putea ele să își arate mușcii… Rusia este de departe o țară care niciodată nu a avut nici cel mai mic respect față de țările din jur. Caracteristcă a imperiilor. 

De când există Rusia, monstrul de la răsărit, are o caracteristică: nimeni nu se poate baza pe faptul că atunci când semnează un acord sau un tratat acesta va fi repectat.

Ba mai mult, nici măcar nu are decența de  se face că plouă.

Semnează acordul sau tratatul, apoi, dacă îi vine pe chelie anunță că i se rupe, și gata…

La fel și cu retragerea trupelor ruse din Transnistria, retragere asumată la Istanbul.

Iată mai jos în niște articole mai vechi sau mai noi cum Rusia lui Putin, calcă în picioare ceea ce și-a asumat legat de retragerea trupelor sale, între altele, și a celor din Transnistria.

Pe 16 Iulie 2007, 9am.ro publica: 

Putin da un ultimatum de cinci luni NATO

Presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat, din motive de «securitate nationala», decretul de suspendare a participarii tarii la tratatul pentru reducerea fortelor conventionale din Europa (CFE) in termen de cinci luni, daca nu se va ajunge la un acord pentru actualizarea acestui document, considerat «depasit» de catre autoritatile de la Kremlin.

Moscova a avertizat cu retragerea totala din acest tratat in cursul summit-ului NATO-Rusia de la Oslo din iunie, denuntand neratificarea de catre statele occidentale a Acordului de la Istanbul din 1999, care a amendat tratatul CFE pentru a-l face compatibil cu realitatile de dupa incheierea ‘Razboiului Rece>>. Statele NATO refuza ratificarea acestui acord, conditionand-o de retragerea trupelor ruse din Republica Moldova si Georgia. Rusia respinge, la randul ei, aceasta interpretare, sustinand ca situatia din Transnistria si Caucaz nu ar avea nici o legatura cu tratatul CFE, si ca ar trebui sa fie solutionata prin negocieri separate. Semnat in noiembrie 1990, tratatul CFE este considerat piatra unghiulara a securitatii europene. El stabileste limite pentru numarul de militari si de tipuri de armament pe care fiecare tara are dreptul sa le desfasoare in teritoriul situat intre Atlantic si Urali, inclusiv numarul de tancuri, piese de artilerie grea, avioane si elicoptere de lupta si hangare de rachete. Pentru a-si suspenda participarea la tratat, partile semnatare trebuie sa notifice aceasta decizie cu 150 de zile inainte de a intra efectiv in vigoare. Ministerul de Externe al Rusiei a anuntat ca, daca in acest rastimp nu se va ajunge la un acord, Rusia va inceta sa publice informatii asupra miscarilor sale de trupe si nu va mai permite inspectarea armamentului sau greu.
 
Motivatie interna?

Decizia Rusiei a fost considerata ‘regretabila>> de purtatorii de cuvant ai Casei Albe, NATO si UE. La randul sau, vice-ministrul de Externe al Poloniei, Witold Waszczykowski, a calificat decizia Kremlinului ca fiind ‘deconcertanta>> si a apreciat ca ea ar putea avea legatura cu proiectul de instalare a unor facilitati ale scutului antiracheta american in tara sa si in Republica Ceha. ‘Ar putea exista si motive de politica interna ale Rusiei, o demonstratie de forta inaintea campaniei prezidentiale din aceasta tara>>, a mai adaugat oficialul polonez, intr-un interviu acordat Agentiei Reuters. Presedintele rus, al carui mandat se incheie in noiembrie 2008, a socat tarile occidentale in februarie, cand a acuzat Washingtonul ca ar intentiona sa domine intreaga lume. In acest rastimp, el a mai amenintat cu constituiea unui OPEC al gazelor si cu instalarea de rachete in enclava rusa Kaliningrad, ca masura de retorsiune fata de scutul american. O alta sursa de dezacord intre Rusia si statele membre ale NATO referitoare la tratatul CFE sunt acordurile care interzic concentrarile masive de trupe si material de lupta in apropierea anumitor frontiere, acorduri pe care NATO doreste sa le mentina, iar Rusia le contesta, pe motiv ca frontierele sale au devenit mai instabile incepand de la dezintegrarea, in 1991, a URSS. Prin abandonarea acestor acorduri, Rusia ar putea sa-si intareasca prezenta militara in Caucaz si sa amane ‘ad calaendas graecas” retragerea militarilor sai din regiunile separatiste din Georgia (Osetia de Sud si Abhazia) si Republica Moldova (Transnistria), asumata la Istanbul.

Autor: Dan Stefan

Pe același site,  9am.ro  pe 7 august 2007 apărea un alt artocol care îl întărea pe primul:

Estul din vecinatatea UE.

Putin ingroapa acordul de la Istanbul: de ce tace Republica Moldova?

Presedintele rus Vladimir Putin a anuntat ca Rusia nu va mai respecta tratatul despre armamentele conventionale in Europa, daca tratatul nu va fi revizuit in interesul Rusiei. Kremlinul avertizeaza ca Rusia va suspenda participarea ei la acest tratat

 
Presedintele rus Vladimir Putin a anuntat ca Rusia nu va mai respecta tratatul despre armamentele conventionale in Europa, daca tratatul nu va fi revizuit in interesul Rusiei. Kremlinul avertizeaza ca Rusia va suspenda participarea ei la acest tratat in termen de 5 luni si va iesi cu totul din tratat dupa alte 5 luni. 
Avertismentul vizeaza un mare numar de tari. Republica Moldova este cel mai direct vizata, deoarece o parte componenta a tratatului respectiv prevede retragerea trupelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova. Acea parte este cunoscuta sub denumirea „Acordurile de la Istanbul” din 1999. Aproape toate tarile semnatare ale tratatului despre armele conventionale —- sunt 30 de tari in total —- au reactionat public chiar de mai multe ori dupa avertismentul domnului Putin. Toate reactiile sunt negative. Nici macar Belarus ori Armenia, aliatele Rusiei, nu sustin Kremlinul in aceasta problema. 
Guvernul Republicii Moldova, insa, nu ia niciun fel de atitudine publica. Pare-se ca Republica Moldova e singura tara care pastreaza tacerea, in ciuda faptului ca interesele ei vitale sunt direct primejduite. Sau poate tocmai din acest motiv tace, de teama sa nu supere Kremlinul? 
Marea majoritate a tarilor semnatare ale tratatului sunt afectate in mod indirect sau potential, in viitor, de o eventuala crestere a fortelor conventionale rusesti dincolo de limitele stabilite prin tratat. Republica Moldova, insa, este afectata direct si imediat, aici si acum, deoarece trupele rusesti se gasesc pe teritoriul Republicii Moldova, in mod ilegal, desigur. 
Cu atat mai stranie devine tacerea Chisinaului. Inexplicabila, deoarece pozitia de pana acum a Presedintiei si a Guvernului a fost cat se poate de ferma in chestiunea trupelor rusesti. Republica Moldova cere oficial retragerea completa, neconditionata a trupelor rusesti cu verificare internationala, precum si inlocuirea trupelor rusesti, asa-zis pacificatoare, printr-o misiune internationala cu caracter civil. Aceasta este si pozitia de pana acum a Republicii Moldova in negocierile separate cu Rusia pentru reglementarea conflictului din Transnistria. Dar evolutia acestor negocieri ramane ne-transparenta, iar intre Chisinau si partenerii sai occidentali au aparut probleme serioase de comunicare si incredere. Iata de ce este cu atat de necesara o luare de atitudine publica, in loc de tacere, din partea Republicii Moldova referitor la tratatul despre armamentele conventionale si, in mod specific, fata de problema trupelor rusesti. 
Republica Moldova este mentionata in numeroase declaratii prin care guvernele tarilor membre in NATO si in Uniunea Europeana i-au raspuns domnului Putin. Declaratiile occidentale cer explicit retragerea trupelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova. Pare inexplicabil de ce nu se pronunta chiar Republica Moldova in mod public si oficial in aceasta problema vitala.

Pentru cei care nu știu foarte clar despre ce este vorba, iată ce se publica pe e-democracy.md pe 16 ianuarie 2005 articol scris de Iulian Fruntaşu 

Retragerea trupelor ruse din Moldova în contextul Tratatului FACE adaptat:

percepţii, interese şi natura schimbătoare a securităţii europene

Deşi nu este prea cunoscut publicului larg, Tratatul Forţelor Armate Convenţionale din Europa reprezintă una din pietrele de temelie ale securităţii europene. În perioada războiului rece acesta a contribuit semnificativ la menţinerea stabilităţii şi securităţii europene prin stabilirea juridică a plafoanelor pentru deţineri de armamente convenţionale (cinci categorii: tancuri, maşini blindate, artilerie calibru 100mm, avioane de luptă şi elicoptere de atac), reducerea lor substanţială (59 000 unităţi pînă la 28.05.01, cînd a avut loc Conferinţa de evaluare a Tratatului FACE), consolidarea transparenţei şi încrederii prin elaborarea regimului de inspecţii şi a schimbului de informaţii, precum şi crearea regimului special de flancuri — acolo unde forţele NATO şi cele ale Tratatului de la Varşovia se aflau într-un contact mai apropiat — cu deţineri şi flexibilităţi reduse. O dată cu dispariţia Tratatului de la Varşovia şi dezintegrarea URSS, statele-membre au demarat procesul de adaptare a Tratatului FACE la noile realităţi politice şi de securitate pe continentul european, adoptînd Tratatul adaptat la 19.11.99 în cadrul Summit-ului OSCE de la Istanbul.

În cele ce urmează vom trece în revistă deciziile Summit-ului OSCE cu privire la Moldova, conţinutul şi caracterul lor, percepţiile divergente ale părţilor implicate vis-a-vis de modul de implementare, poziţia Federaţiei Ruse faţă de Tratatul adaptat şi, nu în ultimul rînd, perspectivele Republicii Moldova de utilizare a acestui instrument de securitate europeană pentru promovarea intereselor naţionale. Elementele particulare ale procesului de adaptare vor fi explicate, din lipsă de spaţiu, doar în măsura în care acestea scot în evidenţă problemele şi sfidările la adresa securităţii Republicii Moldova.

De menţionat că în cadrul procesului de adaptare diplomaţia moldovenească a depus eforturi considerabile în ce priveşte consolidarea obligativităţii acordului statului-gazdă pentru amplasările temporare, soluţionarea aflării ilegale a trupelor ruse în contextul Tratatului, reglementarea problemei echipamentelor limitate de tratat necontabilizate. Interesele naţionale în raport cu Tratatul FACE au fost promovate extrem de insistent pe parcursul a mai multor ani şi în mod special pe parcursul anului 1999 din cauza intensificării negocierilor. Aceasta se efectua prin intermediul intervenţiilor la Grupul consultativ comun, abilitat să negocieze adaptarea, prin avansarea de iniţiative şi proiecte de decizii, prin intermediul nenumăratelor consultări şi negocieri atît în cadru formal, cît şi neoficial la Viena şi alte capitale. Din aceste considerente reuşita Istanbulului nu a fost o surpriză pentru cei implicaţi direct în procesul de adaptare, deşi nu putem nega o anumită influenţă benefică a circumstanţelor internaţionale, cum ar fi presiunea exercitată de statele occidentale membre ale Tratatului asupra Federaţiei Ruse pentru violarea plafoanelor pentru deţineri în zona de flanc şi anume în Caucazul de Nord unde ruşii au declanşat operaţiuni cu utilizarea masivă a armamentelor convenţionale. Cu toate acestea, în ultimele două zile la Istanbul existase şi scenariul scoaterii Moldovei din joc, deoarece unele state importante se temeau că din cauza unei probleme regionale se poate bloca o decizie fundamentală pentru securitatea europeană. Cu ceva tărie de caracter, mişcări calculate, implicarea delegaţiilor occidentale ca mediatori, delegaţia Moldovei a reuşit finalizarea negocierilor cu ruşii în jurul orei trei dimineaţa 19.11.99, după care a avut loc şi Conferinţa FACE. Ceremonia oficială a semnării Tratatului adaptat s-a produs la opt dimineaţa de către şefii de state şi guverne, numai la cîteva ore de la finalizarea negocierilor.

Deci, Actul final care este parte a pachetului de înţelegeri împreună cu Tratatul adaptat[1], conţine următoarele referinţe la Moldova: “[Statele-membre] …Luînd act de declaraţia Republicii Moldova care este anexată la acest Act final referitor la renunţarea dreptului de a găzdui amplasările temporare pe teritoriul său[2], au salutat angajamentul Federaţiei Ruse de a retrage şi/ sau distruge armamentele şi echipamentele ruse limitate de Tratat pînă la sfîrşitul anului 2001, în contextul angajamentului său menţionat în paragraful 19 al Declaraţiei Summit-ului de la Istanbul”.[3]

Aici este important să facem o distincţie între Tratatul adaptat care, apropo, conţine clauze referitor la acordul statului-gazdă[4], inclusiv Actul final care, la rîndul său, conţine angajamente politice extrem de puternice deoarece au fost asumate în pachet cu Tratatul, şi Declaraţia Summit-ului de la Istanbul care are un regim politic de implementare ca oricare alt document OSCE. Deşi pe de altă parte se poate afirma că referinţele reciproce între Actul final şi Declaraţia Summit-ului au consolidat caracterul obligativităţii acesteia din urmă. Declaraţia Summit-ului spune următoarele lucruri relevante referitor la Moldova în primele două alineate: “Cu trimitere la Deciziile Summit-elor de la Budapesta şi Lisabona, precum şi a Reuniunii Ministeriale de la Oslo, reiterăm aşteptările noastre cu privire la retragerea cît mai curîndă, ordonată şi completă a trupelor ruse din Moldova. În acest context, noi salutăm progresul recent obţinut în retragerea şi distrugerea echipamentelor militare ruse stocate în regiunea transnistreană a Moldovei şi finalizarea distrugerii muniţiilor netransportabile. Noi salutăm angajamentul Federaţiei Ruse de a finaliza retragerea forţelor armate ruse de pe teritoriul Moldovei pînă la sfîrşitul anului 2002. Noi, de asemenea, salutăm disponibilitatea Republicii Moldova şi a OSCE de a facilita acest proces, în limitele capacităţilor respective(subliniat de autor pentru a respinge pretenţia rusă de condiţionare — n.a.), pînă la termenul stabilit”.[5]

Reţeaua de documente juridice şi politice, precum şi rapoartele existente pun în evidenţă substanţa angajamentelor relevante în cazul Moldovei:

La pachet Referinţe reciproce
Tratatul adaptat Actul final Declaraţia Summit-ului OSCE
Acordul Statului-gazdă prezent în mai multe articole.   1. Retragerea ELTN-urilor ruse pînă la sfîrşitul 2001.
2. Renunţarea la dreptul la amplasări temporare în Anexa 13.
  Paragraful 19. Retragerea completă a trupelor ruse pînă la sfîşitul 2002. Muniţiile şi armamentele evident nu sînt în cele 5 categorii FACE, dar cad şi ele sub incidenţa Tratatului pentru că sînt în dotarea forţelor armate, iar excesul acestora nu este relevant în termenii documentului. S-a acceptat această divizare oarecum tautologică pentru a grăbi retragerea tehnicii de luptă. Aceasta explica diferenţa între termenii 2001 şi 2002.

Acum, dacă punem Tratatul adaptat cu toate angajamentele sale în contextul securităţii europene, dar şi cel al relaţiilor moldo-ruse, vedem că abordările Moscovei variază în dependenţă de percepţiile ruse ale ameninţărilor şi provocărilor la adresa sa. De exemplu, în cadrul unei conferinţe la nivel înalt la Munchen la 9 februarie 2004 ministrul rus al Apărării, Serghei Ivanov, a declarat că Rusia ar putea să se retragă din Tratatul FACE din cauza aderării la NATO a statelor baltice care nu vor fi cuprinse de limitări, regimul de inspecţii şi informaţii, acestea oferind posibilitatea amplasării nelimitate a echipamentelor Alianţei pe teritoriile respective.[6] Duma Federaţiei Ruse s-a exprimat în termeni similari, susţinînd că acceptarea statelor baltice în NATO creează o zonă gri şi Rusia drept răspuns ar putea revizui angajamentele sale de la Istanbul privind deţinerile în Kaliningrad şi Pskov.[7] Toate acestea au continuat pînă în momentul cînd NATO a oferit asigurări că noile state-membre, inclusiv statele baltice, vor respecta prevederile Tratatului FACE şi angajamentele Alianţei în raport cu Rusia cum ar fi Actul fondator al relaţiilor între NATO şi Rusia, Declaraţia de la Roma şi Declaraţia de la Madrid din 2003. Duma Rusiei a ratificat Tratatul adaptat (anterior au făcut-o Belarus, Ucraina şi mai apoi Kazahstan) la 25 iunie 2004[8], iar ministrul rus de Externe Lavrov făcea deja agitaţie în favoarea ratificării Tratatului adaptat, participînd la Consiliul Ministerial de la Sofia de la sfîrşitul anului trecut.[9] Aceasta ne conduce la concluzia că ruşii au exercitat presiuni politice care s-au încununat cu succes, deoarece se pare că NATO le-a dat garanţii de neamplasare a trupelor în noile state-membre suficient de credibile ca Moscova să treacă rapid de la ideea părăsirii Tratatului la cea de ratificare. Într-un context mai larg este evident faptul că Tratatul FACE adaptat este mai convenabil Federaţiei Ruse decît Alianţei pentru că NATO oricum a tratat de mulţi ani cu o oarecare înţelegere violarea plafonului în Caucazul de Nord, dar şi comportamentul Moscovei în aşa-numita străinătate imediată. Acum însă lucrurile încep să se schimbe în sensul că toleranţa faţă de prezenţa ilegală a trupelor ruse scade, deşi Moscova încearcă să accentueze prevederile care îi sînt convenabile în Tratatul adaptat (şi chiar să obţină din partea Alianţei garanţii suplimentare, după cum am văzut) şi să minimalizeze angajamentele în raport cu Moldova şi Georgia, susţinînd ba că acestea sînt politice şi fără termen de implementare, ba că sînt bilaterale fără efect asupra părţilor terţe.[10] Însă dacă ne vom închipui o situaţie ipotetică în care Polonia ar declara că angajamentele sale anexate la Actul final referitor la limitarea plafoanelor pentru tancuri la 1577, pentru maşini blindate de luptă la 1789 şi pentru piese de artilerie la 1370 nu mai sînt valabile pentru că sînt politice, funcţionarii de la MAE-ul rus şi cel al Apărării ar sări ca fripţi în oficiile lor.

Nu este greu de observat că ruşii manipulează, cu ceva dexteritate adevărat, chestiunea Tratatului FACE adaptat. Moscova ştie prea bine că acordul statului-gazdă a fost un principiu fundamental în cadrul negocierilor şi reflectat corespunzător în Tratatul adaptat, pentru că diplomaţii şi militarii ruşi au fost cei care în permanenţă s-au opus puternic pe parcursul negocierilor conceptului obligativităţii acordului statului-gazdă. Moscova, de asemenea, ştie că angajamentele politice din Actul final sînt în pachet cu Tratatul adaptat şi au o valoare net superioară oricărei alte decizii OSCE, că din punct de vedere juridic nici o altă decizie nu poate modifica termenii Conferinţei FACE de la Istanbul decît o altă Conferinţă FACE şi că, în ultimă instanţă, nu se poate de testat la nesfîrşit limitele toleranţei statelor-membre NATO prin provocări politico-diplomatice de felul menţionat mai sus. La urma urmei, în termeni comparaţi, Moscova are o nevoie mai mare de Tratatul FACE adaptat ca să poată monitoriza prezenţa şi mişcările Alianţei în imediată apropiere de graniţele sale în condiţiile în care armamentele convenţionale ruse degradează, iar elementul mobilităţii şi componentul aerian sînt superioare în cazul NATO. Adevărat că în eventualitatea dispariţiei Tratatului toate părţile vor avea de pierdut, însă pierderile Moscovei ar fi mai mari şi comportamentul hectic în ultima jumătate de an demonstrează veridicitatea afirmaţiei în cauză.

Este important de menţionat că poziţia SUA anunţată la numai un an de la Summit-ul de la Istanbul de doamna Albright la cel de-al optulea Consiliu Ministerial al OSCE de la Viena, din 27–28 noiembrie 2000, că semnarea Tratatului FACE adaptat este o realizare istorică posibilă, în parte, datorită angajamentelor importante asumate de către Federaţia Rusă este valabilă şi astăzi, nuanţată de condiţionarea ratificării prin implementarea deplină a angajamentelor, după cum a stipulat Colin Powell la Consiliul Ministerial de la OSCE de la Sofia.[11]Adevărat, SUA şi NATO în general ar putea avea scopurile proprii sau suplimentare de a întîrzia ratificarea Tratatului adaptat, însă vom lăsa experţilor ruşi acest subiect care sînt mai capabili şi cu mai mult elan să analizeze deficienţele reale sau imaginare ale Alianţei.

În ce priveşte Moldova şi Tratatul FACE este bine de ţinut minte că din perspectiva multor cancelarii occidentale acesta menţine un sistem de relaţii ce afectează securitatea pe întregul continent şi că Tratatul soluţionează chestiuni mult mai importante decît aflarea sau retragerea trupelor ruse de pe teritoriul moldovenesc. Această situaţie ar trebui să menţină diplomaţia moldovenească în alertă şi să conducă la elaborarea de iniţiative politice şi diplomatice suplimentare, pe de o parte în consultări cu Washington, Londra şi Ankara, iar pe de altă parte la negocieri cu Moscova. Nu este ideea cea mai bună de complacere în capacitatea redusă, după cum arătase şi Acordul privind flancurile din 1996, de a bloca ratificarea Tratatului adaptat atunci cînd aceasta o decid s-o facă statele importante ale Alianţei. Fără iniţiative diplomatice serioase îndreptate spre retragerea completă a armatei ruse şi cea a separatiştilor ruşi, afirmaţia care urmează din “Defense Monitor” are şanse mari să se adeverească: “Ca şi predecesorul său, regimul tratatului adaptat va fi după toate probabilităţile viciat de acţiunile ilegale ruse în Caucazul de Nord şi fostele republici sovietice socialiste. Moscova consideră nerespectarea angajamentelor ca fiind în conformitate cu interesele sale de securitate şi din aceste considerente este dispusă să rişte ostracismul, pe cînd statele NATO nu sînt dispuse să penalizeze Rusia, deoarece ele nu sînt afectate de acţiunile ruse.”[12]

Cu toate acestea, la momentul de faţă este clar că Tratatul FACE adaptat la Istanbul a avut un impact pozitiv asupra securităţii Republicii Moldova, ruşii retrăgînd şi/ sau distrugînd, pe banii occidentalilor, de altfel, o mare parte din echipamente. Semnificativ în acest context este faptul că Moscova păstrează echipamentele antrenate în aşa-numita misiune de pacificare, sperînd că acestea vor fi scoase de sub incidenţa FACE dacă li se va atribui mandatul OSCE. O altă problemă este stocul de muniţii şi armamente care trebuiau să fie retrase pînă la sfîrşitul anului 2002 — deşi acest angajament este stipulat de Declaraţia Summit-ului, muniţiile şi armamentele cad şi ele sub incidenţa Tratatului FACE, după cum am menţionat şi prin intermediul schemei de mai sus — divizarea a fost făcută din cauza volumului mare a acestora şi dorinţei de a urgenta retragerea tehnicii militare pentru a reduce riscul transferului către armata secesioniştilor. Aceasta, de altfel, reprezintă o altă problemă, deoarece bazele armatei în cauză au fost puse de către transferurile Armatei a 14-a, de cele mai multe ori, benevole şi deliberate. Echipamentele limitate de Tratatul FACE sînt considerate, în cazul în care nu sînt controlate de autorităţile constituţionale, drept echipamente necontabilizate (ELTN) care pe teritoriul Moldovei sînt în număr de 18 tancuri, 49 maşini blindate de luptă, 32 unităţi de artilerie 100 mm.[13] Este necesar de demarat acţiuni diplomatice atît în cadrul FACE cît şi utilizînd mecanismele politice, cum ar fi, de exemplu, Consiliul NATO-Rusia, în vederea atribuirii clare Federaţiei Ruse a responsabilităţii pentru ELTN-urile din zona ocupată, care trebuie să fie retrase sau/ şi distruse de Moscova.

Natura schimbătoare a securităţii europene solicită, în special din partea unor state mai puţin importante sub aspect militar şi politic, o politică externă caracterizată de perseverenţă, imaginaţie şi dedicaţie în vederea unei promovări mai bune a intereselor naţionale.

Și cum cu lucrurle acestea nu se glumește, în isteria ei, Rusia lui Putin  trece la fapte. Nici mai mult, nici mai puțin, se gândește să instaleze în Tranmsnistria  un sistem radar Voronej: 

Rusia ar putea amplasa in Transnistria sistemul de radar Voronej

La Viena are loc o noua runda de convorbiri pe problema transnistreana in format 5+1, iar emisarul special al presedintelui rus pentru nerecunoscuta republica, Dmitri Rogozin, va avea o serie de intalniri cu conducerea regiunii la Tiraspol. Bucuresti, Kiev si Chisinau cred ca scopul acestor intrevederi este restabilirea controlului Moscovei asupra Transnistriei in vederea mentinerii prezentei militare a Rusiei in zona. Surse din anturajul presedintelui rus au declarat pentru Nezavisimaia Gazeta ca Moscova ar putea amplasa la Tiraspol sistemul de radar Voronej, ca raspuns la scutul antiracheta in Europa si ca o contrapondere la bazele NATO din Romania.

Sursele Nezavisimaia Gazeta au precizat ca numirea lui Rogozin marcheaza inceputul realizarii politicii lui Vladimir Putin in CSI, conform careia Transnistria va redeveni tinta unei atentii sporite din partea Rusiei. Avand in vedere apropierea regiunii de o tara NATO – Romania, unde exista deja patru baze americane, precum si intensificarea proceselor legate de integrarea Moldovei in Romania, „Rusia intentioneaza sa-si mentina prezenta militara in Transnistria, ba chiar mai mult, sa instaleze acolo sistemul de radar Voronej”.

Posibilitatea a fost evocata si de directorul Institutului kievean pentru problemele societatii civile, Vitali Kulik. „In Romania se afirma ca Rusia poate deplasa in Transnistria rachete Iskander, dupa modelul regiunii Kaliningrad. Acelasi lucru se spune si la Kiev. Dar eu nu cred. In schimb, un radar pare o varianta mult mai plauzibila. Moscova intelege ca Moldova se departeaza treptat, iar unirea ei cu Romania ar putea avea loc”.

In acelasi timp, Ministerul rus al Apararii sustine ca pe ordinea de zi a institutiei nu exista planuri de amplasare in Transnistria a unei statii de radiolocare Voronej-DM, care face parte din Sistemul de avertizare timpurie a atacurilor cu rachete. Ministerul spune ca Rusia si-a propus sa construiasca asemenea statii exclusiv pe teritoriul tarii – in regiunile Leningrad, Kaliningrad, langa Armavir si in regiunea Irkutsk.

Totusi, scrie in continuare NG, exista experti care considera absolut reala posibilitatea ca Transnistria sa devina acel teritoriu al Federatiei Ruse unde pot fi amplasate nu numari radare, ci si orice altceva. Daca pana acum asemenea scenarii erau catalogate drept absurde, astazi, pe „fondul romanizarii intense a Moldovei”, aceasta perspectiva nu mai este exclusa nici de liderul transnistrean, Evgheni Sevciuc, dupa cum scrie Nezavisimaia Gazeta.

In opinia analistului Serghei Jiktsov, de la Academia de diplomatie a MAE rus, „Rogozin trebuie sa aduca la cunostinta conducerii Moldovei preocuparea Rusiei legata de politica promovata de autoritatile de la Chisinau de apropiere de Romania. De asemenea, el trebuie sa calmeze situatia din Transnistria, unde noul presedinte a intrat in conflict cu Sovietul suprem si cu influenta corporatie Sherif. Ceea ce poate destabiliza situatia in regiune. Rogozin trebuie sa stinga ambitiile de ambele parti”, afirma analistul.

Autor: Olga Popescu

Sursa: hotnews.ro

Data publicării: 17 aprilie 2012

Pentru cine nu știe, Sistemul Radar Voronej ( în rusește: Воронеж) este generația actuală de radare de avertizare timpurie (sistem radar cu bătaie lungă) oferint o monitorizare a spațiului aerian. La Lekhtusi, în apropiere de Sankt Petersburg, prima componentă a sistemului a devenit activă în 2009. 

Există un plan de înlocuire a acestui sistem până în 2020. Numele după  obiceiul sovietic, vine de la un râu care se numește Voronej, generaţiile  anterioare de radar au fost cunoscute sub numele de Daryal (dupăCheile Darial), Volga (dupa Volga) şi Daugava (Daugava River) şi înainte de generareaDnepr (Nipru River), şi Nistru (Nistru). Radarele Voronezh sunt descrise în sensul extrem de prefabricate care au un set de până timp de luni, mai degrabă decât de ani şi au nevoie de personal mai puţin decât generaţiile anterioare. Ele sunt, de asemenea, modulare, astfel ca un radar pot fi instalate  doar parţial. 

Rusia a folosit  lansarea acestor radare  noi pentru a ridica preocupările sale cu privire la apărare anti-rachetă american în Europa. La lansarea  radarului Kaliningrad în noiembrie 2011 preşedintele rus Dmitri Medvedev a fost citat spunand ca „Ma astept ca acest pas (lansarea radarului), va fi văzut de către partenerii noştri ca primul semnal de disponibilitate a ţării noastre de a da un răspuns adecvat la ameninţările pe care le ridică scutul antirachetă pentru fortele noastre nucleare strategice.

Conform Wikipedia componentele   Sistemului Radar Voronej sunt desfășurate în locațiile:

  – Lekhtusi Radar Station,Leningrad Oblast, ( 60°16′31.65″N30°32′45.66″E )

– Armavir Radar Station,Krasnodar (44°55′30.38″N40°59′2.02″E)

– Fostul  Dunayevka air base , în apropiere de Pionersky,Kaliningrad , (54.857294°N 20.18235°E)

– Mishelevka Radar Station, Irkutsk , (52°51′20.11″N103°13′53.94″ – aproximativ)

Pechora Radar Station, Komi, (65°12′36.59″N57°17′43.38″-aproximativ)

Olenegorsk Radar Station, Murmansk, (68°6′59.63″N33°55′8.69″-aproximativ)

 P.S. Cred că vodcarilor de la Kremlin care consideră că ei sunt buricul pământului ar trebui să li se amintească de Imperiul Roman și de  Imperiul Mongol. Ambele au dispărut.

Cei de atunci considerau că Imperiul lor e etern, atât Romanii cât și Mongolii. De asemenea ar trebui să li se mai spună că există o mare diferență. Din Imperiul Roman a rămas o civilizație, din cem mongol povești cu niște conducători, cruzi, răi, monstruoși, adevărate rușini pentru specia umană.

Rusia a adus lumii  păduchi, vodcă și multă suferință. În istorie va rămâne poate, peste o mie de ani, doar amintirea păduchilor și a sinistrei Ciume Roșii,  Comunismul…

Atenție vodcari, Istoria nu iartă …

Maimuțoiul Rogozin, exponentul unui Kermiln isterizat…. (o fi având vreo legătură această isterie cu reacția la exploatarea gazelor de șist în România?)

Înțelegând că influența ei în lume devine tot mai mică, Moscova se isterizează și arogantă trimite tot felul de maimuțoi să o reprezinte prion vecinătăți.

Unul din aceștia este Dmitri Rogozin, un isteric naționalist, cu grave probleme sus… la mansardă… (Deh, vodca rusească tradițională dizolvă chiar și cele mai rusești creiere.

Pentru a arăta ”Ia uite ce mușchi am” în perioada 2008-2011 a fost ambasador al Rusiei la NATO.

 La finalul anului trecut, el a fost numit în funcţia de vicepremier însărcinat cu complexul militaro-industrial rus. În februarie, preşedintele Medvedev i-a mai încredinţat o sarcină, aceea de a conduce negocierile Moscovei cu NATO privind scutul antirachetă.

Înainte de a fi ambasador la NATO, Rogozin a avut o misiune similară celei din Transnistria – negocierea chestiunilor legate de enclava Kaliningrad, înainte de aderarea ţărilor baltice la NATO. Rogozin a fost numit în aceeaşi zi în două funcţii care vizează Republica Moldova: reprezentant special al Kremlinului pentru conflictul transnistrean şi preşedinte al Comisiei interguvernamentale pentru cooperare economică cu Republica Moldova.

Numirea lui Dmitri Rogozin ca reprezentat al Moscovei pentru Transnistria provoaca iritare la Chisinau si Bucuresti

Chişinăul este nemultumit de initiativa Kremlinului de a-l numi pe Dmitri Rogozin drept reprezentant al Rusiei pentru Transnistria, considerand ca este vorba despre inca o incercare a Moscovei de a oferi legitimitate regimului de la Tiraspol. La randul sau, consilierul prezidential de la Bucuresti Iulian Chifu este de parere ca Romania trebuie sa numeasca si ea un diplomat cu responsabilitati pe probleme de securitate est-europeana care sa contracareze desemnarea lui Rogozin.

Ambasadorul Rusiei în Republica Moldova a fost convocat, saptamana trecuta, la Ministerul de Externe de la Chisinau pentru a da explicaţii în legătură cu numirea lui Dmitri Rogozin (foto) în calitate de „reprezentant special al preşedintelui rus pentru Transnistria”.
 
„Am luat act cu surprindere de această decizie a autorităţilor Federaţiei Ruse care nu a fost discutată în prealabil cu autorităţile moldoveneşti. Chişinăul va întreprinde acţiuni corespunzătoare, prin canale diplomatice, pentru a obţine clarificările de rigoare pe marginea acestei decizii care vizează direct o parte componentă a Republicii Moldova”, se arată într-un comunicat de presă emis de Ministerul de Externe de la Chişinău, citat deDeutsche Welle.
 
 
Chişinăul protestează diplomatic
 
Într-o declaraţie de presă, ministrul de Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă, a menţionat că „Moldova aşteaptă să înţeleagă motivele ce au determinat această decizie a Rusiei”. „Noi mizăm pe o relaţie bazată pe respect reciproc”. (…) „Nemulţumirile încep în primul rând de la formularea “Rogozin este numit reprezentant pentru Transnistria”. Eu nu cunosc aşa entitate. Puteau să spună regiunea transnistreană a Repubicii Moldova”, a explicat Iurie Leancă. El susţine că „era de datoria Moscovei să se consulte cu Chişinăul în asemenea situaţii sau cel puţin să-şi anunţe din timp intenţiile… Este straniu că ministrul adjunct de Externe, Andrei Popov, a fost recent la Moscova şi nu a fost informat despre această chestiune”, a conchis ministrul Leancă.
 
In calitate de ambasador al Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin s-a remarcat printr-o serie de replici tăioase la adresa României şi a Statelor Unite ale Americii în perioada când se discuta despre decizia SUA de a amplasa în România elemente ale scutului antirachetă.
 
 
Instrucţiuni pentru Rogozin
 
Rogozin a anunţat că va efectua o vizită de documentare la Tiraspol în luna aprilie, după care va începe implementarea instrucţiunilor primite din partea conducerii Federaţiei Ruse. Noul lider de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, a salutat numirea lui Rogozin în funcţia de reprezentant special pentru regiunea transnistreană. El i-a expediat o scrisoare de felicitare lui Rogozin în care a menţionat că numirea sa „va contribui la dezvoltarea relaţiilor între Tiraspol şi Moscova”.
 
 
Şevciuk reînvie odiosul „plan Primakov”
 
Mai mult, un comunicat al pretinsului minister transnistrean de externe, prin care se încearcă justificarea numirii lui Rogozin, readuce în prim plan controversatul „Memorandum Primakov” din 8 mai 1997 care pune Chişinăul şi Tiraspolul pe poziţii egale în procesul de negocieri.
 
„Considerăm important să amintim de Memorandumul privind bazele normalizării relaţiilor dintre Republica Moldova şi Transnistria, semnat la 8 mai 1997, inclusiv de către preşedintele Republicii Moldova. În conformitate cu punctul 3 al acestui document, Transnistria are dreptul să stabilească şi să întreţină de sine stătător contacte internaţionale în astfel de domenii ca economic, ştiinţifico-tehnic, cultural etc.”, se menţionează în comunicatul pretinsului minister transnistrean de externe.
 
Unii analişti politici de la Chişinău atenţionează că trimiterea lui Rogozin în misiune la Tiraspol nu a fost întâmplătoare. Ei cred că „instrucţiunile Kremlinului” pe care Rogozin ar urma să le implementeze după vizita sa la Tiraspol, în luna aprilie, se referă la pregătirea terenului pentru recunoaşterea Transnistriei de către Rusia.
 
După ce diplomaţia de la Chişinău şi-a exprimat protestul faţă de numirea lui Dmitrii Rogozin în funcţia de „reprezentant pentru Transnistria”, preşedintele rus Dmitrii Medvedev l-a numit pe Rogozin şi în funcţia de copreşedinte al Comisiei Interparlamentare de Cooperare Economică moldo-rusă.
 
 
Nezavisimaia gazeta: Numirea lui Rogozin, start al politicii lui Putin in spatiul postsovietic
 
Ministerul moldovean de Externe l-a sfatuit pe presedintele Rusiei sa convina cu autoritatile molodovene deciziile luate in legatura cu nerecunoscuta republica, iar ajutorul umanitar destinat regimului de la Tiraspol sa fie trimis nu direct, ci prin Chisinau. Motivul acestei izbucniri emotionale a fost numirea lui Dmitri Rogozin in functia de emisar permanent al presedintelui rus in Transnistria. In capitala Moldovei, aceasta numire a fost apreciata drept start al politicii lui Vladimir Putin in spatiul postsovietic, scrie Nezavisimaia gazeta.
 
„Rogozin este o figura puternica, iar desemnarea lui ca reprezentant special al Rusiei pentru Transnistria a fost pentru Chisinau o senzatie. Ce poate insemna asta? Va sustine in continuare Rusia acelasi statut pentru Transnistria sau va permite dezlegarea acestui nod, obligand Chisinaul la un acord in conditiile Moscovei? Mai degraba a doua varianta. In caz contrar, putea fi numit in aceasta pozitie oricine altcineva. Dar Rogozin, care s-a evidentiat deja la Bruxelles, poate inclina balanta negocierilor in format 5+1 in interesul Rusiei. Astfel ca tratativele pot deveni platforma de negociere nu atat pentru aceasta regiune, cat pentru Siria, spre exemplu, pentru sitemele de aparare aeriana in Europa etc”, a comentat pentru NG directorul Institutului pentru politica sociala, Arcadie Barbarosie.
 
„Pentru noi, numirea lui Rogozin a fost o surpriza totala. Pe de o parte, aceasta decizie poate confirma importanta acordata de Federatia Rusa procesului de reglementare a conflictului transnistrean. Pe de alta, acest pas nu a fost convenit in prealabil cu autoritatile moldovene”, se subliniaza in documentul MAE de la Chisinau citat de Nezavisimaia gazeta.
 
Institutia precizeaza ca va incerca prin canale diplomatice sa obtina explicatii corespunzatoare in legatura cu o hotarare care „afecteaza in mod direct o parte componenta a Moldovei”. In acest context, seful diplomatiei de la Chisinau, Iurie Leanca, a afirmat ca ajutorul financiar acordat Transnistriei de Rusia trebuie sa ajunga la destinatie prin Chisinau. Ministrul a mentionat ca aceasta pozitie a Moldovei a fost adusa la cunostina Moscovei.
 
Chisinaul a primit raspuns, dar nu din partea Moscovei, ci a Tiraspolului. MAE transnistrean a afirmat ca decizia legata de Rogozin corespunde in totalitate pozitiei oficiale a Rusiei ca participant la procesul de reglementare a conflictului si menit sa apere interesele a peste 60.000 de cetateni ai Federatiei ruse care traiesc in regiune.
 
„Cu Rusia trebuie sa lucrezi. Oricum, nu trebuie sa scuipi in directia ei, asa cum isi permit unii dintre politicienii nostrii, aflati la putere. Iar numirea lui Rogozin, care are reputatia de politician dur si lipsit de compromisuri, este un semnal clar de neincredere a conducerii Federatiei Ruse fata de actuala elita politica de la Chisinau”, a estimat fostul ambasador al Moldovei la Bucuresti, Emil Ciobu. „Pe teritoriul Romaniei sunt deja patru baze militare ale NATO. Poate Rusia ramane indiferenta?”, a intrebat el retoric.
 
„Numirea lui Rogozin denota intentiile Kremlinului de a spori gradul de eficienta a politicii sale in regiune. Ce va insemna asta in realitate, cred ca vom avea ocazia sa aflam cat se poate de curand. Deocamdata, se poate spune numai ca Tiraspolul este optimist, iar Chisinaul, dimpotriva, este pesimist”, a apreciat, pe de alta parte, politologul Victor Josu.
 
 
Rogozin sfidator: In cotet s-a facut zarva
 
”Nici nu am deschis gura, şi în coteţ s-a făcut zarvă”. Dmitri Rogozin a scris aceste cuvinte pe contul sau de Twitter, făcând aluzie la reacţia Chişinăului faţă de recenta sa numire ca reprezentant special al Kremlinului pentru autoproclamata RMN, transmite Agerpres.
 
 
Consilierul prezidenţial Iulian Chifu: securitatea în spaţiul ex-sovietic trebuie să redevină o prioritate a politicii externe a României
 
Consilierul prezidential Iulian Chifu, citat de Adevarul, crede că numirea lui Dmitri Rogozin în postura de „trimis special pentru Transnistria” şi şef al părţii ruse în Comitetul de cooperare interministerială Federaţia Rusă – Republica Moldova, păstrându-şi poziţia de vicepremier pentru industria militară şi agenda critică în privinţa scutului antirachetă, este un semnal puternic potrivit caruia Moscova transmite Europei şi Americii deopotrivă că miza regiunii transnistrene, cu tot ce înseamnă ea geopolitic, în termeni de securitate şi relevanţă simbolică, s-a schimbat dramatic, că greutatea Moscovei s-a aşezat solid şi pe un termen de durată pe problematica regiunii separatiste nistrene a Republicii Moldova.
 
In aceste conditii, crede Chifu, România este în situaţia în care trebuie să dea tonul şi să asume că a înţeles acest mesaj şi că ridică de jos mănuşa aruncată, că nu trimite în derizoriu şi nici nu desconsideră acest gest de început de nou mandat al lui Vladimir Putin – deşi numirea a făcut-o formal preşedintele încă în funcţie, Medvedev. 
 
Revenirea la agenda de securitate e absolut necesară, cred Chifu, pentru că deja s-a pierdut prea mult timp, iar cultura impusă de soluţia germană la criză, austeritatea şi controlul cheltuielilor publice au transformat politica în contabilitate şi au scos de pe agendă componente importante ale acţiunii conducătorilor naţiunilor europene, în special. Numirea lui Rogozin readuce securitatea în prim-plan, conchide el.
 
Iulian Chifu este de parere ca Romania trebuie sa numeasca si ea un diplomat, pe probleme de securitate est-europene, pentru a contracara numirea lui Rogozin, a carui menire ar fi sa aiba „o diplomatică susţinută, ieşiri publice mai bine ţintite şi relevante pentru efectul de antrenare şi coagulare al sprijinului aliat” care „să privească, în mod specific, la Republica Moldova şi regiunea separatistă nistreană”. 
TEMĂ DE CASĂ:
Hai să facem un exercițiu de imaginație. Să e imaginăm cam care ar fi legătura dintre isteria Moscovei și isteria unor mijloace media legată de gazele de șist care ne potscăpa de  dependența energetică față de Moscova.
 
%d blogeri au apreciat: