Arhiva

Posts Tagged ‘revolutie’

E nevoie de o nouă Revoluţie … una reală, împotriva Sistemului corupt, incompetent, indolent, ineficient … urmată de o lustraţie fără menajamente

3 noiembrie 2015 2 comentarii

Kaus Iohannis: „…Nu mai avem voie să tolerăm incompetența unor autorități, ineficiența unor instituții. Nu mai putem lăsa corupția să se întindă până ucide” .

O fi știind dumnealui, Peședintele ceva, deoarece, ca preşedinte,  este Numărul 1 al sitemului … dar, parcă nuanțele și accentele sunt un pic diferite, poate paradigma nu e așa cum ar trebui să fie.

De fapt, ucid incompetența, indolența, ineficiența, incoerenţa, cârdășia de grup a Sistemului… corupția le susține și le ajută să existe și să înflorească și tot corupția este cea care îi ajută pe vinovați să se prtejeze în fața Justiției.

Da, a sistemului politico-economic în ca care are în vârful lui omul nr.1 în stat: Preşedintele.

Dumnealui, Preşedintele a ajuns în funcţie nu pentru că murea electoratul  de dragulul său ci pentru că alternativa, Victor Ponta, era inaceptabilă.

Să facă bine Preşedintele să îşi amintească de faptul că în drumul său spre Cotroceni a fost ajutat de oameni din Sistemul corupt, incompetent, indolent, ineficient, incoerent…

Poate e nevoie de o revoluţie, una reală nu ca loviluţia de acum 25 de ani, o revoluţie urmată de o lustraţie dură care să-i elimine atât pe cei cu legături cu fosta Securitate şi fostul PCR, dar şi toţi cei care au condus ţara asta în ultimii 25 de ani, să se treacă la confiscarea fără fandoseli a tuturor averilor asupra cărora există dubii…

Altfel nu se face decât să se înlocuiască dracu cu mă-sa …

Nu mai e suficientă decapitarea Sistemului cu speranţa reformării. Ca acest Sistem corupt, incompetent, indolent, ineficient, incoerent, să fie stârpit până la ultima lui fibră şi constrirea unuia nou, pe alte baze… altfel se regenerează ca un cancer.

Iohannis

România asta a noastră îmi pare uneori așa, un  fel de chestie tare ciudată.

Pare, cumva, cufundată într-o lene blonăvicioasă precum un sat balcanic  cu case albe ca nişte oase a unui schelet uscat de soare, cocoţat ilogic pe coasta unui munte alb, neprimitor, în care totul doarme la ceasurile de caniculă, doar nişte capre năroade şi slabe ca nişte spectre, caută câte un fir de iarb uscată şi iluzorie şi o mulţime de gângănii se agită demente, se luptă între ele, se mănâncă una pe alta.

România  pare a refuza să evolueze, tenativele unora de a împinge lucrurile într-o direcţie sau alta sfârşind prin a se opri secătuiţi de energie iar munca lor sfârşind fie prin a lăsa nişte ruine hânde, fie prin a se dizolva pur şi simplu în pisaj.

Şi totuşi, uneori viaţa sau cine ştie ce entitate nevăzută dar atotputernică îi trage câte un şut încât ţara face un pas într-o direcţie sau alta.

E drept, ceva mai rar, la perioade cât o generţie sau mai mult, şutul acela e atât de puternic încât ţara se rostogoleşte binişor din locul unde leneveşte dormitând, se bălăngăneşte până ajunge iar la un alt echilibru unde va mai dormita o vreme.

Acum un sfert de veac România a pimit un astfel de sut care i-a făcut vertebrele să îi clănţăne ca dinţii unui schelet, maţele să i se vălurească borborosind şi creierul să tresalte speriat în cutia craniană prea mare şi prea golită de o jumătate de veac de Comunism.

Au ieşit atunci unii în stradă, au şi murit din ei sperând că ţara va deveni una normală, fâşneaţă şi puternică. Au murit ca proştii, sperând că moartea lor va conta. A contat atâta cât să li se cânte două trei cântece care au devenit un fel de litanii, ucigaşii lor devenind, paradoxal, exact aceia care ar trebui să îi pedepsească pe vinovaţi.

Au venit apoi mineriadele, un fel de reaşezari după lovitura iniţială, un fel de replici ale unui cutremur principal.

Deşi dosarele Loviluţiei au fost închise, s-au redeschis dosarele de parcă ar fi fot lucruri complet separate, cei acuzaţi în mineriade au fost iertaţi prin uitare. Parcă îţi vine să zici plin de cinism  că dosarele trebuie închise în ordinea temporală a faptelor, iar vinovaţii trebuie iertaţi că aşa scrie la Cartea Sfântă.

Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi alţii cercetaţi pentru că au adus minerii să  „cureţe mizeria” din Piaţa Universităţii … iertaţi pentru implicarea în Loviluţia pe cadavrele căreia s-au cîţărat spre frâile Puterii.

Te şi întrebi dacă oamenii aceştia au somnul odihnit. Probabil că da, pentru a avea insomnii din cauza crimelor comise trebuie să ai totuşi în tine un puc de Conştiinţă, un pic de Omenie. Eu nu au, au nimile reci, pietrificate precum pietrele de mormânt ale Morţilor Loviluţiei.

Da, după un sfert de veac, faptele din  Mineriada lui 90 se judecă, cele ale Loviluţiei nu.

Ce rămâne din  acea Loviluţie de operetă pentru fraierit proştii dar cu cadvre cât se poate de reale?

O Românie infectată de o corupţie ucigaşă prin incompetenţa pe care o promovează tocmai pentru a nu avea un adversat care să o poată strivi. O România ghidată de „democraţia originală” secretată de minte odios de împuţită a lui Ion Iliescu, acesta, împreună cu hoarda care a pos mâna pe românia fiind focarul ingecţiei, primul grup de noduli care au generat alţii, şi alţii îmbolnăvind ţara de un cancer de carepare a nu mai putea scăpa.

Poate hazardul sau poate Divinitatea cu justiţia sa implacabilă şi infailibilă potriveşte lucrurile în aşa fel încât, din timp în timp apar detalii evidente ae unui   nivel de putreziciune, de corupţie, de impostură a autopretinsei elite politice post-decembriste formată din indivizi care par a fi exact rotiţele mecanismului generator şi protegiuitor al infecţiei. Sunt elemente interconectate care funcţionează după legi mafiote, cu o omertă atotstăpânitoare a  Sistemului ucigaş de ţară.

Corupţia susţinută de incompetenţă şi impostură, sunt sursele din care Sistemul îşi trage forţa, motivaţia şi imunitatea şi care a ştiut să subordoneze şi să subjuge statul. (Bine zicea Vântu: „Întăriţi-vă statul”.. ştia el ce ştia. )

Dacă te îndepărtezi un pic aşa cum faci în faţa unui tablou ca să vezi ansamblul şi nu tuşele de culoare trase de pictor, şi încerci să vezi totul imperonal, la rece şi fără simpatii sau antipatii care îţi eformează realitatea parcă poţi sesiza că, timpul pare a avea tot mai puţină răbdare, cazurile care devoalează pestilnţa din maţele sistemului sunt tot mai dese, tot mai mulţi români începând să se aginte, să reacţioneze, să protesteze, să atace Sistemul, să-l zgândăre pentru a se devoala singur să ceară Justiţiei să taie în carne vie, măsurile vintage nemai reuşit să îl satisfacă, el, poporul, dorind demisii, dorind arestări, dorind soluţii clare şi puternicefără fandoseli inutile.

Oamenii fie se schimbă, fie încep să iasă iar la iveală cei care, acum un sfert de veac deşi erau a draculi de mulţi şi puteau călca în picioare orice sistem, striga îngrozitor pentru Sistemul de atunci „fără violenţă” şi rostea Tatăl Nostru în cor, fie împuţiciunea Sisatemului de acum şi-a generat, fără să vrea,  singur, exact o altă generaţie care îl va zdrobi.

Este remarcabil cu, de obicei, pasivii români au reacţionat la două evenimente. La moartea inutilă, şi surprinzător de ineptă a  poliţistului care deschidea ci 150 de kilometrii la oră dumul unui demnitar, Gabriel Oprea, destul de arogant şi de nesimţit încât să nu reacţioneze oprind măcar să vadă dacă îl doare ceva precum şi în cazul incendiului stupid, dar cu morti cât de poate de concreţi, unde pompierii au venit cică după vreo 20 de minute au apărut manifestaţii publice.

Decente, acestea au îngrozit probabil Sistemul prin calm, decenţă, şi plâmgerea ca o litanie celor morţi de tineri, mult înainte de a le fi venit vremea.

Înteresant  este noul mod de manifestare, fără înjurături, fără aruncat de şepci în curtea Cotrocenilor şi cederea de a ieşi afară javra, fără plimbări tâmpe sub coordonarea unui imbecil care înjură de la tejgheua sa motocicliştii care trec şi îşi umple nădragii cu rahat sufucient pentru ca ai lui colegi să încrpească un an de chilhanuri la televiziunea unde prestează, fără dat de picioare în cur jurnalistelor prezente. Fără nimic din  toate astea.

Doar decenţă …şi tocmai decenţa pare a fi îngrozit Sistemul, nu au mai recurs la trucul cu demisia pentru ca cel ce pleacă să preia o parte din greutatea răspunderii… două marşuri nici un demisrionat.

Simte oare Sistemul că i-a sunat ceasul şi în spatele celor două manifestaţii se ascunde o forţă pe care nu va putea să o gestioneze? Simte că i-a venit începutul Sfârşitului?

Degeaba încească să se acopere cu hârtii în cazul incendiului de la „Colectiv”, morţii rămân, incompetenţa rămâne, legăturile intrinseci care intersonectează componentele sunt bine merci.

Treaba făcută prost, pe jumătate sau doar mimată, improvizaţiile, au mai ucis şi vor mai ucide. Focul va mistui bine merci termoizolaţiile neignifuge sau neignifugate vor mai arde oameni dacă le vor sta la îndemână, la fel cum piliţiştii deschizători de drum vor continua dă cadă în gropile din asfalt dacă nu vor fi semnalizate cum trebuie.

Da, da, vor ucide. Oameni …   

Şi dacă Sistemul va continua să nu se cureţe din interior şi să ne dea ci tifla va veni, poate, o zi când mulţimea nu va mai suporta umilinţa şi va reacţiona pulverizând Sistemul ca şi cum n-ar fi fost cu ticăloşia, impostura, incompetenţaşi dispreţul lui cu tot.

Întrebarea este când va apărea acea scânteie ce va face să explodeze bomba antisistem care se armează tot mai puternic cu fiecare ticăloşie, cu fiecare lipsă de vinovaţi sau a unora mai mult simbolici.

Cu cât se vor aduna mai mute picături cu atât bomba antisistem de întăreşte. S-a întărit când nu au vost găsiţi vinovaţii pentru morţile din Apuseni, când s-a întârziat intervenţia la elicopterul căzut în lac, s-a întărit când nimeni nuz plăteşte pentru moartea poliţistului Gigină s-a întărit cu dispreţul de la souţionarea cazului incenduiluli de la „Colectiv”. O întăreşte şi lipsa decenţei minimale a ticăloşilor autovalidaţi ca elită, aroganţa ei.

Picături care se adună una după alta sunt şi lipsa de explicaţii atunci când astea se impun, lipsa de asumare a responsabilităţii pentru situaţiile în care oameni nevinovaţi mor pentru că statul sau firma autorizată ori angajată nu şi-a făcut treaba, picături sunt şi autorizaţiile date pe prietenii dar în virtitea căroira de fac lucrări de mântuilă…

Dacă vrea să se salveze, Sistemul are totuşi o şansă, aceea de a se reseta fundamental, de a revedea acceptabilitatea faţă de pemalii cu acte sau cei potenţiali, de a revedea modul în care fiecare îşi trateză obligaţiile de la locul unde e plătit să muncească.

Unul din autorii morali (sau chiar mai mult) ai crimei de la „Colectiv”, primarul Piedone a văcut o greşală care ar putea să îl coste.

Cu a aflat de accident hop şi el la faţa locului. Urmau să fie acolo televiziunile care , evident că o să îl filmeze şi o să îl arate ca pe un primar căruia îi pasă de pulime.

Că s-a dus e OK deşi tare mă îndoiesc că ar şti cum să ţină futunul unei tulumbe de pompieri, sau că îl ţineau balamalele să ia şi el în spate ul nenorocit şi să îl scoată din foc… nu, el a mers acolo doar pentru a fi filmat.

Şi a fost.. a vorbit şi prostii… la fel ca şi Generalul Oprea care nu poate explica în ce consta misiunea lui  ultra-urgentă de interes naţional de circula noaptea cu 150 km la oră în oraş, punându-şi cu indiferenţă şi cinism subalternii în situaţii de risc, minte şi schimbă legi peste noapte, Piedone s-a apucat să mintă şi să ne spună că nu este de datoria lui să verifice autorizaţiile. … vax albina

Hotărârea privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al aparatului de specialitate al Primarului sector 4 precizează clar, la punctul P.8.1, Direcţia de Avizări şi Autorizări, că acest serviciu verifică solicitările petenţilor şi răspunde pentru documentaţiile incomplete ce se vor regăsi ulterior în procesul de autorizare/aprobare; verifică în teren solicitările de avize, certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construcţie, urmăreste realizarea lucrărilor de construcţii autorizate, verifică respectarea parametrilor tehnici stabiliţi de autorizaţiile de construcţie, verifică în teren starea imobilelor, înaintea emiterii autorizaţiilor de construcţie, realizează inventarierea clădirilor autorizate şi reactualizează permanent acest inventar.

( Vezi aici, în format pdf,  REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE AL APARATULUI DE SPECIALITATE AL PRIMARULUI SECTORULUI 4AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI )

Gândidu-se probabil că românii fiind mari amatori de moaşte de sfinţi şi vrăjitoare ţigănc considerând mersul acolo cam la fel de fortifiant cum consideră alţii mersul la sală ni se spune că diferitele catastrofe sunt un rezultat al hazadului sau că aceasta e voia Domnului şi nu avem ce face, dar oamenii continuă să moară dimn motive care evident arată vu un deget ţeapăn, şi bine crescut de ginecolog spre prostie, incompetenţă, indiferenţă şi spre lipsa de respect faţă de obligaţiile pentru care sunt plătiţi unii ce ocupă anumite fotolii, spre avizele căpătate cu o mită bine plasată ori un capăt de şantaj şmecher orchestrat, spre mizeria pestilenţială din maţele Sistemului.

Să ne amintim că acest sistem, este rodul sublimat al „democraţiei originale” a lui Iliescu şi se sprijină exact pe morţii de acum 25 de ani a căror asa asasinare nu mai poate fi cercetată.

Acest Sistem e porfund putred, stă pe o fundaţiei friabilă de minciuni şi interese personale şi este blindat prin implicarea politicului în protecţia sa.. conracost, evident.

Este posibil să ne apropiem de un moment al exploziei când Sistemul va fi pulverizat ca şi cum nu ar fi fost …

Vom fi oare în stare să facem altul sau vom comite un nou sistem, mai urât, mai puturos … ?

 O fi oare mai bum un drum mai lung şi mai complicat în care Sistemul să îşi elimine putreziciunile şi să reseteze relaţiile dintre diferitele componente ale sale?

Să apară o justiţie care să se scrie Justiţie, cu majusculă, o justiţie care să înceapă să cureţe tăind în carne vie, să nu se la CINE e cineva ci doar la CE A FĂCUT, să  judece în funcţie de fapte şi nu de sentinţele la care TREBUIE  să se ajungă, iar la împărţirea  dreptăţii să imparţială.

Oare cum ar fi ca anbumite fapte grave de corupţie să ducă la confiscarea integrală a averii celui condamnat şi să nu i se mai permită niciodată să revină în Sistem, chiar să i se interzică pe vecie să urce desupra unui anumit nivel pe scara socială sau să se aporopie prea mult de cercurile Deciziei şi a Puterii?

Ase va spune că drepturile omului îi permit oricărui om ca după ce îşi face pedeapsa să afie pus în toate drepturile suspendate temporar.

OK, oamenii care şi-au executat pedepsele să beneficieze de asta. Dar marii corupţi mai pot fi consieraţi oameni? Ei furau tocmai din buzunarul altora, le îngreunau viaţa, de multe ori blocau anumite destine? Nu cred …

DUPĂ 25 DE ANI – CRIME IERTATE, DAR NU UITATE, PENTRU LINIŞTEA ASASINILOR …

29 octombrie 2015 Lasă un comentariu

În loc de motto, cu tot cinismul:

„Tovarăşe Asasin, pentru acest popor şi pentru cei din jurul matale eşti doar o mumie care are senzaţia că mai trăieşte pentru că, din timp în timp, mai împute aerul …   Dumnezeu să te ierte, noi nu putem …”

(Noi cei care regretăm că nu ai fost aliniat la zid lângă

Dictator şi Sinistră de Crăciunul însângerat al lui ’89)

* * * * *

Gata, s-a prescris … asasinii din Decembrie 1989 nu mai sunt asasini. Dosarele au stat la prăfuit prin funduri de sertare până s-au prescris… Asta înseamnă oare  că următorii au murit de gâlci?

Din „Cartea Morților”, Fundația Academia Civică, București, 2013:

– Petre Astafei,  silvicultor,  22 de ani, asasinat  pe 24 decembrie 1989,

– Corina Roşca, 26 de ani, asasintă pe 23 decembrie 1989,

– Ewinger Slobodanca, 21 ani, ucisă la 17 decembrie 1989, Timișoara,

– Alexandru Radu Ionescu, 17 ani, ucis la 21/22 decembrie 1989, București,

– Octavian Burcioaică, 13 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Sabin Agache, 33 ani, ucis la 23 decembrie 1989, Brașov.

– Ștefan Silviu Mincă, 14 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Emil Duhnea, 39 ani, ucis la 22 decembrie 1989, București.

– Ana Ghidănac, 54 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Ariadna Carp, 29 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Lucrețiu Mihai Gîtlan, 19 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Nicolae Vlase, 19 ani, ucis la 22 decembrie 1989, Brașov,

Nu tovarăşe ASASIN … nu au murit de gâlci şi nici pentru că erau nişte imbecili care s-au împuşcat între ei.  Au murit pentru că trăieşti tu … din păcate. Dacă te vei duce pe la mormintele lor într-o noapte liniştită vei auzi o întrebare ca o litanie: „Pe noi cine ne-a ucis?”.

Sau poate tu vei auzi: „De ce ne-ai ucis?” .. probabil de aceea nu vei avea niciodată curajul să treci pe acolo nici măcar cu coloana cu antemergător.

 Acum nu mai poţi fi nici măcar cercetat pentru că s-au prescris faptele. Sar asta nu are nici o importanță. Istoria te-a etichetat deja. Eşti ASASIN …

Poate faptul că acei tineri nu pot să se odihnească pentru că nu îşi ştiu asasinii face parte din  nota de plată pe care acest popor o are de achit pentru  ce a făcut … sau mai bine zis, nu a făcut acum un sfert de veac de Crăciun.

Nota de plată pentru că, la Crăciunul lui ’89, în loc să fii împreună cu ceilalţi asasini, aliniat frumos, cu mâinile la spate şi ochii legaţi ca toţi laşii în faţa morţii, alături de Nicolae şi Elena Ceauşescu lângă zidul de la Târgovişte…

Oare cum ar fi arătat ţara asta dacă la zidul de la Târgovişte ar fi fost aliniaţi Dictatorul, Sinistra şi Asasinul&co?

Altfel pentru că nu am mai fi avut un discurs care începea cu:„Dragi tovarăşi, Dictatorul a întinat nobilele idealuri ale comunismului…” şi nici o „democraţie originală” care ne-a blocat drumul spre o democraţie reală.

Ion Iliescu

 

ISTORIA NU IARTĂ, CERE ACHITAREA NOTELOR DE PLATĂ

 Istoria pare a fi un fel de râu care curge implacabil de la niște izvoare înceţoşate de negura timpului spre … Undeva. Nu ştie nimeni ce şi cum este acel Undeva, din timp în timp apar nişte profeţi, clarvăzători, analişti sau cum s-or autodefini cei care încearcă să creioneze viitorul.

Au apărut în fiecare epocă, partea ciudată fiind că ei iau în considerare unele întâmplări ale trecutului şi prezentului şi în funcţie de ele încearcă să construiască o prognoză, o viziune, o amintire despre viitor. De obicei ei nu pot spune decât foarte apriximativ ce va fi mâine, dar ştiu cu exactitate ce va fi peste o mie de ani.

Nu ştiu câţi se întreabă, atunci când stau faţă în faţă cu astfel de personagii, cum se explică faptul că lunea pe care o vedeau, să zicem, anticii, că ar urma să fie la unul sau două milenii după ei nu prea seamănă cu ceea ce s-a şi întâmplat. Nimeni nu a inaginat în antichitate ideea de electricitate, de motor, de unde radio, de cuptor cu microunde, de navă cosmică, de telefon ş.a.m.d., de alte detalii care au schimbat fundamental faţa lumii.

Da, aici e superşmecheria care face ca viitorul să fie cu atât mai diferit de cel prezis cu cât e mai îndepărtat şi detaliile care vor schimba lumeamai multe.

A existat o Romă care se credea ernă, a existat un Reich despre care se spunea că va dăinui o mie de ani, au existat multe care păreau eterne dar care s-au prăbuşit şi au lăsat în cel mai bun caz nişte ruine sau mişte legende care seamănmă tot mai puţin cu ceea ce au fost cândva.

Legat de acest implacabil râu care curge exact cum doreşte şi care se numeşte Istorie are perioade de calm când totul pare a fi atins serenitatea lucrului, bu sau rău, dar stabil, în echilibru.  Brusc apar tot felul de cascade sau cataracte care par a face râul să înnebunească şi să lase observatorul cu gura căscată de surpriza neînţelegerii.

Istoria, acest fabulos râu pare a înebuni şi a se învolbura inexplicabil dacă nu iei în  seamă energiile acumulate picătură cu picături care fac ca în momentele de învolburare nebunia să fie cu atât mai mare cu cât timpul de acumulare e mai mare. Energia dată de tensiunile acumulate e cu atât mai mare cu cât timpul de acumulare e mai mare. Astfel se explică percepţia de nebunie şi nenormalitate a războaielor, a revoluţiilor, a răsturnărilor de situaţie dar mai ales uimitor pare spectaculosul lor uimitor şi fascinant.

Cred că nimic nu e mai adevărat decât faptul că orice desfăşurare prezentă se poate explica la detaliu prin miriade de mici detalii ale trecutului.

Fie că vorbim de uimitoarea prestaţie a DNA care populează Beciul Domnesc cu tot felul de gulere albe sau vuitoane, fie că vorbim de gaşca -politico economică ce zdrobeşte gâtul norodului hăbăuc de la  greutăţile pe care le înfruntă zilnic, de mania unora de a epata aroganţi plimbându-se cu coloana cu giroifar sau de lipsa de reacţie reală la inundaţii sau alte calamităţi detaliile care le-au generat şi le generează le găsim undeva în trecut.

Putem vedea că, pe lângă izbucnirile care sunt suma diferitelor detalii ale trecutului, Istoria mai are o propietate implacabilă şi indiscutabilă. Aceea de a ne prezenta nota de plată la un moment dat.

Putem uneori să încercăm să amânăm achitatea notei cu iluzia că scăpăm de răspundere, putem să ne eschivăm, să cere scuze, să dăm vina pe alţii, să ne asumăm merite… degeaba, de achitarea notei nu scăpăm nici dacă ajungel la loc cu multă linişte şi verdeaţă, chiar şi atunci plătim prin eticheta care se lipeşte pe imaginea pe care o lăsăm lumii.

Avem exemple berechet … şi la nivel mic, personal şi la nivel de naţie.

LOVILUŢIA UITUCILOR

Un sfert de veac Ion Iliescu şi gaşca lui  au tot  încercat  să aducă uitarea peste balamucul Loviluţiei din 89…

Să uităm faptul că au murit atunci oameni şi mai tineri şi mai puţin tineri. Sau dacă nu am uitat văd că nu se serveşte o chestie de-a dreptul sinistră.

Se spunea, la nivel de ironie, că atunci, în acel nebun şi sângeros decembrie, cei care au murim au murit ca proştii pentru că nu au făcut decât să legitimeze puterea nou venită care de fapt era aceeaşi putere dar un picuţ cosmetizată.

Oamenii par a fi uitat atunci că Ion Iliescu era din lista scurtă a PCR, din nomenclatura înaltră a partidului … nu era puţin lucru să fii ceea ce acum se numeşte baron local şi încă ceva. Primsecretarul de partid  pe  judeţ avea la degetul mic monstruoasa Securitate. Păreau a fu uitat, dacă au ştiut vreodată şi faptul că s-a şcolit la Moscova, or asta era posibil DOAR FIIND ÎN GRAŢIILE KGB şi …de ce nu? … GRU …

Este absolut uimitor că oamenii iau de bună ceea ce li se serveşte cu neruşinare precum fânul în ieslea bovinelor şi nu reacţionează … Nici o reacţie la sinistrul cinism cu care li se spune că atunci oamenii au murit pentru că erau stresaţi şi trăgeau unii în alţii ca apucaţii.

Oare nimeni nu mai ştie cum eram înebuniţi de absconşii terorişti arabi, superspecialişti în ucidere,  pregătiţi să lupte până la moarte, sălbatici,  asevărate maşinării setate de regimul  lui Ceauşescu să o protejeze, antrenaţi prin  baze care mai de care mai secrete situate neapărat undeva prin locuri nepopulate, de obicei în creierii munţilor  unde se trăgeau de budigăi cu capra neagră şi cu ursul?

Oare nimeni nu îşi aminteşte că modul în care primeam atunci manipularea era altul decât cel de acum pentru că altul ne era bagajul educaţional şi informativ de care aveam parte, că zvonistica lucra ca un acid care se insinua în creiere dând viaţă monstrului fără chip … frica? o frică puternică, profundă, aproape materială, dominatoare.

CA  O LITANIE, din mormintele frumos aliniate ,se aude încă: „PE NOI CINE NE-A UCIS?”

Trecem pe lângă câte un cimitir şi vedem nişte morminte la fel, frumos aliniate, dar nu ne mai întrebăm cine i-a ucis pe cei ce zac acolo şi nici cine şi de ce ne opreşte acum  să aflăm… ba, uneori privirea ne este atrasă de cineştie ce maşină aspectuoasă ori vreo gagică nenăscută la vremea când mureau cei de sub grelele pietre şi trecem mai departe întrebându-ne unde să ne ducem în concediu, sau cineştie ce banalitate cotidiană. Uităm că în locul maşinii aceleia acum un sfert de veac vedeam doar Dacii, o mare de dacii de toate culorile, iar în locul gagicii spectaculos de sexos şi viu îmbrcată şi scump coafată, vedeam alte gagici, poate nu mai puţin  fumoase dar mult mai cenuşii ca aspect general, mai triste şi mai atente la imaginea periferică, poate cineva o urmărea cu atenţie şi atunci era o problemă … uităm că şi maşina şi fata le putem vedea tocmai mulţumită libertăţii pe care  ne-a adus-o moartea acelor din mormintele frumos aliniate.

Uităm … şi peste uitarea specific omenească, mai nou sa sprapune flegma cinismului asasinilor care au decretat că gata, nu se mai cercetează cine sunt criminalii … s-a prescris.

Cum dracu să se prescrie? Morţii din mormintele frumos aliniate au murit cumva de gâlci sau gripă porcină şi nu „intoxicaţi” cu plumbii plecaţi din armele ţinute de unii care după asasinat au ajuns politicieni, ori oameni de afaceri, indivizi care după ce i-au ucis pe acei tineri timp de un sfert de veac l-au tâlhărit şi familiile?

PRESCRIERE PENTRU LINIŞTEA ASASINULUI

Indiferent cât de mult tuş, câtă muncă, câtă hârtie s-au cheltuit pentru tipărirea de cărţi şi articole, cât de mulţi şlugarnici limbrici  ai Sinistrului Mincinos Asasin, pe Ion Iliescu implacabila Istorie a lipit eticheta: ASASIN

Asasin pentru crimele lui Decembrie 89, asasin pentru crimele mineriadelor, asasin pentru blocarea acestul amărât popor de a putea şi el să se înscrie, cu demnitate, între popoarele civilizate, europene, continuând să se zbenguiască în apele tulburi în care pescuiau şi pescuiesc tâlharii care acum se plâng că la Beciul Domnesc nu au condiţii minimale cu care au fost învăţaţi … Tâlharii care, în megabordelul politic numit Parlament, jignind chiar ideea de parlamentarism, se amaninţă cu sugestii de genul „Dacă nu mă apăraţi împotriva justiţiei cădeţi şi voi pentru că vă dau în gât. Pe toţi” .. şi toţi se îngrozesc ştiind că sunt vinovaţi.

Tălhari care de un sfert de veac sunt tot timpul  aleşi ameţind electoratul cu campanii  de nababi, campanii pe care le plăteau cu bani furaţi tocmai din buzunarul electoratului căruia i se dă impresia că e beneficiar al mitei electorale…

Culmea e că, după alegeri, deşi averea pesonală nu a suferit daune, se consideră întreptăţiţi, pentru sa-şi recupera cheltuielile, să fure şi mai mult, să vândă pur şi simplu contracte plătite de la Buget; contracte care nu vor duce la un final, contractul respectiv, cel mult cu denumirea schimbată urmând a fi vândut iar după o vreme.

Indiferent cât de mult se enervează Iliescu atunci când e întrebat de rolul său real în Loviluţia din Decembrie sau în mineriada din ’90, indiferent cât de fals amabil zâmbea cândva în afişele unde zicea că e cu poporul, da, exact cu poporul căruia îi scipa în faţă că el e sărac şi cinstit cu toate că la mână avea un ceas de superclasă pe care respectivul popor  avea nevoie de cinci ani de mers la serviciu pentru a-l  cumpăra,  indiferent cât de unsuros şi împuţit a bolşevic ne-a jignit de multz ori cu fandoselile lui de social democrat, jignind chiar esenţa social democraţiei Ion, Iliescu a fost rămâne un ASASIN.

E asasin pentru că şi-a permis ca în 89 când mureau cei din mormintele frumos aliniate el venea şi se instala cu nesimţire  în fruntea ţării …E asasin  pentru că atunci când printre gloaneţe tinerii strigau „Jos Comunismul” el îşi începea discursul prim cu:

„Dragi tovarăşi, dictatorul a întinat nobilele ideamuri ale Comunismului …”

E asasin pentru că el, comunistul fără leac îşi permitea să se ducă şi să mimeze tristeţea la fiecare aniversare a eroilor revoluţiei…

 E asasin pentru că şi-a permis să vorbească despre „democraţia originală” care a dus la o clasă politică formată din  tâlhari  care se apără unul pe altul împotriva justiţiei, cei care nu au ajuns încă la beci fiind lşiberi doar pentru că DNA nu i-a cercetat….

E asain pentru că a înfometat acet amărât popor care nu e putut să îşi creeze şi el bunăstare europeană pentru că sunt prea bogaţi tâlharii generaţi de acea „democraţie originală”…

E asasin  pentru că acei eroi care au sperat că vor face din ţara asta o ţară normală, europeană, sunt făcuţi tâmăpiţi care şi-au tras singuri, unul altuia gloanţe în cap…

E asasin pentru că în spitale mor oameni, pentru că din şcoli iasă analfabeţi, pentru că gunoaiele puiai „democraţiei originale” se plimbă protejaţi  cu coloane  făcute din poliţiştii care mor ca miliţienii căzând în gropi cu motocicleta scumpă cu tot…

E asasin pentru că a publicat cărţi mincinoase şi manipulatorii în care adebărul de platinat, siliconat şi prezentat ca fată mare …

E asasin nu pentru că o spun eu ci pentru că aşa spun:

Petre Astafei, Corina Roșca– Petre Astafei,  silvicultor,  22 de ani, asasinat  pe 24 decembrie 1989,

– Corina Roşca, 26 de ani, asasintă pe 23 deecembrie 1989,

– Ewinger Slobodanca, 21 ani, ucisă la 17 decembrie 1989, Timișoara,

– Alexandru Radu Ionescu, 17 ani, ucis la 21/22 decembrie 1989, București,

– Octavian Burcioaică, 13 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Sabin Agache, 33 ani, ucis la 23 decembrie 1989, Brașov.

– Ștefan Silviu Mincă, 14 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Emil Duhnea, 39 ani, ucis la 22 decembrie 1989, București.

– Ana Ghidănac, 54 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Ariadna Carp, 29 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Lucrețiu Mihai Gîtlan, 19 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Nicolae Vlase, 19 ani, ucis la 22 decembrie 1989, Brașov,

 şi mulţi alţii enumeraţi în „Cartea Morților”, Fundația Academia Civică, București, 2013 … tineri de care Parchetul,  în autismul său, nu a auzit şi declară cu nesimţire, prescrise acele crime  …

Nici să ne întrebăm cine i-a ucis nu mai avem dreptul ?

Sau, dacă bănuim cine are mâinele pătate cu sângele lor, nu mai avem dreptul să ne întrebăm cum au reuşit să devină  atât de bogaţi acei asasini în cei 25 de ani scurşi de la Crimele din Decembrie? Oare nu tocmai jefuind familiile victimelor lor?

DEMOCRAŢIA ORIGINALĂ SINISTRĂ ŞI RIDICOLĂ

Poate putem să ne întrebăm cum a reuşit democraţia lui originală producă un premier care deja a executat  două mandate la puşcărie, un altul fiind în drum spre puşcărie fiind judecat penal pentru fapte de corupţie, un guvern în care e mai uşor să îi enumeri pe cei care nu au probleme cu justiţia, o clasă politică de tâlhari, un  patronat de carton  îmbogăţit din tâlhării, o adunătură de tâlhari care îşi plimbă târfele cu antemergător după care le bagă în parlament?

Cum s-a reuşit oare ca după 25 de ani să avem doar nişte cioturi de drumuri mai aranjate cărora le spunem cu emfază, autostrăzi, cum tâlharii democraţiei originale au băgat la fier vechi o industrie care, deşi nu foarte performantă, exista totuşi, un minerit înfloritor cândva, o agricultură care la un moment dat iriga milioane de hectare s-a uscat pur şi simplu în vara care a trecut …

Da tovarăşe Iliescu, indiferent ce zici, sau cât de mult te enervezi, eşti ce eşti: ASASINUL ROMÂNIEI. Mai sinistru chiar decât orice alt ucigaş în serie pentru că ai avut tupeul să te legitimezi şi să te caţeri pe cadavrele lor până sus de tot, atât de sus încât ai tupeul să te consideri, deşi eşti ateu/adeu, deificat…

HALUCINANT:

Democraţia originală a Asasinului a reuşit să genereze lucruri remarcabile de trecut în Cartea Recordurilor.

Absolut incrdibil este că, deşi acum mii de ani dacii se îmbogăţeau extrăgând aur şi argint, ungurii şi austriecii îşi construiau capitalele cu aur mioritic, în perioada de după „Dragi tovarăşi Dictatorul … blablabla” România a reuşit să facă industria aurului, nerentabilă.

Înainte de 1990 în România, deşi era un picuţ de criză de locuinţe, se construiau o grămadă  de blocuri, acum nu mai pot fi nici măcar zugrăvite.

Înainte de 1990 se îmbolnăveau oamenii de frig în apartamente pentru că nu se dădea căldură, acum se îmbolnăvesc de frig pentru că nu pot plăti căldura.

Înainte de 1990 oamenii mâncau salam cu soia, beau cafea cu năut, răbdau pentru că erau goale almentările şi măcelăriile. Acum sunt pline dar oamenii nu pot cumpăra mare lucru pentru că deşi avem preţuri europene avem venituri de care europenii spun  că sunt imposibile .. da imposibile, în Grecia, ţară în faliment, pensiile şi ajutoarele de şomaj sunt mai mari decât salariile de la noi.

Înainte de 1990 învăţământul românesc, aşa cu  era el, promova totuşi valori cu sistemul de examene în care te diceaci cu pixul şi cunoştiinţele şi reuşeai dacă ştiai, după, dacă eşti fiul lui domnu’ Cutare intrii la facultate pentru că eşti fiul lui domnu’ Cutare şi în liceu chiar dacă eşti  bâtă şi habar n-ai unde e liceul ai note bune.

Acel învăţământ reuşea să asigure manuale care puteau fi folosite, acum trebuie să cumperi manuale din care înveţi de Andreea Esca sau de Mădăpina Ghenea dar nu ştii exact au fost  şi ce-au făcut  Ştefan cel Mare şi Mihai Vitreazul sau nu eşti foarte convins la ce formaţie a jucat Albert Einstein.

Un învăţământ în care, la prima oră zici Tatăl Nostru după care înveţi cum se plimba Eva ca paraşuta în curu gol până a dat în patima merelor după care vine ora la care înveţi de Big Bang şi de Teoria Evoluţionistă de umblii mai năuc decât capra care nu ştie dacă e poziţie sau animal…

ASASINUL&CO TREBUIAU ALINIAŢI ÎN 89 LA ZIDUL DE LA TÂRGOVIŞTE ALĂTURI DE DICTATOR ŞI SINISTRĂ

Da tovarăşe Asasin, toate astea şi multe altele există din cauza democraţiei originale pe care ai generat-o şi ai promovat-o împreună cu o adunătură de tâlhari care împreună cu care trebuia să stai aliniat împreună cu Nicolae şi Elena Ceauşescu, Dictatorul şi Sinistra istoriei mioritice…

Pentru că nu a făcut-o  şi încă pare a nu înţelege eroarea istorică acest popor va avea de achitat o notă de plată uriaşă a cărei dobânzi cresc exponenţial … probabil că indiferent dacă vreodată acest popor va fi primit în Schengen, în realitate tot va fi considerat din zona gri. Până va băga la cap, apoi va şti cum să se reseteze şi să redevină demn … Dacă nu cumva, pâbă atun ci acest popor va deveni unul mic, insignifiant …

P.S. Pt cititor dacă se va nimeri ca vreunul  să ajungă până aici. Mulţumesc pentru timpul acrdat şi scuze pentru lungimea textului. Aşa a fost să fie. Textul iniţial a fost dublu… 🙂

Ion Iliescu .

 

La Veleriu Zgonea tichia de mărgăritar e sfântă

25 iulie 2015 2 comentarii

Zgonea, scamator în Parlament și în PSD


Valeriu Zgonea, mândru, pe holurile Camerei pe care o conduce

N-a avut niciun atu, după cum mărturisea chiar el, dar a ajuns șeful deputaților. „Uitați-vă, eu, oltean, am ajuns președintele Camerei Deputaților. Toată lumea poate să ajungă aici”, s-a fălit el în fața unor elevi veniți în vizită la Parlament. Zilele trecute i-a trecut prin cap că ar putea ajunge președintele PSD

Recent întors din luna de miere, președintele Camerei Deputaților a prins curaj. A găsit scaunul de șef al partidului lăsat liber de Victor Ponta și s-a gândit că i-ar sta foarte bine așezat pe el. „Suntem într-o situație de criză. Liderul partidului este inculpat, iar adjunctul este condamnat”, a declarat Valeriu Zgonea pentru Associated Press. Deja toată lumea îl vedea concurând-o pe Rovana Plumb, căreia Victor Ponta îi dăduse partidul pe mână și o susținea în continuare la șefia interimară a partidului. Numai că Valeriu Zgonea i-a făcut doar jocurile lui Liviu Dragnea. Fără nicio calitate în partid, cum spunea Ilie Sârbu, coordonatorul politic al PSD a anunțat că o contracandidează pe Rovana Plumb cu fix 24 de ore înainte de startul competiției. Își negociase deja voturile. Înainte de ședința mare a mai fost una în birou la Zgonea. Liderii PSD vin „întotdeauna’’ la el în birou, iar el este „un mediator’’, le-a explicat Zgonea jurnaliștilor.


FOTO: Președintele Camerei Deputaților s-a căsătorit luna aceasta cu Laura Bumbu



I s-a clătinat scaunul

Valeriu Zgonea a ales ca PSD să fie condus de „adjunctul condamnat”. La ieșirea din ședința Comitetului Executiv, Valeriu Zgonea a declarat că Liviu Dragnea este cea mai bună soluție pentru PSD, în acest moment, și că l-a susținut.

Întrebat dacă PSD a ieșit din criza despre care vorbea el însuși, prin alegerea unei persoane care are o condamnare, Zgonea a spus că CExN a luat o „decizie specială”. Mai mult, președintele Camerei Deputaților a subliniat că că dosarul în care Dragnea a fost condamnat, în primă instanță, nu ar fi unul de corupție. Interesant este că, în urmă cu câteva săptămâni, pe surse apăruse informația că Zgonea ar urma să fie schimbat din fruntea deputaților, chiar de PSD. Parlamentarii social-democrați i-ar fi reproșat că nu ar fi făcut nimic ca să împiedice convocarea plenului reunit pentru numirea lui MRU la SIE, pe care, de altfel, l-a și condus. „Da, știu că vor să ceară revocarea mea. Cei care au predat partidul cer asta! Săptămâna viitoare voi spune cine a trădat partidul și cine vrea să fiu eu țap ispășitor!”, declara Zgonea, pentru bn24.ro. Zgonea n-a mai ieșit nici să spună cine a trădat partidul, dar și el a rămas neschimbat.

„Perle de cultură”

Președintele Camerei Deputaților are „un coleg” mai special. În timp ce vorbea despre steagul secuiesc de mari dimensiuni arborat la Baraolt, Valeriu Zgonea a spus că domnitorul Mihai Viteazul este „colegul” său. Și nu a fost singura „perlă”. Vă prezentăm câteva:

  • „Eu sunt din orașul lui Mihai Viteazul. Dacă ei vor să ridice acolo steagul cu care au plecat cu colegul meu, Mihai Viteazul, acum câteva sute de ani să cucerească niște drepturi împotriva ungurilor, pe mine nu mă deranjează”.
  • Pe Twitter: „În România nu ai nevoie de studii k să candidezi. (…) Eu nu scriu ca persoana publică, scriu ca Zgonea, dar se pare ca e greutate sa înțelegeți. No problem”.
  • „Am fost tuns punk în tinerețe, că sunt și fan Depeche Mode”.
  • Într-un an, de 8 martie, în plenul Camerei Deputaților: „Femeia te ridică, femeia te coboară! No comment!”.

De la lăcătuș mecanic, la șef peste deputați

Președintele Camerei Deputaților s-a căsătorit la începutul acestei luni, la Palatul Snagov, cu o fostă angajată de la cabinetul său parlamentar, Laura Bumbu. La nuntă au participat, printre alții, și Gabriela Firea cu Florin Pandele, Robert Negoiță și soția sa, Gabriela Szabo, dar și Rovana Plumb. De la eveniment a lipsit premierul Victor Ponta, aflat încă în Turcia la recuperare.


FOTO În 2013, Valeriu Zgonea l-a pus pe Roger Waters să ia la ciocane gardul din jurul Parlamentului



După nuntă, Zgonea și soția sa au petrecut câteva zile de miere la Bodrum. Este a doua căsnicie pentru președintele Camerei Deputaților. Șef al deputaților a ajuns în iulie 2012, după ce USL a dat o lovitură de stat și a dat jos inclusiv președinții Camerelor. Astfel, Zgonea i-a luat scaunul Robertei Anastase.

Șef district de linii

Valeriu Zgonea a plecat de jos. În 1986 s-a angajat ca muncitor, mai exact lăcătuș mecanic, urmând și cursurile Facultății de Construcții, la seral. Între 1993 – 2000 a avansat de la inginer stagiar la șef district linii și apoi revizor regional de Siguranța Circulației în cadrul Regionalei Căi Ferate Craiova.

După Revoluție, Zgonea și-a descoperit noi preocupări și a intrat în politică. În 1996 s-a înscris în PDSR. Nici nu visa că va ajunge mai marele deputaților. Din scaunul de președinte al Camerei s-a remarcat de nenumărate ori pentru „perlele” sale.

Autor:  Carmen Vintilă

Sursa: evz.ro

%d blogeri au apreciat: