În semn de protest față de incidentul de la Odorheiu Secuiesc, mai multe mici restaurante din Ardeal nu au servit unguri

După incidentul de la Odorheiul Secuiesc unde un român nu a fost servit pentru că vorbea românește, românii din Ardeal au reacționat hotărât.

Mai multe restaurante afiliate UDMR (Uniunea Democrată a Micilor Restaurante) au afișat pe ușă un afiș pe care scrie:

A N U N Ț

AZI NU SERVIM UNGURI

* * * * * *

Doritorii vor trebui să se mulțumească servind doar carne de porc

Poftă bună !

Nu s-au înregistrat mari mișcări de stradă doar un ungur, Honved Itsvan Csaba a stat toată ziua la intrare în birtul de la ei din sat cu o pancartă pe care scria bilingv ca să înțeleagă și românii:  ”Protestez – Tiltakozás” ..

”- Azi era rândul lui  soacră-mea să fie servită. Îmi făcusem planuri că îmi rămâne casa.” – ne-a declarat domnul Honved.

O declarație ne-a făcut și domnul Decebal Traian Getodachescu, președintele UDMR (Uniunea Democrată a Micilor Restaurante):

”- Ne-am temut de reacția violentă a consumatorilor, așa că le-am oferit pe banii UDMR câte o sticlă de rachiu dublu rafinat și patru beri. Cu excepția protestului organizat de domnul Honved nu am avut nici un fel de incident negativ, de protest.”

 

 

OANA ROMOCEA: „Diaspora românească este un grup social foarte fluid, dinamic și deloc omogen – ceea ce îl face greu de definit”

România „bântuită”

Lângă mine un cuplu tânăr se ține strâns de mână, atât de strâns încât degetele devin albe. Băiatul îi zâmbește fetei și îi șoptește ceva la ureche. Fata încearcă să schițeze înapoi un zâmbet, dar pare forțat și își închide ochii, sperând ca aceste momente de tensiune amestecată cu stânjeneală să treacă mai repede. Își împinge picioarele în podea, lipindu-și astfel și mai tare spatele de scaun. Băiatul se întoarce către mine, încercând să-mi explice, jenat, reacția fetei: „Merge pentru prima dată cu avionul.” Eram în una dintre cursele zilnice care pleacă din România spre aeroportul londonez Luton. Cei doi tineri erau asistenți medicali și erau la primul lor zbor care îi ducea spre noul loc de muncă. Un prieten le găsise posturi într-un spital din Bristol. Aveau emoții mari. Erau bucuroși, dar le era și frică de necunoscut. La aterizare, i-am condus spre ieșire și le-am explicat de unde să ia autobuzul spre Bristol.

În zecile de zborurile pe care le-am făcut între Luton și Timișoara, am stat lângă mulți alți români ca ei: o studentă la management, o mamă care își vizita fiica doctoriță care profesa într-o clinică de pediatrie de opt ani, doi bărbați care tot zborul s-au distrat uitându-se la pozele pe care le-au făcut într-un un abator de vânat unde lucrau de trei luni. Pentru proiectul meu de cercetare, am petrecut ore în șir ascultând experiențele emigranților români. Fiecare are o poveste pe care aș pute-o transforma într-un roman. Orice avion între Romania și destinațiile vestice ale Europei e plin de acești navetiști români transcontinentali. Ei sunt noul val al diasporei românești.

Dar diaspora românească nu e formată doar din emigranți economici, deși din 2006 ei formează majoritatea. În anii ’90, mulți români care reușeau să meargă pe dincolo o făceau cu ajutorul burselor de studii sau chiar cu contracte de muncă în anumite sectoare economice. Ei sunt acum aproape în totalitate integrați în societatea britanică, deși nu-și uită originile românești.

Să nu uităm nici de diaspora politică ce a scăpat în Vest în anii de dinainte de ’89. După revoluție, aceștia s-au întors repede să își redobândească cetățenia română, s-au implicat în proiecte sociale, în speranța că pot pune umărul la schimbarea României.

Diaspora românească este un grup social foarte fluid, dinamic și deloc omogen -ceea ce îl face greu de definit. Din cauza acestei complexități, nu putem schița portretul robot al emigrantului român cu prea multă precizie. Fiecare generație de emigranți români vine cu propria sa experiență a migrației și a legăturii cu țara de origine. Diaspora românească e o antologie vie și portabilă  a realității românești din ultimii 50 de ani.

Statul român nu a știut cum să se raporteze într-un mod pragmatic la acest grup social care crește văzând cu ochii. În ciuda tentativelor stângace și timide mai recente de a folosi această forță socială, economică și civică spre binele țării, emigranții români au fost etichetați în multe feluri de către politicieni, dar termenul de „fantome” le întrece pe toate.

Când am citit declarația domnului Dragnea în care s-a referit la românii din diasporă ca la niște fantome, nu m-am enervat și nici nu m-am revoltat. Din contra, mi-am dat seama că diaspora este încă un lucru care deranjează. Diaspora a fost coșmarul PSD-ului, din 2012 încoace, pentru că acest grup și-a găsit vocea în experiența formatoare a emigrației, experiență care le-a deschis ochii și orizonturile. În migrație au văzut că se poate și altfel, că într-o democrație cetățeanul are un cuvânt pe care și-l poate exprima prin implicare civică. Acest lucru deranjează clasa politică românească, pentru că politicienii de la București nu au aceeași putere de influențare a diasporei ca aceea manifestată față de masele din România.  În aceste condiții, se pare că aceste „fantome” încă îi mai țin treji și încă îi mai sperie pe acești politicieni.

Cu toate acestea, domnul Dragnea a avut un dram de adevăr, dar fără să își dea seama. Cele trei milioane de români care, din propria lor inițiativă, sau constrânși de situația personală, au ales să trăiască în altă țară, sunt, din păcate, într-adevăr, ca niște „fantome”, din mai multe motive, dar nicidecum din motivele invocate de liderul PSD-ului.

În primul rând, acești români trăiesc între două lumi și nu aparțin în întregime niciuneia. Când revin în România, se grăbesc să se întoarcă la muncă în Vest, pentru că acolo pot să își câștige un trai decent. Vice-versa, lună de lună, zi de zi, în timp ce trag tare la locul de muncă din străinătate, tânjesc spre această lume de acasă pe care poate nu ar fi părăsit-o niciodată dacă reușeau să își câștige pâinea în țara lor.

Ca pe niște fantome, trecutul îi leagă de un loc magic al copilăriei, al tinereții, al familiei, dar situația lor prezentă nu îi lasă să se reîntoarcă definitiv la locul de unde au plecat. Ca niște fantome, își mai fac apariția în această lume din când în când, de obicei la sărbători sau în concediul din luna august. Pe urmă, iar dispar pentru o vreme, lăsând în urmă părinți și copii cu lacrimi în ochi. Prezența lor în această lume e semnalată doar de fotografii-portret ce umplu rafturile și pereții caselor goale.

La urma urmei, chiar și ei se simt ca niște fantome plutind în aer, dacă ținem cont de numărul mare de ore petrecute în avioanele care îi duc dintr-o lume în alta.

Și, ca orice fantome, au ajuns să sperie oamenii. Acești români au ajuns spaima Vestului. Trebuie doar să citiți presa britanică care bagă poporul în panică din cauza românilor care le „invadează” țara.

Lumea aceasta bidimensională, în care acești oameni – pe care dumneavoastră îi numiți „fantome” – trăiesc, este mult mai reală decât balonul de săpun al lumii politice românești. Acești oameni trăiesc experiența care le va defini viața lor și a copiilor lor, care le dă o nouă identitate binară, care le deschide orizonturile. Acești oameni au început schimbarea la față a României în 2012, acești oameni și-au luat țara înapoi din ghearele politicii egoiste și corupte.

Cu toate acestea, văd că îi subestimați foarte ușor, domnule Dragnea. Doar că aceste trei milioane de „fantome” s-ar putea să vină toate deodată să vă „bântuie” pe dumneavoastră și întreaga lume a politicii românești, într-o singură zi de tomană târzie…. prin noiembrie. La alegerile parlamentare.

Autor: Oana Romocea

Sursa: contributors.ro

Data publicării: 1 7 iunie  2016

Despre autoare: 

Oana Romocea este Communications Manager la Biblioteca Bodleian, Universitatea Oxford. În paralel își face doctoratul la Manchester Metropolitan University pe tema fenomenului de migrare a românilor .

Ce bine era dacă Sabin Gherman ar fi învăţat, un pic de Istorie, Geografie şi un pic de Matematică (….măcar până la adunarea şi scăderea cu numerelor cu trei cifre)

MOTTO: A greși e omenește, a persevera în greșală, aroganță…

Ce bine era dacă la Facultatea absolvită de Sabin Gherman s-ar fi predat Istorie şi Geografie măcar la nivel de clasele V-VII şi Matematică, mai precis „Armetică” măcar până la nivelul unde se învaţă adunarea şi scăderea cu trei cifre (clasa a II-a cred).

Nu vorbea prostii …

***********************

Despre cei care termină Filologia spun unii atunci când văd un text aproape automat, în prima etapă găsesc greșelile de ortografie, în a doua etapă analizează fie care frază, propoziție și cuvânt din punct de vedere gramatical, după care vine a treia etapă, înţelegerea ideilor exprimate în text.

Evident că nimeni nu le poate cere să se exprime asupra unor adevăruri legate de ştiinţe, Geografie, Istorie şi mai ales Matematica care pentru ei sunt cam ca limba chineză pentru românul de rând.

Dacă le pui în faţă o foaie de hârtie pe care scrie „Alinuţa un coş în care are două mere, Gigel are un coş în care are trei pere, deci Alinuţa şi Gigel are împreună opt fructe”, un filolog va observa instant dezacordul din final dar nu va sesiza niciodată că doi plus trei este egal cu cinci şi nu cu opt. Deh, nu e vina lor că nu au făcut matematică la facultate. Matematica e ştiinţă grea, în special asta cu adunările, „Armetica” adică.

Despre Sabin Gherman (actualmente are o emisiune „România de la A-la Z” la Look TV)  pot să spun că am o părere extrem de bună (şi asta fără mişto) cel puţin pentru faptul că multora le stă în gât deoarece spune în gura mare adevăruri pe care alţii nu mai ştiu cum să le înghesuie sub covor.

Este un tip foarte talentat într-ale retoricii, cum însă este ardelean, îi e cam greu, uneori, să  vorbească şi să gândească în acelaşi timp… nu poţi să ceri oricui să facă ce făcea Napoleon, nu?

 Din câte ştiu, Sabin Gherman are un fiu, băiat bun deocamdată (nu bea, nu fumează, nu se duce la curve, e drept că asta se poate schimba peste câţiva ani când băiatul va ajunge la liceu), tare mi-aş dori ca azi să se fi uitat la desene animate când era tatăl lui pe ecran prestând ca să îşi poată încasa cecul cu salariul şi  sper de asemenea ca şefii televiziunii clujene să nu se fi uitat nici ei la tv, astfel să nu le vină ideea de a-l da afară, ar fi păcat de ăla micu …

Pe scurt … cum s-a împământenit obiceiul, în emisiunea „România de la A la Z pe care o face (cu o seriozitate care, la modul cel mai concret, ar trebui să le atragă atenţia televiziunilor bucureştene), se afişează pe un ecran nişte aşazise „cartoane”, de fapt vişte decupaje de text pe care apoi le comentază Gherman.

De data asta pe un astfel de „carton”, de fapt pe o plasmă,  se afişa ceva scris de unu’ Ion …

De acolo, în contextul criticării războilui dintre cei care zic fie că suntem daci, fie că nu suntem daci, aflam că:

– Romanii au ocupat 18% (fără virgulă) din teritoriul actual al României.

– Ocupaţia au făcut-o mercenari care vorbeau LIMBA NATALĂ (da, „natală” nu „maternă”) şi nu latina literară.

– Romanii au ocupat 600 de ani 81% (sau poate 82%, n.a.) din Britania şi nimeni nu vorbeşte de latinitatea poporului englez.

  Deoarece nu a avut nici un fel de comentariu la afirmaţiile lui Ion, ba mai mult le-a folosit ca argument pentru a-şi susţine afirmaţiile, deduc că Sabin Gherman este de acord 100% cu cele afirmate.

Ce bine era dacă la Facultatea de Filologie pe care înţeleg că a absolvit-o, Gherman ar fi studiat, măcar câte o oră pe săptămână, Istoria, Geografia (atâta cât să ştie citi o hartă) şi Matematica, „Armetica” în speţă cel puţin până la adunarea şi scăderea numerelor cu trei cifre.

În caz că nu ştie, vreau să îi spu că 18% e cu un pic mai mic decât 20% ceea ce înseamnă o cincime din întreg.

Mai jos exită nişte hărţi ale Imperiului Roman din perioada de maxim …

Am încercat să trasez conturul actual al României, zona galbenă indică zona ocupată de Imperiul Roman la apogeul său (În sec II e.n) … Dacă zona galbenă reprezintă 15% din  teritoriul actual al României mă declar dispus să mănânc monitorul computerului, tastatura şi mouse-ul.

Afirmaţia că militarii romani care au cucerit Dacia erau mercenari (se subînţelege) de alte etnii decât cea romană este parţial adevărată. O parte din militarii de grade inferioare erau non romani aduşi de prin alte provincii. O mare parte din cei cu grade inferioare erau romani originari din  Peninsula Italia, ofiţerii de rang superior erau romani, nu puteau obţine aceste grade dacă nu cunoşteau limba latină.

Legat de nevorbirea limbii latine literare, e şi asta parţial adevărat.

Majoritatea militarilor romani vorbeau limba latină, e drept că nu una tocmai literară. Nici noi ardelenii nu vorbim o limbă pur literară, măcar nişte accente le punem în felul nostru specific, asta neînsemnând că nu ne înţelegem cu locuitorii altor regiuni din România evident cu excepţia ungurilor din Secuime de care d.Gherman spune că nu ar trebui determinaţi să înveţe româneşte.

Pe de altă parte, exista un aparat administrativ adus în cea mai mare parte de la Roma. Aceia erau cetăţeni Romani care îşi făceau o datorie de onoare din folosirea limbii latine  literare.  

Afirmaţia că romanii ar fi ţinut sub ocupaţie timp de 600 de ani este … cam ca aia că românii sunt ortodocşi de 2000 de ani, afirmaţie făcută de preotul Pomohaci cel puţin de două ori la tv (şi nu doar de dumnealui.. deci românii sunt ortodocşi de dinaite de apariţia ideii de români, a Creştinismului şi a ideii de … asta a apărut cu vre-un mileniu mai târziu).

Cucerirea romană a Marii Britanii a fost un proces treptat, care a început în anul 43, când Imperiul Roman s-a aflat sub conducerea împăratului Claudius. Generalul lui, Aulus Plautius, a fost primul guvernator al Britaniei. Insula a fost, însă, țelul expedițiilor militare romane mai devreme, în timpurile Republicii și Imperiului timpuriu. Ca în cazul tuturor regiuni limitrofe, Marea Britanie deja s-a bucurat de legături comerciale și diplomatice cu romanii, iar influența culturală și economică a Romei a fost o parte importantă a epocii de fier pe insula, în special în ținuturile sale de sud.

Între 55 î.Hr. și 40, status quo introdus de Iulius Cezar și bazat pe tributuri, ostatici și dependență politică față de Roma, a rămas aproape neatins. August a planificat expediții în 34 î.Hr., 27 î.Hr. și 25 î.Hr. Întâia și cea din urmă au fost anulate din cauza revoltelor în celelălte părți ale imperiului, iar cea de-a doua pentru că britanii păruseră să fie gată să se înțeleagă. Conform operei lui August, Res Gestae Divi Augusti, doi regi britani, Dumnovellaunus și Tincomarus, au venit la Roma ca implorători în timpul domniei lui,  iar Geographica lui Strabo susține că Marea Britanie a plătit mai mult în taxe vamale și peaj decât ar fi plătit după cucerire. Totuși, în jurul anului 40, situația politică la insula a schimbat. Catuvellauni au luat locul lor Trinovantes ca cel mai puternic regat din partea de sud-est a Marii Britanii, cucerind fostă capitală a lor, Camulodunum (astăzi Colchester) și i-a pus în pericol pe Atrebates, conduși de către descendanții aliatului vechi al lui Iulius Cezar, Commius.

Caligula a planificat o campanie împotrivă britanilor în 40, efectuându-o, însă, în mod caraghios: conform relației lui Suetonius, a aliniat trupele sale aflându-se în față Canalului Mânecii și i-a ordonat să lupte cu undele mării. Pe urmă, a decis că soldații ar colecționa carapacele, referindu-se la ele „prada din ocean pentru Capitolul și Palatul”. Istoricii moderni sunt incerți dacă aceasta a fost un fel de pedeapsă pentru o revoltă prin legioniști sau numai un semn al deranjamentului mintal al lui Caligula. Cu toate acestea, este cert că această „invazie” a pregătit trupele pentru luptă și cauzase că au fost construite mai multe clădiri de folos pentru expediția viitoare, spre exemplu un far de la Boulogne-sur-Mer, care a servit ca model pentru asemenea construcție în Dover.

Sfârșitul dominației romane în Britania este perioada în care Imperiul Roman a încheiat relația sa cu Britania Romană, marcând astfel trecerea de la Britania Romană la o Britanie post-Romană. Nu există o dată exactă a retragerii romane, dominația romană încheindu-se la diferite date în diferite părți ale Britaniei și în diferite circumstanțe.

Anul 410 este preferat de majoritatea istoricilor ca fiind data care marchează sfârșitul conducerii romane în Britania. Alți istorici prefera în schimb anul 409, anul în care Romano-britanicii au expulzat magistrații romani din orașele lor.

Anul 383 marchează sfârșitul dominației romane în nordul și vestul Britaniei. În acel an, trupele romane au fost retrase din aceste regiuni ale Britaniei pentru ultima oară. Deoarece legătura dintre aceste regiuni și Roma era de ocupație militară mai degrabă decât o societate civilă, legătura a fost dizolvată când trupele au plecat.

Deci ocupaţia romană în Britania a fost planificată de Caligula prin anul 40 e.n. şi a început efectiv după vreo trei ani, prin 43 e.n. Iar părăsirea Britaniei a început prin 383 şi s-a încheiat prin 409-410 …

Chiar luând în calcul şi perioada de planificare din partea Împăratului Caligula şi pregătirea invaziei Britaniei de armata imperială romană avem doar 380 de ani de ocupaţie romană în Britania dacă socotim finalul ei momentul când ultimul funcţionar imperial a predat gestiunea şi a suflat în lampă…

D’aia zic, era tare bine dacă la Facultatea de Filologie absolvită de Sabin Gherman  s-ar fi predat şi Istorie, Geografie şi Matematică …

PA …

Harta Imperiului Roman în perioada de apogeu (sec. II e.n.)

(De vede cu ochiul liber că a afirma că Dacia a fost ocupată într-un procent de 15% e o aberaţie)

Harta Imperiului Roman în perioada de apogeu (sec. II e.n.)

detaliu care cuprinde teritoriul actual al României

QVO VADIS ROMÂNIA?

Românii erau săraci, 

nu aveau fabrici unde să muncească, nu aveau şcoli unde să îşi trimită copii, nu aveau spitale unde să se trateze …

Ei le-au promis bunăstare, le-au promis fabrici, le-au promis şcoli, le-au promis spitale …

Românii i-au crezut şi i-au votat  …

Acum ei se plâng încătuşaţi că nu le place la arest …

Românii, în continuare, sunt săraci, nu au fabrici unde să muncească, nu au şcoli unde să îşi trimită copii, nu au spitale unde să se trateze …

Ei vor scăpa de la puşcărie, vor fi în continuare bogaţi, vor promite iar bunăstare, fabrici, şcoli, spitate …

Românii îi vor crede şi îi vor vota …

Ei vor fura iar …

 Românii, în continuare, vor fi săraci, nu vor avea fabrici unde să muncească, nu vor avea  şcoli unde să îşi trimită copii, nu vor avea spitale unde să se trateze …

Cred că a devenit un fel de jalon logic ideea că la noi lucrurile merg așa și așa, se câștigă extrem de puțin asta deși prețurile sunt uneori comparabile cu cele din țările din vestul Europei.

Dacă ne uităm la salariile celor mai mulți români vedem să sunt cumparabile cu salariile din unele țări din lumea a douăa spre a treia.

Tot un  fel de constantă logică a devenit etarnizarea aşazisei tranziţii de la societatea comunistă şi economia despre care ne sunea redundantul regim comunist că se află pe un fel de val înoitor în tralitate economia  etatizată fiind  rigidă şi rămasă în urmă d.p.v. tehnologic vorbind, spre o societate liberă, de consum cu o economie guvernată de legile economiei de piaţă moderne, economiei care ar urma să asigure bunăstarea pentru toţi cetăţenii români.

De un sfert de secolo ni se tot spune că aveam o economie etatizată, neperformantă, enrgofagă şi lipsită de randament real. Existau domenii cu era de exemplu mineritul care îngiţea cam de şapte ori mai mulţi bani decât producea.

S-a spus că se va restrânge numelede angajaţi ş cî mineritul se va retehnolgiza şi lapre şi miere vor curge… Pentru unii, foarte puţini a curs lapte şi miere, pentru mulţi, semnătura unui premier a însemnat finalul … 100.000 de oameni s-au trezit într-o zi că nu mai au unde să muncească, ceea ce credeau ei că este siguranţa zilei de mâine s-a volatilizat ca un  fum…

Tot felul de demagogi spuneai că minerii se vor reprofila, vor învăţa alte  meserii … în realitate majoritatea au rămas năuci.

Cam la fel s-a întâmplat în sute, dacă nu mii, de uzine unde milioane de oameni aveau un  venit cât de cât sigur, puteau să ia un împrumut şi să îşi cumpere ceea ce credeau că la face viaţa mai bună.

În locul acelor neperformanţi agenţi economici iară că acum se văd ruine şi grămezi de fier vechi. Foşti angajaţi în nenumărate cazuri au crezut că dacă li se spunea acum un stert de secol că  sunt propietari au încercat să ia fierul vechi de acolo şi să îl vândă. Au avut surpriza de a se vedea la puşcărie … De ce? Pentru că au încercat să valorifice un fier vechi .. nu li s-a permis, mai bine să stea şi să ruginească, să se degradez şi mai său.

Ruine, asta a ajuns economia noastră neperformantă .. o fi devenit performantă, dar pentru nuu, foarte puţini … pentru cei mulţi altrnativa fiond fie să caute diferite moduri de a-şi câştiga pâinea ce de toate zilele de azi pe mâine, fie să ia drumul Europei unde pentru salarii considerate acolo de nimic să facă nişte munci degradante sau foarte grele, munci pe care autohtonii le-ar fi făcut doar pentru salarii mult mai mari.

Şi totuşi, oare de ce nu s-a putut să se menţină fabricile aşţa cum erau iar cei care doresc să facă alături o altă fabrică, mai bună… abia apoi cea veche să fie tăiată la fier vechi.

Căzând aceşti centrii de greutate care atrăgeau oamenii pentru câştiga o pâine, au dispărut marile surse de venit pentru bugetul naţional, nu au mai putut fi susţuinute două din sistemele vitale pentru orice sociatate umană evoluată: Sistemul de Învăţământ şi Sistemul de Sănătate… Adică exact sistemul care asigură viitorul şi cel care securizează viaţa omului.

Au dispărut şcoli în sate, copii fiind nevoiţi să meargă uneori ore întregi pentru a ajunge la şcoală şi spitale în orăşele care deserveau câteva zeci de mii de oameni care acum fac zeci de kilometrii pentru a găsi un  spital. Evident, dacă nu au bani pentru a se duce la un cabinet privat … şi cum majoritatea au probleme în cumpărarea unei pâini, e cam greu de crezut că dacă nu e grav preferă să rabde nişte boli care de multe ori se agavează şi îi termină.

Avem o economie a ruinelor, ce privată când încearcă să apară se loveşte de monstrul cvasiprezent, spitale şi şcoli închise, români plecaţi în vest să caute o viaţă mai bună, acceptând munci pe care acolo oameni cu mult mai puţină şcoală decât ei nu le-ar accepta preferând să stea în şomaj.

Da, există în vest şomeri care câştigă mult mai bine decât oameni car e duc zi de zi la serviciu în România. Dar aceasta e o altă poveste …

Deşi toatea acestea şi multe altele s-au prăbuşit băgând mulţi români în sărăcie, au exista oameni care au profitat.

Vin bani de la Uniunea Europeană pentru ca să se modenizeze şi  România.  Da vin, se fac o mulţime de lurări de infrastructură.

Dacă edilii nu au destulă imaginaţie, după ce încasază banii o mai fac odată .. sau doar spun că o fac dar fac doar actele, „trag” banii de la U.E. şi îi împart cu cei care ştiu despre ce este vorba.

Astfel a apărut o clasă a îmbogăţiţilor tranziţiei…

Nişe adevăraţi monştrii umani cărora li se rupe că în spitale nu sunt medicamente şi căldură, că medicii sunt nevoiţi să se umilească luând bani de la bolnavi pentru că nu au considerat că Jurământul lui Hipocratte e o vorbă în vânt. Ar putea să se ducă să ia un salariu decent pe la spitale private sau în vest … dar ce ar face în acest caz cei care nu îşi permit să suporte costurile de acolo? Ar muri …

La fel şi profesorii … plătiţi destul de prost încât să se simtă umiliţi când unii dintre elevi vin la şcoală cu haine de la care profesorul nici nu poate visa…

Mă şi întreb cam ce a gândit un profesor de matematică ce ar fi fost plătit cu mii de euro pe lună în o ţară vestică atunci când, lăsându-şi bicicleta pe care o avea cumpărate gata uzată de la un magazin second hand i-a fost zdrubită de Jeepul Wrangler cu care a venit la şcoală un  elev care avea norocul să fie fiul unui ţigan îmbogăţit administrând o reţea de hoţi de buzunare prin Germania şi, întors în ţară cu câteva sute de mii de euro a cumpărat şi dezvoltat o mică făbricuţă de brânzeturi, apoi a mai făcut una de ornamente de Crăciun, a deschis câteva magzine prin diferite localităţi, apoi a construit şi câteva făbricuţe de pâine…

Tatăl elevului care conducea Jeep-ul îi fusese elev… un elev care a terminat zece clase pe la 21 de ani după care s-a dus direct în armată şi care, după ce s-a îmbogăţit a făcut rost de o diplomă în management  pe la o universitate privată despre care nu ştia exact unde are sediul central … nu fusese niciodată la şcoală. Chiar şi  diploma aducândui-o acasă deanul dacanul… Nu gratis, evident.

Elevul şofer, cu un tupeu specific celor din specia lui după ce a coborât împreună cu gagica pe care o  aducea la şcoală iar după ce a văzut farul crăpat de bicicleta profesorului îi aruncă pentru a se da mare în faţa fetei ce semăna mai multa prostituată drogată decât a elevă: „Hei moşule, nu te-a învăţat mămica să nu îţi parchezi scârţâitoarea între maşinile oamenilor? Nu-i bai, luna asta ştii ce faci cu salariul, îmi iei mie un far… nu te speria, îţi aduc io câte o bere să nu te deshidratezi”…

Mă întreb ce o fi gândit profesorul cân a aflat că la Bacalaureat elevul cu Jeep nu a scris nimic .. nu avea nevoie de Bacalaureat.. el avea viitorul asigurat oricum la una din firmele tatălui său … ca manager… probabil se întreba cum reuşeşte să îşi scrie numele când trebuie să semneze statul de plată  …

Şi ecest elev nu e singurul. E unul din multele zeci sau poate sute de copii ai îmbogăţiţilor de după 89, ai artizanilor sărăciei mioritice prezente cam peste tot.

Pe unii din aceştia îi vedem acum dând cu subsemnatul pe la DNA şi plângându-se de faptul că au condiţii mizere la arest… condiţii pe care de fapt mulţi din săracii acestei ţări nu le au nici în libertate.

Diferenţa e că megahoţii  vor ieşi într-o zi şi vor reveni la viaţa lor arogantă şi plină de lux … săracii vor trăi la fel de mizer toată viaţa fără a spera că vor reveni.

Numănui se pare că nu îi trece prin  cap ca celor care s-au îmbogăţit fefuind fără jenă ţara şi sărăcind oamenii să le confişte averea … Au drepturi…

Vor veni iar campanii electorale, cei care azi fa bătături la degete semnând declaraţi peste declaraşii se vor duce iar pe scenă, vor cere votul şi vor zâmbi cuceritor …”Votaţi-mă şi laptele şi mierrea vor curbe în ţara asta”.. şi românul, atent să nu îşi piardă sticla de de ulei şi kilul de făină din găleata pe care scrie „Votaţi candidatul X” vor bea berea şi vor înghiţi micul electoral după care vor vota .. îl vor vota iar pe cel care îi va umili cu luxul său …

Îţi vine să te întrebi parafraztându-l pe ca Henryk Sienkiewicz: „Quo vadis, România?” … nu vei primi un răspuns, dar probabil te vei gândi cam în spre ce parte a lumii să o iei ca să poţi şi tu să trăieşti un pic mai omeneşte …

Prof. univ. dr. Corneliu Turianu : „O inepţie. Legea statutului maghiarilor de pretutindeni”

Pe siteul domniei sale, dl. prof. univ. dr. Corneliu Turianu publică un interviu cu dl. prof.univ.dr. ION COJA  legat de noile tensiuni create de nişte politicieni extremişti inconştienţi de la Budapesta.

O inepţie. Legea statutului maghiarilor de pretutindeni

„Încăpăţânarea parlamentarilor de la Budepesta de a adopta o lege care îi vizează în mod direct pe cetăţenii statelor vecine a încins temperatura relaţiilor diplomatice. După poziţiile tranşante exprimate de oficialii ţărilor direct afectate de microbul revizionist prin declaraţiile ferme ale autorităţilor române şi slovace, cancelariile europene au anunţat, rând pe rând, că nu agrează nicicum un astfel de act normativ, prevederile lui fiind contrare reglementărilor europene în vigoare. În ceea ce priveşte ţara noastră, întreaga clasă politică s-a solidarizat cu poziţia autorităţilor statului, putându-se afirma pe această temă că „iată, avem parte de un consens naţional”.

Dată fiind importanţa şi gravitatea acestei probleme, le propunem telespectatorilor noştri părerea şi a altor personalităţi marcante ale vieţii noastre publice. Ne-a făcut cinstea astăzi de a răspunde invitaţiei noastre prof.univ.dr. ION COJA de la Universitatea Bucureşti, preşedinte al Ligii pentru combaterea antiromânismului, scriitor şi reputat om de cultură, autor al numeroase monografii istorice, lucrări de lingvistică generală şi despre limba română şi, nu în ultimul rând, recunoscut autor dramatic.”

.

.

Sursa: corneliuturianu.blogspot.ro

 

Tökés bácsi, irredenta őrült

Trebuie să menţionez din start că nu am nici un fel de problemă cu ungurii sau cu altcineva, precum şi faptul că orice fel de minoritate, are dreptul la a-şi manifesta liber identitatea, dar şi că fiecare minoritate are drepturi egale cu ale minorotăţii şi că nu am scris acest articol mai repede deoarece consider că acest subiect nu e bines ă fie tratat la cald, sub imperiul nervilor.

Nu suport ceea ce se numeşte discriminare pozitivă, cum nu suport nici imbecilii care sub masca unor luptători pentru categoria din care fac parte, lovesc în ceilalţi pentru a putea profită cu neruşinare şi oportunism de anumite situaţii pe care viaţa le oferă.

De asemenea mai trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, între Vadim Tudor şi László Tökés singura diferenţă e că Vadim nu mai e băgat de nici un om cu mintea întreagă în seamă, dar are calitatea de a vorbi limba română mai corect.

Încă din 1990, László Tökés este o prezenţă extreme de vocală şi tupeistă, fapt ce l-a menţinut în topul atenţiei.

Bine, asta o fac mulţi. Dar, la Tökés boala e grea. Deşi zice că e pastor, deci un fel de om al lui Dumnezeu, şef de turmă cum ar veni, iar confesiunea din care face parte, este una creştină care propovăduieşte adevărul şi pacea şi înţelegerea între oameni, precum şi iertarea aproapelui, individual de la bun început s-a dovedit a fi un mare mincinos şi un iredentist ordinar şi provocator, un dobitoc care nu a ezitat nici un moment să-şi îndemne turma la scandal şi la ură faţă de semeni. Păi doar un pastor satanist face chestii dinastea.

Tot timpul s-a împăunat cu titlul de luptător anticommunist. Că a suferit din partea regimului lui Ceauşescu tot felul de mizerii. Da, a suferit, dar nu pentru că era un anticominist ci pentru că era un împuţit de irredentist. Mare mincinos mai e şi pastoru’ lu peşte.

După 1989 a fost unul din cei care au creat UDMR ca formaţiune fanion care ar fi urmat cică să lupte pentru drepturile maghiarilor.

Da, însă la crearea respectivei uniuni Constituţia nu permitea să se creeze partide sau organizaţii politice pe criterii entice. Aşa că au creat un fel de struţocămilă care, sub masca unei organizaţii culturale maghiare a funţionat tot timpul ca o organizaţie politică. Aceasta nu e nici acum legală deoarece îa Constituţie, la Art. 32, aliniatul (2) se spune clar: “Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.” Adică partidele şi organizaţiile care au ca scop ori activitaţe încălcarea intergrităţii României sunt interzise.

Pe de altă parte, UDMR a fost tot timpul organizaţia curvă cu poalele în cap în faţa oricui a dus-o la putere. Dacă Uniunea e curvă, atunci curve sunt şi creatorii ei.

Avem o Constituţie care unora le place, altora ba. Iată câteva citate pe care ar trebui să le citească:

Egalitatea in drepturi

Articolul 16

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Libertatea de exprimare

Articolul 30

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură. naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri

Dreptul la Învăţătură

Articolul 32

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.

(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

Dreptul de asociere

Articolul 40

(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

Fidelitatea faţă de ţară

Articolul 54

(1)   Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

Limitele revizuirii

Articolul 152

(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

Cine nu o respectă, ar trebui să sta la închisoare ca să reflecteze la idea că aceasta există şi trebuie respectată. Deşi unii lideri maghiară spun că ei n-au votat-o, asta îi priveşte. Nu contează.

Asta dacă ar fi într-o ţară normală. În România UDMR-ului şi liderilor lor li s-au permis tot timpul mult prea multe lucruri.

Deşi este ilegal, UDMR a militat pentru ruperea unei bucăţi din România, dar pentru a masca asta cumva, i-au zis, autonomie, mai întâi culturală, apoi autonomie din toate punctele de vedere. Dar, dacă ne uităm la ce îşi doresc, nici vorba de autonomie ci de independenţă.

Să nu ne ascundem după deget. Imn, parlament, guvern, poliţie proprie etc, nu sunt atributele unei zone autonome, ci a unei reale entităţi statale independente.

Independenţa cui? A unui zis Ţinut Secuiesc. Interesant. Ai zice că ţinutul ăla nu e mai mult decât un mic sătuleţ de vreme ce doar 400 de personae s-au definit a fi secui.

Spre deoebire de alţii, eu ştiu care e diferenţa dintre unguri, secui, maghiari ori ciangăi.

Ni se fâlfâie prin faţă o istorie milenară. Abureală de cea mai joasă speţă. Între hunii lui Attila şi maghiarii de azi, d.p.v. genetic,  e cam ca între Tiranosaurus Rex şi găinile ouătoare de prin avicolele lui Adrian Năstase. N-am să extind acum discuţia în acest sens. Spun doar că Hunii erau o populaţie ( nu un popor) asiatică, o populaţie cu aspect mongoloid. Or, cei pe care azi îi ştim ca unguri seamănă mai repede a daci decât a mongoli. Există studii genetice care au confirmat că, d.p.v. genetic, megiarii de azi sunt a dracului de europeni.

În fine, să revenim la iredentistul László Tökés. Ăsta e acum parlamentar european. Interesant e că atât el cât şi alţi români aparţinând minorităţii maghiare care au această calitate, comit o seamă de grave încălcări a Constituţiei României, singura activitate a sa şi a încă unora,este aceea de a denigra ţara care i-a trimis acolo. Asta trebuia să facă autorităţile române să îi aresteze demult. Încalcă Legea Fundamentală a României. Să ne amintim cum la Budapesta, cu ocazia unui meci de fotbal între Steaua Bucureşti şi Ferencvaroş Budapesta, un suporter al Stelei a fost arestat de pe stradă ca un mare infractor, doar pentru că purta un tricou pe care scria: „Ardealu, pâmânt românesc”, ceea ce evident, este o realitate indiferent câte clopote trag nişte cretini.

Spun că ei acolo nu reprezintă România la Bruxelles România ci minoritatea căreia îi aparţin. Vax albina, minciună ordinară. Da’, de când mă rog au primit maghiarii sau orice altă naţionalitate locuri în Parlamentul European? Sunt acolo pe locuri alocate României.

Prin declaraţiile sale, mai nou episcopul Tökés e un fel de vârf de lance. Nonstop prin declaraţiile lui a incitat la încălcarea ordinii Constituţionale, la nerespectarea legilor în vigoare.

Inele din declaraţiile lui frizează demenţa. Cum alfel se poate numi răscolitrea sentimentelor generatoare de conflicte? “Bolund popă” zicea acum ceva vreme un bătrân. László Tökés nu poate fi bănuit de neştiinţă. El însuşi declara că

„Voi reprezenta interesele ţării mele”

„Voi depune toate eforturile să reprezint interesele ţării mele, în spiritul apărării drepturilor omului, ale minorităţilor şi ale libertăţilor religioase, precum şi ale valorilor europene şi creştine. Nu în ultimul rând, voi munci pentru scoaterea din izolare a fostelor ţări comuniste din Europa Centrală şi de Est, dar şi pentru drepturile comunităţii minoritare a maghiarilor din România, al căror reprezentant în Partidului Popular European sunt”

Care ţi-e ţara pastor ţignit? Da când minoritatea maghiră a primit locuri la Parlamentul European? Cum am mai spus, locul pe care il ocupă este al României nu al uneia sau alteia din minorităţi.

Şi pentru că nu părea destul de imbecile, când a fist povestea cu Kosovo imbecilul nu s-a abţinut să nu se dea în spectacol:

“Dacă o microregiune precum Kosovo şi-a dobândit autonomia, acelaşi lucru ar fi posibil şi în Ţinutul Secuiesc, şi dacă va fi nevoie, secuimea trebuie să iasă în stradă”, a declarat păduchele Tökés la Universitatea de Vară „Tusvanyos”.

Cu aceeaşi ocazie a mai spus că

„Trebuie să ajungem în tărâmul unităţii comune. O microregiune de talia Kosovo este şi Secuimea. Kosovo şi-a dobândit independenţa, de ce nu ar putea şi Secuimea să aibă autonomie? Trebuie să ieşim în stradă dacă este nevoie. Dacă trebuie, secuimea are nevoie de un model de tip catalan, dar în acel moment nu veţi mai fi la guvernare (UDMR – n.r.), pentru că am manifesta împotriva voastră”

Bravo popă bolund. Bravo. Adică mesajul ne arată pisica. Dar cum inteligenţa lui, ca a oricărui mâncător de rahat e extreme de limitată nu observă că între Kosovo şi aşa zisul Ţinut Secuiesc sunt câteva diferenţe sesenţiale. Unu, Ţinutul Secuiesc în discuţie nu are graniţă comună cu patria mamă fiind înconjurat de o ţară care se numeşte România şi doi, în România doar 400 de personane s-au declarat secui, deci respectivul ar trebui să se restrângă la o zonă cu raza de vreo sută de metrii în jurul cazanului cu pălincă unde şi-a băut el şi ceilalţi papagali care i se uită în gură ca să vadă ce inepţii mai scoate, imbecili care, sub masca luptei drepturilor maghiarilor din România desfăşoară activităţi mafiote de cea mai pură specie.

În fine, mergând puţin mai departe, ţignitul irredentist, pentru a mai fi băgat odată în seamă, cu ocazia Zilei Naţionale a Românie s-a gândit că e bines ă mai ia un polonic de rahat.

„Acum 90 de ani, Romania Mare a fost faurita prin fragmentarea tragica a tarii noastre maghiare stramosesti. Tocmai de aceea consideram ca este regretabil ca Romania libera, conceputa in focul Revolutiei de la Timisoara (1989), in numele nationalismului statal traditional, a ales o zi pentru sarbatoarea nationala la a carei sarbatorire noi, maghiarii din Transilvania, nu putem participa alaturi de fratii nostri romani, majoritari”, se arata intr-un comunicat remis presei de Laszlo Tokes.

Singura sa referire concreta la urmarile Trianonului a fost cea referitoare la scaderea accentuata a numarului maghiarilor din Transilvania, din cauza „asimilarii artificiale” a etnicilor maghiari, colonizarii unui mare numar de romani in orasele etnicilor ungari, precum si a stimulentelor acordate etnicilor maghiari pentru a parasi tara lor natala, pretinde Tokes, conform Mediafax .
Nu a uitat sa aminteasca faptul ca 1 Decembrie e o zi de doliu pentru Ungaria, din cauza faptului ca alipirea Transilvaniei la Romania a insemnat ruperea unei parti a teritoriului ungar.
Desi a transmis cele mai bune urari Romaniei cu ocazia Zilei Nationale, Tokes a spus si ca „bunavointa neconditionata si loialitatea nu ne pot face sa uitam ca este si o zi de doliu pentru Ungaria”, deoarece actuala „Romanie a fost nascuta prin divizarea Ungariei”. Da? Păi emigraţi tată, că nu se supără nimeni. Divizarea dragei tale ţări?  Se împuţinează maghiarii? Ungaria e în doliu? Bravo… acum poţi să tragi apa.

Deci jegul consideră că ţara sa e Ungaria, dar nu se simte deloc deranjat că ocupă un loc alocat României.

Pe de altă parte imbecilul îşi face griji că se micşorează numărul de coetnici ai săi, vezi doamne dni cauza unei asimilări forţate. Treaba e că aici comite una din cele mai abjecte declaraţii. Asimilarea forţată se petrece, dar nu a maghiarilor de către români ci invers. Este de notorietate modul în care în localităţile locuite majoritar de maghiară, românii au mari probleme dacă nu folosesc limba maghiară. Îmi amintesc un bătrân roman de indeva din Covasna, care plângea spunând că nepoţii lui nu mai vorbesc româneşte. Pentru că nu ştiu deoarece nu au unde o vorbi. Să mai spun depre asimilarea românilor comidsă de vremea în care oamenilor nu li se recumoştea nici un drept dacă avea nume româneşti? Am şi eu în familie o astfel de chestie. Tembelul iredentist, ar trebui să facă o comparaţie când vorbeşte de drepturile maghiarilor din România cu drepturile minorităţii române din Ungaria. Dreptul supreme al ălora e să spună că sunt români atăta timp cât o spun în ungureşte.

Ungaria e în doliu? Pentru ce? Pentru că un teritoriu pe care l-au ocupat o perioadă, ilegal a fost retituit posesorilor de drept care timp de secole erau consideraţi cetăţeni inferiori şi cu drepturi limitate? Sau pentru morţii de la Ip şi Trăznea, ori pentru studenţii care nu mai erau lăsaţi să intre la cursuri de iredentiştii unguri după cedarea ardealului prin Dictatul de la Viena, sau multe altele.

P.S. Am o rugăminte. În cazul în care vede acest text cineva care se întâlneşte cu László Tökés, îl rog să-i transmită un mic  mesaj din partea mea.

“Alături e un costum popular românesc din zona Zlatnei. Când o veni vremea să intre iar în doliu Ungaria pentru teritoriile pierdute, cei care mai doresc să tragă clopote de doliu, să caute pe cineva înbrăcat într-un astfel de costum. Apoi, să caute în partea de sus a pantalonilor care se numesc cioareci. Cam pe sub poalele cămăşii, în partea din faţă vor găsi ceva de tras în caz că li se uzează clopotele, iar în partea din spate vor găsi un loc cald unde îşi pot depune spupăturile  de doliu.”

Şoc: Nelson Monfort – jurnalistul de la France 2 vorbeşte. Incredibil …

Zilele astea, la Budapesta se desfăşoară Campionatul European de Nataţie.

E prezentă acolo multă lume de tot felul. Evenimentul fiind unul important, e şi o mulţime de jurnalişti. O mare mulţime de jurnalişti. În grămada asta e şi un trimis al postului de televiziune France 2. Se numeşte Nelson Monfort (scuzaţi expresia…) .

Ei bine, cât de jurnalist e individul, nu ştiu deoarece eu personal nu am mai auzit de el, dar că e francez, aş putea băga mâna în foc. Zicea odată cineva că dacă în preajmă e un francez trebuie să devii atent, cu siguranţă că dacă nu va comite vreo poantă, o boacănă va face sigur.  E francez, deci naţie genetic atrasă de vin şi de gafe. Aşa sunt ei, francezii …. veseli, doar că uneori fac nişte glume despre care trebuie să precizeze că sunt glume deoarece ascultătorii nu ar înţelege asta.

Ei bine, tizul marelui amiral (englez :D), urma să o intervieveze pe înotătoarea franceză Aurore Mongel şi i-a transmis acesteia că Roxana Mărăcineanu, înotătoarea franceză născută în România, este „primul ei suporter”.

„Şi este trezorierul fan-clubului tău, aşa că atenţie, deoarece cu românii trebuie să fii atent pe acest plan”, a glumit jurnalistul francez.

Realizând ulterior gravitatea ironiei sale, Monfort a încercat să se replieze. „Roxana, ştii că ţin la tine, spun asta în glumă”.

Bine, n-am să spun că la France 2 faptul de a spune prostii la adresa românilor e o obişnuinţă, asta se ştie.   Nu mai departe de în luna aprilie a acestui an, Jonathan Lambert inventând salutul „românesc”, rostit aplecat, cu mâna întinsă  şi cu textul obişnuit al cerşetorilor din Franţa. Mie televiziunea asta îmi pare una a dracului de românească, avem şi noi televiziuni şi jurnalisti care emit tot felul de prostii.

Dacă m-a deranjat faptul că francezii spun că românii fură şi cerşesc? Nu, de cerşit, se cerşeşte şi în România, de furat, se fură. O ştim prea bine şi ar trebui să fim tare ipocriţi să nu o recunoaştem. Ştim foarte bine că există şi în România şi în franţa hoţi şi cerşetori proveniţi din România şi din alte ţări. Românii care fură şi cerşesc la Paris nu sunt foarte mulţi, şi nici foarte vizibili, sau cel puţin nu sunt mai mulţi ori mai vizibili decât cei din alte ţări. Nu, deşi provin din România, cei cu haine murdare sau rupte care îşi împlântă mâna agresiv în privirea francezului sunt ţigani ( chiar dacă unii mari papagali nu mai contenesc să le spună rromi). Nu, acei indivizi sunt la fel de români, cum sunt gypsys englezi, ori gitanii francezi.

Păi privind la monsieur Monfort, nu ştiu de ce, dar parcă îl văd a fi tare român la cap.

Avem şi noi tot felul de indivizi care scriu la gazetă  şi care spun o mare mulţime de prostii.  Mă refer la cei din presa centrală, la lucrătorii din media cu sediile de bază la Bucureşti. Indivizii îmi provoacă foarte des o greaţă greu de suportat, au nişte glume de îţi vine să vomiţi după primele trei litere. Deh, uneori umorul e de foarte prost gust.

Se întâmplă multe în Micul Paris. Păi dacă oraşului de pe malul Dâmboviţei  i se spune Micul Paris şi vedem că politica, arta, umorul, par mici faţă de Marele Paris, atunci deduc că şi măncătorii de rahat bucureşteni sunt doar nişte mici mâncători de rahat, cei cu adevărat mari, sunt şi ei în marele Paris, acolo totul e mai mare, mai bine delimitat.

Pentru asta nu trebuie să fii supărat monsieur Monfort, nu e o jignire, eşti francez, iar inclinarea spre vin şi gafe a naţiei matale de absolvă în parte de vină.

Monsieur Monfort, dacă  totuşi te crezi jurnalist onorabil, poate într-o zi vei scăpa o vorbă şi despre români ca Eugen Ionesco, Brâncuşi şi alţi români pe care vi-i asumaţi, bineînţeles că ăsta nu e furt, francezii nu fură, ei îşi asumă doar bunurile altora. Sau poate scapi o vorbă şi despre românii-români nu ţigani care vin la voi şi fac pe sume de nimic munci pe care voi nu vreţi să le faceţi, de românii care muncesc cinstit. Dacă eşti jurnalist, vei face acest gest reparatoriu, dacă eşti doar un mare mâncător de rahat, nu.

Au revoir monsieur Monfort…

P.S. Am auzit că o mare vedetă din România, una de-şi zice Simona Senzual, promovată în draci de o televizune numită Antena2 (oops… tot cu 2 în coadă, ce coincidenţă…),   ar avea de gând să se stabilească la Paris într-un final. Cred că va fi o mare binefacere pentru IQ-ul acelui oraş. Va creşte semnificativ. Nu ştie ea cât e radical din patru sau cum se calculează aria cercului, dar are nişte silicoane … dacă tace zici că-i franţuzoaică rasă pură, dacă vorbeşte nu, are accent…