Arhiva

Posts Tagged ‘Romanian language’

Inepţii care urmau să ne schimbe viaţa!

12 noiembrie 2012 Lasă un comentariu

 

inept

În DEX inepţia este explicată ca fiind “faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate”. În traducere liberă, o prostie cât gardu’.

Gândirea roşie s-a născut din străfundurile întunecoase ale minţilor unor Marx şi Engels. Ea a fost apoi preluată, dezvoltată şi definitivată drept caracteristică obligatorie pentru manualul oricărui dictator, de către Lenin şi apoi de Stalin. Ceilalţi doar i-au plagiat. Şi astăzi aceştia încă mai sunt plagiaţi prin unele ţari din America de Sud, Africa sau Asia

După ’89 gândirea roşie a trebuit să se adapteze noilor evoluţii din ţările foste comuniste. Ea nu a dispărut ci doar a fost camuflată sub forma diverselor forme de exprimare, una din ele fiind inepţiaStricto sensonu ar fi nicio problemă, doar inepţii auzim zilnic. Problema devine gravă atunci când inepţia este pusă în rândul mecanismelor ce guvernează o societate, sub forma unor sloganuri sau elemente legislative, cu evidentă putere de influenţă.

Iar România a avut parte din plin de unele inepţii care ar fi putut să-i schimbe viitorul. Pe alocuri a fost chiar schimbat dar nu într-atât încât condiţionalul optativ să nu poată salva situaţia.

Prima inepţie a fost debitată de actualul “ultim tovarăş mohican în viaţă”. Cei din jurul său doar l-au plagiat, unii chiar cu succes (…). Văzându-se brusc cu o Revoluţie în braţe, tovaraşu’ Iliescu a lansat, printre altele, sloganul “Nu ne vindem ţara”. O perioadă chiar nu s-a vândut deloc, la asta ajutând şi câteva reprize de bastoane aplicate celor care ar fi fost capabili să o facă şi în special asupra celor care ar fi vrut dar nu deprinseseră destul de profund calităţile salamului cu soia tradiţional. Dar până la urmă, cu răsuflarea Europei în ceafă, mai de voie, mai de nevoie ţara a început să se vândă, adică să se privatizeze, acţiune ce lipsea cu desăvârşire din vocabularul la fel de roşu ca şi gândirea al tovarăşului. Dar dacă nu se întâmpla? Probabil că acum ne-am fi bulucit toţi să ne înscriem pe liste pentru o veche nouă Dacia cu una, două sau trei cocoaşe pe capotă, iar gospodinele ar fi avut de ales dintr-o ofertă mult diversificată de maşini de spălat Albalux şi Dero.

Cu o săptămână în urmă, la Bucureşti s-a desfăşurat Indagra, deja consacrata expoziţie specializată pentru industrie alimentară, agricultură şi zootehnie. Nu ştiu foarte multe detalii, dar acest slogan nu a fost străin de ciorba întinsă de autorităţi şi sindicate, direct responsabilă de dispariţia a două mari uzine româneşti de referinţă, Semănătoarea Bucureşti şi Tractorul Braşov. Dacă aceste două unităţi ar fi fost privatizate, atunci la Indagra am fi văzut expuse şi namile fabricate aici. Şi aş fi fost mândru. Nu numai pentru cunoscători , aceste namile sunt de-a dreptul uzine pe roţi extrem de specializate, capabile să schimbe radical, profesionist şi rapid faţa unui hectar de pământ.

Mai recent, în anul 2011, o altă inepţie a fost la un pas de a aduce schimbări majore în viaţa societăţii. După rezultatele dezastruoase ale bacalaureatului din acel an, diverşi politicieni au fost cuprinşi brusc de compasiune şi milă faţă de loazele care au înţeles prea târziu că viitorul lor nu mai poate fi subiectul unei simple şpăgi. Şi s-a născut proiectul legislativ prin care «elevii cu medie generală peste 7,00 dar care nu au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat să se poată totuşi înscrie la universităţi», sub masca unui aşa numit «an de pregătire». Autorul nu este altcineva decât actualul ministru al educaţiei, Ecaterina Andronescu, care a găsit de cuviinţă să insulte prin acest proiect legislativ grupul totuşi destul de mare de elevi care au promovat, aceştia începând să-şi pună pe bună dreptate întrebarea “Şi atunci, noi pentru ce dracu’ ne-am străduit?”. Din fericire, inepţia nu a căpătat validare legislativă. Dar dacă s-ar fi întâmplat?.Precedentul fiind creat, am fi ajuns oţară posesoare de necalificaţi patentaţi dar deţinători de diplome de specialişti, prin permiterea accesului în topul oricărui sistem de învăţământ, de oriunde din lume, a unor personaje care nu au fost în stare să promoveze examenul maturităţii lor supreme. Las la o parte o altă inepţie, de data asta devenită realitate şi anume desfiinţarea şcolilor profesionale, cele care formau meseriaşii de care toţi avem nevoie.

Cu o lună în urmă, doi parlamentari mai exotici au avut “inspiraţia” unei alte inepţii: “prescrierea tuturor pedepselor cu închisoarea mai mici de 6 ani, inclusiv” (de remarcat cinismul acestui «inclusiv»). Din nou, inepţia celor doi, i-am numit pe M. Voicu şi N. Păun nu a ajuns practică legislativă, din fericire. Dar dacă nu ar fi fost aşa? Nici nu îndrăznesc să comentez, specialiştii în drept deja au făcut roşu’n gât pe această temă. Pe scurt, în acţiunea numită «furt», oul ar fi fost net discriminat în raport cu boul…

Inepţia supremă ar fi suma imensului rău întâmplat în această vară, pentru care DEX-ul pur şi simplu nu face faţă la explicaţii. Iar noi nu mai facem faţă la imensa revoltă care ne apasă.

Doar în trecere, să mai menţionăm câteva mici inepţii, mici prostioare debitate de oameni oarecum mari prin postura ocupată, dar extrem de mici în universul gândirii lor, pretins profesionale şi profund intelectuale,

I-am numit pe aceeaşi parlamentari: etichete moi aplicate articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, dublarea filmelor în limba română, aplicarea unor buline (roşii, verzi sau portocalii) pe alimente, în funcţie de calitate, muncă patriotică de Ziua Plantaţiilor sau introducerea şahului ca disciplină şcolară ori obligativitatea celor ce stau la coadă (sic) să dea prioritate persoanelor în vârstă de peste 70 de ani etc. Iniţiatorul acestei din urmă gogoriţe este Mircea Geoană, care, probabil că a dorit să ne pregătească într-un fel pentru vremurile ce vor veni…şi omu’ se dorea preşedinte.

Aceste mici porcării nu s-au concretizat şi chiar dacă ar fi devenit parte a realităţii noastre, probabil că nu ar fi deranjat mai mult decât o groapă prost astupată de pasionaţii săpători Distrigaz sau Apa Nova (sau cum s-o mai fi chemând ea prin ţară). Dar totuşi, ele au fost emise cu intenţia cea mai serioasă şi argumentată… Mare-i Parlamentul tău, Doamne, şi mulţi stupizi în el!

Probabil că inepţiile vor curge mai departe, debitate de inepţi încă ascunşi, dar tare mi-e teamă că unele din ele vor intra curând în viaţa noastră, a tuturor, obligându-ne la o realitate pe cât de originală, pe atât de dureroasă şi frustrantă. Aşa că, JOS INEPŢIA şi INEPŢII! pare un slogan nu tocmai departe de cerinţele vremurilor pe care le trăim.

Autor: Dan Popică

Sursa: politicstand.com

 

România începe să achite nota de plată pentru prostiile USL

28 octombrie 2012 Un comentariu

Guvernarea USL tinde spre 0 ( Zero)

România începe să achite nota de plată a dezastruoasei guvernări USL. După ce Puterea a fost prea ocupată cu suspendarea Presedintelui, cu retorica anti-europeană şi cu discursuri naţionaliste ce au băgat în sperieţi Vestul, în loc să se ocupe de guvernare, iată că românii sunt cei care plătesc greşelile USL.

Astăzi,Uniunea Europeană a presuspendat trei programe operaţionale pentru România: Transporturi, Creşterea Competivităţii Economice şi Programul Operaţional Regional. Cumulat, pierderile pentru ţara noastră pot depăşi 10 miliarde de euro. La acestea se mai adaugă şi POSDRU, care a fost presuspendat din august. Aşa cum au punctat ieri şi beneficiari ai proiectului POSDRU, la marşul de protest din Capitală, acest lucru înseamnă falimentarea a sute de organizaţii şi pierderea a aproximativ 100.000 de locuri de muncă. Tot ce aveau de facut era sa duca la bun sfarsit implementarea solutiilor stabilite de Guvernul Boc si Comisia Europeana in toamna anului trecut pentru corectarea sistemului de management al fondurilor europene. Dar ei, nici aici nu au facut nimic. In plus, dacă vă amintiţi, rata de absorbţie a fondurilor UE a fost de doar 0, 01% în septembrie, iar în august a fost de 0, 02%.

Dar veştile proaste nu se termină asa. Consiliul Uniunii Europene a anunţat că aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen nu va fi discutată în aceste zile la Consiliul JAI (justiţie şi afaceri interne), ci în decembrie. Nu există însă semne că UE va fi de acord cu aderarea României la Schengen nici măcar la Consiliul din decembrie, ci dimpotrivă. Având în vedere preocupările şi abuzurile guvernării USL din această vară, numărul statelor care se întreabă: „Cum să primim România în Schengen?!” a crescut simţitor.

Proiectele de investiţii au fost uitate complet de actuala guvernare. Absorbţia fondurilor europene tinde spre zero. Membrii guvernului nu sunt primiţi în cancelariile din Vest. Aşa că, pentru că nu au cum să câştige cu un mesaj pozitiv pentru că nu au făcut nimic pentru România în lunile de guvernare, USL critică guvernele precedente. Ceea ce refuză să înţeleagă USL este faptul că un ministru cu viziune ar trebui să ştie că pentru a avea un nivel de trai decent, pensii şi salarii decente este nevoie de investiţii. Investiţiile în infrastructură, în agricultură, în turism nu sunt un moft al guvernelor de dreapta ci creează nu doar locuri de muncă, dar şi colectări la bugetul de stat.

De exemplu, România este o ţară care si-ar permite să scoată bani frumoşi de pe seama turismului montan pentru ca avem Carpatii. Dacă vrem să ne folosim potenţialul, daca vrem ca romanii si nu numai, sa isi petreaca vacantele de iarna facand ski in Romania si nu in Austria sau mai nou la vecinii bulgari, atunci trebuie să investim în pârtii, telegondole, modernizarea şi extinderea staţiunilor montane. Sunt dispusă oricând să dau sfaturi actualului ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului. Am fost ministrul care a înregistrat cea mai mare absorbţie a fondurilor europene şi, dacă e să vorbim strict despre turism, în 2011, încasările din acest domeniu au crescut cu peste 17%. Nici nu vreau să văd care este bilanţul USL din acest punct de vedere, după lunile petrecute la guvernare! Si aici realizarile lor tind spre zero, ca şi absorbţia fondurilor europene.

În schimb, trustul lui Voiculescu nu se dezice şi îşi continuă campania mediatica prin care incearca sa distruga tot ce altii au construit in Romania, eu fiind tinta principala la fel ca in ultimii ani. Cu cat am facut mai multe, cu atat televiziunea lui spumega mai mult. Mă întreb: ce a făcut turnătorul Dan Voiculescu pentru turism si pentru Romania în afară de faptul că se îmbogăţeşte de pe seama românilor ce îşi plătesc dările la bugetul de stat?

Nu vreau să fiu critică la adresa actualei guvernări USL şi atât. Mi-ar plăcea doar ca actualii guvernanţi să înţeleagă odata că interesul românilor trebuie să treacă înaintea intereselor politice. Mai ales acum, în timpul campaniei electorale, când tentaţiile sunt mari. Pentru neregulile din cadrul programelor pe fonduri europene ale UE şi amânarea la infinit a aderării României la Schengen nu plătim doar noi, dar impactul negativ se va resimţi şi asupra generaţiilor viitoare.

Autor: Elena Udrea

Sursa: elenaudrea.ro

 

%d blogeri au apreciat: