Arhiva

Posts Tagged ‘Rusia’

Ramona Ioana Bruynseels a reușit să bage Rusia în NATO

3 septembrie 2019 Lasă un comentariu

După ce Ramona Ioana Bruynseels, cea mai prospătă blondă a Varanului Voiculescu, ne-a tras una în freză cu Pământul plat, s-a apucat de geopolitică. A băgat Rusia în NATO.

Ioana Ramona Bruynseels

Prezentă la DIGI 24, blonda a șocat pur și simplu moderatorul care a întrebat-o despre partenerii din Est ai României, trimitere la Republica Moldova ori Ucraina. Halucinant, madam  ea a răspuns Bruynseels:

”Nu îi ignorăm total și nici nu avem cum. Suntem împreună cu Rusia parte a NATO, trebuie să ne continuăm exercițiile bilaterale și exercițiile din cadrul NATO pe partea militară” – a declarat cu nonșalanță blonda, evident, semn de profundă cunoaștere a relațiilor internaționale ale României, și a faptului că cei de la Kremlin nu mai contenesc cu tot felul de amenințări mai mult sau mai puțin voalate din cauza scutului anti-rachetă de la Deveselu.

Mai mult, relațiile dintre NATO și Rusia s-au răcit foarte mult în ultimii ani din cauza anexării Crimeei și a luptelor din estul Ucrainei.

Degeaba s-a apucat madam Bruynseels să încerce la Antena 3 să dreagă busuiocul. Păsărica ce i-a ieșit din cavitatea bucală nu mai putea fi oprită.

În emisiunea ”Punctul de întâlnire” de la Antena 3, ea a declarat:

„Nici nu am îndrăznit să gândesc că Rusia ar fi membru NATO. Cred că cei care mă cunosc și cei care nu mă cunosc știu acest lucru. Noi știm cu toții de ce a apărut NATO în lume. Ce s-a întâmplat aseară.. eram pe finalul emisiunii, vrei să spui multe, vrei să le spui concentrat și efectiv a avut loc o inversiune a frazei. M-am referit categoric la faptul că România este parte NATO. Am fost întrebată cum văd eu această relație. Bineînțeles că ținând cont de ultima discuție dintre șeful Comitetului Militar al NATO și șeful Statului Major al Rusiei, o discuție care a mers bine, nu pot să fiu optimistă. Noi cu toții ar trebui să ne dorim ca aceste relații dintre NATO și Rusia să se dezghețe și exercițiile din cadrul NATO să continue, iar eu cred că noi trebuie să construim și pe relația cu SUA. Atâta timp cât Rusia își respectă obligațiile la nivel internațional și respectă tratatele pe care le avem și pe care NATO le discută atât de mult, cred eu că trebuie să rămânem în continuare în aceste relații. La asta m-am referit, dar atunci când mai ai câteva secunde din emisiune și presiunea este mare, suntem și noi oameni, suntem obosiți, iată că s-a produs acea inversiune a topicii frazei. Îmi asum întru totul pentru că eu am fost acolo și eu am spus-o. Rusia e un partener foarte dificil” – a explicat la Antena 3 Ramona Ioana Bruynseels încercând să dreagă busuiocul. 

P.S. Stai și te întrebi care a fost de fapt intenția Varanului când a pus-o pe madam Bruynseels să candideze. O fi vrut să facă mișto de ea?

OARE RUSIA S-A TÂMPIT ?

10 februarie 2019 4 comentarii

În ultima vreme am o foarte mare dilemă … Oare Rusia s-a tâmpit?

Înainte de orice, cred că ar trebui să facem un exercițiu de imaginație.

Un om știe că s-ar putea ca într-o zi niște tâlhari îi pot ataca familia. Omul își pune tot felul de sisteme de alarmă, își cumpără câini de pază, își face rost de arme cu care să se apere de tâlhari, face el ce știe pentru a se putea apăra.

Surpriză mare. Omul se trezește dat în judecată de tâlhari care se simt amenințați de câinii de pază, se armele de apărare, de sistemele de alarmă instalate de om pentru a se apăra.

Cred că orice minte de om sănătos la cap va spune că ceea ce am descris mai sus e o tâmpenie, o aberație debitată de o minte bolnavă. Ei bine nu e chiar atât de aberant. Exact ara face Federația Rusă … se plânge că se simte amenințată de sistemul de apărare din care face parte baza de la Deveselu.

Extrem de simplificat situația este cam așa:

Invocând faptul că în Ucraina etinia rusă este în  pericol Rusia își însușește Peninsula Crimeea. De ce a făcut asta de fapt? Simplu, pentru că în Crimeea este portul Sevastopol, port în care e baza  unde ”locuiește” Flora Rusă a Nării Negre. ( Oare cum dracu de tot ”uită” Rusia să își retragă Armata a XIV din Transnistria? Nu cumva pentru că într-o zi minoritatea Rusă de acolo ar urma să ”se simtă amenințată”? În fine, asta e altă poveste.

Revenind la Flota Mării Negre, Rusia a investit enorm în modernizarea ei, navele fiind dotate cu rachete care pot lovi ORICE PUNCT DIN EUROPA, deci armament eminamente de atac… Ce să vezi? … surpriză, vodcarii de la Kremlin înțeleg că sistemul de apărare din care face parte baza de la Deveselu și cea care urmează a fi înstalată în Polonia pot face ceva … să le doboare rachetele plecate să atace Europa încă din faza de urcare când sunt mai vulnerabile.

Ce face Rusia? Se dotează cu rachete ultraperformante în ideea de a distruge sistemul de apărare al Europei înainte de un eventual atac rusesc… Interesant nu? Ucigașul se plânge că victima are tupeul să se apere…

Cred că nu e deplasată întrebarea: RUSIA S-A TÂMPIT?

DEMENTUL PUTIN ȘI ETILIZAȚII GENERALI RUȘI, OFTICAȚI CĂ RUSIA A PIERDUT DTATUTUL DE SUPERPUTERE REVITALIZEAZĂ VISUL DE AUR AL ȚARILOR: CONTROLUL ASUPRA BALBANILOR PENTRU A PUTEA CONTROLA EUROPA.

În toată istoria sa, țarii ruși au avut o marotă, doreau să controleze Europa și Orientul Mijlociu prin controlul asupra  Peninsulei Balcanice. Doar că de la o vreme Balcanii sunt sub control NATO și SUA și rușii trebuie să se lingă pe botul împuțit.

Cum Dementul conducător al Rusiei, țarul Putin (corect ar fi fuhrerul Putin) și șleahta de generali bețivi șiparanoici cu care s-a înhăitat, nu au argumente economice sau de altă natură s-au trezit că trebuie musai nevoie mare că istoria trebuie revizuită și Europa trebuie să tremure în fața gigantului păduchios de la Răsărit.

S-au apucat și au dotat Flota Mării Negre cu armament performant pentru a putea arăta Europei pisica atunci când nu o mai poate face cu gazul siberian. Doar că rachetele ale jmechere riscă să cadă la pământ ca Mircea Badea din  cauza găselniței americane numite Scut Antirachetă… sistem eminamente defensiv care poate reacționa la un eventual atac.

Evident că s-au enervat la cât a costat dotarea Flotei Mării Negre. Așa că, ce să vezi, s-au dotat cu rachete care ar distruge acest sistem de apărate pentru ca rachetele de atacă să poată evolua în voie.  Ei, dar cum prostul nu-i prost destul dacă nu e și fudul,  Ministerul rus al Apărării a propus  SUA să distrugă lansatoarele de rachete Mk-41 din dispozitivul de apărare antirachetă din România care ar încălca Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare (INF), a anunţat purtătorul de cuvânt al ministerului, generalul maior Igor Konaşenkov, citat de TASS. 

Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse propune părţii americane ca în perioada dinainte de expirarea Tratatului INF să ia măsurile necesare pentru revenirea la respectarea strictă a Tratatului INF prin distrugerea lansatoarelor universale Mk-41 desfăşurate la sol, dezvoltate pentru lansarea rachetelor de croazieră Tomahawk, a rachetelor-ţintă, similare în privinţa caracteristicilor cu rachetele balistice cu raza medie şi scurtă de acţiune, distrugerea dronelor de atac care, după caracteristicile lor, cad sub incidenţa termenului de ‘rachetă de croazieră terestra’, conform INF”, a menţionat acelaşi purtător de cuvânt, citat de Agerpres.

Cum ar veni, rușii îi roagă pe americani să își dea jos armura pentru a le putea înfige brișca în mațe.

ROMÂNIA – POZIȚIA OFICIALĂ

În urma consultării, cu aliații din NATO, Ministerul nostru de Externe, consideră solicitarea “complet irelevantă, întrucât scutul de la Deveselu, este pur defensiv”. “Orice încercare a Federației Ruse, de a nega asta ,constituie o flagrantă dezinformare, și o încercare de a distrage atenția, de la încălcarea reală a Tratatului ,de către statul rus”, se arată în comunicatul ministerului de externe.

Nu este prima oară când Rusia acuza Statele Unite că încalcă Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare prin componentele antirachetă desfăşurate în România, la Deveselu, şi care urmează să fie instalate şi în Polonia.

Autorităţile de la Bucureşti au precizat în repetate rânduri ca scutul de la Deveselu “este o structură militară pur defensivă, fără nicio componentă nucleară”.

REACȚIA NATO

Alianţa Nord-Atlantică a reacţionat în urma demersului făcut de Moscova, prin care cere Statelor Unite distrugerea Scutului antirachetă de la Deveselu, spunând că această cerere este o tentativă de a distrage atenţia de la faptul că Rusia a încălcat Tratatul INF. Purtătoarea de cuvânt a NATO, Oana Lungescu, a declarat:

„Aceasta este o nouă tentativă flagrantă de a distrage atenţia de la încălcarea tratatului INF de către Rusia, prin dezvoltarea şi implementarea rachetei sale SSC8.  

Afirmaţiile Rusiei sunt de lungă durată şi nefondate. Baza de la Deveselu este parte a sistemului de apărare antirachetă al NATO, care este pur defensiv.  

Mai mult decât atât, dronele Statelor Unite, la care se referă Rusia, nu sunt rachete. Şi nici sistemul de apărare antirachetă al NATO, nici dronele americane nu încalcă Tratatul INF.

Îi solicităm Rusiei să înceteze să mai facă aceste acuzaţii nefondate şi, în schimb, să se concentreze pe întoarcerea la respectarea Tratatului INF.”  

Ministerul rus al Apărării a propus joi SUA să distrugă lansatoarele de rachete Mk-41 din dispozitivul de apărare antirachetă din România care ar încălca Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare (INF), a anunţat purtătorul de cuvânt al ministerului, generalul maior Igor Konaşenkov, citat de TASS.

„Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse propune părţii americane ca în perioada dinainte de expirarea Tratatului INF să ia măsurile necesare pentru revenirea la respectarea strictă a Tratatului INF prin distrugerea lansatoarelor universale Mk-41 desfăşurate la sol, dezvoltate pentru lansarea rachetelor de croazieră Tomahawk, a rachetelor-ţintă, similare în privinţa caracteristicilor cu rachetele balistice cu raza medie şi scurtă de acţiune, distrugerea dronelor de atac care, după caracteristicile lor, cad sub incidenţa termenului de rachetă de croazieră terestra, conform INF”, a menţionat acelaşi purtător de cuvânt.

Potrivit lui Konaşenkov, Washingtonul nu a luat măsuri pentru a opri încălcarea angajamentelor asumate prin Tratatul INF şi nu a furnizat nicio dovadă în sprijinul acuzaţiilor sale împotriva Moscovei.

Preşedintele Donald Trump a anunţat că Statele Unite vor începe procesul de retragere din Tratatul INF începând cu data de 2 februarie. Vladimir Putin a declarat, pe 2 februarie, că Rusia şi-a suspendat participarea la Tratat ca răspuns la retragerea unilaterală a Statelor Unite. El a menţionat că Moscova nu va fi târâtă într-o nouă cursă scumpă a înarmărilor înainte de a adăuga că toate propunerile ruseşti privind dezarmarea au rămas „pe masă” şi că uşile au rămas „deschise”.  

Rusia a suspendat Tratatul INF în weekend după ce Washingtonul a anunţat că se va retrage în şase luni dacă Rusia va continua să încalce tratatul, acuzaţii negate de Moscova.  

Tratatul semnat în 1987 elimină rachetele cu rază intermediară din arsenalurile Rusiei şi Statelor Unite.

Din categoria DELIRUM TREMENS: Mihai Fifor, Ministrul Apărării, furnizează argumente propagandei rusești, antiromânești

1 august 2018 2 comentarii

Se pare că în guvernul condus de reprezentanta lui Liviu Dragnea, madam 4V, Veorika Vasilika Valoroasa din Videle e o adevărată întrecere la comiterea de gafe în public.

După ce blonda cu freza blindată care conduce guvernul a mutat Câmpia Libertății de la Blaj la Alba Iulia, clovnul de la Ministerul Apărării Naționale a comis o declarație care a băbat Kremlinul în ședință și a pus la muncă spionii ruși care își fac veacul pe la Deveselu.

Cine l-a văzut marți Antena 3 a putut afla că la Deveselu nici pe departe să existe rachete antirachetă ci ditamai rachete balistice, rachete prin definiție cu rol ofensiv, declarație care ar reușit să facă praf toate eforturile de convingere a lumii că Scutul Antirachetă instalat la Deveselu e o drăcie defensivă. Da, ar fi reușit dacă nu ar ști lumea că la MApN e rege un clovn …

„Evident că niciodată preşedintele Putin nu o să fie extrem de încântat de faptul că în România se dezvoltă capabilităţi militare foarte serioase. Cum ar putea să fie vreodată preşedintele Putin încântat de faptul că în România avem baza militară de la Deveselu, cu rachetele balistice, cum ar putea vreodată preşedintele Putin să fie încântat că avem baza de la Mihail Kogălniceanu populată cu militari americani şi noi insistăm în continuare faţă de SUA în parteneriatul strategic să asigurăm permaneţa militarilor americani pe teritoriul românesc? Cum ar putea vreodată Federaţia Rusă să fie încântată că România îşi dezvoltă capabilităţile navale?” – a declarat ministrul apărării.

Degeaba s-a mai strofocat Mihai Fifor să dreagă busuiocul când a fost rugat de Digi 24 să explice afirmația: „baza de la Deveselu se ocupă cu rachete balistice”, spunând:

„Foarte multă lume a încercat să explice la dumneavoastră ( la postul Digi24 n.r.), și am urmărit lucrul acesta, și au fost explicate foarte bine din punct de vedere tehnic modul în care funcționează scutul antirachetă de la Deveselu, modul în care rachetele interceptoare interceptează rachete cu încărcătură balistică și distrug aceste rachete. Subiectul a fost foarte bine explicat la dumneavoastră”, a declarat Fifor.

Care este efectul spuselor mărcăriciului de la MApN? A dat un balon de oxigen celor care fac eforturi să arte cât de mare este pericolul la adresa Rusiei reprezentat de Scutul Antirachetă de la Deveselu.

De exemplu Sputnik.md, site de propagandă antiromânească în limba română, administrat și finanțat de Kremlin a preliat declarația ministrului şi pezentat-o într-o cheie care nu lasă loc de echivoc.

„La mai puţin de 24 de ore de la declaraţia făcută la Antena 3, unde a vorbit clar despre existenţa rachetelor balistice de la Deveselu şi, deci, i-a dat dreptate, în sfârşit, chiar dacă fără să îşi fi dorit asta, preşdintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin care a precizat că scutul de la Deveselu reprezintă o ameninţare directă şi imediată la adresa securităţii naţionale”, scrie site-ul Sputnik.md.

Profitând de gafa ministrului român al Apărării, publicaţia rusă insistă pe idea vehiculată constant de Moscova în chestiunea Deveselu, subliniind că: „Anterior, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a declarat în mai multe rânduri că scutul de apărare antirachetă din România poate fi ușor echipat cu rachete de rază medie de acțiune, rachete de atac”.

Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a declarat pentru presă că: „Prin afirmaţia sa, Mihai Fifor a alimentat propaganda rusă care încearcă să găsească justificări pentru încălcarea acordurilor cu SUA şi NATO în vederea amplasării de armament în Crimea”.

P.S. Din câte știu, până la ora publicării acestui text nici Fifor nu a dat de înțeles că ar intenționa, cum ar fi normal, să își dea demisia, nici Dragnea și camarila lui nu intenționează să îl demită.

P.S. Mesaj pentru Ministrul Apărării, Mihai Fifor: Bă nătângule. dă-ți dracului demisia până nu provoci un atac din partea Rusiei.

Igor Dodon dorește un nou mandat prezidențial

Igor Dodon a confirmat că dorește un nou mandat de președinte al Republicii Moldova.

Într-o conferință de presă, Igor Dodon, președintele în exercițiu al Republicii Moldova a anunțat că dorește un nou mandat prezidențial.

– Domnule Președinte – a întrebat un jurnalist – este adevărat că doriți să candidați pentru un nou mandat prezidențial?

– Desigur – a răspuns Președitele Republicii Moldova – nu doar că voi candida dar voi și câștiga.

– Domnule Dodon – a întrebat alt jurnalist – s-a zvonit că intențonați să deschideți un port la Oceanul Pacific. Cum intenționați să faceți asta?

– Simplu – a răspuns Dodon – îndată ce vom cuceri Rusia trecem la construirea portului.

Baba Ștanga susține că tribunul Corneliu Vadim Tudor felicită Naționala României pentru că boicotează Campiontaul Mondial de Fotbal din 2018 care se va desfășura în Rusia

4 septembrie 2017 Lasă un comentariu

 

Cunoscuta clarvăzătoare Baba Ștanga a făcut publică o informație șocantă: Echipa Națională a Românie nu pierde o calificare la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal  care se va desfășura în Rusia în 2018, ci îndeplinește o misiune patriotică, menită să contribuie la demnitatea națională.

Baba Ștanga a mărturisit că i-a transmis Corneliu Vadim Tudor că felicită Naționala României pentru că boicotează Campionatal Mondial de Fotbal din 2018 care se va desfășura în Rusia

Doamna Ștanga a mărturisit că tocmai se întinsese în pat când a auzit în cap, deasupra urechii stângi un țârâit ca de telefon .. era Corneliu Vadim Tudor:

”Aseară – mărturisește emoționată Baba Ștanga – după ce s-a terminat emisiunea lui Mircea Badea, mi-am pus, ca de obicei, părul pe bigudiuri și mi-am luat budugăii flaușați și îmblăniți, sunt cam sensibilă de la o vreme și mă cam tem să nu mă tragă curentul, și mă întind pe pat. Trag eu două țigări și, tocai când o aruncam în scrumieră pe a doua aud așa, un fel de țârâit deasupra urechii stângi. M-a gândit că am răcit acum trei luni când am făcut baie. Zic totuși: ”Alo?”.

O voce ca din altă lume îmi spune: ”Sunt Tribunul, Corneliu Vadim Tudor … fato, ascultă atent că nu am timp să repet, sunt într-o scurtă pauză săptămânală de respirație. Transmite românilor că trebuie să se bucure că avem o echipă națională de fotbal mânată de patriotism. Mulți cred că sunt niște ciuperci. Greșesc, sunt niște eroi care, boicotează Campionatul Mondial de Fotbal  care se va desfășura în Rusia în 2018 pentru a protesta împotriva faptului că Rusia a ocupat Crimeea. Bravo lor eroilor”

Eu ce să fac? V-am adus informația să o faceți publică. Nu e chiar tot ce mi-a zis domnul Vadim. Mi-a mai spus și o poezie de vreo jumătate de oră dar fiind doar o babă proastă cam am probleme cu ținerea de minte … Eu v-am zis, dumneavoastră faceți ce vreți cu informația. Acuma trebuie să plec … N-ai cumva o țigară?” – a mai spus Baba Ștanga mulțumită că și-a ușurat sufletul.

Războiul rece se intensifică, războiul bate la ușă, Media PRO, Intact Grup și Realitatea TV implicate direct

11 ianuarie 2017 Lasă un comentariu

INCENDIAR. Războiul rece se intensifică, războiul nuclear bate la ușă, Media PRO, Intact Grup și Realitatea TV implicate direct.

Războiul rece atinge noi culmi. CIA  și KGB dezvoltă războiul informațional.

– KGB: ”Trump are anumite devianțe comportamentale, care implică urină.”

– CIA: ”Putin are obiceiuri scârboase. Se uită regulat  la  emisiunea lui Măruță.”

– KGB: ”Mircea Badea la îngrozit pe Trump. I-a transmis amenințarea lui Dan Voiculescu că îi scoate Scutul din priză dacă nu-l ajută să iasă din pușcărie.” 

– CIA: ”Putin are întâlniri nepotrivite cu Cosmin Gușă și  Rareș Bogdan.”

– KGB: ”Trump are relații imorale cu Lavinia Șandru și Denise Rifai.”

Ce poate urma? Războiul nuclear…

 *  *  *  * *

Iată că planeta este în pragul unui devastator război rece între SUA și Rusia, care devine din ce în ce mai fierbinte. Confruntarea atinge culmi din ce în ce mai înalte. 

După ce, în urmă cu câteva zile, probabil cu ajutor din partea CIA, apăreau în presa de mare probitate informații despre activitățile lui Vladimir Putin care ar urmări cu mare atenție emisiunile lui Măruță de la PROtv. Unii spun că este vorba de faptul că liderul moscovit ar fi fascinat de decolteul Andrei, soția lui Măruță, alții că acesta, fiind la bază ofițer de informații doreste să afle ”la prima mână” ce se întâmplă în România, aflăm că și KGB ar fi pus mâna pe informații despre o întâlnire ținută în mare secret de Casa Albă, între Donald Trump și Mircea Badea în calitate de reprezentant al lui Dan Voiculescu care nu a putut să facă această călătorie din motive obiective.

Dar să le luăm pe rând …

Mai întâi, probabil cu implicarea KGB au apărut în spațiul public informații cum că noul președinte al SUA ar avea anumite devianțe comportamentale, care implică urină. În consecință, CIA a tras niște sfori, cum doar ea știe să facă și au apărut imagini extrem de scârboase  cu Vladimir Putin în plină concentrare urmărind emisiunea lui Măruță de la PROtv.

putin-se-uita-la-emisiunea-lui-maruta

Aceste imagini au fost aruncate în public ca niște bombe de presă devastatoare de către CNBC a cărui conducere a anunțat într-un comunicat  că:

„Agenții CIA au reușit să obțină o serie de înregistrări din care reiese că dictatorul rus se uită dup-amiaza la emisiunea „La Măruță”, difuzată de o televiziune de obscenități din România. Imaginile sunt prea puternice, extrem de scârboase, și nu pot fi difuzate la televizor”, după cum a declșarat un reprezentant al CNBC. 

Această scurgere de informații a pus pe jar autoritățile moscovite, serviciile secrete rusești mobilizându-se pentru a găsi spionul infitrat sau trădătorul. Surse credibile din cadrul CIA au confirmat că agentul care a obținut imaginile cu Putin uitându-se la Măruță a înghițit pastila cu cianură pentru că nu mai putea să doarmă de scârbă când l-a văzut „în acțiune” pe cunoscutul prezentator român.

( Citește articolul ” Război rece! Americanii amenință cu un video mult mai scârbos, cu Putin uitându-se la Măruţă ” ).

Cum KGB nu este un serviciu secret care să renunțe prea ușor iată că niște agenți infiltrați la o bodegă de lângă Casa Albă au reușit să afle de una din întâlnirile extrem de tensionate a lui Donald Trump cu reprezentantul lui Dan Voiculescu, celebrul realizator de televiziune Mircea Badea.

Întâlnirea respectivă a atins paroxismul, după cum se vede și în imagine, când Badea i-a transmis lui Trump cererea imperativă a lui Voiculescu, acesta dorind ca noul președinte american să facă o vizită în România și în mare secret să facă presiuni asupra autorităților dâmbovițene de a fi eliberat din închisoare.

mircea-badea-l-a-amenintat-pe-trump

Deoarece prin gura lui Mircea Badea își exprimă nevoile Dan Voiculescu acesta l-a amenințat pe Trump că dacă nu face tot ce poate să îl scoată din pușcărie îi scoate din priză scutul de la Deveselu și îi bagă zahăr în motoarele generatoarelor independente apoi, profitând de întuneric, cu ajutorul lui Sebastian Ghiță, specialist în computere virusează computerele ceea ce va duce la blocarea întregii rețele de computere a apărării americane.

Surse din KGB și CIA au dezvăluit că următorul pas ar fi implicarea în aceste dezvăluiri a unor jurnaliști de la Realitatea TV, CIA urmând a arăta dovezi despre legăturile periculoase dintre Vladimir Putin pe de o parte și Cosmin Gușă respectiv Rareș Bogdan pe de alta. La rândul său, KGB urmând a prezenta probe despre întâlniri mai mult decât fierbinți și cel puțin imorale dintre Donald Trump și Lavinia Șandru precum și dintre Trump și Denise Rifai.

Analiștii englezi in strategii militare, strategii geopolitice și strategii de agățat de la Institutul de Strategii Militare, Geopolitice și de Agățat de la HMQ University din Londra spun că cei doi pași, și anume, dezvăluitea relațiilor dintre Vladimir Putin pe de o parte și Cosmin Gușă respectiv Rareș Bogdan pe de alta, precum și a   întâlnirilor mai mult decât fierbinți și cel puțin imorale dintre Donald Trump și Lavinia Șandru precum și dintre Trump și Denise Rifai nu pot arăta decât un lucru… Ceea ce urmează după aceea nu poate fi decât un război nuclear direct între SUA și Rusia … sfârșitul lumii de fapt.

În toată povestea aceasta cu implicații devastatoare există și o parte bună.

Aflată într-o stare cam euforică după o repriză de chimioterapie și relaxare cu LSD, doamna profesor Adeline Jenika Cesterfilde Hotlips , specialistă în analize a declarat:

”Să știți că în tot rău este spre bine. După o profundă analiză a situației geopolitice am ajuns la concluzia că există și o parte bună. Prin  faptul că Europa va fi rasă de pe fața pământului va dispărea unul din cele mai periculoase fenomene care riscă să distrugă civilizația creștină occidentală. Va dispărea migrația arabă. Nici măcar arabii nu sunt destul de cretini ca să migreze dintr-o zonă măcinată de un război fratricid  clasic într-o zonă rasă de pe fața pământului de un război nuclear. Deci, una peste alta, putem fi mulțumiți.” – a încheiat doamna profesor Adeline Jenika Cesterfilde Hotlips

Poate vom reveni … 

Dacă Republica Moldova nu renunță la Transnistria va rămâne Zona Crepusculară a Europei pentru totdeauna

14 noiembrie 2016 Lasă un comentariu

Cred că nimic nu este mai logic decât rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. 

Este rezultatul unui cumul de evenimente pe care le putem numi istorice. Acel anunț de după câștigarea independenței prin care se spunea că Moldova vrea să fie neutră militar ar fi unul din acele evenimente, un altul ar fi cadoul otrăvit făcut de Stalin.  Transnistria. Să fim realiști acel teritoriu nu ar trebui să fie al Republicii Moldova. Prezența rusă din Transnistria face ca Republica Moldova să nu poată fi luată serios dacă ar spune că vrea în UE sau NATO. Europa se termină pe Nistru și punct.

Rușii nu vor putea niciodată să fie determinați în vreun fel să plece de acolo. Ba mai mult, o Transnistrie încă lipită de Republica Moldova le poate da rușilor apă la moară și în numele protejării minorității ruse, să invadeze și să o anexeze.

Dacă acum Transnistria nu ar fi fost parte a Republicii Moldova candidatul pro rus nu ar fi putut câștiga.  73.000 de voturi au făcut diferența …

Unul din efectele faptului că Transnistria este parte a Republicii Moldova este că  țara datorează azi 90% din PIB către Gazprom, datorie care tot crește, și asta în contextul în care cca 70-80% din datoria pentru gazele rusești e făcută în Transnistria.

Da… cred că a venit vremea ca Republica Moldova să spună Transnistriei PA și PU …  Oricum, de facto, Transnistria nu este parte a Moldovei …

Dacă Republica Moldova nu renunță la Transnistria va rămâne Zona Crepusculară a Europei pentru totdeauna

În continuare un articol publicat de contributors.ro, articol scris de Ana Otilia Nuţu, analist de politici publice în energie și infrastructura la Expert Forum, o interesantă analiză a situației de fapt.

După alegeri. De ce Occidentul trebuie să stea cu ochii pe Moldova

Ana Otilia Nuţu Analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

Ana Otilia Nuţu
Analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

După o campanie destul de urâtă și dezechilibrată, în care unul din candidați a avut în spatele său o mașinărie de partid, o parte din biserică, presă, primari, microbuze, legea care limitează numărul de buletine în diasporă la 3000, iar cealaltă doar internetul și o mână de voluntari inimoși, alegerile din Moldova s-au terminat cu un rezultat destul de strâns: 48-52, sau 73.000 de voturi diferență.

Rezultatele le vor comenta unii mult mai pricepuți decât mine, la fel, se va discuta mult despre cum au votat diverse categorii de electorat, pe regiuni, sexe, vârste, geografic etc. În peisajul global al anului 2016 cu Brexit, Trump, Siria, Erdogan sau Ucraina, Moldova pare chiar ultima preocupare pentru liderii occidentali, la categoria ”și altele”. Din nou, lumea va fi mulțumită dacă măcar e liniște în mica țărișoară de la marginea Europei și măcar la vedere nu sunt derapaje prea grave de la litera acordurilor internaționale.

Cu toate acestea, Moldova merită mult mai multă atenție, cam cum ai face când știi că pe acolo se finanțează partide extremiste în Vest, se spală bani, se încalcă embargouri și, în general, se cam face mișto de tine, gluma cinică a zilei fiind Transnistria. Până nu vedem asta, e greu de priceput ceva din “războiul neconvențional al Rusiei”.

1. Am explicat că Moldova datorează azi 90% din PIB către Gazprom, datorie care tot crește. În atari condiții, mâinile unor politicieni sunt întrucâtva legate și tind să cred că marea discuție cu direcția Moldovei e văzută la noi în termeni prea simpliști, pro sau anti-ruși, ca și când totul ar fi în funcție de culoarea unui partid, de o mână de oameni de la vârf și, mai ales, de ce spun ei public. De parcă n-am avea și noi exemple gârlă de discurs dublu la noi acasă. Dacă vreți să vedeți cine e cu adevărat pro-occidental și cine nu, diferența ar fi cine ia o decizie curajoasă care sa oprească acumularea datoriilor de ACUM încolo. Guvernul “pro-occidental” a preferat prelungirea contractelor existente.

Ca să vedem peisajul mai larg, de menționat că cca 70-80% din datoria pentru gazele rusești e făcută în Transnistria. O mare parte din datorie vine din energia electrică, vândută moldovenilor printr-o companie offshore care ia banii pe curent și nu plătește gazul. Compania offshore duce până la niscaiva companii implicate în faimosul furt al miliardului, iar niște plăți parțiale se duc, se pare, la finanțarea regimului separatist de la Tiraspol.

Ați crede că pro-occidentalii la guvernare în Chișinău și lăudați de ai noștri pentru eforturile reformiste fac tot ce le stă în putere ca să limiteze dependența de Rusia și furturile din buzunarul cetățenilor către companii din Transnistria, nu? Ei, guvernul Filip (pro-occidental) a prezentat ca pe un mare succes în martie că firma asta de furăciuni prin offshore-uri le-a oferit acum un preț ceva mai bun! Stați, că mai urmează: compania offshore, din Transnistria, are licență de la autoritățile moldovenești, în condițiile în care în orice țară normală un furnizor nu ia licență dacă are datorii neplătite de miliarde de dolari, bașca Transnistria e un no man’s land necontrolat altminteri deloc de autoritățile de la Chișinău, sau așa se pretinde.

2. Merită citite pe îndelete investigațiile celor de la RISE Moldova. Ei au scris tot soiul de articole bune, de pildă, despre cum Rusia importă prin Moldova (prin companii înregistrate în Transnistria) și Belarus produse din UE. Asta, în ciuda “geopoliticii” mari și oficiale, aia după care ne ghidăm analizele și care spune că UE dă sancțiuni, iar Rusia răspunde cu embargou pe importuri. În spatele geopoliticii, afacerile merg ca până acum, Estul (aka Putin) înțelege acest modus operandi, occidentalii nu.

3. Tot RISE arată cum Rusia a finanțat prin Moldova partide extremiste din occident, ca Frontul Național al lui Le Pen. Atenție, și acolo avem alegeri în aprilie 2017.
În tot acest timp, Occidentul stă cu gura căscată și discută savant despre vocea poporului, despre making our countries great again, despre independența de UE și de NATO, de birocrați și tehnocrați și specialiști lipsiți de inimă. Se trăncănește și despre banii lui Soros, deși de asta cred că tot Putin s-a îngrijit, occidentalii doar pică în plasă.

4. Că tot vorbim despre cum Transnistria e și nu e parte din Moldova și dublul discurs de la Chișinău, e interesant cum s-au putut mobiliza moldovenii din Transnistria la vot, cu microbuzele și lista de prezență de la fabrică și cum au știut autoritățile din Moldova că de data asta vor veni mult mai mulți la vot decât în primul tur, ca să suplimenteze numărul de buletine cu 3 zile înainte de alegeri. Doar se știe, moldovenii de la putere pe malul drept nu au nicio putere pe teritoriul separatist de pe malul stâng, nu?

Pe scurt, Moldova trebuie să rămână pe radarul Occidentului. Rezultatul alegerilor nu înseamnă că moldovenii se orientează spre Moscova, iar până una-alta, Moldova depinde de banii Occidentului pentru pensii și salarii și de Moscova să nu execute datoria istorică. Moldova depinde de banii europeni și de la FMI, în condițiile în care datorează 90% din PIB Rusiei, deci oricine e la putere va trebui să facă un balet fin ca să-i convingă și pe unii, și pe ceilalți. Ceea ce trebuie să înțeleagă partenerii internaționali, inclusiv România, este că:

– politicienii din regiunea asta mint. Mult. Spun și unora, și altora, ce vor să audă. Noi știm cum e în România, în Moldova e de 100 de ori mai multă duplicitate. Iar Transnistria e o schemă cinică de furăciune, prin energie, prin alte afaceri, o mașinărie de spălat bani și de finanțat interesele lui Putin în Europa, schemă construită batjocorind sute de mii de oameni. De această mașinărie nu sunt străini niște oameni cu legături la Chișinău.

– banii trebuie să vină cu condiții, iar condițiile să fie monitorizate. Nu se poate să iei bani pe credit din Vest, dar să sifonezi banii propriilor cetățeni prin offshoreuri. Votul de ieri arată că lumea s-a săturat de corupție, nu că e anti-occident. Condițiile trebuie să lovească dur în schema infracțională Transnistria.

– România, în special, trebuie să ajute Moldova să nu mai depindă de Gazprom și de centrala din Transnistria. Trebuie să ne grăbim cu interconectările pe gaze și energie electrică, altminteri, oficialii de la Chișinău, indiferent cine vor fi aceia, vor putea fi șantajați oricând de Rusia cu tăierea gazului sau a curentului. Putem contribui chiar cu bani, merită ca afacere și pentru noi, cu condiția să punem și presiuni pentru ”întărirea statului”, adică reforma justiției și reforma autorităților de reglementare care dau licențe offshore-urilor.

Sursa: contributors.ro

DESPRE AGRESIUNEA INFORMAȚIONALĂ DUSĂ ȘI ÎN ROMÂNIA – Interviu realizat de Melania Cincea cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate

25 august 2016 2 comentarii

În zilele care au trecut s-au spus multe despre o un ipotetic transfer de armament nuclear din Turcia în România, despre Scandalul creat de jurnaliștii de la Sky News, despre războiul informatic în care suntem, vrem, nu vrem, implicație.

 realizează un interesant interviu cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate, actual preşedinte al Center for Conflict Prevention and Early Warning Bucureşti, în care abordează  subiectul agresiunii informaţionale, dusă şi în România, prin propagandă, troli şi război psihologic.

Ca de obicei, frumoasa jurnalistă bănățeancă, dă dovadă de un profesionalism jurnalistic de la care nu a făcut niciodată rabat.

Interviul a fost publicat pe site-ul putereaacincea.ro la data de 24 august 2016 și pe site-ul  timpolis.ro  la data de 25 august 2016 sub titlul: Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate: “Ni s-a dovedit că în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie”

Eu zic că merită citit…

Iulian Chifu, Melania Cincea

Iulian Chifu, Melania Cincea

Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate:

“Ni s-a dovedit că în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie”

Punerea în circulaţie a informaţiei privind mutarea armelor nucleare din Turcia în România a dovedit că, pe baza unei informaţii cvasi-credibile, eventual cu o sursă sunând europeneşte, în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie, declară într-un interviu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate, actual preşedinte al Center for Conflict Prevention and Early Warning Bucureşti. Un interviu care abordează  subiectul agresiunii informaţionale, dusă şi în România, prin propagandă, troli şi război psihologic.

“De o vulnerabilitate a presei, a spaţiului public românesc poate profita oricine”

Domnule Chifu, zilele trecute a circulat bezmetic prin presa din România ştirea că SUA au început mutarea a 20 de arme nucleare de la baza Incirlik, din Turcia, în România. O informaţie falsă. Credeţi că a ajuns la presă dintr-o eroare sau în cadrul unei acţiuni coordonate?

Problema fundamentală, în acest caz, a fost strict presa românească. A avut doar două surse de documentare: una, jurnalistul bulgar care a scris la Euractiv, şi o a doua, Ministerul român al Afacerilor Externe, care spunea explicit că respinge categoric o asemenea alegaţie. Între timp au apărut sursele din Turcia şi SUA, care infirmă informaţia. În momentul în care există doar două surse, una nesigură – pentru că cine citeşte textul bulgarului realizează că acesta nu dă o afirmaţie sigură –, şi una de negare clară, şi, cu toate acestea, menţine titlul că se transferă arme nucleare din Turcia în România, vorbim despre o încălcare flagrantă a deontologiei.

Iar în lipsă de alte subiecte media, în perioada aceasta de vară, acest subiect, în această formă, cu transferul de arme nucleare, a ţinut prim-planul pe parcursul unei zile întregi. E un test pe care l-a căzut toată presa din România care a preluat şi transmis, în această formă, respectiva informaţie.

Cui şi în ce fel îi putea folosi această informaţie aruncată în spaţiul public?

Mi-e dificil să fac speculaţii în privinţa cui i-ar folosi. Depinde de modalitatea de a o folosi. Dacă este un test, s-a verificat faptul că, pe baza unei informaţii cvasi-credibile, eventual cu o sursă sunând europeneşte, o sursă occidentală, în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie. De o asemenea vulnerabilitate a presei româneşti, a spaţiului public românesc poate profita oricine.

Armamentul nuclear poate fi, totuşi, transportat aşa, ca pe o căruţă cu lemne, doar la înţelegere între doi membri ai NATO, cum s-a lăsat să se înţeleagă în acel articol?

În acest caz, este vorba despre două state suverane. Atâta timp cât e vorba doar despre amplasare, trebuie îndeplinite nişte condiţii ce ţin de siguranţa sitului în care urmează să fie amplasate armele; statul respectiv trebuie să treacă printr-un şir de proceduri interne prin care să aibă acceptul suveran asupra amplasării acestor capabilităţi. Amplasarea armelor nucleare este, însă, sub imperiul strict al secretului militar. Pentru a nu face breşe de securitate, transferul şi amplasarea de arme nucleare nu sunt elemente publice, dar ţin de decizia statului suveran.

Pe de altă parte, vorbim despre modul de stocare – trebuie să existe o anumită infrastructură, iar în afara ei, se impun acorduri complexe cu statul-gazdă, care presupun din start modul în care, în caz de necesitate, se utilizează aceste arme, când, în ce condiţii, pe ce bază. Altfel, transformarea unui stat non-nuclear într-unul nuclear ar presupune încălcarea Tratatului de Neproliferare Nucleară, ceea ce ar însemna o încălcare radicală a regulilor internaţionale.

România a negociat pentru scutul anti-rachetă de la Deveselu mai bine de doi ani. Gândiţi-vă cam ce ar însemna ca un stat să negocieze amplasarea capabilităţilor nucleare ale unui alt stat…

Aţi afirmat că aruncarea pe piaţa media a acelei informaţii privind mutarea armelor nucleare din Turcia în România ar putea fi un test al gradului de vulnerabilitate a presei din România. Nu poate fi luată în calcul şi ipoteza că scopul a fost inocularea ideii că scutul de la Deveselu nu are rol defensiv, aşa cum este de fapt?

Nu, în niciun caz. E un test pentru presă. Informaţia era atât de aberantă şi cădea la cea mai simplă verificare, încât nu se pune problema ca informaţia să fi fost aruncată pentru a fi crezută de cineva. A fost, repet, o informaţie aberantă care a avut parfum de credibilitate doar pentru cineva care nu are habar de ceea ce înseamnă zona de apărare, de securitate, de modul în care funcţionează. Testul a fost făcut mai degrabă pentru lansarea, pe viitor, a unor astfel de informaţii, pe care presa să le preia.

“Scandalul creat de Sky News este un episod dintr-un război informaţional”

Cu câteva zile înainte, România avusese imaginea şifonată de un alt scandal mediatic, cel provocat de Sky News. Acesta ar putea fi catalogat ca un episod al războiului informaţional?

Cu certitudine, acela este un episod dintr-un război informaţional, o secvenţă care a fost utilizată de către toţi cei care aveau interesul să o rostogolească. A fost o făcătură – un montaj, un scenariu jucat în faţa camerelor şi o poveste care afecta fundamental imaginea României, prin referinţa pe de o parte la faptul că armele puteau fi vândute la teroriştii ISIS, în Occident, pe de alta, prin faptul că armele, s-a spus, proveneau din Ucraina, iată, un alt element introdus în ecuaţie.

Nu ştiu cine a făcut-o – dacă e vorba de Moscova, dacă s-a făcut undeva în Londra, dacă a fost făcută de un terţ, dacă a avut de-a face chiar şi cu anumite forţe din România. Cert este că acea Comisie rogatorie şi audierea jurnaliştilor trebuie să scoată la iveală unde duc firele, pentru că, într-adevăr, e un atac la adresa României.

După lansarea acestei ştiri – până la intervenţiile, inclusiv a mea, care au deturnat cu totul sensul –, titlurile din presă erau că traficanţii români de arme vând armament teroriştilor Statului Islamic din Occident. O aberaţie.

“Propaganda, războiul psihologic, trolii sunt componente ale agresiunii informaţionale”

Care sunt obiectivele războiului informaţional şi care sunt mecanismele prin intermediul cărora este purtat?

În principiu, este crearea unei realităţi alternative, false, bazate pe bucăţele de adevăr, pe interpretări, pe distorsionarea realităţii. Obiectivul este acela de a crea în spaţiul public sau într-un spaţiu-ţintă o reacţie, în special cu componentă emoţională, care să preseze asupra decidentului, să-i altereze deciziile.

În cadrul unui război informaţional sunt multe componente în discuţie. Printre ele, componenta de propagandă, deci de orientare, interpretare şi proiectare a unui anumit tip de idei asupra unei pieţe. Apoi, componenta de lobby, care presupune găsirea unui număr de instituţii media, de editorialişti, analişti care să aducă în spaţiul public argumentele care fuseseră deja stabilite. O a treia componentă ţine de războiul psihologic, unde sunt aruncate în joc elemente care alterează fundamental, atacând emoţional modul de reacţie a unei populaţii sau a unor categorii de populaţie care să reacţioneze şi să influenţeze decidenţii. Mai e componenta războiului de troli, adică acei comentatori plătiţi din spaţiul virtual, care dirijează interpretările şi care fac un test celor care, virtual, s-ar alătura ideilor propagate şi care le-ar putea sprijini, şi merg până la a identifica, a forma şi a-i aduce împreună pe toţi cei care susţin un tip de idee pe care cel care lansează atacul vrea să-l promoveze. Cei convinşi sunt folosiţi mai departe ca multiplicatori.

Războiul informaţional este extrem de elaborat deja şi a ajuns până la nivelul la care Federaţia Rusă încearcă influenţarea alegerilor din SUA.

“Agresiunea informaţională a Federaţiei Ruse este dusă şi în fostele state socialiste, şi în SUA”

Acest subiect al războiului informaţional e de o bună perioadă în atenţia dumneavoastră; dovadă stă şi recentul volum, Războiul informaţional: tipizarea agresiunii informaţionale a Federaţiei Ruse, apărut la Editura ISPRI al Academiei Române, la care sunteţi co-autor. În afara episodului Sky News aţi sesizat şi altele care indică faptul că în România se duce un război informaţional?

Războiul informaţional se desfăşoară în toată lumea. Vorbind despre agresiunea informaţională a Federaţiei Ruse, aceasta este dusă şi în fostele state socialiste, deci pe linia frontierei NATO şi UE, şi în SUA. Există un pachet comun de tehnici şi pachete, care se pliază însă pe contexul în care este dusă agresiunea informaţională .

Şi în România se duce acest război informaţional. Volumul pe care l-am realizat are trei părţi – una teoretică, de prezentare a modului în care funcţionează războiul psihologic, instrumentarul folosit, o alta care studiază principalele instituţii media şi grupuri din România şi o parte care se referă la Republica Moldova.

Temele generale, mari care ţin de România sunt separarea SUA de UE, ruperea UE, subminarea raportului dintre România şi Turcia (acum, după puci, o vedem explodând), naţionalismul, anti-imigraţionismul, internaţionala naţionalistă globală, eurasianismul (care spune că centrul lumii este Rusia, Europa fiind doar o componentă ce trebuie să se alinieze şi să se integreze într-o Rusie care vine cu conducerea ideologică şi resursele de materii prime), apoi sunt teme în funcţie de evenimentele în derulare.

“Să nu credem chiar tot ce se promovează în spaţiul public”

Cum poate fi contracarat războiul informaţional pe termen lung, dar şi pe termen scurt? Doar de către autorităţi sau există şi metode la îndemâna fiecăruia dintre noi?

Evident că fiecare dintre noi putem să ne uităm cu mult mai multă atenţie la ştirile care ne sunt oferite, la informaţiile care se vehiculează, pentru a verifica sursa şi credibilitatea ei. Să nu credem chiar tot ce se promovează în spaţiul public.

Efortul fundamental revine, evident, autorităţilor, pe două dimensiuni. Pe o dimensiune ne raportăm la termenul scurt, pe cealaltă, la cel lung. Pe termen scurt, războiul informaţional, care este menţionat şi în Strategia Naţională de Apărare, ar trebui să fie abordat într-o formulă integrată, ca integrator fiind o instituţie responsabilă, finanţată în acest sens. Pe termen mediu şi lung, în primul rând vorbim despre educaţie, despre introducerea în programa şcolară a unor ore în care să se vorbească despre elementele fundamentale ce ţin de modul în care arată diversiunea, de ce înseamnă teoria conspiraţiei şi limitele ei, de modul în care pot fi găsite surse alternative de informare, de modul în care căutăm în zona internetului, în care acordăm sau nu credibilitate unei informaţii. Aşa pot fi creaţi nişte anticorpi naturali fiecărui om, pentru ca societatea să aibă alternative şi să poată dezvolta, la rându-I, anticorpii necesari să reacţioneze tocmai prin cunoştinţele publicului, care nu mai poate fi foarte simplu dirijat. Dar acest lucru, care vizează o strategie pe temen mediu şi lung, nu exclude un instrument de apărare, care trebuie făcut cât mai repede, pentru că războiul informaţional este răspândit pe scară foarte largă şi este practicat de mulţi actori.

* * * * *

RECOMANDARE: 

Citeşte şi: Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial: “Federaţia Rusă va utiliza, oricând, orice vulnerabilitate europeană pentru a-şi promova propriile interese”

MELANIA CINCEA: ,, … e ciudată mimarea dezavuării politicii Moscovei. ”

Apostolii Moscovei?

Melania Cincea

Melania Cincea

Punând faţă în faţă trecutul şi relaţiile unor oameni implicaţi în înfiinţarea Partidului România Unită, evenimente şi decizii luate în arcul guvernamental – pe care fondatorul PRU tocmai l-a părăsit –, dar şi contextul geopolitic, apare întrebarea dacă nu cumva ceea ce vedem e parte a unui scenariu gândit la Moscova. La care PSD nu şi-a permis, încă, o contribuţie directă şi asumată oficială, ci doar prin interpuşi.

Motivaţia lui Bogdan Diaconu, prin care îşi anunţă demisia din PSD şi înfiinţarea PRU, relevă un discurs ultranaţionalist, ce se vrea un răspuns la irendentismul maghiar, şi un discurs anti-sistem, ca vot de blam dat clasei politice in corpore, acuzate că a distrus România, în ultimii 25 de ani, deşi dl Diaconu face parte, de 14 ani, din această clasă politică. Apoi, punând faţă în faţă trecutul şi relaţiile unor oameni implicaţi în proiectul PRU, evenimente şi decizii luate, în ultimii doi ani, în arcul guvernamental – pe care Bogdan Diaconu tocmai l-a părăsit –, dar şi contextul geopolitic tensionat, apare întrebarea dacă nu cumva ceea ce vedem e parte a unui scenariu gândit la Moscova, pus în scenă prin intermediul PSD?

Este interesant de ce dl Diaconu nu a luat această decizie mai demult. În 2000, când a intrat în PSD, pe care acum îl acuză de rapt. Sau, ulterior, când a intrat în PC-ul lui Dan Voiculescu, un vexat turnător la Securitate şi un afacerist îmbogăţit din banii Securităţii şi din afaceri ilegale cu Statul. Sau în 2010, când a revenit în PSD. Este interesant şi contextul în care îşi exprimă revolta: la câteva luni după europarlamentarele câştigate de alianţa PSD-UNPR-PC, tot cu mesaje naţionaliste, după o campanie girată de însuşi şeful Socialiştilor europeni, Martin Schultz, prevestind, după cum anunţa social-de­mo­cra­tul Valeriu Zgonea: „o bă­tălie de viziuni şi de strategie (…) în in­te­ri­o­rul UE“. E interesant şi cum decizia înfiinţării acestui partid ultranaţionalist vine acum, când dorinţa de expansiune a regimului de la Kremlin e indubitabilă şi când naţionalismul a escaladat în toată Europa – geostrategul Stratfor, Robert Kaplan, vorbind despre metode pe care le-ar putea folosi Rusia pentru a influenţa opinia publică, avertiza şi asupra dorinţei Puterii de la Kremlin ca partide naţionaliste de dreapta să aibă succes în Europa.

Apoi, sunt notorii declaraţiile şi deciziile în contradicţie cu obiectivele naţionale ce gravitează în jurul celor trei mari axe de politică externă a României, apartenenţa la UE, la NATO şi parteneriatul strategic cu SUA, care l-au avut în prim-plan pe Victor Ponta, liderul PSD. Partid ale cărui jocuri dl Diaconu le susţinea vocal, prin intermediul postului guvernamental rus Vocea Rusiei, cu care începuse colaborarea în vara lui 2012, când nou instalata Putere, USL, pusese la cale lovitura de stat. Canal media la care dl Diaconu pleda, după organizarea, la Bucureşti, a Forumului Economic China-Europa Centrală şi de Est – în timpul căruia drapelul UE a fost înlăturat de la prezidiul Parlamentului, la ce­rerea delegaţiei chineze –, pentru un parteneriat strategic cu China. Asta, deşi partenerii strategici ai României sunt SUA, NATO şi UE şi deşi chiar Vocea Rusiei scria clar: „Banii chinezilor merg doar în acele ţări din Europa de Est, unde liderii politici sunt decişi să iasă de pe orbita SUA. (…) cele 8 – 10 miliarde de euro puse la bătaie de China se traduc prin eliminarea definitivă a influenţei americane, mai ales cea militară şi politică din această zonă”. Opiniile d-lui Diaconu erau, totuşi, cuvintele unui reprezentant al Puterii. Iar dacă vârful PSD nu ar fi fost în asentimentul său, ar fi fost normal să asistăm la o de­limitare de aceste afirmaţii. Lucru care nu s-a întâmplat.

În plus, e ciudată mimarea dezavuării politicii Moscovei. „Am făcut toate eforturile pentru a convinge PSD mai întâi să nu accepte UDMR la guvernare, iar apoi măcar să aibă curajul de a scăpa de acest cancer al politicii româneşti, manevrat de la Budapesta, care este, la rândul ei, dirijată de Moscova pentru a fărâmiţa Statul român”, afirmă, acum, fondatorul PRU. Surprinzător. Nu cu mult timp în urmă, ca voce a Vocii Rusiei, înfiera politica Budapestei faţă de ideea de autonomie şi identitate etnică, nu însă şi puterea de la Kremlin, aşa cum face acum, încercând să camufleze rolul Moscovei în acest proiect.

Înfiinţarea, acum – când e clară dorinţa de expansiune a regimului de la Kremlin, care încurajează succesul naţionalismului în Europa –, a unui partid ultranaţionalist, fondat de un fost membru PSD cu legături cu Moscova, poate fi coincidenţă. Dar poate fi şi un capitol din strategia Kremlinului. La care PSD nu şi-a permis, încă, o contribuţie directă şi asumată oficială, o schimbare de strategie fiind imposibilă cât Preşedinţia nu e câştigată şi cât mai există dependenţă de resursele financiare ale Vestului.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Publicat: 25 august 2014

Halucinant interviu acordat de țoapa politicii franceze, Marine Le Pen, prezentă la Sinaia

Marine Le Pen Adunați ca sectarii la Sinaia pentru a sărbători prohodul proiectului european, liderii partidelor naționaliste din Europa, pe fondul crizei migranţilor, a atentatelor teroriste şi asecensiunii forţelor politice radicale de dreapta cu mare bucurie şi tonuri, pe alocuri triumfaliste, s-au exprimat despre ceea ce au numit „eşecul economic al Uniunii Europene”.

Liota de naţionalişti s-au adunat la Sinaia la invitaţia europarlamentarului Laurențiu Rebega (născut la 20 februarie 1976, Vălenii de Munte) membru al Parlamentului European din partea Partidului Conservator.

La invitaţia lui Rebega membru al Grupului Europa Naţiunilor şi Libertăţilor, au răspuns reprezentanţii unor partide ca Frontul Naţional din Franţa sau Liga Nordului din Italia, etichetate de extremă dreapta pentru unele declaraţii cu accente xenofobe. Aceştia au declarat la unison că Europa e în derivă şi statele europene nu ar trebui să mai asculte de liderii de la Bruxelles.

Licuriciul aşazisei conferinţe a fost Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional Francez, care a ţinut-o langa pe ideea că trebuie să apară partide naţionaliste puternice, contrapondere a partidelor parlalementare.

Fiică bună a tatălui ei, duce mai departe stindardul tatălui ei, Jean Marie Le Pen, extrem de admirat de Corneliu Vadim Tudor, zic unii, luat chiar drept model comportamental de „tribun”, Marine Le Pen este una din cele mai detestate şi nevizitabile personaje din Europa, nu odată, declaraţiile ei putând fi considerate de-a dreptul fasciste.

În contextul în care Marine Le Pen are o foarte mare contribuţie la modul în care sunt percepuţi românii în Europa de vest, este de-a dreptul o mare nesimţire din partea ei faptul că a răspuns invitaţiei de a veni la Sinaia, faptul că a fost aclamată de o mână de indivizi în loc să fie scuipată este de-a dreptul uimitor.

Faptul că, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Adevărul“, liderul partidului Frontului Naţional Francez a declarat că ea consideră  că intrarea în cursa electorală pentru Primăria Capitalei a unui candidat cu profilul lui Marian Munteanu e o dovadă că în tot mai multe ţări partidele optează pentru persoane care au un discurs naţionalist, ar trebui să înemne pentru PNL un motiv suficient pentru a retrage susţinerea politică acordată lui Munteanu.

În acelaşi interviu dat pentru „Adevărul”, Marine Le Pen, vorbind despre contestatrii ei din România, de lupta împotriva corupţiei şi a instituţiilor europene, de partidul său  care ar fi etichetat „pe nedrept” de extremă dreapta şi ascensiunea partidelor naţionaliste în Europă, dar şi a candidaţilor, lucru vizibil şi la Bucureşti în contextul desemnării de PNL a unui candidat cu un discurs controversat.

Între noi fie vorba, discursul paridelor naţionaliste la fare face referire ma’am Le Pen este un discurs naţionalist xenifob şi nuanţe fascistoide care te duc cu muntea la discursul naţional socialiştilor germani din perioada interbelică.

Interviul lui Marine Le Pen, acordat reporterului ziarului Adevărul,

publicat pe siteul adevarul.ro  la  17 aprilie 2016 

Reporter Adevărul (R): În urmă cu şase luni a mai avut loc un eveniment organizat de grupul dumneavoastră în România. Atunci aţi lipsit. Cum şi cine v-a convins să veniţi acum?

Marine Le Pen (MLP): Eu am sperat să ajung şi atunci, dar nu a fost posibil. Am avut o agendă plină de evenimente (n.r.- în decembrie în Franţa au avut loc alegeri regionale). Însă, sunt bucuroasă că am putut ajunge acum. Am venit la invitaţia lui Laurenţiu Rebega. E important să-mi pot exprima susţinerea pentru Rebega. Ceea ce face el aici e un act de curaj, pentru că vrea să fie şi să construiască o veritabilă alternativă politică în România. El şi reprezentanţii partidelor naţionaliste venite în România fac parte dintr-un grup dinamic de formaţiuni patriotice care îşi doresc distanţarea de ceea ce se întâmplă în interiorul UE.

„Contestatarii mei din România, nişte antidemocraţi“

(R): Cu ocazia participarii dumneavoastră la Sinaia, europarlamentari români din grupul Popularilor Europeni şi Social-Democrat au trimis scrisori către Ministerul de Externe în care au cerut ca România să ia poziţie faţă de prezenţa dumneavoastră aici. Pe scurt, vă acuza de extremism. De ce credeţi ca vă sunt ostili?

(MLP): Pentru că fac parte din acel sistem care de ani de zile controlează ţările şi pentru că au interesul ca nimic să nu se schimbe. Sunt apărători ai marilor puteri economice, ai multinaţionalelor şi a unui sistem poltiic dirijat de Comisia Europeană care e profund antidemocratică. Comportamentul lor e antidemocratic. Democraţia cere acceptarea oamenilor care sunt în dezacord cu tine, nu încercarea de a-i împiedica să vorbească. Noi (n.r. Grupul Europei Naţiunior şi Libertăţilor) suntem reprezentanţii popoarelor libere. Ei nu vor asta. Noi suntem apărătorii oamenilor, să fie clar, nu ei.

(R): Îi cunoaşteţi pe acei europarlamentari?

(MLP): Îi ştiu, dar prefer să nu mă pronunţ asupra lor. E mai bine aşa.

(R): Ati mai fost în România?

(MLP): Sunt pentru prima oară în România, însă am legături cu aceată ţară. Am o prietenă veche cu origini româneşti care e şi vicepreşedinte a Frontului National: Marie-Christine Arnăutu (n.r.-în prezent este eurodeputat în Parlamentul European din partea FN).

(R): Sunteţi liderul unui partid care se declară naţionalist. Aţi venit în Romania exact în momentul în care cel mai mare partid de dreapta si-a desemnat candidat la Primăria Bucureştiului un candidat criticat pentru naţionalismul afişat: Marian Munteanu. Sunteţi la curent cu ce se întâmplă în România?

(MLP): Nu am urmărit acest caz, dar încerc să urmăresc politica din România. Eu cred că în ultimul timp are loc ascensiunea unui adevărat curent naţionalist pe întreg teritoriul UE. Este bine să fie şi astfel de oameni în politică, cu un discurs naţionalist şi orientat spre popor. Naţionalismul de care vorbesc se poate traduce printr-o opoziţie la deriva totalitară a UE. UE vrea să dicteze totul prin Comisia Europeană, prin directivele economice. Unde e suveranitatea statelor? Instituţiile europene supun statele naţionale unui şantaj permanent, cum s-a întâmplat cu Grecia, cu Portugalia, ameninţând că închid robinetul cu bani dacă iau decizii în contradicţie cu dogmele UE. Aşa ceva este de neacceptat, de nesuportat. Sunt dezamăgită de ce se întâmplă. Trebuie ştiut: toată suveranitatea rezidă în puterea poporului de a lua decizii. Doar el, poporul. Nimeni altcineva nu trebuie să decidă pentru oameni.

„Frontul Naţional nu e un partid extremist“

(R): Majoritatea adversarilor şi o bună parte a opiniei publice consideră că dumneavostră conduceti un partid de extremist. Cum separaţi naţionalismul de extremism? În ziua de azi, nu duc ambele spre acelasi punct?

(MLP): Este fals. Frontul Naţional e un partid naţionalist care se opune sistemului. De aceea e văzut ca extremist. Noi respectăm jocul democratic, participăm la alegeri şi vrem să ajungem la putere prin acestea. Aici nu e vorba de niciun extremism. Extremismul e ceva ce Frontul Naţional nu este. Termenul de extremism este folosit de adversari pentru a ne discredita. Le este frică de noi. Nu avem în programul nostru nimic de extremă dreapta.

 (R): Aţi venit în România să participaţi la conferinţă „Europa noastră – Europa Naţiunilor“. Ce înseamnă Europa naţiunilor şi această suveranitate de care vorbiţi des?

(MLP): Europa naţiunilor este o e Europă a popoarelor, a unor state independente care aplică doar deciziile care sunt în interesul lor. Poate exista cooperarea între state, dar acetea să fie punctuale şi să nu fie impuse restricţii nimănui. Ar putea să fie organizată şi  o structură consultativă, de exemplu. Reprezentanţii naţiunilor să se poată întâlni undeva pentru a discuta din când în când. Aceasta e Europa pe care o vreau. Nu cea a UE pe care eu o numesc Uniunea Sovietică Europeană în sensul că ea urmăreşte ca toată statele să-şi piardă identitatea, să lase în urmă liberatea şi democraţia. Eu nu vreau să trăiesc sub acest jug. Statele suverane sunt cele care decid doar pentru interesul lor, nu pentru interesul altora, aşa cum se înâmplă acum în UE.

Spaţiul Schengen, un eşec al Europei”

(R): În plină criză a refugiaţilor, se închid graniţele. Cum vedeţi vitorul Europei şi al UE?

(MLP): Eu întodeauna m-am opus ideii de spaţiu Schengen. O ţară este precum o casă. Când eşti propietarul acelei case, ai dreptul să stabileşti cine poate să vină la tine şi cine nu. Poţi stabili în funcţie de anumite criterii. Aşa este şi cu o ţară. Schengen a suprimat fontierele interne ale UE. Din această cauză ne confruntăm cu o criza a migranţilor gigantică, nu mare, care s-a agravat în ultimele luni şi pune în pericol Europa în plan economic, în plan identitar. UE nu poate răspunde acestei crize. Schengen este un eşec. Europa este un eşec. Întrebarea esenţială este următoarea: care e marea reuşită a UE?

(R): Ţările din vest – Franţa, Belgia – au fost vizate de atacuri teroriste, în timp ce în Europa Centrală şi de Est este, deocamdată, linişte? Să ne aşteptăm şi noi, românii , la atacuri teroriste, sau suntem prea mici pentru un razboi purtat de terorişti cu marile puteri?

(MLP): Părerea mea este că nicio ţară nu este ferită de atacurile teroriste. Nu văd de ce România ar fi. Nu? Toate ţările care au reţele fundamentaliste care se dezvoltă pe teritoriile lor, iar eu nu ştiu vreo una în care să lipsească aceste reţele, sunt în pericol. Din acest motiv sunt de părerea că trebuie condusă o luptă împotriva islamiştilor fundamentalişti cu fermitate. Laxitatea legilor din Franţa şi Belgia a fost plătită scump de cele două popoare: cel francez şi cel belgian. A guverna înseamnă a anticipa. În momentul de faţă trebuie luate soluţii ale autorităţilor pentru a evita ca popoarele noastre să mai fie victime ale acţiunilor islamului politic.

„Sancţiunile pentru Rusia, aberaţii ale UE”

(R): Ce relaţie ar trebui să aibă UE cu Rusia? Ar trebui să voteze un nou pachet de sancţiuni pentru Rusia?

(MLP): Nu! Sancţiunile au fost o aberaţie. Eu sunt pentru o lume cu mai mulţi poli de putere. Iar fiecare ţară să fie lăsată să decidă cum vrea să aibă relaţii cu alte state. Fiecare să decidă dacă vrea să colaboreze cu Statele Unite, Rusia sau cu China. Cred că UE, la îndemnul Statelor Unite, face un „război rece“ de mai mulţi ani. Acest lucru nu este în interesul UE, nici în interesul său geostrategic, nici în interesul său economic. Trebuie să pacificăm relaţiile cu Rusia. Nu e vorba aici de o relaţie de supunere faţă de Rusia deoarece noi nu ne supunem nimănui, ci de o relaţie de egalitate şi de respect. Evident, după mine, Europa are tot interesul de reînnoda relaţiile economice cu Rusia

(R): Romania este lăudată în Europa pentru progresele făcute în lupta împotriva corupţiei. Sunteţi la curent cu activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie?

(MLP): Avem o luptă împotriva corupţiei şi în Franţa. Peste tot se duce lupta împotriva corupţiei. Lecţiile pe care le dă UE altora sunt bizare. UE dă punctaje bune şi punctaje rele privind lupta anticorupţie, ca şi cum naţiunile ar fi nişte mici copii. Aceste punctaje sunt realizate din considerente care nu ţin de morală, ci ţin mai mult de consideraţiile economice, interesul faţă de acele state.  Cred că fiecare ţară trebuie să-şi ducă lupta sa împotriva corupţiei din interior, prin modalităţile pe care le decide. Acest comportament, neocolonialist i-aş spune, pe care îl are UE faţă de unele ţări, este, după părerea mea, unul care denotă dispreţ faţă de acestea.

„Nimeni nu se opune luptei împotriva corupţiei în Franţa“

(R): În ultimul raport GRECO (n.r.-elaborat de un organism al Consiliului European care monitorizează lupta fenomenul corupţiei) Franţa e criticată că nu face suficiente progrese în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei. E vorba de critici faţă de  probleme ca traficul de influenţă, transparenţă în finanţarea partidelor şi campaniilor politice? Cum explicaţi acest lucru?

(MLP): Nu înţeleg acest raport deoarece în Franţa finanţarea partidelor politice e bine supravegheată. E şi o comisie specială care se ocupă de această parte financiară: Comisia Naţională a Conturilor de Campanie (n.r.- Commission nationale des comptes de campagne et des financements politiques). Lupta împotriva corupţiei e o luptă purtată în permanenţă la toate nivelele. Nu cred că cineva s-ar opune acestei lupte.

(R): Putem spune ca România este mai eficientă în lupta anticorupţie ca Franţa?

(MLP): Nu sunt în măsură să mă pronunţ pentru că nu am instrumele necesare care să mă ajute să fac o comparaţie. Ceea ce e clar este că măsurile luate în Franţa împotriva corupţiei sunt măsuri care ţin uneori mai mult de o comunicare publică eficientă, nu neapărat de progrese. Însă, repet: lupta împotriva corupţiei este o muncă dificilă, dar care e dusă de autorităţi.  

(R): Franţa joacă în deschiderea Euro 2016 cu România? Veţi urmări meciul?

(MLP): Ooo (râde)! Sper să-mi fac timp. Această competiţie între naţiuni e un lucru pozitiv. Popoarele ajung să se apropie prin intermediul sportului. Cu ocazia unui eveniment ca Euro2016  popoarele îşi pot afişa patriotismul, uneori uitat, chiar blamat de cei de la Bruxelles.  

Sursa interviu: adevarul.ro

  • * * * * * 

Legat de prezenţa la Sinaia a Marinei Le Pen, europarlamentarul Cristian Buşoi declara:

„Prezenţa lui Marine Le Pen în România va cultiva neîncrederea românilor în Uniunea Europeană şi va susţine, tacit sau mai pe faţă, interesul rusesc de a dezbina şi a stăpâni Europa. Mă aştept ca autorităţile abilitate ale statului să monitorizeze cu atenţia adunarea radicalilor care sapă constant la temelia încrederii în Uniune, contribuind la situaţii de tip Brexit pe care le vom deconta cu toţii, noi europenii, dacă se ajunge la implozia Europei…

Românii sunt toleranţi şi politicoşi, dar atitudinea politică cea mai adecvată a autorităţilor din România ar fi să exprime clar că Marine Le Pen, un politician extremist și care s-a opus vehement aderării României în spaţiul Schengen, nu este binevenită în România. După cum, tot Le Pen, alături de toți radicalii europeni, a ventilat şi încurajat în dezbaterea publică franceză mesajele prin care românii erau cerşetori şi periferici – aşa cum se vorbeşte în cercurile politice radicale din Franţa despre români şi europenii din estul Europei. Extremismul politic al lui Marine Le Pen nu trebuie lăsat să se strecoare în România pentru că nu face decât să alimenteze mesajele rasiste care se ivesc deja prin Bucureşti şi prin ţară”.

Cu alte cuvinte, Cristian Bușoi face apel ca Ministerul de externe şi autorităţile să dea semnal că nu primesc bine în românia mesajul extremist al lui Marine le Pen şi pe toţi extremiştii europeni care-i numeau pe români, ţigani”.

ŢEAPA MOLDOVENEASCĂ PE ENERGIE: Un MWh produs de centrala din Transnistria cu gaz rusesc: 65 de euro. Un MWh importat din România ar costa doar 40-42 de euro

25 februarie 2016 Lasă un comentariu

Ana Otilia Nuţu, expert în politici de energie şi infrastructură de transport la Expert Forum (EFOR), consideră că Republica moldova ia o ţeapă greu de imaginat.

Moldoca importă tot gazul din Rusia, cea mai mare parte din acest gaz fiind consumat în centrala din Transnistria, culmea fiind că centrala e deţinută tot de Rusia.

Astfel că Moldova ajunge să lătească 65 de euro pentru un  euro MWh  pe când, dacă l-ar cumpăra din România acest preţ ar fi de doar 40-42 de euro.

Ana Otilia Nuţu

Moldova, prizoniera Moscovei. Alimentarea cu gaze şi energie, afacere rusească

Alimentarea cu gaze şi cu energie electrică a Moldovei este, în prezent, o afacere rusească, una pe bani mulţi. Pentru ca această situaţie să se schimbe trebuie ca România şi UE să se implice şi nu doar cu vorbe, ci investind.

Moldova importă, în prezent, tot gazul pe care îl consumă, din Rusia. Cea mai mare parte din acest gaz se consumă, culmea, în Transnistria, în special pentru producţia de energie electrică. Moldova cumpără apoi această energie electrică de la o centrală transnistreană deţinută de o companie rusească, a explicat marţi Otilia Nuţu, expert în politici de energie şi infrastructură de transport la Expert Forum (EFOR)

Evident, energia electrică cumpărată de la transnistreni este scumpă, mai scumpă decât pe piaţa românească. Astfel, dacă pe piaţa engros din România, costul unui MWh este de 40-42 de euro în Moldova preţul este de 65 euro. Mai mult, deşi plătesc un preţ atât de mare, banii respectivi nu sunt folosiţi pentru plata gazului consumat pentru energie electrică, ci se duc într-o companiei off-shore ai cărei acţionari nu sunt cunoscuţi.

„Este foarte posibil că, fără să ştie, moldovenii să plătească, de fapt, pentru companii care sunt fie deţinute de autorităţile transnistrean, fie de ruşi în mod direct.”, a declarat Nuţu.

Din toată această „afacere” păgubiţi ies, evident, moldovenii. Pe lângă faptul că au energie electrică scumpă, datoria cea mai mare pe care o are toată Moldova faţă de Gazprom este legată de consumul din Transnistria şi se ridică la aproximativ 65% din PIB-ul ţării, a explicat experta.

Soluţia

Potrivit expertei, soluţia pe termen lung este ca Moldova să nu mai depindă exclusiv de energia electrică produsă în centrala transnistreană, care este deţinută de Rusia şi căpuşată de firme offshore. De asemenea, trebuie create soluţii şi pentru aprovizionare directă cu gaze, alternativă la Gazprom.

Otilia Nuţu a reamintit că există deja unele proiecte în acest sens, însă tot ce s-a realizat până acum a fost o bucăţică de gazoduct (Iaşi-Ungheni). Deşi inaugurat cum mare fast în 2014 acest gazoduct nu are mare relevanţă, România livrând prin el cam 1% din consumul de gaze al Moldovei.

„Trebuie făcute investiţii şi pe partea românească şi pe partea moldovenească. Pe partea noastră sunt necesare 110 milioane de euro, dintre care anul trecut au fost alocate, prin fonduri europene, pe anii până în 2020 jumătate din această sumă. În ceea ce priveşte partea moldovenească, potrivit unui studiu de fezabilitate recent, costul este mult mai mare decât estimat iniţial, respectiv 92 de milioane de euro faţă de 70, iar Uniunea Europeană va da doar 10 milioane din această sumă.”, a explicat experta.

Exporturile nu ar fi benefice doar pentru Moldova ci şi pentru România care de când nu mai pompează cantităţi uriaşe de gaze în afacerile lui Ion Niculae, actualmente la puşcărie, este foarte interesată de pieţe externe.

„Apare din ce în ce mai mult o presiune din partea Românie să exporte gaze şi energie electrică. Însă, evident, Gazprom nu va vrea să permită accesul în reţeaua lui proprie de gaze a gazului care vine din România aşadar autorităţile din Moldova vor trebui să construiască infrastructura necesară pentru a importa gaze şi energie de la români, infrastructură ce va trebui să permită accesul nediscriminatoriu al oricărui furnizor, potrivit regulilor UE.”, a explicat Otilia Nuţu.

Şi pe partea de energie electrică există o serie de proiecte care, din punctul de vedere al României sunt foarte avantajoase căci s-ar putea vinde energia electrică produsă în Dobrogea. Însă toate proiecte costă bani iar Moldova este acum o ţară aproape falimentară.

UE trebuie să se implice. Inclusiv cu bani

Din punctul de vedere al specialistei, pentru ca infrastructura din Moldova, dacă se contruieşte , să aibă un impact real asupra consumatorilor din Moldova este să se aplice regulile europene. În acelaşi timp, există, evident, presiuni asupra actorilor din piaţă să nu se aplice aceste reguli europene pentru ca ei să nu aibă concurenţă din partea unor noi linii.

Acesta este motivul pentru care şi UE ar trebui să sprijine foarte puternic reforme, precum depolitizarea reglementatorului în domeniul energiei, întărirea reglementatorului, o să apară tot felul de presiuni, prin corupţie, prin nepotism, prin presiuni din partea industriei reglementate – dar în acelaşi timp se pune problema să dea şi nişte bani pentru asta. Căci, în condiţiile în care acum avem şi deficit bugetar şi ditamai criza financiară este foarte greu să te aştepţi ca infrastructura să poată fi construită fără sprijin financiar din afară.”, a explicat Otilia Nuţu.

Ce poate face România

Pentru ca România să convingă că într-adevăr este interesată de rezolvarea problemei de dependenţa energetică a Moldovei de Rusia trebuie să participe cu bani de investiţii, asigurându-se, bineînţeles, că banii daţi Moldovei merg în proiecte concrete de infrastructură şi sunt cheltuiţi cu îndeplinirea unor condiţii, consideră Otilia Nuţu.

Experta a reamintit că România a pus deoparte, cel puţin la nivel de discurs, de câţiva ani de zile, o sumă de 100 de milioane de euro care urma sa fie oferită tocmai pentru construcţia de infrastructură, proiecte de investiţii etc.

„100 de milioane nu înseamnă o sumă foarte mare, nu poţi construi din ei şosele, şi infrastructură de apă, şi canalizare şi gaze, dar pot fi alocaţi pentru realizarea a unu sau două proiecte mari, pe care să le poţi urmări cu adevărat şi se pot pune condiţii ca administrarea acelei infrastructuri să se facă în condiţii europene.

Cu alte cuvinte, dacă vrem să reducem dependenţa Moldovei de Rusia prin reguli europene, ne trebuie anticorupţie şi reguli administrative serioase, şi abia mai târziu ar trebui să ne preocupe partea de stabilitate a Guvernului. Trebuie să foloseşti pârghiile pe care le ai, respectiv banii, pentru a te asigura că se aplică nişte reguli aşa cum ar trebui ele aplicate”, a concluzionat experta.

Autor: Loredana Diacu

Sursa: epochtimes-romania.com

Ana Otilia Nuţu este aceeaşi care în 2012 spunea că toate contractele denunţate de Hidroelectrica ar trebui să fie făcute publice deoarece ar putea conţine lucuri valoroase înclusiv pentru justiţie, restectivele contracte putând arăta cum s-a furat într-o complicitate generalizată.

Tot ea mai spunea atinci că, fiind în faţa unei campanii electorale, foamea de resurse  era mare aşa că puteau apărea tentaţii.

Claudia Pârvoiu scria la data de 27 iulie 2012 pe hotnews.ro:

In ultima luna, Hidroelectrica a denuntat sase contracte bilaterale din 10. Dar, chiar daca au fost anulate, aceste contracte nu au fost facute inca publice. Intrebat de HotNews daca vor publicate, Remus Vulpescu, administratorul special al Hidroelectrica si seful Oficiului pentru Participatiile Statului si Privatizare in Industrie (OPSPI), a raspuns ca „aceste contracte nu sunt clasificate”.

Principalele declaratii ale Otiliei Nutu

Cat de benefica a fost pentru Hidroelectrica intrarea in insolventa? Putem spune ca intrarea in insolventa a fost benefica abia in momentul in care se  finalizeaza acest proces. Trebuie sa vedem ce va face cu cantitatile care sunt eliberate din aceste contracte, daca vor fi toate puse pe bursa, le ce preturi  se vor tranzactiona si daca va reusi, intr-adevar, Hidroelectrica sa se repuna pe picioare. Deocamdata acesta este un prim pas si este un pas foarte bun,  insa riscurile raman in continuare.

Care sunt riscurile intrarii in insolventa? Una dintre temeri este ca ar fi ca ar putea sa se incerce incheierea unor contracte, cum a fost cel cu Mittal in  care cerea o cantitate foarte mare de energie pe piata. Hidroelectrica a fost singura companie care oferea acea cantitate la un pret foarte mic. Se pot  incerca anumite contracte in afara bursei in intregime. Mai pot fi lucruri care s-au mai incercat anul acesta si au fost blocate de Fondul Monetar  International si de Fondul Proprietatea. Deci, pana cand nu vom vedea ca toate contractele noi se incheie in mod transparent si sunt publicate fara clauze  secrete sau ascunse prin cine stie ce sertare, nu vom putea sa fim siguri. Acum totusi suntem in fata unei campanii electorale, este foame mare de resurse,  asa ca exista riscul acesta sa apara tentatii.

Trebuie publicate contractele bilaterale? Toate contractele denuntate trebuie sa fie facute publice, pentru ca in acele contracte exista informatii foarte  valoroase si ati vazut cat de mare a fost interesul publicului pentru acel contract (n.red. contractul cu Energy Holding care a fost publicat de Nasul TV) si  cat s-a discutat pe acel subiect. Practic, din acele contracte se vede exact modul in care s-au facut afacerile cu Hidroelectrica in ultimii zece ani, se  vede cum s-a furat de la stat intr-o complicitate generalizata.
Retelele cele mai mari care castiga foarte multi bani din contractul cu statul sunt transpartinice si din cauza aceasta justitia este acum o miza foarte  mare. Publicarea acelor contracte ar ajuta si justitia, eventual, daca nu au avut acces pana acum, sa vada care sunt cei care au semnat, dupa care sa-i  intrebe pe fiecare in baza caror documente si in baza ordinelor cui au semnat aceste contracte in defavoarea Hidroelectrica. Cu  siguranta exista clauze similare (n.red. ca cele din contractul cu Energy Holding) si in cazul celorlalte contracte, pentru ca toate au fost in aceeasi categorie de contracte dezavantajoase pentru Hidroelectrica. In iarna, FMI a cerut o analiza din partea Ministerului Justitiei si Ministerului Economiei cu posibilitatea de renegociere si de reziliere a acestor contracte. Aceasta analiza nu s-a primit pentru niciunul dintre contracte. Probabil ca toate contractele seamana cu ce am vazut la Energy Holding.

In ce masura ar trebui Alro sa beneficieze de tratament preferential? Eu cred ca in cazul Alro si in cazul vechilor contracte pe care le-au avut cu Mittal,  lucrurile stau chiar mai simplu decat in cazul traderilor. Aceasta pentru ca exista o investigatie inceputa de Comisia Europeana pentru ajutor de stat ilegal.Si spre deosebire de traderi care pot sa-si inchida maine pravalia si pleaca din tara, Alro si cu Mittal au aici fabrici pe care nu le pot inchide si sa plece imediat. Deci, daca se va constata ca Alro a primit ajutor de stat ilegal si este foarte probabil ca aceasta sa fie concluzia investigatiei Comisiei  Europene, Alro va fi obligata sa restituie banii din urma. Deci, dupa parerea mea nu este in avantajul Alro sa continue sa ceara un pret mult sub piata.  Toata lumea, cred eu, a cazut de acord ca exista preturi care sunt preturi de piata, preturile din bursa OPCOM sunt foarte apropiate de preturile de pe  celelalte burse de energie. De aceea, nu inteleg de ce unul dintre cumparatori ar trebui sa beneficieze de tratament preferential fata de toata cealalata  parte a economiei romanesti. E adevarat ca Alro este o companie mare care consuma foarte multa energie electrica. Insa din cauza ca Alro beneficiaza de un  asemenea contract, poate un alt producator cu si mai multi angajati nu beneficiaza de conditii similare. Unde tragem aceasta linie? Si tocmai faptul ca  exista aceasta investigatie din partea Comisiei Europene ne arata ca lucrurile nu sunt corecte.

Vanzarea unor pachete mici de energie pe bursa pot fi garantii viabile pentru banci? In primul rand, Hidroelectrica nu a participat pana acum cateva zile la  Bursa OPCOM, in afara de Piata Zilei Urmatoare (PZU). Asa ca trebuie sa invete in perioada urmatoare cum se pot face contractele in asa fel incat sa obtina  cele mai bune preturi. Este foarte bine ca Hidroelectrica a inceput acest lucru cu contracte mici. Trebuie sa testeze intai piata, sa vezi cati cumparatori  ai avea la pachete destul de mici, pentru ca daca pui un pachet mare pe care il pui pe bursa, s-ar putea sa fie un singur cumparator interesat si sa ofere un  pret mai mic decat daca ai da 10 contracte la cantitati mai mici si sa vina mult mai multi cumparatori. Hidroelectrica, dupa parerea mea, nu are nevoie de  garantii foarte mari pentru aceste imprumuturi la banci pentru ca daca se repune pe picioare, practic ar fi o companie foarte viabila. Si nu-si pune nimeni  problema ca Hidroelectrica sa nu fie in stare sa restituie un imprumut. Ea a reusit sa supravietuiasca in conditiile in care toate energia pe care o produce  este vanduta la preturi mult mai mici decat ar putea sa fie obtinute. Deci, pe masura ce Hidroelectrica va pune aceste cantitati pe bursa, increderea  bancilor se va baza pe rezultatele profitabile ale Hidroectrica. Nu au nevoie de o garantie printr-un contract foarte lung. Pe de alta parte, Hidroelectrica  va putea sa faca si contracte lungi prin bursa. OPCOM da posibilitate sa faci contracte multianuale, se pot face conditii de preturi. De exemplu, poti sa pui  un pret care sa fie corelat cu indicii de pret din bursa, asa cum se intampla si in alte parti. Si in viitor vor aparea si instrumente financiare asa cum  sunt in bursele de energie din strainatate. Ele trebuie sa intre si in Romania din 2013. OPCOM are in pregatire astfel de instrumente.

In ce masura ar putea fi afectata listarea Hidroelectrica de insolventa?
Depinde cum va fi gestionat intregul proces. A fost o masura foarte riscanta de la  bun inceput si lucrurile s-au resimtit mult dincolo de Hidroelectrica. Am vazut ca a scazut si ratingul Transelectrica, au intrat bancile in panica. De acum  incolo va exista o atentie foarte mare care se va acorda Hidroelectrica si de catre finantatorii internationali si de catre mediul de afaceri. Insa, daca  procesul va fi gestionat bine si toate contractele se vor face asa cum trebuie, nu ar trebui sa apara ca o pata neagra, ci dimpotriva. Cei care ar investi in  Hidroelectrica vad ca vechea problema care a capusat Hidroelectrica ani de zile a disparut.


Cum va fi rezolvata problema contractelor incheiate cu termocentralele la preturi foarte mari?
Acele contracte au fost justificate prin faptul ca  Hidroelectrica era blocata de acele contracte pe termen lung de vanzare. Daca nu reusea sa produca suficient trebuia sa cumpere din alta parte ca sa acopere  obligatiile contractuale. Acesta este si argumentul pe care l-a adus Energy Holding atunci cand a contestat forta majora. Prin asta s-a facut doua lucruri.  Baietii destepti au beneficiat de aceleasi cantitati de energie, indiferent ca ploua sau nu ploua. Practic, nu si-au asumat niciun risc. Pe de alta parte,  Hidroelectrica oferea, de fapt, o subventie incrucisata centralelor celor mai ineficiente. Acum, practic, nu mai exista aceasta scuza. Cred ca nu ar mai  trebui sa se intample asa ceva. Pe de alta parte, subventiile incrucisate, adica ceea ce se intampla pana acum ca Hidroelectrica lua scump si vindea ieftin  pentru a intretine in viata aceste centrale ineficiente sunt, in mod explicit, interzise de Legea Energiei.Daca va uitati in vechile rapoarte ale  administratorilor de la Hidoelectrica, o sa vedeti acolo ca ele sunt justificate cumva, se incerca sa se dea o oarecare aparenta de legalitate prin faptul ca  s-ar putea candva asa se infiinteze campionii integrati. Trebuiau sa se justifice cumva legal, desi erau explicit interzise.

Sursa: hotnews.ro

 

Republica Moldova, victima corupţiei de la Chişinău şi a nepăsării Bucureştiului

Drumul spre Europa a republicii Moldova pare a fi intrat într-o fundătură din cauza nepăsării celor care ar trebui să o ajute.

E şi vina ei, a corupţiei care o sufocă, dar şi a Preşedintelui Iohannis care nu pare a o avea pe agendă deşi se lăuda cu asta, a Bucureştiului preocupat de infecta luptă pentru putere şi de interesele personale, de tot mai aroganta şi autosuficienta Europă sclerozată şi rămasă înţepenită de laşitatea şi teama faţă de arabii refugiaţi şi de tot mai tupeista Rusie …

Încă odată, Republica Moldova se vede a fi ca o furnică pe o frunză purtată de valurile de furtună.

INDICATOR .Președintele României e undeva prin Florida, încercând să demonstreze cât de mult detestă România, regretând probabil că nu s-a dus mai departe, în Australia ori Antarctica, Consiliul Superior al Magistraturii își pune ca șef unul din autorii uneia din cele mai mari erori din istoria justiției mioritice în urma căreia o femeie a stat la pușcărie nevinovată timp de zece ani, presa nu mai ştie cum să unească ştirile despre puşcăriaşii care toarnă plozi vedetelor de fasion repudiate e politicieni cu drumul pas cu par de la spital la închisoare a unui condamnat , guvernanţii şi parlametari fac … şi ei probabil ceva.

Tuturor li se rupe de faptul în Republica Moldova  proeuropenii sunt prea penali pentru a mai rămâne la conducere, filoruşii bălesc aşteptând momentul … îşi ia ţara înapoi (hehehe, unde am mai auzit asta ?), Turcia şi Rusia reânvie vechi controverse punând din când în când paie pe foc, Ucrana începe să semene tot mai mult cu caprele negre părând pe cale de dispariţie …

La rândul lui, Occidentul nu mai ştie cum să îşiu schimbe scuteceleşi să îşi ascundă armatele, poliţiile şi sarviciile secrete îndată ce unu cu faţă de arăboc scoate brişca bălind la maţe de francez ori îşi desface şliţul poftind la nuri de nemţoaică.

Stă nelămurit dacă destul  să pupe Rusia sub coadă şi să închidă ochi când hoardele lui Putin invadează Crimeea, sperând că gazul nu se va scumpi. Stă inert ignorând faptul că Ucraina pare tot mai mult a avea zilele numărate, acceptând tacit că dacă îi vine şi Republicii Moldăva rândul la tăiere, aata e … fatalitatea deh.

Totul de dragul unei mult clamatei ordini internaţionale care seamănă tot mai mult cu invazia mondială a unor brenduri ca Pepsi, Coca Cola şi MacDonalds.

Sinistru, dar de-a dreptul haios fiind gestul de acum câteva zile, al  Coca Cola care şi-a cerut scuze că a publicat pe NET o hartă unde Crimeea este pământ rusesc (nu că asta nu ar exprima un adevăr, Ucraina cu nădragii plini de esenţa curajului nemai îndrăznicd măcar să spună că despre Crimeea că e a lor), pentru ca la 5 Ianuarie  să republice harta cu Creimeea revenită Ucrainei.

Din  toată nebunia asta pare a e pofila ca un spectru înfiorător faptul că , la Kremlin, printre sticlele de vodcă mişună nişte strategi de mare forţă, cu un spirit vizionar de o face să roşească toate babele Vanga, de nasulii prevestitoare.

Rusia ştia exact că Occidentul, scăldându-se în bunăstarea sa ca hipopotamul nămolul malştinilor africane, va tăcea ca dânsul în iarbă şi nu va îndrăzni să zică nici pâs şi nu va dori în ruptul capului să îşi asume oarece răspunderi, poate poate ruşii nu se vor atinge de puful în care îşi trăieşte dolce farniantele.

Deja Rusia pare sigură că un vânt dacă trage civilizaţia europeană, atât de arogantă în scleroza ei, se va prăbuşi la picioarele sale rugând să nu fie zdrobită.

România stă încremenită de spaimă şi nepăsare, neândrăznind să îşi asume poziţia de lider regional la care visează în visele sale umede şi cu care de laudă. Stă şi ea, Românica, aşa ca proasta, nimic părând a nu o putea scoate din aceasta.

Nu mai reacţionează nici când lăţeii democraţiei zbiară printre spume cât de ticălos de fostul marinar, ori blonda cu degetul pe aparatul respirator. Nimic…

Am tot văzut fel de fel de îmbăţoşări verbale referitoare  de viitorul măreţ într-ale politicii externe mioritice, pompoase dar dar cam la fel de goale precum capetele vorbitorilor, am tot auzit de ambiţii de căţărarespre noi culmi ale gloriei internaţionale care s-au dovedit nişte baloane de săpun care se sparg nelăsând nici măcar râgâielilor vorbitorilor, nişte ăia care se cred lideri naţionali, de fapt nişte păduchi incapabili să facă altceva decât să îşi burduşească grăsălanele conturi.

În discursul său, cu inflexiuni de RoboCop cu softul pentru vorbire aflat în safe mode, Preşedintele Iohannis, la aniversarea unui  an de la preluarea mandatului său de președinte ne vorbea despre “susținerea parcursului european” al Chișinăului, despre  “relația privilegiată cu Republica Moldova” şi despre faptul că Moldova va fi “o constantă” a politicii externe românești.

Părea chiar mai preucupat de ceea ce spunea decât de neratarea virgulelor puse de autorul discursului şi de punerea coresctă a accentelor în limba română.

Din păcate pentru dumnealui nu a putut să  dea nici măcar un exemplu de sprijin acordat basarabenilor.

Şi nu doar că nu s-a preocupat, în realitate, niciodată, de relaţia România – Republica Moldova, dar pur şi simplu s-a ferit sistematic de ea.

Era destul să se acorde asistenţă, nu neapărat bani, deşi din cei furaţi de VIP-urile de la Beciu Domnesc şi-ar găsi bune întrebuinţări.

La noi mai e cum e, dincolo de Prut însă, cu mici şi neînsemnate excepţii, cam totul e varză … Adică ar exista chestii care funcţionează … furtul deşi o ţară considerabil mai mică şi mai săracă decât a noastră acolo  se fură la nişte cote care îi fac pe penalii noştrii să se creadă puri ca nişte lebădoi.

 Soarta a plasat Republica Moldova aici, la confluenţa intereselor lumilor care o înconjoară precum un gândac între elefanţi care luptă pentru impunerea influienţei şi asta nu se poate schimba.

Nimeni nu poate face din moldovenii care atunci când sunt mângâiaţi pe mătreaţă de mâna Kremlinului bălesc de pofta pomenii nişte euroentuziaşti incurabili imeni nu-i poate vindeca peste noapte de traumele instituţionale, bolnave de sovietism,şi să facă din ei nişte atleţi ai democraţiei şi a valorilor europene. Numeni nu poate pretinde aşa ceva…

Totuşi, dacă relaţia cu Chişinăul ar fi fost pe agenda neamţului măcar în propierea traiului cât mai plin de privilegii senioriale şi a poftei neostoite de vacanţe de nabab, Bucureştiul ar fi putut pune piedică miasmelor apetisante venite de la Moscova şi ar fi putut împinge puţin ţara spre Europa.

Republica Moldova e o ţară mititică, vulnerabilă şi cu o personalitate străvezie. Nu poate aspira la a respira singură fără ajutor extern …  şi asta e drept.

Iohannis și gaşca lui de consilieri, năcar când nu se leagănă în braţele lui Morfeu pe la întâlnirile interneţionale,  ar fi putut profita de faptul că Rusia a slăbit un pic presiunea asupra Moldovei din stânga Prutului deoarece  e acum preocupată de invectarea de  teamă în ciolanele Stanbulului, de recâştigarea influienţei în Orientul Mijlociu prin dirijarea ostilităţilor din Siria şi de adormirea vigilenţei sclerozatei Europe prin gazarea cu gaz ieftin ca să nu vază cum sfâşie Ucraina năucită de băgarea proiectilului pe ţeavă de către  Flota Mării Negre de la Sevastopol.

Ar fi putut să mai ungă un pic mecanismul de apropiere dintre România şi Republica Moldova.

Președintele României preferă să lase Moldova să fie dusă de curenţi în deriva ei spre nu se ştie unde (dar se poate bănui).

Teamă mi-e că Iohannis a văzut cum la Chişinău se proofilează o criză care îi ca schimba destinul micii ţărişoare pentru multă vreme lucru care arată că pe agenda lui Iohannis Republica Moldova a rămas doar un obiectiv cu care îşi poate împopoţona discurdul când nu mai are ce spune, un obiectiv dintr-o vitrină care se va sparge când prima muscă se va aşeza pe el.

Cum a dovedit că nu prea îi pasă de România neconsiderăd că e de datoria ca preşedinte să ciocnească o cupă de şampanie de Ziua Naţională sau să promoveze un pic turismul minând măcar că se simte binişor în concediu pe coclautii patriei; cam aşa pare să nu îi pese  că Republica Moldova se colorează tot mai puternic, iar, în culori ruseşti.

Şi-o fi luat dumnealui Preşedintele şi gaşca de sicofanţi ţara înapoi, la fel se pare că şi Rusia e pe cale să îşi ia Moldova înapoi, cum nu pare să îi pese că întrebg orizontul pare a deveni tot mai rusesc, Bulgaria a avut şi va avea întotdeauna o bentiţă colorată ruseşte precum au femeile o şuviţă mov in naştere, Ucraina se diluează, Ungaria şi ea devine tot mai obedientă Kremlinului … Dacă mai punem şi Marea Neagră tot mai dominată de flota rusească de la Sevastopol …

Probabil nu îi va păsa nici când România va începe să se sufoce  şi să moară …

Sau, poate, se va trezi cine trebuie și îi va spune că dacă tot iubește atât de mult vacanţele prin locuri îndepărtate, poate să rămână liniştit acolo şi să îşi continue somnul nepăsării…

Absolut surprinzător, pufoasa Anca Dragu Paliu, ministresa de doi lei de la Finanţe, încă nu şi-a dat demisia … o fi nesimţire?

8 decembrie 2015 2 comentarii

Despre pufoasa Anca Dragu Paliu, ministresa de la Finanţe, mi-aş fi imaginat chiar şi că a fost cândva Miss Anorexia dar aş fi putut crede că e doar o ţoapă care, fericită că se vede la televizor, îşi dă drumu la gură şi vorbeşte ca ţoapa blondă invitată pe post de Andreea Tonciu.

Anca Dragu PaliuAcum ceva vreme o antecesoare a ei, cu …  aprofundate studii pe la Harvard nu avea habar ce-i aia MTO (Medium Term Objectives – Obiectivul bugetar pe Termen Mediu) sau un altul de pe la Transporturi care zicea despre cei plecaţi la muncă în străinătate că nevestele rămase acasă  li se fac curve iar copii golani.

 Ambii au plătit cu funcţia.

Pentru afirmaţia că în ţări BRICS, (care cuprinde Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud), locuitorii „sunt săraci şi mulţi şi toţi ştiu să facă câte ceva pe doi lei, fac ceva ce românul nu mai face de ceva vreme“, Pufoasa de la Finanţe trebuia să fie deja o amintire …

În discuţia respectivă cu jurnaliştii, Pufoasa de la Finanţe a spus că salariul minim nu va fi majorat la 1 ianuarie, de la 1.050 lei la 1.200 lei, întrucât este nevoie de un studiu de impact al acestei creşteri asupra competitivităţii României şi a mediului privat, unde este posibilă o migrare spre economia gri sau neagră, a afirmat ministrul finanţelor, Anca Dragu Palin.

„Pe salariul minim – a declarat Anca Dragu Palin – vom analiza impactul creşterii şi, eventual, vom recomanda ce creşteri pot avea loc. Dar acest studiu trebuie să fie într-adevăr foarte serios, nu-l facem peste noapte. Din câte ştiu, şi alte instituţii europene fac un studiu similar, pentru că această măsură poate afecta semnificativ competitivitatea României“, a declarat Dragu vineri seara, context în care a dat exemplul statelor BRICS, care cuprind Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, unde locuitorii „sunt săraci şi mulţi şi toţi ştiu să facă câte ceva pe doi lei, fac ceva ce românul nu mai face de ceva vreme“.

Deci, cum ar veni, salariul minim nu va creşte de la 1 ianuarie deoarece guvernul nu poate face calcului estimativ de impact, astfel că majorarea nu poate fi inclusă în bugetul pe anul viitor. Evident că nici nu se pune problema ca bugetul Preşedinţiei să crească baban cu vreo 40%, iar parlamentarii să îşi tragă maşini noi nouţe.

  „Degeaba vrem noi să impulsionăm economia cu un pachet atât de generos fiscal, pe care am făcut eforturi semnificative să-l introducem în buget, dacă luăm o măsură care să distrugă mediul privat, impactul ar putea fi pe zona privată“, a spus Dragu. Ministrul a subliniat că există riscul unui impact asupra economiei „albe-gri-negre“, astfel că POT exista migrări ale angajatorilor către zonele pieţei gri şi negre. Al dracului drob de sare, cums-a căţărat el al dracului pe horn…

„Nu avem un impact direct pe cheltuieli în proiectul de buget (al majorării salariului minim – n.r.), pentru că în zona salariilor bugetarilor, datorită creşterilor aprobate în acest an – sănătate 25%, asistenţă socială 25%, la instituţiile locale 12% şi încă 10% la anul – au acoperit creşterea salariului care de la 1.050 lei la 1.200 lei era de 14% şi, practic, nu mai avem impact direct pe cheltuieli. Iar alte drepturi nu mai sunt legate de salariul minim“, a explicat la rândul său Daniela Pescaru, secretar de stat în Ministerul Finanţelor, responsabilă de buget.

Stai aşa şi te întrebi cam cine ar trebui să facă acel calcul, sau dacă ar fi chiar atât de complicat să nu îşi mai ia vacanţă de sărbători pentru a se face calcului apoi să se facă o bucurie unor oameni care, din taxele şi impozitele lor îi plătesc ei bunăstarea. A venit de la un venit mai mare? Ce să-i faci? Dacă e blondă, asta e.

Oare ţesutul adipos suplimentar pe care îl poartă după ea Pufoasa de la Finanţe, o fi expresia nesimţirii sau a indolenţei?

Poate ar trebui să îi spună cineva năroadei că pe masa cuiva care câştigă 1050 de lei, 150 de lei în plus sunt extrem de importanţi.

În afară de nesimţirea pe care a trădat-o afirmând ce a afirmat, nărodei ar trebui să îi pună cineva că în Brazilia şi în Rusia salariile minim şi mediu (în contextul în care ce preţurile sunt incomparabil mai mici) sunt :

Brazilia: minim 788 reali, mediu 2200 reali (adică 875 RON, respectiv 2.437 RON), la un șomaj de cca. 7.8%;

Rusia: minim 6000 ruble, mediu 33.000 ruble (359 RON, respectiv 1.978 RON, dar trebuie spus că rubla s-a devalorizat cu peste jumătate de când Putin a invadat Crimeea; înainte de invazie salariul mediu din Rusia echivala cu aproape 4.000 de lei!), la un șomaj de cca. 5,5%;

Cât despre China şi Africa de Sud:

China: minim 2020 yuani, mediu 4700 yuani (1.305 RON, respectiv 3.000 RON; da, ați citit bine, în China salariile au ajuns mai mari decât în România!), la o rată oficială a șomajului de 4%;

Africa de Sud: mediu 16796 ranzi (4.784 RON), cu un șomaj cca. 25%; …

Şi ultima  de pe listă, India, unde salariul mediu e de aprox. 5.850 rupii, adică … 360 de lei, la un șomaj de cca. 5%, dar în India vorbim de preţuri care în Europa par nişte glume.

Cine este de fapt Anca Dragu Paliu?

Anca Dana Dragu Paliu pe numele ei întreg, pusă  de premierul Dacian Cioloş ca ministresă a Finanţelor, şi-a început cariera la BNR şi a continuat ca economist la biroul local al Fondului Monetar Internaţional timp de 11 ani, până la începutul anului 2013, când a fost recrutată de Comisia Europeană.

Este în vârstă de 42 de ani şi  a început să lucreze, după terminarea în 1996 a Facultăţii de Finanţe-Bănci din cadrul Academiei de Studii Economice la Banca Naţională a României, unde a petrecut cinci ani ca economist, între 1996 şi 2001, la Direcţia de Refinanţare şi Operaţii de Piaţă şi Direcţia de Reglementare.

Ulterior, a continuat lucrat ca economist în cadrul Biroului Regional pentru România şi Bulgaria al FMI, din septembrie 2001 şi până în ianuarie 2013.

În această perioadă, Anca Dragu Paliu a participat la toate întâlnirile delegaţiilor FMI  cu autorităţile române, de la reprezentanţii Guvernului până la alte structuri ale statului, organizaţii patronale şi diverse asociaţii.

Ea face parte, începând cu anul 2008, din Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).

La începutul anului 2013, Dragu a fost recrutată de Comisia Europeană, unde lucrează ca analist economic în cadrul Directoratului general de economie şi finanţe.

Şi-a completat studiile  de economie internaţională la The George Washington University, în perioada 1999-2000, apoi cu un masterat de doi ani în Politici Publice şi Integrare Europeană în cadrul SNSPA Bucureşti (2005-2007).

De asemenea Anca Dana Dragu Paliu are un doctorat în economie la ASE, teza de doctorat având tema „Stabilitatea monedei, rezultantă a evoluţiei economiei naţionale”.

Din păcate, pe la şcolile pe scaunele cărora şi-a frecat abundentele buci, nu se învaţă ce-s alea onoare şi bunsimţ … altfel acum deja avea demisia aprobată.

Asta nu înseamnă însă că Premierul Cioloş nu ar putea să îi tradă un picior de să se ducă rostogolingu-se, pufoasă cum este nu ar putea să cadă.

De la Preşedintele Iohannis nu ai ce să ceri de vreme ce nu demult s-a dovedit că falsul în acte publice era una din preocupările sale în timp ce alţi profesori pentru a putea tri dădeau meditaţii până tâmpeau…

P.S.1 Oare cu doi lei Pufoasa de la Finanţe şi-o putea oxigena podoaba capilară şi şi-o putea rotunji şi mai tare abundentele buci?

P.S.2 Totuşi, poate cineva din apropierea Pufoasei de la Finanţe va avea demnitatea să îi dea o foaie de hârtie pe care aceasta să scrie:

Demisie

Subsemnata Dragu Paliu Anca Dana,  … ş.a.m.d.

Rusia ne ia iar de proşti. De data aceasta prin Serghei Narîşkin, Preşedintele Dumei de Stat a Federaţiei Ruse

27 noiembrie 2015 Lasă un comentariu

 Serghei Narîşkin, Preşedintele Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, ne ia de proşti spunând că Rusia nu are nimic împotriva scutului antirachetă de la Deveselu, dar crede că scutul este alegerea clasei politice din România, nu a românilor.  S-o fi uitat la Moscova toată isteria care i-a cuprins pe ruşi legat de acest scut antirachetă? Să te crăcănezi de uimire nu alta …

Serghei Narîşkin

Astăzi, vineri, 27 noiembrie 2015, l-am văzut pe Serghei Narîşkin, Preşedintele Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, care se afla la Bucureşti cu ocazia preluării de către Rusia a preşedinţiei Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre (APCEMN) pentru primul semestru din 2016 de la România, în cadrul celei de-a 46-a sesiuni plenare a APCEMN, spunând că Rusia nu are nimic împotriva scutului antirachetă de la Deveselu, dar crede că scutul este alegerea clasei politice din România, nu a românilor.

„Alegerea amplasării acelui scut antirachetă aici este o alegere a României şi noi doar respectăm această alegere. Totuşi, eu nu cred că aceasta este alegerea poporului român. În aceste condiţii, noi, Federaţia Rusă, trebuie să facem toţi paşii să asigurăm securitatea cetăţenilor şi a teritoriului nostru”, a declarat Narîşkin.

Se asigură oare securitatea cetăţenilor ruşi şi a teritoriului federaţiei Ruse prin ocuparea Creimeii de exemplu? Wow … o fi de la vodcă … 

Mă uitam absolut stupefiat cum grangurele moscovit declara că scutul antirachetă este o alegere a conducerii politice a României şi că prin extinderea sistemului NATO se cheltuiesc foarte mulţi bani din bugetele tuturor ţărilor membre NATO, inclusiv de la contribuabilii români. 

El a mai spus că Statele Unite au convins Rusia că sistemul antirachetă de la Deveselu nu este îndreptat împotriva Rusiei.

„Atunci le-am propus să semnăm un fel de acord că acest sistem antirachetă nu este împotriva Federaţiei Ruse şi de atunci a fost evidentă sinceritatea partenerilor noştri americani …

Toată această istorie cu extinderea NATO care durează de 20 de ani este construită pe nişte lucruri neadevărate. S-a spus de foarte multe ori că ameninţarea vine din partea Federaţiei Ruse. Ameninţări adevărate o să vină nu din partea Rusiei, ci din partea celorlalţi şi atentatele de la Paris ne-au confirmat tot ce am susţinut în acei 20 de ani”, a mai spus preşedintele Dumei.

Adică noi sintem în NATO doar pentru că aşa li s-a năzărit unor politicieni? Wow … muream prost că nu ştiam asta.

Mă şi mir că nu s-a găsit un jurnalist mai cu tupeu care să îl întrebe pe acest … homo sovieticus leningrădean câte ceva.

De exemplu cum se explică, dacă tot e vorba doar de voinţa politicienilor, că după al doilea război mondial, românii simţeau o greaţă fizică faţă „marele prieten de la răsărit” şi mulţi au murit sperând că vor vedea cum vin americanii…

Au propus un acord că sistemul nu e împotriva Federaţiei Ruse? Iar wow … din  câte ştiam un acord oarecum de acest gen a fost propus de americani şi a fost refuzat tocmai de Moscova.

Cât despre: „Ameninţări adevărate o să vină nu din partea Rusiei …” nu prea se potriveşte.

Aceste ameninţări deja există …

O fi uitat gaspadin Narîşkin de miliardele investite de Federaţia Rusă în Flota Mării Negre în cei 20 de ani de care zice … şi nu doar pe vodcă sau pe chestii destinate apărării ci pe armament sofisticat de atac…

Scutul Antirachetă, după cum îi spune şi numele, este unul defensiv. Să nu fie considerat un gest agresiv creşterea puterii de atac a Flotei Mării Negre? Să atace pe cine? Pingurinii?

Să fi uitat dumnealui oare că acea flotă, ţinută cu chirie la Sevastopol a fost folosită ca armă psihologică la raptul Crimeii?

Să nu fie considerate ameninţări ceea ce s-a întâmplat în Georgia sau Ucraina în ultimii ani, ori  faptul că aviaţia rusă, cu nesimţirea care a caracterizat tot timpul acest  împuţit imperiu care a infectat lumea cu bolşevism, încalcă regulat spaţiul aerian al vecinilor şi care, zilele trecute, se dădea lovit de ceasul morţii când Turcia a avut sânge în instalaţie să le doboare un avion care le viola spaţiul aerian?

Legat de raptul Crimeii, oare de ce nu s-a găsit un jurnalist care să îi amintească faptul că atunci când Ucraina a fost de acord  să renunţe la armamentul nuclear Rusia şi alte mari puteri i-au făcut promisiuni prin care i se garanta teritorialitatea?

Poate nu era rău să îl întrebe, tot legat de faptul că Rusia nu prezintă un pericol cum se explică faptul că elemente ale Armatei a 14-a s-au implicat în războiul din Transnistria …

De fapt, cum se explică faptul că deşi există un acord (semnat la summitul OSCE în 1999 la Istanbul)  de retragere a acestei armate de ocupaţie pe teritoriul unei ţări membre a ONU, recunoscute de toate ţările lumii?

Sau ( de ce nu ? ) cum se explică faptul că, deşi Acordul Ribbentrop Molotov, semnat între URSS-ul lui Stalin şi Germania lui Hitler încă mai produce efecte?

Păcat că România nu are tupeul Turciei şi imbecilul  homo sovieticus, Serghei Narîşkin,   nu a fost dat afară cu picioare în cur … cu toate riscurile aferente, fie chiar şi desfiinţarea acestui rahat de  Adunare Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre. Oricum orice astfel de acord din care face parte Rusia nu este decât în folosul acesteia, pentru restul … doar firmituri.

De 1 Iunie Ministrul Apărării le-a prezentat copiilor de la o grădiniţă armamentul care va face din România cel puţin superputere mondială …

Azi a fost (şi mai e un pic) 1 Iunie, Ziua Copilului în general, a progeniturilor în special.

Toţi cei suspuşi nu mai ştiau cum să adune o gaşcă de mititei ca să le arate cât de frumos este acolo unde lucrează ei.

L-am văzut pe Preşedintele iohannis cum le spunea mititeilor de parcă ăia chiar ar fi înţeles ce li se spune, că a promulgat legea cu dublarea alocaţiilor… Tare m-aş mira dacă aş afla că micuţii ştiau ce-i aia „promulgat”, mulţi dintre ei nici măcar nu aveau habar că iau alocaţie…

Au mai fost copii şi prin alte părţi unde căcănarii gazdă încercau să arate cât de mult iubesc ei copii, deh, dă bine la imaginea personală dacă pari din când în când  sensibilos … Evident, după ce puştimea s-a dus acasă, respectivii s-au dezinfectat cu spisr cum făcea Ceauşescu atunci când era cazat undeva unde nu a mai fost, spăla cu spirt clanţele, întrerupătoarele şi tot ce putea fi atins de alţii.

La Ministerul de Intarne un puşti fâşneţ s-a jucat de-a ministrul. Cică dacă prima măsură pe care ar lua-o ar fi să le cumpere poliţailor maşini noi, iar primul ordin pe care l-ar da ar fi să le ordone să ia o pauză .. evident, puturoşii prezenţi l-au plăcut.

Unii spun că ar fi fost copii şi pe la Ministerul Apărării … ce s-as întâmplat, ne putem imagina …

Minitrul apărării, aflând cât de îngroziţi sunt copii de agresiunea Rusie asupra Ucrainei  şi de alte chestii geopolitice că altceva nu se mai discută pe la grădiniţele patriei s-a gândit să le explica că avem toate atuurile ca să ne doară în pu.. pardon pix, de ruşi.

Le-a arătat câte ceva din armamentul achiziţionat de Armata Română. Şi nu orive fel de arment ci unul care în cel mai scurt timp va face din România cel puţin o super putere mondială cel puţin cât NATO, China, Rusia,  SUA, India şi Republica Congelată Antarctica la un loc.

Probabil mai întâi le-a arăptat ECOTANCUL …  o armă formidbilă, făcută în colaborare cu ecologiştii, o armă care nu ucide nici oameni, nici animale nici plante, dar care e forte bună pentru transportul la piaţă a urzicilor. 

Extrem de interesant la ea e că nu poluează deoarece nu are motor funcţionând cu pedale la care da echipajul.

ARMATA ROMÂNĂ, dotări   1

A venit apoi la rând, probabil, TANCUL CUTIE  .. 

Armă Românescă jmekeră cum n-are nimeni. Orice are duşmanul împachetat dispare, ambalajul ar fi păstrat drept preţioasă captură de război iar conţinutul vândut la talcioc sau la Consignaţia…ARMATA ROMÂNĂ, dotări 2Armă a OOPSTANCUL alta nu-i …

Când se apropie de duşman acesta nu ştie dacă îl atacă elicoptere sau tancuri.. dacă duşmanul se apără ca împotriva tancurilor, OOPSTANCUL atacă  precum elicopterul, dacă se apără ca împotriva elicopterelor atacă precum tancurile.

Ei, dacă duşmanul se apără şi ca împotriva tancurilor, şi ca împotriva elicoperelor, OOPSTANCUL îşi arată valoare adevărată atacând ca submarinul de rămân duşmanii uimiţi şi zic OOPS …
ARMATA ROMÂNĂ, dotări 3CEREALTANCUL …  sculă mişto nu glumă …

Cum se ascunde în lanul de cereale inamicul cu toaztă tehnica lui, cum apare CEREALTANCUL  îi găseşte şi îi face praf …

Când nu există duşmani în lanul de cereale CEREALTANCUL trece la recoltarea lanului.

Există şi variante  la fel de sofisticate pentru păduri, plantaţii de afine, salată, spanac, pătrunjel, ceapă şi ananas …
ARMATA ROMÂNĂ, dotări 4

TANCUL PĂŞITOR  ne arată inventivitatea românului…

Dacă duşmanul are prostul obicei de a sparge roţile maşnilor sau de a strica şenilele intervine TANCUL PĂŞITOR

Sunt convins că specialiştii de la Institutul de Cercetare a Armatei va găsi şi rezolvarea problemei împiedicării de toţi bolovanii dau de obstacolele puse de ticălosul duşman. 
ARMATA ROMÂNĂ, dotări 5ŢESTOSUL, arma care, prin ineditul său bagă duşmanul în spital cu boli de nervi …

Când vine duşmanul toate se retrag sub carapace iar  când atacatorul  se convinge că  nu e decât o carapace goală aprinde farurile. Speriaţi duşmani se îmbolnăvesc de nervi şi sunt tremişi lîn concediu medical obligatoriu.

ARMATA ROMÂNĂ, dotări 6

TANCUL A F  (tancul antifurt) depăşeşte orice limite ale artei militare moderne…

Cum duşmanul apelează la tot felul de tertipuri, până şi la furarea tehnicii militare specialiştii s-au gândit la o armă care nu poate fi furată, TANCUL ANTI FURT. Lucru mare ce sistem de blocare are…nici măcar echipajul nu îl poate mişca din loc.

ARMATA ROMÂNĂ, dotări 7SUPERHERO TANC …  formidabilă armă.

Nu există armată care văzând că pe blindatele care îi atacăsunt supereroi de din desene animate să nu arunce armele şi să nu derzerteze.
ARMATA ROMÂNĂ, dotări 8

VELOŞENILATUL este o super armă. Poate ataca orice… e drept că nu poate distruge nimic, dar asta e altă poveste.

Paote ataca avioane, submarime, portavioane, poate zbura dacă se întâmplă să calce pe o mină, poate pluti evident că nu prea poate înainta pentru că nu are elice, nu poate cârmi pentru că nu are cârmă, dar acestea sunt deltalii nesemnificative.
ARMATA ROMÂNĂ, dotări 9MOUSETANCUL … o armă mai letală în epoca internetului nici nu se putea.

Dacă fie că e război, fie că e pace, un virus atacă un computer putând să îl facă să funcţioneze anapoda , fie să îi încetinească funcţionarea şi antivirusul dă alarma, intevine MOUSETANCUL . Fără a sta pe gânduri distruge computerul infectat, utilizatorul, clădirea în care se află computerul şi, dacă localitatea e de sub zece mii de locuitori o distruge şi pe ea. Restul judeţului rămâne intact, semn că MOUSETANCUL .este o armă extrem de sofisticată şi selectivă în funcţionare.

ARMATA ROMÂNĂ, dotări 10

RETROTANCUL … arma care nu ratează niciodată.

Precizia lui milimetrică în lovirea ţintelor este inegalabilă. Niciodată nu ratează şi nu produce victime colaterale.

E drept că di cauză că după fiecare foc trebuie înlocuit echipajul e cam greu de găsit un echipaj nou. E greu să găseşti oameni destul de beţi exact în momentul respectiv. 

Specialiştii care l-au construit spun că nu e dramatic. De acum înainte se intenţionează folosirea de echipaje formate din minoritari maghiar cărora li se promite că li se dă Ardealul imediat după luptă.

După ce se vor termina ungurii se va apela la ţignii alungaţi de prin  Occident, după care se speră că România se va uni cu Republca Moldova.

ARMATA ROMÂNĂ, dotări 11Direcţia de Contrainformaţii Militare a prezentat şi ea noul dispozitiv numit ZVON TERMINATOR.

După cu  se ştie, când cinva atacă o ţară împrăştie tot felul de zvonuri penmtru demoralizarea populaţiei şi a armatei apărătoare.

Să zicem că ISIS va dori să atace România. ce va face? Va împrăştia în lmea arabă zvonuri răutăcioase în ceea ce priveşte România. De exemplu să zice că se va împrăştia zvonul: „De la românce nu poţi lua decât păduchi laţi”.

Aici intervine ZVON TERMINATOR-ul purtând un  mesaj extrem de puternic: „Eu îţi pot da şi HIV nu doar LĂŢEI”.

Mai ere mesajul de la ISIS vre-o valoare care să deprime populaţia? Evident, nu…

ARMATA ROMÂNĂ, dotări 12Copiilor le-au mai fost prezentate şi alte câteva arme extrem de puternice dotate cu tehnologie SEALTH (tehnologia invizibilităţii)…

O parte din ea a defilat la 1 Deceabrie cu ocazia Zilei Naţionale a României. E vorba de câteva portavioane, submarime, avioane, elicoptere, blindate, căruţe, vibratoare etc … Evident că nimeni nu a putut să vadă nimic deoarece sunt invizibile…

Copii au plecat acasă extrem de fericiţi, evident, când se vor duce la grădiniţă vor comenta despre diferite planuri de punere cu botul pe labe a Chinei şi a Rusiei …

P.S. La mulţi ani copii de ziua voastră ! 

SERGHEI GOLUBIŢKI, un important scriitor, filolog și jurnalist rus, despre tezaurul românesc de la Moscova. ( Спасибо, господин Голубицкий ! )

27 decembrie 2014 Lasă un comentariu

Motto: 

„Binele spiritului adevărat este adevărul însuşi.” –  George Meredith

„Adevărul e dumnezeirea omului liber” – Maxim Gorki 

„Adevărul este busola sufletului.” – William George Jordan 

„Nimic nu e mai frumos decât adevărul, nici mai adevărat decât frumosul.” – Ion Luca Caragiale

„Adevărul este triumful Spiritului.”  – Nikolai Berdiaev

* * * * * 

Iată că trăirăm s-o vedem şi pe asta.

Serghei Golubițki

Serghei Golubițki

În Rusia, Serghei Golubițki, un important scriitor scriitor, filolog și jurnalist, specialist în internet-trading de la Moscova, scrie corect, cu subiect şi predicat despre tezaurul românesc.

Extrem de important mi se pare modul în care Golubițki abordează problema …

„La Dante Alighieri – scrie Serghei Golubițki –  cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua  – ultima – treaptă a Iadului:  pe lacul înghețat Cozit dracii le sfârtca capetele

Pentru orice creștin nu există  o crimă mai oribilă decât înșelarea celor care ți-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele și țopăiturile celor de la  Pussy  Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor.

Din păcate însă, nimărui nu-i pasă de “aurul românesc”.  De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii.  Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredințat toată averea sa,  e așa, un fleac , „o chestiune istorică”.”

Pe rbnpress.info   găsim o interesantă prezentare a jurnalistului Serghei Golubițki publicat de publicat de Cristi Manoilescu pe 11 octombrie 2012.

Născut la 11 iulie 1962, acesta ne e prezentat ca o persoană educată, absolvent cu magna cum laude (diplomă roșie) a Facultăţii de Litere a Universtității de Stat din Moscova în 1984.

În 1989 Golubițki a făcut la universitatea moscovită  un doctorat cu tema “Mitologia socială și nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”.

Poliglot, este vorbitor al limbilor rusă, engleză, franceză, germană, portugheză și română.

Serghei Golubițki a publicat în 2004 cartea  “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX” în care vorbeşte de peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez și terminând cu cazul Enron.

 Este autor al cursului multimedia “TeachPro Internet Trading”, care, potrivit revistei de bursă “Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piața americană. În clasamentul celor “100 de creatori din spațiul postsovietic”, stabilit de “Global Intellect Monitoring” în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, “pentru gândirea creatoare asupra realităților în transformare dinamică”.

În acelaşi articol, publicat de Cristi Manoilescu pe rbnpress.info  găsim şi câteva fragmente  traduse în limba română de Vlad Cubreacov a articolului lui Serghei Golubițki, „Aurul Românesc” ( „РУМЫНСКОЕ ЗОЛОТО” în ruseşte), precum şi versiunea rusească, integrală, a articolulului publicat de ibusiness.ru.

CÂTEVA FRAGMENTE TRADUSE ÎN ROMÂNĂ DIN ARTICOLUL LUI SERGHEI GOLUBIȚKI

(….) Așadar, despre ce alegere a  grâului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-ați dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în titul postării de astăzi. (…)

Cu alte cuvinte, în ceea ce ține de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului româmesc”, care nu permite în nici un chip, sub nici o formă, sub nici un fel interpretătări ambigue. Și vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o importanță principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, și într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România și, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au și intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluția APCE.

De ce are această chestiune o importanță principială anune pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur și simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaștem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătății, câte ne spunem nouă înșine că, da, noi suntem niște HOȚI! Noi recunoaștem conștient, în deplinătatea facultăților mintale, că suntem urmașii și continuatorii de drept ai unei hoții bolșevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troțki.

Doar așa și nicidecum altfel. Și nici un fel de inepții de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruși despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ține de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nici o tangență cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binenului și a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaștem obligațiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic și impertinent.

Presupun că atât colegii mei, cât și marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzații de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoștința cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în putință, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Rețelei Naționale a Oamenilor de Afaceri.

În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate:  politica țărilor mici este  o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici și cum, nu mă interesează România, pe mine mă interesează doar Rusia.

Demersul României a avut consecințe foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printro contraofensiva, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română.

Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp.

În noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare temporată, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt,  îi oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziția dominantă pe care o aveau submarinele germane în spațiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.

La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor  Unite ale Americii.

Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentu Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România.Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a și garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât și pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.

Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecțiile muzeistice aparținând instituțiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur.

Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunțit mod cu putință în procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepția  valoarii pur istorice a exponatelor de muzeu) :  2 miliarde 800 milioane de dolari.

“Aurul românesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conținut în valoare de 314 580 456 lei și 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei.

În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eșalon cu părți ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de  7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917.

Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolșevică de teroriști a acaparat puterea sub directa conducre a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțk, a declarat public cu cinism: „Activele românești plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română.  Guvernul sovietic își asumă obligația de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român “.

Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult și-a răsturnat regii, așteaptă și în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoțite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: “În toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.

E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se și cuvine oricărei țări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericești,  am înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemi. Am uitat însă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur.  Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolșevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul obligațiunilor de restituire a ceea ce nu-ți aparține.

România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceaa ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din toate declarațiile publicate în presa sovietică reieseclar și univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului său.

Și atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice și monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARȚINE! Și ne-au făcut pe toți ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetățean al unei țări care săvârșește pe față și cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creștine: înșelarea celor care ți-au dat încredere?

La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua  – ultima – treaptă a Iadului:  pe lacul înghețat Cozit dracii le sfârtca capetele

Pentru orice creștin nu există  o crimă mai oribilă decât înșelarea celor care ți-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele și țopăiturile celor de la  Pussy  Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor.

Din păcate însă, nimărui nu-i pasă de “aurul românesc”.  De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii.  Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredințat toată averea sa,  e așa, un fleac , „o chestiune istorică”.

Autor traducere:  Vlad Cubreacov

 

Versiunea rusească, integrală a articolului „Aurul românesc” ( „РУМЫНСКОЕ ЗОЛОТО„) publicat de ibusiness.ru

Румынское золото

post-23309-506dc7a7919b2Российская пресса обсуждает очередную парламентскую ассамблею Совета Европы (ПАСЕ), осыпая насмешками вздорные резолюции, которыми веселят честной народ европейские фантазеры от политики. В обзорном докладе, подготовленном швейцарским человеком Андреасом Гроссом и румыном Георгием Фрундой, содержится беспрецедентное число претензий в адрес России. Количество обидок столь велико, что можно смело говорить о полной безнадежности в обозримом будущем изменить имидж Российской Федерации в глазах европейского сообщества.

Главная ошибка, на мой взгляд, которую допустила ПАСЕ, заключалась в сваливании в общую кучу совершенно неравнозначных и несопоставимых по значимости вещей — дела Сергея Магнитского, Анны Политковской, Натальи Эстемировой, Веры Трифоновой, Михаила Ходоркосвкого, Pussy Riot, конфликт с Грузией и — объект особых издевательств журналистов-соотечественников — «румынского золота».

ПАСЕ, конечно, тоже можно понять, потому как лавина культурно-цивилизационных странностей, поступающих из полностью герметичной для европейского понимания Скифии, давно защемила способность сохранять адекватные реакции. Вот и приходится все валить в кучу: и экономику, и политику, и права человека, и исторические катастрофы.

Понимая ПАСЕ, все же не могу удержаться от едкой ремарки: если бы парламентскую ассамблею хоть чуточку волновала судьба самой России и самих людей, проживающих в этой огромной стране, они бы, конечно же, не устраивали винегрет из претензий, а разнесли бы их если уж не во времени, то хотя бы по разным резолюциям. Увы, мы никого ни в ПАСЕ, ни в Европе не волнуем, поэтому приходится самостоятельно отделять зерна от плевел.

Зачем это нужно делать? Для нашего собственного выживания. Для выживания как нации, как цивилизации, как исторической общности, объединенной культурой, верой и уникальным духовным зарядом. Зарядом, который, хочется верить, еще не затух окончательно и бесповоротно. Потому что если это заряд погаснет, единственное будущее, какое только возможно — это дезинтеграция на феодально-склочные региональные паханаты с последующем поглощением каждого более пассионарными соседними этносами.

Итак, о каком отделении зерен от плевел идет речь? Коллеги, думаю, уже догадались, что речь идет о теме, вынесенной в заголовок сегодняшнего поста. Дело в том, что трагическая судьба Магнитского, дело Pussy Riot, вооруженный конфликт с Саакашвили, посадка Ходорковского, равно как и весь остальной список претензий ПАСЕ из разряда «нарушений универсальных прав человека», как минимум, обладает иммунитетом внутренних дел России, а потому никакое ультиматумы и обидки ПАСЕ по данным вопросам не могут носить для российской стороны принципиального характера. Портят ли международную репутацию все перечисленные казусы? Безусловно, портят. Но не более того, потому как внутри самой нашей страны граждане вольны занимать ту или иную сторону в конфликте: одобрять вердикт Химкинского суда или не одобрять, признавать независимость Абхазии или не признавать, осуждать убийство журналиста и правозащитницы или приветствовать его.

Иными словами, в «правозащитных темах» есть выбор. Совершенно особняком стоит «румынское золото», которое не допускает ни в какой форме, ни в каком виде, ни при каких допущениях двусмысленных толкований. Причем хочется еще раз подчеркнуть, что вопрос этот имеет принципиальное значение именно для России, именно для нас, и в гораздо большей степени, чем для Румынии и уж подавно — для Молдавии, чьи парламентарии, кстати, и ходатайствовали о включении вопроса в резолюцию ПАСЕ.

Почему этот вопрос имеет принципиальное значение именно для нас, а не Румынии? Потому что для Румынии речь идет просто о потере материальных благ, тогда как для России вопрос ставится в совершенно иной плоскости — нравственной. Если мы не признаем его, мы не столько внешнему миру, сколько себе самим говорим, что — да, мы ВОРЫ! Мы в полном уме и сознании признаем себя наследниками и правопреемниками большевистского ворья и мы — достойные птенцы гнезда Троцкого.

Только так и никак иначе. И никакие нелепости, вроде официальных комментариев российских чиновников о том, что, мол, тема «румынского золота» — это дела давно минувших дней, вопрос истории, но никак не современной политики, не могут заслонить чудовищной нравственной пропасти, которая отделяет нас от Мира Добра и Света в том случае, если мы отказываемся признать обязательства по возврату откровенно, нагло и цинично украденного.

Я допускаю, что коллеги, как и подавляющее большинство граждан России, понятия не имеют о том, что представляет собой эта тема — «румынское золото», поэтому нет ни малейших оснований делать какие бы то ни было скоропалительные выводы и, тем более, кого-то там обвинять в безнравственности. Поскольку официальные российские СМИ вопросом доведения фактов до своих читателей не озаботились, попытаюсь по мере сил компенсировать это хотя бы для аудитории Национальной деловой сети.

В августе 1916 года Румыния вступила в Первую мировую войну на стороне Антанты и оккупировала Трансильванию. Я оставляю за кадром мотивы, которые заставили эту страну два года отсиживаться в нейтралитете: политика малых мира сего — дело сложное, а — главное! — для нашей задачи совершенно непринципиальное. Сейчас меня не интересует Румыния, меня интересует только Россия.

Результат румынского демарша оказался очень печальным: объединенные армии Mittelmächte (Германии, Австро-Венгрии, Болгарии и Оттоманской империи) тут же ответили контрнаступлением, которое в мгновение ока свернуло шею румынской армии.

Правительство Румынии было поспешно эвакуировано из Бухареста в Яссы, на границу с Бессарабской губернией Российской империи. Добруджа, Олтения и Мунтения уже были оккупированы, так что полный захват национальной территории справедливо казался лишь вопросом времени.

Mosolov

Mosolov

В ноябре 1916 года Национальный совет Центробанка Румынии принял решение о временной передаче на хранение всех своих золотых запасов своему союзнику — России, которая, собственно, сама любезно и предложила услуги. В качестве альтернативного варианта рассматривалась транспортировка сокровищ в Лондон, но господство немецких подводных лодок на морях поставило окончательную точку в выборе в пользу Российской империи.

2 декабря было принято решение Центробанком, 12 декабря — поддержано Советом министров Румынии. В качестве международного прецедента использовался опыт Франции, которая уже передавала свои золотые запасы на хранение Соединенным Штатам Америки.

От России протокол о передаче сокровищ был подписан генерал-лейтенантом Александром Александровичем Мосоловым, начальником канцелярии Министерства Императорского Двора, а с осени 1916 года — министром-посланником в Румынии. Правительство России не только обязалось подготовить трансферт, но и гарантировало безоговорочную сохранность румынских сокровищ как во время транспортировки, так и во время всего срока последующего хранения.

Надо сказать, что в Россию были отправлены не только золотые запасы Центрального банка Румынии, но и практически все сбережения частных румынских банков, компаний и граждан. По описи проходили: документы, манускрипты, старинные монеты, картины, редкие книги, монастырские архивы из Молдовы и Мунтении, выставочные коллекции, принадлежащие общественным и частным организациям, а также 93,4 тонны золота.

Поскольку все эти сокровища были подробнейшим образом описаны в акте о передаче, то не составило труда подсчитать их современную стоимость (без учета, разумеется, чисто исторической ценности музейных экспонатов) — 2 миллиарда 800 миллионов долларов.

«Румынское золото» было переправлено в Россию двумя этапами: 12 и 14 декабря 1916 года — в 17 вагонах и 1738 ящиках, общей стоимостью 314 580 456 леев 84 бань. К этим ящикам были добавлены еще два с драгоценностями королевы Марии стоимостью 7 миллионов леев.

.

.

23 – 27 июля 1917 года (уже после февральской революции!) был отправлен второй поезд с румынскими сокровищами: 24 вагона, по описи — 7,5 миллиарда леев. Под охраной казацкого подразделения поезд благополучно прибыл в Москву 3 августа 1917 года.

Дальше случилось, что случилось: большевистская банда террористов захватила власть под прямым руководством немецкого Генштаба, и 26 января 1918 года Лейба Довидович Бронштейн по кличке Троцкий цинично заявил миру: «Румынские активы, размещенные в Москве, будут недоступны для румынской олигархии. Советское правительство берет на себя обязательства по хранению этих активов и последующей их передачи в руки румынского народа».

.

.

Слово Лейбы — закон, поэтому румынский народ, давным-давно свергнувший своих царей, ждет обратно свое золото и поныне. Чтобы оценить всю циничность ситуации, необходимо непременно рассказать о трех официальных возвратах, которые были предприняты в 1935, в 1956 и в 2008 годах. Эти возвраты сопровождались триумфальной риторикой вроде следующего коммюнике, опубликованного 12 июня 1956 года в советских газетах: «Все эти годы советский народ с тщательной заботой хранил произведения искусства, представляющие огромную историческую и художественную ценность. Правительство СССР и советский народ всегда рассматривали эти ценности как неотторжимую собственность румынского народа».

Красиво, не правда ли? Благородно. Честно. Как и полагается любой достойной стране, не говоря уж о супердержаве. Вернули картины, рисунки, рукописи, свитки, архивы, золотые монеты, медальоны, иконы, церковную утварь, даже бренные останки выдающегося мыслителя Дмитрия Кантемира, и те вернули. Забыли лишь вернуть самую мелочь — 93,4 тонны золота. На него у большевиков не распространялись чувства классовой солидарности с румынским народом. Равно как и какие-то обязательства по возврату чужого.

Румыния никогда не прекращала попыток вытребовать обратно из России то, что было передано под честное слово на хранение в годы Первой мировой войны. Из всех опубликованных в советской прессе заявлений однозначно явствует, что СССР всегда признавала права собственности Румынии на свой золотой запас.

Так за чем же дело?! Откуда берутся сегодня эти чудовищные циничные фразы российских чиновников о вопросах, представляющих чисто исторический интерес?! ЧУЖОЕ УКРАЛИ! И сделали заложниками этой подлости всех нас! Всех граждан России! Почему я, вот лично я, должен жить с осознанием того, что являюсь гражданином страны, которая открыто и цинично творит самое страшное преступление, какое только прописано в христианском кодексе нравственности, — обман доверившихся?

У Данте Алигьери те, кто обманул доверившихся, подвергаются самым страшным пыткам в последнем — девятом — кругу Ада: в ледяном озере Коцит бесы терзают их головы.

Для любого христианина нет более страшного преступления, чем обман доверившихся. И это не песни и пляски Pussy Riot в храме, это гораздо более страшная штука.

Но, увы, «румынское золото» никого не интересует. Pussy Riot — это да, это вопиющее преступление власти. А украденные сокровища другого народа, своего союзника, доверившего нам все свое состояние, — это так, чепуха, «вопрос истории».

Источник: iBusiness.ru

P.S. Спасибо, господин Голубицкий ! 🙂

De ce îl pune Kremnlinul pe Ministrul de Externe Serghei Lavrov să mintă?

14 septembrie 2014 Lasă un comentariu

Oare de ce Kremlinul îl pune pe Ministrul de Externe, Serghei Lavrov, să mintă cu nerușinare? O fi vorba de dorinţa Rusiei ca lumea să nu îşi amintească de nesimţirea ei de a nu-şi repecta acordurile internaţionale semnate? 

De exemplu de acordul semnat la Summitul OSCE de la Istanbul în 1999 în care se prevedea retragerea Armatei a XIV-a din  Transnistria şi de Tratatul de la Budapesta între  Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia (Marea Brutanie şi SUA în calitate de puteri garante) care garanta independenţa, suveranitatea şi întegritatea teritorială a Ucrainei. 

Semnatarii acestui memorandum se obligau să:

  1. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să respecte independența și suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei.
  2. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă obligația lor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei, și că nici una dintre armele lor vor fi folosite vreodată împotriva Ucrainei decât pentru auto-apărare sau în alt mod, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite.
  3. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să se abțină de la constrângeri economice cu intenția de a subordona propriului lor interes exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente suveranității sale și, astfel, pentru a obține avantaje de orice fel.
  4. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul a solicita imediat o acțiune a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite pentru a oferi asistență Ucrainei, în calitatea sa de stat care nu deține arme nucleare, semnatar al Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, în cazul în care Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiectul unei amenințări cu o agresiune în care sunt folosite arme nucleare.
  5. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reafirmă, în cazul Ucrainei, angajamentul lor de a nu folosi armele nucleare împotriva statelor care nu deține arme nucleare, semnatare ale Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, cu excepția cazului unui atac asupra lor, a teritoriilor lor sau teritoriilor dependente, a forțelor lor armate sau a aliaților lor, de un astfel de stat, în asociere sau în alianță cu un stat care posedă arma nucleară.
  6. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se vor consulta în cazul în care apare o situație care ridică o problemă cu privire la aceste angajamente.

E adevărat, memorandumul a rămas la nivelul de gentelmans agreement deoarece memorandumul nu a fost niciodată ratificat. Treaba e că Ucraina, renunţând la armamentul nuclear şi permiţând  Flotei Mării Negre a Rusiei să rămână în Crimeea şi-a cam respectat obligaţiile care îi revin din acest acord.

Ce a câştigat până acum? Gaz rusesc ieftin … ce a pierdut? Deocamdată şi-a pierdut liniştea, a pierdut Crimeea şi nu peste mult va pierde probabil în prima fază, un teritoriu din estul său pentru a ajunge pe termen lung să dispară de pe hartă ca stat.

Sergei Lavrov

Se pare că la Kremlin minciuna este o politică definitorie sinistrul pentru imperiu de la răsărit.

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, în contextul în care Kievul acuză Moscova că vrea să creeze un stat-marionetă în această fostă republică sovietică, eventual să cucerească întreaga Ucraină, cu nesimțirea caracteristică dintotdeauna marelui vecin de la răsărit.

Într-un interviu pentru TV Centru, Lavrov spune cu emfază că  „presupusul nostru interes de a crea o o doua Transnistrie, o zonă-tampon, ţin de domeniul absurdului”. Că ne amintim că Transnistria este o fâşie de pământ situată pe malul stâng al nistrului aflată între Republica Moldova şi Ucraina .. deci nu are cum să fie o zonă tampon între Rusia şi altcineva decât dacă nu cumva Rusia are nesimţirea să considere că Ucraina, în întregime, este deja un teritoriu rusesc.

„Doar un creier bolnav care speră să înşele publicul ar putea să inventeze că am eşuat procesul de soluţionare paşnică în Transnistria şi vrem să facem acelaşi lucru în Ucraina”, a declarat şeful diplomaţiei ruse, uitând probabil ce se întâmplă în estul Ucrainei. Acolo, Rusia a acordat ca la balamuc cetăţenie etnicilor ruşi pentru ca apoi să spună că sar în apărarea lor, rupând peninsula Crimeea după care susţine formaţiunile paramilitare pentru a se ajunge la crearea în prima fază a unui teritoriu-culoar pentru a-şi crea o legătură cu peninsula ruptă din Ucraina pe acelaşi tipic pe care Germania rupea teritorii din Polonia clamând necesitatea de a apăra interesele minoritarilor.

Amintesc că aşa cum în Transnistria există încă elemente ale Armatei a XIV-a, în Crimeea era cantonată Flota Mării Negre ruseşti.

Problema nu e că ar vrea să facă din Ucraina ce au făcut din Transnistria ci invers… doresc să aplice şi în Transnistria, parte a Republicii Moldova, cea au făcut în Crimeea…

„Avem interesul unei Ucraine puternice, prospere şi amicale. Ucrainenilor le revine să hotărască felul în care va fi organizat acest lucru din punct de vedere adminsitrativ”, a mai subliniat el. Acest lucru este evident, doar că nu doresc o Ucrană puternică şi independentă ci una unde se dansează pe muzica interpretată la Kremlin deoarece încă Rusia mai consideră că statele din fosta URSS sunt şi trebue să îi rămână subordonate.

Reprezentanţii Kievului, la fel ca numeroşi analişti ruşi şi străini, apreciază că Rusia visează să creeze un stat-marionetă pe teritoriul ucrainean, aşa cum a fost cazul în Republica Moldova şi în Georgia, în contextul în care separatişti proruşi din regiuni aflate în sud-estul Ucrainei îşi reclamă independenţa.

Premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk l-a acuzat cu subiect şi predicat pe preşedintele rus Vladimir Putin că vrea să „elimine Ucraina ca stat independent” şi „să ia întreaga Ucraină”… Culmea este că ceea ce spune Iaţeniuk se încadrează perfect în ceea ce a început să se vorbească imediat după ce URSS s-a dezintegrat. E drept, o vreme s-a încercat refacerea fostei uniuni prin crearea aşazisei Comunităţi a Statelor Independente (CSI).

Premierul Iaţeniuk, spune că Moscova încearcă să creeze un „culoar” care să asigure o legătură între Peninsula ucraineană Crimeea, anexată de către Rusia în martie, care să treacă prin mai multe regiuni din sudul Ucrainei şi care să ajungă până în Transnistria, regiunea separatistă prorusă din Republica Moldova.

Cred că ar trebui ca lui Lavrov să îi amintească cineva de o declaraţie de prin (atenţie !!! ) 2010, înainte de declanşarea poveştii Ucraneene, a lui Valerii Kuzmin,  ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, acesta spunea, citat fiind de Agenţia IFOTAG că Rusia nu-şi poate retrage armata din Transnistria, aşa cum prevede acordul semnat la summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999, deoarece timpurile s-au schimbat.

“În 1999 erau cu totul alte realităţi, iar retragerea trupelor ruseşti a devenit imposibilă. Aceasta nu este o ocupaţie a teriroriului sau un şantaj militar, ci o garanţie că acest conflict (Conflictul îngheţat din Transnistria- nota Blue) nu va răbufni din nou”, a spus Kuzmin. 

Pe  21 octombrie 2010, se împlineau  16 ani de la semnarea Acordului moldo-rus cu privire la retragerea forţelor militare ale Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.

Cu acea ocazie, preşedintele interimar al Republicii Moldova  cerea „retragerea imediată, ordonată şi completa a trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.”

I-auzi frate … o garanţie că nu va reizbucni conflictul transnistrean … Păi cam la fel se spunea şi că Flota Mării Negre este acolo ca să protejeze Ucraina… A protejat-o până a sfâşiat-o …

Eu i-aș întreba pe escrocii de la Kemlin dacă nu cumva amnezia pe care o fâlfâie o fi una mimată sau e vorba doar de faptul că dacă ai mintea marinată în vodcă devii uituc…

Păi tovarăşul Lavrov ar face bine să explice, dacă tot au intenţii atât de onorabile cum se explică faptul că Transnistria, regiune al unei ţări cu care Rusia nici măcar nu este vecină, este încă infectată de păduchii Armatei a XIV-a cantonată acolo …

În Crimeea a fost Flota Mării Negre, când a venit vremea aceasta a devenit instrumentul ruperii de Ucraina a Crimeii …

Poate că nu Transnistria în sine constituie o zonă de interes mare pentru Rusia. Exită însă la sud de Republica Moldova, Bugeacul, (fostele judeţe româneşti, Cetatea Albă şi Ismail), dăruite de ruşi Ucrainei , în marea lor bunăvoinţă faţă de aceasta, la vremea aceea, parte a URSS.

BUGEAC

Nu trebuie să fii cineştie ce priceput în geopolitica strategică de la Marea Neagră ca să vezi că aaceastă zonă ar fi cel mai vestic loc unde Rusia şi-ar putea amplasa o bază cu ţintă directă controlul asupra Balcanilor.

Locul este perfect pentru blindatele Armatei a XIV-a cantonată în Transnistria.

Pentru aceasta e mare nevoie însă de acces direct, ceea ce poate însemna o Ucraină obedientă, dacă nu chiar subordonată Kremlinului.

Astfel că semnalul tras de Premierul ucrainean Iaţeniuk pare a căpăta nişte valenţe destul de interesante.

Am mai vorbit de ceea ce se numea „visul ţarilor”, o strategie cu adânci rădăcini în istorie.

Pentru a se putea implica mai direct şi mai eficient în politica europeană, tăţi ţarii marelui imperiu rus, vizau, în mult clamatului panslavism, un control direct, puternic şi eficient asupra Balcanilor.

Astfel se explică şi iritatea scutului defensiv al NATO…

Nu te enervezi dacă cineva îşi face rost de o armură puternică decât dacă te gândeşti că la un moment dat va trebui să îi tragi una.

Cred că nimeni nu a uitat faptul că îndată ce NATO americanii au decis amplasarea la Deveselu a unor elemente a scutului antirachetă, deci eminamente defensiv, Rusia a investit miliarde de euro în modernizarea Flotei Mării Negre şi nu oricum ci mărind enorm forţa de atac a acesteia.

Nici o ţarăcu probleme financiară cum avea Rusia la vremea aceea nu bagă miliadre de euro în întărirea forţei de atac dacă nu are un plan explicit.

Un scenariu extrem de simplu pare a arăta că în zona Bugeacului ar fi un loc unde s-ar putea amplasa o bază de unde să fie neutralizată o reacţie a NATO în cazul unui atac cu rachetă care ar fi trasă de flota Mării negre sin Crimeea … cine ar oferi protecţie acestei baze? Cred că e evident … Armata a XIV…

Cum poate Rusia să adoarmă atenţia Vestului?

De exemplu punând-ul pe ministrul de externe să spună ceea ce a spus, dar şi distrăgând atenţia NATO, a americanilor în speţă, spre altă zonă fierbinte.

Care ar fi aceasta? Orientul Mijlociu, o zonă care pentru americani este de un interes formidabil… Flămândele rezervoare ale maşinilor americanilor având mare nevoie de petrolul de acolo, deci SUA trebuind să joace acolo un rol determinant.

În Orientul Mijlociu, în lumea arabă URSS avea o mare influenţă încă din timpul Războiului Rece. Dar mai are ceva,  un KGB extrem de priceput atunci când vine vorba de manipulare şi de incitare.

Culmea coincidenţei, în lumea arabă a început să prindă un contur din ce în ce mai accentuat ideea că Jihadul, războiul religios, care incită rău spiritele acolo ar fi mult mai eficient dacă s-ar crea un superstat religios, Statul Islamic, de fapt fiind vorba de vechiul vis arab, Califatul.

Or, crearea Califatului ar face ca interesul american asupra zonei să crească, ceea ce se întâmplă în nordvestul Morii Negre părânduli-se ceva mai puţin important.

În fond americanii au trăit bine-mersi o jumătate de secol  cu o Europă de Est dominată abuziv şi clar de URSS… Cu o lume arabă unde erau scoşi puţin câte puţin însă îi irita rău de tot. Şi pentru asta nu e destul să vorbim doar de Israel cu de ceva mult mai important pentru ei.. de Măria Sa Petrolul …

România trebuie să îşi aleagă calea. Fie cea spre vest, europeană, girată de SUA, fie cea spre est unde ne aşteaptă, bălind, cuplul de monştrii, Rusia şi China

Cu tot balamucul din viaţa politică mioritică, balamuc care distrage puternic atenţia, nu avem cum să nu vedem că această parte a lumii se resetează, marii actori ai  scenei politice mondiale retrasând peste capetele ţărilor mici, noile sfere de influenţă.

Noi, aşa mititei cum suntem, fiind la graniţa dintre lumea civilizată, democratică, europeană, girată de Statele Unite ale Americii şi o lume din alte vremuri unde doi monştrii, China şi Federaţia Rusă fac legea, ca de puţine ori în istorie putem alege unde vrem.

Putem alege un viitor unde demnitatea ne-ar fi respectată,  o Europă cu care ne potrivim cultural, sau o lume din care credeam că am scăpat acum două decenii, o lume în care ne-au băgat tancurile Mocovei, o lume cu păduchi şi umilinţă.

  Poate unii cred că în Europa e mai greu, acolo trebuind să munceşti şi să respecţi reguli pe când dincolo, în lumea Ruso-Chineză ne-ar pica pleaşcă dreptul de a ne înfrupta din resursele giganticei Rusii, iar chinezii, ca nişte roboţei identici, harnici şi ieftin de întreţinut vor veni şi vor munci ca apucaţii doar ca să ne facă nouă un trai pe vătrai…

Profund greşit. Când eşti în umbra unui dinozaur uriaş, chiar dacă acesta doarme, rişti să fii zdrobit de o coadă mişcată reflex ori să fim haliţi dacă acestuia i se face foame…

Da, avem de ales… să acceptăm fie calea pe care ne-o propune preşedintele Băsescu, fie cea pe care ne-o propune premierul Ponta, o cale pe care am mai fost o jumătate de secol şi nu prea ne-a plăcut. Din păcate, mulţi se pare că au uitat ori, poate, nu au ştiut niciodată cu adevărat.

Da, românul trebuie să se decidă ce cale preferă: Băsescu – Europa Civilizată şi prosperă – Statele Unite ale Americii … Ponta – Rusia – China. 

Recunosc, eu o prefer pe prima… Ce înseamnă a doua se poate vedea cum, atunci când vodcarii de la Kremlin au spus „Crimeea e a noastră”, deşi Ucraina s-a dat mare îmbăţoşându-se, Crimeea a trecut sub pulpana Kremlinului chiar dacă, în urmă cu câţiva ani, Ucranei i se garanta de americani şi ruşi suveranitatea, securitatea şi independenţa dacă renunţau la armele nucleare moştenite de URSS. Faptul că Peninsula Crimeea e de fapt un teritoriu rusesc făcut cadou de Hrusciov unei Ucraine componentă a URSS, e din alt film.

Paradoxal, nu calea lui Ponta e cea mai rea ci cea gri, neutră … Este este calea care  duce la desfiinţare… Alegerea unei asfel de căi ar face ca, în mai puţin de un secol, România să dispară.

Această abordare nu e deloc o abordare paranoidă. E destul să privim ce se întâmplă apropierea României  şi ne lămurim …

Vântul rece, siberian, pare a începe să se simtă tot mai viguros…

 Premierului Ponta pare să îi cam placă răcoarea ce vine dinspre est. În fond guvernează o alianţă din care face parte UDMR şi mai nou, indirect Partidul Civic Maghiar, extensiile unei Ungarii care, pentru a-şi vedea visurile de anulare a Tratatului de la Trianon, practic recuperarea unor cât mai mari părţi fin fosta Ungarie Mare, nu ezită să joace aşa cum cântă Kremlinul.

Sorina Matei scrie pe 25 martie 25, 2014, pe siteul său:  http://sorinamatei.blogspot.ro/.

Marea fofilare a lui V.V.Ponta de dragul unei vizite la V.V.Putin

Sorina MateiMai rău de atât nici că se putea să pice. Criza din Ucraina l-a prins pe premierul României, Victor Ponta, în toiul unor pregătiri făcute în mare taină pentru o vizită oficială la Kremlin. Șeful Executivului român spera să fie primit de Președinția rusă și, implicit, de Vladimir Putin, la mijlocul acestui an, cândva în luna Iunie, imediat după ce în România se sfârșeau alegerile europarlamentare.
Cu un rezultat satisfăcător obținut în scrutin și cu intrarea în linie dreaptă în sprintul cursei prezidențiale, nu este deloc exclus ca premierul român să fi dorit ca printr-o astfel de mișcare-surpriză să-și profileze un statut mai puternic, mult mai pregnant, de „lider regional” ( așa cum deja îl creionează strategii politici) punte a NATO, UE cu Federația Rusă, în debutul anunțului candidaturii și alegerilor pentru funcția supremă în stat.

Acum, totul pare să se fi dat puțin peste cap. Cu un Vladimir Putin pe care comunitatea internațională face eforturi să-l izoleze și cu o criză de securitate la graniță care nu se știe cât va dura și cum va evolua, premierul român a ales să pună toate pregătirile-n așteptare și să facă un periculos balet diplomatic doar doar, la un moment dat, s-o concretiza ceva. Planul vizitei la Kremlin nu pare să fi fost deloc abandonat.

Așa se face că, de la începutul crizei din Ucraina, premierul Victor Ponta mai mult s-a fofilat când a fost vorba de reacții imediate și chiar și de participări la reuniuni de urgență. Majoritatea poziționărilor sale au fost dubitative, nehotărâte, duplicitare, cumva încercând să fie, vorba proverbului, și cu sufletu-n rai și cu slănina-n pod.
Iar când a fost vorba în mod direct de Vladimir Putin, premierul României în loc să răspundă ferm și fără echivoc, mai întâi a oftat. S-a întâmplat acum trei zile, într-o emisiune televizată. Mai întâi, primul ministru a calificat situația din regiune drept cea mai puternică amenințare/risc de după 1989 la adresa securității naționale a României,dar fără a nominaliza agresorul, apoi rugat explicit să-l descrie pe liderul rus, Victor Ponta a oferit un răspuns deloc dur, cu accent mai mult măgulitor: „Este simbolul unor nostalgii de mare putere a Rusiei”. Atât a spus. Apoi s-a eschivat mutând iar firul discuției. Asta până când, tot premierul României, culmea, în același răspuns, a rostit următoarele, referindu-se la același Vladimir Putin și mișcările Rusiei: ” N-am văzut ÎNCĂ, dincolo de declarații, N-AM VĂZUT ÎNCĂ ACȚIUNI FOARTE CONCRETE„.
Când șeful Executivului de la București, în numele Guvernului, rostea aceste vorbe, nu numai că peninsula Crimeea fusese anexată, dar în acea seară, pe site-urile Președinției ruse și Consiliului Federației Ruse, hărțile erau deja redesenate și postate. Republica Crimeea și orașul Sevastopol fuseseră înghițite, parafate și arătate întregii lumi ca părți componente ale Rusiei mari condusă de același țar.

Numai că ambiguitatea și limbajul dublu al premierului român în ceea ce privește criza din Ucraina, fofilarea atent jucată s-au transferat și mai jos, în structura Executivului. Ministerul român de Externe a reușit să aibă o linie pe care n-a înțeles-o nimeni. Neclar, confuz, la fel de echivoc, de la începutul crizei de securitate, șeful diplomației române și ministerul în ansamblul său, cu o excepție notabilă din partea lui Bogdan Aurescu, s-au poziționat în așa fel încât să nu deranjeze prea mult Federația Rusă dar nici să nu zică nimic. A livrat minimumul necesar.
De altfel, într-o analiză a comunicatelor oficiale de presă din ultima lună și jumătate, se poate vedea foarte ușor că menționarea explicită a Federației Ruse în poziția de agresor al unui stat independent și suveran a fost evitată foarte abil și cu vădită intenție pe cât de mult s-a putut. Un exemplu în acest sens este comunicatul privind „deteriorarea situației din Crimeea”. Nicăieri Rusia nu este menționată aici. Și dovezile pot continua.

Mai mult, în vîrful picioarelor parcă, în așa fel încât să nu-l vadă nimeni, ministrul de Externe a mers și la Kiev iar ulterior a calificat Crimeea drept „un exercițiu ilegal”, dar totuși un exercițiu. Într-un moment în care pe plan internațional s-au separat apele în ceea ce privește Rusia și Vladimir Putin, premierul României, Guvernul român, ministerul de externe au adoptat linia cea mai păguboasă. N-au fost nici albi, nici negri, au fost gri murdar.
La granița României este totuși în desfășurare cel mai puternic act de agresiune asupra suveranității unui stat, cu importante implicații regionale. Însă vizita lui Victor Ponta la Kremlin pare să fi rămas cel mai important obiectiv de atins.

Dacă nici în Partidul Social Democrat, principalul partid de guvernare pe care-l conduce premierul, nimeni n-a dorit să aducă în discuție agresiunea care se petrece la câteva sute de kilometri de București și care-l are ca autor pe președintele rus, Vladimir Putin, cu toate acestea, șeful Executivului român a primit o lecție usturătoare de poziționare și diplomație chiar de la cine se aștepta mai puțin.
Fostul președinte al României, fondatorul partidului, Ion Iliescu a spus ceea ce era de spus, în ciuda lui Victor Ponta: ” Ne aflăm în fața unui act de forță care a schimbat o realitate istorică. (…) Suvernitatea Republicii Moldova este pusă în pericol prin asemenea acte de samavolnicie„. Ca o paranteză fie spus, același Ion Iliescu a transmis public acum o lună că Victor Ponta este „încă tânăr” pentru o candidatură la Președinția României și poate că „ar fi bine cu un președinte dintr-o generație mai înaintată”. În mod evident, nici asta n-a fost pe placul șefului Executivului de la București.

În tot acest tablou, în alt plan și la cu totul alt nivel, în întreagă această perioadă, linia directoare a statului român a dat-o președintele Traian Băsescu. Ezitările, ambiguitatățile evidente, echivocul motivat de interese personale și politice și lipsa de fermintate într-o asemenea situație fără precedent au făcut ca toată încrederea cancelariilor occidentale să se transfere din nou asupra șefului statului de la București. Partener consecvent și statornic în ultimul deceniu al unor angajamente ferme internaționale, Președintele Băsescu a reacționat imediat de la începutul crizei din Ucraina. A făcut-o din prima zi. 
Toate poziționările sale au fost în concordanță cu Casa Albă și puternicele state europene. Pe lângă poziționări răspicate, a transmis public sentimentul și certitudinea că statul român, membru al NATO, UE și cu componente ale scutului antirachetă pe teritoriul său, la cel mai înalt nivel este hotărât, statornic, neșovăitor, de neclintit când vine vorba de acte de forță ce încalcă suveranitatea statelor și destabilizează o întreagă regiune, schimbându-i istoria. Mai mult, a fost primul șef de stat care, înainte de începutul conflictului a atras atenția tot în mod public în ceea ce privește Transnistria și riscurile evidente pentru Republica Moldova.
Și nu este pentru prima oară când face asta. În 2009, războiul din Georgia l-a determinat pe președinte să dea tuturor cancelariilor același mesaj.

În ultimele zile, după președintele Băsescu, și comandantul militar al trupelor NATO din Europa, Casa Albă dar și cancelarul german, Angela Merkel au atras ferm atenția Rusiei în privința acelorași riscuri. Ba mai mult, Merkel l-a sunat pe Vladimir Putin și i-a cerut să nu destabilizeze și Republica Moldova. Premierul român a evitat să dea un semnal în aceeași linie iar Ministerul român de Externe nici măcar n-a reacționat, în perspectiva unui asemenea pericol, printr-un comunicat.

Și în privința Republicii Moldova sunt explicații de necontestat în privința făgăduințelor asumate. Vorbim despre fapte și nu despre vorbe. Ca atare, puțini știu, mulți au uitat că la începutul fiecărui mandat de șef de stat pe care l-a obținut, prima vizită oficială a președintelui Băsescu a fost într-un stat- cheie: Republica Moldova. S-a întâmplat pe 25 Ianuarie 2005, imediat după câștigarea Președinției României și pe 26 Ianuarie 2010, la fel de rapid, după reconfirmarea consecutivă ca șef al statului român.
La fel de puțini cunosc faptul că, în diplomație și la nivelul percepției internaționale, prima vizită a unui șef de stat sau de Guvern, în general, trasează linia directoare, profilul, intențiile adevărate și anjamanentele celui care o înfăptuiesc.
Așa se face că, în privința președintelui Băsescu totul a fost clar de la bun început. Ajutarea Republicii Moldova și tractarea ei din zona de influență sovietică a fost și este pariul său. Până pe 21 Decembrie, când iese din mandat.

Pe de altă parte, premierul Victor Ponta, șef al Executivului și, de la bun început, potențial candidat la Președinția României nu a luat-o deloc pe același drum. Prima vizită din mandatul său de șef al Guvernului de la București a fost pe o linie strategică cu totul diferită. A luat-o pe calea Uniunii Euroasiatice, adică acea URSS 2.0. pe care Vladimir Putin dorește s-o impună în vremurile noastre. A început cu Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan și a finalizat cu China. Alături i-au fost prietenii cu interese de afaceri atât în Uniunea Eurasia cât și în China partidului comunist.

Când un premier cu perspectivă, șef al unui Guvern dintr-un stat NATO, UE și scut antirachetă amplasat pe teritoriul său, alege de la bun început acest drum, atrage în mod evident atenția. Apoi, premierul și prietenii săi apropiați au încercat să diminueze curiozitatea Occidentului în privința realelor sale intenții. A poposit în Germania, a fost primit de vicepreședintele american, Joe Biden în fața căruia și-a luat o serie de angajamente în direcționarea sănătoasă a României. La nici două luni, toate promisiunile au fost încălcate prin Marțea Neagră, prin amenințările la adresa companiei Chevron, prin atacurile la adresa Justiției și prin definirea ca partener strategic a Chinei.
Premierul României nu părea să știe, și asta încă de la începutul mandatului său, că România are deja parteneriat strategic cu China semnat din 2004, de fondatorul partidului său care-l contrazice astăzi. Totuși, se vede că a împrumutat pasiunile mentorului său, Adrian Năstase pe care acum câțiva ani le mărturisea nestingherit, așa cum vedeți mai jos:”Nu am deloc sentimente de mare iubire față de Statele Unite ale Americii. Prefer China”. România mai are semnate și alte 11 parteneriate strategice, pe care deseori premierul a părut să nu le cunoască. Însă cel cu Statele Unite ale Americii este, fără niciun dubiu, fundamental. Dar tocmai acesta pare să-l intereseze cel mai puțin.

În tatonarea vizitei la Kremlin ce se pregătea pentru această vară, pe 7 Februarie acest an, șeful Executivului român ia din nou drumul Rusiei 2.0. . Se duce la Soci ca să participe la deschiderea Olimpiadei și să-l întâlnească pe Vladimir Putin. Puternicii lideri occidentali au boicotat cu intenție desfășurarea de forțe a președintelui rus și reuniunea lor sub bagheta lui. Nu și potențialul candidat la Președinție al României, șef al Guvernului în exercițiu. Victor Ponta stat în aceeași sală ca să-l asculte pe Vladimir Putin cu Victor Ianukovici al Ucrainei, Alexander Lukashenko al Belarusului, președintele Chinei, Xi Jinping, Nursultan Nazarbayev al Kazahstanului, Ilham Alyev al Azerbaidjanului, Kim Yong- Nam al Coreei de Nord, Recep Erdogan al Turciei, alți oligarhi dar și Plamen Oresarski al Bulgariei, Rusia invitând și Bulgaria să facă parte din URSS 2.0. pentru împărtășirea și fructificarea „celor mai bune din valorile Uniunii Sovietice”. În acest tablou, cu intenție Victor Ponta s-a încadrat. Nici măcar n-a zis că nu i-a plăcut.

Acum, pe fondul evoluțiilor extrem de periculoase din zonă și a masării trupelor ruse la frontiera cu Ucraina, președintele României a spus oficial ca va atrage atenția șefilor de stat și de guvern prezenți la Summitul Securității Nucleare de la Haga de nevoia de repoziționare în zonă a resurselor militare ale NATO, ca urmare a activităților militare de necontestat ale Federației Ruse. Foarte probabil, acesta a fost mesajul României transmis și în timpul întâlnirii cu președintele american, Barack Obama dar și avertismentul dat tot de președinte lui Serghei Lavrov, omul de fier al diplomației ruse.

În aceeași linie, și administrația americană tot ieri s-a arătat „foarte îngrijorată de riscul unei escaladări” creată de prezența trupelor ruse la frontiera cu Ucraina. A fost nominalizat clar Estul și Sudul Ucrainei. Washingtonul a anunțat că „observă îndeaproape” mișcările soldaților.

Din acest episod, Guvernul român cu intenție a lipsit. Din nou, s-a fofilat.

Când la graniță se schimbă istoria cu Kalashnikovul, când o întreagă regiune se zbuciumă și marile puteri ale lumii se poziționază răspicat, când în joc este democrația și libertățile oamenilor, șeful Guvernului de la București pare că are în plan o cu totul altă direcționare strategică a statului după mari eforturi de aderare și după 25 de ani trecuți de la Revoluție.
Un mic pas pentru un politician, un salt uriaș și extrem de păgubitor pentru sănătatea României și regiunii: V.V.Ponta ține cu tot dinadisul să fie primit, în acest an, de V.V.Putin pe covor roșu în Kremlin. Și după aceea, încotro?

În toamnă, foarte probabil deja candidat la Președinție, va lua, din nou, drumul Beijingului, într-un stat comunist, socialist, cu sistem monopartit.
URSS 2.0. și Republica Populară Chineză reprezintă, fără niciun dubiu, axa definitorie pentru el.

1. Ponta preferă China 2. Ponta Ianukovici 3. Băsescu Obama 4. Băsescu Lavrov

 

 

 

 

 

Crimeea ar putea fi salvată … drojdierii români ameninţă se treacă de pe vodcă pe coniac dacă trupele ruse nu se retrag

Penisula Crimeea, a fost anexat de Rusia lăsând Ucraina cu ochii în soare.

Peninsula Crimeea este  un teritoriu rusesc donat de ucraineanul Hrusciov, din partea Rusiei, Ucrainei,  în semn de mare mulţumire pentru ospitalitatea  poporului ucrainean faţă de familia sa care, în 1908,  s-a mutat la Iuzkova în Ucraina.

Marile cancelarii europene şi SUA au reacţionat extrem de violent, aruncând Rusiei o privire mustrătoare, intenţionând ca, dacă ruşii nu se vor retrage cu coada între picioare să treacă la represalii şi mai devastatoare pentru însăşi esenţa de mare sensibilitate slavă  a Rusiei.

În prima fază se preconizează repetarea gestului în prezenţa tabloului lui Putin, în următoarea gestul să fie făcut în  prezenţa unui reprezentant al unei ambasade ruse, pentru a se trece apoi la lansarea unui ultimatum. Să li se bată obrazul şi să se spună în şoapătă, pentru a nu deranja pe cineva: „Ruşinicăaaa”.

Adevărata problemă pentru economia Rusiei va fi reducerea semnificativă a consumului de gaz metan rusesc în Germania, nemţii ameninţând că, pe perioada verii, când temperatura în aer va fi de peste 20 de grade, în nici o casă nu vor mai fi lăsate caloriferele pornite.

Măsurile  de represiune asupra Rusiei vor îmbrăca şi alte forme. Conturile ruşilor din băncile europene vor si blocate, mai ales cele care nu au fost încă deschise.

Ruşii, extrem de ambiţioşi şi de mândrii, evident au spus că li se rupe ….

Totuşi, se pare că asta a fost făcută cu jumătate de gură deoarece presa rusă se arată îngrozită de asocierea las sancţiunile vesticilor şi a României prin reprezentanţii săi, vodcarii.

Nea Costel, drojdier de forţă, extrem de oripilat de gestul Rusiei de a anexa Crimeea, îşi exprimă năduful spunând „Dă-i în … mea!” şi ameninţă că va declanşa un adevărat război economic prin renunţarea la consumul de vodcă şi trecerea pe coniac.

Times New Roman scrie:

UE nu e singură! Nea Costel, drojdier, aplică şi el sancţiuni politice Rusiei: „Dă-i în … mea!”

nea costelDrojdierul Nea Costel, care obişnuieşte să se facă zi de zi matol la un birt de pe Str. Cuza Vodă din Bucureşti, susţine ferm sancţiunile politice aplicate de Uniunea Europeană ruşilor, exprimând în cuvinte dure părerea sa faţă de Rusia: „Dă-i în … mea de bandiţi! Au venit cu tancurile să ni-l aducă pe Ilici!”, spune uşor confuz Nea Costel.

Acesta e pregătit ca în cazul în care Rusia nu se retrage din Crimeea să treacă şi la sancţiuni economice: „Renunţ la vodcă şi trec pe coniac, oricare ar fi costurile suplimentare! O să adun mai mult fier vechi, o să renegociez, cumva o să mă descurc!”, declară supărat drojdierul.

Atitudinea lui Nea Costel e susţinută atât de autorităţile de la Bruxelles, cât şi de colegii săi de băutură, gunoierii cartierului. Aceştia recomandă membrilor Comisiei Europene să-şi bată cuie în cap: „Noi când eram în puşcărie şi ne doream ceva, ne băteam cuie în cap până ni se dădea”, spun drojdierii.

*************

 Invadarea, ocuparea şi anexarea Crimeii de Rusia, ne priveşte direct…

Fericiţi de reuşita acţiunii, ruşii ar fi tras 21 de lovituri de tun spre Transnistria. Cum nu aveau tirul prea bine reglat, proiectilele ar fi trecut peste Transnistria şi ar fi lovit câteva clădiră  strategice din Cişinău, lociotorii capitalei moldovene trebuind să îşi cumpere acum etnobotanicele de la bişniţarii care, la dus vor duce ţigrăi spre România iar la întoarcere etnobitanice către Republica Moldova.

Ba, mai umblă zvonul că Flota Rusă a Mării Negre, aflată îl alarmă şi-ar fi părăsit portul crimeean unde avea baza şi ar fi plecat să îşi facă altă  bază lângă Constanţa.

Categorii:Internaţional, Pamflet Etichete:, ,

Rusia invadează Crimeea după modelul german

12 martie 2014 2 comentarii

În toată istoria ei, Rusia, indiferent dacă a fost vorba de Imperiul Ţarist, de URSS sau de Federaţia Rusă a manifestat o dorinţă, mai mult sau mai puţin recunoscută, de a avea un cuvânt greu asupra Europei.

Poarta de intrare spre îndeplinirea acestei dorinţe, în viziunea rusească, fiind controlul asupra Peninsulei Balcanice. În momentul actual, pentru Rusia cea mai simplă posibilitate de a putea să îşi arunce sinistra unbră asupra Balcanilor este aceea de a controla Marea Neagră.

Răbdători, indiferent daci era vorba de Georgia, Transnistria, Nagorno Karabakh ori Crimeea modelul e asemănător. Crearea de conflicte care să rămână îngheţate dar nu rezolvate pentru a putea fi activate când vine momentul, moment pregătit de păstrarea de trupe în zonă şi de incitarea unor chestiuni legate  de etnie.

De mare şi fierbinte actualitate este invazia şi ocuparea Crimeii.

Povestea nu începe de acum. Flota Mării Negre a fost lăsată în Crimeea, lucru pentru care Ucraina s-a bucurat o lungă perioadă de preţuri extrem de favorabile la gaz. Tot gazul siberian a fost folosit de ruşi ca armă şi pentru crearea unei dependenţe a Occidentului, închiderea robinetului, la momentul oportun, punând Europa în situaţia în care şi-ar băga coada să rişte probleme uriaşe în economie.

Parşivenia rusă făcând ca Europa să nu îşi asigure şi o variantă alternativă de alimentare cu gaze.

În cadrul pregătirii invaziei şi ocupării Crimeii, ruşii au acordat cetăţenie rusă ca la balamuc, apoi a creat în Ucraina un  scandal monstru şi s-a apucat să spună că cetăţenii ruşi ar fi în mare pericol, armata rusă intervenind să îi apere, vezi Doamne…

Oare Europa a uitat de invazia Poloniei de către Germania lui Hitler? 

Revista 22  într-un articol scris de Timothy Snyder , intitulat „Ucraina: realitatea din spatele propagandei Kremlinului” sunt analizate chestiuni care au stat în spatele invaziei Crimeei.

Vladimir Putin

Ucraina: realitatea din spatele propagandei Kremlinului

Invazia rusa si ocuparea Crimeii sunt un dezastru pentru ordinea europeana. Dar si mai important este ce isi imagineaza presedintele Putin ca face. Indiciile se afla in fata noastra, in limbajul campaniei de propaganda care a inundat media rusa. Categoriile repetate constant sunt acelea de “lovitura de stat fascista” in Ucraina si notiunea de “cetateni rusi” care sufera sub aceasta. Justificarea lui Putin pentru a ocupa partial Ucraina, amenintand totodata cu invazia intregii tari, a fost de a-i salva pe rusii de acolo de fascisti.

Sa luam pe rand pe fiecare dintre cele doua asertiuni. Au ajuns la putere actualele autoritati ucrainene prin intermediul unei lovituri fasciste? Dupa cum toata lumea stie, masa de protestatari impotriva regimului Ianukovici a reunit milioane de oameni, din toate soiurile ideologice. Dupa ce regimul a incercat sa curme protestul tragand in manifestanti de pe acoperisuri, negociatorii UE au ajuns la un acord potrivit caruia Ianukovici urma sa cedeze puterea parlamentului. In loc sa semneze legislatia pe care s-a angajat sa o promoveze, Ianukovici a fugit in Rusia. Parlamentul a constat ca presedintele si-a abandonat responsabilitatile si a urmat procedurile care se aplica intr-un astfel de caz, continuand procesul de reforma constitutionala. Au fost anuntate alegeri prezidentiale anticipate pentru luna mai si formarea unui guvern interimar.

Primul ministru este un liberal conservator, unul dintre cei doi vicepremieri este evreu si guvernatorul importantei provincii estice Dnipropetrovsk este presedintele Federatiei Organizatiilor Evreiesti din Ucraina. Si daca oricine poate dezbate nuantele constitutionale, cu siguranta acest proces nu a fost o lovitura de stat. Si cu certitudine nu a fost fascista. Reducerea puterilor presedintelui, anuntarea alegerilor prezidentiale anticipate, restaurarea principiilor democratice nu au legatura cu ceea ce presupune fascismul.

Mai mult, liderii comunitatii evreiesti si-au declarat sustinerea pentru noul guvern si opozitia totala fata de invazia rusa. Dintre cele 18 portofolii ale noului cabinet, 3 sunt detinute de partidul de extrema dreapta, Svoboda. Liderul acestuia se bucura de mai putin de 2% sustinere conform unui sondaj recent – unul realizat dupa invazia rusa din Crimeea, un eveniment care ar fi trebuit sa fie favorabil nationalistilor. In orice caz acesta este materialul folosit de Putin pentru a prezenta totul drept o lovitura fascista.

A doua asertiune, aceea a oprimarii cetatenilor rusi din Ucraina, lipseste de asemenea. Pe parcursul ultimelor luni un cetatean rus a fost omorat in Ucraina si nu sub amenintarea protestatarilor ucraineni sau a actualului govern. Dimpotriva. El lupta de partea revolutiei ucrainene si a fost ucis de glontul unui tragator de elita.

In orice caz, de cand Ucraina nu permite dubla cetatenie, sunt foarte putini cetateni rusi rezidenti in tara. Dar sa ii luam pe cei care sunt: un grup notabil este format din soldatii si marinarii cantonati la baza de la Sevastopol. Din moment ce acestia apartin armatei, cu greu poate fi spus ca au nevoie de protectie. Un alt grup apartine fortelor speciale care ocupa acum Crimeea. Un al treilea este grupul rusilor care a fost adus cu autobuze de peste granita pentru a sustine demontratiile pro-ruse si pentru a-i bate pe studentii ucraineni din Estul Ucrainei. Un ultim grup de cetateni rusi sunt fostii politisti apartinand fortelor guvernamentale care au participat la reprimarea demonstratiilor. Fiind recompensati cu pasapoarte rusesti, acestia pot acum sa calatoreasca in Rusia. Niciunul dintre aceste grupuri nu poate fi in mod plauzibil descris ca avand nevoie de protectie.

Putin vorbeste si de compatrioti rusi, o categorie care nu are statut legal. Prin compatrioti el intelege oameni pe care guvernul rus ii considera rusi sau care se auto-identifica drept rusi si care, in consecinta, au nevoie de protectie. Acelasi tip de argument, nevoia de a proteja asa numitul Volksgenossen, a fost folosit de Adolf Hitler in enuntarea revendicarilor germane asupra Austriei si asupra regiunii sudetilor. Si chiar daca protectia Volksgenossen ar fi justificata juridic, nu este foarte limpede cine sunt acesti oameni. Este adevarat ca ucrainenii vorbesc rusa, dar acest lucru nu ii transforma in rusi. Problema limbii poate fi confuza. Cetatenii ucraineni sunt de obicei bilingvi, vorbesc in ucraineana si rusa.

Rusii sunt rareori bilingvi. Astfel ca este prea simplu sa pui semnul egal intre capacitatea de a vorbi rusa si identitatea rusa necesara pentru a fi protejat de Rusia. O parte dintre cetatenii ucraineni se percep rusi – in jur de 17% din populatie – dar asta nu inseamna ca sunt tinta discriminarii sau ca se identifica cu statul rus. Chiar si in Crimeea, unde legaturile emotionale cu statul ucrainean sunt foarte slabe, doar un procent din populatie identifica Rusia drept patria sa.

In mai multe proteste recente, ucrainenii vorbitori de rusa si chiar etnici rusi din estul Ucrainei au respins  categoric orice nevoie de protectie din partea Moscovei. O petitie a vorbitorilor de rusa si a rusilor din Ucraina ii cerea lui Putin sa ii lase pe cetatenii ucraineni sa isi rezolve singuri problemele. A fost semnata de 140.000 de oameni.

Si totusi de ce este aceasta propaganda absurda atat de utila pentru regimul Putin? Propaganda are un rol important si profund. In Uniunea Sovietica, propaganda nu era o versiune editata a realitatii, ci chiar incercarea de a construi o realitate diferita. In fosta URSS, presupozitia celor care credeau in promisiunea comunismului era ca viitorul este la fel de real daca nu si mai real decat prezentul. Propaganda sovietica nu era o versiune a lumii in care traim ci o reprezentare a lumii viitoare. Daca intelegem propaganda in acest sens, intelegem si de ce autorii ei sunt relativ netulburati de ceea ce ar parea drept erori factuale si contradictii.

Sa luam ideea nazistilor evrei, drept consecinta logica a propagandei Kremlinului despre revolutia din Kiev. Asertiunea este aceea ca nazistii sunt autorii loviturii; realitatea empirica arata ca cel putin o parte dintre cei aflati acum la putere sunt evrei. De aici scepticismul nostru potrivit caruia evreii sunt nazisti sau ca o lovitura nazista ar pune evrei in fruntea aparatului de stat ucrainean.

Insa in ideologia Uniunii Sovietice, identificarea evreilor cu nazistii era utila celor aflati la putere, astfel ca evreii nazisti au devenit o realitate propagandistica. In anii de dinaintea mortii lui Stalin, Israelul devenise parte a unui complot coordonat de fascistii din Vestul capitalist. Dupa Razboiul de 6 zile, sovieticii ii prezentau pe soldatii israelieni drept imitatori ai Wehrmachtului si SS-ului. Aceasta propaganda a fost urmata de expulzarea evreilor din Polonia comunista. Faptul ca evreii au parasit Polonia indreptandu-se spre Israel si Statele Unite a fost prezentat ca o dovada ca au fost tot timpul nazisti. Regimurile au considerat util din punct de vedere politic sa loveasca in evrei si astfel evreii s-au transformat in nazisti.

Propaganda nu este o descriere eronata, ci un scenariu de actiune. Interpretata in acesti termeni, invazia Crimeii nu a fost o reactie impotriva unei amenintari reale, ci incercarea de a activa o amenintare astfel incat violenta care ar urma ar deveni un mijloc de schimbare a realitatii. Propaganda este parte integranta din actiunea menita sa o justifice. Din aceasta perspectiva, o invazie rusa ar conduce la o contrareactie nationalista ucraineana ceea ce ar face toate povestile despre fascisti, adevarate, reatroactiv.

Cand parlamentul Federatiei Ruse l-a autorizat pe Putin sa foloseasca forta militara impotriva Ucrainei, acesta a definit obiectivul razboiului drept restaurarea “normalitatii sociale si politice”. Concluzia este aceea ca politica si societatea ucraineana nu sunt normale. Este si o formulare cu implicatii terifiante. De cata violenta si de cate generatii este nevoie pentru a normaliza societatea ucraineana, adica pana cand artificiala idee a democratiei occidentale si pana cand asa numita identitate nationala ucraineana ar fi uitate?

Si totusi actiunea dramatica nu a adus la viata mult visata realitate. Ucraina nu este un teritoriu rusesc condus temporar de cativa fascisti. Dimpotriva, arata ca un loc in care atmosfera revolutionara s-a consolidat pe fondul invaziei straine. Dupa cum a precizat rabinul sef al Ucrainei acum cateva zile: “exista multe diferente de opinie intr-o revolutie, dar toate acestea au disparut acum. Ne confruntam cu o amenintare externa numita Rusia. Aceasta i-a adus pe toti laolalta”.

S-au declansat proteste impotriva ocupatiei ruse peste tot in tara, pana si in Sud si Est, unde majoritatea oamenilor urmaresc televiziunea rusa si unde economia este strans integrata cu cea a Rusiei. Ucrainenii care doar cu cateva zile in urma se aflau in conflict unii cu ceilalti pe tema revolutiei lor, protesteaza acum sub acelasi steag.

Au existat si ciocniri violente, ca cele de la Harkov, dar acestea au fost generate de autobuze pline cu rusi aduse de peste granita. Este putin probabil ca violentele impotriva “turistilor” rusi vor fi suficient de convingatoare incat studentii ucraineni sa ajunga la concluzia ca sunt compatrioti rusi.

Costurile actiunilor rusesti sunt foarte reale pentru Europa, pentru Ucraina si pentru Rusia insasi. Propaganda rusa a furnizat o justificare eleganta tacticilor rusesti si a articulat o perspectiva ruseasca pentru Ucraina. Dar in cele din urma este doar propaganda cea care uneste tactica cu obiectivele. Nu exista nicio strategie, doar un tiran talentat care oscileaza intre universuri mentale conectate doar prin intermediul unei tesaturi de minciuni. Putin se confrunta cu o alegere: fie sa utilizeze si mai multa violenta, in speranta ca o doza suplimentara va face visul sa devina realitate, fie sa caute o cale de iesire care sa ii permita sa proclame o victorie de etapa.

Extrase de Octavian Manea din Crimea: Putin vs. Reality, de Timothy Snyder, publicat in The New York Review of Books, 7 martie 2014.

Sursa: revista22.ro

Să ne amintim de invazia Poloniei de către Germania lui Hitler, moment istoric de început al celui de-al II-lea război mondial, moment foarte asemănător în anumite privinţe cu momentul invaziei Cremeii de armata Federaţiei Ruse a lui Putin.

Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Wojna obronna 1939 roku–Războiul de apărare din 1939, de germani: Polenfeldzug–Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și „Campania poloneză din septembrie” ori „Războiul polono-german din 1939”), a fost inițiată de Germania NazistăUniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al doilea război mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat răboi Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de CanadaAustralia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.

După un presupus „atac polonez” de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Forțele poloneze au început să se retragă către sud-est, conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac aliat.

Pe 17 septembrie 1939Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit.

Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonezLupta Poloniei în al doilea război mondial nu a încetat, nou creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-a lungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Polonia a pierdut cam o cincime din populația antebelică datorită ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republici poloneze.

Germania avea un avantaj numeric important asupra Poloniei, dar și un important avantaj material, dată fiind politica de înarmare nazistă din perioada de dinainte de război. Heer (Armata terestră germană) avea aproximativ 2.400 de tancuri organizate în 6 divizii panzer, care foloseau o nouă tactică de luptă. Aceasta prevedea că diviziile de tancuri, acționând în colaborare cu restul unităților armatei, lovea masiv liniile inamice, le străpungea, izola și încercuia porțiunile selectate ale frontului inamic, după care le distrugea. Succesele diviziilor de tancuri urmau să fie exploatate de unitățile mecanizate mai puțin mobile și de unitățile de infanterie. Luftwaffe (Armata aerului) asigura sprijin tactic și strategic, în special prin intermediul bombardierelor în picaj, care atacau și dezorganizau aprovizionarea și comunicațiile inamicului. Toate aceste noi metode operaționale au fost denumite Blitzkrieg (Războiul fulger), dar istoricii sunt în general de acord că, în cazul campaniei din Polonia, tacticile folosite de germani au fost mai conservatoare, mai apropiate de cele tradiționale decât de cele ale războiului fulger. Strategia Wehrmachtului (Armata terestră) era mai degrabă cea a Vernichtungsgedankenului, bazată pe atacurile pe flancuri și crearea de pungi care trebuiau mai apoi anihilate.

Aviația a jucat un rol de prim rang în cadrul campaniei. Bombardierele au atacat numeroase ținte civile, cauzând uriașe pierderi omenești în timpul a ceea ce au fost caracterizate drept bomabardamente de terorizare. Forțele Luftwaffe erau formate din 1.180 de avioane, (290 bombardiere în picaj Ju 87 Stuka, 290 bombardiere convenționale (în special de tip He 111) și cam 240 de diferite avioane ale marinei). În total, Germania a avut cam 3.000 de avioane, din care două treimi erau modele moderne. Jumătate dintre acestea au luptat pe frontul polonez. Luftwaffe erau cele mai bine antrenate și echipate forțe aeriene.

Între 1936 și 1939, Polonia a investit masiv în industrializare în Regiunea Centrală Industrială (Centralny Okręg Przemysłowy). Pregătirile pentru un război de apărare împotriva Germaniei se derulau de mai mulți ani, dar majoritatea planurilor presupuneau că luptele nu aveau să înceapă până în 1942. Pentru a face rost de banii necesari industrializării, Polonia vindea o bună parte a echipamentului modern pe care îl producea. Armata poloneză putea mobiliza cam un milion de soldați, dar mai puțin de jumate dintre ei se afau sub arme pe 1 septembrie. Militarii de rezervă care se îndreptau către unitățile de concentrare au fost răniți sau uciși în timpul raidurilor aeriene ale Luftwaffe, care a atacat sistemul de transporturi publice al polonezilor. Armata poloneză era dotată cu mai puține tancuri și mașini blindate decât cea germană, iar, în plus, tancurile erau dispersate la unitățile de infanterie, fiind incapabile să se opună în mod eficient atacurilor masive ale panzerelor inamice.

Experiența căpătată în războiul polono-sovietic a modelat organizarea armatei și doctrinei militare poloneze. Spre deosebire de războiul de tranșee din primul război mondial, războiul polono-sovietic a fost un conflict în care mobilitatea cavaleriei a jucat un rol decisiv. Polonia a recunoscut avantajele mobilității, dar nu s-a dovedit dornică să investească masiv în noile invenții militare scumpe și netestate în luptă. În schimb, brigăzile cavaleriei poloneze erau folosite ca infanterie călare și, în timpul conflictului cu Germania, a înregistrat anumite succese limitate în luptele cu infanteria și cavaleria germane.

Forțele aeriene poloneze erau net inferioare Luftwaffe german, deși, contrar unei păreri foarte răspândite, nu a fost distrusă la sol. Deși aviația militară poloneză nu dispunea de multe avioane de vânătoare moderne, piloții polonezi se numărau printre cei mai bine antrenați din acele vremuri.[4]

Se poate afirma că germanii se bucurau de superioritatea aeriană numerică și calitativă. Polonia avea numai 400 de avioane, din care 169 de avioane de vânătoare și câteva avioane învechite de transport, recunoaștere și antrenament. Numai 36 de avioane poloneze puteau să rivalizeze cu cele germane, așa cum era bombardierul PZL.37 Łoś. Celelalte avioane poloneze erau mai vechi decât cele germane. Avionul de vânătoare polonez PZL P.11, produs la începutul deceniului al patrulea, era capabil să dezvolte o viteză de numai 350 km/oră, mult mai mică decât a bombardierelor germane.

Marina poloneză avea o flotă mai mică decât cea germană, fiind compusă din distrugătoare, submarine și vase de sprijin. Cele mai multe vase de suprafață poloneze au urmat planul Peking, au părăsit porturile poloneze pe 20 august și au scăpat de flota germană în Marea Nordului, alăturându-se Royal Navy. Submarinele poloneze au participat la Operațiunea Worek, concepută pentru angajarea și distrugerea transporturilor marine germane din Marea Baltică, dar au înregistrat numai succese limitate. În afară de aceasta, numeroase vase comerciale poloneze s-au alăturat flotei comerciale britanice și au luat parte la efortul de aprovizionare a convoaielor transatlantice. 

Vezi mai mult pe wikipedia

%d blogeri au apreciat: