Arhiva

Posts Tagged ‘Sabin Gherman’

De la noul proiredentism maghiar a lui Sabin Gherman, la petiția pentru autonomia „Ținutului Secuiesc” desfiinţată de Curtea de Apel din Târgu Mureş

SABIN GHERMAN a devenit un promotor al iredentismului maghiar

SABIN GHERMAN  mai nou promotor al iredentismului maghiar în Transilvania

SABIN GHERMAN mai nou promotor al iredentismului maghiar în Transilvania

Pe Sabin Gherman îl admiram nu demult pentru ideile lui legate de autonomia economică a regiunilor României. Da, îl admiram până să devină un promotor al iredentismului maghiar.

Ideea era că ar trebui ca mai mulți bani să rămână acolo unde se produc. Nimic rău în asta. Regiunile care s-ar dezvolta mai rapid le-ar trage după ele și pe celelalte.

De aici şi până la autonomia sub care se ascunt intenţii de independenţă este o cale ca de la cer la pământ.

Nu demult, în una din emisiunile unde vorbeşte singur cita pe cineva care i-a transmis un mesaj în care era şi o poză din Ungaria. În poză se vedeau trei drapele. Cel al Uniunii Europene, al Ungariei şi al Românie …Intenţia lui vădită era să le dea peste nas celor care se opresc atunci când vone vorba de drepturile minorităţii maghiare.

Deci în ungaria nu se supără nimeni că flutură drapelul României…

Interesantă abordare, probabil explicabilă doar prin faptul că astfel cecurile lui de salariu sunt tot mai grăsulii deşi ratingul emisiunii nu prea par a justifica existenţa ei.

Ce se face Gherman că nu vede ? … multe.

De exemplu că şi prin aşazisul Ţinut Secuiesc există trei drapele, cel al Ţinutului Secuiesc, al Ungariei şi al Uniunii Europene, uneori al Ungariei Mari, stat care e mort şi îngropat, fără rapelul României …

Ce mai uită Gherman … îi uită pe cei de prin locutile lui natale care au trebuit să îşi maghiarizeze numele …

Nu demult lideri ai UDMR îşi permiteau să se arate ofensaţi de arborarea drapelului românesc de Ziua Drapelului în interiorul unei unităţi a armatei române aflate la Sfântu Gheorghe… De asta nu a comentat nimic Gherman. Deh, s-o fi temut că şeful televiziunii îl pune pe liber.

Ce nu ştie Sabim Gherman este impactul pe care îl are asupra ungurilor cu minţile vraişte. De exemplu într-o postare pe care o făceam pe Facebook pe 19 iunie 2015 puneam nişte poze cu nişte copii şi scriam „Aţi văzut Românaşi mai frumoşi?” Atât … a doua zi primesc pe privat un comentariu extrem de enervat sun partea cuiva cu nume maghiar care îmi cerea imperativ să şterg acele poze deoarece sunt jignitoare deoarece în Ardeal nu trăiesc şi MAGIARI ŞI SAXONI …  Da, copii românilor sunt o jignire pentru fanii lui Sabin Gherman… mişto.

Cele şapte poze de care e vorba  se pot vedea în galeria foto, cea de a opta fiind fotocopia postării respective… Probabil nu peste mult va trebui să le cerem voie şi pentru a vorbi româneşte cum era în vremea ocupaţiei când trebuia să îţi Maghiarizezi numele pentru a avea drepturi.

Ce nu ştie Gherman de asemenea, este că aceea ce este tradus în Româneşte ca „autonomie” de fapt numit în restul limbilor pământului „independenţă” inclusiv în propaganda maghiară pentru susţinerea acelei inepte petiţii pentru autonomie comise de Consiliul Local Miercurea Ciuc (vezi foto).

Autonomie - independenţă

Ce nu mai ştie Gherman?

Că de fapt Ţinutul Secuiesc, sau Szekely Land-ul pe care îl vor ungurii mau conţine şi un alt teritoriu în afară de ceele trei judeţe, Harhita, Covasta şi Mureş. Mai conţine un teritoriu din zona comunei Unirea din judeţul Alba.

În zona cuprinsă în acea hartă nu există nici o localitate majoritar magiară, ba mai mult, există sate unde niciodată nu a trăit vre-un ungur.

9

Din fericire Curtea de Apel din Târgu Mureş desfiinţează petiţia comisă prin  Hotărârea Consiliului Local Miercurea Ciuc.

Şi este normal să fie aşa deoarece la Articolul 1 Statul român,  la alin (1) scrie:  „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

Articolul neputând fi desfiinţat prin nici un fel de revizuire a Constituţiei datorită articolului  152 LIMITELE REVIZUIRII care la alin (1) scrie:

„ Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.”

Voceatransilvaniei.ro  publică pe 2 Iulie:

Decizie definitivă! Petiția pentru autonomia „Ținutului Secuiesc” a fost desființată de instanță 

Hotărârea Consiliului Local Miercurea Ciuc prin care s-a adoptat o petiţie în care se solicită crearea unei regiuni administrative autonome, denumită ‘ţinutul secuiesc’, a fost anulată definitiv de Curtea de Apel Târgu Mureş, care a respins recursul autorităţii locale şi a menţinut sentinţa magistraţilor Tribunalului Harghita, transmite Agerpres.

Hotărârea Consiliului Local Miercurea Ciuc a fost atacată în instanţa de contencios administrativ de prefectul judeţului, Andrei Jean Adrian, pe motiv că aceasta încalcă Constituţia şi legile ţării, acţiunea fiind admisă de Tribunalul Harghita. În decizia prin care au admis acţiunea în contencios administrativ a prefectului, magistraţii Tribunalului Harghita au susţinut faptul că hotărârea Consiliului Local Miercurea Ciuc nu a fost emisă pe baza legii şi contravine Constituţiei României, întrucât revizuirea oricăror dispoziţii constituţionale poate fi iniţiată de preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul parlamentarilor, precum şi de cel puţin 500 de mii de cetăţeni cu drept de vot.

Magistraţii Tribunalului Harghita au mai arătat că propunerea privind statutul de autonomie a ţinutului secuiesc a fost avizată negativ de Consiliul Legislativ, ‘întrucât viza crearea unei entităţi statale distinct, paralelă cu statul naţional unitar român, ceea ce contravine Constituţiei’.

Sentinţa Tribunalului Harghita a fost atacată cu recurs al Curtea de Apel Târgu Mureş, care a respins acţiunea Consiliului Local şi a anulat definitiv hotărârea adoptată de acesta.

În decizia magistraţilor se arată, printre altele, că CL Miercurea Ciuc ‘a ales să ignore aria de competenţă şi a adoptat un act care vizează demersuri şi solicitări concrete ce tind să stabilească regimul teritorial-administrativ al populaţiei din 153 de localităţi, din care doar 68 se află în Harghita, celelalte fiind situate în judeţele Mureş şi Covasna’. Referitor la nelegalitatea hotărârii Consilului Local Miercurea Ciuc, Curtea de Apel a avut în vedere şi respingerea de către Comisia Europeană a două cereri de înregistrare a unor iniţiative cetăţeneşti, al cărui obiect îl constituia înfiinţarea de regiuni după criterii etnice.

Referitor la nelegalitatea HCL Miercurea Ciuc, nr. 127/2014, Curtea are în vedere respingerea , de către Comisia Europeană, a două cereri de înregistrare a unor iniţiative cetăţeneşti, al căror obiect îl constituia înfiinţarea de regiuni după criterii etnce -prin Decizia C(2013) 4875 final, din 25 iulie 2013 fiind respinsă cererea de înregistrare a iniţiativei cetăţeneşti depuse de Consiliul Naţional Secuiesc cu titlul ‘Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor şi pentru sustenabilitatea culturilor regionale’ , iar prin Decizia C (2013) 5969 final din 13 septembrie 2013 a fost respinsă cererea de înregistrare a iniţiativei cetăţeneşti depuse de Hans Heinrich Hansen şi Kelemen Hunor, cu titlul ‘Minority Safe-Pack- un million de semnături pentru diversitate în Europa’ – precum şi, în acelaşi sens, respingerea de către Plenul Senatului, în şedinţa din 25 septembrie 2012, a propunerii legislative privind Statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc”, se precizează în motivarea Curţii de Apel Târgu Mureş, a cărei hotărâre este definitivă.

Prefectul judeţului Harghita, Adrian Jean Andrei, a declarat că toate demersurile autorităţilor locale, care încalcă legile ţării şi Constituţia României, vor fi atacate în instanţă şi consideră că în urma adoptării acestei hotărâri definitive de către Curtea de Apel Târgu Mureş există o practică judiciară şi orice demers prin acte administrative de acest gen, respectiv hotărâri de consiliu local, va fi respins din start.

Prin această decizie a Curţii de Apel ne aflăm în faţa autorităţii de lucru judecat şi a practicii judiciare, motiv pentru care orice demers prin acte administrative, care va avea ca obiect această temă, va fi respins din start”, a declarat prefectul Harghitei.

Potrivit datelor puse la dispoziţie de Instituţia Prefectului, 35 de autorităţi publice locale din Harghita au adoptat o astfel de hotărâre, toate fiind atacate în contecios administrativ de prefectul Adrian Jean Andrei. În 30 de cazuri, instanţa de fond a admis acţiunea prefectului, iar în cinci cazuri procesele se află pe rol. Cinci dintre sentinţele adoptate de instanţa de fond au fost atacate cu recurs de consiliile locale.

Sursa: Voceatransilvaniei.ro

Unii spun că dorinţa de autodeterminare a minorităţii maghiare  din Transilvania e ceva normal. O fi, dar asta nu înseamnă independenţă faţă de statul român.

Şi ce nu ştie pare a nu şti Gherman este că propaganda iredentistă maghiară pe care pare a o susţine publică hărţi în care pasul doi de independenţă cuprinde întreaga Transilvanie formată din judeţele Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Alba, Mureş, Hunedoara, Sibiu, Braşov, Covasna,  Harghita.

Culmea este că au trecut la publicarea de hărţi în limba română … nu înţeleg de ce … probabil pentru a legitima inepţiile pe care le promovează…

TRANSILVANIA

Culmea e că de la Bucureşti aceste chestiuni par ceva de prea departe ca să fie luate în seamă. Din dorinţa de a avea sprijinul UDMR, formaţiunea politică ilegală maghiară, UDMR, politicienii  români tac ca dânsul în iarbă în timp ce de la Budapesta se simte tot mai agresivă implicarea în dezmembrarea României.

De la o vreme sintagma „amestec în treburile interne ale României” este ridicilizată deşi nu e altceva decât încălcarea suveraniţăţii.

Voci cu greutate de la Budapesta îşi permit cu o nesimţire absolut inacceptabilă să se amestece în regionalizarea României…

Agerpres.ro scrie că:

Ungaria dicteaza Romaniei pe tema regionalizarii. Vicepremierul Zsolt Semjen: “Tinutul Secuiesc” este o chestiune de viata si de moarte pentru maghiari

Vicepremierul ungar Zsolt Semjen

Vicepremierul ungar Zsolt Semjen

Recent propusa împărţire pe regiuni a României va reprezenta o schimbare intenţionată şi inacceptabilă a hărţii etnice a ţării, a declarat joi vicepremierul ungar Zsolt Semjen pe postul public de televiziune ungar, citat de MTI.

Aranjamentul propus reprezintă o ameninţare serioasă pentru supravieţuirea etnicilor maghiari din Ţinutul Secuiesc şi Transilvania, a subliniat Semjen, care este şi ministru pentru politica naţională a Ungariei.

Zsolt Semjen a menţionat că în trecut au mai circulat planuri similare şi că este greu de spus, în actualele circumstanţe politice ‘furtunoase’, cât de serioase sunt aceste planuri. ‘Pentru etnicii maghiari este o chestiune de viaţă şi de moarte ca regiunea istorică a Ţinutului Secuiesc şi judeţele cu populaţie maghiară să rămână unite’, a spus Semjen. ‘România şi-a asumat chiar obligaţii internaţionale să nu-şi schimbe cu forţa harta etnică’, a adăugat el.

Vicepremierul ungar a afirmat de asemenea că noua propunere de împărţire administrativă evocă amintirea neplăcută a măsurilor antimaghiare din perioada lui Ceauşescu, când a fost desfiinţată regiunea autonomă Mureş (infiintata de URSS – nota red.).

Poziţia Ungariei este că, dacă schimbările anunţate vor fi puse în practică, ‘realitatea’ Ţinutului Secuiesc trebuie respectată, a notat oficialul ungar.

Acesta a mai remarcat că, dacă va avea loc fuzionarea judeţelor propusă de PD-L, aflat la guvernare în România, proporţia etnicilor maghiari în noile unităţi administrative va scădea dramatic. 

Sursa: Agerpres.ro

SABIN GHERMAN: „Înainte puşcăria era ruşine, azi e bravadă”

9 august 2014 2 comentarii

Sabin Gherman

*

Opinie de Sabin Gherman: Măi voiculeştilor, anii voştri de puşcărie sunt anii noştri de libertate!

*

Opinie de Sabin Gherman Pentru că n-am fost în stare să facem o tranziţie onestă de la socialism la capitalism, o altă spirală ne-a ocupat istoria ultimilor 25 de ani: ne-am nesimţit. Sau ne-am obişnuit cu nesimţirea.

Înainte de democraţia originală, cădeau cerurile peste familie dacă intra vreunul la puşcărie. “A lu’ Cutare e la Gherla” echivala cu o pecete ruşinoasă, fier încins pe frunte. Ieşeau ăia de prin puşcării şi lumea se ferea de ei. La bufet stăteau singuri la masă şi-şi admirau tatuajele cu inimioare şi săgeţi.

Asta pare un pic paradoxal, pentru că, tot înainte, puţini erau cei care plecau din fabrici fără vreun transformator sau măcar o mână de cuie sau o diodă – că “nu se ştie când ai nevoie”.

Cu astfel de ciudăţenii ne-am despărţit de comunism.

Apoi: de la diode, şmecheraşii au trecut la mărci, dolari, forinţi. Şi mai apoi: descurcăreţii de tranziţie au vrut respect şi au intrat în politică. Mai întâi consilieri locali, judeţeni şi uimirea n-a fost mare să-i vezi în Parlament.

Cazul Voiculescu e un pic diferit doar din cauza proporţiilor. “Greii” au fost fascinaţi şi de puterea presei şi de presa puterii. Şi, dacă guvernele ar fi investit în educaţie măcar un sfert din banii sifonaţi către sindrofiile de partid, altfel ar fi arătat ţara asta. Numai că un popor educat nu acceptă slugăreala pe la baroni, deci ce interes să aibă baronetul să-şi educe poporul?… Presa, la fel: la ora cinci umple ecranul cu manele, pentru ca la ştirile de la şapte să deplângă manelizarea ţării.

Aminteşte-ţi: a existat în sfertul ăsta de secol vreun partid sau lider care să-şi înceapă campania electorală vorbind despre muncă? Eu n-am auzit, dar ştiu că asistenţa socială era mereu în capu’ listei.

*

Opinie de Sabin Gherman Uită-te atent: înainte puşcăria era ruşine, azi e bravadă. Becali, Remeş, Fenechiu și da, inclusiv Mircea Băsescu – încă sunt plânşi. După ce a pus bâta pe spinarea României, Miron Cosma e invitat să comenteze democraţia românească. Năstase se poate lăuda prin celulă că deţine încă “Steaua României”. Colaborator dovedit al Securităţii dictatorului Ceauşescu, Dan Voiculescu perorează azi împotriva “dictaturii”.

Ani la rând ne-am risipit copiii prin Occidenturi doar pentru că ăstora nu le mai ajungea ţara. Ani la rând le-am spus copiilor să nu ne facă de ruşine şi noi îi ruşinam din patru-n patru ani, la vot. Le-am povestit despre demnitate şi am tăcut când şmecheraşii de partid împărţeau făină şi ulei, şi zahăr.

Alde Voiculescu trebuie să ştie o treabă: nu mai mult de o sută de oameni au trecut ţara asta de la şalvari la redingotă – pur şi simplu au ţinut cu dinţii de principii şi de valori. N-au creat paradis, dar ne-au împins către Europa. Mutatis mutandis, domnilor tovarăşi Voiculescu, Năstase, Becali, Fenechiu sau Mircea Băsescu, cam asta fac cei o sută de judecători care judecă “grei” ai României.

Astea trebuie spuse. Nu răcorire, ci memorie. Nu satisfacţia că aţi scăpat săpunul la duş, ci nevoia de amintiri morale.
Pentru că – domnilor tovarăşi Voiculescu, Năstase, Becali sau Fenechiu – în manualul de istorie va scrie aşa:
da, anii voştri de puşcărie sunt de fapt anii noştri de libertate.

Autor: Sabin Gherman

Sursa: Vocea Transilvaniei

Comentariu Blue:

Subscriu 100% …

Categorii:Opinii, Presă Etichete:

Sabin Gherman – un ardelean care iubeşte România

6 noiembrie 2013 8 comentarii

Motto: „Doar proştii se sperie, ceilalţi se bucură sau se enervează”

Sabin Gherman

Acum 15 ani apărea în „Monitorul de Cluj un articol” care zbârlea mătreaţa românului. „M-am săturat de România scris de Sabin Gherman.

Şocaţi, mulţi au făcut tot felul de afirmaţii, care mai de care  mai clar provenită din mintea pusă pe bigudiuri a unora bolnavi de un românism paranoid. Una din ele nu o voi uita niciodată. Nu mai ştiu cine o spunea, dar îmi amintesc că era vorba de un talk show, iar emitentul zicerii era un mitic sadea.

Cică: „Sabin Gherman este un reprezentat al aroganţei ardelene, un nimeni de care nu s-a prea auzit la noi şi de care nu are cum să se audă. E un trădător plătit de unguri. Din cauza unora ca el România va avea mari probleme, în animite , unitatea românilor ar putea fi pusă sub semnul întrebării …”.

Extrem de interesant e că de Gherman îmi amintesc, îmi amintesc şi de respectivul articolului de parcă ar fi fost publicat ieri. De miticul mai sus amintit îmi amintesc   doar zicerea, ceasul scump, ghiulul greu, costumul de firmă şi exprimarea presărată cu dezacorduri  … 

Să ne reamintim articolul:

“M-am săturat de România”

    “M-am săturat de Mitică, de şmechereala şi ţigănia pe care le lasă în urmă acest nume de ţară, România. Vorbesc cu diverşi politicieni, aflaţi la putere, şi toţi îmi spun: < nu mai avem nici o şansă >. Citesc prin ziare că Bucureştiului guvernul a avut grijă să-i aloce de la bugetul ’98 o sumă mai mare decât a întregului Ardeal. Călătoresc cu maşina prin sud şi est şi văd diferenţa: acolo sînt drumuri mai bune, se fac mereu investiţii. Stau la coadă la finanţe, la CEC, la orice aparţine Statului şi peste tot se dă şpagă. Ciubuc. Peşches. Turcisme fără de care nu se poate. Şi atunci?
Eu nu vreau să emigrez numai pentru că de 10 ani nu se face nimic. Doar că m-am săturat de România. De sinonimele ei. De eroismele ei, scoase din orice context istoric. Alţii se laudă cu Michelangelo sau Da Vinci şi mie mi se arată scrisoarea lui Neacşu din Cîmpulung. Fantastică realizare delaţiunea!…

   Dacă regret ceva, acum la treizeci de ani, e că m-am născut aici, că fac parte din cei ce au învăţat pe la şcoli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecţie continuă în faţa istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o dată dovada virilităţii, noi, care în timpul invaziilor ne ridicam poalele în cap şi fugeam în păduri, noi, care leşinam prin sălile unde se hotăra istoria, noi, care astăzi ne scremem pentru o bucată de pîine şi nu mai ştim ce şmechereli să mai inventăm. Ăştia sîntem, peticiţi în cur, rupţi în coate; intrăm în istorie ca-ntr-o infectă crîşmă de cartier. Între două ghiorăituri şi-o înjurătură, poporul (boborul, domnilor), vorbeşte băţos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre << trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească”. Şi – iarăşi – un ghiorăit victorios. M-am săturat să-mi fie ruşine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun ca sînt din Transilvania. Altă ţară. Altra paese. Other country. L’autre pays. M-am săturat să-mi spună toţi neardelenii că aici, în Ardeal, am probleme cu ungurii. Că dacă n-ar fi ei… Că foamea este mama înţelepciunii… Că federalizarea este cel mai mare pericol care mă paşte, mă pîndeşte de după colţul blocului odată cu borfaşul pentru care plătesc impozit. Că musai trebuie sa strîng cureaua, ca măgarul lui Nastratin. În numele < unităţii >, < propăşirii > neamului rrromânesc. Şi eu, care aştept de 10 ani o unire adevărată, una a parlamentarilor ardeleni pentru Ardeal, o ofensivă civică pentru salvarea puţinului rămas.

   Nişte oameni au făcut Unirea de la 1918. Alţii sperau într-o confederaţie de tip helvetic, împreuna cu Ungaria, Cehia şi Austria. Alţii, ca Slavici, au spus ca unirea Transilvaniei cu România e o porcarie şi au făcut puşcarie. Acum se vede ce-a ieşit. Seriozitatea, eleganţa, disciplina – atribute ale Ardealului – au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizaţia semintelor de bostan. Era o şansă pentru România să se uneasca cu Transilvania, sa inveţe cîte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost asa; România a înghiţit Transilvania – de aceea din trei în trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde. N-o spun eu, ci un egal al lui Dumnezeu, Cioran. Vor sări o grămadă să contrazică cele spuse mai sus. Dar: cîţi dintre voi n-au mers la Bucureşti cu plasa plină, cu celebra plasă de rafie în care se înghesuiau sticlele de pălincă? Şi n-o duceaţi la prieteni, ci la directori, la ministere, la înalte porţi ferecate. Şi dacă, naivi fiind, n-aţi dus acele plase, de cîte ori vi s-a sugerat că la Bucureşti se intră cu capul, mîinile fiind ocupate cu < bagaje >. Bucureştiul, acest loc în care genialul tebecist se pupă cu analfabetul miliardar, a învăţat toată ţara că se dă. < Se dă carne >. < Se dă ouă >. Se dă. Mentalitate de moluscă. Aici nu ai drepturi, ci complezenţe. Aici se mănîncă seminţe de bostan, se vorbeşte cu < este mulţi > şi lumea în general se naşte, se înmulţeste şi moare. N-au învăţat nimic de la unguri, n-au învăţat nimic de la austrieci, n-au învăţat nimic de la nemţi.

   Au trecut prea repede de la furculision la < Treceţi batalioane române Carpaţii >. Poate de aceea cei mai vajnici “apărători” ai Transilvaniei s-au născut dincolo de Carpaţi. Poate de aceea Europa se termină pe undeva pe lîngă Braşov. Acolo se termină şi Transilvania. Pentru că în afară de limbă şi şosele proaste nu avem nimic în comun. Va trebui să ne trezim. Să recunoaştem că ceea ce se întâmplă acum e o comedie. Dar una în care copiii vă cer o ciocolată şi voi daţi din umeri. În care mereu înfriguraţi căutaţi o pilă pentru orice. În care şuşotiţi pe la colţuri despre vilele celor din poliţie sau din parlament. O lume sortită împrumutului de la un salariu la altul.

    Va trebui să vedem că se poate şi altfel. Că sîntem altfel. Că relele cele mari vin de la Bucureşti, de la luxoasele palate în care politicienii se bat fără nici o jenă pe ciolan. Va trebui să vedem că nu ungurii sau nemţii sau burundezii sînt inamicii noştri, ci noi înşine, trăitorii de pe azi pe mîine, obligaţi să furăm şi să înjurăm pe la colţuri. Nu mai avem ce să ne spunem; am făcut-o 75 de ani şi sîntem de 75 de ori mai săraci.

În rest, zile bune – m-am săturat de România, vreau Transilvania mea.”

Nu am să dau nici o sursă  a acestui articol deoarece îl am între documentele din computer şi nu mai ştiu de unde l-am descărcat. Cred că nu e nici o problemă, articolul a fost publicat în enşpe mii de locuri, atât în format tipărit cât şi electronic…

Despre Sabin Gherman, deşi zicea că s-a săturat de România, cred că de fapt s-a săturat de balcanismul şi de ceea ce numim azi „manelizare”, de acel „lasă că merge şi aşa”, de legile respectate şi nu prea, de jelania faţă de faptul că puşcăriaşul Jiji nu poate face puşcăria la fără frecvenţă, de dramele telenovelistice din familiile unor ţigani semianalfabeţi dar destul de aroganţi să se creadă regi, de impertinenţa politicienilor de a dori să îşi facă farmacii cu reducere şi centre SPA de lux unde să îşi dezmorţească oarele înţepenite de îndelungile dormitări în fotoliile Parlamenului … de tot urâtul  românesc.

Ce mai face Sabin Gherman? 

Pe 3 DECEMBRIE 2012  aflam dintr-un articol publicat de  Iulia Bunea în paginademedia.ro jurnalistul Sabin Gherman, a fost  amendat pentru discriminare într-un editorial. 

Jurnalistul Sabin Gherman – se spune în articolul Iuliei Bunea –  editorialist citynews.ro și realizator TV, a fost amendat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) cu suma de 600 de lei pentru afirmațiile făcute într-un editorial, potrivit RedactiadeStiri.ro.

În editorialul intitulat Walter-Buşcă, eu nu pentru asta plătesc impozit, să fie clar, publicat în mai 2012, după meciul întrerupt dintre Universitatea Cluj şi CFR, Sabin Gherman a atacat în termeni duri un jucător şi câteva persoane din conducerea Universităţii de la acea perioadă, pe care i-a numit “oficiali veniţi de peste munţi la căpătuială”.

Din editorialul semnat de Sabin Gherman:

  • Vorbim de derby-ul Ardealului? Cu cine să vorbeşti despre Ardeal? Cu Bornescu, scăpat probabil după tratament? Cu Felix Grigore, obişnuit să vorbească singur prin stepa Urziceniului? Cu maseurul lui peşte-prăjit? Pentru ei s-au băgat peste 40 de milioane de euro în Cluj Arena, din impozitele plătite de toţi clujenii?
  • E o nemernicie ce se întâmplă. O nemernicie mare, pe măsura CV-ului oficialilor alb-negri. Şi când scriu asta mă gândesc la “gozeri” – aşa li se spune ăstora prin Ardeal, domnule Buşcă sau Bucşă sau cum te-o mai chema pe foaia de liberare.
  • Înţelegi? Aţi făcut praf şi pulbere mai mult decât un meci. Suporterii, ăia huliţii şi de la care ziarele de can-can aşteptau îmbrânceala supremă, v-au dat lecţii. Au fost oneşti faţă de ceea ce înseamnă Universitatea pentru ei. Voi v-aţi dat în stambă, oficiali veniţi de peste munţi la căpătuială, aşa cum faceţi de 90 de ani şi nici dracu’ nu vă-ntreabă de ce.

Atunci jurnalistul spunea:

“Voi contesta acea amendă, practic e vorba de un delict de opinie. Referirea din editorial e strict legată de scandalul de la acel meci şi nu de români sau unguri. Faptul că am avut dreptate cu Walter-Buşcă se vede acum, când U Cluj a ajuns de rîsul lumii după managementul domnului gunoier. La baza amenzii e o referire ciudată: “Românii veniţi în ardeal, din Muntenia sau Moldova, sunt alungaţi înspre locurile de baştină care sunt gunoaie” – las la o parte ortografie şi logică, dar cuvintele astea nu sunt din editorialul meu! Iar despre îngrijoratul petent, hai să fim serioşi: conform logicii CNCD, el are dreptul să facă pe toată lumea ba “horthyst”, ba “spion”, poate să vorbească orice despre oricine. În rest n-am ce să zic, omul se bucură că a ajuns în sfârşit în Ardeal şi ne arată el nouă cum stă problema”

Vezi articolul întreg  al Iuliei Bunea pe „Pagina de media”

De fapt, mie mi se pare că Sabin Gherman este un patriot adevărat, fără complicăţeinii şi ieşiri în arătură, unul din tot mai puţinii români cărora chiar le pasă de România, un român care vrea să trăiască în o Românie modernă, civilizată, europeană; un român care nu e bolnav de spirit de turmă, care nu spune ce spune pentru că aşa dă bine ci pentru că aşa simte că e bine.

 

Iată mai jos, luate la întâmplare  câteva articole publicate de Gherman pe citynews.ro , articole care merită citite cel puţin în diagonală. (Precizare necesară: Lincurile spre articolele respective se vor putea găsi la final)

Domnu’ Ponta, nu mai căuta duşmani. Că mă predau

Publicat: Vin 15 Feb. 2013

Am vrut pur şi simplu să văd pe ce dau impozitele şi taxele.
Doamnă şi domnule, în ceasul ăla zilnic de privit am văzut cea mai mare aglomeraţie de oameni mici.

Aia de la ministerul muncii a recunoscut că o obligă partidul la acte de corupţie. Când au aflat televiziunile, madam a dat-o la-ntors. Apoi au aflat procurorii că într-adevăr la ministerul ăla se ia șpagă. Şi ştii pentru ce se lua şpaga?: pentru angajări la departamentele de atras bani europeni. Nu contează că acolo e nevoie de oameni calificaţi, nu contează că n-am fost în stare să luăm a zecea parte din fonduri europene, nici că urmează cel mai dificil an de când musai să plătim datorii externe: noi tot pe pile angajăm, dă-o-n mama mamii ei de ţara noastră.

Între timp, de musai ca de voie bună, eu am fost cetăţean-model şi am plătit impozite.

Am stat o săptămână aşteptând o chestie: voiam să-l aud pe Ponta aşa: dragă tovarăşă Cîmpeanu Mariană, la ce suntem noi de râsul lumii? Răspuns: La fonduri europene, dragă tovarăşe premier. Apoi: dragă tovarăşă Cîmpeanu Mariană, la ce ai vrut să faci angajări pe pile? Răspuns: La fonduri europene, dragă tovarăşe.

Şi mă aşteptam s-o dea afară, pur şi simplu, eventual să-i ardă şi un şut în dos. Că ieri s-o răţoit tovarăşu’ Ponta că de-aia nu ne merge nouă bine că avem duşmani în interior. Că ţara asta ar fi minunată dacă n-ar fi ronţăită de şobolănimea dintr-însa – deci mă aşteptam să-l cheme pe Antonescu şi să-i zică de la obraz: bă Crin, voi numa’ pentru bani aţi intrat la guvernare? Ce liberalii lu’ peşte părjit sunteţi, bă? No, şi pe asta nu ţ-o mai primesc de mâine la lucru, că m-am săturat de proşti, de ţaţe şi de hoţi.

Mi se părea corect aşa. Dar n-a fost să fie. Sunt înţeleşi toţi, de două decenii şi-un pic, să se ungă unii pe alţii. Stau pe spate ca pe plajă şi se dau cu ulei, îşi fac umbră unii altora.

Între timp, doamnă şi domnule, am descoperit că singurul duşman al ţării noastre sunt eu. Da: pentru că plătindu-mi impozitele, nu fac decât să finanţez proşti, ţaţe şi hoţi.

Pentru asta, domnule Victor Ponta, o să te rog să mă scuzi – jur să-mi repar greşala: deci până o dai afară pe Mariana Cîmpeanu,
hai să-ncerc şi eu să fentez taxele,
ok?

De la democraţia lui Ion Iliescu la regionalizarea lui Liviu Dragnea

Publicat: Lun 10 Iun. 2013

„Vor fi opt sau nouă regiuni” – a noua pare a fi Dobrogea. Dacă ar conta într-adevăr identitatea regională, identitatea dobrogenilor ar fi dublată de cea a ardelenilor, bănăţenilor, bucovinenilor şi a tuturor celorlalţi români. Numai că nu peste tot există câte un Mazăre, nu-i aşa?

Apoi ni se mai spune că banii pentru regiuni tot de la Bucureşti vor veni – adică adio celor ce credeau în bugete şi strategii regionale. Mai mult: va conta mai întâi principiul solidarităţii: cei care produc mai puţin vor primi mai mulţi bani. Dar despre principiul muncii recompensate de ce nu se face vorbire? Tot n-am înţeles de ce nu e ok ca banii să rămână celor ce se spetesc cu munca.

Iarăşi: Consiliile Regionale vor fi, ca sumă a competenţelor, sub cele judeţene. Peste toate va plana inspiraţia miniştrilor de resort, care vor “analiza” proiectele bune de finanţat cu bani europeni – ca şi până acum. Nu autonomie administrativă şi financiară, nu reguli clare de solidaritate inter-regională, nu competenţe partajate cu guvernul central şi cu comunităţile locale. Cedezi suveranitate celor de la FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană – şi refuzi de o sută de ori mai puţin propriilor cetăţeni?: străinii sunt de încredere şi noi, românii, nu?

Judeţele vor rămâne ca entităţi administrative – deşi Franţa îşi pune problema desfiinţării departamentelor, deşi Monti a anunţat reducerea provinciilor italiene cu mai mult de o treime, deşi polonezii (clamaţi de guvernanţi) au preferat powiat-urile (districte, comitate). Noi avem peste 3200 de entităţi administrative şi mai puţin de 1400 se auto-susţin: polonezii le-au rentabilizat comasându-le. Noi le ţinem pe harta României ca şi cum toată ţara asta ar fi suma orgoliilor primarilor mici: “hai dom’ senator, fă-mă şi pe mine oraş că am deja cinci mii de locuitori”, “hai dom’ deputat, fă din cătunul ăsta comună, că de-aici ţi-au venit voturile”. Şi parlamentarii noştri au votat cu două mâini noile localităţi – deşi localităţile astea, în afară de arteziene cu becuri colorate nici nu aveau după ce bea apă.

Solidaritate: spune-mi că musai trebuie ajutaţi ceilalţi, din celelalte regiuni: plătesc fără fasoane un impozit mărit, dar cu condiţia să meargă acolo unde e într-adevăr nevoie – n-o să fiu român (sau ardelean) ciufut să mă prefac că n-am habar de inundaţiile din Moldova. Dar: îţi aminteşti?: ştire: într-o şcoală din Nordul Moldovei s-au înlocuit prizele; preţul: 50 de milioane de lei vechi; între timp, electricianul din sat, şomer: “le-aş fi înlocuit eu, cu 5 milioane…”.

Democraţie originală, nu-i aşa? – uite ce strigă turcii, pe străzi: “Democraţia nu înseamnă doar alegeri”. Uite şi spaniolii: “Democraţia fără etică înseamnă dictatură”.

De aici: senzaţia că ai noştri aleşi, deşi şi-au dat seama că nu mai pot şmecheri la nesfârşit principiul subsidiarităţii, au ales hâr-mâr să facă regionalizarea, dar cât mai nesemnificativ posibil. La noi democraţia nu are nicio latură participativă, la noi micile popoare ideologice sunt mulţumite că ies la vot din patru-n patru ani – şi cu asta, basta democraţia, hai la mici şi bere.

Alt exemplu: preşedintele CJ Cluj a fost luat la trei-păzeşte de ministrul Dragnea: că de ce-s întârziate lucrările la pista aeroportului?: dar la ştiri n-a mai spus nimeni că lucrările s-au blocat din cauza legii expropierilor date de guvernul central. Adică Bucureştiul ne leagă mâinile şi noi musai să înotăm prin economia reală.

Asta nu mai e nici regionalizare şi nici descentralizare. Până când resursele nu vor rămâne (în mare parte) la dispoziţia unor instituţii regionale reale şi până când nu va exista un transfer real de competenţe – să ne luăm gândul.
Nu-i de înţeles: de unde atâta patimă în a fenta modernitatea? România e, pentru prima dată în istorie, parte a celor mai performante sisteme de securitate şi prosperitate – nu mai ţin fantoşele şi spaimele naţionale, oamenii aşteaptă împlinirea marilor promisiuni: “cum îţi aşterni, aşa dormi” sau “după muncă şi răsplată” – suntem buni la proverbe şi zicători, aşa-i?

De unde atâta incapacitate în a face istorie? Până şi Ceauşescu, răul suprem al acestei ţări, a amuşinat vremurile în august 1968 şi a ştiut să rentabilizeze micile mândrii: aminteşte-ţi cum scriitori mari ai acestei ţări dădeau buzna să-şi ia carnete de partid.

Baiu’: noi vrem să trăim ca nemţii fără să renunţăm la şmecheriile neaoşe. Ne uităm cu jind la noile patrii din jurul Vienei, Romei, Berlinului – dar ţinem hăţurile într-un Bucureşti hrăpăreţ şi incapabil să gândească România dincolo de Ferentari sau Bariera Vergului.

Alt bai: încet-încet, românii îşi pierd amintirile despre propria ţară. Nu demnitate, ci cozi la parizer, nu prosperitate, ci lipit de afişe electorale, nu modernitate, ci tătuci orientaţi.

Proiect: cum ar arăta România dacă politicienii ar înţelege că ţara asta a primit mură-n gură de la istorie absolut totul, cum ar fi dacă aceiaşi politicieni nu s-ar mai baza pe “norocul” istoric? Adică România să fie definită ca sumă a Transilvaniei, Maramureşului, Banatului, Crişanei, Olteniei, Munteniei, Dobrogei, Moldovei, Bucovinei. Da, şi a Bucureştiului. Da, şi mai ai în ţara asta dăruită şi specificităţi: ai Delta Dunării, unică în lume – poţi să faci ca Italia (stat unitar) şi să-i dai Deltei un statut special: ai stopa jaful şi ai regenera partea aia de Românie, asta ai face. La fel cu Valea Jiului (care are guvernator încă din 1992), la fel cu Secuimea. Şi uite aşa ai avea o singură ţară pentru toţi cetăţenii ei, aşa ai redistribui onest românitatea şi prosperitatea: lasă-i pe oameni să-şi stabilească propriile proiecţii despre ţara pentru care muncesc.

E, până la urmă, o chestiune de caracter: care îţi e reperul?: partidul sau propria ţară?

 

Cât de penal e Liviu Dragnea?

Publicat: Lun 07 Oct. 2013

Unii îmi reproşează cum c-aş fi băsist. Mi s-a mai bătut obrazul când am explicat că vice-premierul Dragnea e la cheremul baronilor locali şi că baronetul ăsta pune la cale „principiile” regionalizării. În plus: de câte ori îi aud pe membrii celui mai „cinstit guvern” spunând ceva, mă aştept să se întâmple exact invers – şi se întâmplă.

Ok? – asta am scris-o pentru cei care mă vor face „pontist”.

De ce? Pentru că nu mi se pare că Liviu Dragnea are cu ce să fie „agăţat” de procurori – până la momentul ăsta când am văzut şi eu stenogramele.

A urlat la pesediştii de prin judeţe să scoată oamenii la referendum. A beneficiat de un sistem ultra-performant care îi permitea să vadă mişcările membrilor şi simpatizanţilor. A mai venit şi cu gogoriţa că Ungaria ar putea decide în viaţa noastră politică. A centralizat fiecare informaţie venită din judeţe.

Sunt astea chestii penale? – că îmi amintesc cum Videanu, la telefon cu Hrebenciuc, exclama la celălalt referendum: „Valerică, nu te mai obosi să numeri, că am centralizat noi toate datele”.

Sigur, se poate vorbi despre eforturi machiavelice. Despre un target politic controversat şi amendat ca atare de instituţiile europene. Despre manipulare riscantă în relaţiile cu alte ţări. Dar nu văd articolul de lege care îl trimite pe Dragnea în boxa acuzaţilor.

Pe de altă parte, ştiu că autobuze întregi cu „votanţi” s-au plimbat dintr-un judeţ într-altul – inclusiv dinspre Cluj: şi şmecherii ăia trebuie să plătească. Mai ştiu că partidele tot n-au renunţat la kilul de făină şi petul de ulei. Aş pune pariu că Dragnea a ştiut de toate acestea, că e unul din autorii morali (aşa cum şi în celelalte partide pute locul de la atâţia autori morali) – dar sunt toate astea fapte penale care i se pot imputa direct vice-premierului?

Încerc să mă ţin deasupra emoţiei – nu am iubit niciodată vreun partid cu Iliescu cocoţat în vârf. Dar mi se pare musai să las libere propriile-mi îndoieli, să spun ceea ce cred – şi o fac nu cu gândul la „valorile socialismului”, călcate imediat după ’89 (ca să moară de ciudă Ilici), ci cu poza lui Raţiu în faţă:

„Chintesenţa democraţiei se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.“

UPDATE: „Orele 16:23:17 – de la nr. 727227200: „Da” – 156 (voturi exprimate în favoarea demiterii) şi „Nu” – 624 (voturi exprimate în defavoarea demiterii)” – nu se încheiase referendumul şi cineva ştia cu exactitate. Aici să fie „buba mare”? – dacă da, atunci „Nu-i bine tov vice, nu-i bine…”

 

Sabin Gherman e un fraier de pe stradă

Publicat: Mie 09 Oct. 2013

În timp ce românii belesc ochii la tot felul de breaking news-uri, ăia 588 tocmai şmecheresc o lege ciudată: farmacii numai pentru ei, cu medicamente la preţ redus şi aduse, în caz de urgenţă în maximum 4 ore.

Doamnă şi domnule, ăştia nu cu măseaua sau cu stomacul suferă, ci cu capul. Îi doare la bască, la banană, la ce vrei tu mai spurcat să gândeşti – la asta îi doare promisiunile din campanie.

Asta nu mai e democraţie – pentru că democraţia presupune resorturi etice, presupune o minimă onestitae publică. Şi la noi nu-s.

Cunosc deputaţi, din toate partidele, care ajută în fiecare an familii întregi cu probleme. Parlamentari oneşti, oameni care m-au rugat la o cafea să nu vorbesc despre numele lor, pentru că nu vor să fie asociaţi cu Becali – ei ajută pur şi simplu, nu fac gargare publicitarde. Aleşii ăştia, puţini, acum tac. Şi mie mi-e ruşine să îi sun să le cer un punct de vedere.

Dar mă întreb: cum naiba, când poporul ăsta e pe primul loc la toate bolile din Europa, cum naiba să votezi farmacii numai pentru cei din parlament? Cum naiba poate gândi cineva ca ăştia, cum naiba mai pot ieşi între oameni? Care e minunea halucinantă prin care un om îşi pierde minţile când i se pune insigna de parlamentar în piepţii de aramă?

Doamnă şi domnule, o să-mi calc pe suflet şi te invit să ieşim în stradă. Da, în stradă: o mie, zece mii sau o sută de mii de oameni care să strige împotriva ăstora. Aici nu mai e de apărat aurul Apusenilor, ci pur şi simplu consistenţa unei naţiuni. Nu păduri, nu metale rare, ci oameni care au rămas în ţara asta gândind că se va schimba în bine. Aici deja nu cu un partid anume te mai baţi, ci cu un popor mic de putori, ales de fiecare dintre noi.

Suntem nişte fraieri – şi eu îs ăl mai mare dintre fraieri: am crezut că într-o zi ţara asta va semăna cu visările de om simplu, cu bucuria că ţi-a născut nevasta sau că a intrat ăl mare la Medicină. Am tot muşcat din mine să rămân aici, ostentativ-încântat să aflu ba că Bucovina e ambiţia lui Dumnezeu, ba că Ardealul e liniştea ultimă şi faină a lumii. Naiv fiind, credeam că va veni şi România noastră, mai de la ţară şi fără fiţe de Casa Poporului.

Dar România lor e cea care dă măsura vremurilor. Pentru ţările lor de partid se construiesc spitale şi şcoli impecabile, acolo-i găseşti pe îmbuibaţii de succes care dau numele ţării tale, acolo lipsa onestităţii face lucrurile să se întâmple. Şi iar muşc din mine şi scriu: m-am săturat de România asta a lor de mă doare stomacul, m-am săturat de putori de-mi puşcă ficaţii –

dar toate astea o să le spun, boală cu boală, în mijlocul străzii.

 

În timp ce România e cu ochii pe Ţinutul Secuiesc

Publicat: Lun 28 Oct. 2013

Tot România e cea care-şi pulverizează şansele, îşi bate pur şi simplu de ele. România, adică politicianul român, cel care dă prin faptele sau ne-faptele lui numele ţării tale.

Uite un titlu: Valea Jiului se pregăteşte de faliment. Valea Jiului, da, acel diamant neşlefuit, oportunitatea aia de cinci stele în turismul naţional. E locul în care se găsesc elveţii mici, minunate, dar populate cu oameni săraci. Nimeni nu mai vorbeşte despre Vale de ani buni.

Şi ca să nu spun de Ţinutul Secuiesc, o să încep cu Valea Jiului: da, ar trebui configurată o regiune cu statut special. O să urle unii: ăsta-i separatism, federalizare…

Nicidecum: Italia e stat naţional, unitar, cum vrei să-i spui – dar are cinci regiuni cu astfel de statut special. Şi-au modificat constituţia după ce politicienii au înţeles că musai comunităţile trebuie să-şi hotărască destinul. Efectul? – comunităţile au înţeles mai repede priorităţile naţionale şi s-au solidarizat cu acele priorităţi, aşa cum un om pe picioarele lui înţelege mai bine viitorul pe termen lung.

Şi dacă vrei să ştii, cred că acelaşi statut special ar trebui să existe şi în cazul Deltei Dunării şi al Ţinutului Secuiesc. Prima are specificităţi de mediu, ceilalţii specificităţi culturale unice – şi stai liniştit, s-ar solidariza repede cu interesul naţional. Ar pierde cineva dacă se descentralizează competenţe legate de reinserţia profesională şi turism (în cazul Văii Jiului), mediu (în cazul Deltei) sau culturii şi identităţii (în Ţinutul Secuiesc)? Sau oamenii ăştia au fost buni doar când i-a manipulat Ilici cu mineriadele, când încarcau portbagajele boşilor din ministere cu icre negre sau când (ce istorie…) au fost solidari, da, cu Mihai Viteazu să triumfe în Ardeal?

Pierde cineva dacă specificităţile locale sunt celebrate? Ia cineva Ardealul sau Delta în roabă şi fuge din ţară? Tu cum te-ai simţi să vină cineva să-ţi dicteze în propria curte? Cum te-ai simţi să te ştie lumea de sărăntoc, în timp ce locuieşti o Vale de aur? – să ţi se vorbească mereu de “perla turismului” – unde doar tu lipseşti: că n-ai bani?…

Acum vreo cincisprezece ani, ministrul Andrei Marga era făcut praf şi pulbere că a îndrăznit să vorbească despre autonomia universitară. Acelaşi scandal pe plăcuţele bilingve. Mai recent, furiile s-au pogorât pe steagul secuiesc – cam în acelaşi timp în care prefectul Gorjului înfigea steagul judeţului pe vârful Păpuşa ca să promoveze turismul oltenesc.

Aici nu de separatism mai e vorba, ci de nevoi şi oportunităţi concrete. Nu se poate să-ţi placă ideea (excelentă de altfel) a prefectului de Gorj şi să sudui stema secuiască.

Şi în timp ce noi povestim, Reuters scrie despre zăcămintele de gaz din Marea Neagră: între 42 şi 84 miliarde de metri cubi, când consumul anual de gaze al Romaniei este de circa 15 miliarde de metri cubi – şi care e pe cale să “le scape românilor de sub degete”.

Dacă mă duc la Evenimentul Zilei, văd încă o marcă a zilelor noastre: razie, inclusiv în Ministerul de Finanţe, pentru descoperirea unei reţele de evazionişti. Da, un senator este implicat.

Acum uită-te bine: care crezi că sunt problemele în ţara asta? Vin de la omul simplu sau din incapacitatea flagrantă a omului politic?

Nu ţi se pare că, în vreme ce tu îţi spui în fiecare dimineaţă “spor la lucru”, lângă tine vreo 588 de alţi români mustăcesc plictisiţi:

“serviciu uşor…”?

Pentru conformitate, articolele în original pot fi văzute aici:

Domnu’ Ponta, nu mai căuta duşmani. Că mă predau

De la democraţia lui Ion Iliescu la regionalizarea lui Liviu Dragnea

Cât de penal e Liviu Dragnea?

Sabin Gherman e un fraier de pe stradă

În timp ce România e cu ochii pe Ţinutul Secuiesc

Citeşte şi alte articole ale lui Sabin Gherman pe citynews.ro

Categorii:Presă Etichete:
%d blogeri au apreciat: