Arhiva

Posts Tagged ‘Scandal’

Prostituatele îl susțin pe Palada

14 Septembrie 2017 Lasă un comentariu

Văzând că toată lumea a sărit la Mirel Palada făcându-l în fel și chip după ce i-a  tras un pumn unui alt invitat în studioul B1TV, o prostituată din Teleorman, Liviuța, s-a prezentat la sediul PSD din Alexandria unde și-a arătat susținerea.

Se pare că îl cunoaște personal pe Palada deoarece a declarat: ”Din câte știu, Claudiu Manda este un om așezat, un om responsabil, un om tânăr cu gânduri bune”.

În fond, are dreptate să îl susțină, o fi Palada scandalagiu, nesimțit, tupeist dar om e și el, nu?

Prostituatele îl susțin pe Palada

Categorii:Pamflet Etichete:, , ,

Gabriela Firea – legături imorale

De ce nu se poate pune în aplicare sentința în cazul Cathedral Plaza? Din cauza prieteniei Gabrielei Firea cu dezvoltatorul imobiliar …

Scandalul Cathedral Plaza continuă. Arhiepiscopia Catolică o acuză pe Firea că se crede „Pilat din Pont” şi că vrea „să se spele pe mâini”

Gabriela Firea

Primarul General, Gabriela Firea, oferă opiniei publice o confirmare a legăturilor sale de afinitate cu dezvoltatorul Cathedral Plaza şi încearcă să se „spele pe mâini”, prin tentantiva de a scăpa de răspunderea aplicării legii în cazul proiectului, susţine Arhiepiscopia Catolică Bucureşti.

Conform unui comunicat de presă al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti (ARCB), primarul Capitalei se crede „Pilat din Pont”, întrucât ultimele demersuri ale acesteia denotă implicarea ei „în salvarea colosului ilegal, ce trebuie demolat de însuşi edilul Capitalei”.

„Ca Primar al Municipiului Bucureşti (PMB) este obligată să emită dispoziţia de desfiinţare a clădirii ilegale Cathedral Plaza, acţiune pentru care nu are nevoie de avize sau păreri de la alte instituţii, şi apoi este obligată să ia toate măsurile administrative pentru a readuce terenul la starea de dinainte de construire. Avizul de la Comisia Naţională a Monumentelor nu trebuie să fie cerut nici de Primarul Municipiului Bucureşti şi nici de proprietarul clădirii. Suntem în prezenţa unei hotărâri judecătoreşti care trebuie pusă în executare şi nu în prezenţa unei decizii lăsată în aprecierea autorităţilor administrative. Nicio autoritate administrativă nu poate lipsi de efecte o hotărâre judecătorească. Dispoziţiile legale la care se face referire în comunicatul Primarului General nu sunt aplicabile în situaţia de faţă, întrucât acestea se referă la procedurile necontencioase de autorizare a desfiinţării unei construcţii ilegale”, conform documentului citat.

Reprezentanţii Arhiepiscopiei fac referire la un comunicat transmis, luni, de Primăriei Capitelei, prin care se anunţa că instituţia nu are competenţe în ceea ce priveşte demararea procedurilor pentru demolarea Cathedral Plaza. Avizarea desfiinţării imobilului ar reveni exclusiv în sarcina Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi proprietarului clădirii, se preciza în comunicatul Primăriei.

„În cadrul procedurii de executare silită, în data de 26 septembrie 2016, răspunzând reprezentanţilor ARCB care îi solicitau să facă demersurile de desfiinţare în sensul legii, Primarul Firea le-a spus acestora că în ţara noastră au existat decizii irevocabile care au fost schimbate, arătând prin aceasta că speranţele sale sunt îndreptate nu spre aplicarea legii şi refacerea unui spaţiu verde pentru bucureşteni, ci spre salvarea investiţiei ilegale a unor prieteni”, menţionează Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti.

Primăria Capitalei anunţa, luni, că Municipiul Bucureşti nu are competenţe în ceea ce priveşte demararea procedurilor pentru demolarea Cathedral Plaza. Atribuţiile privind avizarea desfiinţării imobilului revin exculsiv Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi proprietarului Cathedral Plaza.

„Avizul privind desfiinţarea unui imobil aflat într-o zonă de protecţie a unui monument istoric de grupă valorică A se eliberează de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN), după consultarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, organism ştiinţific de specialitate în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil, aşa cum este prevăzut în art. 33, alin. 1, pct. k, respectiv ”Comisia Naţională a Monumentelor Istorice propune avizul pentru intervenţiile asupra imobilelor situate în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate, pentru care nu există documentaţii de urbanism avizate conform art. 26, alin. 1, pct.7”, se arăta în comunicatul PMB, transmis luni.

Criticată pe Facebook, Firea i-a cerut arhiepiscopului Robu să-l înlocuiască pe purtătorul de cuvânt al Bisericii Catolice

Primarul General, Gabriela Firea, i-a adresat o scrisoare Arhiepiscopului Ioan Robu prin care îi solicita înlocuirea din funcţia de purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti a preotului Francisc Doboş, pe care l-a acuzat de conduită inadecvată. „Primarul General, Gabriela Firea, i-a adresat în cursul zilei de 16 mai 2017 o scrisoare Arhiepiscopului Ioan Robu prin care îi solicită înlocuirea din funcţia de purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti a preotului Francisc Doboş, pe care îl acuză de conduită inadecvată poziţiei sale de prelat şi de reprezentant oficial al Bisericii Catolice. Acest lucru survine în urma unor luări de poziţie total inadecvate, atât prin comunicate oficiale cât şi prin postări pe reţelele de socializare”, se arată într-un comunicat de presă al Primăriei Municipiului Bucureşti, remis MEDIAFAX.

„Nu vreau ca relaţiile dintre Primăria Capitalei şi Arhiepiscopia Romano-Catolică să fie încordate din cauza faptului că o persoană nu înţelege să se comporte în mod civilizat. Poate n-ar fi rău ca preotul Francisc Doboş să citească o predică ţinută de Papa Francisc cu ceva vreme în urmă, în care am găsit un citat foarte elocvent pentru situaţia în care ne aflăm: «Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: Să nu ucizi! Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Cu aceasta Isus ne aminteşte că şi cuvintele pot să ucidă! Când se spune despre o persoană că are limbă veninoasă, ce vrea să se spună? Că ucid cuvintele ei! De aceea, nu numai că nu trebuie atentat la viaţa aproapelui, dar nici nu trebuie revărsat asupra lui veninul urii şi lovit cu calomnia. Nici nu trebuie să fie vorbit de rău. Ajungem la bârfă: şi bârfa poate să ucidă, pentru că ucide faima persoanelor! Şi este atât de urât a bârfi»”, a precizat Gabriela Firea. 

În finalul scrisorii, edilul şi-a exprimat speranţa edificării unei relaţii bazate pe încredere şi respect reciproc între Primăria Capitalei şi Arhiepiscopia Romano-Catolică.
Sursa: gandul.info

MARASM ÎN USR – un partid fără cap și fără coadă, făcut așa, ca să fie

Când și-a făcut întunericitul Dan Diaconescu acea caricatură de partid, a stat noapte de noapte și lua telefoane de la telespectatori, fiecare spunând cam ce ar trebui să conțină programul partidului. Parcă acum îl aud pe actualul pușcăriaș care poza în lider mesianic, ciocoiul care zicea că luptă împotriva ciocoilor spunând ”Bună și asta” la cineștie ce nenorocire propusă de vreo voce.

Cum necum au creat o listă de vreo sută de puncte și, deși a ieșit o chestie scârbos de stângistă, DD nu contenea să spună că Partidul Poporului Dan Diaconescu urma să fie un partid de dreapta. Nu conta, oricum pe fanilor lui DD li se rupea de asta. Ei băleau după cei 20.000 de euro promiși, un fel de pleașcă ce urma să le pice de la Sfântul Dan.

Cum necum, la înființarea dpv legal, Partidul Poporului Dan Diaconescu (niciodată nu am înțeles unde trăiește acel popor care se numește Dan Diaconescu), avea o platformă, un program o caricatură, e drept, dar o avea.
Spre deosebire de PPDD, USR … a fost creat .. de fapt și-a zis USB numele de USR apărând ulterior pentru a se potrivi alegerilor generale.

Partidul nu avea un program clar definit, nu avea o poziționare clară pe eșicherul politic, urma să le aibă … cândva … între calendele Grecești și Sfântul Așteaptă. Fiecare avea propriile idei despre cum ar trebui să arate partidul, idei care s-au dovedit a fi ireconciliabile. Practic USR este ceva care a fost creat așa, să fie și să aibă unii cum să mănânce o pâine albă devenind parlamentari …

Situația din USR, mai precis haosul de acolo, îl descrie mult mai bine decât o pot eu face, Melania Cincea.

Incompatibilități insurmontabile în USR

Melania Cincea

În USR a fost o greşeală de construcţie. Aici sunt oameni care gândesc total diferit şi nu vor putea avea același limbaj. E ca şi cum ai pune la fundaţia unei construcţii nisip şi ulei. Oricât le-ai nivela, nu vor face priză, nu vor putea asigura trăinicia acelei construcţii.

Plecarea lui Nicușor Dan din USR, la doar câteva săptămâni după ce fusese ales președinte al partidului, poate fi un puseu de orgoliu, poate fi o dovadă de imaturitate politică, dar poate fi și efectul unui calcul pragmatic. Având dovada palpabilă a unei incompatibilități între principiile sale și cele ale majorității din partid – ceea ce se contura ca un previzibil motiv de tensiuni viitoare –, a anticipat nu doar pierderea susținerii majorității, ci și a controlului în partid.

Ceea ce este cert e faptul că demisia din USR a lui Nicușor Dan e doar un punct culminant al unei crize intrapartinice mai vechi. Și a fost chiar previzibil, mai ales după ce conflictul dintre taberele Dan și Ghinea escaladase, în ultimele zile, și fusese mutat în spațiul public. Spre deliciul adversarilor politici și dezolarea propriului electorat. Iar această situație nu pare doar efectul unei ciocniri de orgolii, ci, mai cu seamă, efectul unei acumulări de tensiuni generate de lipsa unei poziționări doctrinare clare a partidului. De altfel, însuși Nicușor Dan anticipa, încă din perioada alegerilor de anul trecut, o posibilă „spargere ideologică” a partidului.

USR a adunat sub sigla sa și progresiști, și conservatori, și creștin-democrați, pe care i-a unit, la un moment dat, lupta împotriva sistemului – recte a PSD și a sateliților săi – și a derapajelor lor grave de la statul de drept, comise în formă continuată. Dar activitatea unui partid, mai ales parlamentar, nu se rezumă la poziționarea în privința luptei anticorupție și a apărării statului de drept, pe care le poate face și un ONG. Sunt teme, unele sensibile, în care e nevoie de o poziționare doctrinară inechivocă. Pentru conturarea fermă a identității partidului și pentru electoratul său.

Pluralitatea ideologică, acceptată în USR, de la înființarea partidului, pe care Nicuşor Dan o flutura cu mândrie în public, se dovedește, iată, mult mai repede decât se anticipa, un dezavantaj. Și și-a făcut simţită acut prezenţa în scandalul din Biroul Naţional al partidului, de acum câteva zile, pe tema redefinirii familiei şi a modificării Constituţiei. Neînțelegerile dintre progresişti şi conservatori escaladaseră, ajungând la nivel de reproşuri făcute în mod public. „Democraţia interioară este acceptată cât vrea Nicuşor Dan, care fie schimbă regulile, fie mută atribuţii dacă nu iese bine la vot, fie ameninţă cu demisia”, acuza Cristian Ghinea. Această criză a atins punctul culminant ieri, odată cu demisia din USR a lui Nicușor Dan, venită la câteva ore după ce Biroul Național decisese, cu majoritate de voturi, ca USR să se poziționeze împotriva modificării Constituției, în sensul introducerii familiei tradiţionale. Chiar dacă e văzută de mulți ca o non-temă, aceasta a acționat ca turnesolul în USR.

Un alt subiect în privinţa căruia Cristian Ghinea și Nicușor Dan au avut opinii divergente a fost venirea în partid a lui Dacian Cioloş. Dorită de fostul tehnocrat Cristian Ghinea şi o parte din membrii partidului, respinsă de Nicuşor Dan şi o altă parte din partid. Oficial, erau invocate unele compromisuri pe care dl Cioloș le-a făcut: de exemplu, menținerea în Guvern a lui Vasile Dâncu, refuzul de a schimba unii miniștri – pe Adrian Curaj și Petre Tobă, în ciuda îndârjirii unuia de a nu face ordine în problema plagiatelor și în ciuda problemelor de plagiat ale celuilalt – sau noncombatul la votul pentru primari într-un singur tur. Neoficial, e posibil ca Nicușor Dan să fi evitat venirea în partid a lui Dacian Cioloș, pentru a nu avea surprize la congres, știind că în partid există o aripă destul de largă pro-Cioloș. Abia după alegeri, Nicușor Dan și-a mai nuanțat retorica, declarându-se deschis faţă de venirea în USR a fostului premier.

Tangențial, un alt motiv de nervozitate intrapartinică îl reprezintă Platforma 100, la care unii membri USR, foşti colaboratori sau susţinători ai lui Dacian Cioloş, au aderat. „Eu sunt certat în BN şi la grupul parlamentar pentru că fac parte şi din România 100, după ce Nicuşor Dan a făcut ca Dacian Cioloş să nu vină la noi. Au intrat toţi în Parlament defilând cu Cioloş, dar acum se pare că ar trebui să cer voie de la Oana Bâzgan sau Cosette Chichirău să mă asociez cu Dacian Cioloş. E amuzant şi tragic în acelaşi timp”, a răbufnit, recent, Cristian Ghinea.

Aceste tensiuni vor persista. Lucrurile nu se vor schimba prin plecarea lui Nicușor Dan, pentru că în USR sunt oameni, nu puțini, care i-au fost alături și gândesc la fel, ba e posibil ca acest conflict între tabere să escaladeze. Poate chiar să ducă la o schismă în partid. Și, implicit, la o pierdere electorală. Așa că, momentan, planurile USR de a ajunge la un procent electoral de 30 la sută, care l-ar catapulta în poziţia de al doilea partid din România şi prima voce a Opoziţiei și i-ar da posibilitatea ca, la alegerile din 2020, să dea sau să impună premierul, par utopice.

Ceea ce pare a fi cert în momentul de faţă este că în USR a fost o greşeală de construcţie. Degeaba îşi vor reprima (o vreme) nemulţumirile şi nu vor refula public. Sunt oameni care gândesc total diferit şi nu vor putea avea același limbaj. E ca şi cum ai pune la fundaţia unei construcţii nisip şi ulei. Oricât le-ai nivela, nu vor face priză, nu vor putea asigura trăinicia acelei construcţii. Poate că aceste incompatibilități insurmontabile ar trebui să fie punctul de pornire al dezbaterilor în USR, după demisia lui Nicușor Dan. Pentru a vedea ce se poate salva și cum se poate merge înainte.

Autor: 

Articol publicat pe: putereaacincea.ro și romanialibera.ro

DESPRE AGRESIUNEA INFORMAȚIONALĂ DUSĂ ȘI ÎN ROMÂNIA – Interviu realizat de Melania Cincea cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate

25 August 2016 2 comentarii

În zilele care au trecut s-au spus multe despre o un ipotetic transfer de armament nuclear din Turcia în România, despre Scandalul creat de jurnaliștii de la Sky News, despre războiul informatic în care suntem, vrem, nu vrem, implicație.

 realizează un interesant interviu cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate, actual preşedinte al Center for Conflict Prevention and Early Warning Bucureşti, în care abordează  subiectul agresiunii informaţionale, dusă şi în România, prin propagandă, troli şi război psihologic.

Ca de obicei, frumoasa jurnalistă bănățeancă, dă dovadă de un profesionalism jurnalistic de la care nu a făcut niciodată rabat.

Interviul a fost publicat pe site-ul putereaacincea.ro la data de 24 august 2016 și pe site-ul  timpolis.ro  la data de 25 august 2016 sub titlul: Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate: “Ni s-a dovedit că în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie”

Eu zic că merită citit…

Iulian Chifu, Melania Cincea

Iulian Chifu, Melania Cincea

Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate:

“Ni s-a dovedit că în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie”

Punerea în circulaţie a informaţiei privind mutarea armelor nucleare din Turcia în România a dovedit că, pe baza unei informaţii cvasi-credibile, eventual cu o sursă sunând europeneşte, în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie, declară într-un interviu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate, actual preşedinte al Center for Conflict Prevention and Early Warning Bucureşti. Un interviu care abordează  subiectul agresiunii informaţionale, dusă şi în România, prin propagandă, troli şi război psihologic.

“De o vulnerabilitate a presei, a spaţiului public românesc poate profita oricine”

Domnule Chifu, zilele trecute a circulat bezmetic prin presa din România ştirea că SUA au început mutarea a 20 de arme nucleare de la baza Incirlik, din Turcia, în România. O informaţie falsă. Credeţi că a ajuns la presă dintr-o eroare sau în cadrul unei acţiuni coordonate?

Problema fundamentală, în acest caz, a fost strict presa românească. A avut doar două surse de documentare: una, jurnalistul bulgar care a scris la Euractiv, şi o a doua, Ministerul român al Afacerilor Externe, care spunea explicit că respinge categoric o asemenea alegaţie. Între timp au apărut sursele din Turcia şi SUA, care infirmă informaţia. În momentul în care există doar două surse, una nesigură – pentru că cine citeşte textul bulgarului realizează că acesta nu dă o afirmaţie sigură –, şi una de negare clară, şi, cu toate acestea, menţine titlul că se transferă arme nucleare din Turcia în România, vorbim despre o încălcare flagrantă a deontologiei.

Iar în lipsă de alte subiecte media, în perioada aceasta de vară, acest subiect, în această formă, cu transferul de arme nucleare, a ţinut prim-planul pe parcursul unei zile întregi. E un test pe care l-a căzut toată presa din România care a preluat şi transmis, în această formă, respectiva informaţie.

Cui şi în ce fel îi putea folosi această informaţie aruncată în spaţiul public?

Mi-e dificil să fac speculaţii în privinţa cui i-ar folosi. Depinde de modalitatea de a o folosi. Dacă este un test, s-a verificat faptul că, pe baza unei informaţii cvasi-credibile, eventual cu o sursă sunând europeneşte, o sursă occidentală, în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie. De o asemenea vulnerabilitate a presei româneşti, a spaţiului public românesc poate profita oricine.

Armamentul nuclear poate fi, totuşi, transportat aşa, ca pe o căruţă cu lemne, doar la înţelegere între doi membri ai NATO, cum s-a lăsat să se înţeleagă în acel articol?

În acest caz, este vorba despre două state suverane. Atâta timp cât e vorba doar despre amplasare, trebuie îndeplinite nişte condiţii ce ţin de siguranţa sitului în care urmează să fie amplasate armele; statul respectiv trebuie să treacă printr-un şir de proceduri interne prin care să aibă acceptul suveran asupra amplasării acestor capabilităţi. Amplasarea armelor nucleare este, însă, sub imperiul strict al secretului militar. Pentru a nu face breşe de securitate, transferul şi amplasarea de arme nucleare nu sunt elemente publice, dar ţin de decizia statului suveran.

Pe de altă parte, vorbim despre modul de stocare – trebuie să existe o anumită infrastructură, iar în afara ei, se impun acorduri complexe cu statul-gazdă, care presupun din start modul în care, în caz de necesitate, se utilizează aceste arme, când, în ce condiţii, pe ce bază. Altfel, transformarea unui stat non-nuclear într-unul nuclear ar presupune încălcarea Tratatului de Neproliferare Nucleară, ceea ce ar însemna o încălcare radicală a regulilor internaţionale.

România a negociat pentru scutul anti-rachetă de la Deveselu mai bine de doi ani. Gândiţi-vă cam ce ar însemna ca un stat să negocieze amplasarea capabilităţilor nucleare ale unui alt stat…

Aţi afirmat că aruncarea pe piaţa media a acelei informaţii privind mutarea armelor nucleare din Turcia în România ar putea fi un test al gradului de vulnerabilitate a presei din România. Nu poate fi luată în calcul şi ipoteza că scopul a fost inocularea ideii că scutul de la Deveselu nu are rol defensiv, aşa cum este de fapt?

Nu, în niciun caz. E un test pentru presă. Informaţia era atât de aberantă şi cădea la cea mai simplă verificare, încât nu se pune problema ca informaţia să fi fost aruncată pentru a fi crezută de cineva. A fost, repet, o informaţie aberantă care a avut parfum de credibilitate doar pentru cineva care nu are habar de ceea ce înseamnă zona de apărare, de securitate, de modul în care funcţionează. Testul a fost făcut mai degrabă pentru lansarea, pe viitor, a unor astfel de informaţii, pe care presa să le preia.

“Scandalul creat de Sky News este un episod dintr-un război informaţional”

Cu câteva zile înainte, România avusese imaginea şifonată de un alt scandal mediatic, cel provocat de Sky News. Acesta ar putea fi catalogat ca un episod al războiului informaţional?

Cu certitudine, acela este un episod dintr-un război informaţional, o secvenţă care a fost utilizată de către toţi cei care aveau interesul să o rostogolească. A fost o făcătură – un montaj, un scenariu jucat în faţa camerelor şi o poveste care afecta fundamental imaginea României, prin referinţa pe de o parte la faptul că armele puteau fi vândute la teroriştii ISIS, în Occident, pe de alta, prin faptul că armele, s-a spus, proveneau din Ucraina, iată, un alt element introdus în ecuaţie.

Nu ştiu cine a făcut-o – dacă e vorba de Moscova, dacă s-a făcut undeva în Londra, dacă a fost făcută de un terţ, dacă a avut de-a face chiar şi cu anumite forţe din România. Cert este că acea Comisie rogatorie şi audierea jurnaliştilor trebuie să scoată la iveală unde duc firele, pentru că, într-adevăr, e un atac la adresa României.

După lansarea acestei ştiri – până la intervenţiile, inclusiv a mea, care au deturnat cu totul sensul –, titlurile din presă erau că traficanţii români de arme vând armament teroriştilor Statului Islamic din Occident. O aberaţie.

“Propaganda, războiul psihologic, trolii sunt componente ale agresiunii informaţionale”

Care sunt obiectivele războiului informaţional şi care sunt mecanismele prin intermediul cărora este purtat?

În principiu, este crearea unei realităţi alternative, false, bazate pe bucăţele de adevăr, pe interpretări, pe distorsionarea realităţii. Obiectivul este acela de a crea în spaţiul public sau într-un spaţiu-ţintă o reacţie, în special cu componentă emoţională, care să preseze asupra decidentului, să-i altereze deciziile.

În cadrul unui război informaţional sunt multe componente în discuţie. Printre ele, componenta de propagandă, deci de orientare, interpretare şi proiectare a unui anumit tip de idei asupra unei pieţe. Apoi, componenta de lobby, care presupune găsirea unui număr de instituţii media, de editorialişti, analişti care să aducă în spaţiul public argumentele care fuseseră deja stabilite. O a treia componentă ţine de războiul psihologic, unde sunt aruncate în joc elemente care alterează fundamental, atacând emoţional modul de reacţie a unei populaţii sau a unor categorii de populaţie care să reacţioneze şi să influenţeze decidenţii. Mai e componenta războiului de troli, adică acei comentatori plătiţi din spaţiul virtual, care dirijează interpretările şi care fac un test celor care, virtual, s-ar alătura ideilor propagate şi care le-ar putea sprijini, şi merg până la a identifica, a forma şi a-i aduce împreună pe toţi cei care susţin un tip de idee pe care cel care lansează atacul vrea să-l promoveze. Cei convinşi sunt folosiţi mai departe ca multiplicatori.

Războiul informaţional este extrem de elaborat deja şi a ajuns până la nivelul la care Federaţia Rusă încearcă influenţarea alegerilor din SUA.

“Agresiunea informaţională a Federaţiei Ruse este dusă şi în fostele state socialiste, şi în SUA”

Acest subiect al războiului informaţional e de o bună perioadă în atenţia dumneavoastră; dovadă stă şi recentul volum, Războiul informaţional: tipizarea agresiunii informaţionale a Federaţiei Ruse, apărut la Editura ISPRI al Academiei Române, la care sunteţi co-autor. În afara episodului Sky News aţi sesizat şi altele care indică faptul că în România se duce un război informaţional?

Războiul informaţional se desfăşoară în toată lumea. Vorbind despre agresiunea informaţională a Federaţiei Ruse, aceasta este dusă şi în fostele state socialiste, deci pe linia frontierei NATO şi UE, şi în SUA. Există un pachet comun de tehnici şi pachete, care se pliază însă pe contexul în care este dusă agresiunea informaţională .

Şi în România se duce acest război informaţional. Volumul pe care l-am realizat are trei părţi – una teoretică, de prezentare a modului în care funcţionează războiul psihologic, instrumentarul folosit, o alta care studiază principalele instituţii media şi grupuri din România şi o parte care se referă la Republica Moldova.

Temele generale, mari care ţin de România sunt separarea SUA de UE, ruperea UE, subminarea raportului dintre România şi Turcia (acum, după puci, o vedem explodând), naţionalismul, anti-imigraţionismul, internaţionala naţionalistă globală, eurasianismul (care spune că centrul lumii este Rusia, Europa fiind doar o componentă ce trebuie să se alinieze şi să se integreze într-o Rusie care vine cu conducerea ideologică şi resursele de materii prime), apoi sunt teme în funcţie de evenimentele în derulare.

“Să nu credem chiar tot ce se promovează în spaţiul public”

Cum poate fi contracarat războiul informaţional pe termen lung, dar şi pe termen scurt? Doar de către autorităţi sau există şi metode la îndemâna fiecăruia dintre noi?

Evident că fiecare dintre noi putem să ne uităm cu mult mai multă atenţie la ştirile care ne sunt oferite, la informaţiile care se vehiculează, pentru a verifica sursa şi credibilitatea ei. Să nu credem chiar tot ce se promovează în spaţiul public.

Efortul fundamental revine, evident, autorităţilor, pe două dimensiuni. Pe o dimensiune ne raportăm la termenul scurt, pe cealaltă, la cel lung. Pe termen scurt, războiul informaţional, care este menţionat şi în Strategia Naţională de Apărare, ar trebui să fie abordat într-o formulă integrată, ca integrator fiind o instituţie responsabilă, finanţată în acest sens. Pe termen mediu şi lung, în primul rând vorbim despre educaţie, despre introducerea în programa şcolară a unor ore în care să se vorbească despre elementele fundamentale ce ţin de modul în care arată diversiunea, de ce înseamnă teoria conspiraţiei şi limitele ei, de modul în care pot fi găsite surse alternative de informare, de modul în care căutăm în zona internetului, în care acordăm sau nu credibilitate unei informaţii. Aşa pot fi creaţi nişte anticorpi naturali fiecărui om, pentru ca societatea să aibă alternative şi să poată dezvolta, la rându-I, anticorpii necesari să reacţioneze tocmai prin cunoştinţele publicului, care nu mai poate fi foarte simplu dirijat. Dar acest lucru, care vizează o strategie pe temen mediu şi lung, nu exclude un instrument de apărare, care trebuie făcut cât mai repede, pentru că războiul informaţional este răspândit pe scară foarte largă şi este practicat de mulţi actori.

* * * * *

RECOMANDARE: 

Citeşte şi: Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial: “Federaţia Rusă va utiliza, oricând, orice vulnerabilitate europeană pentru a-şi promova propriile interese”

O fi început depedelizarea PNL?

24 Iulie 2016 2 comentarii

Foștii PDL-iști din Satu Mare sunt foarte nemulțumiți de noua conducere a partidului și modului în care se iau deciziile motiv pentru care au decis să se retragă în masă din Biroul Permanent Județean.

O fi început depedelizarea PNL?

Blaga Gorghiu

Scandal monstru în PNL. La Satu Mare, toți foștii PDL-iști s-au retras din Biroul Permanent Județean

Carmen Vintila

Carmen Vintila

Foștii PDL-iști din Satu Mare sunt foarte nemulțumiți de noua conducere a partidului și modului în care se iau deciziile. Aceștia au decis să se retragă în masă din Biroul Permanent Județean după ce componența acestuia a fost decisă doar de președinte, fără consultări, după cum se plâng aceștia, scrie Obiectiv SM.

„ Nu suntem de acord cu componența Biroului Permanent, nu s-a votat componența lui, nu am fost consultați. Ionuț Rus a luat deciziile singur fără să ne întrebe. Noi ne-am dori să fie paritate. În primul rând să se meargă pe structura aleșilor locali, să facă parte primarii, viceprimarii, consilierii județeni și pe urmă ce locuri mai rămân să se împartă între cele două partide, să fie paritate. Șincer și scurt, noi foștii pdl-iști suntem nemulțumiți, că ne-au pus deoparte din toate punctele de vedere”, a declarat Rotaru Marinel, primar de Santău, citat de Obiectiv SM.

Și alți primari liberali care provin din vechiul PDL, consilieri județeni sau viceprimari sunt nemulțumiți, dar nu doresc să comenteze decizia pentru a nu-și îngreuna mai mult situația politică din partid. Nemulțumirea foștilor PDL-iști a plecat de la reprezentarea în Biroul Permanent Județean, unde sunt doar 17 foști democrat liberali și 30 de foști liberali. O altă nemulțumire este faptul că în BPJ au fost primite persoane care în campania electorală au părăsit partidul, au făcut campanie împotriva lui și mai apoi au fost reprimite în partid și acum aduse direct în structura de conducere.

Autor: Carmen Vintilă

Sursa: evz.ro

Oare pe cine vrea să protejeze Laura Codruța Kovesi când bate câmpii spunând că scandalul dezinfectanţilor prea diluaţi nu e de competenţa DNA?

Laura Codruța Kovesi

De la o vreme declaraţiile Laurei Codruța Kovesi, procurorul șef al DNA, mi se par tot mai uimitoare (asta ca să nu zic ciudate). 

În contextul  scandalului dezinfectanţilor prea diluaţi în spitale, dânsa a declarat la Europa FM că a atras atenţia în nenumărate rânduri asupra corupției din sistemul sanitar românesc.

Din câte ştiam, dumneaei este şefa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, direcţie care nu e un fel de organ de presă care să semnaleze una sau alta ci să se implice şi să îi ia de urechi pe cei care comit acte de corupţie.

„În ultimii doi ani, în calitate de procuror șef al DNA, de foarte multe ori am tras semnale de alarmă pe ceea ce privește corupția în sistemul de sănătate și, în special, pe ceea ce trebuie să facă statul român în prevenirea acestor fapte. La bilanțurile DNA de fiecare dată am atins acest domeniu (…) și DNA, în ultimii doi ani, a fost foarte focusat pe ceea ce se întâmplă în sistemul de sănătate. Am avut foarte multe investigații deschise și finalizate. Într-adevăr, este o situație extrem de gravă și de aceea noi am considerat-o o prioritate încă de acum doi ani. Am avut foarte multe dosare și avem în continuare pe tot ceea ce înseamnă achiziții publice în sistemul de sănătate publică”, a spus doamna Kovesi la Europa FM.

Atunci când cineva ia la cunoştiinţă anumite fapte de corupţie, este obligat să facă o sesizare aurorităţilor competente.

DNA-ul nu se supune acestei reguli? Nu trebuia să sesizeze pe cine trebuie? Interesant …

Tot dânsa a mai spus şi că, referitor la povestea cu dezinfectanţii că DNA nu are competenţa de a investiga astfel de lucruri dacă, din cercetări nu rezultă că ar exista fapte de corupţie.

„DNA nu are competență pe investigarea faptelor care pun în pericol sănătatea publică, ci noi avem competență strict pe investigarea unor fapte de abuz în serviciu, privind fraude în achiziții publice, încheierea frauduloasă a unor contracte publice”, a declarat şefa DNA.

Interesant, poate dumneaei o fi considerând că e vorba de cineştie ce hobby … Stau şi mă întreb cam ce trebuie să îţi mişune pe sub mătreaţă ca să consideri că, dacă nu ar exista corupţie, megaafacerea aceasta putea să existe … când cineva câştigă bani punând sănătatea publică în pericol nu e de domeniul DNA … WOW

Doamna Kovesi spune că a avut o discuţie  cu procurorul general Augustin Lazăr pe acest subiect, dar până în prezent nu s-a decis declinarea cauzei către DNA.

„Am avut discuții inclusiv pe acest dosar nou deschis, este o investigație în curs la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Am făcut schimb de informații cu privire la anumite dosare care sunt în investigațiile noastre, sigur, am discutat și acest dosar. Dacă vor apărea elemente de corupție în acel dosar, sunt convinsă că vom fi sesizați. (…) Până în acest moment noi nu am primit nicio declinare din partea lor”, a mai spus doamna  Kovesi.

Eu cred că aici avem ceva mult mai profund… 

Dacă Laura Codruța Kovesi s-a apucat să facă declaraţii atât de halucinante, tare mă tem că firele duc undeva unde DNA are interdicţie să intre … şi nu neapărat doar din zona politică … mai avem şi servicii …

Oops, ziceam şi eu…

P.S. Întreb deci: Oare pe cine vrea să protejeze Laura Codruța Kovesi când bate câmpii spunând că scandalul dezinfectanţilor prea diluaţi nu e de competenţa DNA??

 

Scandalul „Panama papers” vs. ofensiva antievaziune americană sau „Cine e baubau”?

Scandalul documentelor  Panama, cunoscut sub numele Panama Papers pare vârful de icebreg al unui scandal care va creşte la nişte cote greu de inginat, sumele implicate siind între  7.600 mld. dolari şi 32.000 mld. dolari înm vreme ce, pentru comparaţie, conform unei liste publicată de FMI, pe 2012 aveam din puct de vedere al Produsului Intern Brut (În miliarde de dolari SUA):

  1. SUA – 15.684,750 
  2. China – 8.227,037
  3. Japonia – 5.963,969
  4. Germania – 3.400.579
  5. Franţa – 2.608,699
  6. Regatul Unit al Marii Britanii – 2.440,505
  7. Brazilia – 2.395,968
  8. Rusia – 2.021,960
  9. Italia – 2.014,079
  10. India – 1.824,832
  11. Canada – 1.819,081
  12. Australia – 1.541,797
  13. Spania – 1.352,057
  14. Mexic – 1.177,116
  15. Corea de Sud – 1.155,872

……………………………………………….

  56. România – 169.384

Cel mai mare Produs Intern Brut în are Uniunea Europeană – 16.641.109 miliarde de dolari SUA

Se întreabă mulţi cine a descărcat şi aruncat în public acele documante acele documente. Bună întrebare… Şi grea… sau nu.

De fapt, aceşti bani au o caracteristică. Deşi offshore-urile nu sunt o chestie ilegală, banii respectivi NU ADUC VENITURI  din taxe şi impozite ţărilor.  Cred că aici e cheia pentru a se vedea cui îi foloseşte scandalul. 

Totuşi, la acest nivel, când ceva este aparent foarte clar, de fapt, în spate lucrurile sunt extrem de comlicate şi probabil duhnesc foarte urât. Dacă acei vani au fost produşi în mod corect este normal ca cel care îi deţine să încerce să piardă prin taxe şi impozite cât mai puţini.Problema e atunci când acei bani au fost produşi incorect şi se încearcă „spălarea” lor sau când e vorba de evaziune fiscală.

Extrem de interesant este că, în paralel cu această poveste în SUA a început o nouă ofensivă împotriva descurajării evaziunii fiscale. Preşedintele Obama a lovit puternic în marile corporaţii care fentează fiscul american şi băncile care le ajută: „Problema nu este că aceste companii desfăşoară activităţi ilegale, ci că aceste activităţi sunt legale“.

Mai are rost să ne întrebăm cine a orchestrat „Panama Papers”? Şi mai ales cui îi folosea şi cinea avea capacitatea unor asemenea dezvăluiri? Nu cred …

Scandalul documentelor Panama: Câţi bani ascund bogaţii lumii în paradisurile fiscale? Nimeni nu ştie. Estimările variază de la 7.600 mld. dolari la 32.000 mld. dolari

Cel puţin 7.600 miliarde de dolari, cam de două ori cât PIB-ul Germaniei, din avuţia financiară a familiilor lumii ar fi ascunse în paradisuri fiscale, arată un calcul făcut de un economist francez. Alte evaluări merg mai departe, estimând la 21.000 – 32.000 de miliarde de dolari activele ascunse de elita lumii în locuri cu taxe mici şi legislaţie fiscală laxă.

Mossack Fonseca este doar una din multele firme de avocatură care se ocupă cu înfiinţarea de companii offshore obscure sau dubioase şi cu toate acestea dezvăluirea numelor clienţilor săi a stârnit un cutremur politic şi media de proporţii mondiale. Oamenii şi firmele de rând rabdă acasă în vremuri de criză economică, când salariile sunt tăiate şi taxele majorate, iar politicieni, oameni de afaceri înstăriţi, celebrităţi şi alte figuri publice care ar trebui să fie un exemplu de bună purtare pentru societate se folosesc de portiţe legislative, poate lăsate tocmai de ei deschise, pentru a-şi proteja averile în locuri în care cei de rând nu au acces. Lucrul acesta îl demonstrează documentele Panama.  

Gabriel Zucman, un economist francez tânăr cu mai multe cărţi de profil  publicate, estima într-o lucrare apărută anul trecut că în 2014 circa 8% (7.600 miliarde de dolari) din avuţia financiară a gospodăriilor lumii stau ascunse, în mare parte legal, în conturi din paradisuri fiscale. O treime din această sumă este îndesată în conturi elveţiene. Cifrele lui Zucman se concentrează pe active precum acţiuni şi obliga­ţiuni şi nu iau în considerare proprietăţi imobiliare. Estimarea economistului este, desigur, criticată de concurenţii săi, dar este menţionată de diferite publicaţii internaţionale de prestigiu. Revista Quartz îl descria pe Zucman în toamna anului trecut ca fiind unul dintre cei mai influenţi economişti ai momentului. Personajul nu a împlinit 30 de ani.

Panama

Ar fi trebuit să fie cea mai mare fuziune din istoria industriei farma. Însă nimeni nu avea nicio urmă de îndoială că în spatele afacerii de 160 de miliarde de dolari se ascundea intenţia Pfizer de a fenta fiscul american stabilindu-se acasă la Allergan, în Irlanda, unde taxele sunt mai mici.

Coincidenţă sau nu, când investigaţia jurnalistică „Panama Papers“ începea să zguduie lumea arătând cum politicieni şi oameni de afaceri evită, ajutaţi de bănci şi avocaţi, să plătească taxe la ei în ţară folosindu-se de companii din paradisuri fiscale, preşedintele SUA Barack Obama anunţa o propunere de lege mortală pentru planu­rile Pfizer şi ale altor coloşi implicaţi în manevre de ocolire a fiscului american. Din cauza acestei legi nu­me grele de pe Wall Street precum Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase pierd afaceri de sute de milioane de dolari.

SUA au un impozit pe profit ridicat în raport cu standardele internaţionale, scrie The Guardian. Pentru a evita să plătească taxe de până la 39% (în Irlanda impozitul pe profit este de 12,5%), companiile ame­ricane au inventat o schemă denumită inversiune de impozit (tax inversion). Astfel, ele caută un partener într-o altă ţară cu un regim fiscal mai relaxat şi taxe pe profit mai mici şi sugerează o fuziune. După ce fuziunea este realizată, compania care avea baza în SUA îşi mută cartierul general, dar nu şi operaţiunile, în ţara sau teritoriul cu taxele mai mici, unde-şi va înregistra cea mai mare parte din profituri. Acolo va plăti pentru acestea taxe mai mici decât în SUA.

SUA, cea mai mare economie din lume, au o datorie cât PIB-ul şi cresc presiunile pentru rezolvarea problemei distribuirii din ce în ce mai inegale a avuţiei. Bugetul are nevoie de cât mai mulţi bani posibil, iar Obama a găsit oportunitatea de a acţiona. Şeful statului a ordonat Trezoreriei SUA să descurajeze inversiunile „abuzive“.

Din punctul de vedere politic a fost momentul perfect pentru a acţiona. Preşedintele a indicat clar că este o legătură între activităţile de evitare a plăţii taxelor de către companiile americane şi detaliile arătate de documentele Panama despre cum indivizii bogaţi îşi protejează averile în paradisuri fiscale. Obama a mers pe valul furiei americanilor de rând. Dacă corporaţiile plătesc mai puţine taxe, guvernul  ori va investi mai puţin în şcoli, drumuri şi sănătate, ori va majora impozitele impuse clasei de mijloc.

Apoi, de o fuziune beneficiază în primul rând executivii, datorită creş­terii preţurilor acţiunilor. De cele mai multe ori după o fuziune urmează concedieri în rândul angajaţilor.

Propunerea de lege a lui Obama a descurajat imediat Pfizer să meargă mai departe cu fuziunea cu Allergan, semn că plata unor taxe mai mici era pentru companie mai importantă decât afacerea în sine. Desigur, Pfizer a protestat, dar ar fi fost poate de mai mult folos să demonstreze că banii astfel economisiţi ar fi fost folosiţi la cercetare pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente. Allergan este cunoscut mai ales ca producător de botox, substanţa  folosită în tratamente estetice de scurtă durată. Pentru Pfizer, mutarea în Irlanda ar fi însemnat economii anuale de peste un milion de dolari.

La câteva ore după ce Pfizer a anunţat căderea fuziunii cu Allergan, Departa­mentul de Justiţie a anunţat că va încerca să blocheze în instanţă fuziunea furnizorilor de servicii din sectorul petrolier Halliburton şi Baker Hughes deoarece aceasta ar afecta concurenţa într-un mediu în care preţurile materiilor prime sunt foarte reduse.

Noile reguli contra inversiunii nu specifică direct numele Pfizer şi Allergan, dar, după cum scrie Financial Times, par croite pentru a descuraja specific această fuziune pentru că ţintesc practicile Allergan, care a mai achiziţionat companii. Nu trebuie uitat că înţelegerea dintre Pfizer şi Allergan ar fi devenit cea mai mare încercare de inversiune din istorie.

Sub regulile anterioare, acţionarii Aller­gan ar fi trebuit să deţină cel puţin 40% din noua entitate pentru ca ambele companii să poată beneficia complet de taxele mai mici din Irlanda, notează Reuters. Intenţia era de a împiedica firmele să cumpere rivali străini mult mai mici doar pentru a-şi muta la ei adresa. Însă noile reguli nu permit ca acţiunile acumulate de o companie străină prin tranzacţii din SUA în ultimii trei ani să conteze la calcularea valorii necesare pentru îndeplinirea condiţiilor pentru ca inver­siunea să fie posibilă. Or în această perioadă Allergan a făcut tranzacţii semnificative, precum fuziunea de 66 miliarde de dolari cu Actavis, achiziţia de 25 de miliarde de dolari a Forest Labora­tories şi preluarea de cinci miliarde de dolari a Warner Chilcott.

Într-o a doua modificare a regulilor, Tre­zoreria a anunţat că va încerca să li­mi­teze schemele de genul „earnings stripping“ aplicate după, dar nu limitate la, inversiune. „Earnings stripping“ este o tactică folosită de multinaţionale ce constă în reducerea pro­fitului taxabil prin plata unor dobânzi anormal de mari unei părţi afiliate (com­panie-mamă) aflată într-o jurisdicţie cu regim fiscal favorabil. Noile reguli ale Tre­zoreriei restricţionează creditele luate de sub­sidiarele din SUA de la părţi afiliate dacă prin acestea nu se finanţează noi investiţii în SUA. 

Prin noua  legislaţie Obama loveşte şi în marile bănci de pe Wall Street. Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase sunt cei mai mari consilieri în operaţiuni de inversiune, notează Wall Street Journal. Reuters estimează că valoarea comisioanelor obţinute pentru inversiuni începând cu 2011 se ridică la 1,3 miliarde de dolari.

Goldman Sachs este liderul acestui segment de piaţă, fiind implicată în 14 din cele 41 de cazuri de inversiune finalizate şi în curs de finalizare începând cu 2011. Băncii i-au revenit comisioane de 291 milioane de dolari.

Pentru consilierea Pfizer în fuziunea cu Allergan Goldman Sachs, Guggenheim Partners, Centerview Partners Holdings şi Moelis & Co ar fi trebuit să încaseze comisioane de 94 milioane de dolari. JPMorgan Chase şi Morgan Stanley, consilierii Allergan, ar fi trebuit să primească 142 milioane de dolari, potrivit calculelor Freeman & Co. Bancherii vor primi acum doar 10% din aceste sume.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: zf.ro

SUA au mai făcut un pas în descurajarea marii evaziuni: Obama a lovit dintr-un foc marile corporaţii care fentează fiscul american şi băncile care le ajută: „Problema nu este că aceste companii desfăşoară activităţi ilegale, ci că aceste activităţi sunt legale“

Barack Obama

Ar fi trebuit să fie cea mai mare fuziune din istoria industriei farma. Însă nimeni nu avea nicio urmă de îndoială că în spatele afacerii de 160 de miliarde de dolari se ascundea intenţia Pfizer de a fenta fiscul american stabilindu-se acasă la Allergan, în Irlanda, unde taxele sunt mai mici.

Coincidenţă sau nu, când investigaţia jurnalistică „Panama Papers“ începea să zguduie lumea arătând cum politicieni şi oameni de afaceri evită, ajutaţi de bănci şi avocaţi, să plătească taxe la ei în ţară folosindu-se de companii din paradisuri fiscale, preşedintele SUA Barack Obama anunţa o propunere de lege mortală pentru planu­rile Pfizer şi ale altor coloşi implicaţi în manevre de ocolire a fiscului american. Din cauza acestei legi nu­me grele de pe Wall Street precum Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase pierd afaceri de sute de milioane de dolari.

SUA au un impozit pe profit ridicat în raport cu standardele internaţionale, scrie The Guardian. Pentru a evita să plătească taxe de până la 39% (în Irlanda impozitul pe profit este de 12,5%), companiile ame­ricane au inventat o schemă denumită inversiune de impozit (tax inversion). Astfel, ele caută un partener într-o altă ţară cu un regim fiscal mai relaxat şi taxe pe profit mai mici şi sugerează o fuziune. După ce fuziunea este realizată, compania care avea baza în SUA îşi mută cartierul general, dar nu şi operaţiunile, în ţara sau teritoriul cu taxele mai mici, unde-şi va înregistra cea mai mare parte din profituri. Acolo va plăti pentru acestea taxe mai mici decât în SUA.

SUA, cea mai mare economie din lume, au o datorie cât PIB-ul şi cresc presiunile pentru rezolvarea problemei distribuirii din ce în ce mai inegale a avuţiei. Bugetul are nevoie de cât mai mulţi bani posibil, iar Obama a găsit oportunitatea de a acţiona. Şeful statului a ordonat Trezoreriei SUA să descurajeze inversiunile „abuzive“.

Din punctul de vedere politic a fost momentul perfect pentru a acţiona. Preşedintele a indicat clar că este o legătură între activităţile de evitare a plăţii taxelor de către companiile americane şi detaliile arătate de documentele Panama despre cum indivizii bogaţi îşi protejează averile în paradisuri fiscale. Obama a mers pe valul furiei americanilor de rând. Dacă corporaţiile plătesc mai puţine taxe, guvernul  ori va investi mai puţin în şcoli, drumuri şi sănătate, ori va majora impozitele impuse clasei de mijloc.

Apoi, de o fuziune beneficiază în primul rând executivii, datorită creş­terii preţurilor acţiunilor. De cele mai multe ori după o fuziune urmează concedieri în rândul angajaţilor.

Propunerea de lege a lui Obama a descurajat imediat Pfizer să meargă mai departe cu fuziunea cu Allergan, semn că plata unor taxe mai mici era pentru companie mai importantă decât afacerea în sine. Desigur, Pfizer a protestat, dar ar fi fost poate de mai mult folos să demonstreze că banii astfel economisiţi ar fi fost folosiţi la cercetare pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente. Allergan este cunoscut mai ales ca producător de botox, substanţa  folosită în tratamente estetice de scurtă durată. Pentru Pfizer, mutarea în Irlanda ar fi însemnat economii anuale de peste un milion de dolari.

La câteva ore după ce Pfizer a anunţat căderea fuziunii cu Allergan, Departa­mentul de Justiţie a anunţat că va încerca să blocheze în instanţă fuziunea furnizorilor de servicii din sectorul petrolier Halliburton şi Baker Hughes deoarece aceasta ar afecta concurenţa într-un mediu în care preţurile materiilor prime sunt foarte reduse.

Noile reguli contra inversiunii nu specifică direct numele Pfizer şi Allergan, dar, după cum scrie Financial Times, par croite pentru a descuraja specific această fuziune pentru că ţintesc practicile Allergan, care a mai achiziţionat companii. Nu trebuie uitat că înţelegerea dintre Pfizer şi Allergan ar fi devenit cea mai mare încercare de inversiune din istorie.

Sub regulile anterioare, acţionarii Aller­gan ar fi trebuit să deţină cel puţin 40% din noua entitate pentru ca ambele companii să poată beneficia complet de taxele mai mici din Irlanda, notează Reuters. Intenţia era de a împiedica firmele să cumpere rivali străini mult mai mici doar pentru a-şi muta la ei adresa. Însă noile reguli nu permit ca acţiunile acumulate de o companie străină prin tranzacţii din SUA în ultimii trei ani să conteze la calcularea valorii necesare pentru îndeplinirea condiţiilor pentru ca inver­siunea să fie posibilă. Or în această perioadă Allergan a făcut tranzacţii semnificative, precum fuziunea de 66 miliarde de dolari cu Actavis, achiziţia de 25 de miliarde de dolari a Forest Labora­tories şi preluarea de cinci miliarde de dolari a Warner Chilcott.

Într-o a doua modificare a regulilor, Tre­zoreria a anunţat că va încerca să li­mi­teze schemele de genul „earnings stripping“ aplicate după, dar nu limitate la, inversiune. „Earnings stripping“ este o tactică folosită de multinaţionale ce constă în reducerea pro­fitului taxabil prin plata unor dobânzi anormal de mari unei părţi afiliate (com­panie-mamă) aflată într-o jurisdicţie cu regim fiscal favorabil. Noile reguli ale Tre­zoreriei restricţionează creditele luate de sub­sidiarele din SUA de la părţi afiliate dacă prin acestea nu se finanţează noi investiţii în SUA. 

Prin noua  legislaţie Obama loveşte şi în marile bănci de pe Wall Street. Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase sunt cei mai mari consilieri în operaţiuni de inversiune, notează Wall Street Journal. Reuters estimează că valoarea comisioanelor obţinute pentru inversiuni începând cu 2011 se ridică la 1,3 miliarde de dolari.

Goldman Sachs este liderul acestui segment de piaţă, fiind implicată în 14 din cele 41 de cazuri de inversiune finalizate şi în curs de finalizare începând cu 2011. Băncii i-au revenit comisioane de 291 milioane de dolari.

Pentru consilierea Pfizer în fuziunea cu Allergan Goldman Sachs, Guggenheim Partners, Centerview Partners Holdings şi Moelis & Co ar fi trebuit să încaseze comisioane de 94 milioane de dolari. JPMorgan Chase şi Morgan Stanley, consilierii Allergan, ar fi trebuit să primească 142 milioane de dolari, potrivit calculelor Freeman & Co. Bancherii vor primi acum doar 10% din aceste sume.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: zf.ro

%d blogeri au apreciat asta: