Arhiva

Posts Tagged ‘schimbare’

România între infracționalitate și impostură

18 noiembrie 2018 Lasă un comentariu

România a ajuns într-o situație ce pare a fi o combinație de  SF orwellian și absurd kafkian. E nota de plată a deceniilor în care democrația a fost înțeleasă în mod original, balcanoid, iar dreptul la vot a fost interpretat ca fiind ocazia de a vota împotriva a ceva ce ți se pare rpu și nu pentru ce crezi că e bun …

Practic, România a ajuns o țară la mâna infractorilor care folosesc drept ustensile oameni multilateral incompetenți.

Ceva trebuie făcut …

MANIPULAȚIO IN INTEGRUM

Se spune că presa este câinele de pază al democrației.

O fi, pe la alții. Pe la noi presa e mai repede o platformă din care unii scot bani cu toptanul gudurându-se pe lângă unii sau alții care, profitând de puterea de care beneficiază temporar având acces la sacul de bani numit generic ”Buget”.

Cum nu au toți loc la pupat bucile celor de la putere, unii se înghesuie la cele ale celor din opoziție în speranța că, odată și odată vor ajunge și ăștia la butoanele de unde se distribuie cașcavalul.

Astfel, în funcție de ce parte a presei o alegi ca sursă de informare, afli ba că guvernele obediente lui Liviu Dragnea sunt cam tot ce putea visa populimea carpato – danubiano – pontică, iar individul este ditamai superpoliticianul care se va înscrie cu onoare între marii lidei ai neamului, un luptător neobosit împotriva Statului Paralel, statul care, în nesimțirea lui dorește să bage la bulău penalii care au muncit în țara asta și au reușit să încropească niște averi de nababi din niște salarii de bugetari.  

De la cealaltă parte a presei aflăm că Dragnea este cintesența infracționalității mioritice, cel care se face vinovat de toate drăciile din România de la Regele Bureista până Președintele neamț.

Indiferent care din cele două ciurde de pseudojurnaliști e mai aproape de adevăr, cert este că vedem o serie de guverne PSD-ALDE-UDMR, cu miniștri multilateral incompetenți, la fel de incapabili să își facă datoria izvărâtă din mandatul pe care îl au.

Deși Dragnea fâlfâia un plan de guvernare care ar fi literă de lege, cei care fac ca acesta să nu fie repectat nici măcar la nivel minimal, singura linie roșie după care s-au ghidat este aceea care ar trebui să îi scape pe Dragnea, Tăriceanu, și cei peste o mie de penali de la PSD, ALDE și UDMR de consecințele faptelor lor penale care i-au făcut să devină niște adevărați nababi ce nu își pot justifica nici măcar zece la sută din averi.

 

CE-I DE FĂCUT?

Dintr-un reflex moștenit din vremuri pe care le speram îngropate în mocirla istoriei, ni se servește continuu faptul că vina e a populimii care a stat acasă ca nesimțita și nu s-a deranjat să se ducă la vot și să i-o tragă PSD-ului.

Stricto sensu, cam așa e, problema e 68% din populime a stat acasă dintr-un motiv extrem de simplu și logic: pur și simplu a înțeles că în cele trei decenii de după `89 a votat împotriva a ceva, reușind spectaculoasa chestie de a schimba unii tâlhari cu alții.

Am tot amintit o chestiune. La una din emisiunile electorale din campania electorală de la alegerile pentru Parlamentul European, făcută de Robert Turcescu, fost jurnalist (devenit, după ce s-a spovedit Sorinei Matei cum că ar avea remușcări pentru că ar fi încasat niște bani ca ofițer acoperit, politician), era invitată doamna Monica Macovei. După ce trece binișor de jumătatea spațiului alocat, după ce doamna macovei a încercat de mai multe ori să își expună programul, Turcescu, aproape enervat îi taie macaroana. ”Lăsați doamnă că lucrurile astea nu interesează pe nimeni. Să vorbim despre ce vrea lumea să audă”. Prin asta înțelegea  ”dezvăluirile” despre cât de nocivi sunt infractorii de pa PSD&co. M-am mirat atunci că doamna Macovei nu s-a ridicat de pe scaun să îl lase să spună ce avea de spus. În fine.. asta e altă poveste…

Marea speranță care e acum în trend e aceea că schimbarea ar veni taman din interiorul PSD. (Sincer, cred că banc mai prost nu există)

De mai multe ori s-au socotit ”puciștii” Gabrielai Firea, care se dovedeau a nu fi tocmai puciști când venea vorba de vot, ni se tot amintea de ”revoluționara” Ecaterina Andronescu, domolită îndată ce i s-a oferit postul de ministru la Învățământ, domeniu pe care, cu celelalte trei ocazii nu a reușit să îl distrugă complet cu celelalte trei ocazii.

Putem să ne amintim și de Corina Crețu care tot încearcă să atragă atenția că Guvernul caută bani prin Golf sau prin Turcia lăsând purcoiul de bani gratis de la UE. Se poate oare ca madam Crețu să nu știe că prin  aprilie a.c. guvernul a deturnat banii de la investiții pentru a-i băga în pensii și salarii, nemaiputând să asigure cei aprozimativ o cincime din banii necesari cofinanțării proiectelor finanțate de le Bruxelles? Oare de ce de câte ori apare Crețu mă gândesc că nu vrea decât asigurări pentru o nouă candidatură la următoarele alegeri europarlamentare?

Deci… Ce-i de făcut?

Nu trebuie să fii ditmai geniu într-ale politicii să vezi că nu prea poate fi făcut mare lucru și nici nu se poate pune mare speranță pe ajutor din interiorul coaliției de guvernare. Pentru ramolita septuagenară Abramburica Andronescu e mult mai bine să știe că i se spune ”doamna ministru și nu ”babă pensionară”, pentru Firea și gașca mafiotă imobiliară e mult mai bine să fie la putere cu PSD decât în opoziție și să aștepte să audă la ușă sirena dubei de la poliție. La fel și ceilalți penali de la care Dragnea își trage seva puterii … mai bine la sacul cu mălai decât ca DNA dând extemporale.

Se compromite nu doar preluarea preşedinţiei UE ci chiar prezența noastră în UE? Ei și? Tocmai asta își doresc… încă de pe vremea lui Iliescu PSD a muncit cu râvnă la îngreunarea integrării în structurile europene. Acolo trebuie să dai socoteală când furi.

Că am pomenit de Iliescu, acesta făcea întotdeauna criză de nervi când era întrebat de mineriade … acum cei din PSD fac crize de nervi când vine vorba de faptul că, nici măcar logistic nu este pregătit pregătit pentru preluarea preşedinţiei UE. Adevărul enervează atunci când nu îl poți spune.

PSD, ALDE ȘI UDMR AR ACCEPTA SCHIMBAREA GUVERNULUI DAR ȘI-AR DORI PĂSTRAREA GUVERNĂRII (e prea dulce ciolanul pentru a-l lăsa de bunăvoie altora)

 Interesele celor din eșalonul doi al coaliției de guvernare (Doamne cum sună), pntri păstrarea prezenței la guvernare sunt extrem de mari. Funcțiile primite în statul român, adevărate vaci de muls, practic includerea în cercutile puterii cu acces direct la cașcaval, le asigură resursele şi realizarea unor proiecte comunitare prin care baronii locali îşi justifică existenta în faţa alegătorilor, și le oferă imunitate reală în fața Justiției.

Poate, deși pare cam aiurea, e bine ca această coaliție de guvernare să își mai păstreze poziția, ar fi de-a dreptul imoral ca, acum când încep să se vadă semnele porcăriilor făcute , când nota de plată începe să se contureze, puterea și implicit responsabilitatea, să fie preluate de alții.

 

MOȚIUNEA DE CENZURĂ MOARTĂ DIN SCUTECE

Partidele din opoziție sunt acuzate, pe drept cuvânt, de un noncombat flagrant, așteptând la cotitură ca PSD&co să își rupă gâtul. De la o vreme nise tot servește ideea unei fantomatice moțiuni de cenzură.

Ce se pare că nu observă opoziția este că asta nu îi face să iasă din noncombat. Acuzația vine doarece nici un astfel de partid nu oferă un program alternativă care să aibă două mari capitole.

– Ce vor face pentru a repara ce a stricat PSD&co, și

– Ce program de guvernare propun? Nimic, doar ”Iată, ăia sunt nocivi”…

Oare explicația să nu fie exact ceea care a dus la prezența jenantă la alegeri? Faptul că oferta lor, în oameni care au mai fost la putere e la fel cu cea a PSD&co? Oameni multilateral incompetenți, însetați doar de umflarea conturilor personale și a grupurilor care i-au promovat?

O venntualșă moțiune de cenzură fără o garanție că guvernarea va rămâne la actuala coaliție de guvernare ar fi similară cu alungarea câinelui de la măcelărie.

Matematic, Opoziția nu are argumente …

În plus, mai e un aspect. O moţiune de cenzură eşuată ar da prilej coaliției PSD-ALDE-UDMR să clameze o susţinere parlamentară masivă, şi un motiv pentru continuarea cu acelaşi guvern.

NEGOCIEREA PENTRU ALT GUVERN

Oricum o dai, un guvern PSD-ALDE-UDMR este cam tot ce poate fi obţinut acum. Din poziția sa, Preşedintele Iohannis este singurul care poate iniția astfel de negocieri. În fond guvernul dezastru Dragnea-Dăncilă, i se cam datorează. Pentru a nu pierde confortul Cotroceniului și al vacanțelor de lux, Iohannis, deși nu era obligat de Constituție, a accepta propunerea Dăncilă (cal la fel cum a acceptat demiterea doamnei Kovesi deși prin asta se demola ordinea constituțională în stat, propunerea unui rahat de slugoi ministru fiind pusă ca importanță, deasupra prerogativei de a decide a Președintelui.

 

DILEMA PREȘEDINTELUI

Președintele Iohannis nu prea are multe variante.

În cazul unor astfel de negocieri, presupunând că s-ar ajunge la ele fără dispariția lui Dragnea și a camarilei sale din conducerea partidului nu prea există posibilitatea apariției unui guvern ceva mai vizitabil. Pentru Dragnea un guvern de incompetenți este vital. Are nevoie de astfel de oameni deoarece ei știu că fără el ei sunt zero.

Chiar presupunând că Fragnea ar fi eliminat, ar râmâne cei care l-au susținut, barinii locali iar aceștia ar găsi pe altcineva care să le facă jocul.

E posibil chiar ca, scăpând de Dragnea și de guvernul său să ne trezim că am scăpat de dracu și am dat de mă-sa.

Cealaltă variantă ar fi una de domeniul scenaritei care implică un președinte cu caracteristici pe care Iohannis nu le are. Să fie un președinte jucător și cu tupeu, adept al jocului la cacealma.

Asta însemnând împingerea spre alegeri anticipate.

Adică după ce se înțelege cu PSD&co în privința unui premier agreat de PSD, după dărâmarea guvernului să iasă și să spună că înțelegerea a căzut deoarece a avut la bază un șantaj, și să desemneze un premier inacceptabil pentru PSD lucru care ar putea împinge spre alegeri anticipate. Aici pericolul ar fi, de asemenea, uriaș. Parlamentarii ar fi puși în fața propiei demisii, un nou mandat fiind pus pentru mulți sub semnul întrebării .. cu ar veni, ar însemna renunțarea la cașcaval de bunăvoie… or, dacă ne uităm la calitatea umană deplorabilă a politicinilor români, cam greu de crezut.

Un nou guvern ar trebui să fie unul mai restrâns, cu mai puține ministere, că tot avem o mare greutate în a finanța armata de funcționari … lucru de asemenea greu de crezut, multe funcții-răsplată pentru pilele unuia sau ale altuia ar dispărea … nepotismul mioritic fiind una din caracteristicile românești de bază.

Sunt unii care mai visează la un guvern tehnocrat de tipul Guvernului Cioloș. Ar trebui să își amintească de faptul că acel guvern era atât de indepensent încât îl avea în funcția de vice premier ăe Vasile Dâncu, ideologul PSD…

 

CONCLUZIE SAU DILEMĂ

Luând în considerare varianta de a oferi PSD ocazia unei nou guvernări dar fără Veiroka, Carmen Dan, Olguța, Andruşcă, Vâlcov şi toţi ceilalţi miniştri te întrebi dacă nu cumva ne-am trezi cu un guvern pe lângă care cel al Veorikăi e mic copil…

P.S. Soluția, dacă există, nu poate fi decât în viitoarele alegeri și în speranța că PSD va reuși să își rupă singur gâtul.

De asemenea, în ceasul al doișpelea partidele din opoziție ar trebui să se întrebuințeze și să creeze programe de guvernare logice și masi ales credibile și realiste …

Dacă om trăi, om vedea … până atunci… răbdare și tutun.

Cu cine ar trebui să votăm de aici înainte? Cu cei care vor promova schimbarea Constituției în așa fel încat să nu mai permită imunități aiurea și ca crearea de legi care să dezincrimineze faptele infractorilor

Singura soluție pentru ca infractorii să nu mai poată profita de legile pe care le fac este să se schimbe Constituția în așa fel încât să fie judecați după legea valabilă în momentul infracțiunii, de fapt, este chiar legea pe care au încălcat-o (este abrant să judeci pe cineva pentru o faptă după o lege care nu acționa când a comis fapta), precum și anularea oricărui fel de imunități atunci când e vorba de fapte legate de corupție…

De asemenea trebuie să nu se mai pună accent pe bunăstarea și confortul  condamnaților ci pe repararea prejudiciilor și neajunsurilor comise  victimelor.

Indiferent cât de sufisticate or fi mințile judecătorilor, ar trebui să își amintească de faptul că atunci când emit o sentință nu emit un vaucer de vacanță ci o pedeapsă pentru fapte săvărșite. De asemenea, eliberările condiționate trebuie să fie excepția și nu regula. 

 

După Loviluția din Decembrie am tot votat împotriva celor care îmi păreau continuatorii Comunismnului în diferite forme.

Am votat cu cei pe care îi credeam capabili să ne scape de Comunism.

Unde am ajuns? Să fim sufocați de bocancul pe care ni l-au pus pe grumaz, de reprezentanții cele mai infecte rase umane Homo Politicus, politicienii adică. Termenul ”politician” a ajuns să fie sinonim cu: tâlhar, infractor, penal, mincinos, ipocrit, arogant, nesimțit… Unii mai bisericoși care cred că omul se trage din Adam și Eva ar putea spune că politicianul se trage din șarpele biblic.

Îi vezi peste tot, mesajul lor, indiferent de la ce partid vin, este că ei sint soluția, singurii buni, ceilalți, toți, sunt doar o turmă de infractori.

Problema e că deși niciunul nu e tocmai ușă de biserică, trăim într-u lume în care, oricât de răi ar fi, fără politicieni nu se poate, alternativa ar fi anarhia care ne-ar duce înapoi în peșteri.

”Cu cine să votez?” întreabă mulți. Asta este vreu de spus, până acum s-a dovedit că toți politicianii până la alegeri sunt niște mielușei care îți pasc din palmă, după alegeri uită tot ce au promis, uită că au fost trimiși acolo unde sunt cu anumite misiuni și încap să își vadă doar de propiile interese, dacă interesele turmei corespun cu ale lor e bine, dacă nu, PA și pu …

Multă vreme am tot căutat să văsesc o cheie în care trebuie căutat răspunsul la întrebarea ”Eu cu cine votez?”

Nu bag mâna în foc, dar s-ar putea să existe o astfel de cheie.

Mă refer la două aliniate din Constituție:

ARTICOLUL 15 Universalitatea

………..

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

și

 ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Toți pretind că sunt de acord cu lupta anticorupție, că doar nu-i doare gura, în realitate schimbă legi care îi dezincriminează și se acoperă de tot felul de imunități.

Cred că nu merită votat nici un partid care nu militează la modul serios pentru scoaterea din Art 15 alin (2) a excepției cu privire la  ”… legea  penală sau contravenţională mai favorabilă”. Astfel oricine vine la putere își face o lege care îi dezincriminează faptele și chiar dacă după un minut de valabilitate acea lege ar acționa.

Legile după care trebuie judecați acuzații trebuie să fie legile care acționau în momentul în care au comis faptele. E o aberație să judeci pe cineva  că a încălcat o lege care nu acționa când a comis el fapta.

De asemenea, nu merită votat nici un partid care nu susține că trebuie eliminată orice fel de imunitate, cu excepția celei care acoperă declarațiile politice dacă acestea nu pot fi asimilate calomniei. Eliminarea imunității atunci când e vorba de fapte de corupție este un minim decesar… Este aberant trebuiască  să ceri ca procuror permisiunea de a ancheta un fost sau actual ministru unor colgi ai lui care mâine ar putea ajunge în aceeași situație.

Această paradigmă trebuie să dispară…

Cred că, înainte de orice, cele de mai sus trebuie să fie un fel de preexaminare atunci când dorim să găsim pe cineva cu care să votăm indiferent cât de simpatic ne pare cineva, în caz contrar nu vom vota cine să ne conducă  ci vom vota, în continuare, cine să ne fure.

CLAUDIA POSTELNICESCU: „O patologie care domină România post-comunistă şi din care părem prea fragili să putem ieşi.”

29 septembrie 2016 4 comentarii

Claudia Postelnicescu

Cazul Oprea – o patologie

Tentaculele reţelei lui Gabriel Oprea, un om care a accesat, la un moment dat, a treia funcţie importantă în stat şi, fără dezvăluirile unor jurnaliste curajoase, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, avea toate oportunităţile create pentru a prelua puterea aproape totală, ne-au dezvăluit tuturor mecanismul prin care se construieşte o structură de putere nevăzută şi cum aceasta poate acapara un stat democratic, în lipsa atenţiei sau interesului din partea noastră, ca cetăţeni şi a câinilor de pază ai democraţiei –jurnaliştii.

Toată operaţiunea Academia de Ştiinţe ale Securităţii, precum şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI) s-au dovedit mecanisme perfect legale prin care s-au derulat şi acoperit ilegalităţi şi corupţie la nivel înalt. Corupţie care nu ar fi fost posibilă fără complicitatea unei întregi reţele de oameni cu o anumită tipologie: parvenitul sferto-doct, dornic de înavuţire şi statut social, beneficii şi putere dobândite prin scurtături. De îndată ce aceşti oameni au accesat pârghii de putere în aparatul administrativ al statului şi şi-au amanetat contracte din bani publici, dobândind ilicit şi pe căi oculte averi fabuloase şi nemeritate, şi-au dorit mai mult: să fie intelectuali. Întrebarea lor auto-suficientă, izvorâtă din grandomania declanşată de succesul financiar facil şi de statut public, a fost pesemne următoarea: de ce noi nu putem fi (şi) intelectuali?! Adică numai Pleşu, Liiceanu şi Patapievici?! Numai ăştia au voie? Dar nouă ce ne lipseşte? Ah! Un doctorat! Zis şi făcut. Aşa se înfiinţă Academia Ştiinţelor Oculte ale Securităţii, în care numai oameni unul şi unul puteau păşi şi absolvi fabuloasele cursuri, cu teze de doctorat plagiate şi titluri de doctori date seara la o ieşire de praznic la restaurantul Pescăruşul sau alt local îndrăgit de noua nomenclatură.

Mai departe, nimic nu a fost suficient: case, maşini, terenuri, fonduri, structuri, doctorate, cărţi scrise, putere şi beneficii colaterale asociate puterii. O patologie care domină România post-comunistă şi din care părem prea fragili să putem ieşi. Este un simptom foarte bizar că jurnaliştii nu şi-au făcut treaba lor de câini de pază ai democraţiei atâţia ani, adică să latre public şi tare până trezeau tot s(t)atul, iar cetăţeanul obişnuit, neimplicat politic sau civic află detalii cutremurătoare despre şirul de generali de carton, HexiPharma, Colectiv şi altele, abia în urma unor devastatoare tragedii sau anchetelor DNA.

Avem o patologie, cum o eradicăm? Ce vaccin sau operaţie chirurgicală putem administra unui corp putred, în descompunere?! Aşteptăm să moară sau îi dăm morfină, să scăpăm mai repede? Sunt întrebări pe care ar trebui să ni le punem acum, fără întârziere şi fără amorţire, să cerem mai mult şi mai mult de la noi şi de la cei care au obligaţia de a face ceva în numele nostru.

Este un semn bun că Administraţia Prezidenţială a confirmat că Gabriel Oprea şi-a obţinut până şi titlul de general în mod ilegal (vezi aici) . Nimic de mirare. El şi oamenii lui ar fi obţinut orice ar fi putut fi obţinut uşor, gratis sau cu minim de efort: prin corupţie, presiune sau abuz, prin condiţionarea altora, prin exploatarea cinică a unor vulnerabilităţi. Preşedintele Klaus Iohannis, dacă are toate datele necesare, trebuie fără întârziere să anuleze decretul prin care Ion Iliescu l-a înălţat pe acest om mic, impostorul desăvârşit, un personaj care reflectă perfect patologia despre care vorbeam mai sus. Patologia unui sistem care a recompensat întotdeauna şmecheraşul cu tupeu, lacom şi prost, căci e un semn de prostie infinită să nu ştii când să te opreşti, să nu îţi cunoşti limitele şi să nu înţelegi nimic din lumea care se schimbă în jurul tău.

Dacă noi ne-am schimbat ca societate, cu adevărat, şi apar oameni şi mişcări care au curaj să anunţe, deconspire şi să acţioneze pentru binele public, atunci această patologie şi această cangrenă a societăţii noastre post-comuniste trebuie eradicată fără milă şi fără scrupule; toţi impostorii acestui sistem paralel de căpuşare şi afiliere a Statului unor interese private, de grup mafiot, trebuie expuşi şi eliminaţi din orice funcţie publică sau administrativă, trebuie şterşi cu vopsea invizibilă astfel încât sistemul să fie complet depopulat de această tipologie umană. Ne aflăm, la nivel global, într-un moment istoric fără precedent în istoria umanităţii, cu transformări enorme de configuraţii geo-politice, de populaţii şi tehnologice. Oamenii puşi să ia decizii pentru noi în astfel de momente trebuie, cu adevărat, să fie cei mai buni dintre cei buni, cei mai capabili şi cei mai pregătiţi să o facă. Dacă nu putem schimba patologia imposturii cu un model al meritocraţiei, competenţei şi asumării interioare a nevoii de bine public atunci schimbările majore care vor veni şi peste România ne vor confirma sau infirma dacă profilul moral şi modul de operare Gabriel Oprea sunt o excepţie, un accident sau ne reprezintă ca naţie, caz în care e bine să ne uităm cu atenţie în jur, prin instituţii publice, ONG-uri, think tank-uri, presă, zone de influenţă diverse şi să observăm câţi Oprea au mai rămas, cum şi unde operează ei. Măcar atât. Dacă nu înţelegem boala de care suferim, simptomele ei şi efectele secundare şansele să o eradicăm sunt minime.

Autor: Claudia Postelnicescu

Sursa: contributors.ro

%d blogeri au apreciat: