Arhiva
După ce a schimbat bordelul politic în care prestează, Grapini s-a apucat de prestat sărind la beregata lui Tusk
Schimbând bordelul, prostituata politică Maria Grapini a trecut la fapte pentru a-și mulțumi noul client.

Ciorditoarea de voturi, Maria Grapini, a trecut, cu îndoielnicele-i farmece și bagaje. la grupul infracțional PSD
Nu știu dacă motivul pentru care Maria Grapini a schimbat bordelul politic în care prestează sărind din cel al iubitorului de blonde, Tăriceanu în cel al tătucului penalilor mioritici, Dragnea,este că zvonurile spun că sondajele reale arată că ALDE nu face pragul electoral la europarlamentare, sau dacă a considerat că locul ei, dovedită ca ciorditoare de voturi, este la grupul infracțional PSD, cert este că, asemeni oricărei prostituate politice, nu ezită să profite de orice ocazie în care poate să își mulțumească, prin fapte, clientul.
Miercuri, 27 martie a.c., Președintele Consiliului European, Donald Tusk,a prezentat concluziile celei mai recente ședințe a CE, din 21-22 martie. Trebuie spus că procedura europeană permite interpelări în scris, sosite din partea europarlamentarilor care au nelămuriri sau doresc să exprime opinii oficiale legate de tematicile propuse în cadrul ședințelor de plen.
Cum nu putea să piardă momentul, Maria Grapini a considerat că trebuie să dea oarece dovezi de iubire față de gașca penalilor în care și-a aliniat îndoielnicele farmece. Astfel că s-a apucat să pledeze ferm pentru interesele organizației infracționale pe care, de acum, o reprezintă, PSD-ul mioritic.
Cu aceeași naturalețe cu care încerca acum câteva zile să ciordească din voturile Laurei Codruța Kovesi, ma`am Grapini a sărit cu colții la beregata lui Donald Tusk.
Europarlamentarul român, Maria Grapini, a profitat din nou de acest avantaj, pentru a pleda ferm cauza României. În declarația scrisă, Grapini nu l-a menajat deloc pe Tusk, dimpotrivă i-a atras atenția asupra unei chestiuni ce ține nu doar de… eleganță politică, ci de o realitate evidentă. Românca n-a omis să-i transmită președintelui CE faptul că ceilalți doi lideri ai Europei au fost onești față de țara noastră, ceea ce ar fi ideal și moral să se întâmple și dinspre Donald Tusk. Și asta, până la terminarea mandatului de lider al Consiliului European.
„Am dorit să iau cuvântul doar pentru a vă reaminti că în decembrie, când ați fost în România, ați declarat public că România trebuie să fie în Schengen. Ce ați făcut pentru a vă ține de cuvânt? Cum puteți să vă terminați mandatul fără să faceți ce ați spus? Mulțumesc domnului Tajani, care a transmis poziția Parlamentului European, for care a votat admiterea României și Bulgariei în spațiul Schengen!
Mulțumesc și domnului președinte Juncker, care a transmis, de asemenea, solicitarea de admitere din partea Comisiei Europene!
De ce ignorați Regulamentul Schengen și solicitarea celor două instituții, Parlamentul European și Comisia Europeană? Vă cer, domnule Tusk, să decideți până la terminarea mandatului, admiterea României și Bulgariei în spațiul Schengen!”, i-a scris Grapini, președintelui CE.
Ce pare să nu știe Grapini este că prezența noastră în Schengen este în corelație directă cu respectarea normelor Statului de Drept pe care noii săi clienți fac tot ce pot să îl facă pulbere pentru salvarea de pușcărie a lui Dragnea.
P.S. Bravo cucoană, se pare că pentru mata loialitatea este la mare cinste, mai ales când șeful e un infractor cu patalama…
Mulțumiri de la Bruxelles pentru desemnarea Vioricăi Dăncilă pentru funcția de premier
SCRISOARE DESCHISĂ DE LA BRUXELLES
La Președinția României și la sediul Central al PSD a sosit câte o scrisoare semnată de mai mulți parlamentari europeni. Ei mulțumesc PSD și Președintelui pentru desemnarea pentru funcția de Premier a doamnei Vasilica Viorica Dăncilă, scăpând astfel de dânsa, dar și pentru noua ocupantă a fotoliului de europarlamentar, Gabriela Zoană (Vezi medalionul din fotografie.)
”Vă rugăm – se spune în scrisoarea primită de la Bruxelles – să primiți cele mai sincere mulțumiri pentru faptul că ne-ați scăpat de doamna Vasilica Viorica Dăncilă. La început prezența dânsei ne amuza, apoi a început să ne plictisească. Prostia plictisește în cele din urmă.
Nu putem să nu vă mulțumim și pentru noua reprezentantă a României, doamna Gabriela Zoană, nu zicem că e mai deșteaptă, dar avem ce privi cu plăcere”.
O ZI DIN VIAȚA UNUI VIITOR PREMIER
Azi, doamna Vasilica Violeta Dăncilă, extrem de emoționată de perspectiva de a deveni prima femeie premier de la noi, s-a plictisit îngrozitor. Toată lumea o analiza în fel și chip și încerca să descrie cum vede prim ministeriatul dânsei.
Cum nu înțelegea nimic din ce se discuta a ieșit și a mers la Guvern unde a vizitat clădirea. Astfel a descoperit o importantă sursă de finanțare a guvernului pe care îl va conduce.
În pivnița clădirii a descoperit extrem de multe sticle goale. Portarul i-a spus că acele sticle sunt rezultatul ședințelor Guvernului Tudose.
Fiind femeie activă, nu a stat pe gânduri și s-a apucat să spele sticlele pentru a le vinde.
”Vom folosi banii luați pe sticle pentru finanțarea Învățământului și a Sănătății. Cred că vreo zece ani nu vom avea probleme cu aceste domenii putând chiar să dublăm salariile cadrelor didactice și ale medicilor.” – a declarat doamna Dăncilă într-o pauză de spălat sticle…
Bufonul guvernamental face mişto de fraieri anunţând că se retrage
Când pe tronul unei ţări se urcă un bufon ceva se schimbă şi ceva rămâne ca înainte. Ţara se duce de râpă iar bufonul rămâne tot bufon.
Am o mare curiozitate … oare nu i-a spus nimeni lui Victor Ponta că nu mai e nevoie să se streseze ca să ne asigure că de un ridicol intratabil?
Tocmai am citit un text postat pe o pagină de Facebook: https://www.facebook.com/victor.ponta?ref=ts&fref=ts , unde Ponta figurează ca titular dar în majoritatea articolelor se foloseşte persoana a treia, „Domnul Ponta a făcut”, „Domnul Ponta a dres”… semn că cel care postează nu e premierul ci altcineva.
Oare acest text să fi apărut pentru că cei care i-au tras picoarele în celulită să fie, de fapt, o pisică ce i se arată lui Ponta deoarece nu reuşeşte, aşa cum a promis când a fost ales ca preşedinte la PSD şi anume că va lupta din toate puterile ca să îi apere pe pesedişti împotriva Justiţiei? Pentru că vedem cum cad baronii locali unul după altul ca muştele, trei sferturi din baronii mai sus pomeniţi, având dosare penale care e posibil să îi ducă pe mulţi în spatele gratiilor…
Deoarece este un text de pus în ramă, m-am gndit ca la final acesta să poată fi văzut atât adus cu copy-paste, cât şi în fotocopie.
Înainte de a face o analiză pe text, mai aplicată, aliniat cu aliniat, pentru a vedea ridicolul sinistru care se ascunde în spatele textului publicat ÎN NUMELE LUI PONTA, aş dori să ne amintim de ce a fost propulsat în vârful PSD şi i s-a oferit pe tavă acel USL unde, PSD şi PNL aveau rolurile vedetă.
Trebuia înlăturat Preşedintele Băsescu pentru a se deschide calea spre subordonarea Justiţiei, astfdel urmând a fi „spălate” dosarele escrocilor cunoscuţi sub denumirea de baron local.
Nu i-a ieşit deşi a avut în spate o coaliţie de 70%… Ce ne arată asta? Că acel 70% este real doar a nivel parlamentar, în teritoriu fiind doar vorba de 70% DIN CEI 40 ŞI CEVA LA SUTĂ câţi s-au prezentat la vot. Adică un pic peste 30% în realitate, or, la alegerile care urmează nu votează doar parlamentari rollul principal este lal electoratului.
Pe de altă parte, PSD este într-un declin formidabil, mai mare, cred, decât putem bănui. Acum câteva zile a ieşit în presă Miron Mitrea şi a afirmat că ţinta PSD la alegerile europarlamentare este obţinerea unui reyultat de 35%.
La prima vedere, PSD ar avea jumătate din acel 70%. Dacă ne uităm că cealaltă jumătate îi revine PNL avem o problemă. Nicidată în istoria lui PNL nu a obținut 20%… Pentru ușurarea socotelilor vom considera că din cele 70%, 20 le-a adus PNL, restul, vreo 50, PSD.
Să îţi propui un 35% când ai avut cu doar doi ani înainte 50% arată clar o cădere brutală. Dacă mai punem şi că politicianii au un fetiş din a exagera, cred că scorul pe care îl are PSD în sondajeje reale, de uz intern, inaccesibil muritorilor de rând şi pe care de fapt îl preconizează al face nu e mai mare de 30%.
E un scor care pare logic, dar numai dacă nu luăm în considerare povestea cu taxa auto introdusă de la 1 Aprilie. Predicţia făcută de Mitrea fiind anterioară introducerii taxei.
Există sociologi care atunci când au spus ceva, s-a şi întâmplat şi care, după introducerea taxei au spus că PSD şi Ponta au pierdut 5-10% greu de recuperat deoarece efectele taxei se vor vedea ceva mai târziu.
De ce nu a fost demis încă Ponta? Poate pentru că, prin introducerea taxei în combustibil le asigură baroinilor locali o sursă de bani de care au mare nevoie.
Poate mai putem vorbi şi de faptul că, prin faptul că se comportă cum se comportă, Ponta a pus o pată pe imaginea nevestisii… „Candidează doar pentru că e nevasta lui Ponta, că merite nu prea are” – zice lumea.
Or, Daciana, extrem de corect, zicea că este în politică încă de pe când avea alt partener de budoar. Zic „extrem de corect” pentru că principalul merit al Dacianei este avela că e fiica tatălui său şi nu că e nevasta Premierului, greutatea reală a tatălui Dacianei în PSd fiinmd sensibil mai mare decât a măscăriciului plagiator.
Acum să ne referim puţin la textul cu pricina.
Textul începe ex abrupto cu recunoaştiinţa umilă arătată lui Adrian Năstase pentru faptul că, acum 13 ani l-a numit şeful Corpului de Control al Guvernului. Puşcăriaşul Năstase, acelaşi personaj cu cel care i-a fost îndrumător de doctorat (doctoratul plagiat).
Perioada când era Şef al Corpului de Control al Guvernului fiind periopada în care Năstase era convins că va deveni preşedinte, dar şi perioada în care, în trecutul lui Ponta exiostă acel episod cu sinuciderea Procurorului Panait de care se spunea că Ponta nu ar fi tocmai străin.
„In urma cu exact 13 ani, pe 4 aprilie 2001, – spune textul de pe pagina lui Ponta – Premierul Adrian Nastase m-a numit in functia de Sef al Corpului de Control al Guvernului! Si atunci m-am gandit cu regret, dar si cu mandrie, la cariera mea anterioara de magistrat, dar asa am crezut ca pot sa fac mai mult din ce mi-am propus in viata….”
Urmează un aliniat care nu meriră atenţie pentru ca, următoarele două să fie de un ridicol greu de înţeles.
Zice aşa:
„Cred ca acest an este cel mai greu dintre toti anii de pana acum (plin de abuzuri, persecutii politice, calomnii, nedreptati, tradari si dezamagiri) – dar si miza sa este enorma!
Trebuie sa punem capat tranzitiei de la societatea comunista (cu accesele sale securiste din ultimii 10 ani) spre o tara europeana, cu oameni mai linistiti si mai demni, guvernati de valori si obiective comune, nu de frica de mascati si de linsajul public din partea unor jurnalisti fascisto-comunistoizi!”
Ciudat, e cam puţin spus. Să susţii că anul care a trecut a fost anul „cel mai greu dintre toti anii de pana acum” un an „plin de abuzuri, persecutii politice, calomnii, nedreptati, tradari si dezamagiri” când erai premierul unui Guvern pe care îl controlai cu mâna forte şi care era susţinut de un Parlament unde cuvântul tău era lege mi se pare o recunoaştere directă a propiei incapacităţi şi incompetenţe. Dacă însă acest articol este pisica ce i se arată lui Ponta nu poate fi vorba decât de impotenţa în luarea Justiţiei sub control care a dus la arestarea unor barini atât de grei încât atunci când trag un vânt Premierul face febră.
Cât despre referirea la punerea capăt tranziţiei de la Comunism la Capitalism este de un imbecilism incredibil, mai ales dacă ne gândim la faptul că Ponta a fost acuzat de nenumărate ori de simpatii exagerate faţă de China şi de faptul că ar fi o marionetă tâmpă a Moscovei. Pomenirea fricii faţă de jurnalişti fascisto-comunistoizi este desprinsă, parcă din filme cu proşti dacă de gândim la faptul că lătrăii cu adevărat fascisto-comunistoizi sunt cei care îl susţin la greu. Nimeni nu e mai fascisto-comunistoid decât susţinătorii lui, lătrăii de la Antena 3 ori obedienţii necondiţionaţi de la România TV.
Aliniatul-încheiere, este bombonica de pe tort care a stârnit discuţii interminabile pe la televiziuni, de remarcat un fapt. Ca de obicei când intervine ceva neaşteptat, Antena 3 a rămas în expectativă o vreme… nu ştiau ce să spună pentru că şefii nu le spuseseră…
În acest ultim aliniat, articolul de pe pagina de Facebooc care îl are pe Ponta ca titular, zice:
„In noiembrie, dupa ce castigam aceasta ultima si vitala batalie, ma voi putea declara multumit de ce am realizat! Si atunci imi doresc sa las locul in politica altora, mai tineri si mai putin marcati de regimul oribil al ultimilor ani. Iar eu imi propun sa recuperez cat voi putea de mult din timpul pe care in ultimii 13 ani NU l-am dat familiei si celorlalte parti bune si frumoase din viata mea.”
Unii au înţeles că aici ponta îşi anunţă retragerea, o retragere menită de fapt să stârnească mila şi compasiunea, implicit să îio aducă simpatia necesară pentru a putea candida cu şanse la alegerile prezidenţiale.
Alţii vorbeau de o formă de optimism legat de candidatura la prezidenţiale, retragerea în familie însemnând de fapt o retragere la Cotroceni.
Din păcate pentru Ponta, scema a fost folosită acum vreo trei zile de Dan Diaconescu. Acesta, spăşit, anunţa la România TV că nu va mai candida deoarece doar astfel va scăpa de atacul mârşav al justiţiei.
Paradoxal, dar tocmai anunţul lui Diaconescu de a nu mai candida ar putea fi o gură de oxigen pentru Ponta…
PPDD a susţinut din umbră Guvernul actual la instalare, o promisiune pe care ar face-o Ponta lui Diaconerscu că, în cazul în care ar fi ales, problemele cu justiţia alşe caracaleanului italienizat s-ar încheia ca prin minune i-ar putea aduce lui Don Dottore nişte voturi, atâtea câte o mai avea partidul lui DD.
Încheierea: „… imi propun sa recuperez cat voi putea de mult din timpul pe care in ultimii 13 ani NU l-am dat familiei si celorlalte parti bune si frumoase din viata mea” este cel puţin ciudată.
Ponta pare a considera că la capitolul „familie” intră doar copii de vreme ce, pentru nevastă-sa, tocmai a impus o taxă ca să aibă spălăcita de unde lua banii necesari pentru şpaga electorală…
Ce draq de familie e aia care locuind la Bucureşti iar cucoana, în loc să stea acasă la cratiţă şi la cârpit chiloţii soţului, plimbă creanga pe la Bruxelles? Să fie oare înlocuită, pentru perioadele când madam titulara e plecată brambura, de o alta? (Nu zic că de una care e ministresă la Finanţe cum spun zvonurile… nu-i frumos să te bagi în zama omului)
**************
Iată mai jos, atât adus cu copy-paste cât şi în fotocopie textul publicat pe contul de Facebook a lui Victor Ponta din care unii au înţeles că îşi anunţă retragerea din viaţa politică.
Eu continui să mă întreb dacă nu cumva acest text este o pisică arătată lui Premierului de gaşca de escroci numiţi baroni locali pentru faptul că nu îi apără împotriva Justiţiei având în vedere că unul câte unul ajung la puşcărie.
Cred că e de remarcat poza cu puşcăriaşul Năstase, cel care l-a promovat în politică, cel care i-a fost ghid când a făcut doctoratul plagiat şi pe care a încercat să îl copieze în toate, lucru pentru care nu îi pot ura lui Ponta decât „La mulţi ani cu executare!”
Copy-paste
Am incercat in toata aceasta perioada sa folosesc pozitiile publice ocupate (secretar de stat, ministru, deputat, Prim-Ministru) pentru a schimba in bine tara in care eu si familia mea ne-am nascut si in care o sa traim tot timpul, cu bune si cu rele.
Cred ca acest an este cel mai greu dintre toti anii de pana acum (plin de abuzuri, persecutii politice, calomnii, nedreptati, tradari si dezamagiri) – dar si miza sa este enorma!
Trebuie sa punem capat tranzitiei de la societatea comunista (cu accesele sale securiste din ultimii 10 ani) spre o tara europeana, cu oameni mai linistiti si mai demni, guvernati de valori si obiective comune, nu de frica de mascati si de linsajul public din partea unor jurnalisti fascisto-comunistoizi!
In noiembrie, dupa ce castigam aceasta ultima si vitala batalie, ma voi putea declara multumit de ce am realizat! Si atunci imi doresc sa las locul in politica altora, mai tineri si mai putin marcati de regimul oribil al ultimilor ani. Iar eu imi propun sa recuperez cat voi putea de mult din timpul pe care in ultimii 13 ani NU l-am dat familiei si celorlalte parti bune si frumoase din viata mea.

Dragoste de parinte!
Dragoste de parinte…
Scrisoare adresata de Alexandru Vlahuta fiicei sale Margareta.
Nu am sa scriu ce am simtit citind deoarece este un moment in care fiecare dintre noi ar trebui sa fie doar cu el insusi.
“Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna, – sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea…al doilea…de! norocul si celelalte “pere malaiete”, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta este opera de fiecare clipa,- cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. Si de aceea vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita.
A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate; daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaie in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane doar sa stii ce vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine” ! Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa de-a Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.
Te imbratiseaza cu drag, Al. Vlahuta
Cand ai implinit saptesprezece ani.”
************
Sursa : Rokssana’s Blog
Scrisoarea Prințului Paul de România către unchiul său, exregele Mihai I-ul
Asemeni multor români, doresc să vă transmit și eu, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, “La mulți ani!”, multă sănătate și puterea de a accepta și respecta o realitate exprimată astăzi chiar de către dumneavoastră.
Ați folosit cuvinte mari și frumoase, unele așezate interesant, chiar poetic, altele cu tâlc, în niște fraze care ar trebui să rămână în memoria acestui popor.
Însă, înainte de orice, din sumele anilor pe care v-ați grăbit să-i socotiți și în care spuneți că ați servit națiunea română, trebuie să scădem cei 50 de ani de comunism în care nu ați făcut nimic pentru acest popor, în afară de a le transmite un “Crăciun Fericit” sau un “Paște fericit!”.
Datorită rădăcinilor germane de Hohenzollerni, familia noastră este cunoscută și respectată peste tot în lume pentru sinceritatea, corectitudinea, dedicarea, loialitatea, demnitatea și generozitatea membrilor săi.
Am curajul să declar, cu tristețe și regret, că realitatea pe care o trăim noi astăzi nu se datorează eforturilor și implicării familiei regale! Se datorează acelor copii despre care spuneți că le-am împrumutat țara și cărora trebuie să le-o înapoiem mai bună și mai frumoasă, mai corectă, mai demnă și mai respectată.
O familie regală apăsată de un trecut nu foarte onorabil și încercuită de șacali politici, care nu vor decât să vă foloseasca în interes de partid, nu are cum să convingă un popor, care și așa o duce greu, că ea este un ”simbol al trecutului, o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre”.
Așa cum a fost și momentul abdicării, încercarea de a mistifica istoria României prin schimbarea într-un mod total ilegal, a Constituției Regale într-o Republică, în ceea ce privește legea salică, probabil datorită lăcomiei unor membrii ai familiei, care nu au sânge regal, dar au interese proprii, nu are cum să aducă simpatia și respectul unei națiuni.
În numele tatălui meu, fratele dumneavoastră mai mare, pe care l-ați recunoscut în toate țările din lume unde ați avut de recuperat averea pe care v-a lăsat-o bunicul meu, MS Regele Carol al II-lea, mai puțin în România, pentru că așa v-au dictat cei pe care i-ați servit timp de 84 de ani, și în numele fiului meu, Prințul Carol Ferdinand, vă cer ca acum, în al 90-lea ceas, să ne arătați ce înseamnă demnitatea, curajul, loialitatea și modestia recunoscând și respectând ADEVĂRUL istoric din care și dumneavoastră faceți parte, însă nu așa cum acest popor minunat ar fi meritat.
Dumnezeu să binecuvânteze România!
Sursa: Blogul ASR Prințul Paul de România
http://www.printulpaulderomania.ro/noutati/229-scrisoare-ctre-unchiul-meu-fostul-rege-mihai
Comentariu Blue:
… deh, poate dacă Prințul Paul se scărpina puțin la portofel și îi cumpăra unchiului său un costum ca să arate și prin vestimentație respectul pe care spune că îl are față de Parlamentul României și față de români, poate suna altfel… Măcar așa, de ochii lumii.
Halucinanta scrisoare a Gabrielei Birsan, judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie
Scrisoare halucinanta a judecatoarei Gabriela Birsan catre CSM: „Cand v-ati dat votul pentru avizarea perchezitiei la domiciliul sotilor Birsan, ati spus cumva colegilor dumneavoastra de cate ori ati fost in domiciliul respectiv?
Cititi in continuare scrisoarea halucinanta a Gabrielei Birsan, judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie:
“- Doamna prof. univ. dr., judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii, Mona Maria Pivniceru, atunci când v-aţi dat votul pentru avizarea percheziţiei la domiciliul soţilor Bîrsan, aţi spus cumva colegilor dumneavoastră de câte ori aţi fost în domiciliul respectiv? Aţi spus cumva că, întâmplător, cunoaşteţi una dintre persoanele al cărei nume este atât de vehiculat în legătură cu numele judecătoarei Gabriela Victoria Bîrsan? Doamna prof. univ. dr., judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii, oare o minimă atitudine deontologică nu ar fi trebuit să vă determine eventual să vă abţineţi de la exprimarea votului? Eu cred că nu, pentru că a fi judecător înseamnă a fi om înainte de toate, iar dumneavoastră, deşi aţi avut şansa să cunoaşteţi un OM în adevăratul sens al cuvântului, aţi fost printre puţinii care nu aţi învăţat nimic de la persoana respectivă.
– Domnule judecător Cristi Danileţ, când v-aţi exprimat votul, în calitate de membru al Secţiei pentru judecători a CSM, oare nu aţi pus în balanţă faptul că în urmă cu 4-5 ani, când vă exprimaţi gândurile de judecător apăsat de sistemul în care vă desfăşuraţi activitatea, aţi primit o scrisoare de undeva de la Strasbourg de la titularul domiciliului pentru care v-aţi dat avizul de percheziţie, scrisoare pe care ulterior aţi prezentat-o cu atâta mândrie în cadrul reuniunilor asociaţiei din care făceaţi parte şi prin care profesorul de atunci vă spunea că e alături de dumneavoastră pentru că are o soţie judecător în acelaşi sistem? Domnule judecător, eu cred că un judecător trebuie să ia hotărâri responsabile şi pe care să şi le asume singur.
– Domnule judecător Horaţiu Dumbravă, în prezent preşedinte al CSM, când v-aţi exprimat votul, aţi pus vreo clipă în balanţă faptul că în anul 2007, cu ocazia unor întâlniri profesionale pentru unificarea jurisprudenţei, aţi înmânat judecătorului al cărui domiciliu urma să fie percheziţionat o hotărâre despre care aţi spus că este printre primele obţinute de la CNSAS ca urmare a solicitării formulate de asociaţia profesională din care făceaţi parte, hotărâre care privea judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie? Domnule judecător, personal cred că un judecător, atunci când adoptă o hotărâre, fie ea şi sub forma unui „aviz”, ar trebui să pună în balanţă mult mai multe elemente, pe lângă eventuale frânturi de convorbiri telefonice scoase din context.
– Doamna judecătoare Alina Ghica, membru al Consiliului Superior al Magistraturii şi, respectiv, al Secţiei pentru judecători, când v-aţi exprimat votul aţi pus în balanţă vreo clipă rugămintea pe care mi-aţi adresat-o personal de a participa la întâlniri cu judecătorii Secţiei pe care o coordonaţi la momentul respectiv la Curtea de Apel Bucureşti, în considerarea, spuneaţi dumneavoastră, a efectului pozitiv pe care îl are practica instituită de mine personal la Secţia de contencios administrativ de la Înalta Curţe de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte unificarea jurisprudenţei? Doamna judecătoare, am învăţat, ca vechi judecător sau poate „învechit”, că judecătorul trebuie să fie cumpătat şi mai ales echilibrat în luarea deciziilor care privesc într-o formă sau alta înfăptuirea actului de justiţie.
Şi pentru că eu cred că, din păcate, nu v-aţi pus nicio clipă aceste întrebări, vă asigur domnilor judecători, ca, de altfel, pe toţi colegii magistraţi care au crezut şi mai cred în mine că, în continuare, nu voi face decât să lupt cu singurele arme pe care le-am folosit în cele 3 decenii în care am îmbrăcat roba: legea şi principiile care guvernează aplicarea unei norme legale. Ştiu că am avut şi am lângă mine pe omul de la care am învăţat, învăţ şi voi învăţa ce înseamnă să fi OM, pentru că numai aşa poţi fi JUDECĂTOR.
P.S.: Probabil că, la citirea acestor rânduri, veţi fi votat deja în unanimitate şi reţinerea învinuitei, deoarece am convingerea că tot ceea ce a început în seara zilei de 6 octombrie şi va urma nu are NIMIC în comun cu înfăptuirea actului de justiţie pe care l-am slujit cu demnitate şi credinţă peste trei decenii.
Oricum, linşajul mediatic pe care cu unanimitate l-aţi încuviinţat şi care mă vizează nu numai pe mine, dar şi pe omul de la care aţi învăţat şi veţi continua să învăţaţi din paginile scrise, reprezintă deja o sentinţă de condamnare, aşa că, ce rost mai are să invocăm art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului?
Aşa aţi demonstrat, în sfârşit, care este menirea organismului mult râvnit, garant al independenţei justiţiei.
Gabriela Victoria BÎRSAN, judecător”