Penalii de la Senat vor pentru viitor un Președinte și parlamentari penali

În luna Mai, PNL depunea un proiect de lege prin care se interzicea ca persoanele care au fost condamnate penal definitiv să nu mai poată candida pentru funcția de Președinte al României sau ca parlamentar.

Alina Gorghiu

Inițiatoarea proiectului legislativ a fost Alina Gorghiu, mai mulți senatori ai PNL și USR figurând ca și cosemnatari.  ”În virtutea jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la integritatea funcţiei publice, am înregistrat astăzi (n.r. marţi) două iniţiative legislative pentru reglementarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească posibilii candidaţi la alegerile prezidenţiale şi parlamentare”, se arăta într-un comunicat de presă semnat de senatorul PNL, Alina Gorghiu.

Surprinzător sau nu, mai repede nu, Comisia Juridică de la  Senat și-a dat, luni, măsura valorii comițând un raport de respingere a proiectului de lege prin care era prevăzută interdicţia expresă pentru condamnaţii penal de a candida pentru funcţia de Preşedinte al României sau pentru cele de parlamentar.

Proiectul a fost iniţiat de către senatorul Alina Gorghiu, iar o parte din senatorii PNL şi USR figurează drept cosemnatari. Iniţiativa prevede modificarea Legii privind alegerea preşedintelui şi stipula că o condamnare penală definitivă duce la interzicerea dreptului de a candida la funcţia supremă în stat.

Decizia Comisiei Juridice de la senat este absolut logică de vreme ce PSD și ALDE sunt conduse, primul, de un condamnat penal (care mai așteaptă și alte condamnări) iar celălalt de un cercetat penal pentru mărturie mincinoasă cu intenția de a deveni candidați la Președinție. 

O astfel de lege ar lovi mortal în PSD, majoritatea parlamentarilor acestui partid au grave probleme cu legea. Mai nou, la PSD, cine nu are probleme cu legea nu prea poate avansa deoarece e considerat suspect și nu e promovat peste un anumit prag.

 

Penalii juriști din Senat au votat grațierea penalilor de la bulău …

3 Mai 2017… o dată de ținut minte.

Astăzi, juriștii din gașca de la Senat a Grupului Penal Organizat numit Parlamentul României,  a reușit să își dea arama pe față. Au votat un amendament care grațiază penalii condamnați pentru luare și dare de mită, trafic de influență. Da … cum ar veni, ”Free șpăgarii” .

Interesant e că, sub lumina lui ”Free Nuți” Traian Băsescu, fost comandant, fost președinte, actualmente devenit  luptător pentru cauza penalilor s-a implicat și a cerut (de parcă ar  considera cineva că mai reprezintă oarece în politica mioritică) să fie grațiată luarea de mită, susținând absolut aiuritor că mulți oameni politici sunt acuzați atât de această infracțiune, cât și de cea de abuz în serviciu pentru fapte săvârșite în campanii electorale, „când toate partidele s-au finanțat ilegal”- vorba lui.

E drept că omul are o vârstă și la câte flegme a luat în șuviță (era să zic ”freză” dar părea nerealist) s-o fi senilizat dacă a ajuns să spună ceva similar cu ”dacă fură toți nu e nimeni vinovat”.

„Luarea de mită – a susținut Băsescu, la dezbaterea în Comisia juridică a Senatului pe marginea legii grațierii – am propus-o pentru grațiere având în vedere că se face eventuala grațiere cu plata prejudiciului și având în vedere că nu discutăm de recidiviști. (…) Până la ultima lege a finanțării campaniilor electorale, toate partidele pot fi acuzate, așa cum s-a și întâmplat cu foarte mulți oameni, și de luare de mită și de abuz în serviciu, lucruri pe care se cam merge. Eu sunt de acord să fie pedepsiți cei care au dus banii acasă. Și trebuie pedepsiți. Banii ăștia s-au dus în geci, în umbrele, pentru că așa au funcționat lucrurile în realitate. Dacă ne facem acum că au venit fecioarele Maria, neprihănite, și Parchetele noastre pleacă pe această linie, asta a creat o atmosferă de supunere a clasei politice, dacă observați. Toți oamenii politici care au trecut prin campanii, cu excepția ultimei campanii, din 2016, pe noua lege — și aici mă refer și la oamenii politici și la partidele care au trecut prin alegerile din 2014, au aceste probleme”. 

Și cum, când cineva care iasă în arătură, niciodată nu înțelege că trebuie să se oprească, Băsescu a continuat:

„Dacă vrem să legăm toate partidele putem să o ținem așa. Eu cred că trebuie să vină un moment zero. Este părerea mea. Comisia face ce vrea, dar să avem curaj să ne asumăm ce a fost. Sigur, dacă vrem să ne menținem rezervorul de viitori penali, care încă n-au fost denunțați de oamenii de afaceri, nu facem nimic. (…) Insist pentru grațierea acestor fapte, care unele sunt considerate acte de corupție, altele sunt considerate infracțiuni de serviciu. (…) Știu toate instituțiile că partidele s-au finanțat ilegal. (…) Cred că e momentul să punem capăt și numai printr-o grațiere se poate pune capăt având în vedere că avem o nouă lege de finanțare a partidelor politice” – a explicat Băsescu, având senzația că dacă spune că toate partidele fură spune cineștie ce noutate.

Nu credeam că voi trăi destul să pun că sunt de acord cu ce spune senatorul PNL Daniel Fenechiu, dar nu am cum să nu spun că mi se pare OK   că liberalii nu vor susține „un amendament privind grațierea niciunei fapte de corupție”.

De asemenea, nu am cum să nu remarc declarația reprezentantului USR, senatorul George Dircă:

„Nici USR nu susține sub nicio formă grațierea niciunei fapte de corupție. Trebuie să transmitem, avem obligația să transmitem un mesaj foarte important, ca faptele de corupție, chiar dacă sunt la prima faptă sau nu, nu trebuie grațiate sub nicio formă. Este foarte important ca toată lumea să înțeleagă că odată ce ai ajuns într-o funcție publică nu trebuie să faci abuz de acea funcție, nu trebuie să iei mită, nu trebuie să soliciți mită pentru a îndeplini sau nu un act și trebuie să înțelegem că societatea românească trebuie să devină mai responsabilă, iar cineva care ajunge într-o funcție publică trebuie să-și exercite acele atribuții cu bună credință, nu în interesul de a acumula averi personale” – a spus George Dircă.

Decizia de grațiere a acestor fapte a fost luată în comisie cu cinci voturi ”pentru” și trei ”împotrivă”.

Nu bag mâna în foc, dar, prin această decizie se pare că penalii juriști de la Senat tocmai și-au băgat picioare (asta ca să mă exprim academic) în ceea ce se numește separația puterilor în stat. Practic prin votarea acestui amendament, respectivii fac praf niște decizii (sentințe) ale Puterii Judecătorești.

Dacă mai punem aici și intenția parlamentarilor de a crea acel rahat de comisie de anchetă, Parlamentul României devine un fel de superputere care calcă în picioare Puterea Judecătorească, pe cea executivă putând oricum să o controleze cât se poate de legal … o moțiune de cenzură și Guvernul devine istorie.

P.S. Cum era aia? Că Parlamentul este reprezentantul voinței electoratului? Când mama dracului o fi spus electoratul că vrea să fie scoși din pușcării megapenalii condamnați pentru luare și dare de mită și pentru trafic de influență? Stau și mă întreb …ce sens mai au  în țara asta justiția și organele de anchetă dacă Parlamentarii fac anchete și anulează prin grațiere sentințele judecătorești? 

Pentru ei se poate, pentru „turmă” ba …

Motto: „Fiecare popor îşi are conducătorii pe care îi merită”

Stranie ţară România …

În campaniile electorale politicienii nu mai ştiu cum să te facă pe tine, membru al turmei care urmează a le da voturile ce ar urma să îi legitimeze, să crezi că ei nu au alt ţel în viaţă decât să te facă pe tine să trăieşti tot mai bine. Dacă îi asculţi aproape că te întrebi dacă nu cumva rigolele vor inunda străzile cu lapte şi miere.

Toate guvernele pe care le-am avut nu mai conteneau să taie câte o amărâtă de taxă sau impozit şi să prezinte asta ca o mare victorie … cum surse de finanţare se găsesc ceva mai greu, golul de la buget creat de dispariţa respectivei surse de finanţare, dacă se poate, pe ascuns apar zece alte taxe noi, sau se cresc unele deja existente.

Prima dată, când e vorba de scoaterea respectivei taxe ţi se spune cât de performantă a devenit economia şi cât de bine ştiu ei să adune taxele, când se vorbeşte, totuşi, de acele creşteri de taxe ni se servesc ca argument lipsa de bani şi modul în care acea creştere va servi bunăstării noastre.

Să ne amintim doar taxa din benzină pe care a băgat-o Ponta. Fiecare servea motivele care îi veneau în cap, rar folosint doi aceeaşi motivare. Ziceau că se vor face autostrăzi ca la balamuc, evident nespunând că la finalul mandatului guverunului Ponta ultim aveam mai puţini kilometrii de autostrăzi decât la începutul mandatului.

De asemenea nu odată aflam cât de baban vor creşte salariile şi pensiile turmei… unii ziceau 10, alţii 15%…

Şi s-a trecut la măriri… Înalţilor demniotari li s-au mărit de 3 ori veniturile… am văzut cu, peste noapte bugetul Preşedinţiei s-a ales cu o mărire de 40% …

Practic gradul cu care cresc veniturile şi alocările scade cu cât scazi înălţimea la care este entitatea respectivă pe piramida puterii…

Parcă dorind să mai facă o glumă sinistră, deşi de 25 de ani avem parte doar de un maraton de glume sinistre care ne ustură rău de tot, glume care, ca putere de cumpărare fac ca România nu doar să fie tot în coada Europei la nivelul de trai, dar chiar să crească ecartul faţă de cei care ne preced.

Şi asta în contextul în care aflăm că la noi economia creşte mai abitir decât Făt Frumos născut în bălegar şi îndopat cu îngrăşăminte chimice.

Iată că, în contextul în care madam ministresa de finanţe ne spunea cu cinism că românii ai uitat fire-ar ei au dracu să trăiască din 2 lei, săptămâna aceasta Camera Deputaţilor şi Senatul şi-au votat măriri de 27 de milioane respectiv 36 de milioane lei. Unde mai pui că taman acum liu se pare că maşinile nu se mai ridică la standardele pe care le merită.

Între noi fie vorba, probabil le-o fi ruşine oamenilor să se ducă la Beciul Domnesc la bordul cineştie cărei rable.

Dacă spui că nu e OK să se spună că salariul minim ar trebui mărit cel dintâi, abia apoi să îşi mărească ei, politicianii drepturile, creşterile să se facă de jos în sus eşti taxat drept populist …

Aş putea pune pariu că vom vedea cum politicienii vor cere deconturi pentru felicitările de Anul Nou sau de Crăciun … şi altele şi altele … la fel cum vom vedea iar că li se va umple parcarea de sarsanale cu „produse sănătoase…

Frumos… de fapt au şi dreptate, când te-ai învăţat cu foamea, parcă e mai uşor de suportat…

Şi totuşi, de ce o fi îndrăznit parlamentarii să îşi voteze măriri de buget peste cele propuse de Guvern? Pentru că pot …

Luni, 14 decembrie 2016, Camera Deputaților şi Senatul și-au votat un nou buget, mai mare cu 27 de milioane de lei decât ceea ce era prevăzut în forma propusă de Guvern, urmând să retrimită Comisiilor de buget proiectul pentru a fi modificată Legea bugetului, iar la Senat suplimentarea este de 36 de milioane lei.

Iniţial Camera Deputaţilor primea de la Guvern p propunere de buget de 313,7 milioane de lei, dar a solicita Ministerului de Finanţe o majorare de 27 de milioane de lei, Ministerul Finanţelor răspunzând că Parlamentul va primi aceşti bani la rectificarea bugetară. La fel şi Senatul. Acesta a solicitat o majorare de 36 de milioane de lei pentru bugetul propriu, din aceleaşi considerente. Răspunsul ministerului a fost identic, ministrul Anca Dragu promiţând fonduri suplimentare la rectificare.

Această formulă a fost şi votată iniţial în Comisiile de buget finanţe, unde s-a aprobat bugetul Camerei Deputaţilor şi al Senatului în forma transmisă de către Guvern, luni, însă, înaintea plenului reunit care urma să discute bugetele tuturor ordonatorilor de credite, Camera Deputaţilor s-a reunit într-o şedinţă şi şi-a  votat o formă proprie a bugetului, în care a fost inclusă şi majorarea de 27 de milioane de lei. Senatul a fost mai rapid, acesta îşi votase deja, de săptămâna trecută, un buget majorat cu 36 de milioane de lei.

Există surse surse politice care susţin că, aceste două propuneri vor fi transmise către Comisiile reunite de buget, care vor modifica proiectul Legii bugetului de stat pe 2016, adoptat duminică seară, pentru includerea sumelor suplimentare. Sursa de finanţare va fi Ministerul de Finanţe, de la capitolul Acţiuni Generale, susţin aceleaşi surse.

Astfel, în plen, se vor  transmite noile bugete ale celor două Camere, cu o suplimentare totală de aproximativ 63 de milioane de lei (cam 14 milioane de euro).

Chestiunea a provocat un scandal la prima şedinţa a Comisiilor de buget în  care s-au discutat, sâmbătă, proiectul bugetului.

Soluţia adpotată a fost una de compromis. Cele două Camere ale Parlamentului vor primi bani în plus, însă nu sub forma unor amendamente adoptate în Comisii, ci sub forma unei rectificări pozitive, în 2016.

Luni, comisiile reunite de buget au aprobat, majorarea bugetelor Camerei Deputaţilor şi Senatului, ca urmare a hotărârilor plenurilor celor două Camere, cu unanimitate de voturi, suplimentare totală fiind de aproximativ 81 de milioane de lei.

În context, Preşedintele Comisiei de Buget, Finanţe a Camerei Deputaţilor, deputatul PSD Viorel Ştefan, a declarat: „Vă propun să fiţi de acord să înlocuim anexele care conţin cele două bugete, al Camerei Deputaţilor şi al Senatului, din forma adoptată iniţial, în forma care corespunde hotărârilor celor două Camere ale Parlamentului. La Camera Deputaţilor de la 295 de milioane de lei ajungem la 340 de milioane de lei, o diferenţă de 45 de miloane de lei. La Senat de la 130 la 166 de milioane de lei, o diferenţă de 36 de milioane de lei”.

Viorel Ştefan a spus că majorarea bugetelor se impune ca urmare a creşterilor salariale de 10%, dar şi ca urmare a producerii efectelor ordonanţei privind majorarea indemnizaţiilor înalţilor demnitari.

Ministerul Finanţelor Publice, care este sursa de finanţare a majorărilor celor două bugete spune că: ”Anexa Ministerului Finanţelor Publice, finanţare acţiuni generale de la titlu de cheltuieli alte transferuri”.

Cred că este de remarcat că majorarea bugetelor Camerei Deputaţilor şi Senatului a fost votată cu unanimitate de voturi (repet: Camera Deputaţilor primea, iniţial, de la Guvern, 313,7 milioane de lei, însă deputaţii au solicitat Ministerului Finanţelor o majorare cu aproximativ 27 de milioane de lei, pentru plata majorărilor salariale decise de Guvern în ultimele luni. Ministerul Finanţelor a anunţat că Parlamentul va primi aceşti bani la rectificarea bugetară; iar Senatul, a solicitat o majorare de 36 de milioane de lei pentru bugetul propriu, din aceleaşi considerente. Răspunsul ministerului a fost identic, ministrul Anca Dragu promiţând fonduri suplimentare la rectificare.)

NARCISA IORGA: „Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” … s-a schimbat doar modul de adresare …”

NARCISA IORGA: „Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” în care-i cerea lui Traian Băsescu intervenția în dosarul Patriciu și până luni, când i-a cerut lui Klaus Iohannis demiterea șefilor DNA și Înaltei Curți, Tăriceanu n-a învățat mare lucru. A schimbat doar modul de adresare: în bilețelul roz se adresa amical, convins că totul va rămâne între ”aliați”; în scrisoarea deschisă se adresează instituțional și decide să o facă publică…”

Feriți-vă de Tăriceanu…și când vă face daruri!

.

Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” în care-i cerea lui Traian Băsescu intervenția în dosarul Patriciu și până luni, când i-a cerut lui Klaus Iohannis demiterea șefilor DNA și Înaltei Curți, Tăriceanu n-a învățat mare lucru. A schimbat doar modul de adresare: în bilețelul roz se adresa amical, convins că totul va rămâne între ”aliați”; în scrisoarea deschisă se adresează instituțional și decide să o facă publică. Fondul a rămas însă același. În ciuda frazelor sforăitoare pe care le rostogolește televizat, inadmisibil de agramat, despre statul de drept, Tăriceanu demonstrează că nu s-a obișnuit cu ideea că justiția trebuie să fie independentă.

Călin Popescu Tăriceanu profită politic de cazul impresionant al Marianei Rarinca, femeia care a fost achitată după ce a fost arestată șase luni sub acuzarea de șantaj la adresa președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cere demiterea Liviei Stanciu pentru că a făcut denunț, ca și când el și-ar fi dat demisia după ce Traian Băsescu a făcut public bilețelul prin care intervenea în sprijinul prietenului său sau după ce Monica Macovei a spus că a chemat-o la ordin când era ministru al Justiției. Nici după ce hotărârea Senatului în privința lui Dan Șova a fost declarată neconstituțională nu și-a dat demisia Tăriceanu, ba dimpotrivă. Pare să se războiască acum cu DNA, care-i cere într-un anumit termen documente de la Comisia pentru Regulament să vadă, probabil, de câte ori s-a discutat despre modificarea acestuia, deși niciodată nu s-a pus în acord cu Constituția, așa cum cerea Curtea Constituțională cu opt ani în urmă.

În lupta asta Tăriceanu nu e singur, ci îi are în spate pe sforarii care îl manevrează, dându-i doar impresia că e important. Au prins momentul, îi exploatează impactul emoțional și, aparent, atacă vârfurile a două instituții reprezentative în lupta anticorupție. Scopul demersului nu este, de fapt, demiterea Laurei Codruța Kovesi și a Liviei Stanciu, căci știu că acest lucru nu este posibil. Ei urmăresc și decredibilizarea celor doi magistrați, dar scopul primordial se arată deplin la finalul scrisorii adresate președintelui Iohannis: ”vă rugăm, Domnule Președinte, să vă alăturați neîntârziat și fără rezerve Parlamentului României în demersul acestuia de a modifica Codul de procedură penală în sensul eliminării arestului preventiv pentru infracțiunile comise fără violență și a înlocuirii prin  ca precondiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale”. Adică, inițiativa legislativă a senatorului PSD Șerban Nicolae, adoptată tacit de Senat și aflată acum în dezbaterea Camerei Deputaților.

Faptul că Mariana Rarinca a fost arestată timp de șase luni este o dramă. Instanța a achitat-o. Evident, cele șase luni de arest nu-i mai pot fi înapoiate nicicum. E de înțeles că acest caz produce emoție, poate chiar revoltă. Cu libertatea unui om nu te poți juca. Faptul că acest caz e folosit politic este însă intolerabil. Pe de altă parte, într-o țară ca a noastră, în care mai toți liderii politici stau la pândă așteptând cea mai mică eroare pentru a mai da un brânci pe scări justiției, atât procurorii, cât și judecătorii trebuie să fie extrem de precauți când iau decizii de acest tip. Excesul de zel nu are ce căuta în sistemul judiciar. Acum, la Cotroceni nu se mai află un președinte dispus să se ia la trântă cu Parlamentul, atunci când vrea să strâmbe legi. Avem un președinte altfel, căruia președintele Senatului îndrăznește să-i scrie că prevederile din legea penală au devenit ”un flagel real ce distruge viața și încalcă demnitatea a mii de cetățeni obișnuiți”, iar despre magistrații care le aplică afirmă că au ”interese oculte”. Acțiunea e rapidă, strategia bine pusă la punct, lovitura poate fi fatală.

Joia trecută, Mihai Gâdea a avut-o invitată pe Mariana Rarinca în studioul Antena 3. După modul specific de a trata subiectul, a fost primul semn că va începe un demers cel puțin interesant al acestui post față de mai vechii clienți ai săi, magistrații. Rețeta e copy-paste după suspendarea președintelui Băsescu și demiterea membrilor CSM Cristi Dănileț și Alina Ghica. Câteva emisiuni, câteva declarații ale unor lideri politici care, pentru început, nu sunt tratate ca fiind deosebit de importante, ci doar, așa, în trecere. Urmează ediții speciale, susținerea asociaților profesionale, idei pentru petiții publice, mobilizări de stradă (dacă e nevoie), toate împachetate abil și servite publicului însetat de ”dreptate până la capăt”. Mircea Badea deja a lansat aseară ideea că ” în țări civilizate, asemenea decizii ar fi scos lumea în stradă, dar poate nu e târziu nici la noi”.

Ce a urmat după ce a devenit publică scrisoarea trimisă de Călin Popescu Tăriceanu președintelui Iohannis? A intervenit telefonic în emisiunea Danei Grecu Tăriceanu însuși. Misterios, n-a dezvăluit demersul pe care-l va face azi, în Senat, ”după ce va discuta cu colegii”. Moderatoarea a manifestat curiozitate. Tăriceanu n-a cedat, a creat suspans. Radu Tudor părea că știe și sugera ”să se creeze presiune publică”, ”să se apeleze la ministrul Justiției”. Altul venea cu ideea ”să fie o petiție susținută de către toți cetățenii acestei țări”… Tăriceanu și-a jucat rolul. Manevră politicianistă ambalată, ca atâtea altele, în hârtia poleită a susținerii cauzei unor oameni simpli, neajutorați. Înăuntru, darul otrăvit. Adaptând fraza lui Vergiliu, feriți-vă de Tăriceanu chiar și când vă face daruri! Nu plânge el de mila Marianei Rarinca, chiar dacă o invocă în scrisoarea către Iohannis. El e doar un paravan pentru puciștii care, simțind că șeful armatei e slab, tatonează terenul, apoi atacă la punct fix, pe mai multe flancuri. PSD n-a scos capul deocamdată din tranșee, dar e pe poziții. Va ieși la momentul potrivit. Victor Ponta e plecat din țară, la fel ca în ”marțea neagră”. L-a trimis sol pe Tăriceanu, în timp ce media de casă face zgomot. Puciștii din 2012, în marea lor majoritate, s-au regrupat, și-au schimbat tactica de luptă, nu și scopul: asaltul asupra instituțiilor de justiție care le pun probleme. Atunci au avut o tentativă eșuată. Acum o desăvârșesc. Iohannis are o reacție mult prea slabă comparativ cu gravitatea actelor ce se pregătesc.

Autor:

Narcisa Iorga 

Sursa:

cutiapandorei.net

evz.ro

CĂLIN POPESCU TĂRICEANU, liberalul roşu, este dovada vie că cei care, de dragul parvenirii, o fac pe nărodul, chiar devin nărozi

În loc de motto:

 La Călin Popescu Tăriceanu prea multe blonde, setea prea mare de putere, compromisul nesimţit de dragul parvenirii, în viaţa omului duc la imbecilizare prin distrugerea creierului, glanda respectivă devenind, în timp, din glanda gândirii, sursă de hrană pentru mătreaţă.

Individ total lipsit de de un simț elementar al ridicolului, dar cu o sete nemărginită de putere, de-a lungul carierei sale politice Călin Popescu Tăriceanu a fost întotdeauna dispăus la compromis de cea mai joasă speţă.

Pentru a parveni nu a avut niciodată vreo reţinere în a „face frumos” pentru a pălea unora sau altora care l-ar putea propulsa un pic mai sus, iar odată ajuns acolo,  a fost dispus la orice compromis pentru a se menţine.

Inapt în a se autoevalua cu obiectivitate pe sine şi situaţia în care se găseşte, Tăriceanu a făcut întotdeauna compromisul necesar pe moment complet dezinteresat de urmările faptelor sale.

Marionetă prin definiţie, Tăriceanu a dovedit şi în cazul Şova extrem de util stăpânilor cărora li s-a pus la dispoziţie.

Se spune că cine face prea mult pe nărodul sfârşeşte prin a deveni nărod. La Tăriceanu deja s-a întâmplat, asta  dacă nu cumva el a fost nărod din naştere.

Există un principiu peste care nu se poate trece. Orice lege, regulă sau regulament care nu se înscrie în cadrul constituţional este nulă de facto şi trebuie armonizată.

Tăriceanu şi nici un alt senator nu a avut niciun fel de problemă în ceea ce priveşte existenţa articolului care depăşea limitele constituţiei şi care spunea că aprobarea pentru arestarea unui senator se poate da cu votul majorităţii senatorilor şi nu doar a celor prezenţi cum prevede regulamentul Senatului.

Explicaţia pentru introducerea acestei prevederi fiind că s-a încercat exact evitarea unor situaţii în care votul să fie manipulat prin neprezentarea unora.

Făcând pe prostu’ Tăriceanu nu a avut nici o jenă di a mina neînţelegerea, când se vorbea de constituţionalitatea acelui articol, el o ţinea pe a lui, cică Senatul ar fi suveran… uimitor, nu?

Ei bine această suveranitate, în mintea lui de slugoi pus pe parvenire, trece chiar şi peste Constituţie, legea supremă care are rolul de a defini o ţară prin trasarea limitelor desfăşurării jocului.

Aflat la dezbaterile Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituției, Tăriceanu mimând nărozia congenitală a declarat:

 „Parlamentul începe să împartă suveranitatea în privința misiunii sale legiuitoare cu Curtea Constituțională. Această împărțire de suveranitate o acceptăm ca atare sau încercăm să o corectăm și să lăsăm Parlamentul singura instituție legiuitoare din România. Observam de curând, săptămâna trecută, CCR ia decizii care sunt obligatorii pentru Parlament, e un lucru nu știu dacă chiar inedit, dar aproape inedit”.

Spre finsalul şedinţei respectivei comisii, ca şi cum nu ar fi fost destul de ridicol, Tăriceanu a considerat că trebuie să spună:

„După cum vedeți, Parlamentul nu mai este singura putere în stat legiuitoare, ci facem acest lucru de o anumită bucată de vreme împreună cu Curtea Constituțională, care legiferează la rândul ei în paralel cu Parlamentul. Nu am spus că CCR nu ar trebui să aibă un control de constituționalitate, dar am această obiecțiune și acest punct de vedere pe care îl ridic în dezbaterea publică, cu tot respectul pentru rolul Curții Constituționale. Însă cred că din onestitate nu pot să nu fac acest lucru, cred că e o chestiune care nu este observată numai de mine, ci și de alți probabil oameni politici și specialiști în drept constituțional”,

Întrebat la finalul ședinței Comisiei ce a dorit să transmită, Tăriceanu a arătat că Parlamentul nu mai este singura putere legiuitoare în stat.

„După cum vedeți, Parlamentul nu mai este singura putere în stat legiuitoare, ci facem acest lucru de o anumită bucată de vreme împreună cu Curtea Constituțională, care legiferează la rândul ei în paralel cu Parlamentul. Nu am spus că CCR nu ar trebui să aibă un control de constituționalitate, dar am această obiecțiune și acest punct de vedere pe care îl ridic în dezbaterea publică, cu tot respectul pentru rolul Curții Constituționale. Însă cred că din onestitate nu pot să nu fac acest lucru, cred că e o chestiune care nu este observată numai de mine, ci și de alți probabil oameni politici și specialiști în drept constituțional”.

Adică preşedintele Senatului recunoaşte calitatea Curţii Constituţionale în a exercita controlul de constituţionalitate, dar asta nu s-ar aplica Senatului şi legiferării exercitate de acesta.

Din câte ştiam această activitate a Senatului, cea de a legifera, este specificată exact în Constituţie… dacă o scoatem de acolo Senatul ar deveni un fel de SRL unde o sumă de penali se odihnesc şi trag vânturi între două mânării menite să le aducă şi mai mulţi bani în conturi şi să îi protejeze.

Pe lângă nerozia care pare a face ravagii tot mai mari în mintea şi viitorul  politic al lui Tăriceanu, se pare că aceasta este însoţită şi de o nesimţire fără limite.

Șeful Senatului nu s-a sfiit să îi critice și pe procurorii DNA, care îi ceruseră să transmită documente despre Dan Șova și alți senatori față de care au existat cereri de urmărire penală, reținere și arestare preventivă. Adică, pur şi simplu, el consideră că este dincolo de limitele bunului simţ  ca cineva să îl scoată din starea de vegetare de care şi-ar el dori să aibă parte.

Procurorii anticorupție au trimis miercuri încă  două cereri separate la Senat. Una este pentru senatorul PSD Dan Șova, iar cealaltă se referă la ceilalți parlamentarii pentru care procurorii au făcut cereri de urmărire penală, reținere sau arestare preventivă în perioada 2014-2015.

Tăriceanu a calificat drept „inedită” cererea DNA, dar a spus că aceasta nu va întâmpina „opreliști”.

P.S. 1 … Să zicem că în Senat există o mulţime (pentru că sunt mulţi) de lepre care îl ţin pe Tăriceanu în funcţia cea mai înaltă pentru că, prin teatrul absurdului prestat de acesta, îi apără îngreunând mersul Justiţiei. Oare de ce puţimea (pentru că sunt puţini) de senatori care sunt cinstiţi (hehehe … da, ştiu că e o afirmaţie naivă) nu stau cu pancarta de gât în greva foamei ca să arate că ei nu au nevoie de astrfel de susţinere?

Oare asta nu s-o datora faptului că oricare din senatorii ( parlamentari ) mioritici, indiferent de partidul de la care provin, pot fi acuzaţi de fapte de corupţie? De exemplu, oare se tem că dacă i-ar veni ANI dorinţa să ştie cum şi-au finanţat campaniile electorale în care au făcut cheltuieli de nababi, nu ar putea să justifice banii cheltuiţi până la capăt?

Cu sau fără legătură, oare vreunul din cei care se zbat să îşi salve colegii de „agresiunea” Justiţiei în timp ce îşi pregătesc pensii şi tot felul de nebunii care să lefacă voaţa un şi mai dolce farniente, şcolile, spitale şi armata sunt subfinanţate, extrem de mulţi bni ajungând în cuntutile lor, ale aleşilor pe căi extre de dubioase? Oare se întreabă de ce mulţi români trebuie să renunţe la o aspirină pentru a mânca o eugenie? … la altfel de delicatese ar fi cam greu să se gândească cei mai mulţi români…

Oare se întreabă domnii şi doamnele parlamentari de ce românii preferă să plece în străinătate unde să presteze munci pe care băştinaşii nu doresc să le facă, pe nişte salarii considerate acolo ridicole ?

Oare nu se tem ei, parlamentarii care înţeleg termenul de „aleşi” ca fiind „cetăţeni de rasă superioară” că într-o zi poporul se va sătura de jalnicul spectacol de căcănărie, minciună şi dispreţ afişate cu ostentaţie va împinge „turma” la gesturi necugetate (oare?) care îi va mătura cu întreg neamul lor ca pe nişte gunoaie?

Oare nu se teme Tăriceanu că această atitudine îl va împinge pe unu care îl va recunoaşte în trafic să între cu maşina în el de nu va mai rămâne di  el nici rahat de analiză iar din Hurley-ul cu care se tot dă mare nu vor mai rămâne nici măcar bujiile?

Oare clasa asta politică este atât de imbecilă încât să nu realizeze că într-o zi la alegeri nu se va mai prezenta nimeni lăsându-i astfel în imposibilitatea de a se mai legitima cu sintagma „aleşii poporului”?

P.S.2 … Dacă cineva din aporopierea lui Tăriceanu se întîmplă să citească aici, l-aş ruga să îi transmită ceva.

1. Prea multe blonde, setea prea mare de putere, compromisul nesimţit de dragul parvenirii în viaţa omului duc la imbecilizare prin distrugerea creierului, glanda respectivă devenind, în timp, din glanda gândirii, sursă de hrană pentru mătreaţă cum e în cazul dumnealui.
2. Cine face prea mult pe nărodul riscă să rămână aşa …

Oare sexy senatoarei Vasilica Steliana Miron nu i-ar ajunge banii pentru coafor nici dacă nu şi-ar face şi masaj cu finalizare? (Ce legătură o fi între pensiile parlamentarilor şi banii ei de coafor?)

Zilele astea, pentru a nu ştiu câtea oară am constatat că avem o clasă politică monstruoasă şi o presă bolnavă de o obedienţă furibundă …

Absolut stupefiat am aflat de pe la Antena3  că ceea ce-i mână în luptă pe PSD ca să îşi mărească pensiile nu ar fi de fapt faptul că şi-ar mări lor pensiile cu că lui Traian Băsescu i-ar creşte pensia cu vreo 8000 de lei lucru care ar duce la Băsescu să aibă nişte venituri care ar sălta biunişor de 10.000 de lei…

Ar urma ca pensiile politicianilor să crească în funcţie de mandate, cele ale celor cu trei sau mai multe mandate ar sălta cu vreo 4000 de lei în plus faţă de cea ce aveau deja.

Proiectul a fost semnat de 256 de parlamentari de la toate partidele. Chiar dacă cei de la PNL ca de obicei spun că ei nu vor aceste măriri de pensii, nu au ezitat unii ditre ei, să semneze respectiva propunere legislativă.

Argumentaţiile aduse în susţinerea a ceea ce ziceau parlamentarii care mergeau la televiziuni erau de domeniul filmelor cu proşti.

Un astfel de deputat cu oarece greutăţi evidente de exprimare, Petru Daea (personal nu am mai auzit acest nume), unul din semnatarii proiectului,  intrat la telefon în emisiunea Danei Grecu „La Ordinea Zilei” de la  Antena3 aducea ca argument „Şi în 2007 şi acum, o necesitate a determinat realizarea acestui act normativ. De unde a izvorât această necesitate – Pentru că există o diferenţă imensă între angajat şi parlamentar.”. Deci „a izvorât dintr-o necesitate” nu am priceput, poate Antena3 îi va oferi spaţiul necesar să explice odată când nu îi va mai patina mintea pe motive etilice. Totuşi, admirabil era faptul că omul ştia el că trebuia să zică ceva… ce? … Va afgla când va întreba la partid.

E drept, a încercat el săracu să pozeze în victimă, doar că până ajungea la prima virgulă uita cum începuse, e drept că nu prea e logic ca cineva plătit pe bani grei de la buget, şi nu e vorba doar de indemnizaţia lui de parlamentar ci de toate sumele pe care le încasează  din deconturi sau sume forfetare şi care ajung undeva pe la 25-30.000 RON. (250 – 300 de milioane de lei vechi).

Ceva, ceva, deşi tot uita ce dorea să zică la un moment dat vine cu un mega argument. Calcului sueni necesare nu ar fi fost făcută pe Dâmboviţa cu e inspirat din spaţiul UE… Adică să aibă venituri cum au unii parlamentari de prin Germania sau Suedia să zicem… Interesant, niciodată nu am văzut vre-un parlamentar care să spună că şi alegătorii lui ar trebui să câştige ca alegătorii omologilor lui nemţi sau suedezi …

Şi ca să fie cât mai convingător, după o altă fractură logică, explicabilă tot prin gradul de îmbibaţie etilică Daea şi-a încheiat intervenţia cu fraza: „Noi am socotit că creştem calitatea şi performanţa Parlamentului”.

Interesant … foarte interesant… Adică eficienţa Parlamentului ar creşte consistent dacă peste ani şi ani pensiile parlamentarilor ar creşte.

Şi Daea ăsta nu e singurul care după ce o ia prin arătură o ţine tot aşa…

Un altul, acum vreo două sau trei zile,  aflat întrun  studiou la România TV, împreună cu alţii care cred că nici acasă nu se duc pentru a nu-şi pierde locul de invitat şi care îi dădeau dreptate din cap de văceau febră musculară la în studiou la România TV şi vorbind tot de pensie, făcea grave confuzii legate de momentul în care i-ar creşte lui veniturile.

„Vreau să vă întreb ceva – zicea el – credeţi că din 5000 de lei (50 mil lei vechi n.a.), DUPĂ CE TE-AI ZBĂTUT PENTRU BUNĂSTAREA CELOR CARE TE-AU VOTAT,  poţi trăi decent?” …

Da, omul s-a zbătut de s-a rupt.

Se par că individul a uitat că la ei, anul ţine doar şase luni, una peste alta, restul fiind vacanţe luate subt diferite alibiuri, ca să nu mai spunem că la parlamentari (nu chiar toţi, doar marea majoritate) începe miercurea. Marţea deşi sunt ajunşi în Bucureşti, nu se duc la serviciu pentru că sunt obosiţi după aşa drum lung din colegiu până la Bucurşti, iar joia e zi scurtă deoarece vinerea trebuie să fie deja acasă. Am zis acasă nu în colegiu pentru că s-ar fi înţeles că s-ar prezenta la Biroul Parlamentar din colegiu… ceea ce ar fi fost o aberaţie să credem.

Nici doamnele şi domnişoricile politichiei mioritice nu fac excepţie de la a cheltui mult pentru a şi sexoase şi a  plăcea pupilei colegilor lor.

Probabil la cheltielile unora din acestea, de ex. Alinuţa Gorghiu, Cristina Pocora, sexypoliticiana Vasilica Steliana Miron, ori năbădăioasa Cătălina Ştefănescu (vezi foto de mai jos) se gândeau şi cei care au comis proiectul legii pensiilor speciale pentru parlamentari… trasul de fiare la sală şi ţinutele (tocuri cui, fustă pană create special) făcute de creatori celebrii costă nu glumă. Mii de …

Totuşi, senatoarea devenită subit PNL-istă, Vadilica Steliana Miron cunoscută ca „senatoarea sexy”, într-o declaraţie pentru Evenimentul Zilei  care este evident că poazte să facă multe, spune că îşi gândeşte singură ţinutele care apoi sunt realizate la o fabrică din Suceava… Legat de faza cu gânditul, aici am o mare îndoială … dacă avea aceasdtă capacitate ar fi realizt că o ţinută făcută într-o fabrică ce lucrează producţie de serie e cam ca şi cum ai coimanda unei fabrici de automobile să îţi facă o maşină după un proiect propriu.

„Ținutele de la Senat sunt, în mare parte, realizate la o fabrică din Suceava. În fiecare joi mă duc la fabrică și, împreună cu doamnele de acolo, îmi creez ținutele pentru săptămâna următoare. Vineri mă duc la probă, iar sâmbătă am ținutele acasă” – zicea liberala  senatoare sexy, pentru a adăuga că – „Prefer hainele și pantofii de la producătorii locali. Am și discount-uri foarte mari … Niciodată nu m-am îmbrăcat de două ori la fel. Prefer ținute mai ieftine” – a mai spus sexy senatoarea.

Evident că tot pe motiv că glanda care îi hrăneşte mătreaţa, Vasilica Miron a declarat că salariul de parlamentar nu îi ajunge „nici pentru coafor” şi că are noroc că o susţin soţul şi părinţii.

Din câte zice, salariul său de parlamentar este undeva în jur de 1000 de euro, conform declaraţiei de avere din 2014, ea ar fi încasat în anul anterior 60.410 RON din indemnizatia de parlamentar. 

(Vezi aici, în format pdf,  Declaraţia de avere a senatoarei Vasilica Steliana Miron pe 2014)

Deşi sexy senatoarea PNL Vasilica Steliana Miron, zice că gândeşte dar nu ştie numele facultăţii absolvite şi susţine  că îşi face haine după concepţie propie la o fabrică de confecţii din Suceava, se plânge că nu îi ajunge indemnizaţia de parlamentar nici pentru coafor. Oare nici dacă s-ar rezuma la coafat şi ar renunţa la masajul cu finalizare nu i-ar ajunge?

Ce nu am înţeles eu din ce spune Vasilica Steliana Miron  …

De fapt, cu ce o ajută pe ea care s-a născut la data de  18.02.1977, deci are  38 de ani împliniţi, faptul că peste ani şi ani va avea o pensie sau alta?

Greu cu gândidul… dar şi cu memoria…

Absolut uimitor, Vasilica Steliana Miron nu ştie cum se numeşte şcoala pe care zice că a absolvit-o.

Pe Siteul Senatului la Fişa sa de senator a scris că a absolvit, atenţie: Facultatea de Drept Romano-Americana – Universitatea Bucuresti …

De fapt, titulatura şcolii, conform siteului instituţiei, este Universitatea Româno-Americană – Facultatea de Drept …

Stau aşa şi mă gândesc la faptul că nu îi ajunge indemnizaţia de parlamentar … că dacă  doar s-ar coafa şi nu ar cere să i se facă şi … masaj cu finalizaze, poate că i-ar ajunge banii …

Oricum sper să se gândească un pic şi să ne explice şi nouă ce legătură are coafura cu pensia …

Curtea Constituţională a României este incapabilă, în aroganţa ei, să îşi recunoască greşelile, sau este doar o adunătură de marionete?

Curtea Constituţională a publicat astăzi, 17 Aprilie 2015, motivarea deciziei privind conflictul juridic în cazul lui Dan Şova, semnalat de Consiliul Suprem al Magistraturii.

CSM atrăsese atenţia asupra după ce  Senatul  au respins cererea DNA de încuviinţare a arestării preventive în cazul Şova …  Senatul nu a emis şi un act juridic prin care să consfiinţeasca acest lucru, motiv pentru care decizia nu a putut fi publicată în Monitorul Oficial, deci procedura era nefinaliztă.

„Faptul că Senatul a transmis o simplă comunicare – spune CCR –  care nu echivalează cu o hotărâre, constituie în fapt un refuz de soluţionare a cererii formulate de ministrul justiţiei cu privire la încuviinţarea reţinerii şi arestării senatorului Dan Şova, aspect care situează în mod clar Senatul în conflict juridic de natură constituţională cu autoritatea judecătorească” pentru a adăuga că „dacă s-ar fi respectat cerinţa majorităţii voturilor membrilor prezenţi este evident că cererea privind încuviințarea reţinerii şi arestării senatorului Dan Şova întrunea numărul necesar de voturi”.

Consecinţa directă este că astfel Senatul are obligaţia de a redacta o hotărâre care să reflecte rezultatul votului din 25 Martieprin care s-a decis cu privire la imunitatea senatorului Şova.

Abia după redactarea acestei hotărâri ea va putea fi atacată la Curtea Constituţională. Partidul Naţional Liberal şi-a anunţat deja intenţia de a face acest lucru.

Referitor la sesizarea preşedintelui Consiliul Suprem al Magistraturii în urma votului din cazul Şova că ar exista un conflict juridic de natură constituţională între Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Senat, conflict generat de refuzul acestuia de a cănsfinţi rezultatul votului pri redactarea unei hotărâri, CCR a decis precizând că Senatul este obligat să redacteze o hotărâre cu privire la  şedinţa din 25 Martie 2015, care să ateste   atestă rezultatul votului cu privire la cererea de încuviinţare a arestării senatorului Dan Şova, de a comunica hotărârea autorităţilor publice competente şi de a o pubica în Monitorul Oficial al României.

Decizia Curţii Constituţionale este considerată definitivă şi obligatorie şi se comunică Senatului, Consiliului Superior al Magistraturii şi Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

„În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi – se spune  într-un comunicat de presă emis  de Curtea Constituţională – Curtea a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Senatul României, declanșat de refuzul acestuia din urmă de a redacta și publica hotărârea care atestă rezultatul votului dat în plenul Senatului. Senatul are obligația de a redacta hotărârea adoptată în ședința plenului din 25 martie prin care atestă rezultatul votului cu privire la cererea de încuviințare a arestării senatorului Dan-Coman Șova, de a comunica hotărârea autorităților publice competente și de a o publica în Monitorul Oficial al României. Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, precum și Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Senatului României”.

Curtea Constituţională a României, în cazul sesizării președintelui Klaus Iohannis, cu unanimitate de voturi a constatat că nu există nici un fel de conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Suprem al Magistraturii pe de o parte şi și Parlament ( Camera Deputaților și Senatul), pe de altă parte reieşit din faptul că Senatul şi Camera Deputaţilor nu au modificat  dispozițiile art.24 din Legea 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, respectiv dispozițiile art.173 din Regulamentul Senatului.

Curtea Constituţională a respins contestația PNL ca devenită inadmisibilă, sesizarea de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art.173 din Regulamentul Senatului.

Amintesc că la data de  7 Aprilie 2015, plenul Camerei Deputaților și Senatului a decis cu 292 de voturi „pentru” și un vot „împotrivă”, că urmărirea penală, reținerea și arestarea preventivă a unui parlamentar pot fi aprobate cu votul majorității deputaților sau senatorilor prezenți la ședință.

Interesant este că, la Articolul  154 „Conflictul temporal de legi” din constituţia în vigoare la aluniatul al doilea se pecizează că în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii sale de organizare,  Consiliul Legislativ  va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

Citez:  „Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.”

Consiliul Legislativ este un organ consultativ de specialitate al Parlamentului României, care are sarcina de a aviza proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații și de a ține evidența oficială a legislației României.

Atribiţiunile Consiliului Legislativ pot fi citite pe siteul său: http://www.clr.ro/act_clr.htm  

Tot pe acelaşi site, la prezentarea Consiliului Legislativ putem citi:

  „La  1 aprilie 1996 – Consiliul Legislativ şi-a început efectiv activitatea, după aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, elaborat în temeiul art. 10 din Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ.

   În anul 2004 au fost modificate şi completate, fiind republicate, atât Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, cât şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ.”

Considerăm anul 2004  ca an la care ne putem referi, deci acesta trebuia ca cel târziu până în 2005 să examineze conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

Deci în cei zece ani camerele Parlamentului ar fi trebuit să îşi pună de acord legile de funcţionare cu Constituţia până la virgulă.

Suntem în 2015 şi Sova este apărat de un articol neconform Constituţiei, lucru care nu prea e deloc în regulă. Practic Senatul funcţiona ilegal din această cauză.

Una peste alta, iată că ajungem la Articolul 147 „Deciziile Curţii Constituţionale”.

În acest articol, la aliniatul (1) se spune explicit că: „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.”

Deci, după scurgerea celor 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, când Consiulul Legislativ trebuia să examineze conformitatea legislaţiei cu Constituţia să facă Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propunerile corespunzătoare, iar Curtea Constiuţională trebuia să constate neconstituţionalitatea acelui articol de care senatorii s-au prevalat ca să îl scape de bulău pe colegul lor Şova, iar Senatul ar fi fost obligat apoi, în maximul 45 de zile, să refacă articolul pentru a se armoniza cu actuala constituţie.

Indiferent cât de alambicate ar fi explicaţiile pe care le-ar da cu toată greutatea lor domnul sau doamna X respirând greu asupra importanţe pe care consideră că o are, cred că nu mai este nici un dubiu.

Siamdicoasele feţe purtătoare ale robei vişinii au cam mâncat rahat în problema aceasta … da, chiar şi aşa infailibili cum se cred, şi oricât de multe ar fi argumentele aduse, totul se reduce la asta: un cazan mare de rahat…

Ruşine domnilor şi doamnelor judecători.

Intangibilitatea voastră nu vă scuză ci dimpotrivă …

E şi ăsta un mod prin care un corb nu scoate ochii altul corb…

P.S. Am o curiozitate strict personală… oare respectivii judecători or avea oarece mustrări de conştiinţă când îşi încasează grăsălanele cecuri lunare?

Dacă Şova blondă era la tubulatură negreşit dormea

Motto: 

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Avem în Constituţia României, aşa:

ART 16 „EGALITATEA ÎN DREPTURI”     

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

…..

ART 76 „ADOPTAREA LEGILOR ŞI A HOTĂRÂRILOR”

 (2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

….

ART.147 DECIZIILE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 (2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

….

 Trebuie precizat că ceea ce prevede Constituţia României primează asupra oricărei legi sau regulament.

Înainte de orice trebuie să preizez că ceea ce s-a întâmplat azi la senat mi-a creat o stare de greaţă greu de imaginat.

Pseudopresa ANALiştilor

Am fost martorii în ultimele zile a unei adevărate desfăşurări de forţe pe a televiziunile de ştiri.

O mare mulţime de autodefiniţi analişti politici încercau, fiecare după puterea sa, să ne lămurească de faptul că ministrul Vâlcov va salvat iar Dan Şova va fi sacrificat pentru că, dacă nu se întâmplă asta nu ştiu ce draq va păţi Ponta.

Ciudat este că analizau cea ce credeau că se va întâmpla vafi jalonat de anumite principii politice etc, etc, etc … de parcă am avea de-a face cu o clasă politică veritabilă şi nu cu o adunătură de infractori care se apără unul pe altul îngroziţi că le vine rândul să fie cazaţi la tubulatură.

NU POLITICA E CURVĂ. POLITICA E BORDELUL, CURVELE SUNT POLITICIENII CARE PRESTEAZĂ.

Azi am avut ocazia să vedem faţa adevărată a aşazisei clase politice româneşti.

Un monstru hidos, neruşinat, fără nici un  fel de respect faţă de poporul pe care zice că îl reprezintă.

Pur şi simplu electoratul care i-a trimis să tragă vânturi în confortabilele fotolii de la Parlament a fost făcut cretin în faţă.

După ce, cu câteva zile în urmă, în cazul Elenei Udrea când s-a dat liber arestării sale s-a spus că numărul de voturi pro se va raporta la numărul de deputaţi prezenţi, deci se încuviinţa arestarea blondei.

Când a venit, în schimb, rândul să se permită arestarea lui Dan Şova brusc rezultatul se raporta la numărul total de senatori, indiferent dacă aceştia sunt prezenţi sau ba.

Culmea nesimţirii, escrocul ocupă funcţia de Preşedinte al Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu întrebat cum se explică această diferenţă, cu toată seninătatea de care e capabil, acesta zicea că e vorba de situaţii diferite deşi era vorba de interpretarea aceleiaşi legi.

Tăriceanu, ca dealtfel mulţi alţii politicianu sau jurnalişti  care au ieşit pe la  televiziuni făceau referire la tot felul de principii, părând pur şi simplu nişte nubili într-ale politicii reale şi nu a celei idealizate care ni se tot vâră pe gât.

Nimeni părea a nu fi înţeles că atunci când s-a referit la Alina Gorghiu, fosta lui colegă din USL, actualmente penelisda şefă de fapt a făcut referire la blatul ordinar făcut de casa de avocatură a acesteia.

De asemenea nimeni părea a nu observa că arestarea preventivă a lui Şova ar fi putut atrage dezvăluiri care ar fi dus în final, probabil,  la consecinţe grave pentru Ponta … în fond acesta fiind motivul pentru care Şova a şi ordonat distrugerea hardurilor computerelor Casei de avocatură Şova.

Trist este că în loc să avem un  parlament ca orice ţară democrată, avem în fruntea ţării o adunătură de penali care se apără unul pe altul în ideea că astfel şi alţii vor fi apăraţi când le va veni vremea să dea socoteală.

Da, asta este Parlamentul României, un stabiliment fornat din penali … o parte din ei, făptuitori, restul complici a cătot principală ocupaţie este aceea de a favoriza infractorii.

Şi nu este de mirare. Atunci când au fost aleşi s-a arătat clar că mulţi sunt mai murdari decât buda de la azilul de bătrâni asta nu a contat şi electoratul i-a votat cu minţile aburite de găleţile, uleiul, făina, berea şi micii electorali…

Din păcate cine a spus că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită a avut mare dreptate.

De asemenea, am văzut cum fiecare, întrebat direct cum e cu blocarea justiţiei zice că nici usturoi n-a mâncat nici cavitatea bucală nu îi pute.

Se prea poate ca unii chiar să nu fi votat pentru protejarea lui Şova … dar asta nu îi face mai buni decât alţii. Atunci când se iau hotărâri în parlament toţi sunt de lăutat sau de înjurat … în solidar … hotărârile se iau în numele TUTUROR MEMBRILOR INDIFERENT DACĂ AU VRUT SAU BA.  Nu se spune că deputaţii sau senatorii X, Y şi Z au hotărât … Sanatul / Camera Deputaţilor a hotărât prin vot.

Nu le convine unora să le fie pătat numele cu mizerii ca camestecul în treburile justiţiei? Foarte bine … din câte ştiu mai există instituţia demisiei … Da, ştiu că e ridicol ce spun, gustul caşcavalului e tare dulce iar aroma ciolanului a dracului de trăgătoare.

Trist este că nu peste mult toate aceste lepre vor veni iar şi ne vor cere votul .. că dacă nu sunt votaţi ei, dracu ne-a luat …  

Şi românii cu mintea aburită de tot felul de ANALişti, care mai prezenţi la tv pentru sume barosane, care mai de care  de care mai plin de importanţa personală, îi vor vota  …

Ce să mai zici? Votează române, măcar aşa nu ai pe cine da vina …

Politica românească a ajuns un bordel în care prostituatele sunt şi clienţi

În loc de motto

Undeva, într-o ogradă cu găini există o grămadă de gunoi. Zilnic, pe ea urcă un cocoş cântă cât îl ţine pliscul: „Cucuriguuu, sunt cel mai jmeker”.

După o vreme, mai apare o grămadă de gunoi. Mai mare. În curte mai apare un cocoş careurcă pe acea grămadă şi căntă şi al cât îl ţine pliscul: „Cucuriguuu, sunt cel mai jmeker”.

Primul, ofensat dar arogant şi plin de sine, urcă pe grămada de gunoi pe care urca şi acum. „Cucuriguu, o fi ăla mai mare, o fi grămada lui mai mare, dar eu am demnitate”. 

Vine vremea ca grămada veche să se micşoreze până ajunge cât un muşuroi, gunoiul fiind dus pe grămada mare, primul cocoş, perseverent după ce urcă tot continuă să cânte: „Cucuriguu, o fi ăla mai mare, o fi grămada lui mai mare, dar eu am demnitate”.

Cam asta e şi cu Antonescu şi Tăriceanu

Azi Tăriceanu a fost pus de PSD în funcţia de Preşedinte al Senatului de PSD&co, trădând partidul care la făcut premier.

Cu ani în urmă, făcut premier de alianţa din care făcea parte ca vioara a doua partidul al cărui preşedinte era, fiind o jigodie prin definiţie şi un slugoi obedient al lui Patriciu, când acesta a ieşit de la DNA cu coada între picioare şi cu lacrimi în ochi zicea printre dinţi că e atacat politic (ca de obicei, cân politicianii ajung să răspundă pentru că au furat e vorba de un atac politic), şi că cineva, Monica Macovei, va plăti, deoarece PD nu a vrut să o lase să fie dată afară, a fost eliminat el, PD, PNL continuând să guverneze deşi avea doar 17%, dar susţinut puternic de PSD în Parlament.

Acum, când până şi Crin  Antonescu a înţeles că PSD nu va susţine niciodată la Preşidenţie un nemembru al său.Cred că cei de la PSD îşi freacă mâinile de bucurie.

Cui îi foloseşte? Păi să vedem.

Ce dorea PSD de la USL? Puterea în toate formele ei.

Privind înapoi, strategia PSD  a fost cam aşa, profitând de ncrdulitatea, de aroganţa şi de setea nemărginită de putere a lui Antonscu i-au întins o cursă. Au trmis PC-ul să se alieze cu PNL şi au creat astfel un USL format din două entităţi egale, PSD pe de o parte şi PC+PNL pe de altă parte.

Astfel, Ponta preia Puterea susţinut de USL, Antonescu fiind lăsat să se fandosească precum un cârlan plin de mândrie, e lăsat să se fandosească … vezi doamne, omul va deveni viitorul Preşedinte al ţării.

Din PSD vin tot felul de zvonuri. PSD nu îl doreşte pe Antonescu ci pregăteşte în taină candidatura lui Ponta. Pesediştilor le scapă în public  sondaje în care electoratul e întrebat pe cine vrea la alegerile prezidenţiale, sondaje în care întotdeauna sunt măsuraţi Ponta şi Oprescu. Dacă ţinem cont că era vorba se sondaje coafate de institute de sondare satelite PSd, mesajul era clar.Antonescu NU VA FI CANDIDATUL PSD.

Antonescu nu înţelege asta multă vreme.

Când înţelege însă cum stă treaba, împins de la spate îşi scoate partidul de la guvernare AMINTIND TOT TIMPUL DE PROTOCOLUL DE FORMARE A USL.

Astfel, în sânul liberalilor se activează ideea că este doar ceva de faţadă deoarece în acel protocol se spunea clar că la europarlamentare cele două partide vor merge separat. Astfel, după acestea PNL va reveni la guvernare.

Totuşi, chestia nu se potriveşte 100% deoarece Antonescu nu va putea fi candidat cf. protocolului…

Era necesar ca cineva să păstreze totuşi legătura PSD-PNL din protocol, dar PNL trebuia să fie totuşi în afara arcului guvernamental, dar trebuia în acelaşi timp creată o alianţă şi mai puternică în vederea adoptării unei noi Constituţii, care, deşi mai slabă calitativ, aduce celor de la Putere mai multă forţă şi putinţa de a subordona Justiţia.

Astfel, UDMR aflat în mare criză, riscând ca la viitoarele alegeri să nu intre în Parlşament din cauza împărţirii electoratului cu partidul lui Tokes, uită că a fost dat jos de la guvernare odată cu aliaţii săipe o monţiune de cenzură ce priva acea fantasmagorică universitate maghiară de la Tg.Mures.

Ce îşi spune PSD? Ungurii se vor împăca, dacă li se aruncă o ciosvârtă. Autonomia. Chiar azi, la Târgu Mureş, vreo 3000 de fraieri unguri de lasă scoşi în stradă şi deşi era un miting neautorizat, autorităţile tac,  mesajul către unguri din partea PSD fiind, „Vedeţi ? Noi suntem cu voi”…

Pe de altă parte, Ponta îl vizitează la Roma unde acesta a fugit ca să îşi facă un nou OTV. Acolo, din sursă sigură s-a aflat că Ponta i-a pus lui D.Diaconescu în vedere că dacă nu va susţine Guvernul, PPDD dispare prin racolarea tuturor membrilor. Diaconescu, neputând să intre în cârdăşie explicită, acceptă să susţină necondiţionat Guvernul din Parlament, astfel putând în continuare să spună povestea cu ciocoii, dar să nici nu îşi piardă partidul. El are teama îngrozitoare că urmează iar să fie aresta, de data asta ca puşcăriaş şi nu doar reţinut preventiv.

Pe de altă parte, PSd loveşte crunt în Crin Antonescu. După ce face un guvern între fostul PSD, azi PSD+UNPS, PC (PSD+PSC este alianţa care există încă de la apariţia PC, motivul fiind protejarea cu orice preţ a lui Dan Voiculescu) şi evident UDMR.

Ce vedem? Tăriceanu, şi mai arogant, şi mai flămând de putere, imediat după ieşirea PNL de la guvernare, hop, ca o căţea în călduri, se duce la Ponta şi îi oferă pe tavă PNL, dar fără pretenţia de egalitate, singura condiţie fiind şefia Senatului şi, atenţie, susţinerea la prezidenţiale.

Are şi un  argument destul de puternic.  Greii din PNL iubesc mult ciolanul (mult dincolo de limita legală, dovada fiind chiar faptul că mulţi liberali sunt cu un picor în puşcărie) şi după europarlamentare.

Antonescu la rândul lui, văzând că are în ogradă mulţi parlamentari,se vede lider al opoziţiei. Ce se pare că nu vede Antonescu este că acei parlamentari îşi datorează mandatele în principal PSD (voturi venite prin intermediul), electoratul real al PNL fiind de 12-17%. Or, la alegeri nu numărul de parlamentari contează ci al alegătorilor. Pe iluzia că PNL ar fi un partid de talia PSD se bazează şi Tăriceanu…

Dacă lui Tăriceanu îi iasă pesenţa, după europarlamentare, Antonescu se va trezi cu un partid care la lupta doar cu pragul elctoral…

Dacă ar fi să dau un pronostic, Antonescu a reuşit un lucru mare .. să mineze cariera unui politician căruia păreau la un  moment dat a i se deschide drumuri de lux în politică: A sa … Aş zice că acest sfârşit de an îl va prinde în situaţia de membru de rând al unui minipartid, dacă nu chiar se va întâmpla ceea ce a promis odată .. să dispară ca fraierul din viaţa politică.

Ponta la, rândul lui, e şi el într-o capcană pe care pare a nu o vedea. Se vede reprezentatul a nu mai puţin de 60-70% din electorat. Ce nu vede Ponta şi vestiţii strategi … Acel 60-70% se socoteşte din vreo 40% (procentul care s-a prezentat la vot), astfel scârba faţă de ineficianţa guvernului, neîndeplinirea promisiunilor făcute şi veşnica luptă pentru ciolan poate mobiliza un electorat care acum îi e din ce în ce mai ostil.

Dacă Opoziţiei îi va veni mintea la cap şi va trece peste aroganţele individuale şi va duce o campanie în care nu va mai pune pe prim plan arătarea părţilor rele ale Puteri ci va propune programe logice şi de bunsimţ, vom asista probabil la decepţia vieţii la Ponta … aceea de a nu intra nici el în turul doi la prezidenţiale.

Interesant este că de la o vreme, aroganţa lui Ponta a atins cote uriaşe… 

Nu e primul. Ultimii doi candidaţi ai PSD, Năstase şi Geoană, la fel de aroganţi, cu o susţinere politică formidabilă au pierdut lamentabil. Năstase e acum în puşcărie, Geoană în hârdău plin cu ridicolul flăcării violet…

Va mei fi cineva extrem de decepţionat. Liberalii de rând…

Aceştia, oameni de bună credinţă, au acorda încrederea lor unor escroci politici, aroganţi destul de seteoşi de putere încât să facă din PNL o anexă a PSD … 

Credulitatea de care spun este cea care a făcut ca niciodată PNL să nu poată trece în realitate de acel fatidic 17% din timpul Guvernării Tăriceanu …

P.S. O fi uitat Tăriceanu că la un moment dat a dat afară din PNL pe unii acuzaţi (discutabil) de colaborarea cu Securitatea, încât acum nu are nici o problemă să fie susţinut tocmai de slugile fostului securis, Dan Voiculescu? Sau i-o fi venit ideea că trebuie să se retragă din politică primid un picior în cur care să facă să le vibreşe celulita şi la Judecata de Apoi?

Film serial: LOVITURA DE STAT A POLITICIENILOR CORUPȚI – Episod: ”Suspendarea lui Băse”-partea I (Comendie interzisă minorilor)

Motto: Suspendarea Președintelui în viziunea USL nu e altceva decât încă un pas spre evitarea suprapopulării pușcăriilor cu politicieni corupți.

Dacă se mai îndoia cineva că USL încalcă flagrant legea fundamentală a României, Constituția, a avut astăzi ocazia să vada asta mai clar decât oricând.

Lovitura de stat la care suntem martori, e adevărat, nu una cu arme de foc ci cu arme mult mai perverse, și anume acelea de a interpreta după bunul plac Constituția, legile și regulamentele e în plină desfășurare.

Ieri au fost uzurpate ilegal funcțiile de Președinte al Senatului . Cine se îndoiește de termenul ”ilegal” să își amintească de demiterea lui Mircea Geoană.

S-a spus atunci că trebuia ca, pentru a putea fi demis un președinte al unei camere parlamentare, să fi comis ÎNCĂLCĂRI GRAVE  ale Constituției, a legilor și/sau a regulamentelor de funcționare. Nu s-au găsit decât încălcări considerate naîndestulătoare pentru folosirea termenului ”grave”.

La Vasile Blaga nu există așa ceva, iar la Roberta Anastase se fâlfâie acea numărătoare a voturilor de la Legea pensiilor. Pe bună dreptate, justiția a considerat că nu poate fi vorba de așa ceva.

Explicația e simplă, numărătoarewa nu o face președintele de ședință personal, lui revenindu-i doat centralizarea numărătorii, asta una, a doua, preocesul verbal, pentru a fi validat trebuie semnat de cei doi secretari de ședință  (sau cum se numesc). Unul din ei, deputatul Voicu de la PNL este unul din cei care au semnat. El nu a spus nicic pâbă după ce au trecut trei zile când a fost invitat la o emisiune a Antenei 3. Dacă nu era în regulă, el trebuia să nu semneze.

Revenind la suaspendarea lui Geoană s-a găsit cealaltă variantă, și anume a pentru a fi demis un președinte de Cameră e nevoie de o cerere din partea PSD.

S-a spus că locul de la Senat era al PSD.

 Fals.

Locul e al partidului care a câștigat ultimele alegeri din camera respectivă, iar acestea au fost câștigate de candidatul propus de PDL, Vasile Blaga după demiterea la cererea PSD a lui Mircea Geoană.

La Roberta Anastase nu există această discuție deoarece ea a fost tot timpul în această funcție.

Concluzia ar fi ca demiterile lor să fi fost cerute de PDL. Nu există așa ceva.

Ar mai fi o variantă, să fi decedat. Sincer, am oarece îndoieli că s-ar fi întâmplat asta…

În fine… ajungem la ziua de azi când, la tot abuziv, USL lovește iar Statul de Drept încercând demiterea Președintelui României ales prin vot direct, legal, uninominal în două tururi de scrutin.

(Actul numit ” SOLICITARE privind SUSPENDAREA DIN FUNCȚIE a PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, Traian BĂSESCU” poate fi văzut integral la finalul articolului.)

Înainte de a comenta puțin, vreau doar să spun că un astfel de act poate fi considerat normal și legal doar într-o sinviră variantă, dacă trăim în Țara Proștilor, pentru că doaer proștii nu pot vedea sfoara groasă și albă cu care e cusut.

Pentru încept, să mergem la Constituție deoarece nici o organizație, nici un organism al statului și nici o persoană nu pot încălca litera acesteia. Ce nu se încadrează în ce spune Constituția este ilegal.

Cine dorește, poate vedea Constituția României în vigoare la această adresă URL: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339

La TITLUL III, CAPITOLUL II ”Autorităţile publice – Preşedintele României”

vedem

Art.80 ”Rolul Preşedintelui”

(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate

Art: 86 ”Consultarea  Guvernului”

Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

Art.87 ”Participarea la şedinţele Guvernului”

(1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.

(2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

Art.88 ” Mesaje”

Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.

Asta ca să vedem care e rolul președintelui în ceea ce privește reprezentarea pe plan internațional și modul în care Președintele poate interacționa cu Guvernul și Parlamentul și cum poate sau nu să transmită mesaje publice.

Dacă vorbim de suspendarea Președintelui, Constituția spune la

Art.95 ”Suspendarea din funcție”

(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

Deci, în rezumat, Președintele poate fi suspendat din funcție în cazul ”săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei” …

Atenție, prin fapte grave, se înțeleg fapte cu adevărat grave și nu orice a visat amețitul ăla de antonescu în orele lui de somn sau mahmurală ori în orele în care Ponta se visează călare pe mârțoagă călcând în picioare lumea…

Dacă cineva citește aici și găsește astfel de fapte, și mai are și exemple și argumente, îl rog să îmi spună și mie.

Eu văd în acest act doau o sumă de abureli pentru proști mentie să motiveze ceva hotărât încă din momentul alegerii Preșerdintelui…

Situația mi se pare similară cu ducerea unuia în fața plutonului de execuție, lăsarea li acolo în vederea căutării vinei, pentru ca, negăsindu-se vreo vină suficientă să se inventeze una de genul: ”Condamnatul și-a permis să treacă strada descheiat la nasturii de la sacou. Nu contează că avea pe el doar un tricou, sacou încheiat la toți nasturii, nu avea.”

Iată, pentru amuzament, acea solicitare privind suspendarea (demult nu am văzut umor mai consistent, chiar dacă e un umor sinistru):

Stimate Domnule Preşedinte al Senatului,

Crin Antonescu,  

Stimată Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Valeriu Zgonea,      

Subsemnaţii, deputaţi şi senatori menţionaţi în Anexă, în baza prevederilor art. 95 din Constituţie formulează următoarea   SOLICITARE privind SUSPENDAREA DIN FUNCȚIE a PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, Traian BĂSESCU  

Preambul

  Începând cu 6 decembrie 2009, democraţia şi statul de drept au cunoscut un puternic proces de erodare, de substituire a instituţiilor statului de drept prevăzute de Constituţia României, ajungându-se ca voinţa şi acţiunea politică să fie concentrate în mod discreţionar şi neconstituţional în mâna unui singur om – Preşedintele ţării. Acest om a ajuns să dicteze puterii executive, puterii legislative şi celei judecătoreşti, ceea ce reprezintă un grav derapaj de la principiile fundamentale ale Constituţiei României. În aceste condiţii, instituţiile statului democratic, aşa cum sunt ele definite în Constituţia României, în baza principiului separaţiei puterilor în stat, au fost puse în imposibilitatea practică de a mai funcţiona. Majoritatea deciziilor politice majore din ultimii 3 ani au fost luate în afara cadrului de funcţionare democratică a statului şi împotriva voinţei poporului. Se poate spune că spiritul Constituţiei şi principiile statului de drept au fost încălcate odată cu formarea Guvernului condus de Emil Boc. Acesta a fost învestit pe baza voturilor date de parlamentari aduşi de partea puterii prin practici legate de corupţia politică. De asemenea încălcarea spiritului Constituţiei a continuat cu fiecare dintre legile cu impact major asupra societăţii româneşti, trecute prin Legislativ prin procedura angajării răspunderii Guvernului cu consecinţe catastrofale pentru societatea românească. Consecinţele acestor acte politice au fost nu doar deteriorarea funcţionării instituţiilor democrate ale statului, până la punerea sub semnul întrebării a existenţei statului de drept, dar şi deteriorarea gravă a nivelului de trai al populaţiei, extinderea sărăciei, falimentul a sute de mii de societăţi comerciale, erodarea gravă a capitalului românesc şi disoluţia clasei de mijloc. În fapt, statul român a încetat să-şi îndeplinească o parte dintre funcţiile sale fundamentale precum asigurarea asistenţei medicale, a învăţământului, a ordinii publice, asigurarea unui nivel minim de trai pentru categoriile sociale defavorizate. Majoritatea legilor promovate de Executiv prin procedura de angajare a răspunderii în faţa Parlamentului au fost greşit concepute şi aplicate. Guvernul Boc fiind nevoit să-şi angajeze răspunderea de mai multe ori pentru legi care reglementează acelaşi domeniu tocmai pentru că actele normative adoptate iniţial de PDL se dovedeau eronate (de exemplu, în materia salarizării bugetarilor au fost angajări de răspundere în decembrie 2009, iunie 2010, decembrie 2010). De la Palatul Cotroceni Preşedintele a dictat atât forma cât şi modalitatea de adoptare a legii, menite să ducă la evitarea procesului democratic, de dezbatere legislativă în Parlament. Din acest haos legislativ declanşat de regimul patronat de președintele Băsescu au izvorât circumstanteţe care au permis declanșarea a nenumărate litigii în justiţie în materia salarizării bugetarilor, litigii pierdute, în general de statul român. Analiza evenimentelor politice din ultimii 3 ani arată că cel care a generat, conceput şi întreţinut procesul de alterare a statului democratic a fost Preşedintele Traian Băsescu.      În ciuda faptului că în Constituţie se prevede că Preşedintele are rolul de mediator între puterile Statului în vederea asigurării unei bune funcţionări a autorităţilor publice, Traian Băsescu, în numele ideologiei politice a „preşedintelui jucător” şi-a asumat în mod direct conducerea instituţiilor statului, fiind direct responsabil de majoritatea deciziilor care au dus la prăbuşirea funcţionării instituţiilor statului român, la adâncirea crizei economice, la impasul actual al statului de drept şi la punerea în pericol a însăşi principiilor fundamentale de funcţionare ale statului democratic. Acţiunile preşedintelui au venit să încalce principiul separaţie puterilor în stat, având o atitudine de sfidare şi denigrare a instituţiilor statului, prin excesul de autoritate manifestat public. Acţiunile făţişe ale Preşedintelui Traian Băsescu, care şi-a asumat în mod deschis, neechivoc rolul de Prim-ministru și de Președinte de facto al Partidului Democrat-Liberal şi care a încercat să domine şi să subordoneze Legislativul şi puterea judecătorească, ridică grave probleme de ordin politic şi juridic. Nu există o altă cale prin care Preşedintele să răspundă pentru acţiunile sale decât referendumul popular în condiţiile art. 95 din Constituţie: Art. 95
”(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. (2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui. (3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.” Potrivit Constituţiei României, Guvernul, aflat sub controlul Parlamentului – organul reprezentativ suprem al poporului român – asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice (art. 102). Guvernul este supus controlului parlamentar prin instrumente democratice precum moţiunile, întrebările, interpelările, comisiile de anchetă, dezbaterile parlamentare. În schimb, Constituţia îi dă Preşedintelui un rol important, preşedintele neputând fi demis decât prin vot popular direct pentru că el nu are un rol Executiv direct. Acesta este motivul pentru care substituirea Preşedintelui în rolul Prim-ministrului și în atribuțiile Guvernului trebuie privită ca fiind o încălcare gravă a Constituţiei, pentru că preşedintele, spre deosebire de Primul-ministru, nu răspunde pentru faptele sale în faţa Parlamentului, decât prin procedura suspendării/demiterii, cu alte cuvinte scapă controlului obișnuit, reciproc, democratic, al puterilor în stat. Din acest motiv, documentul de faţă va insista în mod deosebit asupra acestui tip de încălcare a Constituţiei de către Traian Băsescu.   În condiţiile în care acţiunile Preşedintelui României sunt extrem de grave şi de natură să pună în pericol funcţionarea instituţiilor statului, noi, semnatarii acestui document, senatori şi deputaţi, considerăm că se impune convocarea cât mai rapidă a unui referendum popular prin care românii să aibă posibilitatea de a spune în mod direct, prin vot, dacă sunt de acord cu acţiunile lui Traian Băsescu şi cu politicile iniţiate şi impuse de acesta, prin încălcarea prevederilor constituţionale cu privire la rolul instituţiilor în statul democratic. Referendumul popular este necesar pentru că există o listă importantă de încălcări ale Constituţiei. În acelaşi timp, el trebuie să fie privit şi în raport cu consecinţele extrem de grave ale acestor încălcări de către Preşedintele României. Întregul dezastru economic şi administrativ generat de Guvernul Emil Boc poate fi atribuit, în fapt, acţiunilor lui Traian Băsescu aflate în afara cadrului constituţional. Acest fapt este cu atât mai important cu cât abaterile regulate de la litera şi spiritul Constituţiei, săvârşite în exerciţiul mandatului, care prin conţinutul şi consecinţele lor pot fi calificate drept încălcări grave ale legii fundamentale, dau motive suficiente pentru a ne convinge de necesitatea suspendării din funcţie a Preşedintelui României, Traian Băsescu, în sensul prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituţia României.     Motive:

1. I.                          Preşedintele a uzurpat rolul Prim-ministrului și s-a sustituit în atribuțiile constituționale ale Guvernului.

  Prin comportamentul său politic, Preşedintele promovează o stare continuă de încălcare a cadrului constituţional, s-a substituit rolului Guvernului în luarea deciziilor economice și sociale și a exercitat  atribuțiile specifice funcției de Prim-ministru, prin încălcarea gravă a Constituţiei. Acţiunile preşedintelui au generat măsuri economico-sociale, ce au vizat categoriile sociale vulnerabile, cum ar fi pensionarii şi copii. Traian Băsescu a contribuit la agravarea problemelor acestor categorii atunci când a susţinut cu încrâncenare tăierea sau impozitarea pensiilor sau atunci când a vrut să fie „mai dur” aşa cum chiar el însuşi aprecia în anunţul referitor la neplata alocaţiilor pentru copii. „În orice caz, în ultima vreme am observat că România nu mai are femei, are mămici. Toată ţara asta a devenit o ţară de mămicuţe şi bebeluşi. ” 8 dec. 2010 Transformarea Preşedintelui într-un Prim-ministru a fost asumată în mod deschis de Traian Băsescu. Astfel, deşi multe dintre actele publice au purtat semnătura lui Emil Boc sau a reprezentanţilor altor instituţii, ele sunt rezultatul voinței personale a lui Traian Băsescu: „Iar în ceea ce priveşte principalele axe pe care Guvernul şi delegaţia Fondului vor discuta în continuare vi le pot prezenta şi mi le asum şi eu ca soluţii, alături de Guvern. În primul rând este vorba de reducerea fondului de salarii pentru tot aparatul bugetar din România, cu 25%, iar până la sfârşitul anului, şefii de instituţii au obligaţia să-şi facă selecţia, să-i aleagă pe cei mai buni şi nu clientela politică, în aşa fel încât în anul 2011, menţinându-se anvelopa salarială şi în speranţa creşterii economiei, salariile să poată reveni la cele pe care le au acum. Această măsură trebuie luată de la 1 iunie. De asemenea, în ceea ce priveşte pensiile, Guvernul îşi va menţine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii, dar pentru a acoperi pensiile la nivelul actual – şi numeric, şi nivel de plată – ar mai trebui încă circa 500 de milioane de euro, care nu există, aceşti bani nu există. Ca atare, este previzibilă o reducere a pensiilor cu 15%.” 6 mai 2010 „Soluţia pe care eu şi Guvernul am propus-o românilor este o soluţie care reflectă ceea ce poate România acum şi o alternativă la creşterea rapidă a gradului de îndatorare a ţării.” 11 mai 2010 „Ştiu foarte bine că nici eu, nici Guvernul, nici majoritatea parlamentară nu am luat aceste măsuri cu plăcere, dimpotrivă, le-am luat cu gândul la cei care sunt afectaţi de măsurile de reducere a veniturilor.” 6 feb 2011 „De aceea, am stabilit împreună cu guvernatorul, cu primul-ministru, cu ministrul de finanţe că această sumă, dacă este ţinută la dispoziţia României pentru o situaţie de criză neprevăzută, este acoperitoare pentru a evita un derapaj generat de ce s-ar întâmpla în alte ţări, în Uniunea Europeană sau în regiune.” 6 feb 2011 „Legea trebuie adoptată acum, pentru că prima generaţie care intră pe noua legislaţie în şcoală trebuie să aibă cărţi adaptate la noul sistem de educaţie, spaţii adaptate, dascăli pregătiţi, reorientaţi. Ori, opţiunea mea şi opţiunea exprimată şi de Alianţă a fost că această lege trebuie să treacă înainte de sfârşitul acestui an.” 14 dec 2010 „Că diagnosticul Comisiei Prezidenţiale corespunde cu evaluările pe care le avem, făcute de organisme ONU, asta arată că opţiunea mea de a schimba legea educaţiei a fost o opţiune corectă.” 14 dec  2010 „Opţiunea mea este pentru un acord de precauţie. Acel “precautionary agreement” cu Fondul, cu Uniunea Europeană şi cu Banca Mondială, dar, care de data aceasta să nu mai aibă ca obiectiv centura de siguranţă.” 14 dec 2010 Aşa cum se poate observa, sunt nenumărate situaţiile în care Preşedintele a acționat în calitate de Prim-ministru, asumându-şi măsuri precum elaborarea unei noi legi a educaţiei sau reducerea salariilor şi a pensiilor. Alteori, Preşedintele a dat ordine precise Guvernului Boc (trebuie să nu se mai plătească arieratele la medicamente etc.). De fiecare dată „punctele de vedere” ale Preşedintelui au devenit literă de lege în România.             O altă situaţie apare în momentul în care preşedintele a reunit grupuri ad-hoc pentru discutarea unor probleme care, potrivit Constituției, sunt în competența unor structuri guvernamentale, aşa cum a fost cazul în ianuarie 2011, în legătură cu pensiile militarilor. Atunci a avut loc o reuniune a unui grup de lucru al preşedintelui care a decis în mod direct ce trebuie să facă Guvernul pentru a ieşi dintr-un anumit blocaj administrativ (să dea o ordonanţă, o hotărâre de Guvern etc).             Cea mai gravă însă a fost situaţia generată de anunţul preşedintelui din mai 2010 referitoare la reducerea salariilor şi a pensiilor. În acel caz nu numai că Preşedintele s-a substituit Executivului, dar măsurile anunţate de acesta s-au dovedit a fi neconstituţionale, cel puţin în ceea ce priveşte reducerea pensiilor. Astfel, cel puţin în cazul concret enunţat, preşedintele a acţionat în mod direct, a cerut Guvernului să implementeze anumite măsuri, Emil Boc a ascultat, dar măsurile s-au dovedit a fi neconstituţionale. Este evident că ne-am aflat în faţa unei situaţii de o gravitate deosebită, iar preşedintele nu se poate sustrage de la răspunderea sa directă: a ordonat Guvernului să acționeze în afara cadrului constituţional. Mai mult, măsurile impuse de preşedinte au avut consecinţe economice şi sociale extermem de grave: aruncarea în sărăcie a numeroşi cetăţeni români.  

1. II.                   Președintele a încălcat în mod repetat drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Constituţie.

Prin declaraţiile susţinute în spaţiul public care contravin cu rolul şi conduita unui preşedinte Traian Băsescu a încălcat, în mod voit, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor  prevăzute în Constituţie la Art. 23 pct. 3: „Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.” Cu toate acestea preşedintele României a anunţat pe toate canalele media că în 2012 statul nu va creşte salariile la nivelul de dinaintea reducerii cu 25% a acestora, cu toate că judecătorii Curţii Constituţionale au stabilit că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul salariilor trebuie să revină la nivelul anterior adoptării acestor măsuri de diminuare. Atât faptul că a anunţat măsurile de austeritate în 2010 cât faptul că acestea se vor perpetua şi pe parcursul anului 2012, reprezintă un gest imens de iresponsabilitate şi o depăşire făţişă a rolului şi atribuţiilor sale prevăzute de Constituţie. Mai mult, Traian Băsescu a susţinut în data de 19 septembrie 2011 faptul că  4,2 milioane de salariaţi nu pot susţine 4,9 milioane de pensionari. „4,2 milioane de salariaţi nu pot susţine pensiile a 4,9 milioane de pensionari”, a spus preşedintele, la ceremonia depunerii jurământului de către noul ministru al Muncii, Sulfina Barbu. Astfel, se dovedeşte din nou că Presedintele este un factor potentator al unui conflict social intre forta de munca activa si pensionari. Pensionarii sunt cei care au contribuit si care acum trebuie sa beneficieze de sistemul public de pensii, Dreptul la pensie si la cuantumul acesteia este garantat de Constitutia Romaniei, care prevede, in mod expres, la art.47 alin.(2) dreptul la pensie, ca drept fundamental: „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.” Curtea Constitutionala a constatat in iunie 2010, cand a fost sesizata cu privire la neconstitutionalitatea „tentativei” de diminuare cu 15% a pensiilor, ca dreptul la pensie este un drept preconstituit inca din perioada activa a vietii individului, astfel ca Presedintele, in loc sa creeze un fals vinovat al situatiei dezastruase prin care trece Romania, in persoana pensionarului care a muncit si care si-a castigat in mod cinstit dreptul de a beneficia de o pensie, oricum foarte mica, ar fi trebuit sa medieze intre stat si societate asa cum este prevazut in Constitutie la art. 80 al.2. Presedintele ar fi trebuit sa recomande gasirea unor solutii pentru crearea de noi locuri de munca in loc sa se lamenteze de numarul pensionarilor in plata. Este de notorietate ca Presedintele desconsidera aceasta clasa sociala „asistata social”, dupa cum o considera domnia sa. „Sprijinul” Presedintelui pentru pensionari si pentru salariati deopotriva, s-a evidentiat in 2010 cand a sustinut taierea pensiilor si a salariilor. Comportamentul Presedintelui este unul neconstitutional, incalcand prevederile art. 80 al.2 din Constitutie „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.” , intrucat el se erijeaza  intr-o autoritate care emite judecati de valoare contrare prerogativelor constitutionale de mediere intre stat si societate. Presedintele nu trebuie sa astepte ivirea unui conflict pentru medierea lui, ci trebuie sa previna asemenea situatii. Insultele repetate la adresa comunităţii rome În anul 2007 Traian Băsescu a fost sancţionat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru declaraţiile sale referitoare la comunitatea romă. Ceea ce este extrem de grav este însă recidiva, în 18 oct. 2011, Preşedintele Traian Băsescu primind alte două avertismente din partea CNCD, dintre care unul pentru declaraţiile sale jignitoare la adresa oamenilor cu dizabilităţi iar alta pentru noi delcaraţii ofensatoare la adresa comunităţii rome. Astfel, recidiva demonstrează că atitudinea lui Traian Băsescu este uneori guvernată de  rasism şi xenofobie, incompatabile cu calitatea de președinte a unui stat membru a UE şi cu Constituţia României. De altfel, gravitatea în sine a faptei este constatată chiar de decizia luată de CNCD, organismul de specialitate al statului român.  Îndemnul adresat medicilor de a părăsi ţara în ciuda realităţilor naţionale care confirmă un deficit de cadre medicale, aduce atingere dreptului la ocrotirea sănătăţii statuat de art. 34 din Constituţie. Promulgarea legii pensiilor, adoptată prin fraudă de către Camera Deputaților Referitor la actele şi faptele neconstituţionale ale preşedintelui, unul de deosebită gravitate îl constituie promulgarea Legii pensiilor trecută prin fraudă în Plenul Camerei Deputaţilor. Faptul că semnătura preşedintelui se află pe un act recunoscut ca fiind rezultatul unui furt grosolan de voturi care va intra în istoria neagră a parlamentarismului românesc, reprezintă o încălcare gravă a atribuției constituționale referitoare la promulgarea legilor (art. 77 din Constituție). Încercările de intimidare a presei, prin includerea acesteia printre vulnerabilitățile ce afectează securitatea națională Evident deranjat de criticile presei la adresa sa și a apropiaților săi, Președintele s-a folosit de calitatea sa de șef al Consiliului Suprem de Apărare al Țării și a inclus presa printre vulnerabilitățile ce amenință securitatea națională, care au fost identificate în Strategia Națională de Apărare a Țării, urmând ca instituțiile statului să fie obligate, în urma adoptării acestui document, să acționeze împotriva organismelor de presă și pentru limitarea libertății de exprimare, .  

III. Președintele a  încălcat în mod repetat principiul separaţiei puterilor în stat şi independenţa justiţiei. 

Preşedintele Traian Băsescu a demonstrat prin acţiunile sale concrete desfăşurate pe parcursul celor 3 ani de exercitare a mandatului că are o viziune arbitrară, total contrară principiului separaţiei şi echilibrului  puterilor în stat. Contrar rolului de mediator între puterile statului conferit de Constituţie, Traian Băsescu a provocat crize în raporturile dintre preşedinţie şi principalele autorităţi publice, încălcându-le şi nesocotindu-le competenţele, denigrându-le activitatea şi ştirbindu-le credibilitatea. Modul direct în care a cerut Guvernului sa legifereze practic fără Parlament, subminează democraţia, prin nesocotirea rolului legislativului, forul democratic de dezbatere constituit prin voinţa poporului,  prin încurajarea procedurii de angajarea răspunderii de către Guvern, procedură care trebuie să fie excepţie şi nu regulă. Atacurile fără precedent la adresa Justiţiei, prin care i-a periclitat independenţa, instigând totodată la nerespectarea legii, se înscriu nu doar într-o zonă de neconstituţionalitate, ci intră în sfera penalului. Argumentul aberant al preşedintelui atunci când vorbeşte de neaplicarea unei hotărâri judecătoreşti în lipsa indicării sursei de finanţare pune în discuţie caracterul obligatoriu al unei hotărâri judecătoreşti, negând totodată rolul de putere în stat a justiției, aşa cum este prevăzut de art. 21 şi art.16 din Constituţie.  În concepţia sa – Justiţia  a făcut mai mult rău României decât politicienii sau românii care cerşesc prin Roma sau Paris. Asistăm aşadar la un atac fără precedent la adresa Justiţiei și la adresa magistraţilor, din motive electorale înguste, pentru a ascunde incapacitatea Guvernului pe care l-a numit în funcție la acea dată (Guvernul Boc) de a rezolva problemele concrete ale țării, cum ar fi aderarea României la spațiul Schengen.  Atacurile presedintelui au vizat si Camera Superioara a Parlamentului, Senatul Romaniei. Traian Basescu atacă in mod direct puterea legislativă, reprezentata de Senatul Romaniei. Încălcând flagrant acelaşi principiu al separaţiei şi echilibrului  puterilor în stat, preşedintele Traian Băsescu a declarat, la TVR, la momentul respectiv, că reforma sănătăţii, legea asistenţei sociale şi legislaţia legată de justiţie trebuie adoptate prin asumarea răspunderii de către Guvern, afirmând că Senatul s-a „compromis de la preşedinte până la ultimul senator” amânând discuţiile pe aceste subiecte:  „Am discutat cu premierul Boc să le lăsăm prin Parlament, deşi erau obligaţii asumate de statul român acum nu mai am ce să fac decât să concluzionez că nu ne putem pune nădejde în dorinţa Parlamentului de a moderniza, de a continua procesele de reformă. Şi atunci reforma sănătăţii, legislaţia legată de justiţie, de asistenţă socială trebuie asumată de Guvern prin asumarea răspunderii”. „Senatul în ansamblul lui, cu tot cu preşedinte s-a compromis. Să refuzi să adopţi legea cu privire la crearea mecanismului de promovare şi selectare a judecătorilor pentru Înalta Curte este descalificant pentru Senat. Nu se punea problema decât a găsirii unui sistem care să scoată cumetriile în procesul de promovare la Înalta Curte, ori Senatul s-a descalificat”. Declaraţiile lui Traian Băsescu referitoare la situaţia din Senat sunt cu atât mai grave cu cât el nu numai că a dat instrucţiuni Legislativului cu privire la actele ce trebuie adoptate, dar chiar şi cu privire la forma în care acestea trebuiau să arate, atitudine incompatibilă cu Constituţia şi cu principiile democratice. Încercarea sa de a determina Senatul să adopte aceste acte normative în forma dorită de el reprezintă o tentativă gravă de golire de conţinut a puterii legislative, aşa cum este ea prevăzută în Constituţie. Încălcarea gravă și repetată a independenţei justiţiei Intervenţiile abuzive asupra justiţiei, încercările de intimidare a magistraţilor, promovarea unei iniţiative legislative de natură să instituie controlul politic asupra carierei magistraţilor, declaraţiile repetate prin care Preşedintele arăta că este la curent cu acte făcute de procurori în cadrul dosarelor de urmărire penală, asediul politic asupra Consiliului Superior al Magistraturii, arată cu toatele declinul statului de drept în România. De la inceputul celui de al doilea mandat al sau, Presedintele Traian Basescu a manifestat o ingerinta continua in activitatea si autoritatea judecatoreasca, de natura să aduca atingere in mod direct independentei justitiei si principiul separatiei puterilor in stat. Încălcarea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, reprezintă deasemenea o obisnuinţa pentru Traian Basescu. Conform Constitutiei, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. Substituirea rolului CSM reprezinta o abatere grava de la norma constitutionala dar Traian Băsescu a mers deseori pe acest drum:   „Nu putem sa nu dam toata atentia raportului MCV si desi nu acceptam adaugarea de conditii, nu putem sa nu recunoastem deficientele pe care justitia romaneasca inca le are. Ma refer la procedurile lungi de judecata, la procedurile de tergiversare a dosarelor la Inalta Curte, (dosare tinute 2-3 ani si amanate si abia dupa doi ani retrimise la procurori pentru a fi reanalizate)”. „Judecatorii isi autoincarca activitatea, pentru ca nu judeca, amana(…) Sigur ca ajungi la 100 si ceva de dosare, cand practica este sa amani si sa nu judeci. Va rog, inspectia de la CSM, as fi curios sa am un astfel de punct de vedere: Din 100 de dosare cu care intra un judecator, cate sunt amanate de 15 ori, de multe ori batjocorindu-se procedura?” „Eu inteleg ca procedura este sfanta pentru ca ea are misiunea de a garanta drepturile procesuale ale partilor, mai ales intr-un proces penal(…) Dar, profitandu-se de garantarea drepturilor, se amana procese la cererea avocatilor pentru o nimica toata. Daca e stramba citatia sau daca semnatura unui procuror e in alta rubrica, nu trimite dosarul inapoi, ca nu asta a afectat drepturile procesuale ale invinuitului”, a explicat presedintele. 10 iunie 2011 Deşi conform Constitutiei Romaniei, Art 134 (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot., Preşedintele a încercat adeseori să interfereze cu activitatea CSM sau să pune presiune pe această instituţie. De altfel, Uniunea Nationala a Judecătorilor din Romania (UNJR) a reacționat printr-un comunicat de presa, de natură să atragă atenția asupra efectelor negative pe care aceste derapaje repetate ale Presedintelui le pot avea asupra funcționării statului de drept. „Considerăm că este de datoria noastră, ca asociaţie profesională, să explicăm care este rolul judecătorului în societate, la fel cum este de datoria Preşedinţiei să se informeze în mod corect şi complet înainte de a face afirmaţii extrem de grave, de natură a afecta încrederea cetăţenilor în sistemul de justiţie şi prin care judecătorii sunt îndemnaţi să încalce valori fundamentale ale sistemului judiciar”. Extrem de grave şi cu rol vădit de intimidare apar a fi declaraţiile din 3 nov. 2011 referitoare la judecători: „Ştiţi că există obiceiul celor care pierd licitaţii să se ducă în instanţă şi, de pe locul şase, doamna sau domnul judecător îl scoate câştigător. Vreau să ştiţi reacţiile Comisiei Europene în ultima vreme: <Nu puneţi în aplicare aceste hotărâri! Noi nu vă mai finanţăm proiectele în care justiţia a stabilit cine este câştigătorul> Ieri s-a primit o scrisoare legată de o licitaţie pe un tronson de autostradă: <Dacă aşa v-a spus justiţia, finanţaţi cu bani de la buget, dar nu cu bani europeni>. Este a doua astfel de reacţie a Comisiei Europene în timp foarte scurt. Deci, şi justiţia trebuie să înţeleagă că nu se poate substitui la nesfârşit Executivului”. „Atenţie şi cu pusul directorilor generali, inspectorilor-şefi de poliţie. Aşteptăm ca în curând magistraţii să spună şi pe cine punem la SRI şi poate, mâine-poimâine, veţi stabili prin hotărâri judecătoreşti cine este preşedintele României. Atenţie la echilibrul puterilor în stat!. Oameni buni, nu puteţi fi de toate, şi legislativ, şi executiv, şi justiţie”. „Dacă acum am aplica hotărârile judecătoreşti de plată salarii, România ar intra într-un uriaş derapaj macroeconomic. Are justiţia responsabilitate pentru asta? Este o întrebare retorică. Cuvântul de ordine cred că este, pe de-o parte, echilibrul, pe de altă parte, credibilitatea. Legile, fie că sunt asumate de Executiv sau sunt trecute prin Parlament, după ce au primit şi girul Curţii Constituţionale, sunt legi şi pentru judecători şi trebuie să le aplice. Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi acum într-o situaţie extrem de dificilă. La Ministerul de Finanţe, ultimele cifre erau 9 miliarde de lei – obligaţii de plată din hotărârile judecătoreşti. Sigur vor mai veni, pentru că veselia-i mare. Alte procese întârzie câte zece ani, unde ştiu eu ce interese sunt, iar astea merg şnur. De unde scoate Guvernul 9 miliarde de lei ca să-şi arate respectul pentru hotărârile justiţiei?! Cine afectează bugetul de stat indică sursa. Corect ar fi ca magistraţii, când dau hotărâri”. 3 nov 2011 Declaraţiile acesteau au fost extrem de grave, iar cîteva fragmente din răspunsul magistraţilor pot fi relevante: „Într-un stat poliţienesc, în care se clădesc tot mai multe pârghii prin care justiţia să fie controlată, îngenunchiată, în care legile se fac de pe azi pe mâine şi se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care serviciile secrete îşi măresc bugetul, iar pentru justiţie nu se găseşte nici măcar mărunţiş, în care reformele există doar în vorbe şi prestaţii televizate, un preşedinte, într-un ton dictatorial, îşi poate permite să cheme la ordine judecătorii, să-i înfrunte ostil, ameninţător, să-i blameze şi să-i terfelească în piaţa publică din postura părintelui naţiunii căruia i se recunoaşte dreptul de a-şi stigmatiza, la stâlpul infamiei, oamenii legii. Aceasta este România. Statul de drept, preceptele democraţiei, independenţa justiţiei sunt persiflate în mod autoritar. Ce nu aminteşte preşedintele este că statul, la rândul lui, este supus legilor, normelor constituţionale. Că statul, prin reprezentanţii lui, nu poate încălca legea fără să fie sancţionat, că hotărârile judecătoreşti sunt pronunţate în baza legilor pe care se află şi semnătura preşedintelui, că nerespectarea actului de justiţie şi instigarea la nerespectarea actului de justiţie atrag repercusiuni tot prin lege stabilite şi ele se pot repercuta inclusiv asupra celor care le-au zămislit. Statul este unicul debitor care îşi permite, prin vădit abuz de putere, să stabilească el, deasupra legii fundamentale, condiţiile în care să-şi satisfacă creditorii, care nu sunt alţii decât cetăţenii ţării. Judecătorii României nu acceptă nici tonul, nici mesajul dictatorial al preşedintelui ţării, a cărui numire, printre altele, trece prin filtrul Curţii Constituţionale.” 4         nov 2011  

1. IV.                Președintele a inițiat un proiect neconstituţional de revizuire a Constituţiei și a încălcat procedura de revizuire a Constituției prevăzută de legea fundamentală.

O altă acţiune a lui Traian Băsescu aflată în afara Constituţiei este decizia de a trimite Parlamentului un proiect de revizuire a Constituţiei declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională. El şi-a asumat astfel din nou rolul Guvernului, inversând rolurile prevăzute de Constituţie, care stabileşte că propunerea privind revizuirea legii fundamentale revine Guvernului: „Art.150 (1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.” În cazul de faţă proiectul de revizuire a fost trimis de către Preşedinte către Guvern care l-a restituit Preşedintelui. Curtea Constituţională a constatat elemente de neconstituţionalitate, dar Preşedintele a decis totuşi să trimită proiectul de revizuire către Parlament. „În ceea ce priveşte partea a doua a discuţiilor cu coaliţia majoritară. Am stabilit ca, în cel mai scurt timp, adică imediat după sosirea la Cotroceni a hotărârii Curţii Constituţionale, să înaintez Parlamentului, Camerei Deputaţilor proiectul de revizuire a Constituţiei, având ca principal obiectiv respectarea votului românilor la referendumul din noiembrie 2009. Este obiectivul la care m-am angajat şi pe care îl voi respecta.” 21 iunie 2011 Procedura pusă în practică de Președinte este, în mod evident o încălcare gravă a Constituţiei, atât în ceea ce privește demararea sa, de la Președinte, și nu de la Guvern, cât și nesocotirea deciziei Curții Constituționale privind conformitatea proiectului cu legea fundamentală, care este obligatorie.  

1. V.                  Președintele a instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale și a făcut presiuni directe asupra judecătorilor Curții, făcându-le „vizite” înaintea unor decizii importante.

Preşedintele Traian Băsescu, a încălcat grav prevederile constituţionale, când a declarat public, în data de 16 noiembrie 2011, ca regimul personal instaurat de domnia sa nu intenționează să respecte deciziile Curţii Constituţionale. Anunţul public făcut de parlamentarii PNL si PSD că se vor adresa Curţii Constituţionale, reclamând decizia conform căreia Guvernul va îngheţa pensiile şi salariile bugetare pe parcursul anului 2012, a fost urmat de o vizită surpriză la Curtea Constituţională a Preşedintelui Traian Basescu, într-o evidentă încercare de a pune presiune pe judecătorii Curţii. La putin timp, într-o intervenţie radiofonică la postul public, Traian Băsescu declara cu vădita lipsă de respect faţă de autoritatea Curţii si faţă de Constituţie că nicio altă decizie a CCR nu va schimba radical hotărârea Coaliţiei de a menţine îngheţarea salariilor şi pensiilor, pe parcursul anului 2012. „Indiferent care este rezultatul la Curtea Constitutionala (al contestarii deciziei de inghetare a pensiilor si salariilor la stat in 2012 – n.red.), bani nu exista. Daca ar exista, s-ar plati. Putem trai imprumutand bani pentru Guvern – dar ar fi usor sa facem pe generosii, condamnand tara pentru anul viitor. Am mai trait experienta asta in 2007 si 2008”. 16 nov 2011 Astfel de fapte si declaratii, reprezinta, fara echivoc, sfidarea şi încălcarea gravă a prevederilor constituţionale care statueaza clar şi de necontestat supremaţia deciziilor Curţii Constituţionale: „Art 147. „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”. „Art 1. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.” Declaratiile Presedintelui denota inca un aspect de natura se determine gravitatea faptei de incalcare a Constitutiei. Rolul esential al Presedintelui Romaniei este acela de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a institutiilor statului. Ori prin declaratiile sale, acesta nu doar ca nu respecta prevederile constitutionale, dar indeamna public la nerespectarea acestora, fapt de o gravitate sporita. De altfel, acest ultim atac la adresa Curtii se incadreaza intr-o serie de declaratii ale domniei sale de natura sa duca in derizoriu Curtea Constitutionala acestea culminand cu afirmatia conform careia „CCR actioneaza ca o institutie penibila. Si acum regret enorm cresterea TVA ”. De asemenea, Presedintele l-a numit la Curtea Constituțională pe dl Petre Lăzăroiu, pentru un al doilea mandat, cu încălcarea prevederilor art. 142, alin. 2 din Constituție, care prevede că mandatul membrilor Curții nu poate fi reînnoit.  

1. VI.                Președintele a încălcat sistematic principiul neapartenenței politice a persoanei care ocupă funcția prezidențială și a abandonat rolul constituțional de mediator în stat și în societate.

  Președintele a săvârșit acţiuni politice concrete care îl transformă în liderul de fapt al Partidului Democrat-Liberal.  Preşedintele Traian Băsescu i s-a substituit lui Emil Boc nu doar ca Prim-ministru, ci şi ca preşedinte al PDL. El a luat parte în mod frecvent la reuniunile acestui partid politic, la discutat cu reprezentanţii săi liniile directoare ale politicii economice, sociale etc. În aceste condiţii, nici nu poate fi vorba despre imparţialitatea şi neutralitatea cerute de la un adevărat Preşedinte (art. 84) care ar trebui să se reflecte în modul în care relaţionează cu toate forţele politice: Art.84 (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.” Atitudinea sa este una de flagrant partizanat politic prin participarea activă în viaţa internă PDL. Preşedintele a acţionat în numeroase situaţii în mod explicit şi direct ca lider al PDL. De exemplu, în ziua de 4 martie 2011, el a participat la Întâlnirea la vârf a Partidului Popular European (PPE), la Helsinki. Şeful formal al PDL, Emil Boc, nu a fost invitat. Mai mult, pentru deplasarea Preşedintelui în Finlanda s-au folosit resursele financiare şi materiale ale statului român, deşi reuniunea PPE era, în mod evident, una de partid. Acest aspect a fost recunoscut de purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, care a susţinut următoarele: “Deplasarea a fost plătită din banii alocaţi prin bugetul de stat Administraţiei Prezidenţiale întrucât a fost o deplasare în interes naţional, şi nu una în interes privat”. Această argumentaţie aminteşte de epoca Partidului stat anterioară anului 1989, când ideologia oficială a epocii prevedea faptul că interesele unui anumit partid politic sunt aceleaşi cu interesul naţional. De altfel, pe întreg parcursul mandatului, Traian Basescu a avut o atitudine de respingere a dialogului real cu partidele politice, cu exceptia propriului sa partid, PDL, pe care îl laudă, îl susţine şi îl conduce în mod autoritar. Traian Băsescu, actioneaza pe scena politică a ţării ca fiind preşedintele de facto al PDL, încălcând astfel flagrant prevederile art. 80 respectiv art. 84 din Constituţie: Art. 80
”(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”  Dl Băsescu a participat în mod constant la diferite reuniuni cu membrii acestui partid și a participat în mod activ la procesul decizional. Comportamentul său a fost în mod evident acela al unui şef de partid, nicidecum al unui preşedinte de ţară imparţial. Mai mult, Preşedintele a participat chiar şi la şcoala de vară a Organizaţiei de tineret a PDL. În fapt, în decursul ultimului mandat Traian Băsescu a avut cel puţin 20 de întâlniri cu lideri marcanţi ai PDL, în afara cadrului de consultări cu partidele parlamentare. Nicio astfel de întâlnire nu a avut loc cu vreunul din partidele aflate la acel moment în opoziţie. Atacurile repetate, jignirile si denigrarile aduse liderilor celorlalte culminand cu amenintarile recente la adresa președinților partidelor parlamentare, denota lipsa de neutralitate vadita a Presedintelui Romaniei şi reprezinta o sfidare vadita a prevederilor art 8, art 80 alin (2), art 82 alin (2) si art 84. alin (1) din Constitutie. Învrăjbirea diferitelor categorii sociale Ignorând cu cinism prevederile constituţionale cuprinse în art. 80 referitoare la rolul presedintelui, Traian Băsescu a făcut o practică din instigarea unor categorii sociale împotriva altora, încercând să dividă societatea pentru a putea să acumuleze cât mai multă putere politică. În acest sens preşedintele a făcut nenumărate declaraţii publice prin care încerca să determine ura tinerilor împotriva pensionarilor, a salariaţilor din sectorul privat faţă de cei de la stat, a pacienţilor împotriva medicilor, a părinţilor împotriva profesorilor etc. „Şi, ca să fiu plastic – este o imagine care îmi vine în minte acum: statul arată aşa, ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab şi subţirel. Şi asta e economia românească. Iar cheltuielile uriaşe ale statului s-au transferat pe cei trei milioane care lucrează în servicii şi în industria românească.” 6 mai 2010 „Şi vreau să mai fac o menţiune de ce nu suntem pregătiţi să dăm satisfacţie celor care nu şi-au făcut din cariera militară o carieră completă, dar au ştiut să întindă mâna la banii statului să ia câte un miliard de lei la trecerea în rezervă.” 23 ian 2011 Este evident faptul că acest gen de intervenţii publice, încalcă rolul Președintelui prevăzut de Constituție, acela de mediere între stat şi societate.  

1. VII.              Președintele a încălcat în mod grav prevederile Constituției și principiul fundamental al democrației reprezentative, atunci când declară că nu va numi un Prim-ministru din partea USL, chiar dacă această formațiune politică va obține majoritatea absolută în Parlament.

Similar declaraţiilor referitoare nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale, Preşedintele a făcut şi declaraţii referitoare la faptul că nu va respecta viitoarele decizii ale electoratului: „Eu nu mă joc de-a Constituţia. Ea trebuie citită corect, iar (articolul – n.r.) 103 se referă la partide, nu la alianţe. Alianţele sunt variabile. (Opoziţia – n.r.) să citească articolul acesta, să înţeleagă bine ce s-a întâmplat la aceste alegeri (parţiale – n.r.) şi să decidă în consecinţă. Dacă în interiorul USL este un partid care are 51 la sută din membrii Parlamentului, nu voi mai chema pe nimeni altcineva (la negocieri – n.r.) decât pe acel partid” 22 august 2011  

CONCLUZII

Se poate spune că Traian Băsescu a încercat mereu în ultimii 3 ani să anuleze regimul democratic românesc şi prin încălcări repetate ale Constituţiei să îndrepte regimul politic românesc către unul prezidențial de conducere unipersonală, în care președintele decide totul, prin uzurparea atribuțiilor celorlalte instituții fundamentale. Cel mai important lucru este însă faptul că acţiunile sale nu doar că au fost în afara Constituţiei şi au fost lipsite de legimitate democratică dar au şi avut drept consecinţă scăderea nivelului de trai al populaţiei şi aruncarea ţării într-o criză economică profundă și prelungită. Până în prezent, Preşedintele nu a răspuns din punct de vedere politic pentru aceste fapte. De aceea, considerăm că un referendum prin care românii să aibă posibilitatea de a se pronunţa asupra continuării mandatului dlui Traian Băsescu este imperios necesar.  Perseverenţa dlui Băsescu în a încălca Legea fundamentală, prin repetarea unor fapte abuzive şi care afectează grav funcţionarea democratică a statului de drept, demonstrează o atitudine iremediabilă a acestuia, ceea ce ne îndreptăţeşte să solicităm suspendarea lui din funcţie.

Gașca Ponta, Șova & co ar trebui judecați pentru tenativă de lovitură de stat

De foarte multe ori, auzim pe câte cineva care se  întreabă mirat de ce la alții, spre deosebire de România, se pot face autostrăzi, de ce prin orașe e curățenie, totul e vopsit frumos, infractorii stau frumușel la pușcărie și nu sunt eliberați de judecători care au mai multe bube în cap decât înșiși pușcăriabilii, iar  oamenii nu se tem că vor fi sfâșiați de potăi și altele asemenea.

Cred că a încerca să căutăm explicații sofisticate este o greșală. De obicei lucrurile au explicații simple și clare, trebuind doar să încercăm să le vedem, lăsând deoparte anumite șabloane prin care noi, românii suntem cei mai fumoși, cei mai drepți, cei mai dați dracului din toate națiile. Nu merge nici explicația că Germania sau Suedia sunt țări locuite de nemți ori suedezi iar România de români.

Explicația cred că este că noi legile, regulile și regulamentele ori nu se aplică, ori se aplică doar atunci când ne convine.

Încă mai sunt uimit de ceva.

Ieri l-am văzut pe Victor Ponta cum încerca să explice executarea lui Geoană.

A făcut-o și în emisiunea lui Ion Cristoiu de la B1 TV. Curvă bătrână, Cristoiu își la să invitații să bată câmpii cât douresc, reușind astfel să îi facă să se developeze.

Cu ceva vreme în urmă, Dan Diaconescu a ajuns să spună cu nonșalanță că arestările în victimixzează, iar victimizarea îi atrage o mulțime de voturi, lucru extrem de adevărat. Evident că la prina vedere nu ar fi nimic rău, cu excepția fapului că în substratul acestei declarații se gichește ceva extrem de sinistru. Faptul că omul impresionat de victimizare îl ca considera un om sincer și va înghiți toate balivernele pe care, împreună cu adunătura de penali de care s-a înconjurat, le livrează nonstop.

Cam din aceeași categorie este și una din declarațiile făcute de Victor Ponta.

Neatent la detalii, acesta încerca să explice că totul era logic în felul în care PSD a procedat la execuția lui Geoană.

Nu mă voi referi la motivele absolut haioase pe care le fâlfâia ci la modul de acțiune ales.

Pentru a arăta de ce a fost aleasă exact acea zi, Ponta a spus că în acea zi, erau mai puțini reprezentanți ai puterii. Ca suport legal al acțiunii invoca o decizie a Curții Constituționale, date în urmă cu niște ani.

Pentru schimbarea Președintelui Senatului, regulamentul de funcționare a Senatului prefede duaă cauze mari și late. Ori acesta să își dea demisia, ori să fie revocat la cererea grupului politic care l-a propus.

Asta cu grupul respectiv mi se pare cumva la marginea legalității.

Acum grupul PSD+PC de la Senat  pur și simplu nu mai există prin ruperea  lui de câtre PC. Considerând totuși PSD ca un fel de moștenitor al respectivului grup, acesta să zicem că poate propune demiterea respectivului președinte.

De aici încolo, după ce funția de Președinte al Senatului devine vacantă, temporar este preluată de un vice președinte, iar la Senat se intră în alegeri, fiecare grup parlamentar putând numi un candidat.

Când s-a făcut respectivul regulament, s-a considerat că este o funcție în care o ocupă nu sunt numiți ci aleși, deci funcția nu este a unui partid ci la vacantarea ei, mandatul revine iar la cei care au drept de vot, aceștia urmând să aleagă un alt personaj care să ocupe funcția. E simplu, cam ca la primari.

PSD a dovedit iar că pentru ei legile și regulile sunt ceva absolut facultativ, politica faptului împlinit, prevalând asupra  regulilor jocului.

Păi asta ne arată că PSD-ul nu este o formațiune politică onestă ci o turmă de infractori de ultima speță.

Dacă ne uităm puțin mai atent, vedem că e vorba de o încălcare a legii calculată dinainte.

Practic este vorba de o infracțiune cu premedintare, iar faptul că s-a încercat comiterea ei de un grup, ne face să putem vorbi și de asociere în vederea comiterii unel ilegalități.

Atenție, Ponta este un individ care a fost procuror, deci cineva care se presupune că are o oarece pregătire juridică, deci nu poate să spună că nu știa că ceea ce face el și gașca lui e ceva ilegal.

Îl văd parcă în fața ochilor cum vorbea extrem de afectat de faptul că domnișoara Roberta Anastase a furat niște voturi, când, de fapt, atunci de numărat au numărat secretarii de ședință, rolul ei fiind acela de centalizare a voturilor.

Persomal nu sunt unul care să îl susțină pe Geoană în vreun fel. El îmi pare nu om slab, avid de putere, capabil să recurgă el însuși la orice pentru a mai urca o treaptă, povestea cu flacăra violet, sau cu vrăjitoarele aduse la congresul une Ponta a fost ales arătând că e un individ care nu merită nici resoectat și nici luat foarte tare în serios. Dealtfel, chiar faptul că era foarte apropiat de Marian Vanghelie pe lângă care până și Gigi Becai este un om extrem de cult, ne arată cam din ce categorie face parte Geoană.

De data asta însă, dreptatea este de partea lui.

Probabil susținătorii lui Ponta și ai PSD consideră că e vorba de detalii nesemnificative. Dacă respectarea legilor și a regulilor este ceva minor, atunci au dreptate.

Eu consider c respectarea regulilor și a legilor, trebuie să fie una din chestiile de la care ar trebui să se plece dacă vrem să facem o românie europeană și civilixată. Altfel spus, legea să fie lege.

Primul exemplu al faptului că nerespectare legilor, a regulamentelor și a legilor poate avea consecințe extrem de urâte, este cel al lui Huidu.

Dacă se respecta principiul că șoferul trebuie să aibă anumite calități psihomotorii pentru a conduce, dacă într-o zonă cu restricție de 30 Km/h nu conducea cu o viteză legală chiar și în locuri cu șuseaua dreaptă li viezibilitate extrem de bună, dacă nu călca linia continuă, acum în cimitire erau cu trei morminte mai puțin.

Consider că acum, Ponta și gașca lui nu au mai dat dovadă doar de infanilism cronic ci și de nesimțire. Există oameni afați înpușcărie pentru o tentativă de furt, chiar dacă este forba de tenativa nereușită de a fura ceva minor.

În cazul nostru, având în vedere că Președintele Senatului este al doilea om în stat, cred că nu este deloc deplasat dacă vorbim de o tentativă de lovitură de stat. Da, lovitură de stat …

Dacă mai cumulăm asta cu încă un detaliu, și anume cu faptul că șeful comisiei care l-a executat pe Geoană este tocmai Dan Șova, omul cu care ponta are o legătură nu doar de prietenie, ci se pare că și de încârdășire în vederea comiterii de infracțiuni. Să ne amintim doar de povestea cu Rovinari, Turceni și milioane e euro …

Cei care îl vor vota pe Ponta, sau adunătura de infractori din jurul lui, trebuie să se gândească la un detaliu: vor votat niște infractori cărora le dauțara pe mână…

Teamă mi-a că atunci când vor înțelege asta va fi cam târziu și nu vor mai putea face nimic….dar,  vorba aia: ce-și face omul cu mâna lui e lucru manual….

 

P.S. Atenție, premeditarea merge și mai departe. Tot din spusele lui Victor Ponta, mai reiese ceva. Că premedinatea acestei infracțiuni viza crearea cadrului pentru comiterea uneia și mai grave: Înlăturarea ilegală a Președintelui României.

Ponta a spus că funcția de Președinte al Senatului îi este folositoare PSD-ului doar într-u singur caz: la suspendarea Președintelui Băsescu. Evident, având în această funcție un individ fără scrupule ar putea profita iar de un moment propice, când în urma interpretării Constituției ar putea iar să declanșeze mecanismul sauspendării. Dealtfel nu ar fi nimic nou. Data trecută, deși Curtea Constituțională a artăta că Președintele nu încălcase Constituția, s-a mers mai departe.

Poate DNA-ul își va face până la urmă datoria și va reuși să privească mai atent la legătura dintre Ponta și Șova (vezi povestea cu Turceni și Rovinari) și cei doi infractori vor fi duși acolo unde le e locul. La pușcărie…

 

P.P.S. Atenție iar, cei care îi susțin pe infractori în comiterea de infracțiuni sunt considerați complici.

 

Păcatul pe care îl plătește Geoană: NU ȘI-A ZDROBIT ÎNAINTAȘII

MOTTO:

„Conducători care nu își ucid înaintașii, termină prin a fi uciși de aceștia” – adaptare a unui proverb chinez

Subiectul de mare actualitate  pare a fi posibila  mazilire a  lui Mircea Geoană.

PSD spune că Geoană și-a cam făcut de cap și a întreprins tot felul de acțiuni fără acordul partidului, că s-a dus în America și a pozat în lider al opoziției, că în mod repetat a făcut declarații nu tocmai laudative la adresa conducerii, deci trebuie înlăturat.

Așa să fie, și tot e aiurea în contextul în care PSD se laudă pe unde poate că este un partid democratic unde nimănui nu i se impune nimic.

Personal, cred că aceste declarațiiale PSD nu sunt decât ilustrarea faptului că PSD ne consideră a fi mult mai tâmpiți decât suntem în realitate, lucru care pe mine mă enervează cumplit.

Cred că au impresia că dacă adunătura de mercenari mediatice de pe la Intact și Realitatea media ne prezită faptele scoase din context.

În realitate, fără a fi specialiști în determinism social sau politic, întotdeauna vedem că ceea ce se întămplă la un moment dat este rezultanta unui complex de desfășurări anterioare, practic fiecare moment suma momentelor anterioare.

Faptul că nu vorbim de un lucru simplu ș foarte la vedere ne e arătat de un moment al zilei de ieri. La trei televiziuni se desfășurau dicuții cu privire la mazilirea lui Geoană.

La B1tv, Robert Negoiță spunea că nu este cea foarte important, că ar trebui să se discute de altceva, la Realitatea TV, Șova spunea că este ceva extrem de important, dar că e vorba de ceva care îi privește doar pe ei, cei din PSD și că situația  e sub control, la Antena 3 Geoană vorbea de parcă toți, inclusin Universul s-au coalizat împotriva sa, atenție, câștigătorul, practic, al alegerilor prezidențiale.

Cred că adevărul este că Geoană, indiferent de motiv, nu e capabil să înghită faptul că în realitate este individ incapabil să își recunoască limitele personale.

Hai să facem un pic de istorie.

În partidele de sorginte bolsevică, schimbările nu se făceau lent. Se stătea pe un anumit palier o vreme. În timpul acesta un clan controla prtidul extrem de atent, nimeni nu reușea să se atmdă de cineva din grupul care avea partidul sub control.

Întodeauna, încet, planul doi, apărea în partid  un curent nou și nocvator. La un moment dat forța celor din planul doi atingea le permitea să preia întietatea. Pentru a se feri de pericolul unei restaurații interne, conducătorul partidului, proaspăt eliminat din funcție era elimiant și fizic, accident, boală, sinucidere, etc, aceștia dispăreau. Ceilalți, erau puși in împosibilitatea de a reveni, dacă încercau, mureau sau erau arestați ori internați prin sanatorii de boli nervoase unde li se distrugea sistemul nervos.

Așa a fot în Partidul Comunist al Uniunii spvietice, așa a fost în Partidul Comunist Român.

Nici Dr. Petru Groza, nici Gh.dej, nici Ceaușescu nu au supraviețuit înlăturării de la conducere deoarece urmașul lor știa regula: Dacă nu-l elimini pe predecesor, revine.

Cineva nu a știut-o sau nu a luat-o în seamă. Geoană. Și acum plătește…

Când a preluat conducerea PSD, Geoană nu și-a eliminat antecesorii ci a încercat o reconciliere prin subordonarea lor, a grupului controlat de Iliescu și Năstase.

Și a plătit. În umbră, a fost ferchezuit, întărit și aruncat în scenă mai tânărul Ponta.

Deși existaseră semne și anterior, lovitura decisivă Geoană a primit-o abia la alegerile interne când grupul tradiționalist, provenit direct din nomenclatura de plan doi a PCR.

Lovitura a fost năucitoare. Un individ cu pretenții intelectualiste, dacă nu era năucit, nu putea să facă greșelile pe care le-a făcut Geoană, inclusin de a se lua după nevastă-sa, orbită de dorința ei maladivă de a deveni Prima Doamnă. Pur și simplu au existat episoade care, unele, de domeniul anecdoticii, cum e, de exemplu, povestea cu flacăra violet.

 Ce a făcut Ponta? În primul moment nimic deoarece probabil spera ca grupul lui Geoană care nu a plecat din partid să se dea pe brazdă. Unii au făcut-o, alții nu.

Astfel,  se vedea necesitate alungării lor din zonele de decizie ale partidului, cum a făcut Crin Antonescu, în PNL, cu Tăriceanu.

Deoarece dorea ca supra lui să nu se arunce anatema de dictator, Geoană a preferat să recurgă în cel mai pur stil mafiot la întimidarera adversarului.

Astfel, în afară de șicanele peste care Geoană trecea făcându-se că nu observă pentru a nu fi obligat să se ia de piept cu conducerea partidului, a venit momentul în care Ponta a arătat că dacă vrea poate să încalce regulamentul intern și cutumele fără a avea ceva de suferit, că poate zdrobi pe oricine dorește.

Astfel, într-o zi, Ponta pur și simplu l-a dat jos de la conducerea Organizației de București și, deși nu este membru al acelei organizații, și-a asumat rolul de interimar, (interimat care pare a se eterniza) În fond, cine controlează Organizația de București, controlează partidul indirect. Motivul zdrobirii lui Vanghelie? A semnat pactul cu Diavolul, a manifestat o prea mare simpatie față de PDL, Băsescu și Elena Udrea, precum și opoziția fățișă arătată de Vanghelie la susținerea candidaturii lui Oprescu pentru fotoliul de Primar General al Capitalei.   

O altă arătare de mușchi, din partea lui Ponta, a fost aceea că, atunci când a ieșit cu critici în presă la adresa exclusivă a președintelui partidului, lui Geoană i s-a interzis pur și simplu ca unui copil prost să mai facă declarații, lucru absolut de neconceput din partea unui partid democratic. Ponta în aroganța sau limitările sale de înțelegere nu a observat că face o uriașă eroare. El este UN CONDUCĂTOR  al partidului, nu CONDUCEREA partidului.

Se pare că nu a fost destul, că Geoană refuza explicit să lase capul jos și să se supună.

Tot timpul, și pe blogl personaș, și prin presă și pe unde avea ocazia, Ponta își manifesta dorința de a reveni în primplanul PSD; și-a manifestat iar dorința de candida la Președinția României  și s-a lăudat cu ocazia vizitei în SUA, că el ar fi lideri Opoziției, spre enervarea cuplului Antonescu-Ponta care, din poziția de copreședinți ai USL consideră ei ar deține această calitate.

Un peste alta, Ponta, împins de la spate  de Năstase și Iliescu, a aruncat în public faptul că se intenționează îndepărtarea lui Geoană de la conducerea Cenatului și înlocuirea lui cu Nicu Băniciou, personaj în care Ponta are mare încredere deoarece între ei există o relație de prietenie care a început înainte de accederea lui Ponta la funcția de șef al partidului.

Doar că există un mic detaliu. Regulamentul Senatului care prevede ca,  INDIFERENT care e motivul pentru care  Președintele Senatului e demis, funcția se scoate la vot, fiecare grup parlementar putând să prezinte un candidat, funcție neputând fi transmisă direct, fără vot, unul coleg de partid.

S-a încercat interpretarea în fel și chip, dar cei care au făcut-o scăpau un detaliu. În funcția de Președinte al Senatului nu a fost ales partidul ci omul. Astfel va trebui ca postul să fie ocupat tot de un om nu de un partid. Asta chiar dacă respectivul e membru sau nu al unui partid.

Atenție, dacă Președintele României nu ai poate, din diferite motive, să își exercite mandatul, omul care îl îlocuiește, cu titlul de intermediar, este chiar  Președintele Senatului. Deci funcția respectivă este una de primă importanță.

Problema pentru Ponta, intervine acum. Cutia Pandorei este deschisă.

Acum mingea esteîn trenul lui Geoană. El a putut observa un fapt. Înlăturarea sa este deja hotărâtă. Problema ste doar de timp, mai precis, până se va profila un motiv cât de cât consistent. De asemenea poate observa că nu mai are nici un motiv să se bazeze pe sprijinul PSD în îndeplinirea ambițiilor personale.

O minimă logică ar trebui să îl facă pe Geoană să rupă pisica.

Că încerce crearea unui partid complet nou, un partid de stânga, nu a unuia de centru stânga sau alte aiureli. Cine îi citește blogul va vedea că urlă de stângism deși vrea să ascundă oarecum asta. În fod, cum are nevoie de partide de dreapta, România are nevoie de un partid veritabil de stânga, unul dispus spre dialog cu oricie, dar nu spre compromis, bazat pe valorile social-democrației veritabile, europene și nu pe cele socialiste, desuete.

E drept, pentru a se impune, ar avea nevoie de timp. La următoarele alegeri cred că, dacă ar dovedi onestitate, ar putea intra în Parlament, ocu un rezultat cel puțin superior UDMR, în jur de 7-8%, mic, dar onorabil. La următoarele alegeri dacă nu s-ar arunca în critici și ar propune soluții raționale și de bunsimț, ar putea chiar să facă mari surprize.

O altă soluție ar fi trecerea cu arme și bagaje la o altă formațiune politică, deja existentă.

Aici, pentru el, problema ar fi că nu va deține întietatea pe care și-o dorește.

Una din soluții: Partidul Conservator. Acolo, ar trebui trăiască în umbra guruului Dan Voiculescu și să joace cum îi cântă acesta. Lucru extrem de neproductiv.

Soluția cea mai bună pentru Geoană, cred că ar fi aceea de a trece la UNPR. Se spune că surse din PSD ar fi declarat sub protecția anonimatului că șapte parlamentari ar pleca imediat cu el și încă alții sunt nehotărâți. Ar fi o lovitură devastatoare pentru PSD și pentru relativul echilibru din senat.

Acolo poate ajunge cât de sus îi permit cu adevărat calitățile, eventual, nu la primele ci la următoarele alegeri ar putea candida, cu șanse chiar la Președinția României… asta dacă nu se vaține iar de prostii, cu vizite pe ascuns pe la Moscova, pe la Washington sau pe la indivizi de teapa lui Vântu.

Singurul lucru cert, deocamdată este că în PSD Geoană a devenit un paria care va fi ucis politic cu prima ocazie…

Dacă nu îi vine mintea la cap și nu pleacă din  PSD … Dumnezeu să-l ierte …  Dacă rămâne e terminat politic.  Poate o merită … cine știe?