Arhiva

Posts Tagged ‘servicii secrete’

Cine o controlează pe Ana Maria Topoliceanu? Pe cine vizează de fapt DNA? (Sau, poate, SRI ? )

Cu cine, în ce perioadă  şi în folosul  cui a colaborat  Ana Maria Topoliceanu?

De fapt, ţinta reală este Elena Udrea, sau se doreşte ca aceasta să fie determinată să înceapă să cânte?

Cui îi tremură cămaşa dacă Udrea începe să-şi sufletul şi să povestească tot ce ştie?

Poveste lungă, complicată … photoshutting parizian, cu delaţiune, manipulare şi multe, multe ramificaţii …

Elena Udrea, Ana Maria Topoliceanu

 

Ajuns la o venerabilă vârstă, un spion britanic care a acționat în Germania în Al Doilea Război Mondial, întrebat care e secretul de a reuşit să îmbătrânească fără a fi niciodată descoperit a spus că de fiecare dată când i se păra că se întâmplă anumite coincidenţe, devenea atent.

În 90% din cazuri nu erau coincidenţe.

Se întâmplă ca, legat de Ana Maria Topoliceanu, fosta şefă a Companiei Naţionale de Investiţii, prietena recunoscută de Elena Udrea şi principala sa denunţătoare, să existe câteva lucruri cărora le putem spune ciudate coincidenţe fără teama de a greşi.

Ana Maria Topoliceanu a făcut tot ce putea pentru a se armoniza una cu altul denunţurile celîmpotriva Elenei Udrea.

„Există informaţii şi indicii foarte clare – posta echipa de comunicare a Elenei Udrea pe contul acesteia de Facebook (https://www.facebook.com/EUdrea/timeline )  – că denunţătorii împotriva Elenei Udrea în dosarul „Gala Bute” s-au pus de acord asupra declaraţiilor şi au încercat să influenţeze ancheta: Ştefan Lungu susţine că s-a pus de acord cu Gărdean în decembrie 2014 asupra declaraţiilor; Ana Maria Topoliceanu a făcut presiuni asupra lui Tudor Breazu pentru a-i confirma denunţul; există un denunţ colectiv (caz unic în practica penală) în care este amintit şi numele Elenei Udrea. Mai mult, aproape toţi denunţătorii şi-au schimbat declaraţiile iniţiale.”

Aceeaşi Ana Maria Topoliceanu se întâmplă să atragă atenţia unora prin faptul că, atunci când cu partida de shoping parizian la care a participat împreună cu Elena Udrea şi Alina Bica parcă, din priviri, căuta fotograful …

Am văzut pozele şi întradevăr, Ana Maria Topoliceanu priveşte în direcţia unuia din  fotografi.

Am zis a „unuia din fotografi” deoarece după cum sunt realizate pozele există cel puţin două persoane care fotografiază.

În cele două poze de mai jos fotografii erau unul la nivelul străzii, al doilea undeva sus, probabil în una din clădirile din zonă, eventual, din una din clăririle de vis-a-vis.

Pe cel de la nivelul străzii pare a-l căuta Ana Maria Topoliceanu.

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu? -Photosutting parizian (fotografie de la nivelul străzii)

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu? – Photoshutting parizian (fotografie de la nivelul străzii)

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu?  -Photoshuting prizian (fotografie făcută de la înălţime ...)

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu? -Photoshutting parizian (fotografie făcută de la înălţime …)

O întrebare care s-a pus încă de când setul de poze a apărut în public a fost: Cum se explică faptul că s-a reuşit facerea pozelor de la înălţime? Dacă fotograful de la nivelul străzii putea să le urmărească pe cele trei, cel care a făcut pozele de la înălţime trebuia să ştie că cele trei vor fi prezente acolo? În fond la Paris există multe magazine unde acestea se puteau duce…

O ipoteză cât se poate de plauzibilă ar fi fost ca una din ele să le fi spus că aveau de gând să se ducă acolo, o altă ipoteză, mult mai plauzibilă fiind că una din ele le-a determinat pe celelalte în genul „Hai fată şi la magazinul ăla”, apoi, când a venit vremea, a început să se uite să vadă dacă cine trebuia era la datorie.

SRI, întrebat dacă ei au făcut pozele, a spus că nu este implicat în povestea aceasta… chestie absolut ridicolă. Unde s-o fi văzut vreun serviciu de informaţii care să dea detalii despre una din acţiunile sale de filaj, cel puţin eu, nu am mai auzit.

Faptul că este vorba de un serviciu şi nu se nişte paparazzi îl arată două chestiuni.

Pe de o parte este vorba de fopii ale notelor de plată a Elenei Udrea şi a Alinei Bica. Pentru un paparazzo nu e foarte uşor să facă rost de aceste copii. Pentru un serviciu de informaţii în schimb, e floare la ureche.

A mai fost şi prima reacţie a lui Traian Băsescu atunci când a spus că e vorba de un serviciu secret.

Ciudat este că după ce Băsescu a aruncat asta în public, brusc s-a întâmplat un eveniment aparent fără legătură. Cele două din cele şapte case care urmau a-i fi date după ce îşi încheia mandatul şi care corespundeau, pentru a alege una, brusc au devenit indisponibile…

Cam ca şi cum i s-ar fi transmis că dacă nu se potoleşte va trebui să se ducă să se cazeze în gară…

Care să fi fost, totuşi, chestia care a convins-o pe Topoliceanu să colaboreze? Să fi fost vorba de faptul că astfel îşi uşura situaţia?

Există şi o ipoteză destul de interesantă.

Se pare că apărarea ar fi de părere că Ana Maria Topoliceanu a fost pur  şi simplu „plantată” lângă Udrea pe perioada ministeriatului său la Turism.  Procurorii susţin că DNA aflase încă de la începutul lui 2014 despre banii primiţi de Obreja şi, în plus, de oamenii din minister de la Termogaz.

Dacă descoperirea rutei banilor (cea despre care Gazeta povestea în decembrie 2013) s-a întâmplat la DNA în ianuarie 2014, probabil că procurorii ajunsese deja la Topoliceanu. Şi, în februarie 2014, Topoliceanu merge, împreună cu Udrea şi cu Bica, la Paris. Colabora ea deja? Şi numai cu DNA?

Există şi ipoteza, bazată însă doar pe capete de mărturii, că Topoliceanu a fost racolată de un serviciu secret cînd era lângă Udrea. Ca prietenă a Elenei, era un nod valoros de informaţii. Pentru serviciu şi pentru public această mişcare este legitimă şi pozitivă, „cu asta ar trebui să se ocupe serviciile, să supravegheze marile infracţiuni, care afectează siguranţa naţională”.

Şi totuşi, dacă Topoliceanu a fost cuminţică şi a colaborat, de ce a ajuns la arest?

Oare colaborarea să nu fi dat roade şi împotriva Elenei Udrea să nu se fi putut produce probe clare care să reziste în justiţie?

Cu declaraţiile unor persoane dispuse să declare orice dacă îşi uşurează soarta nu prea se poate face un probatoriu care să ţină.

Exista şi o variantă de rezervă probabil: Udrea să fie implicată măcar aparent în cazul Microsoft.

Astfel sunt arestaţi foştii Cocoşi din viaţa Elenei Udrea. Ca să nu bată la pupilă, sunt arestaţi înaintea ei.

Interesant, nu? Cocoşelul poate nu putea furniza informaţiile necesare, dar tot era util. Băgându-l în celulă cu cine trebuie, el, crescut drept Prinţul Cocoşelu’ Tatii se trezeşte că nu mai e prinţ şi riscă să o încaseze, lucru care nu i s-a mai întâmplat în viaţa lui de prinţişor. Aşa că urlă ca din gură de şarpe. „Tatii… mă bate nenea”. Cocoşul ăl bătrân începe să cânte, şi cântă, şi cântă, dar liber tot nu e…

Şi totuşi se pare că probele împotriva lui Udrea nu sunt destul de puternice să fie condamnată, totuşi, e ţinută la bulău ca să-i ţină de urât şobolanului din  gaura cu PET? Dacă nu merge treaba cu cazul Gala Bute, poate o merge cea cu Microsoft … sau poate cea cu finanţarea partidelor care îi tot dă fiori lui Vasile Blaga şi nu numai … mai sunt şi alţi aleşi cărora le cam tremură nădragii… Poate o fi venind şi megadosarul EADS care va cam punew greu la încercate clasa politică mioritică… mai ştii?

De ce totuşi atâta strofocare? De ce nu i se fabrică totuşi nişte probe care să reziste în instanţă ? Se aşteaptă oare ca, izolând-o şi speriind-o cu şobolanul şi cu sutienul confiscat să facă nişte declaraţii complete apoi ca răsplată să fie achitată?

Ce ar putea ciripi oare blonda?

Să fie vorba definanţarea campaniilor PDL? Sau de finanţarea campaniilor lui Băsescu, ori a lui EBa? Cine ştie?

Oricum, dacă am reuşi să aflăm  cu cine a colaborat Ana Maria Topoliceanu, multe chestii cred că s-ar lămuri …

Şi dacă tot a colaborat, de ce a fot, totuşi, arestată? Se consideră că mai mult nu se poate obţine din această colaborare? Sau, poate, celor cu care colaborează li se pare că Topoliceanu îi cam trage în piept, îi duce cu zăhărelul şi acum doresc să forţeze să spună mai mult …?

Ei… cine sunt de fapt aceşti ei? Un serviciu secret? DNA? Altcineva?

Şi, îndiferent cine ar fi, în folosul cui lucrează?  Să fie oare o coincidenţă că tocmai când să izbucnească scandalul Maior demisionează de la SRI şi acolo vine Hellvig, personaj fost subordonat al lui Dan Voiculescu, plantat lângă Antonescu drept consilier, personaj implicat profund în tentativa de lovitură de stat?

Oare de ce îmi amintesc că una din ţintele USL (PNL+PSD) era dispariţia PDL?

Fuziunea cu PNL nu ar fi însemnat totuşi dispariţia PDL ci transformarea lui în parte a noului PNL. Dispariţie ar fi însemnat dacă din conducerea noului PNL nu făcea parte  nici un fost pedelist.

Ce mişto, le arată că sunt respectaţi dar vine DNA şi le pune cătuşe, noul PNL urmând a se purifica.

Cine i-ar fi crezut? Oricine … e ceva mai logic că tu eşti onest decât , deşi te declari liberali, te rupi de liberalii europeni şi te lipeşti de creştin democraţi?

În tot acest timp, se desfăşoară o adevărată luptă de preluarea puterii de la PSD …

Am zis se desfăşoară? De fapt pare că se mimează.

USL a reuşit într-o singură zi să cumpere destui pedelişti ca să preia puterea. Aceiaşi tipi care s-au vândut atunci s-ar vine iar… urmază alegeri locale, nu? Dacă s-ar dori … dar nu prea cred că se doreşte …

Om vedea nu peste mult timp … sper …

MELANIA CINCEA: ” … cineva profită de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu stăpâneşte încă probleme ce ţin de securitate naţională şi încearcă, prin intermediul său, să facă jocuri care să-l favorizeze pe Victor Ponta, în perspectiva lui 2016?”

15 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Gafe sau jocuri politice în jurul CSAT?

Ne aflăm în situaţia de a ne întreba dacă nu cumva cineva profită de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu stăpâneşte încă probleme ce ţin de securitate naţională şi încearcă, prin intermediul său, să facă jocuri care să-l favorizeze pe Victor Ponta, în perspectiva lui 2016?

Melania Cincea„Ar trebui sau nu să participe și Procurorul General la ședințele Consiliului Suprem de Apărare a Țării?” – este tema de dezbatere lansată de preşedintele Klaus Iohannis, zilele trecute, pe o reţea de socializare. Sub motivaţia că „Nu numai terorismul, dar și corupția și crima organizată reprezintă amenințări la adresa securității naționale a oricărui stat, iar procurorii se află în prima linie a luptei împotriva rețelelor ilegale de orice fel.” O propunere la care premierul Victor Ponta şi-a anunţat rapidissim susţinerea, fără a aduce, însă, vreun argument.

Este o propunere care ridică, însă, semne de întrebare. Să fie gafă de comunicare? Sau  tatonare a terenului, făcută de altcineva, via preşedintele Klaus Iohannis, un cineva care pare să profite de faptul că acesta nu este încă familiarizat cu problemele ce ţin de CSAT şi securitate naţională? Pentru că, juridic vorbind, mişcarea propusă de dl Iohannis nu se justifică.

În primul rând, potrivit Legii 415/2002, privind organizarea şi funcţionarea CSAT, la lucrările Consiliului pot participa, ca invitaţi, şi reprezentanţi ai unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în condiţiile în care prezenţa lor este impusă de temele aflate pe agenda de lucru. Deci, şi Procurorul General al României putea fi invitat oricând situaţia o impunea, cu sau fără „consensul” poporului.

În al doilea rând, o prezenţă permanentă a Procurorului General în şedinţele CSAT – pentru că spre această decizie par să fie făcuţi paşii – nu se justifică. Justiţia are, în această structură, un reprezentant legal permanent, prin ministrul de resort. Apoi, se poate spune că includerea în CSAT a Procurorului General nu este constituţională. Riscând să genereze o încălcare a separaţiei puterilor în stat, în condiţiile în care CSAT poate emite şi decizii politice, care sunt obligatorii, prin lege, pentru autorităţile sau instituţiile la care se referă, membrii Consiliului fiind, tot prin lege, răspunzători de respectarea acestor hotărâri adoptate.

Lipsa unor argumente logice pentru această mişcare a d-lui Klaus Iohannis generează câteva întrebări:

1.Cine are interes ca Procurorul General al României să participe la  şedinţele CSAT?

Să fie cumva doar o măsură de siguranţă pe care şi-o ia domnul Victor Ponta, care – date fiind tensiunile intra-PSD, ce au succedat prezidenţialele – nu este sigur că îşi va încheia la termen, în 2016, mandatul la vârful Guvernului şi, deci, nici că va mai face parte din CSAT până atunci? Iar 2016 este un an important, cu miză electorală, perioada premergătoare, 2015, fiind de asemenea importantă. Or, o dată cu înlăturarea lui din Guvern, e posibilă şi înlocuirea miniştrilor, care fac parte din CSAT. Un „minus” ce ar putea fi suplinit prin prezenţa în aceste şedinţe a unui apropiat al său, actualul Procuror General, Tiberiu Niţu. Al cărui mandat expiră în 2016.

2. Ce interes ar avea?

Rămânând în sfera ipotezelor, un răspuns ar fi: acela al unui control asupra informaţiilor, deci un plus de putere. Necesar în perspectiva unui nou ciclu electoral. De altfel, pe parcursul anilor 2013 şi 2014, în perspectiva prezidenţialelor din 2014, dl Ponta a dovedit, nu o dată, că îşi doreşte controlul asupra unor servicii speciale din arhitectura de securitate naţională, încercând să-l preia fie forţând legea, fie schimbând-o după bunul plac. Iar jocul acesta a început la foarte scurt timp după câştigarea de către USL a alegerilor, în decembrie 2012, şi a fost făcut, parţial, chiar cu sprijinul unor oameni din PNL – pe cei mai mulţi dintre ei găsindu-i acum în PLR-ul lui Călin Popescu Tăriceanu – care, la vremea respectivă, susţineau, oficial şi declarativ, un alt candidat la prezidenţiale, Crin Antonescu, candidatul propriului partid. Neoficial, însă, încercau să-i pavoazeze lui Victor Ponta drumul spre Cotroceni. În cei doi ani, domnul Ponta şi-a subordonat serviciul de informaţii al MAI – DIPI. A înfiinţat şi şi-a subordonat Direcţia Antifraudă, extinzându-şi astfel, implicit, aria de acoperire şi influenţă şi asupra altor instituţii: Poliţie, ANAF, SRI şi chiar SIE. A încercat să-şi subordoneze SPP. A încercat să-şi treacă în subordine Direcţia Generală de Informaţii a Armatei, o structură cu rol major în sistemul de securitate care, alături de SRI şi SIE, este unul dintre cele mai puternice servicii de informaţii, ce asigură, la nivelul MApN, securitatea informaţiilor clasificate naţionale, ale NATO şi ale UE. Ce ar avea de câştigat menţinându-şi un control neoficial în CSAT? De exemplu, accesul la  informaţii la care, altfel, nu ar mai putea ajunge (în timp util), sau implicarea, indirectă, în jocuri cu miză foarte mare. Apoi, dat fiind că hotărârile în CSAT se iau doar prin consens, e suficient ca, într-o anumită problemă, să se opună un singur om, pentru a o bloca.

Un al doilea posibil răspuns la această întrebare ar fi: o încercare de discreditare a preşedintelui Klaus Iohannis, tot în perspectiva lui 2016.

3. Cine l-a consiliat pe preşedintele Klaus Iohannis să facă o astfel de afirmaţie?

Logica duce cu gândul spre consilierul pe probleme de securitate naţională. Funcţie ocupată de domnul George Scutaru. Ca o paranteză, întâmplător, un apropiat al unor apropiaţi ai d-lui Victor Ponta – foştii membri PNLTeodor Meleşcanu, căruia, în perioada APR, căruia îi fusese consilier de imagine, şi Călin Popescu Tăriceanu, pe care, în 2007, dl Scutaru îl apăra de DNA şi SRI. Acuzând aceste două instituţii ale statului că, la comanda lui Traian Băsescu, aveau ca obiectiv „demolarea” liderului liberal, şi cerând desfiinţarea lor, pe motiv că, aşa, „nu-şi mai au rostul ca instituţii ale statului”. Declaraţii pe care nu şi le-a retractat public, de atunci.

E, totuşi, greu de crezut că vorbim despre o iniţiativă personală a preşedintelui Klaus Iohannis, care nu este încă familiarizat cu probleme ce ţin de securitate naţională, de servicii speciale, despre o declaraţie în privinţa căreia să nu fi solicitat consiliere.

4. Şi, ca un corolar al acestor întrebări, văd ca legitimă o a patra întrebare: Nu cumva cineva profită de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu stăpâneşte încă problemele ce ţin de siguranţa naţională şi încearcă, prin intermediul său, să facă jocuri care să-l favorizeze pe domnul Victor Ponta, în perspectiva lui 2016?

Autor: 

Surse: timpolis.rorevista22.ro

Mimosa pudica de România …

25 septembrie 2014 Lasă un comentariu

MOTTO: „Frumoasă ţară păcat că-i locuită”.

Definiție:

O mimoză este o plantă erbacee exotică, din familia leguminoaselor cu frunze compuse și flori mici care pot fi roz sau albe dispuse în capitule sau spice, foarte sensibile când sunt atinse se retrag de unde şi denumirea de Mimosa pudica.

mimosa pudica

De când a început povestea cu Robert Turcescu de cel puţin zece ori am auzit că serviciile secrete sunt supuse unor atacuri fără precedent urmărindu-se doar denigrarea lor…

Da, serviciile serete româneşti sunt formade din oameni de o sensibilitate deosebită … nişte adevărate mimoze, cum te atingi de ei cum se retrag precum mimozele.

Stai şi te întrebi dacă şi ofiţerii inseraţi în diferite instituţii unde nu au ce căuta or fi la fel de sensibili. Vai de mine, să te întrebi cum de îşi permit să încalce legea deja e o blasfemie…

Nu aş vrea să se înţeleagă că aş spune că mimoze avem doar în serviciile secrete.. nu .. avem şi în cadrul Bisericii. Dacă zici că unii din membrii clerului au dat „extemporale” la Securitate până au făcut bătături eşti, inevitabil, un ticălos care nu vrea decât să lovească în puritana Biserică Ortodoxă Românbă… Faptul că în delaţiunea lor acei membrii ai clerului au frând destine, au distrus vieţi nici nu mai conteză.

Vedem mimoze şi în fotbal … tatăl bagaboţilor din fotbalul mioritic Mitică dragomir zicea că dacă îi bagă la bulău pe Copos, Becali, Gică Popescu, etc se cam duce dracului fotbalul deoarece nu va mi avea finanţare.. treaba e că da, aceşti oameni „băgau” parai, dar scotea şi mai mulţi decât băgau trudind plini de râvnă la distrugerea fotbalului mioritic. Nici asta nu contează… Tâlharii se îmbogăţeau mai rapid chiar decât sărăcea fotbalul.

Avem mimoze şi în Parlament… Bine, unii din ei fiind plecaţi în vacanţă la hotelul cu cazare obligatorie. Contează că aceştia au fuat de au rupt? Ba… Contează că au săracii acasă nişte mame, ori neveste,  ori copii care se sting de dorul lor … o jale incomensurabilă răzbate din privirile acestora perdute adând între bucile  lipsite total de celulită ale animatoarelor din cluburile unde progeniturile „sparg” pe seară,  sensibiloşi cum sunt, câte o cărămidă de euroi mult mai mare decât suma lunară a pensiilor bătrânilor dintr-o comună medie.

Da… trişti şi sensibili …

Avem mimoze şi în Guvern … Miniştrii sunt nişte oameni de o sensibilitate cum rar găseşti chiar şi înte mimoze.

O rudă sau un prieten a miniştrilor nu este uitată … toţi se bucură de altruismul celor puşi în înalte funcţii guvernamentale. De ce să se piardă banii de la UE sau din buget în autostrăzi, spitale ori şcoli? Nu ar fi păcat? Alea oricum se vor strica la loc.

Avem mimoze şi în justiţie…

Pentru a li se rezolva pozitiv procesele unii care îşi permit scot de la saltea milioane de euro şi îi dau ca şpagă. Şi ce dacă? Fiecare face ce vrea cu banii săi. Nu ar fi păcat să rămână la saltea şi să se distrugă  banii furaţi de infractorii care trebie ajutaţi să scape de puşcărie? Ar fi …

Avem mimoze şi în Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Cu ce ochi umezi da bovină violată de tehnicianul zootehnician te privesc unii membrii ai CNA când se plâng de faptul că din cauză că scroafa care le e preşedintă vorbeşte aşa cum vorbesc toţi românii indiferent dacă sunt vidanjori sau miniştrii.

Evident că nu contează că nu îşi pot face treaba.. important e că la final de lună se înseninează ca nişte copii de bucuria picurării în conturi a indemnizaţiilor. De ce şi-ar face probleme? Se plâng, banii îi încasează şi lumea e fericită … inclusiv scroafa şefă …

Da… e tot mai plină ţara de mimoze… şi conform celor spuse de Darwin aceste mimoze evoluează … Sunt tot mai puţine Mimoza pudica .. tot mai multe devenind o specie specială numită  Mimoza impudica mioritica sau chiar Mimoza neruşinata balcanica …

Bine zicea ăla .. frumoasă ţară, păcat că-i locuită …

%d blogeri au apreciat: