Arhiva

Posts Tagged ‘Sorin Ovidiu Vîntu’

SIMONA IONESCU: ”Vreau să aflu de la procurori dacă sunt probe că și Călin Popescu Tăricenu a primit tainul de la SOV.”

Lovitura de grație pe care i-a dat-o Vîntu Alinei Gorghiu în cazul „Mită pentru Olteanu și Tăriceanu“

Simona Ionescu

Simona Ionescu

Bogdan Olteanu a ajuns acasă, la vilă, că de tânăr a câștigat bine. La fel de bine ca și unii jurnaliști, analiști și politicieni care-i freacă acum ridichea pe la televizor sau pe Facebook lui Sorin Ovidiu Vîntu, uitând că au fost în staful lui sau și-au făcut viața frumoasă pe bănișorii Tăticului FNI.

 Acum, în fața plutonului e scos Liviu Mihaiu, dar am văzut unii pe rețeaua de socializare care dau cu piatra în loc să-și scuipe-n sân și să fugă la biserică, să aprindă o lumânare. E drept, am mai rămas puțini prin presă care ne amintim de anii 2000-2010, când grupuri de jurnaliști și politicieni alergau în Deltă ca să fumeze trabuce și să bea Whisky sau Campari cu Mister Vîntu. Dar pe undeva mai există arhive. O dată, SRI – cred eu! – ne-a strecurat o informație alarmistă, de a sărit presa în aer. S-a zis că SOV a avut un accident grav cu șalupa în Deltă. O banalitate, dar așa s-a aflat că acolo era un anume grup de invitați. Îi avea la picioare pe aproape toți oamenii de influență.

Rareș Bogdan, ziarist la Cluj în acea vreme, ne anunță că Vîntu amenință că aruncă România în aer chiar din pușcărie. Are casete filmate cu „prietenii” care-l vizitau în Deltă, în vila de lângă Corbeanca și în cea din strada Paris, acolo unde se dusese Geoană la „SPA” înainte de confruntarea cu Băsescu. Asta înseamnă că SOV sau Sorinche, cum auzeam că-i zic apropiații, vrea să-și facă propria justiție. Nu aia din Codul penal, ci aia din codul moralității unui golănaș care nu accceptă să ia bătaie de la membrii bandei pe care i-a crescut, i-a făcut mari și apoi s-au răzvrătit împotriva lui. S-ar putea să și câștige fiindcă, de ceva timp, poporului îi place mai mult hăcuirea victimei decât țintuirea călăului ticălos la stâlpul infamiei. Jurnaliștii au uitat și ei de probe sau de prezumția de nevinovăție și fac rapid execuții publice pe Facebook, invocând dreptul la opinie sau înghițind pe nerăsuflate acuzațiile aduse de Poliție sau de Parchet sau de un informator/denunțător. Ohoho, câte erori am întâlnit în viața mea de ziarist! Nu numai eu, ci și colegi din presă, dar lucrurile astea par să nu mai conteze.
 
Bogdan Olteanu doarme acum acasă, chiar dacă pe noptieră stă mandatul de arestare la domiciliu. Habar n-am dacă a luat milionul de euro de la Vîntu, fiindcă procurorii nu ne-au indicat nicio altă probă decât denunțurile a doi pușcăriași cu conturi în Cipru și afaceri dubioase. Însăși decizia instanței de a nu-l băga la carceră pe Bogdan Olteanu lasă loc suspiciunii că la dosar nu sunt dovezi clare. Totuși, au trecut 8 ani! Mă întreb de ce n-or fi făcut procurorii nicio percheziție la el acasă? 
 
Nu-l cred Albă-ca-Zăpada pe Bogdan Olteanu. N-avea cum să acumuleze așa avere în câțiva ani. Căci și dacă ar fi câștigat un salariu de 15.000 de euro pe lună la BNR, în cei 6 ani de când e acolo tot n-ar fi putut să strângă bani ca să construiască trei vile și să întrețină o familie cu doi copii. Dar pentru asta sunt alte instituții care să-i evalueze cinstea. Cancerul corupției e peste tot, metastazele lui înfloresc în fiecare colț al societății. Nu de acum, ci de 26 de ani, de când organismul României a început să fie supus unui tratament greșit cu citostatice comunistoide. Dar cred că ar trebui să ne oprim din greșeala de a lăsa să ne trateze un vraci în locul unui medic competent.
 
Ca jurnalist, mă interesează la modul serios dacă liberalul, care în 2008 era președintele Camerei Deputaților, a luat punga cu un milion de euro de la omul lui Vîntu ca să-i înlesnească afacerile din Deltă. Vreau să aflu de la procurori dacă sunt probe că și Călin Popescu Tăricenu a primit tainul de la SOV. Că altminteri, rămâne în picioare scenariul că PNL a forțat îndepărtarea lui Bogdan Olteanu, omul lor în Consiliul de la BNR, pentru a-l pune în locul lui pe Lucian Isar, soțul președintei PNL! În momentul de față, cred însă că Alina Gorghiu tocmai i-a închis consortului în nas ușa Băncii Naționale. Și mai cred că golănașul Sorinache se bucură că măcar ceva i-a ieșit cap-coadă.
Autor:  Simona Ionescu
Sursa: evz.ro

Jurnalista SORINA MATEI povesteşte cum a ajuns să îl plătească pe Vîntu la „ia-mă nene”

20 decembrie 2013 Un comentariu

MOTIVAŢIE

De multe ori am vorbit despre talentul jurnalistei Sorinei Matei … Este ceva ce cred că e mult prea evident ca să treacă neobservat.

Am de pe blogul său un interesant articol, o poveste care te ţine cu pupila lipită de monitor de la cap la coadă…

Subiectul este unul care atrage atenţia prin ineditul său. Trebuie să recunoaştem că a da „ciubuc” lui Sorin Ovidiu Vîntu pentru a luat-o la „ia-mă nene” este ceva de povestit nepoţilor. 

De fapt, nu acest inedit al poveştii m-a determinat să fac gestul de a importa acest articol ci, poate, frumuseţea şi cursivitatea verbului,  … poate senzaţia, în timp ce citeam, că Sorina Matei îmi povesteşte mie şi numai mie  întâmplarea, undeva, relaxat, la o cafea… 

Nu pot să nu citez un pic:

„Vîntu era zen, eu mă uitam pe geam. La un moment dat, colegul din spate, începe să mă împungă cu umbrela. Mă întorc, îmi face semn că suntem cu Vîntu în mașină. Ce să-i mai zic?! Deja zburam pe autostradă cu infractorul în mașină, și cu mama și cu tata FNI … „

Parcă este un citat dintr-un roman de mare succes … cumva,  pare  nu un text ci un film pe care îl urmăreşti instalat confortabil în sala unui cinematograf …

Lectură plăcută ! 🙂

Sorina Matei

Cum l-am plătit pe Vîntu la „ia-mă nene”

De cum am citit știrea în care Guvernul spune că se pregătește să interzică prin lege și autostopul, ceea ce ca fostă navetistă mi se pare o imensă prostie, mi-am adus aminte de o scurtă întâmplare pe care am vrut s-o scriu de mai multe ori și, din lipsă de timp, n-am apucat. Spune multe despre ceea ce se întâmpla cu adevărat atunci, pe vremea lui Adrian Năstase, și ceea ce se întâmplă și acum.

Fiind ploieșteancă, am făcut naveta perioade mai lungi sau mai scurte, în timpul facultății, la începuturile carierei. Dar am făcut-o. Am cunoscut oameni interesanți, oameni ciudați, politicieni, funcționari guvernamentali, am dat știri și era să pățesc și accidente pe autostradă. Însă cea mai amuzantă întâmplare s-a petrecut într-o zi, prin 2002…

Și vă aduc aminte puțin contextul: FNI se prăbușise de aproape doi ani, protestele oamenilor care-și pierduseră banii încă mai izbucneau, rar, e adevărat, dar izbucneau în unele zone ale țării- în deplasările cu fostul Președinte, Ion Iliescu, problema păgubiților FNI care blocau inclusiv traseele coloanei oficiale apărea mereu, toată atenția se îndrepta spre Sorin Ovidiu Vîntu, care apăruse deja la Marius Tucă într-o primă emisiune, om puternic al acelor vremuri, iar în acele zile apăruse informația că undeva, cumva, pe planetă, a fost localizată „mama FNI”, Ioana Maria Vlas. Toată presa încerca să afle disperată cât mai multe informații, câteva ziare făceau deja campanii de ceva vreme despre prăbușirea FNI, Vîntu, Vlas- printre care și România Liberă, iar acesta era principala temă de discuție atât în media cât și în societate.

Într-o zi, termin lucrul la ziar spre după amiază, și voiam să mă duc la Ploiești. Mă duc la autostop, lângă Casa Presei, la „ia-mă nene”. Maximum o oră făceam până acasă. Ploua, dar ploua sănătos, cu găleata. Mă întâlnesc acolo cu un ziarist de la România Liberă. Lucra la tehnic, ne cunoșteam de pe navetă iar, de fiecare dată când ne vedeam, discutam subiectele politice. Temele zilei, evident. Avea umbrelă. Și stăm, stăm, stăm amândoi sub umbrelă, eram deja ciuciulete…

La un moment dat, oprește o mașină. În spate, văd o a doua- o escortă. Am crezut că era un politician. Dar în fața mea, geamul fumuriu se lasă și-l văd. Am crezut că…nu văd bine. Îi aud și vocea. În gând, am zis că nu, mie nu mi se poate întâmpla una ca asta. Mă întreabă dacă merg spre Ploiești. Îi zic da. Zice: „păi, haideți, urrrrcaaați-vă!” Pentru prima oară în viață am simțit cum, efectiv, îmi ies ochii din cap, vorba aceea. Nu se putea să fie chiar el, căutam rapid elemente de identificare, dar din tot ce vedeam realizam că el era. Se întinde să-mi deschidă portiera. Îi văd piciorul și scaunul special. Zic în gând: fuck, el e! A fost o decizie de 10 secunde: mă urc sau nu. Ce poate să-mi facă? Ne lasă cel mult într-un lan de grâu, dacă află că suntem ziariști sau îi zicem ceva neplăcut.
Și mă urc. Cu orice risc. Curiozitatea cred că m-a îndemnat să-l observ atent pe Sorin Ovidiu Vîntu, omul puternic al momentului, fix la el în mașină și el habar n-a avut.
Eu mă urc în față, lângă pușcăriaș. Colegul de la România Liberă, în spate, pe scaunul din dreptul meu. Pornim spre Ploiești.

Vîntu era zen, eu mă uitam pe geam. La un moment dat, colegul din spate, începe să mă împungă cu umbrela. Mă întorc, îmi face semn că suntem cu Vîntu în mașină. Ce să-i mai zic?! Deja zburam pe autostradă cu infractorul în mașină, și cu mama și cu tata FNI. La un moment dat, Vîntu mă întreabă: „Fumați? Vă ofer o țigară”. Îi zic: „nu, mulțumesc, nu fumez”. În câteva secunde, realizez că, din geanta mea, ieșea un mare pachet de țigări Marlboro. Aproape că-mi dădusem singură foc la valiză, dar Vîntu era în continuare cam pe altă planetă, cu alte preocupări.

Liniște totală. Nimeni nu zicea nimic. Cred că și eu, și colegul de la România Liberă, ne gândeam ce-am putea păți dacă, cumva, Vîntu se prinde că suntem ziariști. Dar n-avea cum.
Vîntu se apucă să dea telefoane. Interesant, mă gândesc. Sună numai politicieni. Erau la un meci de fotbal, se terminase și se apucă să discute cu ei. Îi ia la rând. A sunat trei. Din PSD. Unii mai sunt acum în partid, alții nu. Le spune că vrea să cumpere ziarul X, Y, Z și pentru asta comandase audit, la o firmă dintr-o țară vecină, vorbește de diferiți acționari. Pur și simplu le ordona politicenilor ce să facă. Stând foarte aproape de el, îi auzeam chiar și pe interlocutori ce-i răspundeau. Nu spuneam nimic. Mi se părea groaznic. PSD-ul lui Adrian Năstase era la guvernare iar Sorin Ovidiu Vîntu încolona la telefon o parte din conducerea partidului și îi dădea directive, inclusiv legate de conducerile ziarelor respective, cine-i prost, cine nu, cine trebuie schimbat. Era ireal.

La un moment dat, Vîntu ne zice: „trebuie să-mi iau mandarine!”( parcă mandarine erau). Ne oprim. Băieții din spate, din escortă, coboară și cumpără mandarine. Pornim din nou, îl enerva Poliția, nu prea suporta radarele. „De ce sunt radare?”, bombănea. Pentru infractori, îmi venea să-i zic.
Apoi discută cu copiii. Îi weekend se ducea în Deltă. Mergând cu viteză foarte mare, ajungem repede la Românești. Oprește. Zice: „aoleu, dumneavoastră mergeți la Ploiești, nu?” Zic: „da”. „Eu la Românești”, zice. În gândul meu, știu. Avea ceva legat de Gelsor în zonă.
„Dar vă duc la Ploiești. Pe ploaia asta, nu pot să vă las aici. Vă duc chiar acasă, să-mi spuneți unde stați”. Zic, așa, cam în doi peri: „bine”. Intrăm în Ploiești, ne lasă până aproape de casă. Eu și colegul de la România Liberă- care ducea o campanie furibundă împotriva lui Vîntu, coborâm din mașină cu o viteză amețitoare.
Când cobor, îi ofer 50.000 de lei vechi. Cam atât era la vremea aceea, un „ia-mă nene”. Vîntu zice: „Nu, nu pot să accept. A fost plăcerea mea”. Îi dă bani și colegul. Refuză. Și aproape cu forța îi pun banii pe scaun și închid repede portiera. Îl mai văd doar că se uită ciudat și pleacă. Cu escortă cu tot. Iau numerele de la mașini. Nu puteam însă accepta gratuit niciun serviciu de la un om care lăsase 400.000 de oameni pe drumuri, un pușcăriaș, viitor infractor.

Mă despart de colegul de la România Liberă și ajung acasă. Nici nu răsuflu bine că mă sună colegul cu un ton aproape disperat: „ce fac? Ajută-mă!” „Ce s-a întâmplat?”, zic. „Păi, mi-am uitat umbrela în mașină la Vîntu, știi că aveam o umbrelă”. El mersese acasă, prin ploaie, cu gândul la Vîntu, și abia acasă realizase că umbrela rămăsese la pușcăriaș. „Păi și ce vrei, să nu-mi spui că vrei să te duci acum după Vîntu, la Românești, să-i ceri umbrela”, îi spun. „Dar e umbrela mea”, zice. „Las-o naibii de umbrelă, nu-l putem suna”. Colegul se mai liniștește și concluzia e că Vîntu, pe lângă banii de la FNI, rămâne și cu umbrela băiatului de la România Liberă. Așa e-n tenis, asta e.

Îmi sun șeful direct de la ziar. Un om pe care și acum îl apreciez mult. Îi povestesc pățania. Rădea în hohote. Nu-i venea să creadă cum toate, uneori, i se poate întâmpla unui singur om. A doua zi, ajung la ziar. În ședința în care nu participam, se discutau temele zilei: unde este Vlas, pe unde se ascunde Vîntu. Tocmai șeful Poliției de la vremea aceea comunicase public faptul că „Vlas e undeva pe Terra”. Sunt chemată de urgență în ședință. „Am auzit că știi unde e Vlas și Vîntu”, mă întreabă un alt șef. „Nu, nu știu unde e Vlas. Vîntu ia la „ia-mă nene””, îi răspund. „Păi și unde e Vlas?”, insistă. „Nu știu, riscam să mă lase în lanul de porumb dacă-i spuneam că-s ziarist. Mai eram și cu colegul de la România Liberă în mașină. Dar cred că altele-s lucrurile interesante”. Și cum a fost, le povestesc. Se uitau ca la un film.

Conducerea decide să scriu un mini-reportaj în ziar. Îl scriu. Apare pe prima pagină, cu titlu mare. După câteva zile, aflu că a sunat Vîntu să se intereseze cine l-a spionat chiar în mașina lui. Întreb dacă a zis ceva de umbrelă. Nu spusese nimic.

Mai trece o săptămână, poate două. Venisem dintr-o deplasare cu Adrian Năstase. Aveam laptop, bagaj, rucsac, eram încărcată. Mă duc la „ia-mă nene”. Și stau. Era multă lume, era frumos afară. Și…se întâmplă din nou. Ireal. Mașina, escorta, Vîntu lasă geamul în jos: „unde merrrrgeți?” Nu mai răspund. Nu mă mai urc. Lumea se urcă la el în mașină. Încă o oră cu un om care distrusese alți 400.000, întorsese țara pe dos și alinia partidul de guvernare și Guvernul la telefon, era cam mult.

Acestea au fost singurele, unicele discuții și întâlniri ale mele, din această viață, cu pușcăriașul Sorin Ovidiu Vîntu. Eu incognito, el în mizeul lucrurilor și al guvernării.

O primă concluzie ar fi că și autostopul are părțile lui interesante. Nici chiar Adrian Năstase nu cred că s-a gândit vreodată să-l interzică legal.

Restul concluziilor…le trageți voi.

Autor: Sorina Matei

Publicat: 18 DECEMBRIE 2013

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

P.S. Felicitări pentru articol, Sorina !

Dan Badea: Vîntu, afaceristu’ lu’ pește

17 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

Vîntu, afaceristu’ lu’ pește

„Marele” om de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu este mai prost, în business, chiar și decât Camelia Voiculescu de la Antene, fiica lui Felix. Comparând cifrele de bilanț și/sau audiență ale celor două televiziuni partenere/concurente Realitatea TV și Antena3, din ultimii cinci ani, îți dai seama cât de mare este prăpastia dintre Vîntu și Voiculeasca. Se știe că Vîntu își conduce singur ”afacerile”, prin urmare lui i se datorează toate rezultatele obținute de firmele pe care le patronează, cu atât mai mult Realitatea Media, societate în care a investit tot talentul banditesc de care este capabil. Știm, din stenogramele publicate, dar și din documentele obținute de procurorii anchetatori, care au fost operațiunile concrete precum  și circuitele financiare în care a fost implicată societatea Realitatea Media SA, inclusiv sumele de bani care au intrat sau ieșit din această firmă. Pe de altă parte, conform datelor bilanțiere de la Ministerul Finanțelor Realitatea Media SA, firma care deține licența pentru postul de televiziune Realitatea TV, în perioada 2006-2010, cheltuielile totale ale societății s-au ridicat la peste un miliard de lei, mai exact la 1.016.201.939 lei (242 milioane euro). În același interval de timp, pierderea totală a firmei a fost de 373.195.485 lei (88,9 milioane euro). Ce om de afaceri e atât de inteligent încât să cheltuiască sute de milioane de euro cu o firmă care, cinci ani la rând, pierde constant zeci de milioane de euro? Spre exemplu, Realitatea Media avea, în 2009 (anul alegerilor pierdute de Vîntu), o pierdere de peste 165 milioane de lei, la 1026 de angajați. Anul trecut, la cheltuieli totale de 229,4 milioane lei, pierderea s-a redus la aproape jumătate (86,2 milioane lei), numărul de angajați reducându-se și el la 796. Așadar, în anul 2010, cheltuielile lunare  suportate de Vîntu cu Realitatea au fost de 4.552.098 euro, iar pierderile medii lunare de 1,7 milioane euro. Briliant, grăsunelule!
Raportând profitul/pierderea (86,2 mil. lei) de anul trecut la audiența medie zilnică (227.000) – preluată de pe GfK România SRL, Copyright Armadata SRL – rezultă că Vîntu a plătit din buzunăraș 1040 lei pentru fiecare mie de telespectatori atrași de manipulatorii de profesie la Realitatea TV. În același timp, la Antena 3, situația stă tocmai pe dos. Camelia Voiculescu primea, pentru fiecare mie de telespectatori care beleau ochii la vidanja Antena3, 4,3 lei. Deci primea, nu dădea, ceea ce înseamnă că afacerea era profitabilă. Dealtfel, datele bilanțiere privind mașinăria de ma­nipulare în masă numită Antena3 sunt cu totul altele decât cele de la Realitatea. Astfel, cheltuielile totale înregistrate de Antena 3 în perioada 2006-2010 au fost de 213.228.076 lei (51 milioane euro), deci de cinci ori mai mici decât cele de la Realitatea, iar profitul total a fost de 29.026.886 (6,9 milioane euro). În aceste condiții, comparând afacerile celor doi, constatăm că Vîntu a produs un adevărat dezastru în contabilitatea Realitatea Media. Ne amintim, desigur, de salariile imense, de zeci sau sute de mii de euro cu care și-a cumpărat el tonomate precum Stelian Tănase, Adrian Ursu, Corina Drăgotescu, Robert Turcescu, Răzvan Dumitrescu, C. Nistorescu, Hurezeanu sau Dinescu, dar și întreaga cohortă de politicieni, analiști sau securiști excluși de sistem, dar și de neveste, cum e cazul sărmanului Elwis. Convins că va câștiga rapid sute de milioane de euro, după ce Mircea Geoană va deveni președintele României, afaceristul lui pește a cumpărat tot ce i s-a părut lui că slujește cauzei. Ca boul. Apoi a început să vândă. A vândut ziare, reviste, televiziuni, oameni, dar era prea târziu pentru a mai recupera ceva. De fapt, fondurile plasate în Trustul Realitatea proveneau în mare parte din Petromservice, așa cum au arătat recent procurorii anchetatori. Numai firma GMG Media Box SA a fost finanțată cu 100 milioane de euro, conform Motivării arestării lui Vîntu din 8 noiembrie a.c. Petromservice „a finanțat cu 100 milioane de euro societatea S.C. GMG M.B. S.A., societate care avea la acel moment un capital social de 20.000 de euro și la care deținea 20% din acțiuni“ – au dezvăluit anchetatorii, iar doar din circuitele financiare devoalate ale fraudei Petromservice au intrat în Realitatea Media peste 14,5 milioane euro. După ce, de spaima procurorilor, a plasat Realitatea Media sub pulpana ovreiașului din Hârlău, la primul mare hop întâmpinat de Elan, el a primit semnale publice, de sprijin, din partea Cameliei Voiculescu, cea care s-a oferit să-l ajute să treacă hopul produs de „obrăznicia“ lui Sebastian Ghiță. Afacerista Voiculescu ar fi vrut să-l sprijine, eventual să-i țină și niște cursuri de alfabetizare într-ale afacerilor. „M-a sunat Camelia Voiculescu, care practic este concurența numărul 1 a Realității TV. Camelia Voiculescu m-a sunat, nefiind vreo prietenă apropiată, nefiind parteneră de business, repet concurentă directă. Mi-a spus: «Elan, dacă te pot ajuta, cu absolut orice, dacă ai echipamente sechestrate, dacă ai orice fel de problemă, dacă ai nevoie de echipamente de la noi, de conținut de la noi, de orice formă de ajutor, îți stau la dispoziție»“, a declarat Schwartzenberg în urmă cu două luni. Într-o lume normală, o asemenea întâmplare este, practic, imposibilă, pentru că altfel lumea ar fi una comu­nistă, în care nu există concurență ci doar tovărășie. Elan, în prostia lui, n-a simțit ironia concurenței. Nici Vîntu, aflat în spatele lui Elan, n-a simțit-o. 

Premiantul clasei de escroci

Așadar, dacă în calitate de om de afaceri, Vîntu este un novice, el nefiind capabil să construiască nimic profitabil pentru societate, în calitate de escroc el este premiant. E premiantul clasei din care mai fac parte Nelu Legiune, Elan Schwartzenberg, Liviu Luca, Roșca Stănescu, Octavian Țurcan, Vitalie Dobândă, Bogdan Chireac și alți derbedei ce poartă zeghe pe sub izmene ca să nu-i prindă Marius Iacob, sau alt procuror curajos, nepregătiți. Incapabil să înțeleagă regulile lumii în care se mișcă precum rechinul, Vîntu are propriile reguli care sunt la fel de simple ca ale spărgătorului profesionist și posesor de pontoarcă. Știe regulile pontoarcei și pe ale fugii de la locul faptei, ultima fiind o expresie oarecum improprie pentru unul obligat să se deplaseze cu căruciorul. A dovedit-o în cazul FNI, în cazul Petromservice și, mai nou, conform unor dezvăluiri de ultimă oră, în cazul insolvenței Realitatea. Un site apropiat lui Vîntu, un fel de pagina de media prin care „grăsunelul“ își lansează diver­siunile, a publicat informații din raportul de insolvență al Realitatea Media, realizat de firma fostului securist Deleanu, Rovigo. Raportul conține, printre altele, un tabel „preliminar“ al creanțelor împotriva debitorului Realitatea Media, dar și explicații punctuale date de Elan Schwartzenberg cu privire la anumite ciudățenii greu de priceput. Aflăm astfel că suma totală a creanțelor Realitatea Media este de 323.174.459 lei, adică 74,2 milioane de euro (la cursul BNR de 4.3564 lei/euro). Au apărut astfel, de peste tot, zeci de creditori, unii cu sume imense la care nimeni nu s-ar fi gândit. După ce Sebastian Ghiță a afirmat că, în cazul intrării în insolvență a Realitatea Media, el devine principalul creditor și, în această calitate va cere falimentul societății, aflăm că el nu numai că nu e principalul creditor, dar creanța lui este zero. Deși se înscrisese la masa credală cu 92,897 milioane lei, societatea de insolvență Rovigo i-a respins creanța. Asta nu e totul. În același timp, Rovigo a admis ca principală creanță o datorie de 99,938 milioane lei (22,9 milioane euro) pe care Realitatea Media o avea la acționarul majoritar, Bluelink Comu­nicazione, datorie despre care Sebastian Ghiță n-avea habar, de vreme ce n-a amintit-o niciodată până acum. Ca surpriza să fie și mai mare, principalul creditor al Realitatea Media nu este însă Bluelink, firma mamă, ci o obscură firmă de apartament din Ungaria, care se ocupă cu haine la nu știu care mână. Firma se numește  E-Boutique KFT și, conform Hotnews, „acționarul unic al firmei maghiare este Judit Jones, originară din Mureș. Ea este webdesigner. Judit Jones este implicată și într-o altă firmă care a realizat designul pentru site-ul maga­zinului Picioru’ Gras, deținut de Mihaela Rădulescu, fosta soție a lui Elan Schwarzenberg“. Întrebat dacă știe ceva despre firmă sau dacă are vreo legătură cu acționarul acesteia, Elan a negat, spunând că a cunoscut-o pe Judit printr-un broker. Cum este absurd ca o firmă de aiurea, oricare ar fi ea, să cumpere creanțe de zeci de milioane de euro dintr-o societate pe butuci, culmea, chiar de la acționarul majoritar (care se presupune că știe mai mult decât oricine în ce situație financiară se află), este de presupus că în spatele unguroaicei se află altcineva. Există cel puțin trei scenarii cu privire la apartenența firmei maghiare. 1.Firma ungurească este a lui Vîntu și preluarea creanței de 23 milioane de euro a fost modalitatea aleasă de el pentru a reveni în Realitatea, ca principal creditor. Asta presupune și că Rovigo este controlată tot de el, ceea ce nu este greu de observat, mai ales după „rechizitoriul“ făcut managementului lui Sebastian Ghiță, adversar de moarte al lui Vîntu. Și pentru că poate, este posibil ca Rovigo să ceară atragerea răspunderii materiale a lui Asesoft pentru „halul“ în care a exploatat societatea în perioada în care s-a ocupat de managementul acesteia. 2. Firma ungurească este a lui Elan, care, conform unor surse, nu i-ar mai fi achitat ultima tranșă de bani lui Vîntu, pentru cumpărarea acțiunilor Bluelink Comu­nicazione. Astfel și-a mutat creanța din Cipru, țară prietenă a lui SOV, în Ungaria. Frumoasă lovitură, nu? 3. Deoarece Vitalie Dobândă nu vrea să părăsească Bluelink Comunicazione, Elan a găsit o nouă stratagemă de a-l izola pe moldovean. Explicațiile lui sunt, așadar, următoarele: „Înțelege-mă, mi-a dat două milioane acuma, îmi mai dă cinci milioane săptămâna viitoare, nu puteam să-i refuz. Sunt bani în mână!“. 
Oricare dintre aceste explicații este mult mai credibilă decât cea avansată de Elan, conform căreia el este un patron jucător și imprevizibil ca Traian Băsescu. „Hă, hă, hă! Bravo, bă!“

Autor: Dan Badea

Sursa: Curentul

Categorii:Presă Etichete:

Vîntu amenință? Dacă da, pe cine?

15 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

Procurorul general sesizează CSM din cauza limbajului lui Vîntu. SOV: „Dacă mă duc în arest voi lua justiția în mâinile mele”

Procurorul general al României, Laura Codruța Kovesi, solicită Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să se sesizeze vizavi de afirmaţiile lui Vîntu, de la Curtea de Apel Bucureşti, conform cărora procurorii ar fi „imbecili”, iar el va lua justiţia în propriile mâini, dacă nu va fi eliberat.

„Ofițerii acoperiți sunt din doi în doi la Parchetul General și Curtea de Apel București. Deciziile sunt deja sub masă. Dacă voi pleca acasă, voi ști cine m-a judecat, dacă mă duc în arest voi lua justiția în mâinile mele”, a declarat Sorin Ovidiu Vîntu în fața completului de trei judecători al Curții de Apel București, care judeca recursul la arestarea sa preventivă și a celorlalți nouă inculpați din dosarul Petromservice. SOV nu a ezitat nici să declare că procurorii sunt „idioți sau rău intenționați”.

Procurorul general al României, Laura Codruța Kovesi, consideră că afirmațiile lui Vîntu „aduc grave încălcări dreptului la imagine al magistraților, cu consecința afectării independenței întregului sistem judiciar” și exced libertății de exprimare.

„În acest context s-a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii analizarea și dispunerea măsurilor legale, ținând seama că, prin agresiunile verbale și amenințările la adresa justiției, se crează un potențial de degradare a imaginii magistraților, ca reprezentanți ai instituțiilor statului”, se menționează într-un comunicat al Ministerului Public.

Sorin Ovidiu Vîntu, Liviu Luca, Octavian Țurcan și ceilalți șapte inculpați din dosarul Petromservice au fost puși în libertate
, luni seara, de completul de trei judecători al Curții de Apel București în fața căruia SOV a făcut aceste afirmații, fără a fi întrerupt ori atenționat.


Încă un inculpat în dosarul Petromservice

Între timp, procurorii Parchetului General au inculpat încă o persoană în dosarul Petromservice SA. Împotriva lui Bogdan Negrutzi, membru în Consiliul de Administrație al Petromservice SA, a fost dispusă interdicția de părăsire a țării, pentru 30 de zile. Negrutzi este cea de-a 12-a persoană inculpată în acest dosar, dintre care doar zece au fost reținute, apoi arestate preventiv, iar, ulterior, eliberate.

Totodată, a fost instituit secehstru asupra a alte 11 imobile, pe lângă cele 81 deja sechestrate, în vederea recuperării prejudiciului.

Potrivit procurorilor, Sorin Ovidiu Vîntu, sindicalistul Liviu Luca, omul de afaceri moldovean Octavian Țurcan, dar și alți nouă inculpați au delapidat Petromservice cu aproximativ 80 de milioane de euro, pe care i-au „spălat”, apoi, printr-un circuit de firme offshore, de tip „carusel”, înregistrate în Cipru. Celor 80 de milioane de euro li se adaugă alte aproape 100, care reprezintă prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Autor:  Cristian Şt. Vasilcoiu

Sursa: evz.ro

Domnule Ponta, ai devenit cam uituc …

4 mai 2011 2 comentarii

Îl auzeam pe Ponta vorbind despre mafia din PDL. Zicea ceva de genul: „Nu trebuie să înlocuim mafia lui Boc cu mafia lui Blaga. PDL trebuie să plece de la guvernare”.

OK am zis atunci, mai văzusem ideile lui exprimare pe propriul blog: “Va propun un exercitiu de curatenie si, totodata, va invit pe toti ca, prin sugestiile si informatiile voastre, sa completam aceasta harta impreuna”  , ba avea şi obrăznicia să publice o hartă care în mintea lui ne arată cam cum e cu acea mafie PDL din cauza căreia nu poate el să doarmă.  http://blogponta.wordpress.com/2011/04/14/mafiile-pdl/

 Ei bine, poate ar trebui să-i arătăm lui Pontănel nişte articole care ar trebui să-l intereseze şi să-l facă înainte de a arunca bolovanul cam ce turmă păstoreşte.

Din Gazeta Văii Jiului

Halda din mijlocul cartierului. Consilier PSD Petrila acuzat că face afaceri cu cărbuni

http://gazetavaii.ro/dezvaluiri/consilier-psd-petrila-acuzat-ca-face-afaceri-cu-carbuni/

Publicat: 24 Martie 2011

Umplerea unei gropi cu steril provoacă nemulţumiri într-un cartier petrilean. În timp ce unii se bucură că strâng cărbune, alţii afirmă că li se strică drumul şi casele de la maşinile de mare tonaj. În ecuaţie intră şi un consilier PSD Petrila, Gheorghe Boantă, care este acuzat de unii dintre locatari că este creierul acţiunii şi că li se permite să adune cărbune doar celor care îi duc şi lui un sac de huilă strânsă de pe halda din mijlocul pârâului.
Pârâu blocat şi drum distrus
Mai mulţi locuitori din zona Remete din Petrila sunt nemulţumiţi că li se strică drumul şi se astupă un pârâu prin deversarea de steril de la EM Lonea. Nemulţumiţii afirmă că totul a început de la momentul în care un consilier local de la Petrila, Gheorghe Boantă, a vorbit cu cei de la Lonea să aducă steril pentru a acoperi o groapă la baza căreia curege un pârâu. Oamenii afirmă că blocarea cursului pârâului va provoca pagube, pentru că sub stratul de piatră nu a fost băgat un tub prin care să se scurgă apa şi în plus maşinile grele distrug şi drumul.
“Avem conducte de apă şi cea de gaz şi se poate întâmpla un necaz mare. Maşina de mare tonaj trece de când a început domnul consilier Boantă să facă lucrul ăsta de astă toamnă. Au mai trecut maşini cu lemne, maşini mici, dar astea cred că au 60 de tone. Casele din partea de sus se scutură când trec maşinile. Apa asta a curs tot timpul iar când plouă sau se topesc zăpezile vine cu putere mare, iar ei i-au blocat cursul”, a declarat Vasile unul dintre locuitori.
Locatarii de pe strada Horia afirmă că tranzitul maşinilor de mare tonaj, cele care vin de la EM Lonea încărcate cu steril strică drumul şi casele care se zguduie la trecerea rabelor.
“Când trec maşinile se scutură geamurile”, spune o femeie în timp ce un alt locuitor a afirmat că lui i-a căzut becul dintr-o cameră.
În drum s-au format adevărate capcane adânci de câţiva centimetri, unele dintre gropi fiind astupate cu pământ care la prima ploaie se va transforma în noroi.
Personale nemulţumite spun că deşi au solicitat primăriei să stopeze acţiunea de umplere a pârâului cu steril şi interzicerea accesului maşinilor de mare tonaj pe acel drum, nimeni nu a luat nicio măsură.
Consilierul PSD şi sacul de cărbune
În problemă este implicat, potrivit nemulţumiţilor, şi un consilier PSD, Gheorghe Boantă, care ar fi primit acceptul primarului pentru a sugruma cursul pârâului. Oamenii spun că Boantă a dezvoltat chiar şi o mică afacere pentru că nu-i lasă să strângă cărbune din halda de steril decât pe cei care îi duc şi lui un sac de cărbune. Cine nu are acces pe haldă este nevoit să plătească 10 lei pentru un sac de cărbune.”A fost în curtea lui  (n.r.- cărbunele) şi de aia. Acum e în afară dar eu nu pot să adun. Pot spune că la etatea asta nu mai pot. O zis că să mă îmbrac aşa cum trebuie pentru lucru, cu cizme şi să iau dintr-un loc să arunc în altul piatra”, spune o bătrână.
Un alt locuitor afirma, joi, că bărbaţii aflaţi pe “haldă” au plecat cu sacul de cărbune la casa lui Boantă.
În replică acuzatul, adică consilierul local afirmă că nimic nu e adevărat. Boantă spune că nu a cerut nimănui cărbune şi că a lăsat pe toată lumea să adune bucăţile de huilă din steril.
“Eu am o proprietate cumpărată. Sterilul de la mină în loc să-l ducă să facă un drum de câţiva kilometri s-a depozitat aici la mine pentru a astupa groapa respectivă. Se strâng cărbuni, păi vedeţi eu sunt aici. Când era în grădina mea am avut dreptul să culeg cărbuni şi am cules cât trebuie şi restul şi-au strâns oamenii şi şi-au dus acasă. E o minciună, ce să fac cu atâta cărbune. Este groapa pe care se aduce piatră şi se astupă, se face un parc frumos, sau se dau terenuri pentru tineri, sau teren de fotbal. La mine ideea e să fac un muzeu al satului, Dacă vrei să faci ceva bine, se aud numai probleme. Am pădure, am lemne, e chiar de râsul curcii, cum adică mi-i dă mie cărbunii”, a declarat Gheorghe Boantă. Mai mult, Boantă afirmă că vrea să facă un muzeu al satului şi că lumea este rea.
Minihalda are acceptul primăriei
Reprezentanţii primăriei Petrila spun că acţiunea se defăşoară cu acordul administraţiei locale.
“În zona respectivă Mina Lonea depozitează steril. Cu acordul domnului primar. Bineînţeles că şi noi am fost de acord să depoziteze acolo pentru a închide mizeria care era pe malul pârâului respectiv. Am vorbit cu directorul de la mină, ştiu că sunt câteva inconveniente în zonă datorită faptului că au deteriorat drumul, şi mi-a promis că în cursul acestei săptămâni se va apuca de reparatul drumului. Să umpe ceea ce au stricat, să aducă piatră să umple gropile, până va veni canalizarea că atunci se va strica iar drumul”, a declarat Dorin Curtean, administrator public Primăria Petrila.
Conform nemulţumiţilor nu există însă nicio autorizaţie în baza căreia să se astupe groapa devenită motiv de dispută.
Dacă puteaţi filma grămada de saci aia de sus… Nu-i lasă pe ăştia de aici să adune, aici se strică drumul, asta e problema.

De pe siteul Turnu cu ştiri: http://www.turnucustiri.ro/ 


Afacerile, cu intermediari, ale lui Dragnea – azi, Dan Neagoe.

Publicat: 24 Februarie 2011

http://www.turnucustiri.ro/stiri-locale/2663-afacerile-cu-intermediari-ale-lui-dragnea-azi-dan-neagoe

   Dragnea îmbină afacerile cu politica, aşa cum numai el ştie să  o facă, şi are succes. Ultima combinaţie se referă la un spaţiu comercial ultracentral din Turnu-Măgurele. Ne-a ajuns la urechi că domnul Dan Neagoe este fericitul  cumpărător. 
Spațiul este cel în care a funcţionat fosta patiserie Mopan. Dan Neagoe este prietenul lui Dragnea, de loc din Piteşti, fiind cunoscut ca un sponsor important al PSD. Acesta are afaceri şi în Teleorman, pe care le desfăşoară cu girul şi sub protecţia jupânului. Să nu spună cineva că  Dragnea nu ştie să facă afaceri, pentru că este contrazis de imperiul construit prin interpuşi. Declaraţia de avere a lui Dragnea este „subţire”, în schimb este prezent în toate şmecheriile politico-economice prin care a pus stăpânire pe tot ce are mai bun oraşul nostru. Fiind în centrul oraşului, acest spaţiu este o mină de aur. 
   Dacă va continua în acest ritm, o să plătim taxă de mers pe stradă, pentru că întreg oraşul va fi cumpărat de Dragnea, direct sau prin mijlocitori. Hotelul, spaţiile comerciale, Hanul Diligenţei, Casa Partidului, toate aceste obiective economice sunt ale lui Dragnea. Adăugând Romcip Salcia şi MunuG, Dragnea deţine o parte importantă din oraş. Din păcate pentru turneni, Dragnea nu cumpără pentru a investi şi a crea locuri de muncă, ci pentru a „mulge” bugetul public. 
  Câte locuri de muncă a făcut Dragnea? Foarte puţine, dar a distrus, personal sau prin intermediul oamenilor săi, sute. Amintim doar Fabrica de Conserve, pusă pe butuci de A.Simionescu. Acest individ, D.Neagoe, cu care Dragnea face afaceri profitabile, este omul prin intermediul căruia sume mari de bani, 5-6 miliarde de lei,  ajung anual în „buzunarul” partidului unde Dragnea este secretar general. Surse din oraş au vorbit şi despre faptul că  la Dunăre, lângă bac, acest D.Neagoe va deschide un restaurant.
   Aşteptăm să vedem cum oraşul o să ajungă total în mâinile lui Dragnea? Sperăm că raţiunea va avea câştig de cauză şi Turnu-Măgurele va avea șansa unei dezvoltări durabile. 
 

Dragnea şi Vîntu – cine se aseamănă, se adună.

Publicat: 1 Mai 2011

http://www.turnucustiri.ro/editorial-de-site/2982-dragnea-si-vintu-cine-se-aseamana-se-aduna

Prietenia, dintre un baron local şi un mogul media, a ieşit în evidenţă cu ocazia alegerilor din 2009. De atunci şi până astăzi, românii au putut afla ce mafioţi aveam „norocul” să ne conducă. Stenogramele,  înregistrărilor din dosarele lui Vîntu, ne arată dimensiunea corupţiei şi pericolul ca structurile statului să nu mai poată reacţiona.
 
Dragnea şi Vîntu fac parte dintr-un Sistem, care dorea să stăpânească România. Dragnea deja pusese stăpânire pe un judeţ şi se comporta ca un jupân. Vîntu a vrut să pună o marionetă în fruntea ţării. România a trecut milimetric pe lângă pericolul transformării într-o ţară în care nu se mai făcea diferenţa dintre stat şi mafie. În ţările civilizate, statul şi mafia sunt separate şi foarte rar li se unesc drumurile. La noi, statul şi mafia aveau şansa să formeze un cuplu. Dictatura legii, într-un stat puternic, le provoacă „greţuri” acestor campioni ai hoţiei.
 
 
Când Vîntu a fost arestat prima dată, Dragnea i-a luat apărarea şi a spus că acesta este victima statului poliţienesc, instaurat de „dictatorul” Băsescu. Dovezile, tot mai clare, că Vîntu este vinovat pentru multe nenorociri din ţara asta, şi faptul că acesta nu mai are puterea să se salveze din ghearele justiţiei, îl sperie şi pe Dragnea. Jupânul este conştient că doar politica îl mai salvează de răspunderea în faţa legii şi va pune pe masă tot capitalul de care dispune. Foarte mulţi bani au plecat din judeţ, pentru ca baronul roşu să poată ajunge într-o funcţie înaltă, şi mai mulţi, sunt necesari pentru a-şi menţine poziţia. Imperiul firmelor,  creat în jurul dumnealui, a supt banul public al judeţului.
 
 
Teleormanul a fost şi va mai fi furat de Dragnea, atat  timp cât  acesta continuă să mai deţină preşedinţia Consiliului Judeţean. Dacă vrem ca judeţul să îşi revină economic, trebuie  să nu mai oferim încrederea noastră acestui şmecher. Dragnea şi Vîntu au făcut afaceri împreună, primul şi-a plătit apariţiile la irealitatea oferind un contract, de împădurire,  firmelor lui Vîntu, prin Consiliul Judeţean. Dacă ţinem cont de susţinerea mediatică de care s-a bucurat PSD-ul, în cazul câştigării puterii de catre acest partid, Vîntu şi-ar fi luat tainul fără ca cineva să-i pună beţe în roate.

L.Dragnea – sau cum te îmbogăţeşte politica!

 http://www.turnucustiri.ro/stiri-locale/2984-l-dragnea-sau-cum-te-imbogateste-politica

Publicat: 2 Mai 2011 

L.Dragnea a fost numit în 1996 în funcţia de prefect al judeţului Teleorman, ca membru al P.D., partid pe care-l înjură, acum, zilnic. Cum politica are nevoie de bani, Dragnea a început să facă diverse inginerii financiare. Una din primele inginerii a fost în 1998, când Dragnea a înlesnit firmei ATAL Giurgiu obţinerea unui contract de asfaltare a drumului Drăgăneşti Vlasca – Videle la un preţ de trei ori mai mare. Proprietarul firmei era chiar un bun prieten al lui Dragnea.
Atunci şi-a dat seama Dragnea că afacerile  cu asfaltări îi pot aduce o avere uriaşă. Imediat după anul 2000, când a câştigat, cu ajutorul PD, primul mandat de preşedinte de C.J., Dragnea a tras sforile pentru a privatiza SC Teldrum, societate care se afla în subordinea CJTeleorman. Pentru ca asemenea acţiune să aibă succes, Dragnea „a rupt pisica” si a trecut la PSD, partidul care îi putea asigura spatele, pentru a „măslui” o sumedenie de licitaţii publice. Acest sport, al „licitaţiilor trucate”,  Dragnea îl continuă şi acum, însă în aceşti ani de opoziţie, cu mult mai puţin succes.
În cele trei mandate de preşedinte al Consiliului Judeţean, puterea politică a lui Dragnea a crescut discret, dar consistent, paralel cu averea sa. Potrivit declaraţiei sale de avere, în prezent deţine opt terenuri, şase case, acţiuni la o societate hotelieră, spaţii comerciale şi conturi bancare. Si-a construit o casă în Alexandria, un adevărat conac, ridicat în mijlocul unui teren care îi aparţine, cuprins între două străzi paralele, Ion Creangă şi Tudor Vladimirescu. Baronul local şi-a făcut drum de acces între cele două străzi, a plantat pomişori şi gazon şi şi-a amenajat două ieşiri. Din stradă este aproape imposibil de ghicit ce se află dincolo de gardurile înalte din lemn.
În judeţ nu mai e de mult un secret că firma Tel Drum, înfiinţată de Consiliul Judeţean şi privatizată în 2001, îi aparţine prietenului din copilărie al lui Dragnea, Marian Fiscuci. Preţul societăţii a fost subevaluat, de la 25.000 de lei vechi la 6.369 de lei pe acţiune, iar după vânzarea către Fiscuci, societatea a obţinut majoritatea contractelor de asfaltare din judeţ, finanţate din bani publici. Tel Drum are în proprietate un post de radio din Turnu Măgurele, şi televiziunea Media ATV din Alexandria, astfel că presa locală îi este supusă şi loială baronului de Teleorman.
Aceeaşi societate, TelDrum, deţine câteva spaţii comerciale în judeţ, două autoserviri şi a închiriat restaurantul hotelului Turris din Turnu Măgurele, al cărui acţionar majoritar este Liviu Dragnea. Directorul hotelului este soţia acestuia, Bombonica, angajată şi la Direcţia pentru Protecţia Copilului, instituţie care a beneficiat şi ea de afacerile cuplului Dragnea-Fiscuci. O altă firmă a acestuia, Proinvest, a aprovizionat mai mulţi ani orfelinatele din judeţ cu alimente la preţuri de câteva ori mai mari decât preţurile de en gros.
Liviu Dragnea, acest individ rapace, acest îmbogăţit fără măsură, care este campion al „ingineriilor financiare”, ne dă lecţii de moralitate pe la televiziuni. Domnule Dragnea, poţi păcăli pe unii oameni tot timpul, poţi păcăli pe toţi oamenii un timp, dar nu poţi păcăli pe toată lumea tot timpul.  
 
Din Curentul 
(Autor Dan Badea):

Moştenitorul lui Constantin Nicolescu, în afaceri cu fiul trezorierului PSD

http://www.curentul.ro/2011/index.php/Actualitate/Mostenitorul-lui-Constantin-Nicolescu-in-afaceri-cu-fiul-trezorierului-PSD.html

Publicat: 4 Mai 2011

Potrivit procurorilor DNA, banii proveniţi din fondurile europene, destinaţi reparaţiilor celor 4 şcoli, au ajuns în cele din urmă în conturile firmei Zeus, firmă apropiata fiului presedintelui CJ Argeş.  Dacă până acum erau cunoscute doar două dintre filierele prin care Constantin Nicolescu îşi alimenta conturile private, adică IATSA şi Romstal, dezvăluim astăzi, în premieră, o a treia cale: afacerile juniorului. Puţini sunt cei care ştiu ceva despre implicarea fiului acestuia, Liviu-Costin Nicolescu, în afaceri de anvergură, cum, la fel, şi mai puţini au aflat că beizadeaua este direct conectată la maşina de făcut bani a PSD. El este asociat, printre alţii, chiar cu fiul fostului trezorier al PSD, Aristide Roibu. Îmbinarea afacerilor personale cu afacerile de partid este singura explicaţie a joncţiunii indirecte, descoperite de noi, dintre Constantin Nicolescu şi Aristide Roibu, doi dintre veteranii PSD. Primul este „trezorierul” judeţului Argeş şi şeful PSD din acelaşi judeţ, iar, mai nou, preşedinte al Departamentului Cancelarie, secretariat coordonator şi logistică din acelaşi partid. Cel de-al doilea, Aristide Roibu, este fostul trezorier al partidului, supranumit şi „senatorul slănină”, iar de curând a fost trecut în planul secund pe linie de partid. Cei doi şi-au plasat însă moştenitorii în diverse societăţi, dar şi în afaceri comune. Prezentăm astăzi doar câteva dintre afacerile paravan ale familiei Nicolescu, via juniorul proaspăt descoperit, trecând în evidenţă doar firmele în care a fost plasat la vedere fiul lui Nicolescu.
Ghemul de interese din Scărlătescu nr.21
Sediul central al majorităţii firmelor lui Nicolescu jr. este într-un imobil din Bucureşti, strada Scărlătescu nr 21, sector 1. El şi-a plasat, aici, nu mai puţin de cinci dintre firme: Alfa Net Solutions SRL, IBC Exert – Broker de Asigurare SRL, Quality Sales SRL, Novarchive Romania SRL şi Lynx Invest Consult SRL. Ceea ce atrage în mod deosebit atenţia la această concentrare nefirească de firme este asocierea cu o altă beizadea a unui cunoscut veteran al PSD. Este vorba despre Mihai Şerban Roibu, fiul fostului trezorier al PSD, Aristide Roibu. Roibu junior deţine, împreună cu Nicolescu junior, primele patru firme din lista de mai sus. Înfiinţată în 2002, Alfa Net Solutions are ca obiect de activitate „repararea calculatoarelor şi a echipamentelor periferice”. Firma este deţinută de Liviu Costin Nicolescu (50%) şi de SC Management Capital Invest (50%), o societate controlată 99% de Şerban Mihai Roibu, fiul trezorierului PSD. Administratorii societăţii sunt Silviu Iulian Creţulescu şi Cătălin-Cosmin Popescu. Nicolescu junior a fost plasat în această firmă în 2008, când a primit acţiuni de la SC Management Capital Invest SRL şi de la Cosmin Popescu. Societatea s-a numit, la înfiinţare, Afa Net 2002 SRL şi după acceptarea lui Nicolescu jr., ea şi-a schimbat sediul în strada Scărlătescu nr. 21.
O a doua dintre firmele clanului Nicolescu este IBC Expert –Broker de Asigurare SRL. Societatea care se ocupă cu brokeraj este controlată de unul dintre vechile paravane ale lui Aristide Roibu, anume Mihaela Carmen Panaitescu care deţine 80% din capitalul social. Nicolescu jr. deţine 10%, iar restul îi aparţine unui anume Marian Buleandră.
Cu aprobare de la SGG-ul lui Tăriceanu
În Novarchive Romania, o societate care se ocupă cu prelucrarea informatică a datelor, juniorii deţin câte 50% din capitalul social, firma fiind administrată din 2008 de Alexandru Bogdan Mihăilescu. Până atunci, administratorul fusese Nicolescu jr. Societatea s-a numit iniţialNabres Arhivare SRL. Nu se ştie de ce şi-a schimbat, în doar câteva luni, numele. Cert este că, pentru a folosi noua denumire, juniorii au obţinut acordul Secretariatului General al Guvernului Tăriceanu, în martie 2008. A patra dintre firmele comune, societatea de intermedieri Quality Sales SRL, îi are ca acţionari pe Liviu Costin Nicolescu (30%), Georgian Adrian Puiu (25%), Silviu Iulian Creţulescu (15%) şi firma lui Roibu jr., SC Management Capital Invest (30%).
Urmează Expert Consult & Management, o firmă în care Liviu Costin Nicolescu deţine 75% din acţiuni, restul aparţinându-i lui Gheorghiţă Dumitru. În firmă au fost acţionari atât Constantin Nicolescu, cât şi ginerele acestuia, Ioan Corneliu Ştefănescu. Cei doi s-au retras însă, cedând acţiunile către Liviu Costin.
Firma are sediul în Bascov, în aceeaşi clădire cu Autopro Mond SA, o altă societate controlată direct de Constantin Nicolescu (92,14%). Juniorul are şi el o afacere auto, prin societatea VIP Auto Distribution SRL, alături de prahoveanul Petre Buturugă şi de Paul Schiuacu. Juniorul mai deţine Lynx Invest Consult SRL (100%) şi IZI FIN SRL (51%), alături de un anume Cosmin Istrate. Ultima dintre societăţi se ocupă de asigurări şi fonduri de pensii. În fine, el a mai primit nişte acţiuni (0,0432%) la Romstal Timişoara SRL, societate controlată de Enrico Perini, cumnatul său italian, prin Romstal IMEX.
Paravanul comun pentru Roibu şi Nicolescu 
Reţeaua lui Nicolescu este însă mult mai extinsă. Un paravan important, plasat aici de gruparea Roibu, şi despre care vom vorbi cu altă ocazie, este Mihaela Carmen Panaitescu. Ea a fost folosită de Aristide Roibu ca acoperire (reprezentare) în afaceri pe relaţia Franţa-Elveţia, în majoritatea firmelor sale, inclusiv în… Patiseria Girardeau, administrată chiar de „senatorul slănină”. Misterioasa Panaitescu a apărut alături de soţia, fiul şi nora lui Roibu. Acum apare asociată direct şi cu fiul lui Nicolescu, în societatea IBC. Asta nu înseamnă neapărat că lumea e mică, ci doar că reţelele de tip clientelar, ca să nu spun mafiot, se intersectează. Obligatoriu.

Deci aşa domnule Ponta? Mafie PDL zici? Deh… ştiu eu ce să zic? Poate ar trebui şi să vorbim de ceva care doare rău PSD. Să zicem de relaţia dintre PSD şi Omar Haysam. Dar nu aici, ci într-un subiect ce va urma acestuia. 

Am o întrebare. Domnule Ponta, nu crezi că ar trebui să faci un tratament cu lecitină? Stai cam rău cu memoria de la o vreme…


ImpactNews: Elan Schwartzenberg a cumpărat 92% din trustul Realitatea

30 aprilie 2011 Un comentariu
 
 
 

Impactnews a avut dreptate / Elan Schwartzenberg a cumpărat 92% din trustul Realitatea

 Elan Schwartzenberg a cumpărat 90% din trustul Realitatea, potrivit unor surse Impactnews. Informaţia a fost confirmată şi de Realitatea TV care a şi difuzat o ştire în care informa că Elan Schwartzenberg a cumpărat 92% din acţiunile trustului. Potrivit Realitatea TV, Elan Schwartzenberg doreşte să organizeze luni o conferinţă de presă pe această temă şi mai doreşte să participe la o emisiune la Realitatea TV în care să i se poată pune întrebări din partea jurnaliştilor trustului.
Primele informaţii indicau că Sorin Ovidiu Vântu urmează să anunţe luni vânzarea a 10% din actiunile trustului Realitatea-Caţavencu către omul de afaceri Elan Schwartzenberg, nume despre care Impactnews a vorbit chiar în noaptea scandalului cu bodyguarzi din sediul televiziunii de ştiri. Conform aceloraşi surse, contractului de management al lui Sebastian Ghiţă nu va fi afectat.

Potrivit surselor Impactnews, anunţul pe care urmează să-l facă Sorin Ovidiu Vântu în cursul zilei de luni se referă la vânzarea trustului Realitatea-Caţavencu. Se pare că Vântu a împrumutat nişte bani de la Elan Schwartzenberg, pe care i-a garantat cu 10 la sută din acţiunile Realităţii. Schwartzenberg va deveni un împuternicit a lui Vântu, de fapt al copiilor acestuia, în gestionarea afacerilor din România.

citeşte şi:
Cine este Elan Schwartzenberg, noul patron al Realitatea TV? (Mai jos)


După unele surse, totuşi, Elan Schwartzenberg, fostul soţ al Mihaelei Rădulescu, urmează să preia trustul, fiind un nume vehiculat chiar de la începutul scandalului dintre Vântu şi Ghiţă.

Cu toate acestea, conform aceloraşi surse, Ghiţă va rămâne manager al Realităţii TV.

Vântu a declarat vineri, înainte să fie încarcerat la Direcţia de Cercetări Penale, că Sebastian Ghiţă este doar o unealtă în mâinile preşedintelui Băsescu, dar că-i pregăteşte acestuia din urmă o surpriză, pe care o va anunţa luni.

 

Sursa: http://www.impactnews.ro/News/Elan-Schwartzenberg-a-cump%C4%83rat-92-din-trustul-Realitatea-52122

Cine este Elan Schwartzenberg, noul patron al Realitatea TV?

Elan Schwartzenberg, un nume greu de pronunţat, dar pe buzele tuturor oamenilor din media, după ce omul de afaceri a fost vehiculat ca fiind viitorul patron al trustrului Realitatea. Elan Schwartzenberg, cel care a cumpărat 92% dintre acţiunile trustului Realitatea nu este însă un nume necunoscut publicului românesc. Acesta are o avere estimată la 50 de milioane de euro, fiind prezent în Top 300, şi a fost căsătorit cu realizatoarea TV Mihaela Rădulescu cu care are şi un copil.

Elan Schwartzenberg s-a născut pe 25 aprilie 1967, la Iaşi. Acesta provine dintr-o familie de medici evrei. În clasa a VII-a a emigrat împreună cu familia sa în Israel, apoi a revenit în România pentru a studia stomatologie la Facultatea de Medicină din Iași.

După absolvirea facultăţii a rămas în România şi a devenit om de afaceri. Nu a profesat niciodată ca medic stomatolog.

Schwartzenberg este proprietarul Neocity Group, având o avere estimată la 50 de milioane de euro. În ciuda acestei averi, Elan Schwartzenberg deţine o singură locuinţă, în Snagov.

Elan Schwartzenberg s-a căsătorit cu realizatoarea TV Mihaela Rădulescu, de care a divorțat însă în 2008. Au împreună un fiu, Ayan.

Sursa: http://impactnews.ro/News/Cine-este-Elan-Schwartzenberg,-noul-patron-al-Realitatea-TV-52133

Vântu iar la bulău

29 aprilie 2011 7 comentarii

Sorin Ovidiu Vintu si Ion Ilie Cezar, arestati preventiv pentru 29 de zile

Sorin Ovidiu Vintu si Ion Ilie Cezar vor fi arestati preventiv pentru 29 de zile, dupa ce Tribunalul Bucuresti a admis, vineri la pranz, recursul procurorilor la decizia JudecatorieiSectorului 5 de cercetare in stare de libertate a celor doi, pentru santajarea managerului Realitatea Tv, Sebastian Ghita, anunta Mediafax. Hotararea judecatorilor nu a fost anuntata deocamdata in sedinta publica. Potrivit sursei citate, hotararea de vineri a judecatorilor este definitiva, cei doi inculpati urmand sa fie incarcerati in arestul Directiei de Cercetari Penale. 


Decizia arestarii preventive a lui Sorin Ovidiu Vintu si a lui 
Ion Ilie Cezar a fost luata de completul de 3 judecatori format din Liliana Ciuperca – presedinte, Stegaru Mitu si Mihaela Nita. 



Avocatul lui Sorin Ovidiu Vintu a cerut instantei ca recursul procurorilor sa fie respins, pe motiv ca nu ar exista probe care sa demonstreze ca acesta l-a amenintat pe Sebastian Ghita. La randul sau, avocatul lui Ion Ilie Cezar a sustinut ca dosarul ar avea o componenta politica: „Trustul Realitatea Tv este o arma importanta pentru alegerile care vor urma. Ne aflam aici din cauza incercarii de a prelua aceasta televiziune.”

Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a decis, in urma cu o saptamana, ca Sorin Ovidiu Vintu si Ion Ilie Cezar pot fi cercetati in libertate in dosarul in care sunt acuzati de santajarea lui Sebastian Ghita, respingand propunerea procurorilor de arestare preventiva a celor doi pe perioada urmaririi penale. Procurorii au anuntat, insa, imediat, ca vor face recurs la decizia de atunci a judecatorilor, luata dupa o sedinta de judecata care a durat aproape cinci ore si dupa mai bine de o ora de deliberari. Hotararea de astazi a Tribunalului Bucuresti va fi definitiva. 

Cum a decurs sedinta de judecata de vineri:

  • Sorin Ovidiu Vintu si Ion Ilie Cezar s-au prezentat la Tribunal la sedinta de judecata care a inceput la ora 9:30, insotiti de avocatii lor.
  • In cadrul dezbaterilor, procurorii au solicitat instantei sa admita recursul formulat de ei si sa admita si cererea de arestare preventiva, motivand ca prima instanta, Judecatoria Sectorului 5, nu a luat in calcul pericolul public pe care il reprezinta cei doi inculpati din acest dosar.
  • Procurorul de caz a mai adus la cunostinta instantei ca SOV mai este cercetat intr-un alt dosar pentru favorizarea infractorului,  procurorul sutinand ca prin actiunile sale, SOV a ignorat legea.
  • De asemenea, procurorul a aratat ca, potrivit jurisprudentei CEDO, pentru admiterea arestarii preventive, trebuie sa existe doar indicii ca un inculpat ar fi comis infractiunea de santaj si amenintare si nu este obligatoriu ca procurorii sa prezinte probe indubitabile.
  • Procurorul a prezentat in fata instantei si un contract incheiat de Sebastian Ghita cu o firma de paza care are ca obiect paza managarelui Realitatea Tv si a familiei sale, procurorul argumentand ca acest document dovedeste faptul ca Sebastian Ghita a luat in serios amenintarile cu moartea ale lui SOV si din aceasta cauza a angajat firma de paza.
  • Avocatul lui Sorin Ovidiu Vintu, Marian Nazat, a sustinut in fata instantei ca decizia Judecatoriei Sectorului 5 este una corecta, iar clientul sau nu a comis infractiunea de santaj, neexistand probe care sa demonstreze ca SOV l-ar fi amenintat pe Sebastian Ghita.
  • Avocatul a declarat in fata instantei ca inregistrarea in care Vintu il ameninta cu moartea pe Sebastian Ghita ar fi fost de fapt un joc de teatru convenit de catre cei doi.
  • Avocatul lui Ilie Cezar a argumentat si el in fata instantei ca dosarul are si o componenta politica: „Trustul Realitatea Tv este o arma importanta pentru alegerile care vor urma. Ne aflam aici din cauza incercarii de a prelua aceasta televiziune.”
  • In ultimul cuvant in fata instantei, Sorin Ovidiu Vintu a declarat urmatoarele: „Va rog sa respingeti recursul pentru motivele prezentate de avocatul meu. In afara de asta, nu mai am nimic de adaugat”.

In urma cu o saptamana, Sorin Ovidiu Vintu a plecat acasa imediat dupa incheierea sedintei de judecata, preferand sa astepte pronuntarea deciziei acasa. 

Dupa ce instanta a ramas in pronuntare, in fata Palatului de Justitie, sediul Judecatoriei Sectorului 5, s-au adunat circa 20 de barbati, cel mai probabil apropiati ai lui Ion Ilie Cezar, care l-au asteptat pe acesta sa iasa din sala. La iesirea din Sala de judecata, Ion Ilie Cezar nu a facut nicio declaratie. In schimb, Sorin Ovidiu Vintu a declarat ca miercuri, 20 aprilie, cand a fost audiat, i-a spus procurorului Marius Iacob ca are „probe indubitabile, audio-video, care demonstreaza falsitatea tuturor acuzatiilor”, pe care acesta le-a refuzat si a dispus retinerea sa. El a adaugat ca a prezentat aceste probe in fata instantei.

Sorin Ovidiu Vintu si Ion Ilie Cezar sunt acuzati ca l-au santajat pe Sebastian Ghita, de la care ar fi cerut 150.000 de euro pentru a nu denunta contractul de consultanta si management dintre Realitatea si Asesoft.

Procurori ai Sectiei de urmarire penala si criminalistica din Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie au dispus, pe 19 aprilie, inceperea urmaririi penale in cazul lui Sorin Ovidiu Vintu si a lui Ion Ilie Cezar, pentru santaj, cei doi fiind retinuti miercuri. Procurorii Parchetului instantei supreme sustin, in propunerea de arestare preventiva a lui Sorin Ovidiu Vintu, ca acesta nu s-a abtinut de la repetarea infractiunilor, desi in cazul sau era luata o masura preventiva de catre instanta, anchetatorii indicand periculozitatea sporita a faptelor sale.

Sursa:  http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-8564608-tribunalul-bucuresti-judeca-vineri-recursul-procurorilor-cazul-lui-sorin-ovidiu-vintu-ion-ilie-cezar-dupa-judecatoria-sectorului-5-pus-libertate.htm

MEDIAFAX: Sorin Ovidiu Vîntu, reţinut pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă

20 aprilie 2011 7 comentarii

MEDIAFAX: 

Sorin Ovidiu Vîntu, reţinut pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă

Sorin Ovidiu Vîntu a fost reţinut pentru şantaj de procurorii Parchetului instanţei supreme, pentru că a pretins lui Sebastian Ghiţă 150.000 de euro. Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ au dispus la data de 19 aprilie 2011 începerea urmăriri penale, iar miercuri, reţinerea inculpaţilor Sorin Ovidiu Vîntu şi Cezar Ion Ilie, pentru şantaj, informează Ministerul Public. Din probele administrate până la acest moment procesual, a rezultat că, în perioada martie – aprilie 2011, sub ameninţarea denunţării unilaterale a unui contract de consultanţă şi management, Vîntu a pretins părţii vătămate Sebastian Ghiţă suma de 150.000 euro. În situaţia neconformării acestei cerinţe, partea vătămată ar fi pierdut sume importante de bani. „Actele de ameninţare şi constrângere au fost întreprinse de inculpatul Vîntu atât personal, cât şi prin intermediul inculpatului Cezar, care la rândul său urma să obţină un folos injust. Inculpatul Vîntu a recurs la ameninţări cu moartea la adresa părţii vătămate şi a familiei, de natură a induce acesteia temerea că se pot materializa, fapt ce l-a determinat să-şi ia măsuri de protecţie”, arată sursa citată.

Omul de afaceri Sebastian Ghiţă, managerul Realitatea Media, a înaintat Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o plângere în care îl acuză pe Sorin Ovidiu Vântu de ameninţare şi şantaj. Biroul de presă al Ministerului Public a confirmat pentru MEDIAFAX că luni s-a înregistrat plângerea lui Sebastian Ghiţă, cel care controlează grupul de firme Asesoft, împotriva lui Sorin Ovidiu Vântu, patronul Realitatea Media.

Duminică, membrii Consiliului de Administraţie al Asesoft susţineau că, în urma „ameninţărilor” care le-au fost adresate, vor depune plângeri penale împotriva lui Sorin Ovidiu Vântu şi a asociaţilor săi, cerându-i totodată patronului Realitatea TV să înceteze presiunile. „În cadrul unor discuţii extrem de tensionate, legate de managementul şi activitatea editorială a trustului Realitatea Media, domnul Sorin Ovidiu Vântu şi asociaţii săi au insistat să schimbăm condiţiile contractului de management şi să semnăm un act adiţional care să le permită exercitarea de ingerinţe în activitatea editorială. A fost realmente surprinzător pentru noi să constatăm că, în absenţa unor rezultate în cadrul discuţiilor, domnul Sorin Ovidiu Vântu şi asociaţii săi au decis să utilizeze metode profund imorale şi total în afara legii, precum: şantajul şi ameninţarea”, se arată în comunicatul Asesoft International SA, remis duminică MEDIAFAX.

Potrivit comunicatului, membrii CA al Asesoft au înţeles că au de-a face “cu un grup mafiot”, coordonat de domnul Sorin Ovidiu Vântu, care este implicat în activităţi de crimă organizată (spălare de bani, escrocherie, şantaj, utilizarea sau ameninţarea cu utilizarea violenţei fizice etc.)”. Totodată, CA al Asesoft anunţă că va apela „la toate mijloacele legale necesare” pentru a conserva investiţia realizată la Realitatea Media – în valoare de peste 10 milioane euro – şi va solicita instituţiilor statului „protejarea vieţii şi integrităţii fizice a membrilor CA şi a familiilor acestora”.

În plus, Asesoft atrăgea atenţia lui Sorin Ovidiu Vântu şi asociaţilor săi „să înceteze presiunile la adresa jurnaliştilor de la Realitatea Media, întrucât controlul editorial pe care doresc să-l impună este lipsit de legitimitate şi afectează credibilitatea trustului”. „Toate acţiunile persoanelor desemnate de SC Asesoft International SA pentru derularea contractului de management (încheiat cu Realitatea Media SA, n.r.) au avut ca obiective: evitarea suspendării licenţei (licenţa audiovizuală a Realitatea TV, n.r.), plata taxelor datorate bugetului de stat, achitarea salariilor către jurnalişti (începând cu luna martie 2010) şi asigurarea unor condiţii de lucru decente”, preciza comunicatul. Reacţia Asesoft a venit după ce vineri, tot printr-un comunicat, Consiliul de Administraţie al Asesoft a transmis că până în prezent a acţionat în interesul Realitatea Media, încercând să protejeze investiţia de peste 10 milioane de euro făcută în societatea care deţine Realitatea TV şi nu s-a implicat în politica editorială a televiziunii.

Pe de altă parte, joi, Consiliul de Administraţie al Realitatea Media a fost convocat pe 5 aprilie pentru a analiza execuţia contractului de management de către Asesoft, reprezentată de Sebastian Ghiţă, „în încercarea de a-l determina pe acesta să respecte clauzele contractului şi, în caz de nereuşită, denunţarea acestuia”. Potrivit unui comunicat al Realitatea Media, postat, joi, pe site-ul realitatea.net, întâlnirea CA al Realitatea Media a fost convocată de Sorin Freciu şi Dragoş Nedelcu, membri ai Consiliului de Administraţie.

În comunicatul Realitatea Media se mai spunea că analiza care se va face contractului de management încheiat cu compania Asesoft se impune din mai multe motive. „Recent, directorul general al Realitatea Media a formulat plângere penală ca urmare a folosirii unor documente falsificate pentru încheierea contractului de închiriere de spaţiu dintre Asesoft şi compania de stat Coresi. O serie de alte decizii manageriale au pus în pericol existenţa unor unităţi de business din grup. Sub managementul asigurat de Asesoft, s-au înregistrat întârzieri de plată ale unor datorii, inclusiv către bugetul de stat, fapt care a condus la blocarea conturilor Realitatea Media. Sunt câteva exemple care conturează o tentativă de sabotare a companiei Realitatea Media”, se spunea în comunicatul Realitatea Media. Totodată, potrivit comunicatului, în şedinţa din 5 aprilie a Consiliului de Administraţie al Realitatea Media va fi discutată şi „implicarea agresivă a Asesoft, prin domnul Sebastian Ghiţă, în strategia editorială şi în grila de programe a postului de televiziune, fapt care a pus în pericol însăşi emisia postului”. „Decizia de a elimina brutal din grila de programe emisiunea «Ora de foc» a încălcat toate regulile industriei TV şi a produs televiziunii prejudicii care nu pot fi, încă, evaluate pe de-a-ntregul. Aceeaşi implicare agresivă a alterat profund întreg conţinutul programelor Realitatea TV”, se mai spunea în comunicat. Potrivit comunicatului, în ultimele luni, s-a înregistrat „o abatere gravă de la strategia editorială tradiţională a Realitatea TV prin tabloidizarea excesivă”.

De cealaltă parte, Sebastian Ghiţă, managerul Realitatea TV, a afirma că îi este ruşine de ceea ce se întâmplă în present la Realitatea TV, precizând că situaţia este dificilă, dar speră că se va rezolva amiabil sau apelând la instituţiile statului şi la justiţie. Sebastian Ghiţă, cel care controlează grupul de firme Asesoft, a preluat managementul Realitatea Media în octombrie 2010. Compania Asesoft a anunţat atunci că intenţionează să facă o investiţie de 75 de milioane de euro în următorii cinci ani în grupul controlat de Sorin Ovidiu Vântu. Sorin Ovidiu Vântu, patronul trustului Realitatea, declara, la rândul său, că un partener „mai neserios” ca Sebastian Ghiţă „nu poate să existe”, precizând că ia în calcul convocarea Adunării generale a acţionarilor Realitatea Media pentru rezilierea contractului cu Asesoft. Vântu a refuzat să comenteze acuzaţiile pe care i le aduce CA al Asesoft. „Nu comentez, reclamaţiile pot să le depună în instanţă, unde vor”, spunea Vântu. Sorin Ovidiu Vântu preciza însă că nu a cerut modificarea clauzelor contractului dintre Realitatea Media şi Asesoft, aşa cum susţinea CA al Asesoft în comunicatul remis duminică. „Eu vreau ca Asesoft să se încadreze în contract. Insistenţele mele au fost de a se încadra în contract. Am încercat să moderez între cele două părţi, dar din nefericire partener mai neserios ca domnul Ghiţă (Sebastian Ghiţă, persoana desemnată de Asesoft la Realitatea Media, n.r.) nu poate să existe”, spunea Sorin Ovidiu Vântu. Întrebat dacă Sebastian Ghiţă a intervenit în politica editorială a Realitatea TV, Sorin Ovidiu Vântu declara: „Este treaba Consiliului de Administraţie (al Realitatea Media, n.r.) să analizeze asta la şedinţa din 5 aprilie”.

În 6 aprilie, Consiliul de Administraţie al Realitatea Media s-a întrunit şi a decis să ceară adunării generale a acţionarilor Realitatea Media rezilierea contractului cu Asesoft. Adunarea generală a acţionarilor Realitatea Media este convocată pentru 27 şi 28 aprilie. Sorin Freciu, preşedintele CA al Realitatea Media, a precizat, în 7 aprilie, că schimbarea CA al Realitatea nu a fost discutată în şedinţa din 6 aprilie a Consiliului, aşa cum susţinuse Sebastian Ghiţă, singurul aspect votat fiind acela de a solicita adunării generale a acţionarilor Realitatea rezilierea contractului cu Asesoft. Acţionarii Realitatea Media SA, potrivit dosarului depus la CNA în luna octombrie 2010 când societatea a cerut prelungirea licenţei Realitatea TV, sunt: Bluelink Comunicazione (Cyprus) Limited – 66,547235618%, PSV Company SA – 18,742296709%, Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente „Petrom” – 13,452839273, Global Video Media SRL – 1,257627365%, Luca Liviu, Toroipan Gheorghe Cristian şi Luha Eugen Gheorghe – cu câte 0,000000345%. Asociaţii Bluelink Comunicazione (Cyprus) Limited sunt: Ioana Vântu şi Ionuţ Codrin Vântu (cu câte 45,45455%) şi Vitalie Dobândă (9,0909%), iar acţionarii PSV Company SA sunt Elbahold Limited (Cipru) – 54,3556%, Asociaţia salariaţilor din SNP Petrom SA – 25%, PSV Company SA – 9,9973% şi acţionari persoane fizice (8577) -10,6471%.

Sursa: http://www.mediafax.ro/social/sorin-ovidiu-vintu-retinut-pentru-santajarea-lui-sebastian-ghita-8177366

Realitatea tv la un pas de prăpastie?

28 martie 2011 2 comentarii

Când Oana Stancu şi Adrian Ursu au primit piciorul sub coadă necesar pentra a se muta la Intact, între Vîntu şi Ghiţă au apărut disensiuni grave.

Decizia ca emisiunea “Ora de foc”, emisiune realizată de cei doi (Oana Stancu şi Adrian Ursu) se pare că îi aparţine lui Sebastian Ghiţă, fapt care l-a iritat rău pe S.O.Vântu.

Evident că cei doi au găsit la Antena3, condusă de Marius Gâdea un loc unde să presteze aşa cum doresc şi de unde au putut  să spună tot felul de aberaţii. Evident că s-a aruncat cu noroi în Sebastan Ghiţă, e asemenea evident că nu am nici cea mai mică intenţie să mă exprin în favoarea ăstuia, în fond singur s-a băgat în troacă, deci singur trebuie să suporte şi faptul că e mâncat de porcine. Aşa e legea firii… Cum cei doi, Oana şi Adrian erau printere cele mai credincioase slugi pe care le are Vîntu, acesta a considerat că trebuie să-i apere: “Renunţarea la doi jurnalişti de asemenea anvergură, cum sunt domnişoara Oana Stancu şi domnul Adrian Ursu, e o gafă de tinerel, îmi pare rău pentru el. A făcut o greşeală mare, dar e dreptul lui” a spus Vîntu atunci, precum şi că „Faptul că s-a comportat necivilizat cu Oana Stancu şi cu Adrian Ursu, că şi-a permis să le vorbească urât şi că s-a debarasat de aceşti doi foarte buni profesionişti m-a deranjat teribil”

Imediat după decizia de suspendare a emisiunii “Ora de foc”, în media s-a vehiculat faptul că decizia lui Sebastian Ghiță ar fi fost determinată de o apropiere prea mare între Sorin Ovidiu Vântu și jurnaliștii Oana Stancu și Adrian Ursu.

Însă povestea nu s-a încheiat acolo, aşa zisele  „Dezvăluirile despre moguli şi politicieni” anunţate ieri (27 martie 2011) de Realitatea TV l-au făcut pe S.O.Vîntu să descindă furibund la sediul teviziunii pentru ca împreună cu 40 de bodyguarzi să oprească publicarea telegramelor Wikileaks.

Încă din cursul zile când a văzut promo-ul făcut de Realitatea TV cu privire la „dezvăluirile despre moguli şi politicieni”, Vîntu s-a arătat enervat rău.

Unele persoane  din trustul Realitatea Media spun că Vîntu le-a cerut telefonic oamenilor săi să oprească dezvăluirile despre influenţa sa în lumea politică şi în special pe lângă Mircea Geoană. Se pare că nu prea i-a ieşit. Controlul editorial al televiziunii este deţinut de noul manager al Realitatea TV,  Sebastian Ghiţă. Acesa a fost încă un moment când S.O.Vîntu şi-a dat seama  că a pierdut influenţa asupra postului al cărui patron este. Furios, mogulul  a chemat  40 de bodyguarzi, la sediul Realitatea TV. Scopul său a fost să reintre în posesia Realităţii tv prin scoaterea de acolo a lui Sebastian Ghiță.

Managerul Realităţii tv  a chemat poliţia pentru a prentâmpina ciocnirea dintre bodyguarzii lui Vîntu și cei de la BGS cu care Realitatea Tv are contract de pază.
Însoțit de o parte din gărzile de corp, Vântu a reușit să pătrundă în sediul televiziunii pentru o discuție cu Ghiță. Poliţiştii  au verificat contractul de management prin care Vîntu a cedat conducerea televizunii către grupul Asesoft, reprezentat de Sebastian Ghiță și a constatat că Vîntu nu mai are drepturi asupra RTV timp de cinci ani cf. acordului.

Emisiunea Corinei Drăgotescu de Duminică seara la Realitatea TV despre telegramele Ambasadei Statelor Unite la București, intrate în posesia Wikileaks, în care omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu este nominalizat de mai multe ori, s-a desfășurat sub presiunea discuțiilor aprinse între angajații firmei de pază aduse de SOV și cei ai firmei care asigură în acest moment paza televiziunii, dar și cu poliția și „mascații” la ușa studioului.  Se spune căVîntu, s-ar fi arătat deranjat de faptul că Realitatea publică dezvăluirile Wikileaks, pe care le-a catalogat „niște prostii”, „niște aiureli”, evident nereuşind să recunoască faptul că imaginea sa are multe de suferit din cauza acelor telegrame, multe din acuzele care i s-au adus până acum găsinduşi confirmarea în acele telegrame.

Recent, o altă mutare făcută de managerul postului pentru a tăia influența oamenilor mogulului în post a fost cea cu privire la spațiile deținute de Realitatea TV în Casa Presei Libere. Ghiță a reziliat contractul cu RAPPS și a închiriat spațiaiile prin firma sa, Asesoft. În acest fel câțiva dintre oamenii luui Vîntu – Dragoș Nedelcu, Sorin Ovidiu Freciu și Sorin Enache s-au trezit că au rămas fără birouri.

Încă de la preluarea conducerii Realitatea Media, Sebastian Ghiță avea în plan să schimbe imaginea televiziunii patronate de Vîntu. „La Realitatea TV peste eticheta Vîntu lipim alta”, spunea Ghiță într-un interviu pentru „Evenimentul Zilei” în care a explicat planurile sale cu privire la viitorul postului

Dacă mai punem peste toate astea şi acele datorii pe care Realitatea tv le resimte ca pe o greutate tot mai mare şi care nu reuşeşte să le plătească, deducem că la Realitatea tv totul pare să devină tot mai nebulos, mai încurcat.

Cred că singura şansă pentru ca Realitatea tv să îşi revină pe linia de plutire este acela de a se reforma, de a renunţa la drumul pe care a apucat şi de a se apuca să facă jurnalism de calitate fără a mai slugărnici una sau alta din taberele politice.

Nu trebuie să te uiţi prea mult la Canalul Rtv ca să ţi se formeze impresia că Realitatea tv nu e decât o altă secţiune a trustului media Intact.

În presa română onestitatea este o floare rară,  jurnalismul este o meserie absolu onorabilă dacă e făcută cu decenţă şi fără a slugărnici pe unii sau pe alţii. Alterntiva nu poate fi decât una extreme de păguboasă. Intact se menţine în funcţiune pentru că mogulul său şi prietenii lui politici îl susţin financiar. Vîntu se pare că doreşte să fie şi slugărnicit  ca Felix şi să şi câştige bani de pe urma Realităţii ca Dan Diaconescu.  Or asta nu se poate. Deja publicul consummator de astfel de mizerii pare a fi luat de cei de care aminteam.

Cu indivizi de teapa lui Sovianu, a Creţulescăi ori a lu’ madam Arici Pogonici, Corina Drăgotescu, teamă mi-e că pe Realitatea tv se vede tot mei clar o ştampilă: FALIMENT.

Foarte interesant, acum văd că la respective televiziune unde, în emisiunea lui Soviani este invitată, mirabil, Floriana Jucan. Aceasta se pare că ar fi tatonat oarece prezeno perioadă dacă poate intra la Intact, dar … nu prea a reuşit acolo.

Acum o văd la Realitatea. Faptul că e invitată n-ar fi mare lucru, dar emisiunea e tocmai despre Wikileaks… hopa… exact despre chestia care a generat scandalul de ieri. Şi mai interesant e că Floriana încearcă să “ridice” idea că doar unele din respectivele telegrame ar trebui luate în seamă altele nu…. hehehe…

Evident că povestea cu moguli ar trebui tratată ca fabulaţii… ‘re-ar ea de aţă albă că tare mai e vizibilă.

Grea boală e cea de care sufere Realitatea tv. Şi nu văd nici un semn care să arate că televiziunea asta ar putea să se însănătoşească… Dumnezeu s-o ierte… Sau poate va găsi puterea să devină o televiziune unde să se facă şi emisiuni serioase. De exemplu să se dea desene animate…

Să nu uităm: Reţeaua Vîntu – Episoadele 1, 2 şi 3

31 ianuarie 2011 40 comentarii

Poate unii vor spune că dacă nu e de ieri, cel mult de alatăieri, un subiect nu mai e de actualitate. Alţii poate vor spune că s-au săturat de subiect. E problema lor.

Din păcate unii deja par a fi uitat. Chiar ieri vorbeam cu cineva şi a venit din înâmplare vorba de S.O.Vîntu. M-a privit puţin încruntat: „Da, parcă îmi amintesc ceva”. Până în vară probabil ar fi uitat cu totul.

Păi dacă în atât de puţin timp uită, cum îşi mai poate  aminteti de cozile din timpul lui Ceaşcă, de morţii din Loviluţia din Decembrie sau de mineriade?

Pentru el şi pentru alţi uituci asemenea lui, iată mai jos, importat de pe http://voceaargesului.wordpress.com/2010/07/27/reteaua-vantu-presa-episoadele-1-3-httpwww-curentul-ro/ , articolul:

REŢEAUA VÂNTU: PRESA

episoadele 1 – 3

Începând de azi, prin bunăvoinţa colegilor de la “Curentul” (una dintre cele 3 sau 4 publicaţii cu adevărat independente din ţară) şi în special a doamnei Iulia Nueleanu (căruia îi mulţumim încă o dată) vom publica un material incediar, scris de colegii mai sus amintiţi, despre reţeaua mogulului Nuş-SOV.

Reţeaua Vântu: Presa episod 1

„Lista lui Vântu în structurile publice are în jur de 150 de nume“. Anunţul grandoman făcut în martie 2009 chiar de către SOV a stârnit numeroase discuţii contradictorii, mulţi comentând că numărul e mult prea mic faţă de cel real, pentru că, la rândul lui, fiecare dintre cei 150 are o medie de 10 oameni în subordine cu care lucrează direct, pe care să-i influenţeze la nevoie, cei 10 pe alţii şi tot aşa. Alţi comentatori au remarcat imediat: „aceşti 150 sunt doar în structurile publice, dar în structurile concurenţei directe a lui Vântu, câţi o fi având lista?“. Nimeni până acum nu a oferit o listă concretă cu oamenii plătiţi de Vântu şi cu sumele adesea fabuloase pe care s-au vândut conştiinţe din lumea presei, din lumea politică, dar şi din lumea artistică. Lista cu oamenii aflaţi în slujba lui SOV este impresionantă, la fel ca şi sumele pe care s-au vândut jurnaliştii care ne ţin zilnic lecţii de morală la televizor. Pentru început vom aduce la cunoştinţa opiniei publice pe acei ziarişti şi analişti care au pozat ani de-a rândul în independenţi, dar care, potrivit documentelor intrate în posesia noastră, erau dependenţi de ani buni de filonul de bani al lui Vântu.

Turturică, recompensat pentru ruperea redacţiei „Evenimentul Zilei“?
În 23 decembrie 2004, Turturică este demis de trustul Ringier de la conducerea „Evenimentului Zilei“. În 4.01.2005, 80 de angajaţi din redacţia Evz demisonează din solidaritate cu Turturică, unii angajându-se imediat, alţii nu, operaţiune care a distrus una dintre cele mai sudate şi mai profesioniste echipe jurnalistice din ţară. Poate vă întrebaţi ce făcea dl Turturică a doua zi după 4 ianuarie? Semna cu 3 firme controlate de SOV nişte rentabile contracte de cesiune de drepturi de autor, după cum urmează: Global Production SRL (CUI 16371587), contractul 25/5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO, Global News SRL (CUI  16371595), contractul 21/ 5.ian.2005, suma lunară 4110 EURO şi Global Network Cable (CUI 16330323), 23/ 5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO.  Ce coincidenţă… Şi iată cum, în loc să dea câteva zeci de milioane de euro ca să cumpere „Evenimentul Zilei“, Vântu i-a oferit lui Turturică 10.780 EURO pe lună şi, brusc, Ringier a constatat că valoarea ziarului a scăzut simţitor, Vântu chiar oferindu-se să-l cumpere. GENIAL! Vântu, nu Turturică, pentru că la scurt timp, în august 2005, Turturică şi-a încasat-o şi el de la SOV, care i-a redus contractele de la 10780 EURO lunar la 2223 EURO lunar. Trebuie subliniat că toate contractele au încetat, prin acte adiţionale, la 01 martie 2009. În acelaşi pachet, Vântu, prin unul dintre avocaţii săi, Florea Felix, i-a înfiinţat şi o firmă lui Turturică, Media Analyst, în ianuarie 2005, declaraţia de asociat unic fiind atestată sub numărul 76 în 28.01.2005 la cabinetul avocatului, ca şi contractul de comodat pentru sediul din bld. Tineretului, firmă cu care, în 2005, Global Video Media SA încheie un contract de consultanţă şi promovare pentru Realitatea TV. Contractul prevedea:

„1. Consultanţa pentru studiul de piaţă privind poziţionarea societăţii Realitatea Media S.A. şi găsirea de soluţii pentru creşterea audienţei şi a vânzărilor.
2. Propuneri privind grila de programe şi promovarea produsului Realitatea Media. 3. Consultanţă privind managementul postului Realitatea.
4. Consultanţă privind strategia de comunicare cu publicul.
5. Consultanţă privind managementul informaţiei“.

Din clauzele contractuale reiese că Turturică nu prea avea încredere în Vântu, aşa că a pus o clauză fulminantă: „În cazul în care Clientul va întârzia plata preţului cu mai mult de 15 zile faţă de termenele prevăzute la articolul 6, Consultantul va putea rezilia unilateral prezentul contract, fără obligaţia de a returna sumele de bani primite până în acel moment şi fără obligaţia de a presta servicii în schimbul sumelor de bani deja primite“. Adică banii i se cuvin orice ar fi. Valoarea contractelor cu trustul lui Vântu a lui Media Analyst a depăşit, în 2005, 200.000 EURO.

Vântu, călare şi pe Radioul public
Vântu nu s-a mulţumit să îşi asigure reţeaua numai din jurnalişti de la trusturile concurente. Şefa Departamentului de Comunicare şi Marketing al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR), Ruxandra Săraru, s-a aflat şi ea pe statele de plată ale lui Vântu la Realitatea Media. Pentru serviciile prestate în slujba mogulului, Ruxandra Săraru a încasat 1.236.760.000 de lei vechi între anii 2007 şi 2009. Mai grav este că numirea ei în această calitate la SRR a avut loc pe 15 septembrie 2008, fapt ce nu a împiedicat-o pe aceasta să încaseze în continuare bani şi de la Vântu, cu toate că trustul media al mogulului deţine postul radio Guerilla, deci un post de radio concurent postului public. Noul şef al Radioului public, Demeter Andras Istvan, a avut o poziţie extrem de tranşantă în legătură cu acest subiect: „Nu am cunoştinţă despre această situaţie. Oricum săptămâna aceasta, pe 23, va avea loc o evaluare când mă întorc în ţară şi este o bună oportunitate pentru a clarifica orice fel de situaţie care ar fi neconformă cu statutul SRR şi cu prevederile legale“. Atunci când i-am explicat despre ce sume de bani este vorba, Demeter Andras ne-a replicat sec: „O să mă interesez în mod special de acest aspect“.

Grigore Cartianu şi Ion M. Ioniţă, şefi la „Adevărul“, s-au dedulcit şi ei la banii lui Vântu
Grigore Cartianu, cel care s-a prezentat lui Paulo Coehlo în redacţia EVZ ca  Gregoire Ecrivain, a fost plătit de SOV cu un contract pe drepturi de autor încheiat în 2009 pentru suma de 186.560.000 de lei vechi. De ce să nu sugi bani din două surse dacă se poate, şi-a spus probabil Cartianu, fără să-şi facă prea mari probleme legate de moralitatea unui asemenea demers. Ne-ntrebăm doar câte anchete şi materiale de investigaţie care ar fi putut viza afacerile lui Vântu au rămas în sertarele lui Cartianu. Pentru orice eventualitate, SOV şi-a mai asigurat un nume important din redacţia „Adevărului“ pe statul său de plată. Este vorba de  redactorul-şef adjunct Ion M. Ioniţă, care avea experienţe mai vechi cu mogulul de la Realitatea. E adevărat însă că preţul pentru deontologul Ion M. Ioniţă a fost mai mare. Astfel, Ioniţă  a încasat de la Realitatea Media, în 2007, 18022 RON, în 2008 – 25139 RON, şi în 2009, doar 7419 RON (deh, era criză şi nu se mai simţea nici SOV ca înainte), în total peste jumătate de miliard de lei vechi.

Peter Imre: „Nu ştiu ca cineva să lucreze pentru alte trusturi“
Peter Imre, managerul holdingului Adevărul, a declarat, pentru „Curentul“, că nu ştie ca cineva din redacţia „Adevărul“ să lucreze sau să primească bani de la trusturile concurente. „Nu ştiu ca cineva să lucreze pentru alte trusturi. Dacă îmi spuneţi despre cine e vorba, pot comenta, dacă nu, vorbim mâine după ce informaţia dumneavoastră va fi publicată“, ne-a spus şeful de la „Adevărul“.

Făţărnicia Corinei Drăgotescu
După ce nu a izbutit în mai multe rånduri să-l convingă pe Dinu Patriciu, care abia preluase, în 2006, trustul Adevărul Holding, să o pună şefa şefilor, Corina Drăgotescu a plecat la  Realitatea TV, unde a dus-o ca-n rai, dacă adunăm banii cåştigaţi de ea la mogul. Potrivit datelor oficiale aflate în posesia ziarului „Curentul“, Corina Drăgotescu a încasat doar în ultimii trei ani nu mai puţin de 5.247.310.000 de lei. Nu e nicio greşeală, e vorba de peste 5 miliarde de lei vechi. Să ne aducem aminte însă cu cåtă ipocrizie anunţa Corina, în urmă cu un an, că demisionează de la Realitatea deoarece are salariul prea mic. În timp ce dădea aceste declaraţii, eterna admiratoare a lui Iliescu încasa circa 3.000 de euro pe lună, sumă considerată insuficientă de deontoloaga reciclată acum de Patriciu. Interesant e că în 2009, cånd Corina se plångea de scăderea salariului, aceasta a primit brut 1.541.510.000 de lei, mai mult decåt în 2008, cånd a încasat 1.241.000.000 de lei. Sfåntă ipocrizie!

Nicolae Ulieru, „Mr. No Comment“, spălătorul public al lui SOV
Lt. Col (r) Nicolae Ulieru, fost purtător de cuvånt al Serviciului Romån de Informaţii pe vremea directoratului lui Virgil Măgureanu, sau „Mr. No Comment“, aşa cum era cunoscut ca şef al biroului de presă pentru că nu exprima nicio opinie, niciodată, a încasat sume frumuşele de la Sorin Ovidiu Våntu pentru diverse servicii de „acoperire a adevărului“ sau a părerilor contra. Normal, pe drepturi de autor, aşa cum îi stă bine unui fost purtător de cuvånt care nu şi-a mai găsit loc în alte părţi. Astfel, Våntu a încheiat un contract în 15.07.2006 cu Nicolae Ulieru, prin societatea Global Video Media, doar se ştie că Våntu nu semnează nimic pentru suma de 1.118 euro pe lună. Ce trebuia să facă Nicolae Ulieru pentru aceşti bani nu ştim, dar am văzut la TeVeu. Ulieru are practic sarcina să destructureze informaţiile şi, la fel ca pe vremea Securităţii, să facă în aşa fel încåt să ascundă adevărul. În plus, în anul 2009, Nicolae Ulieru a primit şi de la Realitatea  56 milioane de lei, o sumă modestă, dar importantă se pare pentru fostul purtător de vorbe al lui Măgureanu, din moment ce-l apără cu înverşunare pe SOV, în toate ieşirile sale publice. Astfel, recent, cånd a fost invitat să comenteze despre dosarul de securitate publicat de Hotnews şi revista „Kamikaze“ (şi ziceam că Våntu nu semnează nimic), Ulieru declara public, cu o nonşalanţă perversă, că Sorin Ovidiu Våntu „este un geniu“ şi că nu crede că acesta a fost turnător la Securitate, fără însă să argumenteze concret aceste puncte de vedere. Cam mulţi bani pentru nimic…

Deontologul Nistorescu, comentator de 5 miliarde de lei
Unul dintre comentatorii „grei“ ai postului Realitatea TV şi şef peste defunctul ziar „Cotidianul“, conservat acum în stare latentă de online, Cornel Nistorescu, apare conform documentelor obţinute de ziarul „Curentul“ ca unul dintre cei mai bine plătiţi mercenari media. Prezentat mereu de Realitatea ca un guru în ale jurnalismului, Nistorescu a încasat de la casieria lui Våntu, doar în ultimii trei ani de activitate (2007-2008-2009), suma de 4.847.240.000 de lei vechi. Cam scump nea Cornel şi sub Corina Drăgotescu?!, dacă ne gåndim că „performanţele“ sale jurnalistice din ultima vreme se leagă exclusiv de îngroparea ziarului „Cotidianul“. Cu siguranţă însă, SOV nu-i dădea atåţia bani pentru calităţile sale jurnalistice.

Adrian Ursu şi Oana Stancu joacă în Liga piticilor

Oana Stancu şi colegul ei de emisiune, Adrian Ursu, fac parte din Liga foarte mică de la Realitatea. Potrivit datelor aflate în posesia noastră, Oana Stancu a fost plătită în 2009 cu 2.300 RON lunar. Iar în urma celebrei emisiuni în care Våntu a intrat telefonic şi i-a spus: „tocmai vi s-a redus salariul cu jumătate“, Oana Stancu  primeşte 1.150 RON lunar, adică sub nivelul mediului pe economie. A evaluat-o bine Våntu: aşa e şi ea ca jurnalistă, sub nivelul mediu, iar gurile rele zic că şi-a scos şi silicoanele. Oare de asta să-i dea aşa puţin Våntu?
Oana nu trebuie să fie supărată, deoarece Adrian Ursu, colegul său de emisiune, a primit în 2009 frumoasa sumă de 350 lei pe lună. Cåt o pensie minimă! Pe acelaşi principiu ca şi-n cazul Oanei Stancu, ni se pare o sumă chiar frumuşică pentru prestaţia lui. E OK, Sorine, cu ăştia doi!
Din aceeaşi categorie de pitici face parte şi jurnalistul Cristian Pătrăşconiu, care a primit în 2008 de la Våntu numai 111 RON, deşi era aproape zilnic la televizor. Jalnic!

Alex Stoenescu – istoric la curtea mogulului

Săptămåna trecută, istoricul Mihai Alex Stoenescu, cel care a recunoscut cu nonşalanţă în 2006 că a colaborat cu Securitatea, din patriotism desigur, a declarat că nu a primit niciodată suma vehiculată la Vox News de Dan Andronic, de 50.000 de euro, pentru o carte pe care i-o comandase Sorin Ovidiu Våntu sau care trebuia publicată sub anumite aspecte tendenţioase favorabile turnătorului Nuş. Stoenescu a precizat că a publicat în lucrarea „Din culisele luptei pentru putere 1989-1990. Prima guvernare Petre Roman“, apărută în 2006, doar un interviu cu SOV, luat în 2005, unde acesta vorbeşte despre oportunităţile de speculă şi îmbogăţire rapidă pe fundalul unei situaţii de haos politico-juridic, în absenţa unei clase politice veritabile şi a unui sistem juridic. Cu toate acestea, lămuririle pe care Stoenescu le oferă în lucrarea citată mai sus denotă o spălare conştientă a imaginii lui SOV pe care încearcă să îl situeze departe de scandalul FNI în anii 2000. Mai mult, istoricul, cu un acces extrem la tot ce au însemnat dosarele Revoluţiei şi figurile implicate în acest fenomen, vorbeşte de faptul că în spatele FNI se află statul. Conform datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, imaculatul istoric Alex Stoenescu nu a prestat degeaba la curtea mogulului, el încasånd de la Realitatea lui  Våntu, în 2008 şi 2009, nu mai puţin de 360 milioane de lei vechi. Cam mult, pentru un capitol de carte care oricum nu este luată în serios în lumea istoricilor.
Pe Alex Stoenescu şi SOV îi leagă şi o prietenie politică. În lucrarea „Din culisele luptei pentru putere 1989-1990. Prima guvernare Petre Roman“, Stonescu afirmă că „partidul pe care (Våntu – n.r.) îl înfiinţase în 1999 – Uniunea Forţelor de Dreapta -, cu scopul de a recrea forţa politică de dreapta dispărută înainte de război, eşuează în alegerile locale din anul 2000 sub impactul FNI“. Ceea ce „omite“ Stoenescu să spună în cartea sa este că tocmai el s-a aflat printre fondatorii Uniunii Forţelor de Dreapta şi a ocupat funcţia de vice-preşedinte al acestei formaţiuni politice.
Noi nu ne întrebăm decåt cum deontologii presei romåneşti au acceptat aceste sume uriaşe de la Realitatea Media, atåt timp cåt această firmă a înregistrat constant de la preluarea ei de către SOV pierderi colosale: 20,8 milioane euro în 2008, 8,15 milioane Euro în 2007, 5,1 milioane euro în 2006 şi 1,7 milioane euro în 2005. Oare ei s-au întrebat de unde ne vin banii ăştia, din economiile lui SOV la FNI, că Realitatea n-are bani.

Reţeaua Vântu: Presa episod 2



Aşa cum am anunţat continuăm lista cu jurnaliştii care pozează zilnic în costumul de independenţi, dar care de ani buni sunt racordaţi la banii lui Sorin Ovidiu Vântu. Pe sume mai mari sau mai mici, aşa cum reiese din documentele aflate în posesia ziarului „Curentul“, ziarişti şi deontologi scorţoşi ai ţării au acceptat fără nicio tresărire morală să fie simbriaşi de rând la curtea lui SOV, spre marea satisfacţie a mogulului care şi-a asigurat astfel, pe bani modeşti, influenţa la nivelul unor importante publicaţii naţionale, precum şi un flux vital de informaţii dinspre trusturile concurente.

Fascinanta poveste a Emiliei Şercan
Emilia Şercan a făcut carieră în presă urcând treaptă cu treaptă, mai întâi în presa locală, apoi în anul 2000 se mută în Bucureşti ca reporter la „Curierul Naţional“, ascensiunea terminându-se la „Evenimentul zilei“ ca şef al departamentului de investigaţii, funcţie pe care a ocupat-o până în ianuarie 2008, când visul său s-a împlinit: pleacă pe postul de şef de departament investigaţii la Grupul Realitatea Caţavencu. Noi o întrebăm pe Emilia, specialista în investigaţii: care grup? Aşa cum scriam cu câteva zile în urmă, Grupul Realitatea Caţavencu nu există din punct de vedere juridic. În România s-a reglementat acest mod de asociere în grup prin Legea 161/2003, care defineşte Grupul de Interes Economic, GIE, înregistrarea fiind obligatorie la Registrul Comerţului. Niciodată firmele Realitatea Media, Caţavencu, Poligraf (editorul „Cotidianului“), Romantica etc. nu au format un GIE la ONRC. Despre educaţia Emiliei Şercan se găsesc doar următoarele informaţii: a urmat cursurile Grupului Şcolar „Vasile Deac“ din Vatra Dornei, promoţia 1995, şi a absolvit în anul 2003 Facultatea de Jurnalism de la Sibiu, probabil o formă de învăţământ la distanţă, având în vedere că locuia din 2000 în Bucureşti, cum ea însăşi declara pe blogul personal.
Bine, o să ne întrebaţi, şi ce-i aşa fascinant la ea? Să vă explicăm: începând cu anul 2005, Emilia şi departamentul condus de ea au început să publice unul după altul articole de investigaţii privindu-l pe SOV, care nu mai are nevoie de nicio prezentare. L-au urmărit în Creta, la Viena, când s-a operat pe cord deschis –  deh! blestemele feneiştilor -, l-au acuzat trei ani de zile că banii feneiştilor sunt la SOV, aşa cum a stabilit expertiza judiciară, că foloseşte intermediari pentru a-şi camufla afacerile, că a fost „groparul FNI, rămas curat şi uscat folosind o armată de oameni de paie“, după cum plastic se exprima chiar Emilia Şercan într-o anchetă publicată în EvZ la şase ani de la căderea FNI. Şi în 2008, ce să vezi, Emilia se înrolează şi ea în armata de paie a lui SOV pentru preţul brut corect: 5.244 lei-ROL pe cartea de muncă, după cum dezvăluia Tiberiu Lovin pe blogul său, în urmă cu câteva luni, şi 5.379.060.000 de lei-ROL pe drepturi de autor, o medie de 8.500 EURO lunar, în mână. Şi acum fascinaţia: un producător executiv la CNN nu depăşeşte 6.000 EURO lunar, şi asta ar fi cam cel mai mare salariu de jurnalist la CNN. No more comments.
Dar să lăsăm foştii colegi să vorbească despre ea:

Cătălin Prisecariu, revista „KAMIKAZE“:

„Emilia Şercan. Şefa departamentului de investigaţii la EvZ în 2005, când am ajuns eu acolo. Deci şi şefa mea, din septembrie 2005 până în iulie 2006, când am părăsit EvZ pentru «Academia Caţavencu». Nu-i discut Emiliei calităţile profesionale, care nu mă interesează. Dar îmi amintesc foarte clar că avea o pasiune pentru subiectele privitoare la Sorin Ovidiu Vântu. Morbidă, aproape. Sigur, gusturile femeii la bărbaţi nu se discută, deci nu comentez. Totuşi, încă îmi amintesc fapte. Să vă povestesc una din ele: era în toamna lui 2005. Nu mai ţin minte ziua, dar ştiu că era chiar ziua Emiliei. Sau ziua lui Vântu. Cu ocazia asta, pişicher, Vântu i-a trimis Emiliei trandafiri şi nişte sticle cu vin, pe care le-a lăsat la intrarea în redacţia EvZ din Pipera. Reacţia Emiliei a fost: sufocare, uluire, congestionare bruscă, preludiul unui atac de cord şi altele asemenea. După ce şi-a revenit, Emilia a decis: nu avea să se mânjească cu darurile lui Vântu, îi va înapoia acestuia şi florile, şi vinul. S-a urcat într-o maşină a redacţiei, a zburat până pe strada Paris, la vila mogulului, şi a lăsat la poartă ofrandele. Apoi s-a întors în redacţie şi a făcut un tur de onoare. Învinsese! Rămăsese curată, nu acceptase nimic de la SOV, nici măcar flori! În aceeaşi perioadă (sau poate la începutul lui 2006), Emilia a refuzat mai multe oferte venite de la «Cotidianul». De la «Cotidianul» lui SOV, desigur. Le-a refuzat pe toate. Argumentul? Suprem: ea nu-şi vinde virginitatea jurnalistic-deontologică pentru a lucra la Vântu, despre care scria articole în rafală“.Deci? A acceptat doar când preţul de cumpărare a fost unul corect. Negociere curată: atât a considerat ea costul conştiinţei ei! Cătăline, ea s-a enervat în halul ăla pentru că Vântu a crezut că o poate cumpăra cu nişte sticle de vin. Hai, te rog, ce să facă ea cu florile şi vinul? Faptul că jurnalistul Emilia Şercan a ales banii lui Vântu pentru a abandona orice anchetă sau investigaţie legată de Vântu reprezintă o opţiune personală, care ar putea fi înţeleasă de dragostea pentru arginţi a oamenilor. Probleme apar atunci când este vorba de Emilia Şercan cea care desfăşoară activităţi didactice la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Potrivit declaraţiilor făcute chiar de Şercan, aceasta le predă studenţilor Tehnici de investigare jurnalistică. Având în vedere traseul său profesional, probabil tehnicile sunt legate de investigarea oamenilor de afaceri care îţi pot asigura un viitor lipsit de griji, după modelul practicat cu succes chiar de ea. În lumina noilor informaţii date acum publicităţii de ziarul „Curentul“, solicităm conducerii FJSC să fie mai selectivă atunci când alege îndrumătorii viitorilor jurnalişti.

CTP şi Marius Niţu, plătiţi şi ei de Vântu
Povestea metamorfozei „Prezent“ – „Gândul“:
22 martie 2005: Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu şi Bogdan Chirieac anunţă plecarea de la „Adevărul“. Alături de ei pleacă şi 93 de oameni din redacţie. Orice asemănare cu povestea Turturică –  „Evenimentul zilei“ întâmplată cu două luni înainte este pur întâmplătoare, desigur.
7 aprilie 2005: Cristian Tudor Popescu&Comp. anunţă că scot un nou ziar, al cărui nume va fi „PREZENT“.
Pardon, spune Turturică. Acesta anunţă că marca PREZENT îi aparţine şi că e înregistrată la OSIM din ianuarie, adică atunci când avocatul lui Vântu îi constituia şi firma Media Analyst, după cum am relatat în episodul 1 .
Turturică declara atunci că gazetarul Cristian Tudor Popescu a luat acest nume, care îi aparţine, fără acordul său, subliniind că nu există nicio legătură între ziarul scos de C.T. Popescu şi cel pe care-l va scoate fosta echipă EvZ.  Ha, ha, ha, ambele echipe dezertoare se băteau pe aceeaşi marcă? Până la urmă, CTP a cedat şi a scos ziarul „Gândul“. CTP a negat tot timpul că Vântu ar fi în spatele ziarului condus de el. Ziarul condus de CTP, „Gândul“, a înregistrat – conform datelor de la Ministerul de Finanţe – o pierdere în anii 2005-2008, de 20.431.809 RON (aprox. 5,3 milioane EURO). Dar dl Popescu, acţionar fondator, a avut de unde să susţină pierderea. Numai de la Realitatea Media a încasat pe drepturi de autor peste 2 miliarde de lei, potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“. Bogdan Chirieac, autointitulat „sunt pielea pulii“, nu se dezminte: nu ia niciun drept de autor de la Realitatea. Vântu a considerat că nu are ce drepturi de autor să-i cedeze…

Şi tu, Marius Niţu de la PRO?
Un alt „deontolog“ cu degete fine şi buzunare popeşti este redactorul-şef de la ziarul „Gândul“, Marius Niţu. Împletind armonios jurnalismul politic cu cel sportiv (a doua sau chiar prima lui specializare), editorialistul Niţu, din eşalonul doi al aşa-zişilor formatori de opinie, ne (dez)informează constant despre purgatoriul cotidian în care guvernanţii ne afundă în fiecare zi. Cum o vuvuzea cu potenţial este imediat observată şi cooptată de headhunter-ul SOV, înregimentarea sa în „corul vânătorilor de Băsescu“ nu a fost decât o chestiune de timp. În 2007, Marius Niţu încasează 9.134 RON, în 2008 – 11.853 RON, în 2009 – 17.273 RON. Sumele sunt modeste, generând o medie lunară de aprox. 1.000 de lei. Problema e că pentru aceşti bani, Marius Niţu, angajat al trustului Mediapro, din care face parte ziarul „Gândul“, a semnat în contractul de cesiune de drepturi de autor cu Realitatea Media, din care vă prezentăm doar două dintre obligaţiile CEDENTULUI: „nu întreprinde nimic din ceea ce ar putea prejudicia imaginea sau drepturile Cesionarului“, „are datoria de a respecta şi de a proteja imaginea REALITATEA T.V., atât prin activităţile sale profesionale, cât şi prin prestaţiile sale din afara acesteia“. Aoleu, adicăşi ca redactor-şef la „Gândul“, nu?

Oana Dobre – de la Nuş la Felix
Oana Dobre, acreditată timp îndelungat la CNSAS, nu a fost impresionată de ororile securităţii văzute prin documente, aşa că se plimbă de la turnătorul Nuş la turnătorul Felix.  Încercarea sa de a se acredita ca jurnalistă de război a eşuat lamentabil atunci când, într-un interviu din septembrie 2007 realizat de un reporter al Realităţii TV, Oana a fost prinsă cu temele nefăcute în ceea ce priveşte o lectură minimă vizavi de cărţile celebre despre zonele de conflict. Nici la capitolul politică externă Oana n-a excelat, nefiind în stare să articuleze o poziţie vizavi de intervenţia americană din Irak. Să fie oare slaba pregătire a unui jurnalist care crede că partea teoretică a unui reporter de război este doar o pierdere de timp? Sau poate superficialitatea şi indiferenţa care de multe ori sunt percepute ca fiind curaj? Chiar în anul realizării interviului, Oana îşi lua de la  Realitatea Media pe drepturi de autor,  în paralel cu evoluţia sa la EvZ, 427.000.000 de lei vechi. Frumoasă sumă pentru o jurnalistă care a dat chix în tentativa de a face o emisiune cu Mihai Tatulici! Pentru comparaţie, Adelin Petrişor, un adevărat jurnalist de război, a încasat de la Realitatea Media în 2009 162.167 RON şi în 2008 127.509 RON. Să ne înţelegem, Oana.

Deontologul-afacerist, Doru Buşcu, 5.062.500.000 ROL de la Realitatea Media
Doru Buşcu, Sorin Vulpe şi Liviu Mihaiu fac parte dintr-un grup aparte: grupul jucătorilor de poker cu Sorin Ovidiu Vântu. Sumele extrem de generoase încasate de cei trei reprezintă o evoluţie în cariera lor, având în vedere faptul că în urmă cu nouă ani, potrivit unui participant la partidele de poker organizate de SOV, acesta din urmă îi lăsa să câştige. Un amănunt interesant: după ce Vântu îi lăsa să câştige, Buşcu, Vulpe şi Mihaiu pierdeau toţi banii câştigaţi, tot la poker, în faţa participantului care ne-a relatat cum decurgea jocul. Deh, lăcomia se plăteşte… Dar să-i luăm pe rând.
Doru Buşcu. Acuzat direct de Sergiu Crupenschi, acţionarul Editurii Univers, firma care a cerut falimentul POLIGRAF SA, că a falimentat ziarul „Cotidianul“, fondat de regretatul Ion Raţiu.
„În august, Doru Buşcu mi-a dat toate asigurările, spunându-mi că nu există niciun fel de risc. Textual, a zis: «Eu îmi plătesc întotdeauna datoriile, nu rămân dator la nimeni». Ei aveau o tactică: promiteau ceva, apoi, când venea scadenţa, după câteva săptămâni, nu mai era nimeni de găsit. Când trecea scadenţa, venea altcineva şi promitea altceva. Şi tot aşa. Noi vom cere o expertiză contabilă, prin care să aflăm cum s-a ajuns în insolvenţă. Ei au vândut aceste cărţi, iar vânzările acopereau factura medie de aproximativ 15.000 de euro pe titlu. Cornel Nistorescu a vrut să cumpere creanţa şi să continue ziarul. El trebuia să ajungă la un acord şi cu ceilalţi creditori, ceea ce, din informaţiile mele, nu s-a întâmplat. Mi-am dat seama că se încerca să nu îi dau în judecată până după alegeri. După alegeri au cerut singuri insolvenţa. Doru Buşcu este autorul moral al acestei situaţii.“ (Declaraţie pentru paginademedia.ro)
Presa a relatat deja că Buşcu îşi ia pe lună 15.000 euro de la „Caţavencu“. Noi adăugăm şi cei 5.062.500.000 ROL luaţi pe drepturi de autor de Realitatea Media.
Plătit regeşte de Vântu la cele două firme, Buşcu e în stare să spună orice. Iată ce îi declara lui Mihnea Măruţă în martie anul acesta:

– Ai avut două ziare de suflet, pe care le-ai considerat «copiii tăi» din presă: «Caţavencu» şi «Cotidianul». Unul a murit, celălalt pare că-şi pierde aura. Ce-ţi reproşezi în fiecare dintre cele două cazuri?
– La «Cotidianul» îmi reproşez pripa în care l-am construit“.

Buşcule, chiar ai face orice pentru bani? TU AI CONSTRUIT „COTIDIANUL“? Se răsuceşte domnul Raţiu în mormânt. Cred că ai vrut să spui:
– La „Cotidianul“ îmi reproşez pripa în care l-am dărâmat.

Despre caracterul deontologic al lui Doru Buşcu am mai scris.

Ziarul „Curentul“ a scris, în vara lui 2008, cum, după ce a lătrat împotriva chiriaşilor simbolici din vilele RAAPPS, tocmai el, „imaculatul“ jurnalist deontolog Doru Buşcu s-a dedulcit la rahatul de stat. Acesta, împreună cu soţia sa, fosta prezentatoare de la PRO TV, Ioana Moldovan, au profitat din plin de aranjamentele imobiliare ale RAAPPS, având la dispoziţie o vilă cu etaj chiar în buricul Capitalei, în cartierul Dorobanţi.

Obiectul „deontologiei buşciene“ l-a făcut atunci o frumoasă vilă cu un etaj, aflată în totalitate la dispoziţia acestuia. Conform informaţiilor, soţii Ioana Moldovan şi Doru Buşcu au cumpărat apartamentul de la etajul 1 al vilei de la RAAPPS, după care, prin jonglerii imobiliare, au preluat şi contractul de închiriere pentru apartamentul de la parter, de la un personaj extrem de dubios, celebrul „Doctor Moarte“, Adrian Murea, chirurgul de la spitalul Ministerului Administraţiei şi Internelor „Prof. dr. Gerota“ renumit pentru „calitatea“ operaţiilor sale care se finalizau des cu decesul pacienţilor. La acea dată, „Curentul“ a scris că în apartamentul de la parter funcţionează Fundaţia „EuroFilm“, o fundaţie fără niciun fel de activitate, dar care are norocul să aparţină tot Ioanei Moldovan şi lui Doru Buşcu. Cum ar spune Vadim: „hai sictir!“.

Liviu Mihaiu – guvernatorul verde a lui SOV
Ca orice oportunist camuflat în blană ecologică, fostul guvernator al Deltei Dunării, jurnalistul Liviu Mihaiu, a mirosit perfect potenţialul de combinaţii bănoase din Deltă. După ce, în 2006, l-a plimbat pe Tăriceanu cu şalupa, ademenindu-l că are proiecte ce vor salva ecosistemele Deltei Dunării, pe final de mandat, premierul a „cărui economie a duduit“ (până a explodat – n.r.) i-a făcut cadoul mult visat lui Mihaiu – Delta Dunării. Instalat cu pompă în septembrie 2008, Liviu Mihaiu a demisionat de la conducerea Radio Guerrila pentru a trece în liga „celor 150 de oameni ai lui Vântu“ din structurile publice. Obsesia lui Vântu pentru Deltă e veche şi binecunoscută şi e locul unde îi place să invite oameni politici, dar şi foarte mulţi jurnalişti. La relaxare. Cu toţii ştim care sunt rezultatele unui sejur de recreere la Vântu!  Pentru început, la numai o săptămână de la ungerea sa în funcţia de guvernator, Liviu Mihaiu îi va oferi pe tavă lui Vântu o afacere virgină, la cheie, şi anume benzinării pentru alimentarea cu combustibil a şalupelor din Deltă. Cele două benzinării plutitoare au fost aduse de către PSV Company, firmă care este controlată de omul de afaceri şi patronul trustului Realitatea, Sorin Ovidiu Vântu. Acţionarul majoritar al PSV (fosta Petromservice) este firma Elbahold Limited, care are o participaţie de 54,3%, iar 25% din afacere este deţinută de unul dintre sindicaliştii preferaţi ai lui Vântu, Liviu Luca, prin intermediul Asociaţiei Salariaţilor Petrom, pentru ca 10% să fie deţinute de alte persoane fizice. În anul precedent numirii sale ca Guvernator al Deltei, Liviu Mihaiu a încasat de la Realitatea Media 4 miliarde şi jumătate de lei vechi. Ca să fim mai exacţi, suma a ajuns la 4.519.580.000 de lei. Bani pe care probabil benzinăriile lui Vântu via Liviu Luca i-au scos în câteva zile.
Acum se leagă totul, nu?

Sorin „Şobolanul“ Vulpe – miliardarul curat-murdar
Un alt personaj pitoresc din cadrul „Reţelei Vântu“ este noul director de Dezvoltare Internaţională a grupului Realitatea-Caţavencu, grup care nu e grup. Considerat unul dintre locotenenţii lui Vântu de la „Caţavencu“, Sorin Vulpe, cel alintat de prieteni „Şobolanul“, se va ocupa de identificarea oportunităţilor de extindere a business-ului în afara României (?!). Reamintim că SOV a declarat imediat după rezultatul alegerilor prezidenţiale din ţara noastră că afacerile din mass-media vor fi conservate în stare de online, iar ţările-ţintă pentru dezvoltarea afacerilor vor fi statele din proximitatea graniţelor României. Cu toate acestea, Vântu l-a folosit pe Vulpe pentru a scăpa şi de câteva produse şi oameni deveniţi între timp indezirabili. Astfel, în vara lui 2009, Vulpe a scăpat de publisherul revistei „Aventuri la pescuit“, Cristi Vezure, publicaţie pe care a cumpărat-o apoi la începutul acestui an de la Vântu cu suma de circa 100.000 mii de euro, conform paginademedia.ro. Considerat de mulţi colegi un manager mediocru, Sorin Vulpe se află în graţiile lui Vântu care îl foloseşte la manevrele interne din cadrul trustului pe care îl patronează. Păi, cred şi eu, la ce bani îşi ia de la Vântu… Numai de la Realitatea Media SA a încasat 4.703.850.000 de lei vechi.

Şi la cererea fanilor… Andreea Creţulescu!
Cum nu are fani? Îl are pe Geoană, care a anagajat-o consiler la Cotroceni. A, pardon, Geoană a pierdut alegerile şi n-a mai angajat-o. A recuperat-o însă Vântu, pentru că e bună. În 2008, Andreea, pe numele din buletin Popescu-Creţulescu Andreea-Ileana, încasa de la Realitatea Media 420.809 RON, iar în 2009, 67.528 RON. Vi se par mulţi 125.000 euro? Ei, dar şi soţul ei cică lucrează la SIE.

Arginţii l-au apropiat şi pe Tudor Octavian de Vântu
La cei aproape 71 de ani, Tudor Octavian are încă un condei care surprinde pe toţi cei care i-au citit textele publicate de-a lungul timpului, spun criticii. Acest talent nu-l împiedică, însă, să fie la fel de sarcastic şi, mai mult de atât, manipulator atunci când e vorba despre prostit masele. Da. Tudor Octavian manipulează sau măcar încearcă să o facă pentru cei care se uită la emisiunile tv la care apare aproape în fiecare zi, fiind „omul bun la toate“. Tudor Octavian a şocat cu violenţă verbală şi cu felul în care discuta despre pensii şi pensionari atunci când guvernul a cerut ca aceia care obţin acest drept de la stat, pensia, să nu mai poată lucra în posturi publice. Ce n-a povestit Tudor Octavian la televizor este arta sa de a lua bani de la toţi mogulii, având câte o părere, bine argumentată, pe aceeaşi problemă, pentru fiecare mogul care îl plăteşte. Şi asta chiar dacă opiniile sale exprimate sunt contrare, în funcţie de televiziunea unde se află. Dacă Voiculescu trebuie să aibă dreptate, la prânz spune ce vrea să audă Voiculescu. Dacă scaunul e la Realitatea, subiectul acelaşi, dar mogulul Vântu are altă părere, nu mai contează, iar seara Tudor Octavian infirmă ce a spus în aceeaşi zi. Ce mai contează adevărul când trebuie să ai portofelul plin? Tudor Octavian scrie editoriale la „Jurnalul Naţional“, apare şi la Antene, dar prestează ori de câte ori este nevoie şi la Realitatea Media de unde a primit pentru perioada 2007-2009, pe drepturi de autor, peste 250 milioane de ROL.

Ziaristul eolian Pavel Lucescu nu refuză nici concurenţa
Pavel Lucescu a fost şi el cooptat în reţeaua Vântu, după ce i-a manipulat pe ieşeni pentru două partide concurente. Ajuns jurnalist de Capitală, Lucescu s-a dedulcit şi el la banii lui SOV, încasând, în 2009, suma de 100 milioane de lei de la Realitatea Media. De ce a ajuns un „ziarist eolian“ spune chiar el pe blogul său: „Licenţiat în Sociologie-Politologie, ediţia ‘95. În prezent, senior-editor la «Cotidianul». Vorbesc despre politică, politici, politicieni şi alte chestii uşor plictisitoare pe la Realitatea TV, dar nu refuz nici «concurenţa» dacă sunt invitat şi-mi convin, în dezordine aleatoare: ora, invitaţii, moderatorul, tema.
Fac presă politică de 14 ani. Am şi un blog pe care-l alimentez cu păreri doar atunci când am şi nu suport să le ţin doar pentru mine“. Sau poate ai păreri doar când se umflă portofelul?

Şi la final, bomboana de pe colivă:

Victor Ciutacu
Deşi m-a criticat pentru primul meu articol, Grigore Cartianu mi se pare de-a dreptul de bun-simţ, comparativ cu Ciutacu: Cartianu a recunoscut că a luat bani de la Realitatea Media pentru nişte bani mai vechi pe care-i datora firma Telesport şi că a semnat contractul cu Realitatea pentru a-şi putea recupera banii. Am arătat deja aici că acesta e ca un autodenunţ pentru infracţiunea de evaziune fiscală, suma reprezentând pentru Realitatea Media o cheltuială fictivă.

Dar Victor Ciutacu este de-a dreptul SENZAŢIONAL. Publică pe blogul lui următoarele:

„UPDATE şi MAI SENZAŢIONAL: Patriciule, mogulule, bloaghere, vezi că unii răi scriu că Gregoar a luat bani de la Vântu. În timp ce lua şi de la tine, ca să fim foarte bine înţeleşi. Ştiu cât, dar mă interesează pentru ce. Cred că şi pe tine“.

Şi acum vine lovitura: ŞI CIUTACU A LUAT BANI DE LA REALITATEA MEDIA ÎN 2007: 56.850.000 de ROL.

Acum scriu şi eu: Voiculescule, mogulule, bloaghere, vezi că unii răi scriu că Ciutacu a luat bani de la VÂNTU. În timp ce lua şi de la tine, ca să fim foarte bine înţeleşi. Ştiu cât, dar mă interesează pentru ce. Cred că şi pe tine. Până să ne răspundă Ciutacu sau Voiculescu, să spicuim din postările lui Ciutacu de pe blogul personal despre Vântu:
După publicarea dosarului de informator al lui SOV, Ciutacu publica un articolaş pe sub titlul „A jucat Albă-ca-Zăpada în filme porno?“. Cităm şi un portret creionat de tonomatul Antenelor: „terminaţi dracului cu demonizarea lui Vântu! Omul ăsta este negustor. Cumpără ieftin şi vinde scump; orice, de la active şi titluri de valoare cu potenţial de profit, până la conştiinţe care-i pot aduce (prin manipulare) valoare adăugată. Nu s-a cerut pictat angelic în biserică nici când a spoliat o armată de prostălăi la FNI, nici când şi-a parcat uneltele în toate structurile statului, nici când şi-a pus trustul la dispoziţia/contra diverşilor politicieni. Vrea să câştige numai el şi (pour les connaisseurs) cei pe care-i reprezintă. Şi dacă i l-a predat cu premeditare cinică pe Geoană, ambalat festiv, lui Băsescu (aşa cum cred că s-a întâmplat), atunci a făcut-o nu fiindcă-i vreun trădător de neam şi ţară, ci pentru că aşa (i-)au dictat interesele. SOV e cinic şi punct. N-are nicio vină că soarta unor oameni ca Geoană sau Băsescu – şi, în definitiv, a noastră, a tuturor – a ajuns să depindă de el“.

Reţeaua Vântu: Politicieni şi analişti episodul 3


Poate unul dintre cei mai importanţi piloni pe care se clădeşte imperiul politico-economic al lui Sorin Ovidiu Vântu este cel format din politicieni şi analişti, o adevărată armată care împânzeşte societatea românească atât în instituţiile statului, cât şi pe ecranele televizoarelor la care ne uităm în fiecare zi, acolo unde ne sunt servite imagini şi portretizări apocaliptice ale peisajului actual, dar şi ale viitorului ţării noastre. De la termeni clociţi în laboratoarele Realităţii lui Vântu, precum „grecizare“ sau „faliment statal“, până la „dictator“ sau „revoluţie“, Realitatea încearcă zilnic să inoculeze spectatorilor ideea colapsului şi să creioneze peisajul unei decadenţe irecuperabile a societăţii în care trăim. Pentru a transmite aceste mesaje, analiştii care invadează zilnic ecranele televizoarelor stau aproape lunar la coadă la casieria lui Vântu. Mai grav este că la aceeaşi coadă stau şi politicieni din toate partidele politice, semn că reţeaua mogulului este multicoloră din punct de vedere politic. Pentru numărul de astăzi, ziarul „Curentul“ va da publicităţii în exclusivitate sumele pentru care politicienii noştri şi formatorii de opinie din România îşi vând conştiinţa pe arginţii lui Vântu.

Sfetnic al lui Traian Băsescu plătit de Vântu
Unul dintre numele grele care apar în documentele obţinute de ziarul „Curentul“ ca fiind plătit de mogulul Vântu este chiar cel al şefului Cancelariei Prezidenţiale, Cătălin Avramescu. Într-o emisiune TV realizată în primăvara lui 2008, SOV declara că statul este slab şi că are implantată o adevărată armată care lucrează pentru el din interiorul sistemului. Mogulul a menţionat de asemenea că partidele din actuala clasă politică sunt incapabile de a creşte vârfuri pe care apoi să le propulseze în ierarhia statului român, motiv pentru care acestea apelează la specialişti din zona privată. Pentru a întări această idee, SOV a numărat atunci mai mulţi oameni politici şi ziarişti apropiaţi ai PDL, printre care Sever Voinescu, Cătălin Avramescu sau Traian Ungureanu. Ceea ce au în comun toţi cei enumeraţi de păgubitorul FNI este că la un moment dat s-au aflat în pontajul goarnelor media ale lui Vântu, reunite sub titulatura incorect folosită de „grupul Realitatea-Caţavencu“. Pentru a ne lămuri şi a verifica informaţiile care ne-au parvenit vizavi de consilierul de la Cotroceni, Cătălin Avramescu, am mers pe fir până la sursă. Acesta ne-a declarat că este adevărat că a semnat articole pentru publicaţiile lui Vântu şi că de asemenea a fost plătit pentru apariţiile sale la Realitatea TV, dar nu poate fi acuzat că este omul lui. „Din articolele pe care le scriam. Pe atunci (2007 – n. red.) scriam la «Cotidianul». Ca să vă zic pe ani… întâi am scris la «Cotidianul», apoi la «Bursa». Mai erau drepturi de autor de la reviste unde scriam chiar ocazional, cum ar fi «Revista 22» sau «Dilema Veche»“, a precizat Avramescu. Întrebat dacă a încasat drepturi de autor şi de la Realitatea Media, Cătălin Avramescu ne-a răspuns afirmativ. „Da, cred că da“, a declarat uşor timorat consilierul prezidenţial. „Dar retineţi că nu am fost niciodată angajat al trustului Realitatea pentru că există o confuzie pe care herr (domnul – n. red.) Vântu a făcut-o odată. Dacă nu mă înşel, într-o emisiune a spus ceva de genul că Voinescu, Avramescu sau Ungureanu, la pagina de editorial, erau angajaţii mei. E vorba doar de drepturi de autor. Să zicem că d-voastră trimiteţi o carte sau un articol la o revistă sau editură şi ea se publică. Nu sunteţi angajatul nici al revistei, nici al editurii, dar ţi se dau drepturi de autor. În perioada 2006-2007 am primit şi de la radio BBC pentru că era printre puţinele care plăteau celor care veneau în emisiuni. De asemenea, Realitatea Media practica acest lucru şi chiar TVR“, a precizat consilierul prezidenţial. Trebuie subliniat că Avramescu a primit bani pe drepturi de autor de la Realitatea Media chiar şi în 2008, când a fost numit consilier de stat la Palatul Cotroceni, suma primită de la SOV fiind de doar 11.580.000 de lei. Trebuie precizat însă că în 2007, Avramescu a încasat de la Vântu 285.090.000 de lei, iar adunat, în cei doi ani de colaborare fructuoasă cu firmele lui SOV, actualul consilier de la Cotroceni a încasat 296.670.000 de lei. Interesant este că în declaraţia de avere Avramescu a specificat clar că a primit drepturi de autor de la „Bursa“ sau de la „Nemira“, dar în ceea ce priveşte Realitatea Media a păstrat sub tăcere asumarea publică a faptului că a luat bani, în timp ce era consilier la Cotroceni, de la una dintre firmele lui SOV.

Silviu Prigoană, la taifas cu Vântu pe drepturi de autor
În cazul lui Silviu Prigoană s-a petrecut un fenomen similar ca şi în cazul lui Cătălin Avramescu. Şi pe Avramescu, şi pe Prigoană Vântu i-a plătit generos în 2007 ca să înjure PSD şi PNL şi să susţină poziţiile PDL şi a preşedintelui Traian Băsescu. Ulterior, pe principiul calului troian, Avramescu a ajuns consilier la Cotroceni, iar Prigoană – deputat PDL.
Potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, Silviu Prigoană, cel care i-a „pasat“ Realitatea TV controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, a primit de la partenerul său de afaceri, în 2007, 168.147.200 de lei, bani daţi bineînţeles tot pe drepturi de autor. Deşi oficial după încheierea tranzacţiei cei doi nu au mai avut nimic în comun, Silviu Prigoană intrând în Partidul Democrat Liberal şi de acolo în Parlament, acesta a fost văzut de foarte multe ori parcând pe strada Paris, de unde pleca deseori după ore de taifas cu SOV.

Mariana Bitang, pe lista lui SOV
Pe lângă oameni politici sau jurnalişti, pe statele de plată ale lui SOV au intrat şi consilieri din anturajul Cotrocenilor. Conform declaraţiei de avere depuse pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale în luna iunie a lui 2009, consilierul de stat şi marea antrenoare a lotului de gimnastică al României, Mariana Bitang, a încasat în 2008 suma de 21.740.000 lei pe „drepturi de proprietate intelectuală“. Abordată de ziarului „Curentul“ în această chestiune, doamna Bitang ne-a spus că nu a încasat niciun ban de la Realitatea, deşi singură a scris cu mâna ei în acea declaraţie de avere postată pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale. „Nu, nu am luat niciun ban. Niciodată. Poate e o greşeală. Poate v-aţi uitat pe site la declaraţia altcuiva“, ne-a contrazis Mariana Bitang. Reamintim că Mariana Bitang deţine funcţia de consilier prezidenţial pe probleme de sport din anul 2006.

„Poetul-portofel“ Mircea Dinescu se face că nu lucrează la turnătorul Nuş
Un alt nume greu aflat mai dintotdeauna pe lista oamenilor de bază ai lui SOV este membrul Colegiului CNSAS Mircea Dinescu. Alintat de colegul său de breaslă CTP cu apelativul „poetul-portofel“, Dinescu dovedeşte în fiecare zi că îşi merită cu prisosinţă porecla. După ce mai mult a mimat dezgroparea secretelor Securităţii, Mircea „fă-te că lucrezi“ Dinescu nu a avut nicio reţinere în a încasa bănuţi frumoşi de la Vântu pentru a-i înjura împreună cu „deontologul“ Stelian Tănase pe duşmanii mogulului. Conform surselor noastre, Dinescu a băgat în buzunare nu mai puţin de 445.080.600 de lei pentru apariţiile sale poetice din 2008-2009 la Realitatea alternativă a lui Vântu. Deşi nu precizează cât primeşte de la SOV, bardul „anti-securist“ a trecut în declaraţia de avere de pe site-ul CNSAS o sumă de 700.600.000 de lei ca plată pentru prestaţiile sale circo-politice pe la diferite goarne audio-video. Legăturile lui Dinescu cu SOV sunt mult mai vechi. În 1997, Mircea Dinescu a vândut 30% din acţiunile revistei „Academia Caţavencu“ mogulului eolian, care controlează şi grupul de presă Caţavencu. Recent, Dinescu a avut probleme şi cu ANI, care l-a declarat incompatibil cu calitatea sa de membru CNSAS, funcţie ce echivalează cu rangul de secretar de stat. Atunci, ANI a anunţat că Dinescu nu îşi poate exercita funcţia la CNSAS doarece este administrator la o firmă privată. La acel moment, Dinescu, „deconspirat“ ca afacerist privat, spunea: „Nu mă simt în nicio stare de incompatibilitate. Faptul că citesc dosarele Securităţii nu are legătură cu afacerile mele“. Cu toate aceastea, revista „Kamikaze“ a scris că Dinescu ar fi primit de la stat scutiri de taxe în valoare de 2,6 milioane de lei noi.

Adrian Păunescu l-a trecut în testament pe SOV
După ce a intrat într-un con de umbră, Adrian Păunescu a jucat un teatru ieftin, şi ca în zilele Revoluţiei când, huiduit pe stradă, s-a lepădat de Ceauşescu, „poetul de curte“ a anunţat că este pe moarte. Cu lacrimi în ochi şi cu vocea tremurândă, Adrian Păunescu le mulţumea tuturor celor care şi-au amintit de el. Mai mult, pentru a impresiona şi pentru a mai stoarce câţiva bani din buzunarele unor moguli generoşi ca Vântu şi Voiculescu, Adrian Păunescu a scris pe blogul său o scrisoare-testament în care le aduce, aşa cum e obişnuit, osanale controversaţilor oameni de afaceri. „Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu şi lui Sorin Vântu ar trebui să le mulţumesc pentru momentele excepţionale pe care mi le-au oferit, surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat şi doritor de atitudini mai puţin previzibile, care, de câteva luni, a uitat şi ce promisese, şi să răspundă la telefon. Acum, la această răspântie, n-am  mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărţim supăraţi.
Dragii mei copii, problema cea mai mare este prăbuşirea ţării. O emisiune de televiziune vine şi trece. La urma urmei, nu e nicio obligaţie, pentru nimeni, să ofere spaţiu de emisie nimănui. Cum aş putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea «Cartea Cărţilor de Poezie?»“, scrie Adrian Păunescu pe blogul său, http://niculinamoisescu.weblog.ro/2010/07/02/testament-adrian-paunescu/.
Dar asta nu e tot, din datele pe care le deţine ziarul „Curentul“, Adrian Păunescu a primit de la Realitatea Media nici mai mult, nici mai puţin decât 3.469.890.000 de lei pentru anii 2008-2009. Contactat telefonic, Adrian Păunescu ne-a declarat că nu ştie şi nici nu-şi aminteşte câţi bani a încasat şi că nu el se ocupă de partea economică. Dar să nu uităm că în Senatul României, „Bardul de la Bârca“ se ocupa de cultură şi de presă în cadrul Comisiei de cultură.

Cristian Ţopescu neagă că a primit bani de la Realitatea Media
Potrivit informaţiilor redacţiei „Curentul“, unul dintre oamenii politici plătiţi de Vântu este senatorul PNL Cristian Ţopescu. Cunoscut de publicul larg mai mult pentru meseria de comentator sportiv al postului naţional de televiziune, actualul senator şi general de brigadă cu o stea Cristian Ţopescu apare pe statele de plată de la Realitatea Media cu suma de 34.921.000 lei în ultimii trei ani. Cu toate acestea, în declaraţia de avere pe 2008 de la Senat, Cristian Ţopescu nu are trecuţi banii primiţi de la Realitatea Media. Contactat de către ziarul „Curentul“, senatorul PNL ne-a declarat că nu a avut niciodată un contract cu Realitatea Media şi nu a primit nicio sumă de bani. „Ar fi fost bine dacă aş fi primit ceva bani. Dar nu, nu am primit nimic din drepturi de autor de la Realitatea. Nu ştiu de unde aveţi aceste informaţii, dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt“, ne-a spus Cristian Ţopescu. Din păcate pentru domnul senator, documentele aflate în posesia noastră spun cu totul altceva, iar în cazul său sunt două variante: fie cineva de la Realitatea Media a semnat în fals contractul de drepturi de autor cu datele lui Cristian Ţopescu, şi atunci organele abilitate ar trebui să se sesizeze, fie senatorul liberal nu i-a declarat şi, în consecinţă, susţine în continuare că nu a primit niciun ban de la Realitatea Media. Oricum, în baza acestor informaţii, ANI va fi obligată să facă investigaţiile ce se impun, atunci când va reintra în pâine.

Săftoii – luaţi la pachet de familie
Din seria sfetnicilor preşedintelui Traian Băsescu trecuţi cu arme şi bagaje în slujba unor duşmani declaraţi ai acestuia, Adriana Săftoiu se distinge de departe. Supărată foc pe Băsescu după ce „Elvis has left the building“ (Elvis a părăsit clădirea – n.r.), aşa cum le place celor de la SIE să glumească despre plecarea în urma unor gafe de proporţii a incompetentului Claudiu Săftoiu de la conducerea acestei instituţii, Adriana a hotărât să demisioneze din funcţia de purtător de cuvânt al Preşedinţiei la numai 10 zile de la această întâmplare. Cum un om cu un bagaj important de cunoştinţe despre secretele Cotrocenilor nu este tocmai de lepădat, fostul informator al Securităţii, SOV, a înregimentat-o imediat pe Adriana Săftoiu. Potrivit surselor noastre, fosta sfătuitoare prezidenţială a încasat, în 2007, anul demisiei de la Cotroceni, circa 76.000.000 lei vechi de la Realitatea Media pentru diverse servicii prestate. În declaraţia sa de avere de la Camera Deputaţilor depusă în 2008 pentru anul fiscal 2007, Adriana Săftoiu nu a trecut şi zecile de milioane luate de la televiziunea mogului, ci doar banii din drepturile de autor de la Editura Trei, în sumă totală de 194.454.000 de ROL. Mai mult decât atât, acest lucru se poate traduce prin evaziune fiscală, deoarece legile statului român obligă la declararea oricărui venit. Probabil legea nu este valabilă şi pentru doamna Săftoiu, în condiţiile în care nici cu moralitatea nu stă prea bine. Nici cu cea profesională, nici cu cea din viaţa personală. Se pare că trecerea Adrianei Săftoiu în cealaltă tabără a fost făcută de mogulul eolian la pachet cu partenerul său de viaţă. Reamintim că soţul său, Claudiu Săftoiu, fost şef la SIE şi consilier prezidenţial, a fost unul dintre cei mai activi agenţi electorali ai lui SOV în atacarea Cotrocenilor pe parcursul cursei electorale prezidenţiale din toamna trecută. Cu informaţii din interior şi o frustrare imensă, Elvis a lovit mereu în punctele vulnerabile ale instituţiei de la care numai în 2007 a încasat 380.251.000 lei. Pe lângă indemnizaţia de la Cotroceni, bugetarul Elvis a încasat şi 160.757.000 de la SIE pentru cele cinci luni în fruntea spionilor români.

Mădălin Voicu, lăutar la masa Realităţii
Nelipsit din talk-show-urile politice ale Realităţii, pesedistul Mădălin Voicu este unul dintre oamenii acontaţi de SOV pentru interesele sale politice. Potrivit surselor noastre, prietenia dintre SOV şi Voicu este una modestă în plan financiar, politicianul luând de la casieria Realităţii, în perioada 2008-2009, numai 40.061.000 lei. În declaraţia de avere, Mădălin Voicu consemnează că a prestat la concerte, spectacole şi apariţii tv sau intervenţii radio, pentru 10.000-15 000 de euro pe an, fără să precizeze care au fost aceste contracte. Astfel, Mădălin Voicu a luat bani „fără număr, fără număr“ de la toţi cei care aveau nevoie de el pentru o nuntă, un spectacol sau un atac politic, în funcţie de ce doreşte omul cu banul. Mult va mai avea de lucru ANI după ce va reintra în drepturi!

Un fost premier a ajuns şi el slujbaş la SOV
Victor Ciorbea, fostul premier ţărănist, a câştigat de la Realitatea Media, doar în 2009, 238.290.000 lei, pe drepturi de autor. Mogulul Sorin Ovidiu Vântu nu l-a uitat niciodată pe cel care i-a facilitat deschiderea Fondului Naţional de Investiţii şi i-a pus la dispoziţie mai multe pârghii prin care să-i fenteze pe cei care şi-au depus banii în fondul de investiţii. Ce a prestat fostul premier de aceşti bani, doar el ştie. Din apariţiile televizate, Victor Ciorbea a reuşit să-i ducă de nas pe telespectatorii Realităţii prin informaţiile pe care le spunea, apărându-l în felul acesta pe mogulul plătitor şi încercând să facă şi politică. Mai mult, Agenţia de Investigaţii Media (AIM) nota pe site-ul său că fostul premier îşi face partid ecologist pe banii controversatului om de afaceri. „Fostul prim-ministru Victor Ciorbea nu mai vrea ca anul acesta să stea deoparte de viaţa politică. Ca atare, la sfârşitul anului trecut, a demarat discuţiile cu mai mulţi oameni de afaceri în scopul asigurării finanţării şi susţinerii unui nou partid politic. Potrivit informaţiilor aflate în posesia AIM, noua formaţiune politică pe care Victor Ciorbea vrea să o înfiinţeze va fi un partid ecologist a cărui denumire încă nu a fost stabilită. Primul om de afaceri care a răspuns afirmativ la propunerea lui Victor Ciorbea de finanţare a unui nou partid ecologist este Sorin Ovidiu Vântu. Acesta este cunoscut pentru sponsorizările efectuate în domeniul protecţiei mediului şi, totodată, ca un susţinător înfocat al acţiunilor ecologiste“, spun cei de la AIM. Fostul premier Victor Ciorbea suferă brusc de amnezie. Contactat telefonic, fostul prim-ministru ne-a declarat că nu îşi mai aminteşte dacă a semnat sau nu un contract pe drepturi de autor cu Realitatea Media şi ne-a rugat să nu scriem nimic despre acest lucru cel puţin zece zile, cât are de efectuat o lucrare foarte importantă, care l-a pus în situaţia de a-şi amâna chiar plecarea în Japonia. „Nu mai ştiu dacă am semnat sau nu un contract cu cei de la Realitatea Media. Nu îmi mai amintesc. Am avut o propunere, undeva spre sfârşitul lui 2008, începutul lui 2009. A fost o ofertă, dar nu îmi mai amintesc ce s-a întâmplat. Ştiu că m-am dus la o emisiune, şi ăla cu gunoaiele… aşa, Prigoană, îmi tot cerea să explic nişte chestii, ce am făcut eu cu banii din subvenţiile pentru agricultură. Ne-am certat atunci, emisia s-a întrerupt şi nu mai ştiu dacă contractul a fost reziliat sau nu ori ce s-a întâmplat cu el. Nu îmi mai amintesc nici dacă am luat bani. O să sun la ei acolo, să văd. Vă rog, nu scrieţi până nu clarific şi eu. Dar o să pot să fac asta abia peste 10 zile, aşa cum v-am spus“, a adăugat fostul prim-ministru Victor Ciorbea.

Nonagenar în solda mogulului
Ne întrebăm dacă seniorului penelist Mircea Ionescu-Quintus, care a ajuns în această primăvară la venerabila vârstă de 93 de ani, nu îi este ruşine că a ajuns pe lista de remuneraţi ai lui Vântu. Conform documentelor obţinute de „Curentul“ legate de plata unor politicieni de către mogulul eolian, preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu-Quintus, a luat în 2008 suma de 24.140.000 de lei vechi. Quintus a ocupat pe rând funcţiile de ministru al Justiţiei şi de şef al Senatului, dar a fost descoperit ulterior ca fost colaborator al Securităţii de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). „Voi îmbătrâni abia în clipa în care voi crede că nu mai am nimic de făcut“, spunea Quintus, la împlinirea vârstei de 90 de ani. Aşa este, iar noi credem că mânjirea reputaţiei cu banii lui Vântu nu are limite sau vârstă.

Lotul Sportivilor
Ca orice mogul care se respectă, Vântu are pe lista sa şi oameni importanţi din lumea sportivă. Cristian Gaţu, preşedintele Federaţiei  Române de Handbal, a primit în 2008 de la Realitatea Media, pe drepturi de autor, 24.150.000 lei. „Am primit acea sumă de bani din partea Realitatea Media deoarece am făcut parte din juriul concursului «10 pentru România». Pe parcurs, s-a renunţat la această colaborare… mai bine aşa“, ne-a declarat Gaţu. Practic, Gaţu a semnat în fals un contract de drepturi de autor, deoarece el a fost plătit să participe într-un juriu, nicidecum pentru o operă de-a sa. Probabil suma a reprezentat un soi de „avans“, având în vedere că Federaţia de Handbal a sponsorizat ştirile sportive de la Realitatea Tv. Un alt personaj din lumea sportului, Cornel Dinu, administrator delegat la FC Dinamo Bucureşti a încasat şi el de la Realitatea Media, pe drepturi de autor, 34.565.000 lei, în 2008. „Am primit acei bani deoarece am fost colaborator al unei emisiuni a lui Vlad Enăchescu. Totul a fost făcut pe bază de contract, perfect legal“, ne-a declarat Dinu.

Mărunţiş pentru Stere Farmache şi Nicolae Dănilă
În mod surprinzător, pe lista oamenilor plătiţi pe drepturi de autor de către Vântu se află şi doi oameni pentru care banii nu sunt o problemă. Este vorba de fostul preşedinte al Bursei de Valori, Stere Farmache, şi de fostul preşedinte al BCR, Nicolae Dănilă. Stere Farmache a încasat în anul 2008, an în care se afla la conducerea Bursei, 30.240.000 lei pe drepturi de autor de la Realitatea Media. Aceeaşi sumă a încasat-o în acelaşi an şi Dănilă, care ocupă în prezent funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al BNR. „Da, eram membru în juriu la «10 pentru România». Erau nişte jurii pe partea economică, pentru cei mai buni oameni de afaceri. La sfârşitul anului, a fost ales cel mai bun om de afaceri“, ne-a declarat Dănilă, fără să-şi pună problema că a semnat în fals un contract de drepturi de autor, întrucât nu a cedat nicio operă către Realitatea Media aşa cum prevede contractul, ci a participat doar la o jurizare a unui concurs.
Stere Farmache şi-a amintit şi mai greu episodul: „Când ziceaţi, în 2008? Nu mai ţin minte, parcă era vorba de un concurs…
A, da, îmi amintesc, eram cu dl Dănilă. Da, la «10 pentru România»“, a spus Farmache, care se află în aceeaşi situaţie ca şi Dănilă.

Vladimir Pasti „prestidigitatorul“ sondajelor din mâneca lui Vântu
„Domnul Vladimir Pasti, unul dintre membrii fondatori ai INSOMAR-ului şi primul director al acestuia, actualmente membru în Consiliul Director al Institutului, este un fost ideolog comunist, un fost profesor de socialism ştiinţific şi apropiat colaborator al lui Ion Iliescu. El a şlefuit, în 2008, în calitate de consilier special de campanie, mesajele electorale ale candidatului Sorin Oprescu. Evident că domnul Pasti îi va oferi sprijinul în continuare. De asemenea, este cunoscut faptul că domnul Alin Teodorescu, unul dintre fondatorii IMAS-ului, este consilierul domnului Oprescu“, spune Tudor Bârlădeanu, un comentator al unui interviu difuzat pe Hotnews, despre manipularea sondajelor cu ajutorul INSOMAR şi IMAS, http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6305312-consilierul-prezidential-sebastian-lazaroiu-despre-sondajul-insomar-care-geoana-invinge-basescu-turul-doi-cadou-vantu.htm. Vladimir Pasti, un bun organizator al rezultatelor sondajelor şi un excelent manipulator, crescut şi specializat în casa lui Vântu, a primit de la acesta pentru prestidigitaţiile sale, în perioada 2007-2008, aproximativ 300.960.000 de lei. Slăbuţă  prestaţie, slăbuţă remuneraţie…

Sondaje părtinitoare pe banii mogulului
Maestrul manipulărilor din mass-media românească nu îşi putea desăvârşi opera până ce nu angaja şi o mică armată de sociologi, persoanele cele mai indicate pentru a manipula sondaje de opinie. Acest lucru a fost cel mai vizibil în timpul campaniei electorale pentru Cotroceni atunci când institute de sondaj aflate sub patronajul mogulilor anti-Băsescu au încercat să creeze imaginea că Mircea Geoană este câştigătorul alegerilor prezidenţiale. Unul dintre sociologii plătiţi de Vântu este Mircea Kivu, care a încasat, conform surselor noastre, suma de 76.000.000 de lei vechi în 2009. Într-o declaraţie din decembrie 2009, Kivu încerca să îl pună pe Traian Băsescu în aceeaşi barcă cu Mircea Geoană pentru întâlniri cu SOV. „Episodul cu Vântu a rămas neexplicat de Geoană, dar a ieşit la iveală că şi Băsescu s-a întâlnit cu Vântu“, declara Mircea Kivu în plină campanie electorală.

Iosif Boda, analistul plătit regeşte de Vântu
Unul dintre cei mai bine plătiţi argaţi ai lui SOV este analistul-stângist Iosif Boda, care ne predă cu fiecare ocazie la Realitatea lui Vântu lecţii de democraţie. Obişnuit să atace cu mânie proletară puterea de dreapta, Boda se poate distinge lejer printre invitaţii unor talk-show-uri spălătoare de creier printr-un limbaj de lemn şi multă transpiraţie care îi şiroieşte de pe frunte la fiecare minut. Cu toate acestea, în ultimii ani, Boda a fost ridicat la rang de deţinător al adevărului absolut în materie de politică, fiind cooptat de mai toate televiziunile de ştiri, inclusiv de TVR. Pentru analizele sale, SOV l-a plătit regeşte în cuantum de 4.537.821.000 de lei vechi pentru apariţii din 2007, 2008, 2009. Contactat telefonic, Iosif Boda ne-a declarat că suma ar putea fi prea mare şi că din punctul său de vedere nu a fost niciodată în conflict de interese pentru că a respectat drepturile de autor, aşa cum sunt ele impuse prin contractul încheiat cu Realitatea Media. „Eu nu mi-am schimbat niciodată opiniile, atunci când am afirmat ceva, aşa a fost până la capăt. Chiar dacă mă duceam la alte televiziuni nu mi-am exprimat alte opinii şi nici nu a îndrăznit cineva să-mi spună ce să zic, aşa cum se mai întâmplă în unele cazuri. Nu aveam un mod distinct de a trata un subiect. De curând am fost acuzat de Cornel Nistorescu că sunt plătit de Băsescu, cum e posibil aşa ceva. S-a descalificat ca jurnalist spunând asta. Atunci când am auzit acest fel de a pune problema m-am ridicat şi am plecat din emisiune. În opinia mea, cel care atacă la comandă şi nu îşi exprimă părerea aşa cum e se descalifică. Totuşi mi se pare prea mare suma de 4 miliarde. Nu pot nici să confirm, nici să o infirm. Sunt plecat din Capitală şi voi verifica la întoarcere contractele. Mi se pare prea mare suma pentru că îmi amintesc că în vara lui 2008 am fost anunţat că mi s-a reziliat contractul cu Realitatea. Nu am aflat nici până acum de ce“, a mai spus analistul Iosif Boda.

Din pelican sportiv a ajuns analist politic
Una dintre cele mai neavizate persoane pentru a ne da lecţii de politică din slujba lui Vântu este fostul comentator sportiv Dumitru Pelin, convertit mai nou în mare analist la televiziunile mogulice. Când nu este la Antena 3, Pelican se prezintă în studiourile iRealităţii. Astfel, tandemul Vântu-Voiculescu îl promovează pe un fost comentator sportiv ca formator de opinie pe probleme socio-economice. Din informaţiile care le avem, „analistul“ Dumitru Pelican, fost director executiv al Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AMOFM) Bucureşti, poziţie pe care a ocupat-o în această agenţie după ce fostul ministru al Agriculturii, Ilie Sârbu, l-a infiltrat în minister pe post de consilier, se regăseşte şi el pe statele de plată ale Realităţii Media. Conform surselor noastre, Pelican a încasat de la Realitatea Media pentru prestaţiile penibile şi lipsite de orice spirit analitic suma de 33.426.000 de lei în 2009. Deocamdată nu ştim cu cât îl plăteşte celălalt mogul, Dan „Felix“ Voiculescu, dar cert este că a fost înregimentat politic în Partidul Conservator pe funcţia de secretar executiv. Singurul lucru prin care s-a făcut remarcat de când apare pe sticlă este o ceartă în direct cu pedelistul Cristian Boureanu, care l-a acuzat că ar fi în spatele înregistrărilor penibile în care fostul ministru al Muncii, Paul Păcuraru, apare în ipostaze jenante dansând în lenjerie intimă în faţa unui webcam. Contactat de ziarul „Curentul“, Dumitru Pelican ne-a declarat că nu a avut un contract cu Realitatea şi că la un moment dat s-a pus problema semnării unuia, însă nu s-a finalizat.
„Ce importanţă are un drept de autor privat între o persoană fizică şi o societate. În primul rând, nu e vorba că am primit bani, a fost vorba de contract de drepturi de autor şi care nu s-a mai finalizat. Totuşi nu văd rostul discuţiei? A fost vorba de un contract de drepturi de autor şi nu s-a mai finalizat.“ Întrebat dacă în prezent are vreun contract cu Realitatea, Dumitru Pelican ne-a răspuns că nu are „absolut niciunul“. „Nici cu Antena, nici cu vreun alt post nu am niciun contract pe drepturi de autor. Deci s-a pus problema unui contract pe drepturi de autor (cu Realitatea Media -n.red.) dar între timp nu s-a mai finalizat. Asta e declaraţia mea“, a conchis Dumitru Pelican, vizibil stânjenit că a fost devoalată relaţia sa pe bani cu Realitatea lui Vântu.

Mugur Ciuvică: “Aşa am vrut eu şi Realitatea“
Mugur Ciuvică nu a vrut să comenteze informaţiile deţinute de redactorii cotidianului „Curentul“: „Nu e treaba voastră. Nu vă interesează“, aşa ne-a declarat extrem de ofuscat analistul non-stop al mogulilor. „Aşa am vrut eu şi cei de la Realitatea“, a mai adăugat acesta. Probabil supărarea lui Ciuvică este determinată de suma mică zvârlită de Vântu pentru prestaţiile sale la Realitatea TV. Potrivit datelor deţinute de ziarul „Curentul“, Ciuvică a primit, în 2009, de la Realitatea Media, pe drepturi de autor 43.766.400 de lei. Cam puţin, ce-i drept, dar dacă ne gândim la valoarea opiniilor exprimate de Ciuvică putem estima că suma este corectă.

Marius Pieleanu – lăsat repetent de Ana Birchall, răsplătit de Vântu
Sociologul Marius Pieleanu face şi el parte din haremul lui Sorin Ovidiu Vântu. Pentru ce şi pentru cât? Preţul plătit de mogulul de la iRealitatea pentru „specialistul“ în ştiinţe politice este nici mai mult nici mai puţin decât 225.327.400 de lei pentru anii 2007 şi 2008. Marius Pieleanu a devenit celebru în viaţa publică după ce în urmă cu ceva timp presa de scandal a publicat stenogramele unor conversaţii trimise prin SMS deputatei PSD Ana Birchall. Specialistul în ştiinţe politice i-a mărturisit, printr-un SMS, pesedistei că îşi doreşte „să o privească epidermic“, dorinţă tratată cu refuz de către aceasta.

Lecţii de democraţie pe bani
Şeful Pro Democraţia, Crisitian Pârvulescu, s-a dedulcit şi el la banii lui SOV. Potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, Pârvulescu a încasat de la Realitatea Media, în 2008, 22.691.600 de lei, tot pe drepturi de autor. Din păcate nu am reuşit să discutăm pe această temă cu Cristian Pârvulescu pentru a ne lămuri ce fel de opere a cedat domnia sa către Realitatea Media.

Răzvan Dumitrescu –  mai valoros pentru SOV decât Liiceanu şi Pleşu la un loc
Deşi de-a lungul anilor Realitatea TV a încercat să ne scoată ochii frecvent cu valorile pe care le promovează, cu intelectualii rafinaţi care colaborează la această televiziune, faptele demonstrează că Vântu dă doar doi bani pe aceste lucruri. Mult mai valoroase pentru moguli sunt însă tonomatele care răspund la comenzi. Potrivit datelor prezentate de „Kamikaze“, Răzvan Dumitrescu a încasat de la Realitatea Media, prin două firme, 8.391.910.000, în 2008, an electoral important pentru interesele mogulului. Pentru a evalua exact sistemul de valori al lui SOV vă informăm că, potrivit documentelor, rafinaţii Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu au primit, tot pentru un an de emisiuni la Realitatea TV, câte 428.720.000 fiecare. Cam cât a primit Oana Dobre şi ceva mai puţin decât Ruxandra Săraru, care a primit peste 460.000.000 de lei de la Realitatea Media, pe drepturi de autor, într-un singur an.

Mulţumim doamnelor Iulia Nueleanu şi Dorina Lască pentru materialele oferite.

Serialul: Sorin Ovidiu Vântu în drum spre bulău – trei episoade

31 ianuarie 2011 Un comentariu

Afirmaţie: Justiţia română este blonavă.

Demonstraţie: Toţi cei care sunt destul de bogaţi, când au de-a face cu justiţia se contaminează imadiat ce justiţia le tulbură liniştea

Am o propunere. Un experiment.

Am luat trei articole scrise de acelaşi autor Doc, despre acelaşi subiect Sorin Ovidiu Vântu publicate pe 7, 13, respective 24 Ianuarie. Deci la câteva zile în timp unul de altul. http://doc.hotnews.ro/

În mod normal, citite la o anumită diferenţă în timp, în continuitatea  ideilor când se citeşte un articol scade, impresiile despre cel anterior se estompează puţin, cel puţin pentru că mintea ne e invadată de alte informaţii.

Deoarece nu voi mai interveni cu alte comentarii, trebuie să spun că am avut la vinalul lecturii una din posibilele explicaţi ale isterie care a lovit subit de la o vreme Realitatea tv: prin invadara continuă cu tot felul de porcării se îngreunează urmărirea unor subiecte pe care vor să le mascheze. Sincer, simt aşa, un fel de repulsie, ecranele pur şi simplu erau infectate de tot felul de persoane de la şefi de partid, la tot felul de clivici, pensionari militari, sau pensionare ale Oriflame care plâng de ţi se încreţeşte neuronul de mila celor săraci, oameni care trăiesc o lună cu bani pe care dacă i-ar vedea pe stradă empaticii şi miloşii scuipători de venin nici măcar nu ar catadixi să se aplece să îi ridice, oameni care plâng ca apucaţi ând câte un infractor de mare forţă e arestat pentru fapte comise.

Oare acea reacţie a pesediştilor de a se aduna şi de a-şi manifesta dorinţa de a ataca por şi simple sediile PDL, reacţie domolită ca într-un film pros de seful raţional şi cumpătat cand pesedistul de la Argeş a mimat un leşin pentri că  s-a trezit arestat, nu face parte tot din încercarea de abatere atenţiei de la cazul Vântu?

Deci, articolele:

Ce tratament ar trebui să îi recomande justiţia lui

Sorin Ovidiu Vântu

Postat în Actualitate de Doc  pe 7 January 2011

Astăzi s-a judecat al şaselea termen în procesul în care Sorin Ovidiu Vântu este acuzat de favorizarea infractorului. La termenul trecut a avut loc un episod tratat de presă într-o cheie mai degraba amuzată. Prin avocaţii săi dl Vântu a pretins să fie suspendat procesul penal şi să îi fie ridicată interdicţia de a părăsi ţara, pentru a fi consultat la Viena de afecţiuni cardiace, apărătorii săi susţinând că acestea îi pun în primejdie viaţa. Judecătoarea a constatat însă că documentul pe care se bazează cererea este semnat doar de către un medic ginecolog. De unde şi sursa de amuzament mediatic, variaţiuni minore pe tema “unde anume are SOV inima”. Povestea a continuat şi la termenul de astăzi, şi riscă să fie tratată de presă cu acelaşi ton amuzat şi uşuratic. Or, eu cred că asistăm la o chestiune cât se poate de serioasă şi gravă.

Mai precis, la termenul trecut dl Vântu şi apărătorii săi au pretins că de fapt e vorba de o echipă de cardiologi şi că medicul ginecolog cu pricina a semnat documentele privitoare la starea de sănătate a dlui Vântu în calitate de şef al clinicii. Judecătoarea a constatat că nu există (şi) semnăturile unor medici cardiologi şi a cerut avocaţilor să lămurească chestiunea la termenul de azi. Or, din relatarea de pe HotNews  rezultă că avocaţii nu ar fi lămurit chiar nimic. Din contră, judecătoarea care prezidează procesul a lămurit faptul că doctorul ginecolog Husslein, cel care ar fi semnat documentele prezentate anterior instanţei, nu este şeful clinicii respective. Drept consecinţă, dlui Vântu i s-a interzis să plece la consult la Viena.

Eu cred că a fost tratat mult prea uşor. Tratamentul pe care instanţa trebuie să îl recomande… nu, aş zice că ar trebui să îl impună dlui Vântu este unul bazat pe răcoare şi izolare. Nu ştiu cât ar beneficia patronul de presă de el, dar sunt sigur că tratamentul ar face un mare bine justiţiei noastre în general.

De ce spun asta? Avem în faţa o infracţiune flagrantă împotriva justiţiei, cea de mărturie mincinoasă: la termenul anterior dl Vântu (chiar el) e citat afirmând în faţa instaţei că ginecologul cu pricina este şeful clinicii, or afirmaţia asta (cel puţin) s-a dovedit azi a fi mincinoasă. Mai mult, de vreme ce premisele de la care a pornit cererea acuzatului de a părăsi jurisdicţia autorităţilor române se dovedesc a fi false, atunci se impune reconsiderarea judecării sale în stare de libertate, de vreme ce acesta e un indiciu solid că ar vrea să se sustragă de la judecată.

 

Alertă medicală! Anti-corupţia poate face victime!

Postat în Actualitate de Doc  pe 13 January 2011

Agitaţia care există zilele astea pe scena partizană a captivat atenţia presei nostre. A făcut-o astfel să trateze destul de superficial şi neutru informaţiile din ce în ce mai dese asupra unei maladii în plin proces de răspândire. E o boală foarte contagioasă, dar la care sunt susceptibili doar oameni din lumea politică, mari oameni de afaceri, patroni de presă şi înalţi magistraţi. Sursa ei a fost identificată la nivelul anului 2005, provocată se pare de un experiment al ministrului Monica Macovei care a transformat o instituţie cât se poate de benignă într-o ameninţare constantă la adresa celor vulnerabili. Boala nu a reuşit să fie până acum eradicată deşi s-a depus efort şi s-a cheltuit foarte mult în acest sens; campanii de presă  şi de imunizare  în parlament, decizii la CCR, OUG-uri şi alianţe, boala asta încă rezistă la acest asalt concentrat. Mai mult, condiţiile s-au agravat se pare odată cu adoptarea în 2010 a legii “micii reforme”.

Cum se manifestă? Unele simptome apar mai rar, de exemplu iatrofilia iraţională: într-un caz, suspectul – suspectul de îmbolnăvire, zic – a insistat să fie tratat de probleme cardiace de către un anumit doctor ginecolog. Alte simptome sunt ceva mai comune, de exemplu proiecţia dikefobică paranoidă: suferinzii proiectează asupra tuturor teama de anchete şi procese, pretind că fiecare român riscă să fie supus la tratamente similare, trăind cumva cu impresia că toată lumea se ocupă în timpul liber de ajutorarea cu sume mari de bani a condamnatilor fugari, sau cu aranjarea unor procese prin comenzi date unor şefi din poliţie sau judecători de la Înalta Curte.

Dar poate cel mai clar simptom este frecvenţa particulară a manifestărilor patologice, mediatice şi politice. Spre deosebire de cazurile de febră terţiară sau cuaternară, în acest caz se manifestă o aşa numită febră judiciară: aceasta apare, alături de alte simptome gen palpitaţii, mania persecuţiei, stări generale de rău, diaforeză sau graforee, în ziua în care e programată fie o audiere la parchet fie un termen de judecată. Dacă nu e dus imediat la spital (sau peste graniţă) simptomelese pot agrava: cel afectat e posibil să nu-şi mai recunoască propria voce, să aibă amnezii severe şi episoade ilogice sau fabulatorii. Suferinţele sunt foarte intense dar nu sunt de durată: după câteva ore, la expirarea termenului respectiv, pacientul îşi revine fără niciun fel de probleme. Suferintele reapar însă în forţă odată cu noul termen, şi tind să fie cu atât mai intense cu cât aceste termene vin la intervale mai scurte.

Boala n-a făcut încă multe victime dar riscă să facă cu excepţia cazului în care, spre liniştea celor afectaţi sau care riscă să fie afectaţi de ea, se va găsi până la urmă o cale de a fi îndepărtată din spaţiul nostru public.

Maladia anticorupţiei:

Un nou puseu şi o imunizare ratată pentru Sorin Ovidiu Vântu

Postat in Actualitate  de Doc   pe 24 January 2011

Alerta medicală pe care am lansat-o în articolul trecut revine dramatic în actualitate. Iată, noile termene atât la judecată cât şi la audieri determină noi pusee ale problemelor medicale a lui Vîntu. Regăsim simptomele pomenite în articolul trecut:

1. Graforee: comunicatul a fost scris personal de dl Vîntu, tehnologia modernă l-a scutit de efortul rescrierii lui, aceeaşi copie a fost trimisă întregii prese.

2. Mania persecuţiei: dlui Vîntu i se pare mai nou că judecătoarea face “eforturi stridente (…) de a minimaliza si ridiculiza starea mea de sanatate”. Eu nu am văzut aşa ceva, decât eventual chiar de la inculpat. Faptul că dna judecător Bogdan i-a interzis să se trateze de inimă la un medic ginecolog austriac nu are doar un perfect bun-simţ legal, ci şi unul medical.

3. Amnezie severă: dl Vîntu pretinde că în cazul în care ar dori să scape de justiţie, ar fugi în Caraibe, uitând faptul că nu are dreptul să treacă graniţa.

Între simptomele atipice ar fi faptul că dl Vîntu şi-ar fi fracturat rotula; e drept că poate nu e chiar atât de atipic, picioare ghipsate la momentul oportun au mai fost prin istoria noastră recentă. Oricum, se poate spune că din alte puncte de vedere starea pacientului se îmbunătăţeşte, spre exemplu din tonul scrisorii sale se pare că nu îl mai doare atât de rău în cot (sau prin alte părţi) de acest proces.

În altă ordine de idei, Sorin Ovidiu Vîntu ar putea avea şi alte motive de furie astăzi. De exemplu, se poate spune că şi-a ratat cariera, de fapt a ratat un detaliu din carieră. N-a devenit avocat la timp. De ce spun asta? Talentul dlui Vîntu, baza modelului său de afaceri, ca să zicem aşa, este manipularea interpuşilor:

“Din celula în care e închisă, Maria Ioana Vlas ţipă de ani de zile că ea a fost interpusul lui Sorin Ovidiu Vîntu în megaescrocheria FNI şi că el, Vîntu, nu a ieşit niciodată din această afacere. N-o crede nimeni, pentru că nu are dovezi, şi poartă singură pedeapsa. Teodor Nicolăescu, fostul preşedinte al Băncii Române de Scont, afirmă că şi el că a fost interpusul lui Vântu în scandalul din 2001, cu „ciordelile” colosale comise la această bancă. Nu-l crede nimeni nici pe el, pentru că nici el nu are dovezi. În momentul în care au început să aibă probleme cu legea, Vîntu s-a lepădat de cei doi fără nicio remuşcare. ”

(Liviu Avram, „Interpuşii lui Vântu)

Sigur, până una alta dl Vîntu a scăpat fie pentru că interpuşii n-au avut dovezi, fie pentru că au scăpat justiţiei, fie pentru că justiţia noastră  nu prea crede în interpuşi. Însă, dacă ar fi fost avocat, atunci s-ar fi putut pune direct deasupra justiţiei, cu legea în mână. O modificare recentă la legea avocaţilor  prevede că “Avocatul nu raspunde penal pentru recomandarile si opiniile profesionale pe care le comunica clientului sau si nici pentru actele juridice pe care le propune clientului sau, urmate de savarsirea de catre client a unei fapte prevazute de legea penala.”

E un amendament nesimţit, o spune chiar preşedintele Comisiei Juridice de la Cameră, locul unde s-a operat modificarea. Dl deputat/avocat Buda ar vrea să credem că levitează undeva deasupra acestei chestiuni, desprins de realitate: nu ştie de unde a venit amendamentul, nu ştie cine l-a propus, nu ştie cum de a ajuns în raportul final. Nu ştie exact nici ce înseamnă (“Inteleg ca avocatul nu poate sa raspunda penal cata vreme ofera consultanta unui client, dar niciodata avocatul nu este aparat de raspunderea penala in situatia in care el il invata pe client sa savarseasca fapte de natura penala”). Amendamentul trecut efectiv pe nesimţite prin Comisia pe care o prezida. Sigur, în realitate, dacă ne uităm la stenograme şi înregistrare, dl avocat/deputat pare cât se poate de interesat de el; iar dacă acum dă dovadă de nesimţire grosieră e una de cu totul altă natură, una mai degrabă penală.

Ce legătură are însă această formulare din lege cu problemele dlui Vîntu? Ei bine, dacă ar fi ştiut de adoptarea lui, dl Vîntu n-ar mai fi lucrat cu interpuşi, complici care să-l poată apoi denunţa. În loc de asta ar fi lucrat cu clienţi, în calitate de avocat, şi nu i-ar mai fi păsat de denunţuri ulterioare. Ar fi avut acum dna Vlas şi dovezi, nu doar ţipete, pentru faptul că megaescrocheria FNI ar fi fost o afacere comună? Nicio problemă, dl Vîntu ar fi spus că toate dovezile complicităţii sunt tot atâtea recomandări profesionale făcute în calitate de avocat clientei sale. Ar fi demonstrat Teodor Nicolăescu că ciordelile colosale sunt tot atâtea acte pe care SOV i le-a băgat sub nas să le semneze? Acesta ar fi ridicat din umeri, el a propus nişte acte juridice clientului său, prin urmare nu poate fi urmărit penal pentru ele, indiferent ce efect penal va fi avut semnarea lor.

Remarcam într-un articol trecut că preşedintele UNBR a închis ochii la un amendament neconstituţional care a şters puţin din linia care separa avocaţii de politicieni. În schimb cel de mai sus se pare că a fost prea mult şi, cu toate persuasiunile dlui Buda, preşedintele UNBR n-a fost de acord cu el. E de înţeles, e o modificare care şterge din linia care separă avocaţii de infractori.

COMPLETARE (24 ianuarie): Febra judiciară loveşte din nou. SOV s-a internat fix în preziua termenului de judecată, confirmând toate diagnosticele, inclusiv cel de la punctul 2 de mai sus, când spuneam că el însuşi îşi minimizează afecţiunile. Altfel nu văd vreo explicaţie faptului că a aşteptat, cu rotula fracturată, o săptămână înainte de a se prezenta pentru “evaluare completă”.

 

%d blogeri au apreciat: