Arhiva

Posts Tagged ‘Sorina Ionaşc’

SORINA IONAŞC (studenta lui Robert Turcescu): ” …domnule Turcescu, nu este corect să compromiteţi o întreagă breaslă din cauza unor interese.”

25 septembrie 2014 Lasă un comentariu

Domnule profesor Robert Turcescu, sunt eu, Sorina, studenta dumneavoastră

Când mama ta îţi spune că te iubeşte, verifică din trei surse. Când Robert Turcescu spune că a fost ofiţer acoperit, te-ntrebi dacă a luat-o razna. Nu este corect, domnule Turcescu, nu este corect să compromiteţi o întreagă breaslă din cauza unor interese. Dacă aveaţi probleme de conştiinţă, trebuia să vă spovediţi la un preot, nu în faţa internetului şi a audiovizualului.

Sorina IonașcCând am intrat la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, am avut ocazia de a-l prinde profesor pe însuşi Robert Turcescu. Numele sonore din presa din România nu erau plătite de facultate, doar li se asigurau resursele necesare predării. Iar pe lista celor disponibili pentru a-mi fi tutori se numărau, pe lângă Turcescu, şi Val Vâlcu, Dan Turturică, Lucian Mîndruţă şi alţii. Aşa că am zis c-am picat minunat.

În singurul semestru în care ne-a fost îndrumător, Robert Turcescu a fost printre extrem de puţinii profesori din facultate care a ne-a redat imaginea reală a presei, care ne-a dărâmat din temelii luminile strălucitoare prin care erau văzuţi jurnaliştii şi care ne-a adus cu picioarele pe pământ românesc. Prin modul destul de dur în care vorbea despre jurnalism, dar cu o pasiune vizibilă, a reuşit să ne facă pe unii, puţini, e drept, să ne dorim cu adevărat să devenim jurnalişti şi să ne facem meseria cu maximă onestitate şi pasiune.

Ne-a spus eternul „când mama ta îţi spune că te iubeşte, tu trebuie să verifici din trei surse”. Ne-a învăţat să scriem cu sufletul, nu doar cu mintea, să redăm în cuvinte chiar şi lucrurile care nu se văd pe imagini şi să-l facem pe cititor să vadă lumea pe care ai văzut-o tu, fără a încerca să-l manipulezi. Robert Turcescu a fost unul dintre puţinii profesori care au reuşit să transmită ceva, nu doar să predea, care s-a apropiat de studenţi şi care, într-un fel, a arătat că-i pasă de viitorul presei.

O bună vreme am rămas cu imaginea pe care el mi-a creat-o încă din primele săptămâni de facultate. Mi-am dorit nespus de mult să devin jurnalist şi mi-am dat toată silinţa să nu cedez din cauza mizeriilor. Aveam în cap doar pasiunea pe care a reuşit să mi-o înrădăcineze Robert Turcescu.

Zilele acestea, după aşa-zisa dezvăluire a lui, mi-am amintit. Când mama ta îţi spune că te iubeşte, verifică din trei surse. Când Robert Turcescu spune că a fost ofiţer acoperit, te-ntrebi dacă a luat-o razna. Nu ai cum să înghiţi fără să mesteci asemenea informaţii. Că e adevărat, că e doar un joc murdar cu tentă politică, prea puţin contează acum.

În primele zile de Parlament după dezvăluirea lui Robert Turcescu, senatorii şi deputaţii m-au întrebat, mai în glumă, mai în serios, dacă sunt ofiţer acoperit. Apoi îmi spun că fiecare jurnalist este pus sub semnul întrebării. De către ei! Fix ei, care în fiecare zi a existenţei lor ca demnitari, fac cel puţin o măgărie, fix ei se uită cruciş la mine, la ceilalţi colegi jurnalişti, de parcă am fi de cea mai joasă speţă, aşa că putem fi subiect de glume nesărate.

Nu este corect, domnule Turcescu, nu este corect să compromiteţi o întreagă breaslă din cauza unor interese. Dacă aveaţi probleme de conştiinţă, trebuia să vă spovediţi la un preot, nu în faţa internetului şi a audiovizualului. Nu ştiu şi nici nu mă interesează ce v-a determinat să faceţi asta. Şi nici nu mă interesează dacă e adevărat sau nu, dacă veţi retracta sau nu. Mă interesează doar că tot ce le-aţi predat studenţilor la jurnalism, tot ce aţi reprezentat în presă şi tot ce aţi spus vreodată în calitate de jurnalist este pus acum sub semnul întrebării. De fapt, nu vă pasă de soarta presei. Ce credibilitate mai puteţi avea acum? Ce credibilitate mai putem avea noi, cei care am reuşit să ne croim un drum în presă, după aşa-zisa mărturisire?

Poate pentru asta ar trebui să vă pară rău. Pentru toate greşelile pe care le-aţi făcut în calitate de jurnalist, corect ar fi fost să plătiţi dumneavoastră şi numai dumneavoastră, nu să târâţi prin mocirlă zeci, poate sute de oameni oneşti, care încă încearcă să mai aibă puţină autoritate, puţin respect, fără a fi batjocoriţi de o adunătură de penali, şi care se luptă, cu demnitate, cu un sistem corupt. Pentru asta, domnule Turcescu, nu veţi mai fi acel mentor, ci doar un profesor. Sub acoperire.

P.S. I-aţi criticat în nenumărate rânduri pe alţi colegi din presă, care au încălcat acel cod deontologic al jurnalismului. Însă niciunul dintre aceia nu a făcut ce aţi făcut dumneavoastră, nu a compromis atât de mult întreaga breaslă. L-aţi criticat vehement pe Dan Voiculescu, fost colaborator al Securităţii. În definitiv, şi el a fost tot profesor.

Autor: Sorina Ionaşc – redactor al ziarului Gândul

Sursa: gandul.info

Comentariu Blue (pentru autoare)

Parafrazând … Sorina, nu cerceta aceste legi că-nnebuneşti  de le-nţelegi …

SORINA IONAŞC ( redactor la ziarul Gândul) – „În regnul politicienilor, primarul este o furnică, dar care la fiecare scrutin electoral capătă o dimensiunile unui elefant. „

6 septembrie 2014 2 comentarii

Motto: 

– Fată, îţi place peştele?

– Nu, pentru că mă bate că mă bate

Peştele tuturor traseiştilor

Sorina IonașcSă fii primar şi să refuzi o funcţie sau sume de bani pentru proiecte pe care le-ai promis, chiar dacă asta înseamnă să-ţi faci bagajul şi să treci de la dreapta la stânga, ar însemna că eşti fraier. Primarul este absolut inutil fără finanţările de la guvern. Aşa că guvernul îi ţine pe primari înfometaţi, îi face astfel vulnerabili, şi nu le dă nimic decât în campanie, când rolul lor devine primordial. Iar când prada e slăbită, orice momeală e numai bună.

În regnul politicienilor, primarul este o furnică, dar care la fiecare scrutin electoral capătă o dimensiunile unui elefant. Nu contează că este edil peste 3.000 sau 300.000 de alegători, orice buletin adus la urne contează. Şi astfel, primarul intră în lanţul electoral şi devine cel mai important pion de pe masă. Fără el, candidaţii principali ar fi pierduţi. Şi ca să-şi facă datoria de furnicuţe, care aduc oamenii la vot, trebuie, în mod evident, motivaţi până la ultima şuviţă.

Premierul Victor Ponta ştie foarte bine acest lucru, aşa că a început seria pomenilor electorale din timp. Încă de la sfârşitul lui 2013, salariile primarilor au fost mărite, printr-o ordonanţă de urgenţă amendată în Parlament chiar la propunerea vicepremierului Liviu Dragnea, începând cu 1 iulie 2014. „Un act de dreptate pentru aleşii locali”, aşa cum a spus atunci Dragnea.

În urmă cu doar o săptămână a fost anunţată încă o şpagă electorală pentru primari. Libertate pentru traseism, ofertă limitată, doar 45 de zile. Adică aproape fix cât durează campania electorală pentru alegerile prezidenţiale.

Au trecut deja două zile de când premierul Victor Ponta a dat liber la traseismul politic, iar treaba merge ca strună. Aleşii locali, ignoraţi cam doi ani de mandat, abia aşteaptă să fie contactaţi de PSD ca să-şi facă transferul. Aşa cum a arătat şi gândul, edilii locali nu se lasă deloc greu. Nişte drumuri, nişte canalizări şi treaba-i rezolvată. Prea puţin contează demnitatea sau respectul faţă de oamenii care i-au votat sub sigla unui partid. În campanie, totul e permis. Mai ales dacă te şi alegi cu niscaiva fonduri pentru diverse proiecte.

Tot primarii au mai primit un mic cadou joi, de la acelaşi premier Victor Ponta. Nişte bani, colectaţi din taxa pe construcţii speciale. Nici nu mai contează că, atunci când a anunţat-o la sfârşitul lui 2013, guvernul se lăuda că banii din taxa de stâlp se vor duce pentru construcţia de autostrăzi. Şi nici măcar cea de-a doua destinaţie a banilor, anunţată mai mult dintr-o gafă a doamnei ministru Ioana Petrescu, şi anume acoperirea găurii făcute de reducerea CAS cu cinci puncte procentuale, nu mai este valabilă. Joi, premierul a spus că banii vor fi direcţionaţi către autorităţile locale.

„Banii pentru primari nu sunt pentru primari, sunt pentru cei care locuiesc în oraşe, comune”, a spus premierul, la începutul şedinţei de guvern. Aproape că ţi se umezesc ochii.

În ecuaţia electorală, nici nu ştii pe cine să condamni. Pe cel care dă sau pe cel care ia? Dar poţi să-i condamni pe edili? Să fii primar şi să refuzi o funcţie sau sume de bani pentru proiecte pe care le-ai promis, chiar dacă asta înseamnă să-ţi faci bagajul şi să treci de la dreapta la stânga, ar însemna că eşti fraier. Dar în România aşa funcţionează lucrurile. Primarul, adică cel care este cel mai aprope, fizic vorbind, de cetăţean, este absolut inutil fără finanţările de la guvern. Iar guvernul profită până la extreme de acest mare avantaj. Îi ţine pe primari înfometaţi, îi face astfel vulnerabili, şi nu le dă nimic decât în campanie, când rolul lor devine primordial. Iar când prada e slăbită, orice momeală e numai bună. Şi desigur, totul este legal.

Autor:

 Sorina Ionaşc, redactor la ziarul Gândul

Sursa: 

gandul.info

%d blogeri au apreciat: