Nu refuzaţi şpaga electorală oferită de PSD! Puteţi refolosi pungile, de exemplu în ocazii fericite cum ar fi decesul soacrei.

Nu refuzaţi şpaga electorală oferită de PSD!

Puteţi refolosi pungile, de exemplu în ocazii fericite cum ar fi decesul soacrei.

În urma întâlnirii dintre Premier şi ceilalţi lideri ai Puterii pe de o parte şi Patriarhul Daniel pe de alta, s-a convenit ca pungile cadou (popular, „şpagă electorală”) să fie compuse dintrun colac şi un măr, acestea putând fi refolosite după terminarea campaniei electorale şi cu alte ocazii.

De precizat că lumânările aferente să nu fie date, ceara urmând a fi folosită de pesediste pentru epilat deoarece, în timpul şi după mitingurile electorale s-au primit multe telefoane care alertau că pe străzi se plimbă maimuţe evadate de la zoo.

Jumătate din ceară va fi alocată gratuit locuitorilor din cartierul de conserve din tablă „Henri Coanda” din Constanţa,  construit de Radu Mazăre în vederea rotunjirii conturilor personale pentru asigurarea fondirilor de campanie electorală.

Mulţi din cei care au trecut noaptea prin zonă s-au plâns că au fost atacţi de fiinţe păroase care duhneau a peşte decedat.

 

Mare bucurie mare, în România au venit iar inundaţii.

Fericire mare în România. În campanie electorală pentru europarlamentare au venit inundaţii ..

Sinistraţii sunt fericiţi, vor primi  ca ajutoare materiale de construcţii pe care le vor vinde la jumătate de preţ şi vor trage un chef de pomină, politicienii vor avea ocazia să mai dea o şpagă electorală din banii statului … toată lumea va fi fericită …

România este în campanie electorală pentru alegerile europarlamentare.

Inundaţiile de acum par a le veni ca o mănuşă populiştilor. Observ că se strofoacă mulţi minând o empatie absolut scârboasă. Toţi se interesează, toţi par a-şi fi căcut un ţel în viaţă din a-i ajuta pe sinistraţi niciunul neîncercâd să vorbească despre un lucru.

De ce avem aceste inundaţii?

 Oare nu pentru că acestea sunt o notă de plată pentru faptul că românul şi-a votat nişte conducători cărora le pasă de cei care i-au votat exact până în momentul în care se înghid urnele? Cine e de vină? Evident, electoratul. După două decenii şi jumătate încă nu a observat că cele mai scumpe beri şi mititei, ulei şi ligheane, făină, brichete, pixuri şi ce dracu se mai dă la alegeri sunt cele primite în campaniile electorale.

Acolo unde acum stau casele din chirpici care se dizolvă pur şi simplu sub acţiunea apei au mai fost inundaţii.

Soluţia reală nu se spune. Aceasta în nici un caz nu e aceea de a li se da ajutoare fie ele şi materiale de construcţii. Degeaba li se dau cărămizi sau bolţari, ţiglă şi beton. De reparat îşi vor reptara casele tot cu chirpici, ba mai mult, exact cu acelaşi chirpici folosit la casa stricată de ape.

Doar în România şi poate prin africa e posibil să îţi faci case în zone inundabile, tone care se unplu de apă odată la 5-7 ani de când lumea. O cahă din chirpici făcută într-o zonă inundabilă este o casă făcută pentru a fi dărâmată de ape. Nici nu e nevoie de inundaţii ca cele de acum. Va fi destul o iarnă cu zăpadă multă urmată de o încălzire bruscă.

Legi avem, problema este că nu se aplică. De ce? Pentru că astfel cei care le-ar aplica ar pierde voturi.

S-au încercat la alte inundaţii nişte soluţii. Case modulare, din tablă sau case din BCA cu tâmplărie (uşi, ferestre) din PVC cu geam TREMOPAN.

Aceste soluţii sunt mult mai bune în ceea ce priveşte o nouă inundare. Au o mare problemă. În ambele situaţii aceste case au fost amplasate în zone neinundabile. Deci în zone în care, data viitoare nu se va mai beneficia de acele ajutoare care, după primire sunt vândute, uneori chiar nedescărcate din camioane. Ehe, ce chefuri se trag după …

Nicăieri nu s-a verificat ce se face cu materialele de construcţii. De ce? Pentru că nu îi pasă nimănui. Cheltuiala e acoperită de la buget, astfel putându-se folosi o şpagă electorală mascată.

Dacă oamenii au un fetiş din sta în case de rahat e problema lor… Dar ar trebui să îşi asume şi urmările.

Pe de altă parte, faptul că se încearcă întotdeauna rezolvarea consecinţelor, o soluţie pomieristică, de oportunitate arată lipsa de interes real pentru rezolvarea problemelor.

Dacă banii băgaţi în timp de la buget în alocarea de ajutoare erau băgaţi în regularizarea (nu regularea cum zicea una care avea bătături în şolduri de la poziţia în care se plânge că nu o ajută statul, că nu îi trimite saci cu nisip) cursurilor de apă prin mărirea albiilor şi îndiguire problema era rezolvată. Treaba e că astfel nu mai aveau o ocazie de a-şi mitui electoratul.

Cu ziceam, suntem în campanie electorală pentru europarlamentare. Parcă văd cum candidaţii se vor rupe în figuri cu promisiuni legare de regularizări de ape, de şosele, de creşterea salariilor şi a pensiilor însoţite de orgii cu formaţii de muzică la modă, cu mititei şi bere şi cu ce le va mai făta mintea candidaţilor.

Cu minţile aburite de bere şi cu gura umplută de mititei, oamenii îi vor vota fericiţi neobservând un detaliu. Ceea ce li se promite nu are nici o treabă cu Parlamentul European. Toate astea ţin de Guvern sau de administraţia locală.

Se vor mira data viitoare când îi vor vedea pe cei pe care îi vor vota la europarlamentare în vile scumpe şi limuzine de lux în costme de firmă care costă cât venitul amărâţilor pe un an şi care îşi petrec vacanţele în locuri inpronunţabile când stai la coada bovinei.

Vor trece aceste inundaţii, casele se vor dărâma iar. Oamenii vor plânge iar că nu ăi ajută nimeni … se vor bucura însă când vor primi acele ajutoare, politicianii, primari ori parlamentari se vor îmbogăţi şi mai mult şi toată lumeava fi fericită.

Trebuie oare să îi plângem pe cei care sunt cu casele în apă şi se tem că li se vor dărâma?

Cine ar trebui votat acum?

Nu .. asta au votat, asta au.  Dracu ştie ..

 Eu aş zice că dacă cineva, prin absurd,  va spune că el candidează pentru cei 36.000 de euro primiţi lunar pentru a trage vânturi la Parlamentul European şi a locui într-un oraş civilizat fără a schiţa vre-un gest în a ace ceva pentru România, ar trebui votat. Măcar e sincer …

Democrația ne doare, de fapt lipsa ei …

Pentru a avea o țară democratică, este nevoie de câteva condiții minimale:

– Existența și respectarea unui Statului de Drept puternic și funcțional și a instituțiilor aferente.

– Existența unui sistem electoral uninominal, în două (sau mai multe) tururi de scrutin fără nici un fel de liste de candidați și fără un prag electoral.

– Existența și restectarea până la virgulă a unui sistem legislativ bazat pe principii simple și neinterpretabile.

– Un control eficient și la vedere asupra aleșilor.

– Dispariția imnunităților de care se bucvură politicienii în fața legii, cu excepția cazurilor prevăzute în Constituție. Este nevoie de aceasta pentru a se respecta principiul egalității cetățenilor.

– Asigurarea unei existențe decente a populației pentru ca mituirea lor din partea politicianilor să fie cât mai grea

 

Democrație …

Pe unde vrei și unde nu vrei auzi cum se vorbește despre democrație … În numele democrației se fac o mulțime de lucruri, toți politicianii se rup în figuri încercând să ne arate cât de democrați sunt ei și cât de ticăloși și nedemocrați sunt adversarii lor…

De fapt, ce e și democrația aceasta? Pe scurt, democrația este un sistem politic. Nu este un sistem politic perfect, dar se pare că la ora aceasta este cel mai evoluat. Ce urmează după? Poate va urma ca frâiele sucității umane să ajungă în ”mâinile” computerelor… se crează un sistem de legi și de reguli după care se va conduce societatea umană, se crează softurile necesare și nu ne mai batem capul… sau poate vine meteoritul ăla ciudat, îi trage una Pământului și dispărem pentru o lungă perioadă ca societate umană…

Totuși, până că vine meteoritul sau lăsăm computerele să ne conducă, să vedem cum e cu democrația…

Democrația (în traducere directă „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία – demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.

De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separația puterilor în stat.

În ziua de astăzi termenul este de cele mai multe ori folosit cu sensul de democrație liberală, dar există multe alte varietăți iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul democrație este utilizat de obicei în contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile și altor organisme sau entități, cum ar fi universitățile, sindicatele, companiile publice sau organizațiile civice. Pe plan politic, democrația se definește ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranității naționale (națiunea conduce statul prin reprezentanții săi aleși, pe principiul separării puterilor în stat, pe principiul egalității tuturor în fața legii. Democrația este inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului. Democrația modernă are la bază trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez)

Un element important al democrației este constituția. Acest document, votat de către popor prin referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat și definește limitele puterii a conducătorilor aflați în diferite funcții din stat și din guvern, definește politicile fundamentale și stabilește structura, datoria și puterea guvernului.

Având în vedere astea, cred că ar trebui să ne uităm în jur și să ne întrebăm dacă avem sau nu democrație pe plaiul mioritic…

Cred că la noi, democrația e cam ca virginitatea blondelor, uneori da, alteori ba … după caz…

Dacă ar fi democrație 100% am constata că politicienii sunt aleși de popor și prima lor ocupație ar fi să reprezinte interesele celor care i-au trimis în funcțiile pe care le ocupă…

Definiția „conducere de către popor” de fapt este oarecum aproximativă deoarece, din motive obiective, poporul nu are cum să exercite direct actul de conducere, astfel că se aleg un număr de reprezentanți.

În ceea ce privește alegerea reprezentanților se întămplă, cred, primul pas în încălcarea democrației, pas care face posibil tot resul de încălcări mai mari sau mai mici, mai flagrante sau mai ascunse.

Problema apare din cauza sistemelor de vot.

Există sisteme de vot care duc mai spre elector decizia finală în ceea ce privește alegerea reprezentantului și siteme de vot care introduc între alegător și ales voința altor persoane.

Sistemele electorale sau sistemele de vot întâlnite în întreaga lume sunt strâns legate sistemele de partide din țara luată in considerare. Sistemele de vot reprezintă mecanismul prin care se selectează reprezentanții unei grupări cărora li se deleagă autoritatea de a-și reprezenta alegătorii și de a lua decizii în numele și pentru aceștia din urmă.

În cadrul democratic de analiză a procesului electoral se întâlnesc două mari tipuri de sisteme de vot: sistemul electoral majoritar și sistemul electoral cu reprezentare proporțională. În genere, sistemul electoral majoritar este întălnit în acele țări care prezintă democrații majoritariste (de exemplu Marea Britanie, SUA), iar sistemul electoral cu reprezentare proporțională este caracteristic țărilor care și-au organizat regimul politic conform unei democrații consensualiste (de exemplu Germania, Italia, Belgia).

Diferențele dintre cele două tipuri de sisteme electorale pot fi corelate așadar cu două interpretări majore ale procesului democratic. Una dintre ele, bazată pe logica deciziei eficiente, privilegiază ideea potrivit căreia, într-un sistem politic democratic, guvernarea se fundamentează pe exprimarea voinței majorității. Cealaltă, pornește de la o cu totul altă viziune în privința reprezentării politice. Conform principiului proporționalității, nu este suficient ca rezultatul alegerilor să reflecte prezența unei majorității, ci este necesară o inventariere cât mai fidelă a opțiunilor electorale, astfel încât minoritățile semnificative să nu fie dezavantajate.

Sistemul electoral majoritar

Se organizează în circumscripții uninominale și prezintă următoarele caracteristici.

Sistemul electoral majoritar se numește și the winner takes it all sau first past the post, în sensul că acel candidat care obține cel mai mare număr de voturi, fie printr-o majoritate relativă fie printr-o majoritate absolută, câștigă cursa electorală, obținând toate mandatele puse în joc în circumscripția respectivă. Cei care pierd, deci, nu vor fi reprezentați, chiar dacă numărul lor depășește 50%. Acest lucru se poate întâmpla când regula câștigării este majoritatea relativă. De exemplu, Candidatul X obține în urma alegerilor 37% din opțiunile alegătorilor, fiind plasat pe primul lor în circumscripția uninominală respectivă. El va primi toate mandatele, chiar dacă 63% din totalul alegătorilor nu își regăsesc opțiunile reprezentate de Candidatul X.

Sistemul electoral majoritar este foarte competitiv, generând antagonismul părților. Nu se poate vorbi de o colaborare a partidelor sau a liderilor într-un astfel de sistem. Si pentru că majoritatea populației rămâne nereprezentată, sistemul este mai corect denumit: metoda pluralității sau cea mai mare majoritate.

O altă caracteristică a sistemului electoral majoritar este aceea că distorsionează rezultatele, suprareprezentând partidele mari care câștigă de obicei cursa electorală și subreprezentând partidele perdante, de obicei mai mici. Acest sistem încurajează teoria votului util: diminuează șansele unui partid mic deoarece raționamentul spune că un vot pentru un partid care nu are șanse să câștige cursa electorală este un vot irosit.

Sistemele electorale cu reprezentare proporțională (RP)

Sunt mai puțin competitive și generează coaliții de guvernământ, care sunt mai puțin eficiente, dar iau în considerare opțiunile întregului electorat.

Sistemele electorale cu reprezentare proporțională prezintă 3 forme distincte de organizare: Sisteme RP pe liste de partid, sisteme RP forma mixtă membru proporțională și sisteme RP cu vot unic transferabil.

Sisteme RP pe liste de partid: sunt caracteristice Europei de Vest și Europei Centrale și de Est. Alegătorii votează una din listele propuse de partide în circumscripții plurinominale, iar locurile se atribuie în funcție de procentele obținute. Redistribuirea resturilor se face prin metoda d’Hont. Distorsionare există și în cazul acestui sistem de vot și ea este dată de existența pragului de vot, implicit sau explicit (prin legislație). Pragul implicit se calculează conform formulei de calcul P= 75%:(M+1) unde M este magnitudinea medie a circumscripției.

Sistemele RP formă mixt membru proporțională este așa cum îi spune chiar denumirea o formă mixtă care combină listele de partid cu elemente ale sistemul majoritar. Fiecare alegător are la dispozitie 2 voturi: unul se acordă unei liste din cele propuse de partide și celălalt se acordă unui candidat la fel ca în sistemul majoritar. Resturile se atribuie după liste. Sistemul se poate întâlni în Germania unde 50% din candidați se aleg pe liste și 50% în circumscripții uninominale, sau în Italia unde ¾ se aleg prin metoda pluralității și ¼ pe liste.   Sisteme RP cu Vot unic transferabil este un sistem întâlnit în Irlanda și Malta. Alegătorii au în față liste propuse de partide. Ei aleg lista partidului care le reprezintă opțiunile și apoi, ordonează cu pixul candidații din lista respectivă.

Ca să traducem puțin în limbaj mai simplificat, orice fel de liste introduse într-un sistemul electoral fac ca decizia dă se îndepărteze de alegător, cel puțin prin faptul că va trebui să aleagă din ceea ce i se poropune.

E adevărat, indiferent de sistemul de vot, alegătorul ca trebui să aleagă între cei care candidează. Problema ce apare este că cel propus spre alegere din partea unui partid are la dispoziție o cale mai ușoară deoarece se bucură de o logistică pusă la dispoziție de partide. Este extrem de costisitor pentru un independent să ajungă în postura de candidat, astfel în clasa politică apare o problemă în ceea ce privește înnoirea, schimbarea celor deja ajunși în anumite poziții…

Ei îi vor propune întotdeauna pe cei care îi susțin pe ei și ideile lor, blocând accederea adversarilor personali.

Să vorbim puțin despre ceea ce înseamnă vot uninominal…

După cum spune și numele, sistemul uninominal înseamnă votarea unor nume de candidați și nu a unor partide.

Sistemele uninominale sunt în general dorite de alegători deoarece, măcar aparent, alegătorul pare mai ușor de tras la răspundere, nemulțumirile alegătorilor mergând direct spre om și nedizolvându-se în grupul din care face parte respectivul reprezentant.

De muulte ori, din partea reprezentanților unor partide, dar și din partea unor alte persoane (jurnaliști sau nu) interesate în zona politică se aude tot mai des ceva ce sună cam așa: ”Vedeți, uninominalul e rău deoarece astfel ajung în clasa politică tot felul de neaveniți, oameni cu mulți bani, artiști sau vedete care nu au nici o treabă cu politica”. Personal, când aud asta regret enorm că nu-l pot scoate din televizor pe nesimțitul care afirmă asta și să îi trag vreo două palme pentru că mă ia de cretin.

Sistemul de vot care există acum în România este un fel de struțocămilă. NU ESTE UN SISTEM UNINOMINAL.  Dacă ar fi uninominal am vedea ca cel care câștigă colegiul se duce în Parlament, or, dac aparține unui partid care nu a câștigat un număr de voturi peste pragul eletoral rămâne cu ochii în Soare.

Se aleg bogătași și  vedete care nu prea au trabă cu politica dacă avem un vot uninominal direct? Te pomenești că, Gigi Becali, Irina Loghin, Dolănescu (D.zeu să-l ierte), Mircea Diaconu, Victor Socaciu, Gabriela Firea, Dan Diaconescu, Florin Condurățeanu, Sorin Ovidiu Bălan etc auocupat, ocupă sau vor ocupa un loc în Parlament deoarece au mai talente politiceti ori s-au ales cumva în sisteme uninominale directe? Nțț… nici vorbă, s-au ales sau se vor alege DOAR PENTRU CĂ FAC PARTE DIN ANUMITE PARTIDE ȘI SERVESC CU CONTURILE ȘI IMAGINEA LOR INTERESELE ANUMITOR GRUPURI DE INDIVIZI CARE CONTROLEAZĂ LA UN MOMENT DAT PARTIDELE POLITICE… PRACTIC NIȘTE GĂȘTI…

Personal mi se pare că sistemul mixt de vot este introdus doar pentru a se demonstra că votul uninominal nu e în regulă.

Cei care o fac știu foaarte bine că pentru a se vedea adevărata valoare a votului uninominal este nevoie de două până la cinci-șase scrutinuri electorale. Este nevoie de asta pentru ca alegătorii să își dea seama că doar astfel pot ca dacă nu le convine porestația unui parlamentar pot foarte ușor să îl îndepărteze nemaivotându-l…

Existența pragului electoral care face ca niște candidați care nu aparțin unor formațiuni politice care nu trec pragul să nu se califine indiferent de procentul de voturi obținut poate duce la adevărate aberații…

Avem la îndemână chiar un caz extrem de elocvent: Crin Antonescu.

Acesta, cu doar 9000 de voturi și cu doar un loc trei câștigat la alegeri,a ajuns să fie șeful Senatului și să îl înlocuiască pe președinte atunci când a fost suspendat. Crin Antonescu, deși a fost numit, ocupă o funcție în care se ajunge prin alegeri. Crin Nu a fost ales ci, practic, numit.

O capcană în ce privește votul uninominal este sistemul uninominal proporțional…

În fond ce este un scrutin electoral? O întrecere între candidați…

Subtil se face o paralelă cu atletismul unde câștigător este cel care trece primul linia de finish.

Greșit și parșiv… La un scrutin electoral, din punctul de vedere al candidatului oamenii se împart în trei categorii… Cei care au votat cu el, cei care au votat împotrivă și cei care s-au abținut… Dacă ultimii nu sunt luați în seamnă pe principiul că acei oameni se declară indirect de acord cu cei care participă la vot, cei care votează împotrivă sunt de fapt cei care au votat cu alți candidați.

Astfel, în peste 90% din cazuri, după un tur de scrutin cu mai mulți candidați, vedem că   împotrivă au votat o majoritate zdrobitoare, mascată de majoritatea relativă. Se poate ajunge ca un candidat votat de doar 20%, să zicem, să câștige deoarece următorul candidat are 19% iar al treilea 18%.

Cum se poate elimina această eroare?

Simplu… prin introducerea unor tururi de scrutin suplimentare, oferindu-se celor care nu au votat cu nici unul din candidații intrați în finală posibilitatea de a arăta pe cine  preferă din cei doi rămași (În cazul în care e vorba de două tururi de scrutin).

O altă aberație a sistemelor electorale este existența pragurilor electorale.

Acestea fac imposibilă practic apariția de noi partide în cazul în care masa de alegători care se simte nereprezentată este destul de consistentă.

După părerea mea, singurul sistem electoral, cu adevărat democratic, este un sistem realmente uninominal în două tururi de scrutrin.

Spun politicianii că sitemul uninominal pur, fără liste și praguri electorale dce la apariția unor sumedenii de partide, astfel fiind greu crearea unor majorități…

Complet aiurea… tocmai existența a doar trei, patru formațiuni parlamentare poate foarte ușor să ducă la adevărate blocaje … Se poate vedea cum în parlamentarismul ultimilor ani am avut parte de adevărate blocaje atunci când îi convenea unui singur om destul de puternic pentru a fi luat în seamă: Dan Voiculescu.

Erorile introduse în sistemul electoral și în legile conexe acestuia sau, măcar, care ajută la regelemantarea asigurării unor alegeri corecte și respectării egalității de șanse, practic atentază dramatic la ideea de democrație adevărată.

Mă refer de exemplu la acea Lege a Audiovizualului. Nerespectarea acesteia a dus la apariția unei aberații politice cum este Partidul Poporului Dan Diaconescu. Partid fără doctrină, partid destinat susținerii și promovării unei singure persoane și a grupului din jurul lui apărut și promovat doar la televizor deși acest lucru este ferm interzis deoarece prin prestația lui OTV îi oferă stăpânului său de facto un  avantaj pe care nici un alt candidat nu îl are… poate să își prezinte nonstop și agresiv  mesajul populist.

Doar Dan Voiculescu se mai bucură de un astfel de avantaj.

Ultina chestiune care zdrobește indeea de democrație la care mă voi referi este una legată de bani.

Pentru a se motiva faptul că se trag sfori și nu se respectă legislația fegată de finanțarea partidelor, foarte mulți spun că ”Democrația costă”.

E vărat, costă, funcționarea unui Parlament înseamnă alocarea unor sume destul de consistente.

Doar că sub această chestiune se ascune o adevărată țesătură de cheltuieli ilegale și inutile…

Începând de la autoturismele de lux pe care le folosesc parlamentarii (autoturisme care, conform foilor de parcurs și a benzinei consumate, fac ocolul româniei lunar, de câteva ori, asta deși poate nu ai ieșt  mai mult de o jumătate de oră din  garaj) sau de la cazarea de superlux de care se bucură parlamentarii, precum și de la decontarea unor sume cheltuite de parlamentari deși aceste sume ar trebui achitate din buzunarul propriu… și mergând până la influența pe care o exercită parlamentarii în schimbul unor sume colosale (sute de milioane de euro necesari la șpăguirea electorilor) sunt doar câteva urmări ale lipsei de democrație care impune existența unui sistem eficient prin care alegătorii își pot controla aleșii pentru ca aceștia să nu o ia prin arătură…

O altă urmare a faptului că democrația este cam varză la noi, neezistânt acel control minim necesar din partea electoratului duce la existența unor salarii și pensii jenante, demne de Africa și nu de Europa în care ne dăm mari că am început să intraăm.

Se spune că salariile sunt mici și în economia privată și nu doar în zona bugetară. Adevărat, dar dacă ar fi salarii mai mari la stat, privații ar trebui și eu să le mărească.

De ce ar fi interesați politicianii ca salariile să fie la limita de jos sau sub ea, socialmente acceptabilă, limită care permite cel mult o supraviețuire…?

Simplu, dacă o persoană are un venit de 2-300 de euro, poate fi șpăguit la alegeri cu o bere un mititel, o brichetă și un kil de ulei.. Cineva care câștigă 2-3000 de euro ar costa mult mai mult … Sume pe care politicianii și le-ar permite mai greu.

Da, mirabil, nu? O salarizare decentă înseamnă o democrație consolidată.

Lucrul se poate vedea dacă ne uităm pe hartă.. unde e puternică democrația? În țăti ca Germania, S.U.A. , Suedia, Elevția, Norvegia, Franța,  Regatul Unit al Marii Britanii, etc țări cu venituri mult mi mari ca la noi…

Unde e varză democrația? În țări latino americane, africane, țări din Asia sau din fosta Uniune Sovietică … țări cu venituri mici…

Un exemplu destul de interesant sunt unele țări din fosta Yugoslavie, țări venite din Comunism ca și noi… Democrția este tot mai solidă, în parale, sau tocmai datorită creșterii veniturilor, deci a nivelului de trai…

Care ar fi concluzia?

Dacă există vreuna… cred că pentru a avea o democrație reală, puternică, profundă și adevărată e nevoie de câteva principii care nu pot fi încălcate. Oricare din aceste principii, dacă nu este respectat ad literma, poate induce adevărate aberații, derapaje care duc spre ceva ce cred că nu își mai dorește nimeni: Spre dictatură.

Câteva din aceste principii ar fi:

– Existența și respectarea unui Statului de Drept puternic și funcțional și a instituțiilor aferente.

– Existența unui sistem electoral uninominal, în două (sau mai multe) tururi de scrutin fără nici un fel de liste de candidați și fără un prag electoral.

– Existența și restectarea până la virgulă a unui sistem legislativ bazat pe principii simple și neinterpretabile.

– Un control eficient și la vedere asupra aleșilor.

– Dispariția imnunităților de care se bucvură politicienii în fața legii, cu excepția cazurilor prevăzute în Constituție. Este nevoie de aceasta pentru a se respecta principiul egalității ctățenilor.

– Asigurarea unei existențe decente a populației pentru ca mituirea lor din partea politicianilor să fie cât mai grea.

Ar mai fi și altele, dar cred că acestea sunt minimale dacă avem pretenția să trăim într-o țară democrată… Dacă populațiapoporul preferă să trăiască precum o turmă… asta e din păcate… Dacă poporul preferă să accepte să fie mințit și umilit în schiml unei găleți, a unei brichete, a unui mititel ori a unei beri sau a unei sarmale… asta e … își merită soarta… e bine totuși să știe că indirect, va plăti ceea ce primeșe șpagă…

De exemplu mititelul dau berea ieftină și de proastă calitate le va plăti indirect la prețul unei porții barosane de caviar sau de șampanie Champagne Moët & Chandon ori a unei sticle de coniac Hennessy… și nu cumpărate de la alimentara din colț ci de la un restaurant de lux unde nu își va permite niciodată să cumpere măcar scobitori…

 

Casus belli: Fenechiu vrea înapoi banii dați pe șpaga electorală

”Frate Frate, da pita-i pe bani” – zice o vorbă românească.

Evenimentul Zilei zice că pe lângă multele probleme cu care se confruntă PNL, a mai apărut una.

Relu Fenechiu cere înapoi banii pe care i-a dat PNL pentru susținerea  acum trei ani a campaniei electorale.

De fapt e normal ca atunci când împrumuți pe cineva să primești înapoi banii investiți.

După ce povestea cu datoriile lui Geoană a făcut carieră, acum Relu Fenechiu s-a adresat tribunalului pentrurecuperarea banilor cu care a susținut campania lui Crin Antonescu.

Se pare că prin pușculița PNL suflă rău vântu și nu prea are de unde să plătească cei 900.000 de euro datorați.

Soluția pare a veni dintrun precedent. Se numește reeșalonare și plata în rate, și a mai fost folosită în cazul unei datorii față de familia Voiculescu ( 😀 )

Pe siteul tribunalului Iași, apare ca depus dosarul cu numărul12050/99/2011, în fapt o somaţie de plată adresată de SC LA ROCCA SRL, în calitate de creditor, către PNL, care figurează ca debitor. Potrivit Registrului Comerţului, firma are ca acţionari majoritari pe fraţii Fenechiu, unul din ei vicepreşedinte PNL şi liderul filialei judeţene Iaşi.

Mai exact, societatea lui Fenechiu cere achitarea sumei de 947.000 de euro, sumă care trebuia plătită de PNL pentru un contract de furnizare de materiale electorale.

Cu alte cuvinte, Fenechiu vrea înapoi banii investiți în șpaga electorală.

Fenechiu a declarat pentru EVZ că nu vrea să facă probleme partidului sau iubitului său conducător, Crin Antonescu (probabil la el sua referit câns spunea că nu vrea să facă probleme conducerii partidului. „Este o procedură conform căreia dacă într-o perioadă de trei ani nu se achită un debit, nu mai există, se prescrie. E o simplă acţiune pentru prevenirea pierderii acestui debit”, a explicat el.

Întrebat ce fa face, Fenechiu a spus că nu va încerca să forțeze nota. „Totuşi fac parte şi eu din partidul ăsta. Nu are nicio treabă cu domnul Antonescu. Nu mi-am propus să fac bani pe spinarea PNL. Legea mă obligă. Mă trezesc că vine domnul Blejnar şi mă întreabă: de ce nu ai plătit TVA-ul?”, a spus R.Fenechiu.

Când a fost întrebat despre ce sumă e vorba, R.F. a fost relativ evaziv precizând totuși că e vorba de o sumă de „ordinul sutelor de mii de euro”. Dacă ne uităm însă la ce fel de materiale au fost cumpărate, expresia ce pare a le încadra ar cam fi cea de „mită electorală” pe lângă obişnuitele pixuri şi brichete, PNL a folosit 214.000 de pături, 100.000 de fulare şi căciuli şi peste 50.000 de treninguri.

Totul branduit cu mesajul „Crin Antonescu, preşedinte!”. Produsele au fost distribuite în campanie populaţiei. Fenechiu susţine însă că treningurile au fost folosite de echipele de campanie. Întrebat despre destinaţia celor 200.000 de pături, care au fost îm păr ţite în judeţe electoratului, Fenechiu a pasat vina altora: „Am lucrat cu intermediari. Nu ştiu cum au fost folosite”, zice Fenechiu.

PNL s-a cam făcut că plouă în ceea ce privește datoria asta. Trezorierul PNL, Rareş Mănescu a declarat, pentru EVZ, că va purta, luni, o discuţie cu Fenechiu. “Nu am primit nicio somaţie. Să aibă linişte toţi creditorii că datoriile vor fi achitate. Din păcate nu le putem plăti imediat, oricât ne-am dori. Vom plăti cel mai probabil prin instrumentul reeşalonării”, a precizat Mănescu.

PNL a recurs la plata în rate şi pentru serviciile de 60.000 de euro ale firmei Intact, deţinută de Voiculescu. “Dânşii au înţeles că suntem de bună credinţă”, a declarat pentru Evenimentul Zilei Rareș Mănescu, arătând că plăţile către Intact continuă în prezent. PNL mai este dator cu 600.000 de euro şi către firma lui Patriciu, Odyssey Communication.

Ce e interesant după mine, ar cam fi și alt aspect pe care articolul de pe EVZ.ro nu-l atinge.

Că se fac donații către partide, eu zic că e OK atâta timp cât acestea se fac la lumina zilei.

Împrumuturile sau prestarea de servicii pe datorie către un partid mi se pare cel puțin ciudat, dacă nu chiar ilegal.

Mă întreb cum s-ar fi ramburesat aceste datorii dacă Antonescu ar fi câștigat.

Oare de ce favoruri s-ar fi bucurat Intact-ul sau familia Voiculescu în schimbul renunțării la rebusrarea banilor? Oare ce resurse i s-ar mai fi dat lui Patriciu să le vândă unor străini cum a făcut în cazul Sterling?

Oare am fi văzut acum că avem un premier numit Fenechiu și un șef la Senat numit Voiculescu?

Să fie aceasta politica bunului simț pe care ne-o fâlfâia Antonescu?

Sursa de inspirație:

EVZ.ro

 Articolul:

Crin Antonescu, dator un milion de euro la Relu Fenechiu

Autor:

Marius Vulpe

http://www.evz.ro/detalii/stiri/antonescu-dator-un-milion-de-euro-la-fenechiu-948856.html