Arhiva

Posts Tagged ‘SRI’

România – o țară de Cartea Recordurilor

14 octombrie 2018 Lasă un comentariu

România – o țară de pus în Guinness World Records

Cred că nu fac nici un fel de greșală, și nu exagerez nici un pic dacă mă gândesc că cineva ar trebui să sesizeze Guinness World Records în privința Guvernului României. Nu cred că a existat vreodată sau va exista în istoria lumii vre-un guvern care, în toată existența lui a avut un singur obiectiv, acela de a salva de pușcărie liderul partidului principal de guvernământ și încă vreo 1200 de membrii aleși ai aceluiași partid.

E greșit a se spune că Guvernul PSD, ALDE, UDMR nu a guvernat. A Guvernat, dar tot timpul a încercat doar să salveze liderul suprem al PSD și câți mai mulți membri de ”agresiunea Justiției.

În majoritatea țărilor din lume ar fi părut o demență ideea de a schimba Legile Justiției și Codurile Penale, dea face ordonanțe de urgență, de a da în jdecată Instanța Supremă doar pentru a evita niște megapenali pușcăria.

El Lider Massimo, Dragnea, ”luptătorul pentru libertate 

El Lider Massimo, Dragnea, cu un tupeu inimaginabil a asaltat cu toate armele de care dispune Justiţia cu intenţia de a scăpa de problemele penale care l-au adus la un pas de închisoare. Dacă privim retroactiv râmânem crăcănați că astea s-au putut întâmpla într-o țară membră a UE.

Nonșalant precum liderul săritorilor peste garduri ale azilelor de nebuni, penalul suprem al României, Dragnea, este nemulțumit de judecători, aceștia având nesimțirea să încerce să îi suspende un drept prevăzut între Drepturile  Omului .. Dreptul la libertate. A furat… și care e problema? Fură și alții, nu?

Se doresc judecători ”înțelegători”

Guvernul României, obedient până la paranoia liderului, a sesizat Curtea Constituțională  pe motiv că Înalta Curte nu respectă o lege modificată de majoritatea PSD-ALDE din Parlament. Legea cu pricina explică, cu hibe, modul în care se formează completele de cinci judecători de la Curtea Supremă. Unul dintre aceste complete îl va judeca definitiv pe Liviu Dragnea,  în dosarul în care a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare cu executare, iar Dragnea se teme că sentinţa va fi din nou în defavoareea sa. Drept urmare, încearcă să schimbe componenţa completului cu ajutorul Vioricăi Dăncilă şi al CCR.

Ei, dar pe lângă sesizarea către CCR, Dragnea a dat, ca în filmele cu proști, în judecată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în judecată cerând suspendarea, iar ulterior anularea hotărârii prin care s-a format completul de cinci judecători care vor hotărî soarta sa.

Codurile Penale schimbate în mijloace de protecție pentru penali

Pe de altă parte Codurile Penale au fost modificate în conformitate in dorințele Liderului Suprem și Intangibil, Codul de procedură penală a fost votat în 18 iunie de plenul Camerei Deputaţilor, în calitate de cameră decizională, fiind contestat la CCR atât de PNL şi USR, cât şi de preşedintele Klaus Iohannis. Printre cele mai scandaloase modificări impuse de noul text legislativ se numără impunerea unei perioade limită de doar şase luni de la săvârşirea infracţiunii în care să se poate efectua un denunţ, informarea în scris a inculpatului, de către procuror, în cel mult zece zile de la încetarea măsurii de supraveghere tehnică, dar şi condiţionarea arestării preventive de prezentarea unor probe sau indicii temeinice.

În Codul penal, mai multe modificări îl scapă şi pe liderul social-democrat Liviu Dragnea, condamnat la 3 ani şi şase luni pentru abuz în serviciu. Potrivit noii legi, un funcţionar poate fi acuzat de abuz în serviciu numai dacă a obţinut „pentru sine, soţ, rudă sau afini până la gradul al II-lea inclusiv, un folos material patrimonial şi prin acesta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie”. Aşadar, noua formă a textului legislativ lasă loc pentru şpăgi prin interpuşi, care nu intră în categoria rudelor. Iar Liviu Dragnea este judecat pentru un abuz în serviciu comis în beneficiul PSD, deci ar scăpa de incriminare în nouă formă.

Interceptările telefonice trebuie, uluitpr, comunicate celor interceptați

(da, asta e o chestie din filme cu hoți și milițeni)

Interceptările telefonice se practică în întreaga lume, cu acord de la judecători… multe atentate teroriste, de exemplu, fiind dejucate tocmai datorită acestor interceptări. Ei, la noi Camera Deputaţilor, cea condusă de Dragnea însuși, a adoptat miercuri, în calitate de for decizional, o iniţiativă legislativă a senatorului PSD Şerban Nicolae care prevede că operatorii de telefonie sunt obligaţi să comunice persoanelor interceptate, în termen de maximum 60 de zile, de către cine şi în ce scop sunt supravegheate. Mai exact, operatorul va trebui să transmită la cerere informaţii despre cine a solicitat interceptarea, pe ce motiv şi pentru ce perioadă. Proiectul a fost contestat de opoziţie, aceasta votând în unanimitate împotriva lui, pe motiv că legea va favoriza persoanele care au încălcat legea, permiţându-le astfel să afle dacă au avut convorbiri interceptate. În cazul în care nu va fi atacată în termen de cinci zile, proiectul va fi trimis spre promulgare preşedintelui Klaus Iohannis.

Se uită de așazisa putere a lucrului judecat. În 2006 se adopta o ordonanță de urgență de către Guvernul Cioloș, după decizia CCR, care a decuplat DNA de SRI. Practic, prin OUG 6, Guvernul a stabilit modul în care procurorii vor beneficia de tehnica SRI  în ceea ce priveşte interceptările telefonice. Orice ordonanţă de urgenţă ajunge automat în Parlament, unde trebuie să fie adoptată, modificată sau respinsă printr-o lege. În 2016, PSD, cu toate că avea majoritate în Parlament, a lăsat ordonanţa la sertar. Acum, când tema protocoalelor a izbucnit, Dragnea a cerut ca OUG 6 să fie respinsă prin lege. Însă, mai mult de atât, liderul PSD ar vrea ca efectele ordonanţei să fie abrogate retroactiv, cu scopul de a mai omorî din dosarele penale. Astfel, Dragnea i-a cerut lui Tudorel Toader ca Ministerul Justiţiei să emită un punct de vedere pe baza căruia Parlamentul nu doar să respingă prin lege OUG 6, ci să influenţeze şi cursul anchetelor, astfel încât probele obţinute de procurori pe baza OUG 6 să fie anulate. Toader a refuzat, pe motiv că „e opera Parlamentului“ să legifereze, nu a Guvernului. Decizia finală va fi luată săptămâna viitoare în Parlament. Respingerea acestei ordonanţe îl ajută poe Liviu Dragnea în dosarul TelDrum, aflat încă în ancheta DNA, unde există interceptări telefonice realizate prin intermediul SRI.

Protocoalele legale și normale considerate ilegale

Cred că mai trebuie să menționaz că, deși unii au declșarat protocoalele de colaborare între SRI și DNA drept ilegale sau neconstituționale, asta e o chestie de spus fraierilor … ceva nu poate fi neconstituțional dacă nu e declarat așa de Curtea Constituțională, or, aceste protocoale nu pot fi luate în discuție de CCR deoarece acestea sunt acte administrative care nu sunt de domeniul CCR, de asemenea, ceva poate fi ilegal doar dacă o curte a dat o sentință în acest sens, nu există nici asta.

Cei care au declarat protocoalele respective neconstituționale sau ilegale nu sunt decât niște mâncători de rahat plătiți de panalii interesați cu sume greu de imaginat pentru un amărât membru al populimii care își munește până cade în cap și plătește taxe din ce în ce mai greu de plătit.

CINE SE TEME DE BAU BAU?

Dacă m-ar întreba cineva care ar dori să facă un film biografic despre un personaj fascinant, pe cine i-aș propune ca subiect al filmului, fără ezitare, aș răspunde: Generalul Florian Coldea.

Am văzut tot felul de personaje de mâna a doua și a treia făcând tot felul de ”dezvăluiri”, unele chiar haioase, ”dezvăluiri” parțiale menite, în mințile lor de gândaci, să îi salveze de pușcăria pe care o merită pentru porcăriile pe care le-au făcut.

Spre deosebire de ei, Coldea ar putea face unele care ar zgudui din temelii adevăratul Sistem mafiot politico economic, cel care poartă vina pentru felul în care arată acum România. Ceea ce ar putea spune Coldea poate dezvălui conexiunile dintre zone care par în public dușmane, în realitate fiind doar niște interfețe prin care acest sistem reușește să stăpânească și să exploateze țara.

Acum când atacurile asupra României din zona rusească sau cea maghiară sunt tot mai puternice, a decredibiliza SRI este ca și cum ai dezbrăca țara de armură, sau i-ai opri anticorpii oferind-o pe tavă celor care vor să o vadă pulbere. Cam aceasta cred că este paradigma în care trebuie văzut termenul Iuda… Pentru a-și salva pielea mulți sunt gata să scoată România la tarabă…

Generalul Florian Coldea, Fostul prim-adjunct al SRI, a făcut referire, după audierea în Comisia de Control al SRI, la persoane care trădează interesele ţării, dând exemplu pilda lui Iuda. „Unii, în mod vizibil, practică, astăzi, acelaşi lucru cu interesele statului român”, a spus Coldea.

„În încheiere, în spiritul perioadei pe care o celebrează acum creştinii, aş vrea să reamintesc şi cred că e momentul potrivit  şi de un celebrul unui personaj biblic, al cărui nume nu aş vrea neapărat să-l dau care în urmă cu circa 2.000 de ani a trădat pentru 30 de arginţi, ce dacă ulterior l-au apucat remuşcările, lucrurile nu s-au putut repara şi răul făcut nu a putut fi rezolvat. Evident ca orice trădător, destinul lui a sfârşit tragic. Din această perspectivă constat cu îngrijorare că unii, în mod vizibil practică astăzi acelaşi lucru cu interesele statului român. O fac la vedere, extrem de vocal şi fără pic de ruşine. Ba mai mult par să-şi facă un titlu de glorie din asta, afectând instituţii fundamentale şi capacităţi democratice de apărare a statului român. Poate ar fi bine cu toţii să reflectăm la acest episod biblic şi astfel de personaje. O să revenim cu alte precizări pe măsura întâlnirilor noastre cu membrii comisiilor”.

Nu ceea ce a spus e important ci ceea ce pare a sugera că știe. Pur și simplu pare a fi arătat pisica, ”Dacă vorbesc eu vi se prăbușește întreaga   șandrama” pare a spune generalul. Și nu trebuie luat ușor. dacă ne uităm la televiziunile obediente penalilor vedem o isterie greu de imaginat.

HOPAAA ! Băsescu se declară șocat …

Fostul preşedinte Traian Băsescu a declarat, cu privire la trădătorii de ţară, amintind de pilda lui Iuda, reprezintă o ameninţare gravă şi este cel puţin o declaraţie neinspirată. (I-auzi frate … culmea e că declarația a făcut-o la România TV )

„Sincer, m-a şocat pur şi simplu povestea cu Iuda. Nu cred că este o afirmaţie responsabilă. În primul rând e o ameninţare pe care o putea utiliza serviciul împotriva lor. Pe mine pur şi simplu m-a şocat ultima afirmaţie a lui Coldea. Dacă are ceva de spus să spună public: domnule, l-am avut ofiţer pe X, Y, Z, care au încălcat şi au vorbit public. Nu ştiu (dacă era Ghiţă – n.r.), n-aş vrea să speculez, dar cred că că a fost prost sfătuit pentru ieşirea publică. Finalul declaraţiei lui Coldea m-a stupefiat. Ea e o ameninţare pentru cei care au vorbit acum şi pentru cei care vor vrea să mai vorbească. Da (le mai poate face rău celor care vor să vorbească – n.r.), pentru că nu a fost singur în SRI” … „Ceea ce îmi arată că nu are statura unui mare ofiţer de informaţii cum a ajuns, din păcate”, a mai spus fostul preşedinte.

Horia Georgescu, fostul şef al Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI)  întrebat fiind dacă afirmaţiile lui Florian Coldea legate de persoane care trădează interesele ţării, dând exemplu pilda lui Iuda, reprezintă o ameninţare:

„Poate fi interpretată de cine o percepe. Fiecare cu Evanghelia lui. (..) Fiecare crede ceea ce citeşte şi la ce dimensiune a avut acces la informaţii. Aceste audieri în comisia SRI sunt absolut normale şi aş face o paralelă cu două evenimente sau situaţii la nivel global: Mani Pulite şi interogatorii extinse ale CIA după evenimentul din 9 septembrie 2001. După toată această operaţiune de combatere a terorismului la nivel global au urmat ani de anchete. Toată această dilemă pleacă de la protocoale. Trebuie analizate. Părerea mea e că o poate face doar CCR şi CSM, dar cu intervenţie mult mai redusă”.

Oare, când se vorbește în acest caz, prin cuvântul ”amenințare” să înțelegem că niște eventuale dezvăluiri din partea generalului Coldea ar putea devoala anumite legături cel puțin imorale care ar arăta că infecția ce sufocă România are rădăcini protejate de omerta ce domnea în România?

Oare de ce se opăresc atât de tare cei care ridicau în slăvi dezvăluirile făcute de Ghiță sau Andronic la gândul că ar putea vorbi Coldea? Se tem oare că se va vedea ața albă cu care le sunt cusute minciunile?  

Cătușele … dispozitiv pentru împrospătarea memoriei. Întrebări pentru Ion Cristoiu

 

Sebastian Ghiță, Dan Andronic, Traian Băsescu, Elena Udrea, Alina Bica, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta etc… niște nume cunoscute. Care ar fi legătura dintre ele?

Ei precum și alții brusc au început să își amintească de legături cel puțin suspecte între SRI și DNA, toți văzând-o pe Codruța Kovesi ca un adevărat balaur a României, o femeie care se ocupă cu tot felul de lucruri ascunde și nocive, cu tot felul de lucrături menite să îi bage pe ei sau pe rudele lor apropiate la închisoare. Ingratitudinea supremă a șefei DNA fiind că unii din cei pomeniți ar fi făcut-o ceea ce e.

Interesat este că toți aceștia au început să își amintească de episoade  incriminatoare pentru doamna Kovesi după ce au simțit aroma cătușelor. Da cătușele fiind un fel de lecitină că îți vine să te întrebi dacă nu cumva acest tratament ar trebui aplicat tuturor uitucilor. le pui cătușe și hop, își amintesc și câte fire de păr avea mama lor pe sâni când îi alăpta.

Nu știu dacă e adevărat ceea ce spun acești oameni, facă doamna Kovesi o fi chiar atât de nocivă, ceea ce este evident este că așa zisele informații incriminatoare nu aveau cum să le afle doar după ce au auzit sunetul cristalin și rece al cătușelor. Nu cumva, pe faptul că dețineau respectivele informații care lor li se par senzaționale, se bazau ei crezând că astfel aveau o protecție în caz că le venea rândul să dea socoteală pentru diferite ilegalități comise?

Ce mai pare a nu fi tocmai în regulă este că toți încearcă să fac respectivele informații să ajungă la publicul larg și nu la organele statului care ar putea lua măsuri … Oare de ce de câte ori aud astfel de ”dezvăluiri” am senzația că nu îmi sunt adresate mie ci tocmai doamnei Kovesi ori altora ce ar putea avea de suferit dacă spusele lor sunt luate în serios pe principiul ”dacă nu mă scăpați de pușcărie vă trag după mine”?

Casetele lui Ghiță, articolele lui Andronic, declarațiile lui Udrea, Bica, Băsescu, Tăriceanu, Ponta de pe la televiziuni sunt mai mult decât dubioase dacă ne gândim că primii doi controlează de facto instituțiile media unde apar, ultimii dând dovadă realmente de disperare de vreme ce televiziunile unde apar mai nou sunt exact cele care, înainte și după ce apar ei îi umplu de toate zoaiele din lume. 

De ce ar lua cineva în seamă casetele lui Ghiță dacă el nu avea rectitudinea de a le face publice decât după ce a fugit? De ce ar lua în seamă cineva serialul lui Andronic dacă ține ascunse exact numele esențiale? De ce ar trebui luate în seamă declarațiile celorlalți dacă interlocutorii din studio nici măcar nu se șterg pe bot de rahatul încât în ceea ce-i privește?

Cum se numesc de fapt așa  zisele dezvăluiri ale celo pomeniți? Cum altfel decât șantaj? 

 Cred că ar trebui ca CNA să ia măsuri împotriva celor care iasă cu acuzații de genul ”știu eu că…” dacă nu prezintă și dovezi …

Spun că le vor prezenta la Procuratură sau în instanță … cândva între Calendele Grecești Sfântul Așteaptă…   Au de făcut dezvăluiri? Foarte bine, să le facă, sub semnătură acolo unde trebuie … nu la televizor sau în ziarele care nici ele nu mai au de multă vreme vreo credibilitate ..

Nu ia CNA măsuri? Foarte bine .. să fie anchetați membrii CNA pentru a se vedea de ce nu își fac treaba. Să le fie monitorizate averile… unele au cam crescut ca Făt Frumos …

= = = = =

Cumva legat de acest subiect, Ion Cristoiu a scos pe piață ca mare găselniță așa zisul ”binom”, colaborarea dintre SRI și DNA …

Deși am tot întrebat, comunistul (cum își zice cu mândrie) din Găgești nu a răspuns niciodată… nu cumva SRI și DNA sunt instituții ale statului român și ESTE DE DATORIA LOR SĂ COLABOREZE?

Dacă, printr-o minune, Ion Cristoi ajunge să vadă acest text, l-aș ruga să răspundă la două întrebări:

  1. Tovarășe găgeștean, ai avut vreodată, măcar o amărâtă de secundă, tupeul intelectual de a te gândi să denumești ”binom”, ”trinom” sau cum dorești colaborarea dintre CIA, FBI sau alt serviciu secret american pe de o parte și Justiția Americană pe de cealaltă? 
  2. Dacă nu cer prea mult, poți defini cuvântul ”binom” Dicționarului Explicativ al limbii române?

Sincer să fie, senzația mea extrem de puternică este că răspunsul e negativ la ambele întrebări iar explicația constă în dependența unul fost jurnalist de apariția în public, cam ca la o fostă starletă porno expirată.

PA

SUPERTARE … jurnalistul Cornel Ivanciuc, colaborator al Securității îl dă în gât la B1tv pe ofițerul acoperit al SRI, Premierul Sorin Grindeanu

Ce ciudată e lumea asta… Foștii colaboratori ai Securității îi dau în gât pe ofițerii acoperiți ai SRI.   Astfel, jurnalistul Cornel Ivanciuc colaborator al securității (dat afară de la Academia Cațavencu pentru că a fost nesincer față de Senatul ”Academiei Cazavencu”) îl dă în gât la B1 TV pe ofițerul acoperit al SRI, Premierul Sorin Grindeanu …

Hehehe …  supertare … 

În cadrul emisiunii Dosar de Politician, realizată de Silviu Mănăstire, jurnalistul Cornel Ivanciuc a dezvăluit că premierul Grindeanu este ofițer acoperit al SRI. 

„În urmă cu două săptămâni mi s-a confirmat de la Timişoara, dintr-un mediu foarte solid şi informat, că Sorin Grindeanu este ofiţer acoperit”, a declarat Ivanciuc tot el afirmând că numirea lui Gabriel Stătescu la cabinetul premierului fiind o datorie mai veche plătită de Grindeanu către fostul general de brigadă al SRI.

Același general aflându-se și în spatele numirii lui Grindeanu ca  ministru al comunicaţiilor în guvernul lui Victor Ponta.

Interesant este faptul că, deși Ivanciuc trece drept un jurnalist bun, uneori uimitor de bine informat, a uitat, legat de relația dintre Ponta și Grindeanu că mama Dacianei Sârbu (soția lui VictorPonta) este soră cu mama lui Sorin Grindeanu… Ponta l-a făcut deputat pe Grindeanu și apoi ministru. Primul lider de filială care l-a trădat pe Ponta a fost Grindeanu… hehehe …

În fine… Nu știu de ce, dar parcă îmi tot răsună în cap o întrebare. Oare Ivanciuc ăsta nu e cam prea informat în unele chestiuni și cam neinformat în altele? Așa o fi având misiunea să fie? Pentru că nici dumnealui nu are un trecut de fată mare mediatică….
Este un fost colaborator al Securității. 
În 2012, Înalta Curte de Casație si Justiție a hotărât irevocabil, că jurnalistul Cornel Ivanciuc, fostul șef al Departamentului de Investigații de la „Academia Cațavencu”, a colaborat cu fosta Securitate, judecătorii respingand recursul său fata de decizia instanței inferioare.
Secția de contencios administrativ și fiscal a ICCJ  recursul făcut de publicist împotriva deciziei Curtii de Apel București și, prin aceasta, instanța a admis acțiunea Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS), confirmând astfel că Ivanciuc a fost colaborator al fostei Securități.
În toamna anului 2010 Curtea de Apel București a respins contestația făcută de Ivanciuc împotriva deciziei Colegiului CNSAS care constata calitatea sa de fost colaborator al Securității, instanța insușindu-și astfel decizia instituției.
După ce a revăzut notele informative pe care le-a semnat pentru fosta Securitate in anii ’80, Cornel Ivanciuc, Seful Departamentului de Investigatii de la revista „Academia Catavencu” și-a studiat dosarul de la CNSAS, fără să fi fost chemat oficial la audieri, a povestit cum a ajuns informator plătit al Securitatii într-un interviu prezentat pe larg de „Cotidianul”, ziar care face parte din trustul lui Sorin Ovidiu Vîntu, împreuna cu „Academia Catavencu” și alte publicatii. Ivanciuc sustine că a fost șantajat pentru că facea parte dintr-o sectă baptistă și apoi pentru că s-a înhaitat cu niște „băieti răai”, care au comis mai multe furturi.
La o ancheta a Miliției, numele sau a fost dat in vileag pentru complicitate, iar el a fost condamnat un an si doua luni la locul de munca. „Eu ma duceam la el (securistul fabricii – n.a.) în birou și dadeam o turnatorie. M-a plătit. Era o suma absolut infima, derizorie, 100-200 de lei”, a declarat Ivanciuc.
Jurnalistul Cornel Ivanciuc va scrie la ziarul „Ziua”, după ce a fost exclus din redactia săptămanalului „Academia Cațavencu” de catre Senatul publicatiei, ca urmare a colaborarii lui cu fosta Securitate. Potrivit „Academiei Catavencu”, Ivanciuc și-a dat demisia din functia de sef al Biroului Investigatii și va inceta să mai scrie în săptămânal.
În material se spune că motivul îl reprezinta „colaborarea lui cu fosta Securitate într-o măsura mai mare decât a declarat în 1995”. „Cornel Ivanciuc a fost asumat de colegi timp de 12 ani, dar, ca urmare a noilor informatii apărute recent, Senatul „Academiei Catavencu” a decis că el nu mai poate face parte din redacție”, se mai arăta în textul amintit.
Contactat de presă, Doru Bușcu, membru al Senatului Academiei Cațavencu, a explicat excluderea lui Ivanciuc din redacție, la 11 ani dupa ce șeful de la investigații recunoscuse colaborarea cu Securitatea, prin prisma faptului că în ultimele luni au apărut informații noi, pe care Senatul ”Academiei Cațavencu” nu le știa.
Ivanciuc a acordat în urma cu aceva vreme un interviu ziarului Cotidianul, în care a dezvăluit detalii despre colaborarea sa cu Securitatea. Bușcu mai spune ca decizia Senatului a venit la mai multe luni de la interviu, deoarece subiectul excluderii (Ivanciuc) a fost îndelung dezbătut de echipa de la Academia Cațavencu.
Citește și interviul dat de Cornel Ivanciuc:Am turnat si am fost platit de Securitate

Melania Cincea: ”Cel puţin interesantă este, însă, decizia judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie… a respins… cererea de arestare preventivă, … ”

29 decembrie 2016 2 comentarii

Deși Sebastian Ghiță este un personaj ciudat, îmbogățit din relația cu serviciile secrete, reușește să se facă de râs ca un tembel care nu înțelege că nu mai are nici o valoare cuvântul său. 

Aruncând tot felul de acuzații nedovedite după ce a promis că va arăta el știe ce lucruri devastatoare nu face decât să ne arate cât de limitat este modul său de a gândi…

Oare este ceva mai penibil decât că, încercând să arate de exemplu  că doamna Kovesi s-a compromis întâlnindu-se cu el, cu Dâncu, cu Ponta sau cu alții de fapt arată că el însuși și cei de care zice sunt mult mai murdari decât ne putem imagina. Cam ca năroada aia care se simția jignită de Băsescu pentru faptul că i-a spus țigancă, inconștient ea subliniind că a fi țigan era ceva degradant …

În fond, poate e mai bine așa, cu fiecare apariție Ghiță reușind doar să stârnească și mai rău pe cei care îl vor în cătușe și zeghe după trainece gratatii de oțel.

Nu am nimic cu el, dar, aroganța și comportamentul său de a fugi și a se ascunde de unde scuipă și mușcă sperând, Dumnezeu știe ce, nu fac decât să îi netezească drumul spre pușcărie și șansa de a beneficia de clemență când va fi judecat, să scadă.

Din acel Sebastian Ghiță sigur pe el și pe relația cu SRI nu a mai rămas aproape nimic … un fel de zombi cu mișcări greoaie…

Dacă se întâmplă să citească aici,  îi recomand cu toată onestitatea:

”Predă-te omule pentru că nu faci decât să îți înrăutățești situația. Altfel relația cu SRI te va duce acolo unde l-a dus pe Condrea … la loc cu verdeață și multă liniște. De acolo nu mai ieși, de la pușcărie da. Ești tânăr.. mai poți avea un viitor. Încercând să șantajezi cu pseudodezvăluiri nu rezolvi nimic. Dezvăluirile sunt efciente doar dacă le faci în fața autorităților. Nu vei putea să fii un fugar tot restul vieții. Aia nu e viață.”

Ghiță, nu mai vine la portiță

Ghiță … nu mai vine la portiță 

Ghiţă, un fel de Frankenstein al sistemului

Fostul deputat PSD Sebastian Ghiţă, fost membru al Comisiei parlamentare de control al SRI, ţine în şah instituţii-pilon ale statului. O parte foarte mare a culpei pentru situaţia în care s-a ajuns le revine celor care l-au propulsat în postura din care, acum, îi ţine în şah. Făcând din el un fel de Frankenstein al sistemului.

melania-cinceaDe mai bine de o săptămână, fostul deputat PSD Sebastian Ghiţă, fost membru al Comisiei parlamentare de control al SRI, ţine în şah instituţii-pilon ale statului: DNA, Curte Supremă de Justiţie, Minister de Interne, prin Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră, şi, prin ricoşeu, SRI. Ba mai şi sfidează, apărând, pe televiziunea proprie, într-o înregistrare ce se vrea un fel de GhiţăLeaks, în care face KO conducerile SRI şi DNA.

La mai mult de o săptămână de când a dispărut – scăpat de sub observaţie şi control exact în prima zi în care rămăsese fără imunitate parlamentară, în timpul unei misiuni de filaj care a succedat o sindrofie oficială a SRI, la care fusese invitat – nimeni nu ştie unde este. Şi nimeni nu are explicaţii oficiale pentru ceea ce s-a întâmplat. Asta, deşi în momentul în care i s-a pierdut urma, Sebastian Ghiţă se afla sub control judiciar şi cu interdicţia de a părăsi ţara, într-un dosar al DNA Ploieşti, în care este judecat pentru fapte de corupţie, alături de foşti granzi din fieful său – foşti capi ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ai Poliţiei judeţene şi DGA Prahova.

Ministerul de Interne – în subordinea căruia se află, via Poliţia Română, Direcţia Operaţiuni Speciale, care l-a avut pe Sebastian Ghiţă sub filaj şi l-a pierdut în negura nopţii, după sindrofia SRI – este in silenzio stampa. Asta, deşi este o săptămână de când ministrul Dragoş Tudorache i-a cerut şefului Poliţiei Române, “de urgenţă”, o anchetă internă referitoare la modul în care au acţionat poliţiştii, precum şi în privinţa cooperării interinstituţionale a DOS. Dar, probabil, “urgenţa” e percepută într-un fel de ministrul de Interne, şi în alt fel, de şeful Poliţiei Române. Sau poate că ministrul fiind pe picior de plecare, cuvântul acestuia nu mai are nicio relevanţă pentru cei care, până mai ieri, îi făceau temenele.

Nu este cunoscut nici punctul de vedere al Poliţiei de Frontieră, instituţie aflată tot în subordinea MAI. Responsabilă pentru o eventuală fugă din ţară a lui Sebastian Ghiţă. Potrivit Codului de Procedură Penală, în cazuri de interdicţie de a părăsi ţara, Poliţia de Frontieră primeşte o copie a acestei decizii, fiind obligată să dispună darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.

SRI – al cărui om ar fi Sebastian Ghiţă, potrivit unor canale media, care îl dau ca ofiţer acoperit – nu se propunţă oficial. Pentru că, după decizia CCR din februarie anul acesta, nu mai are cadru legal să pună în executare mandate de supraveghere tehnică decât în dosare de siguranţă naţională. Or, cel în cauză e un “banal” dosar de corupţie. Aşa că nu ştim dacă şi ce ştie acest serviciu de informaţii despre acest caz.

Cel puţin interesantă este, însă, decizia judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Decizie care, în baza probelor prezentate de procurori ai DNA – unele fiind articole de presă… –, le-a respins acestora cererea de arestare preventivă, menţinând doar interdicţia de a părăsi ţara. Anterior acestei decizii, surse judiciare, citate de presă, indicau – şi e greu de înţeles de ce doar presei şi nu şi instituţiilor statului care au nevoie de aceste informaţii –, că Sebastian Ghiţă ar fi părăsit România. Or, dacă Sebastian Ghiţă nu mai e în România, această sancţiune nu mai are niciun efect. În plus, ipotetic, acesta ar putea reveni în ţară după prespcripţia faptelor. Timp în care, pe numele său nefiind emis vreun mandat de arestare în lipsă, nici nu va fi deranjat de cineva.

O parte mare a vinii pentru situaţia în care s-a ajuns acum o au cei care l-au propulsat pe Sebastian Ghiţă în această postură. Aducându-l din postura unui om de afaceri din provincie, absolvent al unei facultăţi de Management în cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze Ploieşti, în politica mare, de-a dreapta staff-ului PSD. Apoi, în poziţia influentă de membru al Comisiei parlamentare de Control al SRI. De patron sau dirijor din umbră al unor afaceri de milioane de euro din contracte cu statul, cu servicii de informaţii. Cei care l-au propulsat în această postură din care, acum, îi ţine în şah şi-şi bate joc de instituţii ale statului, au făcut din el un fel de Frankenstein al sistemului. Scăpat acum de sub controlul “părinţilor” săi, prin puterea pe care aceştia i-au dat-o în mod iresponsabil.

Autor:

Articol publicat şi în

TIMPOLIS și PUTEREA A CINCEA

Dedicație pentru Sebastian Ghiță: 

.

.

SORINA MATEI: ”Sebastian Ghiţă a fugit din România!” … ”Cum a dispărut Sebastian Ghiţă” … ”Sebastian Ghiţă a făcut pipi pe tot statul român.” … ” Generalul Florian Coldea ori aduce fugarul în faţa Justiţiei, ori îşi prezintă demisia”

24 decembrie 2016 Lasă un comentariu

NOTĂ ANTESCRIPTUM:

Cândva citeam un interviu cu un inițiat în chestiunile legate de serviciile secrete. Am reținut, aproximativ: ”Din relațiile cu un seviciu secret care se respectă se poate ieși într-un singur fel: cu picioarele înainte. Fie prin moartea naturală când Moșul cu Barbă vrea să te adune de prin lume, fie când se dorește să ți se închidă gura definitiv.

Nu vreau să cobesc nimic, și sper ca Sorina Matei să aibă dreptate când spune că Ghiță ar fi plecat în străinătate, dar, în linii mari, între cazul Hexi Pharma – Coldea  și cazul dispariției lui Sebastian Ghiță mi se par evidente niște jaloane. Ambii s-au îmbogățit și au căpătat influiență prin colaborarea cu SRI, ambii știau lucruri care puteau zgudui rău de tot acest serviciu, ambii au ajuns la un moment în care puteau scăpa ușor dacă ”vărsau” ce știau din bucătăria internă a SRI și despre personaje cu greutate. 

Sebastian Ghita

Dacă nu venea Liviu Dragnea cu propunerea lui de premier care a atras atenția întregii suflări mioritice cam cu ar fi atras privirile Mădălina Ghenea dacă se plimba prin curtea unei mănăstiri de taici stătuți doar cu șlapi și cercei, subiectul vedetă al acestei perioade ar fi fost, clar, dispariția ca măgaru-n ceață a lui Sebastian Ghiță.

Pe scurt, Ghiță mergea așa, ca la primblare cu otomobilul cu vreo 200 km/h cu caralii de la Direcţia de Operaţiuni Speciale lipiți de el cam ca și coada de bucile râmătorului … la un moment dat dubița celor de la DOS e blocată (hehehe) de o altă mașină și până iasă ”specialiștii” de la DOS din  această situație, pa și pu … Ghiță era departe.

Bineînțeles că filajul continuă, oamenii de la DOS se duc acasă la Ghiță, văd mașina acestuia parcată acolo, deci, deduc că omul o fi acasă și doarme.

A doua zi se dezmedicesc filangii … Ghiță nicăieri …

N-am auzit să se întrebe cineva cine draq o fi ăla/ăia din mașina care a blocat duba DOS. Probabil s-o fi aflat că erau niște băieți de pe la SRI unde Ghiță era/este trecut ca și ofițer acoperit.

Ca un fel de rezumat, pe 31 Martie 2016, DNA Prahova a dispus măsura controlului judiciar pe o cauţiune de 13 milioane de euro în privinţa lui Sebastian Ghiţă, în dosarul Tudose (acuzat de date de mită, şantaj, două infracţiuni de folosire în mod direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, cumpărare de influenţă şi conducere fără permis). Este vorba de dosarul în care nu s-a obţinut avizul Parlamentului pentru reţinerea şi arestarea lui preventivă.

Pe 16 Decembrie 2016,  ÎCCJ admite cererea inculpatului Sebastian Ghiţă de modificare a obligaţiilor din conţinutul măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, în sensul înlăturării interdicţiei de părăsire a teritoriului României, fără încuviinţarea organului competent; Decizie care a avut drept de contestaţie în 48 de ore de la comunicare (până pe 18 Decembrie 2016), nu a fost definitivă, deci nu opera imediat, însă, contestaţia a fost formulată de DNA Prahova imediat, pe 16 Decembrie 2016, când faxul respectiv al DNA Prahova a ajuns la ÎCCJ.

Contestaţia e înregistrată la ÎCCJ pe 19 Decembrie şi abia pe 22 decembrie procurorii au obţinut motivarea instanţei la decizie. Contestația se va judeca pe 13 Ianuarie, la completul de fond. Decizia instanţei nefiind definitivă, motiv pentru care Sebi Ghiță și-a anunțat pritenii că  nu  mai are nicio interdicţie de a părăsi România.

La 19 Decembrie 2016 (luni), Ghiţă se prezintă la IPJ Prahova pentru  controlul judiciar, în aceeași zi  IPJ Prahova îi comunică telefonic  să se mai prezinte odată la IPJ Prahova pentru a i se înmâna copia deciziei ÎCCJ.

Ghiță se prezinyă în aceeași zi, la înmânarea deciziei, lui Sebastian Ghiţă i s-a adus la cunoștiință că hotărârea nu este definitivă, că interdicţia de a părăsi România e în vigoare şi operează. De precizat că în computerele IPJ Prahova nu există nicio modificare a măsurii controlului judiciar pentru Sebastian Ghiţă, în sensul înlăturării interdicţiei de a părăsi România.

Tot pe data de 19 Decembrie 2016, Direcţia de Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei  a primit de la DNA Ploieşti o ordonanţă de supraveghere şi monitorizare în ce-l priveşte pe Sebastian Ghiţă. Mandat care a fost pus în executare.

În seara lui 19 Decembrie 2016, după recepţia SRI (pe la 21.00), DOS a efectuat operaţiuni de filaj şi supraveghere în ce-l priveşte pe Ghiţă.

Însă este neclar dacă pe traseul Bucureşti-Ploieşti, cu 200km/h, fiind blocaţi şi de o maşină, DOS l-a pierdut  pe Ghiță în acel moment, sau anterior, undeva pe drum.

Pe 21 Decembrie 2016, DNA l-a citat pe Sebastian Ghiţă în calitate de martor în dosarul Ponta-Blair dar s-a prezentat avocatul său care a spus că nu ştie unde este, motiv pentru care DNA Ploieşti a emis mandat de aducere pe numele lui Ghiţă şi IPJ Prahova dar şi IGPR au început operaţiunile de căutare; a fost căutat la 8 adrese, a fost informat DNA Ploieşti şi toate celelalte autorităţi că Sebastian Ghiţă nu e nicăieri.

Pe 22 decembrie 2016 Parchetul General emite încă un mandat de aducere a lui Sebastian Ghiţă, şoferul său este audiat de IPJ Prahova, la Poliţia de Frontieră nu apare că Sebastian Ghiţă a ieşit din România, DNA Prahova a informat ÎCCJ că Sebastian Ghiţă a încălcat controlul judiciar iar abia după emiterea unui mandat de arestare pe numele lui Sebastian Ghiţă acesta poate fi dat în urmărire naţională şi prin Interpol.

Da, ca în filmele de acțiune.

Cred că trebuie neapărat să precizez că pentru a scrie povestea de mai sus am folosit ca sursă de informare, un articol al jurnalistei Sorina Matei față de care am un respect deosebit și față de care, nu odată, mi-am exprimat admirația.

Articolul se numește: Sebastian Ghiţă a fugit din România! Procurorii DNA reconstituie la această oră traseul şi constituie un dosar penal de fugă din ţară și a fost publicat pe siteul jurnalistei  la data de 21 decembrie 2016.

Dealtfel, acest articol împreună cu încă două, ultimele publicate pe siteul Sorinei Matei legate de acest subiect, pot fi citite mai jos.

Înainte de ura cititorului lectură plăcută, îi recomand să caute pe siteul Sorinei Matei și alte articole referitoare la Sebastian Ghiță și nu pot decât să îmi exprim iar admirația pentru perseverența de care jurnalista dă dovadă cu fiecare literă pe care o scrie. 

Sebastian Ghiţă a fugit din România! Procurorii DNA reconstituie la această oră traseul şi constituie un dosar penal de fugă din ţară

UPDATE. În acest moment, surse rândul apropiaţilor lui Sebastian Ghiţă susţin că fostul deputat încă de vineri, 16 Decembrie 2016, ar fi mărturisit prietenilor săi că nu mai are nicio interdicţie de a părăsi ţara, că „nu ar mai avea nicio problemă legală” în acest sens, că beneficiază de paşaport diplomatic, iar apropiaţii săi cred/speră că „problema se va lămuri în curând„. Asta în timp ce autorităţile române susţin că Sebastian Ghiţă ar fi rămas cu o interdicţie de a părăsi România în unul din dosarele aflate pe rolul instanţei, că fostul deputat s-a prezentat luni, pe 19 Decembrie 2016, la Poliţie, fiind sub măsura controlului judiciar, şi că în mod legal şi aşa cum era stabilit, urma să se mai prezinte miercurea viitoare, pe 28 Decembrie 2016, tot la Poliţie pentru verificarea controlului judiciar.

UPDATE. România nu are tratat de extrădare cu Republica Turcia, însă există o convenţie bilaterală în baza căreia S. Ghiţă, în cazul în care se mai află pe teritoriul statului turc, ar putea fi trimis în România, ca în cazul baronului PSD condamnat, Nicuşor Constantinescu.

sorina-mateiFostul deputat, Sebastian Ghiţă a fugit din România şi s-ar afla probabil în Turcia, arată date din rândul autorităţilor care susţin că în acest moment orice fel de informaţii trebuie tratate cu rezervă. Potrivit unor surse, Sebastian Ghiţă ar fi părăsit România acum două zile, luni, 19 Decembrie 2016, iar ultimul semnal pe telefonul mobil pe care obişnuia să-l folosească Sebastian Ghiţă datează din acea zi, de la ora 23.05. Tot la acea oră, Sebastian Ghiţă ar fi trebuit să aibă şi o intervenţie televizată în studio, la postul România TV, intervenţie care nu a mai avut loc.

Luni, 19 Decembrie 2016 este şi ultima zi când Sebastian Ghiţă a avut imunitate parlamentară, în următoarea zi, marţi,  expirând mandatul Legislativului 2012-2016. Potrivit declaraţiilor publice făcute în această după amiază de Daniel Savu, un apropiat al lui Sebastian Ghiţă, fostul deputat a fost văzut ultima oară, tot luni, în jurul orei 23.00, după ce a participat la o recepţie oferită de Serviciul Român de Informaţii cu ocazia terminării mandatului comisiei de control parlamentare asupra SRI, comisie din care au făcut parte atât Sebastian Ghiţă cât şi Daniel Savu. Daniel Savu susţine că Sebastian Ghiţă nu avea interdicţie de a părăsi România şi Ghiţăpoate o fi pe undeva, poate are o problemă de sănătate„.

Alte surse susţin că recepţia oferită de SRI a avut loc într-adevăr, luni, la ora 19.00 şi a durat până înspre ora 21.00, locaţia a fost una dintre vilele de protocol ale SRI din Bucureşti, Sebastian Ghiţă a venit ultimul dintre membrii comisiei la acea întâlnire şi a avut un comportament obişnuit. Potrivit surselor, Sebastian Ghiţă ar fi discutat cu toţi membrii comisiei, discuţiile ar fi fost axate atât pe activităţile comisiei parlamentare de control cât şi pe buget, iar Sebastian Ghiţă nu ar fi purtat discuţii separate cu conducerea SRI, nici cu directorul SRI, Eduard Hellvig şi nici cu prim adjunctul SRI, generalul Florian Coldea.

Surse din rândul procurorilor susţin că Sebastian Ghiţă avea interdicţie de a părăsi teritoriul naţional, fusese dat în consemn la frontieră şi se afla şi sub măsura controlului judiciar dispusă de către judecători.
Cu toate acestea, autorităţile române susţin că singura instituţie care ar fi putut să
aibă metode specifice de supraveghere tehnică pe Sebastian Ghiţă şi de filaj era Direcţia de Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Române, aflată la dispoziţia Parchetului, însă nu este clar până în acest moment dacă Direcţia de Operaţiuni Speciale a avut şi mandat pentru asta, rolul DOS fiind acela de punere în execuţie la cerere
. DNA nu ar fi dispus de capabilităţile tehnice pentru suport informativ, tactic operaţional şi tehnic operativ pentru supravegherea şi monitorizarea lui Sebastian Ghiţă iar Serviciul Român de Informaţii nu ar fi avut pârghiile legale pentru astfel de demersuri.

În cazul în care Sebastian Ghiţă s-ar mai mai afla pe teritoriul statului turc, şi în cazul în care de acolo nu a parcurs un alt traseu, autorităţile susţin că nu ar fi cu totul  imposibilă aducerea sa în ţară, chiar dacă formalităţile de extrădare sunt destul de îngreunate însă cooperarea dintre cele două state în această materie este una destul de bună.

În tot acest context, este de menţionat că un alt apropiat al lui Sebastian Ghiţă, Liviu Mircea Uruc, arată pe contul său de socializare de pe reţeaua Instagram că, de două zile, s-ar afla pe teritoriul statului Israel. Liviu Uruc nu a dorit să precizeze dacă este sau nu însoţit de Sebastian Ghiţă, nu a răspuns la mesaje, iar în urmă cu 6 zile a postat pe aceeaşi reţea de socializare mesajul „Fuck it. I’m leaving” .

Astăzi, mai bine de 6 ore, IPJ Prahova a încercat să-l depisteze pe Sebastian Ghiţă raza judeţului Prahova, având la bază un mandat de aducere emis de DNA Ploieşti iar, în cooperare cu alte structuri, IGPR a încercat localizarea lui Ghiţă şi în alte zone din ţară. Până la această oră însă (n.m.20.30), toate măsurile rutiere şi specifice unui astfel de demers au eşuat. Sebastian Ghiţă nu a fost găsit la domiciliul său, nici la prietenii săi, nici în locurile pe care le frecventează, familia sa nu are detalii de mai mult timp despre Sebastian Ghiţă, aşa cum au susţinut că nu au nici avocaţii săi care s-au prezentat astăzi la DNA Prahova.

Sebastian Ghiţă este dat în consemn la toate subunitățile din județul Prahova iar surse susţin că în zilele următoare, dacă nu va fi găsit, va fi dat în căutare prin Intepol. La această oră, autorităţile refac traseul fugii din ţară al lui Sebastian Ghiţă şi clarifică responsabilităţile legale în acest caz, Sebastian Ghiţă cel mai probabil urmând să aibă şi un al cincilea dosar penal de fugă din ţară, după cele patru pe care le are deja, în două dintre speţele de corupţie Sebastian Ghiţă fiind trimis în judecată.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  21 decembrie 2016

Cum a dispărut Sebastian Ghiţă de sub nasul autorităţilor române

Pe 31 Martie 2016, DNA Prahova a dispus măsura controlului judiciar pe o cauţiune de 13 milioane de euro în privinţa lui Sebastian Ghiţă, în dosarul Tudose, în care este acuzat de date de mită, şantaj, două infracţiuni de folosire în mod direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, cumpărare de influenţă şi conducere fără permis, dosar în care nu s-a obţinut avizul Parlamentului pentru reţinerea şi arestarea lui preventivă.

Încă din 31 Martie 2016, ÎCCJ a menţinut măsura controlului judiciar, IPJ Prahova a pus în aplicare controlul judiciar în ce-l priveşte pe Sebastian Ghiţă iar Poliţia de Frontieră a fost informată că Sebastian Ghiţă are interdicţie de a părăsi România.


Vineri, 16 Decembrie 2016, judecătorii ÎCCJ au admis cererea inculpatului Sebastian Ghiţă de modificare a obligaţiilor din conţinutul măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, în sensul înlăturării interdicţiei de părăsire a teritoriului României, fără încuviinţarea organului competent
. Decizia a avut drept de contestaţie în 48 de ore de la comunicare (18 Decembrie 2016), nu a fost definitivă şi ca atare, nu opera imediat, însă potrivit unor surse judiciare, contestaţia a fost formulată de DNA Prahova imediat, tot pe 16 Decembrie 2016, când faxul DNA Prahova a ajuns la ÎCCJ. În sistem, contestaţia este înregistrată la ÎCCJ pe 19 Decembrie şi abia astăzi procurorii au obţinut motivarea instanţei la decizie. Judecata contestaţiei are termen la ÎCCJ pe 13 Ianuarie 2016, la completul de fond, la ora 9.00. Decizia instanţei nu era definitivă. Acesta este motivul pentru care Sebastian Ghiţă a mărturisit apropiaţilor săi că nu ar mai avea nicio interdicţie de a părăsi România.

Luni, 19 Decembrie 2016, la ora 10.30, Sebastian Ghiţă s-a prezentat la IPJ Prahova pentru verificarea controlului judiciar şi tot luni, după ce a fost comunicată decizia instanţei de fond, IPJ Prahova i-a comunicat telefonic lui Sebastian Ghiţă să se mai prezinte odată la IPJ Prahova pentru înmânarea copiei deciziei ÎCCJ, fapt care s-a şi întâmplat tot în acea zi. Potrivit unor surse, la înmânarea deciziei, lui Sebastian Ghiţă i s-a comunicat că hotărârea nu este definitivă iar interdicţia de a părăsi România este încă în vigoare şi operează. De altfel, în calculatoarele IPJ Prahova nu apare nicio modificare a măsurii controlului judiciar pentru Sebastian Ghiţă, în sensul înlăturării interdicţiei de a părăsi România.


Tot luni, 19 Decembrie 2016, Direcţia de Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Române a primit de la DNA Ploieşti o ordonanţă de supraveghere şi monitorizare în ce-l priveşte pe Sebastian Ghiţă, mandat care a fost pus în executare de DOS
.

Luni seară, pe 19 Decembrie 2016, după recepţia SRI care s-a terminat la ora 21.00, DOS a efectuat operaţiuni de filaj şi supraveghere în ce-l priveşte pe Ghiţă. Însă este neclar până în acest moment dacă pe traseul Bucureşti- Ploieşti, cu 200km/h, fiind blocaţi şi de o maşină, DOS l-a pierdut sau nu pe drum pe Sebastian Ghiţă.

Pe 20 Decembrie 2016, marţi, Direcţia de Operţiuni Speciale a informat Poliţia abia la ora 12.00 că Sebastian Ghiţă nu a părăsit domiciliul său din Ploieşti, unde avea parcată maşina, iar IPJ Prahova l-a mai citat încă o dată în acea zi pe Sebastian Ghiţă. Ghiţă însă a fost de negăsit, având telefonul închis. În acel moment, şi instanţa şi autorităţile au fost informate că Sebastian Ghiţă nu mai respectă controlul judiciar. Abia în seara zilei de marţi, 20 Decembrie 2016, autorităţile au realizat că s-ar putea să-l fi scăpat pe Sebastian Ghiţă.

Pe 21 Decembrie 2016, miercuri, la ora 12.00, DNA l-a citat pe Sebastian Ghiţă în calitate de martor în dosarul Ponta-Blair, s-a prezentat avocatul său care a spus că nu ştie unde este, DNA Ploieşti a emis mandat de aducere pe numele lui Ghiţă şi IPJ Prahova dar şi IGPR au început operaţiunile de căutare.

A fost căutat la 8 adrese, a fost informat DNA Ploieşti şi toate celelalte autorităţi că Sebastian Ghiţă este de negăsit.

Astăzi, Parchetul General a mai emis încă un mandat de aducere pentru Sebastian Ghiţă, şoferul său este audiat de IPJ Prahova, la Poliţia de Frontieră nu apare că Sebastian Ghiţă a ieşit din România, DNA Prahova a informat ÎCCJ că Sebastian Ghiţă a încălcat controlul judiciar iar abia după emiterea unui mandat de arestare pe numele lui Sebastian Ghiţă acesta poate fi dat în urmărire naţională şi prin Interpol.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  22 decembrie 2016

Sebastian Ghiţă a făcut pipi pe tot statul român. Generalul Florian Coldea ori aduce fugarul în faţa Justiţiei, ori îşi prezintă demisia

Nici chiar tânărul locotenent colonel de la Inspectoratul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului din Serviciul Român de Informaţii, proaspăt prim-adjunct al SRI, Florian Coldea, nu-şi putea imagina că evenimentul care l-a propulsat la doar 35 de ani pentru prima oară director interimar al SRI, fuga lui Omar Hayssam, peste un deceniu, prin repetiţie şi în oglindă, dar de data aceasta în legătură directă chiar cu apropiatul său, Sebastian Ghiţă, avea să-i zdruncine serios atât puterea pe care o mai are în Serviciul Român de Informaţii cât şi încrederea şi loialitatea pe care SRI o mai are în şeful său operativ. De la înălţimea funcţiei, stelelor, puterii şi intereselor sale, mult numitul general locotenent Florian Mihail Coldea poate face multe. A putut fi singurul director al SRI de două interimar, a putut fi cel mai longeviv şef operativ al SRI pe toate guvernările şi sub doi şefi de stat, însă nici Coldea nu poate ghici, opri şi nici vrăji istoria. Istoria curge şi are uneori ironia şi sarcasmul ei. Doborâtor.

În Iulie 2006, când Omar Hayssam a tulit-o din România şi după el au picat în cascadă din funcţii şeful SRI, şeful SIE, Gheorghe Fulga, şeful DGIPI, Virgil Ardelean şi procurorul general al României, Ilie Botoş, răposatul Radu Timofte a făcut un legământ cu tânărul său operativ al SRI. “De vei rămâne, trebuie să-l aduci pe Hayssam în ţară”. Şi de atunci, Florian Coldea alături de fostul său director, George Maior, susţinuţi şi de fostul preşedinte, Traian Băsescu, au avut printre altele şi această ambiţie devenită instituţională: aducerea lui Omar Hayssam în România. După 7 ani de la fugă, istoria recentă consemnează că în dimineaţa zilei de 19 Iulie 2013, singurul acuzat oficial de terorism al României, sirianul Omar Hayssam, a fost predat de Damasc autorităţilor române. Statul român era cu fruntea sus. Îşi reparase ruşinea.

De-a lungul ultimului deceniu, politica instituţională a statului român şi a structurilor sale de forţă, de securitate şi de intelligence, a fost ca, prin orice fel de mijloace, indiferent de cât de complexe au fost operaţiunile, şi oricât au costat ele, să-şi recupereze fugarii. Aşa s-a întâmplat cu Nicolae Popa, adus cu cursă specială de pe plajă din Indonezia, aşa a fost în cazul Mihail Boldea, recuperat din Kenya, aşa a fost în cazul Mihail Necolaiciuc, adus din SUA, aşa a fost în cazul Radu Nemeş, adus tot din SUA, aşa a fost în cazul Florian Walter, adus din Dubai, aşa a fost în cazul Ioan Clămparu, adus din Spania, aşa a fost în cazul Mohammad Munaf, adus din Irak. Aşa a fost şi în cazul lui Said Baaklini, oprit cu tot cu avion noaptea să părăsească teritoriul naţional. Aşa a fost mereu.

Fuga unui inculpat de sub nasul autorităţilor române a fost considerată, pe bună dreptate, un fiasco al structurilor de securitate, un eşec al intelligenceului românesc, o umilinţă ce niciodată nu a putut fi acceptată, o breşă în siguranţa naţională a României. Dacă ar fi fost consimţită, serviciile speciale nu i-ar fi adus pe toţi cei de mai sus, morţi copţi, în România. Şi dacă nu i-ar fi adus în ţară, ar fi putut fi numite oricum, dar în niciun caz servicii de informaţii, piloni de securitate. Ca atare, la nivel de mentalitate, în sistemul de siguranţă naţională a României s-a fixat ideea că toţi trebuie să fie aduşi înapoi! Coloana vertebrală a unui stat, fie el numit şi România, nu poate fi niciodată fracturată. Şi nimeni nu poate să facă serviciile de informaţii de râs. Până azi…

De 96 de ore, ubicuul Sebastian Ghiţă s-a făcut nevăzut. Nimeni nu ştie unde e, nimeni nu l-a văzut, autorităţile habar n-au dacă mai este în ţară, dacă şi-a luat tot mapamondul în cap sau dacă mai trăieşte. Toată lumea se ceartă cu toată lumea, dau vina unii pe alţii, se suspectează reciproc, se acuză unii pe alţii şi-şi dau cu legile în cap. Realitatea i-a îngenuncheat însă pe toţi. Aşa cum a ştiut el mai bine, Sebastian Ghiţă a făcut pipi pe tot statul român. Şi zi de zi, ceas de ceas, minut cu minut, Sebastian Ghiţă le arată tuturor structurilor securităţii naţionale, siguranţei naţionale a României şi cetăţenilor ei că dacă vrei orice, poţi orice. Poţi inclusiv să înnebuneşti o ţară întreagă şi poţi să fii aievea şi deloc. Din multe puncte de vedere, prin dispariţia sa, Sebastian Ghiţă mi-a dat dreptate. Niciodată cazul Ghiţă nu a fost şi nu este un subiect oarecare. În realitate şi cu adevărat, este întruchiparea a tot ce are mai rău SRI.

Pescuit din liceu de vechea conducere a SRI, Gioni Popescu şi Dumitru Zamfir, cu care a intrat şi în afaceri, Sebastian Ghiţă este ofiţer SRI. În mod oficial, Serviciul Român de Informaţii nu a recunoscut niciodată asta. Este ilegal să ai ofiţeri, acoperiţi sau nu, în politică, în magistratură şi presă. Ori o ilegalitate săvârşită, niciodată nu poate fi recunoscută de SRI. Încă de tânăr, cunoscându-i profilul năbădăoios, Sebastian Ghiţă a fost direcţionat spre zona IT, să înfiinţeze firme şi să le facă profitabile. Firmele, ajutate cu contracte din bani publici, armate de proxy din cârciumi şi liceu, dar şi ofiţeri de informaţii, trebuiau să aibă un chip. Întruchiparea lor a fost Sebastian Ghiţă. În spate şi în realitate ghidonate, firmele erau chiar ale serviciilor de informaţii. În principal, ale SRI.

Amorala creatură penală, dispusă să facă orice, dar ţinută în frâu de SRI cu un dosar care s-a târâit în judecată 14 ani, a fost scoasă la lumină, curată şi uscată, prin 2010, când George Maior şi Florian Coldea l-au introdus pe Sebastian Ghiţă în “operaţiunea Vîntu”. O afacere de stat, devenită prioritate după alegerile prezidenţiale din 2009. Cine putea să-l doboare pe Vîntu? E simplu: unul de-al SRI, mai nebun decât el. Şi l-a îngenuncheat, afundându-l pe infractorul Vîntu în puşcărie. Între timp, Sebastian Ghiţă nu numai că devenise camaradul lui George Maior şi al lui Florian Coldea, dar instituţia numită SRI, în tot ansamblul său, i-a deschis sistematic toate uşile. Aşa, Ghiţă a devenit prieten bun şi cu Marcel Opriş, directorul STS, prieten bun al directorului SPP, Lucian Pahonţu, prietenul securiştilor din Armată şi din Interne. Camaradul tuturor securiştilor puternici, vechi şi noi.

Odată cu prieteniile, au venit şi contractele din bani publici. Astfel că nicio instituţie de stat nu a ratat să fie căpuşată pe banii oamenilor de contractele lui Ghiţă, inclusiv majoritatea serviciilor de informaţii ale României au semnat contracte clasificate cu firmele ce pentru public purtau chipul lui Ghiţă. În realitate, caruselul financiar uriaş şi labirintul de firme ce stătea brusc în spatele lui Ghiţă, rulând sute de milioane de euro, aparţineau de facto serviciilor de informaţii. Astfel, Sebastian Ghiţă a devenit o afacere de stat. “Noi cu noi, pe banii românilor, pentru noi”.

Şi nu s-au oprit aici. Ghiţă a vrut şi el partea leului. Ghiţă a dorit să fie jucător, a vrut televiziune. Serviciile de informaţii i-au dat televiziune. Ghiţă a vrut politică. SRI l-a încurajat să intre în politică, sfătuindu-l să iasă din firme ca să-şi şteargă urmele. Şi Ghiţă a intrat în politică. Ghiţă a devenit şeful guvernării Ponta, atoatedirijorul PSD. Perfect pentru SRI. Oare cine era mai bun pentru asta decât chiar “omul nostru, controlat şi păpuşat de noi”? Ghiţă a vrut şi comisie…SRI. Păi cine putea să nu ne dea bătăi de cap la singurul control legal şi efectiv pe care l-am fi putut avea? Prin Ghiţă, în mod logic, SRI nu se putea verifica el pe el despre el. Ghiţă iniţia legi, Ghiţă oprea legi, Ghiţă punea oameni în funcţii, Ghiţă dădea jos oameni din funcţii, Ghiţă fila oameni, Ghiţă jignea oameni, Ghiţă ataca oameni, Ghiţă era purtătorul lor de cuvânt, Ghiţă făcea orice trebuia pentru ei. Ghiţă a devenit astfel, umbra şi prelungirea efectivă a lui George Maior şi a lui Florian Coldea în societatea românească, făcând servicii nu numai pentru ei, ci şi pentru restul şefilor de servicii de informaţii. Gonflat în exces, s-a transformat într-un fel de “rezolvator şi gestionar al treburilor şi secretelor murdare”, devenind un fel de şef al operaţiunilor clandestine dar, culmea, la vedere pentru toţi şefii statului român care nu puteau să se expună ieşind din birouri. De aceea, la Ghiţă au închis ochii toţi.

În joc sunt bani mulţi, tranzacţii uriaşe, ilegalităţi, putere, control şi influenţă, iar greşeala fatală a serviciilor de informaţii a fost că, din prostie, nu şi-au ales deloc băiatul potrivit. În timp ce creştea ca putere în societatea românească, Ghiţă a început să-şi arate adevărata faţă: de golan. A început să fie agresiv, ameninţător, războinic, violent, impulsiv, cinic, provocator, neînfricat, coleric, dur, iute, lacom, jefuitor, asupritor, sfidător, imoral, însetat de putere, cotropitor, toxic, oligarhic, mincinos, ipocrit, malefic, de nestăpânit. Veşnic şi intangibil. Ca şi ei. Aşa Sebastian Ghiţă a devenit personificarea, simbolul, întruchiparea şi incarnarea a tot ce au mai rău securiştii în ei. Chintesenţa lor. ( citeşte şi Sebastian Ghiţă. Cum să-ţi clădeşti sfârşitul )

Sesizând pericolul, în primăvara lui 2014, SRI l-a sfătuit pe Ghiţă să se retragă puţin, să-şi reducă influenţa, să renunţe la practicile şi metodele care ajunseseră să sperie pe toată lumea. Nu şi serviciile de informaţii. Ghiţă, iniţial, a achiesat ideii, a spus că nu vrea să devină nici Vîntu, nici Voiculescu, iar SRI s-a ocupat direct de salvarea imperiului mai mult propriu, decât comun. Conducerea SRI a avut grijă să externalizeze, să vopsească puţin, activităţile financiare cu chip de Ghiţă. Pentru că maşinăria era a ei. Aşa, de exemplu, Divizia Financiară a Băncii Mondiale, ce nu investea deloc în Europa, a devenit brusc acţionar Teamnet. Astfel, lui Ghiţă, i-au fost deschise iar alte uşi. Cele externe. Ghiţă stătea la masă cu şefii Chevron şi, aşa cum îi e firea, prostea pe toată lumea. El a văzut în asta o nouă oportunitate şi a fructificat-o. A ajuns în 2014 să încheie contracte cu fratele consilierului preşedintelui SUA pe energie. George Maior şi Florian Coldea, desprinşi de realităţi, dezumanizaţi, abstractizaţi, gândind milităreşte numai în puzzeluri şi în ţinte, s-or fi gândit că “băiatul lor controlabil, Seby” se ţine de cuvânt. Şi nu s-a ţinut.

Cu puţin timp înainte, SRI îi dăduse de înţeles lui Ghiţă că treaba este oarecum serioasă. Apăruse primul mare dosar al mafiei din Ploieşti. Însă Ghiţă a mizat totul pe-o singură carte: a crezut cu adevărat că va câştiga Preşedinţia României. Odată câştigată, SRI era cel care ajungea la mâna lui şi nu va mai fi mereu invers. El, slujbaşul mizeriilor SRI. Şi iar a pariat greşit.

După ce SRI a emis la sfârşit de 2014 mandate de siguranţă naţională pe numele lui Ghiţă, a urmat doi ani în care “lui Seby” a început să i se prăvălească încet tot în jur. Au venit dosarele. În rafală. Prietenii vechi din DNA s-au făcut că nu-l mai cunosc. Iar el a început, din disperarea supravieţuirii, să le scoată la suprafaţă secretele. Şi a reuşit. A şubrezit-o prin plagiat şi cucuvea pe şefa DNA, pliându-se abil pe diferendul intern dintre SRI şi procurori. Şi nu s-a oprit. A mai arătat şi vulnerabilităţile unei structuri teritoriale de parchet care-l anchetează, DNA Ploieşti. Şi-n tot acest timp, a spus şi asta: “Eu nu-mi aduc aminte să mă fi exprimat vreodată, în vreun fel, public despre activitatea domnului Coldea”. Şi Ghiţă n-a minţit aici. Niciodată, nicăieri, n-a spus nimic despre Coldea. Cum să spună ceva despre maestrul său? În clipa aceea, figurativ, era mort.

Oamenii din Justiţie aveau o glumă ce în timp a devenit proverbială: “Dacă vrei să-l enervezi bine pe Coldea, spune-i ceva de Ghiţă”. Şi reciproca era valabilă. Dacă vrei să-l aduci pe culmile disperării pe Ghiţă, spune de Coldea. Această relaţie părinte spiritual- fiu năbădăios ascunde foarte probabil multe secrete. Unele au început să apară şi public, şi probabil se vor vedea nu numai, ca până acum, în declaraţia de avere a mult numitului Florian Coldea, ci şi în averile celorlalţi şefi de servicii de informaţii. Acesta este răspunsul la întrebarea: “în folosul cui?”

Se spune că serviciile de informaţii nu au niciodată principii, au numai interese. Iar dacă acum mulţi ani, interesul statului român a fost să apară acest Sebastian Ghiţă, problema care se pune astăzi este una la fel de simplă: este şi în interesul statului român să dispară acest Ghiţă? A ars iute şi acum toată ţara vede cum el se stinge în flăcări, culmea, printr-o spectaculoasă dispariţie. Sau mai degrabă afacerea de stat, consumată rapid, a devenit în timp una în interes personal?

Este unanim recunoscut la nivelul Justiţiei că singurul om care poate să-l scoată la lumină pe Sebastian Ghiţă este prim- adjunctul SRI, Florian Coldea. Iar întrebarea care se pune este dacă şi Florian Coldea vrea cu adevărat asta. Până acum, Florian Coldea a arătat că este total de partea lui Ghiţă. În Decembrie 2015, SRI s-a opus vehement luării vreunei măsuri preventive pe Sebastian Ghiţă, deşi legal, principiul conformităţii speţelor arăta că măsura trebuia luată. În Martie 2016, DNA a făcut pasul cel mare. A trimis cerere de încuviinţare şi reţinere în Parlament. SRI s-a urcat pe pereţi. Solicitarea s-a blocat însă de o largă majoritate ce-i stă mereu în cale, dar şi de o întâlnire. Ironia sorţii a fost ca să fie tot ca acum, protocolară. O cupă de şampanie ciocnită de Ghiţă cu Coldea la SRI în seara de dinaintea votului pentru reţinerea şi arestarea sa.

DNA nu s-a lăsat, şi a început să scormonească. În Septembrie 2016 a început să instrumenteze al patrulea dosar pe numele lui Ghiţă, cazul Ponta- Blair. Într-un gest fără precedent, SRI a reacţionat în public atunci când nu l-a întrebat nimeni nimic. A început să urle “pe surse” că speţa este “sută la sută producţia DNA”, a insistat că SRI nu are “nicio contribuţie” în caz pentru că “nicio probă nu a fost culeasă de SRI, dosarul fiind făcut după decizia Curţii Constituţionale care a lăsat SRI exclusiv cazurile de siguranţă naţională”. De ce a ţinut, instituţional, SRI să recurgă mereu la astfel de gesturi când venea vorba de Ghiţă? E simplu: ca şi acum, cu câteva ore să dispară şi să-i expire imunitatea, Sebastian Ghiţă a ţinut să-şi privească, tot la o cupă de şampanie, protectorul în ochi. Să se mai agaţe puţin de el.

Început ca o afacere a statului român, Sebastian Ghiţă trebuie să se sfârşească aşa cum i-a fost originea, indiferent de costurile acestui business sulfuros, secretos şi infracţional. Orice cetăţean al României care a săvârşit fapte penale trebuie să plătească pe lege în faţa judecătorilor. Mult numitul Florian Coldea nu se poate ascunde nici sub prevederi legale şi niciun test poligraf nu va trece dacă îmbrăţişează proverbialul “nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase” sau dacă spune că nu a ştiut niciodată ce face Ghiţă. Nu-l crede nimeni.

Reala problemă care se pune acum este dacă statul român, în tot ansamblul său de pârghii şi mecanisme, are capacităţi efective să-l determine pe Florian Coldea să-l scoată la lumină pe Sebastian Ghiţă. Îşi va respecta SRI, pilon de securitate naţională, principiul instituţional din ultimul deceniu potrivit căruia nicio breşă în sistemul de siguranţă naţională nu poate fi tolerată? Îşi va onora şeful operativ al SRI uniforma militară de slujbaş al cetăţenilor României, de protector al intereselor ei de stat, îşi va ţine jurământul depus în faţa Academiei Naţionale de Informaţii? Dacă nu, Florian Coldea mai are doar opţiunea prezentării demisiei. Pentru că nu aşa se serveşte un stat, făcându-l public de ruşine, uitându-te cum dispare nelegiuitul şi aşteptând să-ţi apară fascinanta creatură din văzduh.

Dispariţia lui Ghiţă înainte de a răspunde în faţa Justiţiei este eşecul echipei Maior – Coldea. Arătarea le-a explodat în faţă. Nu este nici măcar vina lui Ghiţă că este aşa cum l-a văzut o ţară întreagă, este numai greşeala, eroarea, păcatul, vinovăţia şi delictul SRI că l-a creat. Culpa nu este niciodată a creaţiei, a operei, a invenţiei şi a realizării, ci întotdeauna este a făuritorilor ei.

Goethe spunea că “adevăratul discipol învaţă să scoată necunoscutul din cunoscut, apropiindu-se de maestru”. Şi totul ia sfârşit când elevul se transformă, la rândul său, în maestru. O fi devenit oare ucenicul, prin ce a săvârşit cu adevărat, maestrul părinţilor săi?

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  23 decembrie 2016

P.S. Bravo Sorina Matei !  Imagini

SORINA MATEI: ”Fie că-i convine, fie că nu, şi SRI este la fel de responsabil ca şi DNA de rezultatele din instanţă ale demersurilor anticorupţie din perioada Mai 2013- Martie 2016…”

11 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Un remarcabil articol publicat de Sorina Matei pe siteul său sorinamatei.ro

Sorina Matei

Războiul

Probabil că nu va mai fi nevoie de nicio Marţe Neagră, nici de zeci de modificări în cascadă ale Codului Penal sau ale Codului de Procedură Penală pentru că războiul declanşat de prim-adjunctul SRI, Florian Coldea, împotriva DNA are toate şansele să creeze cadrul şi contextul prin care să se “rezolve” aproape tot ce n-a visat vreodată să reuşească întreaga clasa politică românească nereformată. Poate să distrugă chiar de la rădăcină un concept foarte preţios, sănătos pentru societate şi un crez puternic: anticorupţia. Iar cel mai grav este să ucizi idei.

Probabil că, de exemplu, prin Iunie 2012, nici prin cap nu-i trecea baronului de Ilfov şi prieten al directorului SRI, Marian Petrache, care şobolănea împreună cu figuri de tristă amintire din DGIPI Ilfov şi Justiţie despre cum să pună mâna pe “curent, care înseamnă informaţia şi puterea şi parchetul, care înseamnă DNA-ul şi motorul”, că în Septembrie 2016, curentul pe care şi-l dorea n-are altă treabă legală în această societate decât să scurtcircuiteze motorul. Acum, curentul, deşi decuplat, ar vrea instituţional ca motorul pur şi simplu să ia foc. Pentru că nu-l mai poate doza şi controla.

Viaţa a dovedit că oricât s-au chinuit alţii, decuplarea dintre curent şi motor n-au făcut-o nici baroni ca Marian Petrache, nici duşmani ai Justiţiei, a făcut-o pe 16 Februarie 2016, şi a devenit general obligatorie pentru toate autorităţile statului şi efectivă cu putere de lege din 14 Martie 2016, chiar Daniel Morar, fost procuror şef al DNA, un acerb şi deschis adversar al implicării SRI în treburile DNA şi, printre altele, ulterior, şi adevăratul creator al sintagmei pentru DNA de “divizie penală a SRI”.

Doar un om care a ştiut în detaliu măruntaiele şi secretele sistemului s-a demonstrat că a fost capabil să taie artera aortă a funcţionării reale şi legale a întregului eşafodaj, înlăturând aproape prin legiferare o mică sintagmă “alte organe specializate ale statului” din articolul 142, alineatul 1 al Codului de procedură penală, care viza punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. Daniel Morar a fost cel care astfel a pus punct colaborării SRI- DNA.

Atunci, DNA, sedusă de succesul, aplauzele şi mirajul publice, aproape că a achiesat la decizia lui Daniel Morar de a tăia cordonul ombilical care o lega de SRI, spunând că “se descurcă şi fără”, că tehnic va face faţă, că practic nu este nicio problemă. În fapt, DNA îşi dorea destul de tare independenţa totală, pe care de altfel a obţinut-o de 6 luni.

Că datele obiective arată că intern şi din punct de vedere tehnic în DNA lucrurile nu au stat chiar aşa, este aproape o altă discuţie,însă în timp viziunea despre actul acuzării, timing şi speţe a celor două instituţii- DNA şi SRI- a început să difere radical, degenerând până astăzi când s-a ajuns la un conflict inter-instituţional aproape deschis.

Imediat după decizia CCR, mai întâi DNA a cerut arestarea în lipsă a miliardarului israelian, Benny Steinmetz şi a celorlalţi doi complici. Fără nicio pârghie în instrumentare şi neobişnuit cu perspectiva contemplativă, SRI a început uşor să se urce pe pereţi. Sub pretextul unei halucinante motivări ce susţinea aproape textual că israelienii nu pot fi citaţi telefonic pentru că nu ştiu cine de fapt îi sună, judecătorul “cu naşul în suflet” al ÎCCJ care, printre altele, emitea şi mandatele de siguranţă naţională, dă satisfacţie SRI şi revocă mandatul de arestare în lipsă pentru toţi trei iraelienii. Spre supărarea SRI, după două luni de la revocarea mandatului de arestare în lipsă, DNA îi trimite pe toţi trei israelienii din dosar- Benny Steinmetz, Tal Silberstein şi Moshe Agavi- în judecată, şi mai cere încă o dată instanţei arest preventiv în lipsă pentru toţi trei.

Şi lucrurile au progresat. În lipsa unei ancore reale de susţinere, “în dreapta cu duşmani, în stânga cu duşmani, în spate cu duşmani”, aşa cum declara încă din Mai, şefa DNA a ales să meargă tot înainte, fiind extrem de atentă la nemulţumirile societăţii, societate care o şi sprijinea puternic în demers. Aşa, DNA şi-a fixat ţinte publice şi a continuat să-i ia de pe funcţii şi să descotorosească populaţia de toţi nesuferiţii, speţele Niţu, Oprea, Tobă, Ponta- Ghiţă, găsind SRI, la fel de constatator, dar cumva mutat: de pe pereţi, fix pe tavan.

Cazurile Tobă şi Ponta-Ghiţă au totuşi particularitatea lor, în discuţie nefiind vorba numai despre deschiderea unei Cutii a Pandorei- cheltuirea legală a fondurilor operative din surse publice- ci şi prietenia SRI cu Petrică Tobă şi cu eterna piatră de moară protejată instituţional şi operativ, Sebastian Ghiţă. Ca atare, cumva ajunsă pe lustră, conducerea SRI cu intenţie săvârşeşte un gest fără precedent şi imediat se apucă să arunce cu napalm în DNA. Vorbeşte public, dar “pe surse” despre “dosarul Ponta- Ghiţă” care este “sută la sută producţia DNA”, simte nevoia să spună că nu are “nicio contribuţie”, că “nicio probă din acest caz nu a fost culeasă de către SRI pentru că dosarul a fost făcut după decizia Curţii Constituţionale, care a lăsat Serviciului exclusiv cazurile de siguranţă naţională”.

Cumva, SRI – care niciodată nu simte nevoia să explice societăţii propriile greşeli, deşi este dator să facă asta –  se apucă brusc să moară public de grija DNA când nimeni nu l-a întrebat nimic, când legal nici n-ar avea cum să aibă vreo legătură, dar culmea este că ştie şi când anume a fost întocmit al 5-lea dosar care-l vizează pe protejatul instituţional Ghiţă, ştie că n-are nicio contribuţie de parcă ar cunoaşte ce este folosit cu exactitate în probatoriu, şi bineînţeles poate indica cu precizie şi perioada de timp în care speţa a fost lucrată, dar şi cine anume a cules probele.

Câtă grijă faţă de fostul partener s-ar putea spune, când de fapt napalmul a continuat şi în zilele următoare cu mesajul “Kovesi, pixul înapoi”, cu o poză, şi tot aşa. Dacă n-am avea de-a face cu oameni de peste 18 ani, vaccinaţi totuşi, cu buletin, probabil scena ar putea fi desprinsă dintr-o grădiniţă cu prichindei în care doi puşti prieteni se ceartă rău, unul îi ia jucăriile celuilalt iar cel rămas fără maşinuţe, după a nu ştiu câta rundă de joacă în care stă spectator, începe ofticat să strige ca să-l audă chiar tot cartierul la fostul partener că e urât, că are haine murdare, rupte, că nu mănâncă tot şi că-l pârăşte şi la mama dar şi la doamna. Na!

În prima jumătate a acestui an, când DNA a încasat în instanţe aproape 250 de achitări la fond şi prin decizii definitive, aşadar aproape 20% din vechea “producţie DNA- SRI”, nimeni din conducerea SRI nu s-a mai simţit responsabil în faţa societăţii şi nici nu a mai dorit să ajungă la public explicaţia pe surse: “Măi, băieţi, ne pare rău, am greşit”. Nici când Radu Ruşanu a fost achitat definitiv după ce-a stat luni bune în arest preventiv şi la domiciliu, pentru că fapta nu exista, nici când Gruia Stoica a fost condamnat la doi ani şi jumătate cu suspendare, absolut nimeni nu s-a simţit răspunzător să schiţeze vreun gest de scuze că rechizitoriile au fost atât de şubrede încât cei doi nu au putut fi probaţi deloc la dimensiunile acţiunilor lor. Tăcere a fost şi la DNA.

Fie că-i convine, fie că nu, şi SRI este la fel de responsabil ca şi DNA de rezultatele din instanţă ale demersurilor anticorupţie din perioada Mai 2013- Martie 2016, chiar dacă strict tehnic demersurile legale şi instrumentările sunt semnate şi asumate exclusiv de procurorii DNA. Însă şi SRI a fost pe acolo, a văzut ce se întâmplă, putea sesiza de mai demult derapajele iar acum nu se poate descotorosi de efecte cu una cu două, mai ales când ambele instituţii au turat la maximum motoarele, lâsând deoparte calitatea actului acuzării care în mod continuu s-a degradat. Altminteri, de pildă, revista Intelligence a SRI ar putea ieşi din tipografie sub denumirea de Mare Tratat al Ipocriziei, iar ediţia princeps s-ar putea intitula “Despre cum am fost acolo şi nu vreau să-mi aduc aminte nimic”. Faptul că SRI nu mai este responsabil de 6 luni de ce face, ce nu face sau cum face DNA, este altceva, însă invenţia pescuirii suspecţilor de pe funcţii, de exemplu, nu a apărut de 6 luni, ci este tot o “producţie a casei de succes SRI-DNA”.

Este adevărat că nimeni nu dă dreptul SRI să proclame cât de bune sau de slabe sunt acum dosarele “fără sprijin” şi că doar judecătorul în instanţă decide, însă în acelaşi timp este cam de râsul curcilor să susţii juridic într-o speţă, spre exemplu, că momentele spălării de bani s-au făcut pe invers iar Ghiţă nu ajungea pe listele PSD în 2012, dacă nu i-l aducea ofrandă lui Ponta pe Tony Blair. DNA, ca orice instituţie, are procurori foarte buni, care ştiu carte dar şi catastrofe. N-ar fi nici prima, dar nici ultima speţă în care principala instituţie anticorupţie ar putea da chix în instanţă, însă când toate se vor aduna şi va veni momentul adevărului, obiectiv şi cuantificabil, pe statistici, n-ar fi exclus să vedem că, în performanţa instituţiei, mandatele 2005- 2013 au mai multe condamări definitive, raportat la trimiterile în judecată, decât mandatele 2013-2019. Iar o asemenea potenţială realitate nici DNA şi nici SRI nu o vor putea suporta.

Cu mai multe lupte deschise, printre care cu SIE, DGIPI, SRI, cu o clasă politică ce unanim ar sfărâma bucăţică cu bucaţică din clădirea DNA, cu o presă în majoritatea ei defavorabilă, cu trompete interesate sau infractori ce urlă vrute şi nevrute din toţi bojocii de dimineaţa până seara, DNA este aproape forţată să nu mai facă greşeli. Să instrumenteze mult mai atent şi temeinic dosare, să cântărească ca la carte probatoriile şi infracţiunile, să renunţe definitiv la eseistică, să nu mai reinterpreteze juridic nimic, pentru că altfel, atunci când speţele vor ajunge la maturitate în instanţe şi se va trage linie, vremelnica susţinere publică deja şubrezită este foarte posibil să nu mai existe, clasa politică va ataca şi se va simţi îndreptăţită s-o facă, suspecţii de corupţie scăpaţi de instrumentări slabe vor râde în nasurile tuturor şi se vor întoarce de unde au plecat, iar nimeni din DNA nu va şti pe unde să scoată cămaşa. Acest moment nu este chiar foarte îndepărtat.

Întotdeauna, cele mai grele şi puternice lovituri pentru Justiţie au venit chiar din măruntaiele sistemului, iar acum, după Daniel Morar, cu un al doilea personaj ca prim adjunctul SRI şi a doua instituţie făţis pe capul DNA, nimic şi nimeni nu poate prevesti ceva ce s-ar putea întâmpla şi pentru societate ar fi de bun augur. O societate care, printre altele, susţine fără ezitare anticorupţia de 11 ani, dar care însă trăieşte la fel de prost, pentru că efectele nu sunt cuantificabile iar mecanismele recuperării efective a prejudiciilor nu sunt operaţionale nici acum.

Fără jucării dar cu metehne, SRI este antrenat să distrugă şi probabil va da, programatic, cu napalm până când ceva va sări, la un moment dat, definitiv, de pe axul anticorupţiei sau măcar ceva se va schimba. Pentru că, în esenţă, este vorba despre control şi despre putere reală, iar în această bătălie se va trage cu tot arsenalul din dotare, DNA având de partea sa pârghiile, instrumentele şi încă şi opinia publică iar SRI restul.

Canibalizarea celor două instituţii, realistic, n-o poate arbitra nici intern şi nici extern nimeni, astfel că proporţiile devastatoare şi consecinţele ce pot friza iresponsabilul, le-am putea vedea cu toţii foarte probabil.

Însă până să vegheze constant şi atent la decesul caprei vecinului, SRI ar face bine să vadă şi bârna din ochii săi. Fonduri operative vraişte, arată date obiective, sunt la toate serviciile secrete, la fel ca şi continua neadaptare la nevoile, evoluţiile sănătoase şi pretenţiile societăţii. Aflat într-o hazna de retorică şi imagine, prins zilnic în vârtejuri, generate de multe ori chiar de propriile greşeli, SRI stă ca struţul cu capul în nisip, iar când şi-l scoate, îşi pune ochelari de cal şi îşi înfige dopuri adânci în urechi.

De aproape 1 an, n-a mişcat un deget în privinţa propriilor plagiatori, că SRI nu dă doi bani nici pe furtul de idei. Când a fost vorba de grija legală şi atribuţiile vizavi de starea de sănătate a populaţiei, SRI a sifdat printr-un ghem de minciuni întreaga populaţie, ba chiar a continuat să stea mufat cu ventuzele firmelor proxy şi interpuşilor, la fondurile sistemului sanitar. Ce poate fi mai cinic şi condamnabil oare decât acest perpetuum mobile de a ciupi bani din viaţă? La împărţiri de bani publici însă, SRI e invariabil primul bugetofag al ţării în timp ce societatea nu are nici măcar dreptul să ştie câţi sunt. SRI ar trebui de pe acum să se obişnuiască cu ideea că lipsa de control real şi independent asupra funcţionării instituţiei nu poate dura la nesfârşit, că în orice societate evoluată dezbaterea reală şi răspunsurile trebuie să existe şi că, la un moment dat, această societate care enervează teribil dar în slujba căreia se află, va reacţiona.

Până atunci, în lipsa pârghiilor efective şi legale de instrumentare a speţelor de mare corupţie, SRI se poate îngriji doar de conţinutul Titlului X al Codului Penal, adică de partea specială ce priveşte infracţiunile la adresa siguranţei naţionale şi unde este organ de cercetare penală specială. Dar nici aici să nu se mai apuce să declare toţi şaormarii şi vânătorii cu permis ca pericole reale la starea de siguranţă naţionale a ţării, că râde lumea din nou.

Se spune că războiul este ştiinţa distrugerii şi că atât timp cât poţi trăi în pace nu este bine să baţi la poarta lui. “Cei ce sunt însă experţi în arta războiului supun armata inamică fără luptă, cuceresc oraşele fără a le asedia şi doboară un stat fără operaţiuni prelungite”/Sun Tzu. Altfel, singurul om bun este omul mort.

Autor:  Sorina Matei 

Sursa: sorinamatei.ro

Publicat: 11 septembrie 2016

SIMONA IONESCU: ”Vreau să aflu de la procurori dacă sunt probe că și Călin Popescu Tăricenu a primit tainul de la SOV.”

Lovitura de grație pe care i-a dat-o Vîntu Alinei Gorghiu în cazul „Mită pentru Olteanu și Tăriceanu“

Simona Ionescu

Simona Ionescu

Bogdan Olteanu a ajuns acasă, la vilă, că de tânăr a câștigat bine. La fel de bine ca și unii jurnaliști, analiști și politicieni care-i freacă acum ridichea pe la televizor sau pe Facebook lui Sorin Ovidiu Vîntu, uitând că au fost în staful lui sau și-au făcut viața frumoasă pe bănișorii Tăticului FNI.

 Acum, în fața plutonului e scos Liviu Mihaiu, dar am văzut unii pe rețeaua de socializare care dau cu piatra în loc să-și scuipe-n sân și să fugă la biserică, să aprindă o lumânare. E drept, am mai rămas puțini prin presă care ne amintim de anii 2000-2010, când grupuri de jurnaliști și politicieni alergau în Deltă ca să fumeze trabuce și să bea Whisky sau Campari cu Mister Vîntu. Dar pe undeva mai există arhive. O dată, SRI – cred eu! – ne-a strecurat o informație alarmistă, de a sărit presa în aer. S-a zis că SOV a avut un accident grav cu șalupa în Deltă. O banalitate, dar așa s-a aflat că acolo era un anume grup de invitați. Îi avea la picioare pe aproape toți oamenii de influență.

Rareș Bogdan, ziarist la Cluj în acea vreme, ne anunță că Vîntu amenință că aruncă România în aer chiar din pușcărie. Are casete filmate cu „prietenii” care-l vizitau în Deltă, în vila de lângă Corbeanca și în cea din strada Paris, acolo unde se dusese Geoană la „SPA” înainte de confruntarea cu Băsescu. Asta înseamnă că SOV sau Sorinche, cum auzeam că-i zic apropiații, vrea să-și facă propria justiție. Nu aia din Codul penal, ci aia din codul moralității unui golănaș care nu accceptă să ia bătaie de la membrii bandei pe care i-a crescut, i-a făcut mari și apoi s-au răzvrătit împotriva lui. S-ar putea să și câștige fiindcă, de ceva timp, poporului îi place mai mult hăcuirea victimei decât țintuirea călăului ticălos la stâlpul infamiei. Jurnaliștii au uitat și ei de probe sau de prezumția de nevinovăție și fac rapid execuții publice pe Facebook, invocând dreptul la opinie sau înghițind pe nerăsuflate acuzațiile aduse de Poliție sau de Parchet sau de un informator/denunțător. Ohoho, câte erori am întâlnit în viața mea de ziarist! Nu numai eu, ci și colegi din presă, dar lucrurile astea par să nu mai conteze.
 
Bogdan Olteanu doarme acum acasă, chiar dacă pe noptieră stă mandatul de arestare la domiciliu. Habar n-am dacă a luat milionul de euro de la Vîntu, fiindcă procurorii nu ne-au indicat nicio altă probă decât denunțurile a doi pușcăriași cu conturi în Cipru și afaceri dubioase. Însăși decizia instanței de a nu-l băga la carceră pe Bogdan Olteanu lasă loc suspiciunii că la dosar nu sunt dovezi clare. Totuși, au trecut 8 ani! Mă întreb de ce n-or fi făcut procurorii nicio percheziție la el acasă? 
 
Nu-l cred Albă-ca-Zăpada pe Bogdan Olteanu. N-avea cum să acumuleze așa avere în câțiva ani. Căci și dacă ar fi câștigat un salariu de 15.000 de euro pe lună la BNR, în cei 6 ani de când e acolo tot n-ar fi putut să strângă bani ca să construiască trei vile și să întrețină o familie cu doi copii. Dar pentru asta sunt alte instituții care să-i evalueze cinstea. Cancerul corupției e peste tot, metastazele lui înfloresc în fiecare colț al societății. Nu de acum, ci de 26 de ani, de când organismul României a început să fie supus unui tratament greșit cu citostatice comunistoide. Dar cred că ar trebui să ne oprim din greșeala de a lăsa să ne trateze un vraci în locul unui medic competent.
 
Ca jurnalist, mă interesează la modul serios dacă liberalul, care în 2008 era președintele Camerei Deputaților, a luat punga cu un milion de euro de la omul lui Vîntu ca să-i înlesnească afacerile din Deltă. Vreau să aflu de la procurori dacă sunt probe că și Călin Popescu Tăricenu a primit tainul de la SOV. Că altminteri, rămâne în picioare scenariul că PNL a forțat îndepărtarea lui Bogdan Olteanu, omul lor în Consiliul de la BNR, pentru a-l pune în locul lui pe Lucian Isar, soțul președintei PNL! În momentul de față, cred însă că Alina Gorghiu tocmai i-a închis consortului în nas ușa Băncii Naționale. Și mai cred că golănașul Sorinache se bucură că măcar ceva i-a ieșit cap-coadă.
Autor:  Simona Ionescu
Sursa: evz.ro

Melania Cincea pune întrebări despre războiul DNA-SIE

Melania CinceaCred că un eventual război real  între SIE (Serviciul de Informaţii Externeşi DNA (Direcția Națională Anticorupțiear putea însemna un dezastru pentru România. Ar putea fi un prim pas spre o apocaliptică prăbuşire a ţării.

Prezentarea SIE, de către procurorul-şef al DNA, drept un sabotor al anticorupţiei este mai mult decât uimitoare şi prevestitoare de lucruri greu de imaginat. Cred că cineva trebuie să dea nişte explicaţii.

Şi nu e deloc ceva de joacă deoarece chiar Preşedintele Iohannis a declarat:

Această situaţie care a apărut se datorează unei comunicări probabil suboptimale. Pentru a clarifica aceste aspecte i-am invitat în această dimineaţă pe amândoi. Am avut o discuţie la care am avut invitaţi pe doamna procuror-şef Kovesi şi pe domnul director Ungureanu. A fost o discuţie constructivă, s-au lămurit lucrurile şi în continuare urmează ca ei împreună să găsească soluţiile la problemele care ar putea să apară, să lămurească neînţelegerile între cele două instituţii. Consider că problema s-a rezolvat

Când se implică Preşedintele în astfel de chestiuni traba e gravă rău nu se mai opreşte la un nivel superficial, situaţia devine interesantă, ciudată, periculoasăcu un viitor al dracului de incert.

Eu pun o singură întrebare:

Dacă acest război, mimat sau real, între DNA şi SIE chiar există, oare în spatele său, în culise nu o fi existând ceva cu mult mai grav despre care, dacă am afla, ne-am îngrozi?

Întrebări îşi pune şi Melania Cincea în articolul:

Mari semne de întrebare în războiul DNA-SIE

Prezentarea SIE, de către procurorul-şef al DNA, drept un sabotor al anticorupţiei lasă în urma sa o serie de semne de întrebare. La fel ca scandalul de spionaj „Black Cube”, pe care l-a succedat la puţin timp.

SIE a fost prezentat opiniei publice, zilele trecute, ca sabotor al anticorupţiei. O acuzaţie venită de la vârful DNA. Interesant, nepomenită până acum la vreun bilanţ al DNA sau al SIE. Concret, procurorul-şef al DNA, Codruţa Kovesi, a afirmat că, de când se află la conducerea structurii anticorupţie, adică din primăvara lui 2013, nu a primit nicio sesizare de la SIE, lăsând de înţeles că acest serviciu comite ilegalităţi, prin tăinuirea unor posibile infracţiuni: „Este ilegal să deţii informaţii referitoare la posibile infracţiuni şi să nu sesizezi DNA.” Această acuzaţie a fost urmată de rapide reacţii pe unele canale mass-media, care au ajuns până în zona elucubraţiilor de genul „Să desfiinţăm SIE”.

În aceeaşi zi, SIE respingea acuzaţia, explicând: „SIE nu monitorizează cetăţenii români aflaţi în străinătate, această practică fiind una specifică fostei Securităţi, aşa cum nu monitorizează conturile şi transferurile bancare, achiziţiile imobiliare sau de altă natură efectuate de cetăţenii români în străinătate. Informaţiile SIE nu se pot constitui în probe în instanţă, întrucât sunt obţinute prin surse umane cetăţeni străini, cu mijloace şi metode specifice, care nu pot fi dezvăluite nimănui şi în nicio împrejurare. (…) Acest tip de informaţii sunt transmise spre completare, validare şi exploatare acelor instituţii ale statului cu atribuţii şi posibilităţi legale, în speţă SRI, MAI, ONPCSB etc.”. Menţionând, în plus, că în 2015 şi în primele luni ale anului în curs, a transmis 35 de note informative sau alerte vizând aspecte corelate fenomenului de corupţie ori infracţiunilor economice.

După astfel de acuzaţii lansate la adresa serviciului de spionaj al României, era de aşteptat nu numai o reacţie, ci şi o clarificare a situaţiei, din partea preşedintelui României, care este şi preşedinte al CSAT, deci organizator şi coordonator al activităţii SIE. A venit doar reacţia. Şi asta, nu în aceeaşi zi cu afirmaţiile d-nei Kovesi şi cu replica SIE, ci abia după două zile. Şi nu sub forma unui comunicat oficial al Administraţiei Prezidenţiale, ci a unui răspuns dat de şeful statului unui jurnalist, în cadrul unei conferinţe de presă – ceea ce duce cu gândul la situaţia în care, dacă nu ar fi fost întrebat, e posibil ca preşedintele Klaus Iohannis nici să nu se fi pronunţat public pe acest subiect. „Această situaţie care a apărut se datorează unei comunicări probabil suboptimale. Pentru a clarifica aceste aspecte i-am invitat în această dimineaţă pe amândoi. Am avut o discuţie la care am avut invitaţi pe doamna procuror-şef Kovesi şi pe domnul director Ungureanu. A fost o discuţie constructivă, s-au lămurit lucrurile şi în continuare urmează ca ei împreună să găsească soluţiile la problemele care ar putea să apară, să lămurească neînţelegerile între cele două instituţii. Consider că problema s-a rezolvat”, a venit replica d-lui Iohannis. Lipseşte, însă, clarificarea situaţiei. Aşadar:

1. Nu ştim ce a generat – acum – această dezlănţuire publică a procurorului-şef al DNA la adresa SIE şi, implicit, discreditarea acestui serviciu de informaţii, inclusiv în faţa partenerilor săi externi.

2. Nu ştim de ce procurorul-şef al DNA, nemulţumit de lipsa de informaţii pe care, susţine, ar fi trebuit să le primească de la SIE, nu a spus lucrul acesta până acum, ci abia după trei ani – întâmplător, la câteva zile după detonarea în presă a bombei „Black Cube”, o ecuaţie cu multe necunoscute (ce au urmărit reprezentanţii firmei israeliene de investigaţii private Black Cube, cine a comandat această acţiune de spionaj în România, cum de au căzut atât de uşor nişte profesionişti ai spionajului în lupta cu autorităţile române sau cu ce scop a ajuns subiectul în presă) (Vezi în continuarea acestui articol, articolul: „O capcană cu destinatar incert” scris tot de Melania Cincea – nota Blue). Şi nu ştim nici dacă preşedintele a avut vreo astfel de curiozitate.

3. Nu ştim de ce DNA nu a informat oficial preşedintele României despre această stare de fapt făcută acum publică. Şi de ce nu a solicitat un control din partea Comisiei parlamentare speciale de control al SIE care, potrivit legii, analizează şi verifică respectarea Constituţiei şi a legilor României de către acest serviciu de informaţii.

5. Nu ştim, deci, oficial cine are dreptate şi nici nu ni s-a promis că se vor face verificări şi că cel vinovat va răspunde, cum e firesc. Asta, deşi vorbim fie despre fapte grave care ar fi fost comise de SIE, fie despre discreditarea, nu se ştie cu ce scop, a acestui serviciu. Deci, despre o situaţie care, indiferent din unghiul din care ai privi-o, e în defavoarea României.

6. Şi nu ştim nici în ce a constat „rezolvarea problemei”, împăciuitor invocată de dl Iohannis.

Adică, nu ştim nimic. E o nebuloasă care îi dă fiecăruia posibilitatea să înţeleagă ce poate, să interpreteze cum vrea. O situaţie iresponsabilă şi periculoasă.

Autor:

Articolul poate fi citit şi pe: putereaacincea.ro

Publicat la: 3 mai 2016 

Tot   publica pe 7 aprilie 2016: 

O capcană cu destinatar incert

Pentru opinia publică, scandalul „Black Cube” este, în momentul de faţă, o ecuaţie cu multe necunoscute. De fapt, cu cât încerci să-ţi oferi un răspuns cert, cu atât îţi dai seama că te pierzi în necunoscute.

Nu e clar ce au urmărit reprezentanţii firmei israeliene de investigaţii private Black Cube. Intimidarea procurorului general al DNA, Laura Codruţa Kovesi (aşa cum rezultă din mandatul de arestare emis pe numele a doi angajaţi ai firmei, „Mobilul întregii activităţi infracţionale a grupării a constat în încercarea de compromitere a imaginii procurorului-şef al DNA, prin încercarea «de a găsi activităţi de corupţie»”, nu şi din comunicatul DIICOT? Sau culegerea de informaţii despre presupuse acte de corupţie la nivel înalt (aşa cum spun oficialii firmei Black Cube, citaţi de presa israeliană, care vorbesc despre desfăşurarea în România a unui proiect “pentru a colecta probe grave de corupţie privind Guvernul român şi agenţiile sale”, menţionând că cei doi angajaţi ai companiei făcuseră deja “descoperiri importante”)?

Nu se ştie cine a comandat această acţiune de spionaj în România. Deşi în presa din România investigaţia a fost legată, chiar şi indirect, de numele Mossad-ului, dat fiind că doi angajaţi ai Black Cube sunt foşti ofiţeri ai acestui serviciu de informaţii, DIICOT s-a delimitat, oficial, de aceste afirmaţii, iar Ambasada Israelului la Bucureşti a subliniatcă ancheta vizează angajaţi ai unei companii private fără legătură cu vreo instituţie a statului israelian.

Nu e clar cum de au căzut atât de uşor nişte profesionişti ai spionajului în lupta cu autorităţile române. Comiţând involuntar greşeli şi lăsând urme grosolane în spate, care i-au făcut să cadă ca nişte popice, într-o lună de zile? E greu de crezut, având în vedere experienţa activităţii lor în cadrul unui serviciu de informaţii a cărui perfomanţă este recunoscută la nivel mondial şi faptul că au fost cooptaţi într-o firmă al cărei preşedinte de onoare a fost, până în 17 martie, când a murit, chiar un fost şef al Mossad, Meir Dagan, foarte bine cotat în zona de intelligence. Sau comiţând voluntar erori, lăsându-se atraşi în capcană, mizând pe o acţiune tip biliard, pentru ca informaţiile culese de ei să ajungă în atenţia autorităţilor române? Tefoanele de intimidare invocate de autorităţile române (“multiple apeluri telefonice cu caracter ameninţător şi hărţuitor producătoare” arată comunicatul DIICOT) nu sunt, totuşi,  apanajul unor acţiuni de spionaj de mare fineţe. Sunt mai degrabă acţiuni de recuperatori, decât de spioni.

Nu e clar cu ce scop a ajuns subiectul în presă. Ceea ce se ştie este că în mass-media a fost publicat, în facsimil, un mandat de arestare, înainte ca DIICOT să emită un comunicat de presă în acest sens. Ba mai mult, procurorul-şef al DIICOT, Daniel Horodniceanu, părea luat prin surprindere la prima declaraţie care i-a fost solicitată pe această temă. La două zile după emiterea mandatului de arestare pe numele a doi angajaţi ai Black Cube,  după toate indiciile neştiind că acel mandat ajunsese deja la presă, procurorul-şef al DIICOT vorbea despre „doar o investigație”, excluzând o cercetare penală: „La momentul acesta, e clasificată toată verificarea. Este doar investigație, nu o cercetare penală ca atare. E destul de dificil să vă dau date din această cauză.”. Adică, nega cercetarea penală, când exista deja o dovadă palpabilă a acesteia: mandatul de arestare. În plus, e aproape imposibil de admis că informaţii, care implică acţiuni de spionaj ajung din greşeală în spaţiul public. Pe ce filieră au ajuns în presă mandatul de arestare şi de ce a fost invocat numele Mossad-ului, deşi în documentele oficiale nu apare, iarăşi nu e clar. E posibil însă, ca acest aspect să indice lupte subterane duse între facţiuni din servicii, lupte care să aibă menirea de a lovi (şi) în SRI, în zona responsabilă de contraspionaj. Pentru că, aşa cum au fost prezentate lucrurile – cu menţionarea în această ecuaţie a Mossad-ului şi a presiunilor făcute la adresa procurorului general anticorupţie –, teoretic, SRI ar fi trebuit să ştie despre aceste acţiuni. Pentru că se ocupă şi de prevenirea şi contracararea activităţilor de spionaj pe care servicii de informaţii străine le derulează pe teritoriul naţional împotriva intereselor României. A avut cunoştinţă SRI despre acţiunile care, ni se spune, o vizau pe d-na Kovesi? Nu ştim, pentru că nu există o poziţie oficială a instituţiei, SRI caracterizând contraspionajul  drept o „activitate discretă”, al cărei succes „rămâne de cele mai multe ori necunoscut publicului”.

Este, deci, dificil de spus cine pe cine a atras în cursă, în scandalul Black Cube. Rămâne de văzut când şi cât va mai afla publicul larg despre acest caz controversat. Asta, în situaţia în care dosarul nu va fi clasificat.

Autor:  

Articolul poate fi citit şi pe:

putereaacincea.ro şi timpolis.ro

Publicat la: 7 aprilie 2016

EMILIA ŞERCAN: „Cine este beneficiarul operaţiunii derulate de angajaţii Black Cube la Bucureşti?”. Cheia dezlegării misterului este, cu siguranţă, răspunsul la această întrebare.

EMILIA ŞERCAN: O întrebare, însă, se află pe buzele tuturor de mai bine de cinci zile: „Cine este beneficiarul operaţiunii derulate de angajaţii Black Cube la Bucureşti?”. Cheia dezlegării misterului este, cu siguranţă, răspunsul la această întrebare. Firma Black Cube a comunicat în mod constant, încă de la început, că „autorităţi” nenominalizate din România au fost la curent şi au aprobat operaţiunea de spionare a Laurei Codruţa Koveşi.  

Emilia Șercan

Un înalt oficial din SRI, implicat în spionarea Laurei Codruţa Koveşi – presa israeliană

Ciudatul caz al spionării procurorului general anticorupţie

Presa din Israel a publicat săptămâna trecută o informaţie care pune într-o lumină cu totul nouă cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi de către angajaţii firmei Black Cube. Ziarul „Yediot Aharonot” (Ultimele ştiri), citând surse implicate în acest caz, susţine că cel care a angajat Black Cube pentru a afla informaţii despre Koveşi este „un oficial de rang înalt din SRI”. Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvânt al SRI, a refuzat să comenteze informaţia şi a declarat că SRI rămâne consecvent principiului său de a nu face declaraţii pe marginea unor articole de presă.  

Puţine informaţii certe, oficiale, şi foarte multe necunoscute există la acest moment în cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi de către firma israeliană Black Cube. O întrebare, însă, se află pe buzele tuturor de mai bine de cinci zile: „Cine este beneficiarul operaţiunii derulate de angajaţii Black Cube la Bucureşti?”. Cheia dezlegării misterului este, cu siguranţă, răspunsul la această întrebare. Firma Black Cube a comunicat în mod constant, încă de la început, că „autorităţi” nenominalizate din România au fost la curent şi au aprobat operaţiunea de spionare a Laurei Codruţa Koveşi.  

Dincolo de informaţiile publice, care au fost vehiculate în media din România, vă propun o scurtă analiză a subiectului din perspectiva declaraţiilor şi informaţiilor apărute în presă de la noi şi din Israel sau în comunicatele oficiale.  

  1. Marţi, 5 aprilie 2016, aproape de ora 12,00 noaptea, Rise Project publică articolul „Şefa DNA spionată de fima unui fost director Mossad”. Din articol aflăm că patru cetăţeni israelieni sunt anchetaţi de DIICOT pentru spionarea comunicaţiilor şi tentative de compromitere a Laurei Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA. Doi suspecţi – Ron Weiner şi David Geclowicz – au fost reţinuţi în data de 3 aprilie pentru 24 de ore, şi tot în data de 3 aprilie au fost duşi la Tribunalul Bucureşti care a emis mandate de arestare de 30 de zile pe numele celor doi. Alţi doi suspecţi sunt în stare de libertate – Dan Zorella şi Avi Yanus -, amândoi co-fondatori şi directori executivi ai firmei israeliene de investigaţii Black Cube. Potrivit Rise Project, „Meir Dagan, fostul șef al Mossad între anii 2002 și 2011, a fost președintele de onoare al firmei până acum două săptămâni, când a murit (17 martie 2016). În afacere, activează mai mulți foști ofițeri de spionaj și contraspionaj din Israel”.
  1. Miercuri, 6 aprilie 2016, DIICOT face public un comunicat de presă în care precizează că „în cauză, există suspiciunea rezonabilă că, pe parcursul lunii martie 2016, două persoane care ocupau poziţii de conducere în cadrul firmei israeliene, cu puncte de lucru atât în Tel Aviv/Israel, cât şi în Londra /UK, împreună cu mai mulţi angajaţi ai firmei împreună cu mai mulţi angajaţi ai firmei printre care şi cei doi inculpaţi, WEINER RON şi GECLOWICZ DAVID, au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii mai multor infracţiuni, respectiv infracţiuni de hărţuire şi infracţiuni informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter ameninţător şi hărţuitor, producătoare de temeri, precum şi atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credenţialelor de acces şi ulterior compromiterii de conturi de poştă electronică, activităţi urmate de violarea secretului corespondenţei, copierea şi transferul fără drept a conţinutului acestora”.

Comunicatul DIICOT nu menţioneză în clar numele lui Dan Zorella şi Avi Yanus, însă acestea se regăsesc în mandatul de arestare făcut public de Rise Project. 
     

         Miercuri, 6 aprilie 2016, publicaţia online The Times of Israel  a obţinut o declaraţie din partea firmei Black Cube, care recunoaşte că doi dintre angajaţii săi au fost arestaţi în România, însă a respins  informaţiile potrivit cărora aceştia ar fi comis fapte ilegale, respingând, de asemenea, faptul că Dan Zorella şi Avi Yanus ar fi anchetaţi în România, informaţie pe care a catalogat-o ca fiind „flasă”.

„Recent, compania a efectuat un proiect în România pentru a colecta dovezi grave de corupţie în guvernul român şi în agenţiile sale. În timp ce efectuau această muncă, doi dintre angajaţii  companiei au fost arestaţi după ce au făcut descoperiri semnificative” se precizează în declaraţia Black Cube. „Inutil să precizăm, toţi angajaţii Black Cube respectă la literă legea locală, iar acuzaţiile la adresa lor sunt nefondate şi neadevărate. Avem deplină încredere că adevărul va ieşi la suprafaţă şi amândoi vor fi eliberaţi în condiţii de siguranţă pentru a reveni acasă zilele următoare”.   

Aceeaşi declaraţie a Black Cube este citată şi de The Associated Press în data de 6 aprilie, singura informaţie în plus fiind faptul că „atunci când desfăşoară o activitate internaţională, Black Cube lucrează îndeaproape cu consilierul juridic profesional din fiecare jurisdicţie vizitată”.

  1. Joi, 7 aprilie 2016, ziarul de de limbă ebraic Yediot Aharonot (Ultimele ştiri) publică în ediţia tipărită un text în care se vorbeşte despre implicarea unui „oficial de rang înalt din SRI” în cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi. Fragmente din acest text au fost preluate în zilele care au urmat şi de presa din România, însă nicio publicaţie din România nu face referire la pasajul în care se vorbeşte despre „oficialul de rang înalt din SRI”.

Articol Israel

Paragraful tradus este următorul (foto): „Cu toate acestea, surse implicate în acest caz susţin că Black Cube a fost angajată de un oficial de rang înalt din SRI, echivalentul Shin Bet-ului din Israel, instituţie care este şi ea angajată în lupta împotriva corupţiei”. Sursele susţin că acest oficial a intrat în intrat în conflict cu insituţia condusă de Koveşi şi ar fi angajat compania israeliană pentru a aduna informaţii incriminatorii împotriva acesteia”. Textul în care apare acest pasaj nu a fost publicat nici pe pagina de internet în limba ebraică a Yediot Aharonot şi nici pe site-ul în varianta engleză.  

Sâmbătă, 9 aprilie 2016, publicaţia online Ynetnews.com a publicat o nouă declaraţie a companiei Black Cube, mult mai consistentă decât precedenta: „Black Cube este un grup internaţional de elită care numără mai mult de o sută de veterani ai intellicence-ului israelian. Firma operează în multe părţi ale lumii şi primeşte consiliere juridică profesională în fiecare ţară în care desfăşoară activităţi. În ultimele săptămâni, compania a lucrat cu agenţii guvernamentale din România pentru a colecta dovezi grave de corupţie în sistemul guvernamental românesc. Ca parte a proiectului, doi dintre angajaţii companiei, care au ajuns la realizări semnificative, au fost arestaţi. Angajaţii au lucarat în conformitate cu legislaţia locală, iar acuzaţiile împotriva lor sunt false. Suntem încrezători că adevărul va ieşi la suprafaţă în zilele următoare, iar ei vor fi eliberaţi pentru a se întoarce la casele lor”.

  1. Marţi, 12 aprilie 2016, compania Black Cube a afimat într-o declaraţie pentru The Times of Israel că activitatea acesteia în România a fost efectuată în accord cu autorităţile române. „Nu este nicio îndoială că Black Cube a acţionat în România în acord cu legislaţia şi cu autorizaţia şi permisiunea celui mai înalt eşalon posibil şi că va continua să acţioneze cu întrega sa forţă cu scopul de a ajunge la un final reuşit în această chestiune şi pentru întoarcerea imediată acasa a lui Ron şi David”.  

Autor: Emilia Şercan

Sursa: emiliasercan.blogspot.ro

Când penalii fac legi, botniţa pusă SRI, o gură de oxigen pentru corupţia mioritică

10 martie 2016 5 comentarii

Faptul că la combaterea corupţiei SRI a avut până acum un rol foarte importanteste indiscutabil.

Dacă nu s-ar fi implicat Serviciul Român de informaţii, 90% din VIP-urile care au vizitat Beciul Domnesc ar fi fost acum lebede virgine  şi lumea s-ar fi întrebat cum dracu de s-au îmbogăţit de vreme ce trăiau din salarii de bugetari.

Stau şi mă întreb, fără intenţia de a sugera vre-un răspuns dacă nu cumva judecătorii de la CCR sunt şi ei oameni şi fiind oameni sunt păcătoşi? Îmi amintesc cum, de exemplu, Mona Pivniceru se plimba cu maşina fostului premier Adrian Năstase condusă de fiul acesteia taman când omul căuta o portiţă de a scăpa de la bulău … nu merg mai departe cu asta pentru că aş ajunge la presupuneri destul de urâte. 

În plus, în timp, despre mulţi de acolo au existat zvonuri care mai de care mai … vesele.  Mă întreb de ce grangurii de la CCR se preocupă de cum să mai îngreuneze lupta anticorupţie şi nu fac nici un fel de efort să clarifice inconcordaneţe aflate chiar în Constituţie.

Avem un Articol 16 care spune că toţi suntem egali în faţa legii … doar că unii sunt mai egali decât ceilalţi. Orice fel de imunitate care se referă la declaraţii politice extinsă asupra unor fapte de corupţie induce deja o discriminare pozitivă pentru anumite categorii .. deh, or avea două perechi şi nu am aflat…

Despre botniţa pusă SRI, un articol scris de   (articol care, ca şi oricare articol al autoarei, merită citit):

Doar SRI pierde?

Melania CinceaDupă decizia de azi a CCR rămâne întrebarea: doar SRI pierde? Pentru că, momentan, nu se ştie în cât timp se va realiza şi se va aplica o nouă reglementare care să fie fumcţională şi care să permită Parchetelor să aibă logistica pentru a prelua aceste atribuţiuni. Şi nu se ştie nici cu câte dosare penale – de mare corupţie, de crimă organizată – se va merge mai departe.

SRI este, de ani de zile, un pilon important în combaterea marii corupții. Nu-i poate contesta nimeni acest rol. Mari dosare de corupție, care au implicat prejudicii imense și care au vizat nume sonore sau rețele întregi de crimă organizată, au pornit de la interceptări făcute de SRI. O dovadă că deranja şi devenise un real pericol a fost încercarea Guvernului Ponta, în toamna lui 2012, de a-l scoate din jocul anticorupţie. Printr-o iniţiativă legislativă, promovată de Ministerul Justiţiei – condus pe atunci de Mona Pivniceru, actualmente judecător constituţional –, prin care s-a încercat modificarea Legii 51/1991, privind siguranța națională, pentru a limita posibilitatea SRI de a valorifica în instanță, ca probe, informații privitoare la marea corupție, obținute pe mandat de siguranță națională. Dacă s-ar fi reușit această modificare a legii, ar fi însemnat că orice informație care viza acte de corupție, de crimă organizată, de criminalitate cibernetică, obținute în baza unui mandat de siguranță națională, nu ar mai fi putut fi utilizată în dosare penale, drept probă. Ceea ce ar fi însemnat că și dosarele de mare corupție începute ar fi fost compromise.

În ultimul an şi jumătate, însă, SRI a ajuns o instituţie care nu numai că şi-a exhibat excesul de putere în detrimentul alteia, dar nici nu a fost sancţionat pentru acest lucru. Şi asta, şi pe fondul lipsei unui control civil real, prin intermediul Parlamentului.

Să ne amintim de episodul care a dus spre ideea că SRI “conducea” meciul în faţa CCR. În ianuarie 2015, după ce CCR respinsese, pe motiv de neconstituţionalitate, controversatul pachet de “legi Big Brother”, susţinute de SRI – Legea retenţiei datelor, Legea cartelelor prepay şi Legea securităţii cibernetice –, oameni de la vârful serviciului au încercat să pună presiune pe judecătorii constituţionali, acuzându-i public de crearea unui vid legislativ. Preşedintele CCR, Augustin Zegrean, anunţa că unul dintre judecători chiar se plânsese Comisiei Europene, denunţând presiuni şi ameninţări. Câteva zile după aceea, directorul de atunci al SRI, George Maior, avertiza “foarte serios că există o răspundere şi morală undeva, în stat, în legătură cu securitatea naţională a cetăţenilor României – nu a statului, nu mai vorbesc de stat – şi că la momentul în care se va întâmpla o catastrofă, voi şti spre cine să arăt cu degetul”. Declaraţii prin care SRI îşi depăşise cadrul legal. Dar care nu au generat luări oficiale de poziţie.

Sau să ne amintim de episodul “câmpul tactic”. În aprilie anul trecut, directorul Direcţiei Juridice a SRI, generalul Daniel Dumbravă, spunea că „instanţele de judecată au devenit «câmp tactic» al serviciilor de informaţii”. CSM-ul – căruia asociaţii de magistraţi i-au solicitat public să ceară SRI clarificări care să indice cadrul legal ce-i permite să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze, în ce constă acest interes, care sunt limitele acestuia, de ce garanţii este însoţit şi ce control se exercită asupra sa – nu vedea nicio problemă. Această atitudine a CSM a ridicat semne de întrebare. În condiţiile în care magistraţii susţineau, prin vocea a trei organizaţii profesionale, că aceste declaraţii „subminează atât independenţa Justiţiei şi încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, cât şi încrederea reciprocă între judecători”. În condiţiile în care o astfel de declaraţie ducea spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii a statului, spre ideea unei instituţii care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea şi spre ideea încălcării independenţei Justiţiei. Mai mult, CSM a refuzat cererea asociaţiilor de magistraţi de a le comunica datele transmise de SRI, la solicitarea Inspecţiei Judiciare, pe motiv că… ar conţine date confidenţiale.

La scurt timp după invocarea “câmpului tactic” şi după ce presă şi societate civilă arătau, la unison, că aici este o problemă, printr-o stranie coincidenţă, în luna mai a anului trecut, într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti erau contestate interceptări făcute de SRI, depuse ca probe la dosar. De acolo s-a ajuns la decizia de azi a CCR, care declară neconstituţional articolul 142 din Noul Cod de Procedură Penală – „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului” –, în baza căruia SRI face interceptări în dosarele instrumentate de DNA şi de toate celelalte Parchete.

Decizia de azi a CCR nu implică, însă, doar o modificare a reglementărilor privind realizarea activităților de supraveghere tehnică – un procedeu care, estimativ, va costa doar DNA peste zece milioane de euro –, o aliniere a lor la litera legii fundamentale.

Nu, această decizie nu se opreşte la clarificarea sintagmei declarate neconstituţionale. Ea va afecta toate dosarele aflate pe rolul Parchetelor şi al instanţelor, care au ca probe informaţii obţinute din interceptări, înregistrări ambientale, filaj ori alte mijloace de supraveghere. Şi asta, indiferent că vorbim despre dosare de mare corupţie, de trafic de carne vie, de trafic de armament, de droguri. În plus, deşi nu se aplică dosarelor soluţionate definitiv până la data publicării sale în Monitorul Oficial, poate fi folosită ca temei de revizuire în cauzele în care au fost ridicate excepții de neconstituționalitate similare înaintea publicării deciziei.

O decizie a CCR nu se comentează, e adevărat. Totuşi, în acest caz, scapă logicii acceptarea invocării neconstituţionalităţii într-un dosar penal în care interceptările au fost realizate în baza vechiului Cod de Procedură Penal, care nu a fost declarat neconstituţional, şi în care invocarea neconstituționalității s-a făcut pe un articol din noul Cod. Asta, deşi Legea 42/1992 spune că CCR decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi în vigoare. Şi deşi  neretroactivitatea este un principiu constituţional.

În context rămâne întrebarea: doar SRI pierde? Pentru că, momentan, nu se ştie în cât timp se va realiza şi se va aplica o nouă reglementare care să fie fumcţională şi care să permită Parchetelor să aibă logistica pentru a prelua aceste atribuţiuni. Şi nu se ştie nici cu câte dosare penale – de mare corupţie, de crimă organizată – se va merge mai departe.

Autor:   

Surse: 

Articolul a fost publicat

la data de: 9 martie 2016 în Puterea a Cincea şi

la data de: 10 martie 2016 în TIMPOLIS

CSAT – către magistraţi: „Eşti ofiţer acoperit?”, „Ba” – către SRI „Aveţi ofiţeri acoperiţi ca magistraţi”, „Ba” – Conluzia: „N-au” … nu e banc, să mor io …

19 ianuarie 2016 Lasă un comentariu

Oare îşi poate cineva imagina că dacă îl întreabă pe Ion Iliescu „Eşti omul KGB sau NKVD?” ori pe NKVD sau KGB „Este Ion Iliescu omul vostru?”, ar săspunde careva „DA”?

Dacă nu este membru al CSM, probabil oricine că ar zice că e imposibil…

Treaba, foarte pe scurt, e cam aşa…

CSAT i-a luat la rând, unul câte unul, pe magistraţi de revere, a dat cu ei de perete, apoi le-a pus în ochi lampa  şi a întrebat ferindu-se de licidul gălbui vare le curgea pe picioarele tremurânde: „Bă, recunoşti că eşti ofiţer acoperit?” „Ba”- a răspuns fiecare …

Apoi s-a dus la SRI. „Bă, voi aveţi la noi în sistem ofiţeri acoperiţi?”, „Nţţţ” or fi zis aceştia, aproximativ, că deh …fiind serviciu secret, nu ştim exact câţi de „ţî” foloseşte acesta la negări…

Astfel, cu conştiinţa la fel de împăcată ca cei care au hotârât prescrierea crimelor Loviluţiei din 89, CSAT a concluzionat după care Preşedinţia zice: „Conform declaraţiilor pe care le-am analizat, nu există ofiţeri acoperiţi…”

Oare de ce am senzaţia că, dacă i se mai zbârleşte odată mătreaţa CSAT, se duce la Turcescu, şi dă şi cu el de pereţii televiziunii lui de pe internet şi în întreabă: „Bă, recunoşti că nu eşti şi nici n-ai fost  ofiţer acoperit” acesta va răspunde „Da, recunosc, am glumit şi eu şefu’ şi fraierii e fraieri şi a loat-o de bună…”

Păi, dacă aşa merg treburile, oare dacă dau telefon la CSAT şi la Preşedinţie şi întreb câţi din membrii CSAT şi câţi din consilierii Preşedintelui sunt ofiţeri acoperiţi, mi se va spune că niciunul?

Tot ce se poate …

Oare de ce dracu nu le spune cineva celor de la CSAT şi celor de la Preşedinţia României că cine ar face o astfel de dezvăluire ar înfunda puşcăria? Aşa e legea în Românica.

KLAUS IOHANNIS

Să îţi stea mintea în loc nu alta … I-auzi …

Am aflat că, Consiliul Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), a verificat declaraţiile magistraţilor şi a stabilit că niciun judecător sau procuror nu este ofiţer acoperit.

Într-un comunicat al Preşedinţiei se spune că:

 „În urma verificărilor efectuate de către instituţiile abilitate, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii“.

Aceastăverificare s-ar fi făcut de către CSAT în urma  solicitărilor Ministerului de Justiţie şi a CSM.

„Din dispoziţia Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, în anul 2015, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a verificat, în conformitate cu prevederile art. 7, alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, prin instituţiile abilitate, la solicitările Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Ministrului Justiţiei, veridicitatea declaraţiilor judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi, personalului de specialitate juridică asimilat acestora şi personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, în sensul că cei în cauză nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii. Rezultatele verificărilor au fost comunicate atât Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi Ministerului Justiţiei, în funcţie de instituţia care a solicitat efectuarea acestora“.

Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR), care a cerut CSM să facă verificări şi să îi elimine pe eventualii ofiţeri acoperiţi din magistratură şi, totodată, să ceară clarificări de la Serviciul Român de Informaţii.  UNJR arăta, într-un comunicat de presă, că a făcut această solicitare, fiind „profund îngrijorată faţă de recentele declaraţii publice potrivit cărora în rândul magistraţilor ar exista ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete, precum şi că instanţele de judecată au devenit «câmp tactic» al serviciilor de informaţii”.

UNJR a solicitat CSM să ceară clarificări publice Serviciului Român de Informaţii, „să explice corpului de magistraţi şi societăţii ce înseamnă concret «câmp tactic», când vine vorba de justiţie, şi care sunt mijloacele prin care serviciul operează în acest «câmp tactic»”. 

„Serviciului Român de Informaţii trebuie, de asemenea, să explice care este cadrul legal ce permite acestui serviciu să îşi menţină «interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze», în ce constă în mod efectiv acest «interes», care sunt limitele sale, de ce garanţii este însoţit şi ce control se exercită asupra sa”, se arăta în comunicat. 

Prima din solicitările UNJR a venit după declaraţii făcute de Traian Băsescu. Acesta zicea că pâna în 2004 au existat „ofiţeri acoperiţi printre magistraţi”, aceştia fiind şantajabili datorită faptului ca au încălcat Constituţia din 1991.

 „Aceste declaraţii ale unui fost preşedinte sunt zguduitoare, deoarece afirmă că până în 2004 se ştie că au existat persoane în rândul magistraţilor care au încălcat legea sistematic, fiind în conflict de interese. Acelaşi fost şef al Consiliului Suprem de Aparare a Ţarii afirmă că după 2004 a cerut serviciilor să îi retragă pe cei acoperiţi din justiţie, însa nu ştie dacă acest lucru s-a întâmplat. Prin folosirea acestei vulnerabilităţi, speculată repetat în spaţiul public, se formează un nou tip de presiune pe justiţie, care afecteaza negativ munca fiecarui magistrat, prin aceea ca se inoculează opiniei publice percepţia ca aceşti magistrati nu ar fi independenţi”, se preciza în comunicatul UNJR. 

Cea de a doua solicitare către CSM a apărut în urma unui interviu dat de directorul Direcţiei Juridice a Serviciului Român de Informaţii, Dumitru Dumbravă, care „escaladează afirmaţiile fostului preşedinte şi afirmă că instanţa de judecată a devenit «câmp tactic» de operaţiuni al serviciilor de informaţii…

În prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze”, a mai declarat Dumbravă în interviul mai sus pomenit.

UNJR preciza că „sala de judecată este locul în care fiecare persoană vine să îşi caute dreptatea în mod public şi transparent, locul unde statul şi cetăţenii săi sunt deopotrivă apăraţi şi egali în faţa legii”.

Deci „acest spaţiu nu trebuie şi nu poate fi transformat în «câmp tactic» de operaţiuni al unui serviciu secret a cărui activitate este, prin natura sa, lipsită de transparenţă”. 

„UNJR consideră că declaraţiile menţionate ridică o îndoială întemeiată asupra independenţei întregului sistem judiciar, iar neîncrederea creată poate fi înlăturată numai prin verificarea temeinică şi reală a declaraţiilor date anual de magistraţi cum că nu sunt şi nu au fost ofiţeri acoperiţi, cu consecinţa înlăturării din magistratură a celor ce au încălcat această obligatie. Legea magistraţilor, în vigoare de peste 10 ani, obliga judecătorii şi procurorii să dea declaraţii anuale pe proprie răspundere că nu sunt lucrători de niciun fel ai serviciilor de informaţii. Până în prezent, însă, nu s-a făcut o verificare a acestor declaraţii”, arăta Uniunea Judecătorilor din România. 

Drept să spun, până aici, sunt cam năucit de ceva…

Rezumând. CSM a verificat declaraţiile megistraţilor şi a constatat că nu există niciun ofiţer acoperit şi a cerut clarificări DE LA SRI?

Adică i-o fi întrebat: „Bă tu eşti ofiţer acoperit?” iar ăia ar fi zis „Nu” după care i-a întrebat pe cei de la SRI: „Bă, aveţi voi  ofiţeri acoperiţi pe la noi?” Şi ăia ar fi spus: „Nu” … şi din asta au tras cocluzia că nici usturoi nu au mâncat şi nici cavitatea bucală nu le pute? Incredibil …

Oare de ce consideră cei de la CSAT mai imbecili decât ei pe cei de la SRI şi pe eventualii ofiţeri acoperiţi?

Să mă ierte Dumnezeu, dar asta pare din filme cu proşti … Tare aş vea să văd un serviciu secret care îţi prezintă lista cu spioni dacă le-o ceri sau că un spion îţi va spune că da, este spoin.

Îşi poate oare imanina cineva că dacă ar suna la KGB şi ar întreba dacă Ion Iliescu e omul lor ruşii ar sări să spună că da, ori că dacă îl întrebi pe Iliescu dacă e omul KGB sau NKVD va confirma …

Dumnezeule mare … cei din CSAT sunt nişte oameni care hătărăsc în treburile grele ale României pentru că se spune că ar avea un discernământ cel puţin egal cu cărărezele oilor lui Becali…

Nici nu e de mirare că domna judecător Adina Daria Lupea-Aghinita de la Curtea de Apel Cluj spune pe Facebook că verificarea pe care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a făcut-o în cazul magistraţilor „acoperiţi” nu lămureşte situaţia din sistem.

Adina Daria Lupea-Aghinita

Reacţia doamnei judecător Lupea-Aghinita a apărut în urma comunicatului de care am vorbit mai sus şi  în care se menţionează că nu există magistraţi care să fie colaboratori ai serviciilor de informaţii.

Doamna judecător spune că că răspunsul oferit de Administraţia Prezidenţială este unul pur şi simplu „năucitor”.

„Ne-a verificat CSAT pe toţi… Suntem curaţi ca lacrima! Nu contează ca nimeni nu a lămurit ce este cu „câmpul tactic”, nu contează nici de ce au fost solicitaţi magistraţii să semneze angajamente, peste jurământul depus la intrarea în profesie. Nu mai contează că nimeni nu lămureşte problema de ce vicepreşedintele ICCJ îşi semnează adresele cu denumirea „Şeful serviciului de securitate” în loc să semneze firesc „Judecător, vicepreşedinte al ICCJ”. Este un răspuns oficial… şi asta este”, scrie pe contul dânsei de Facebook  judecătoarea Lupea-Aghinita de la Curtea de Apel Cluj.

Adina Daria Lupea-Aghinita este de părere că CSAT ar trebui să facă astfel de verificări anual, altfel, se ridică întrebarea: „De ce acum? Să inchidă gura magistraţilor?”.

„M-am inşelat… Nu punem plombe calului troian. Îi facem implanturi de porţelan!”, a fost concluzia trasă de doamna judecător.

ABUZ INCREDIBIL: VIOLARE INADMISIBILĂ DIN PARTEA FACEBOOK A DREPTUL DE PROTECŢIE A IDENTITĂŢII PERSONALE

29 noiembrie 2015 13 comentarii

ANTESCRIPTUM

Vreau să spun, din start că am ezitat între a scrie şi a nu scrie acest articoldin cauza modului autosuficint, arogant, nesimţit şi abuziv în care platforma de socializare Facebook îşi tratează utilizatorii.

Trebuie să precizăm un detaliu extrem de important. Deşi reţeaua de socializare a depăşit cu mult un miliard de utilizatori ÎN AFARA STATELOR UNITE ALE AMERICII,  în regulamentul platformei care ţi se impune se precizează că se pevalează DE LEGISTAŢIA SUA.  Jegoşenie mai mare este greu de imaginat.

Asta e similară cu impunerea „libertăţii” şi a „democraţiei” cu tancurile şi aviaţia ultrasofisticată. 

Mai trebuie precizat că toate legislaţiiile din lume conferă cetăţenilor dreprul la protejarea propiei identităţi. Inclusiv ce americană a cu care umblă în coadă administratorii platformei Facebook.

VIOLARE INADMISIBILĂ DIN PARTEA FACEBOOK A DREPTUL DE PROTECŢIE A IDENTITĂŢII PERSONALE. 

Astăzi, 29 noiembrie, 2015, Facebook mi-a blocat FĂRĂ NICI UN FEL DE AVESRTIMENT, al doilea cont. Motivul? Confirmarea identităţii reale… Pentru ce? Pentru că aşa vrea muşchii lor … a facebuciştilor …

Din câte ştiu, atunci când un poliţist te opreşte să îţi ceară actele, se prezintă frumos, numele şi gradul, apoi îţi cere să prezinţi actele FĂRĂ A-ŢI CERE SĂ ÎI DAI O COPIE. 

Nici măcar fosta Securitate nu îşi permitea să facă ce face Facebook. 

Ei bine, dacă poliţistul ar fi făcut ceea ce face Facebook, ţi s-ar adresa cu „Sunt Poliţia, prezentaţi actele”.

În somaţia care ţi se trimite, apare ca semnătură „Echipa Facebook” .. non persona, doar ceva abstract care poate însemna că e vorba de … cineva  din cei câteva mii de angajaţi ai Facebook care îţi cere să îţi declini toate datele de identificare.

La un moment contul îţi este blocat şi ţi se trimite un formular în care trebuie să treci NUMELE  REAL, nume pe care apoi cineva care îţi accesează contul, ţi-l schimbă.

Pentru confirmarea  identităţii tu, utilizatorul care prin prestaţia ta le faci rating şi le plăteşti salariile barosane, trebuie, umil, să le trimiţi fotocopia a doua acte, deci automat le dai adresa de acasă, seriile actelor CNP-ul, poza reală  şi tot ce mai e pe actele respective.

Culmea este că, în mail-ul  (Yahoo) trimis de Facebook MI SE MULŢUMEŞTE PENTRU RAPORTUL MEU ŞI PENTRU CEREREA PE CARE LE-AM ADRESAT-O.

Adică dacă am trimis acele fotocopii cerute (neapărat în format JPEG) înseamnă că am făcut un raport şi am depus o cere? Mai sunt şi cretini care nu au propietaztea termenilor folosiţi … 

În caz că vreunul din imbecilii de la Facebook citesc aici vreau să îi informez că ceea ce am făcut eu se numeşte răspuns la ŞANTAJUL  lor. Pentru că depre asta e vorba.

Şi pentru ca sinistrul ridicol să fie complet, motivul pentru care doresc această confirmare a identităţii este acela de a şti prietenii cu cine stau de vorbă…

Nu ştiu cum e la alţii, dar niciunul din prietenii mei reali sau virtuali nu mi-au cerut actele atunci când au vrut să afle cune sunt. M-au întrebat pur şi simplu şi le-am spus tot ce au vrut să ştie.

Sincer, cred că cel care a concept aceată porcărie de setare a Facebook, are mare noroc că prostia nu doare… nici măcar cu morfină nu ar putea suporta durerea.

La mai bine de şase ore de când am trimis fotocopiile a două acte contul în discuţie continuă să fie blocat… pentru verificare  … Asta se numeşte NESIMŢIRE ORDINARĂ.

***

În cazul în care, prin minune, unul din acea fantomatică „Echipă Facebook” se întâmplă să citească acest text, am un mesaj cu mult mai elegant decât ceea ce îmi trece prin cap:

Bă labagiu intelectualist, când mai ceri cuiva actele, mai întăi spune tu cum te numeşti ca miliţanul şi cum poţi fi contactat, nu sta ca boul (vaca, dacă e cazul) cu copita întinsă pentru a primi actele omului. Aşa e frumos şi legal. Oricum mizeria  care te plăteşte este suspectată de tot felul de porcării pe care le faceţi cu identităţile omenilor (Poate îmi explici şi mie de ce primesc pe mailul cu care mi-am deschis contul Facebook tot felul de reclame… aşa, ca să ştiu şi eu, mi-aţi vândut-o cineştie cărei firme de publicitate?)

***

Formularul care îţi este scuipat pe monitor este aşa (ceea ce este colorat în vişiniu, dealtfel la final voi posta şi fotocopii, capturi foto de pe ecran): 

Submit Your Documents

Le cerem tuturor celor care se înscrie pe Facebook să folosească numele lor real, astfel încât prietenii să ştie cu cine iau legătura.

Te rugăm să introduci numele pe care doreşti să-l confirmi şi să-l foloseşti în mod public pe Facebook. Reţine că este posibil ca numele din profilul tău să fie actualizat automat la numele pe care îl introduci mai jos.

Prenume

Numele de familie

Please provide identification that displays the name you’re confirming. Learn more about why we require ID verification and the different types of ID we accept below.

………………………………………………………………………………………………………………

What types of ID does Facebook accept?

You can confirm your identity in 1 of 3 ways. When submitting documentation, please cover up any personal information we don’t need to verify your identity (ex: credit card number, Social Security number). We encrypt people’s connections to Facebook by default, including IDs you send to us. We delete your ID information after verification is complete.

Option 1: Government ID

One government-issued ID that contains your name and date of birth or your name and photo. Examples include:

  • Passport
  • Voter ID card
  • Driver’s license
  • Birth certificate
  • Marriage certificate
  • Official name change paperwork
  • Tribal identification or status card
  • Personal or vehicle insurance card
  • Green card, residence permit or immigration papers
  • Non-driver’s government ID (ex: disability, SNAP card, national ID card)

Option 2: Two Non-Government Options

Two different forms of ID from the following list. The names on your IDs must match each other. One of the IDs must include a photo or date of birth that matches the information on your profile so we can confirm that you’re the owner of the account.

Choose from:

  • Mail
  • Check
  • Permit
  • Transit card
  • Utility bill
  • Credit card
  • School ID card
  • Library card
  • Paycheck stub
  • School record
  • Medical record
  • Bank statement
  • Social Security card
  • Employment verification
  • Magazine subscription stub
  • Yearbook photo (actual scan or photograph of the page in your yearbook)
  • Membership ID (ex: pension card, union membership, work ID, professional ID)

Option 3: Another Way to Confirm

If you don’t have an ID that shows both your authentic name and a photo or date of birth, you can provide an additional ID to help us match you to your Facebook profile. For this option, upload threeIDs:

  • Two different forms of ID from Option 2 that both show your authentic name.
  • One additional ID that includes a date of birth or photo that matches the information on your Facebook profile. This ID can be from either Option 1 or 2 above, and the name on it doesn’t have to match the other two IDs you submit. We won’t add the name or other information from this ID to your account.

TRADUCERE:

Ce tipuri de identitate nu acceptă Facebook?

Puteți confirma identitatea în 1 din 3 moduri. La depunerea documentației, vă rugăm să acoperi orice informații personale nu avem nevoie pentru a verifica de identitate (ex: numărul cardului de credit, numărul de securitate socială). Am cripta conexiuni oamenilor de a Facebook în mod implicit, inclusiv ID-urile trimise de noi. Am șterge informațiile ID-ul după verificare este completă.

Opțiunea 1: ID Guvernului

One ID emis de guvern, care conține numele și data nașterii sau numele și fotografia. Exemplele includ:

 Pașaport

 carte de identitate alegătorilor

 Permisul de conducere

 Certificat de naștere

 Certificat de casatorie

 Oficial schimbare de nume documente

 identificarea Tribal sau card de statut

 card personal sau de asigurare a vehiculului

  • carte verde, permis de ședere sau de imigrare lucrări

 ID guvern non-conducere (ex: handicap, carte SNAP, carte de identitate națională)

Opțiunea 2: Două opțiuni neguvernamental

Două forme diferite de ID-ul din lista de mai jos. Numele de pe ID-urile dvs. trebuie să se potrivească reciproc. Unul dintre ID-urile trebuie să includă o fotografie sau data nașterii care se potrivește informațiile de pe profilul dvs., astfel încât să putem confirma că sunteți proprietarul contului.

Alege din:

 Mail

 Verificarea

 permis

 card de tranzit

 proiect de lege Utility

 Card de credit

 Școala carte de identitate

 card de bibliotecă

 Paycheck ciot

 înregistrare School

 dosarul medical

 Declarație Bank

 card de securitate socială

 verificarea ocuparea forței de muncă

 Magazine abonament ciot

 Anuarul fotografie (scanare reală sau fotografie a paginii în anuarul tău)

 Membru ID (ex: card de pensii, membri de sindicat, ID muncă, ID profesional)

Opțiunea 3: Un alt mod pentru a confirma

Dacă nu aveți un ID care arată atât numele dvs. autentică și o fotografie sau data nașterii, vă poate oferi o identitate suplimentar pentru a ne ajuta să potriviți la profilul dvs. Facebook. Pentru această opțiune, încărcați threeIDs:

 două forme diferite de identitate de la Opțiunea 2 că atât arată numele tău autentic.

 Un ID suplimentar, care include o dată de naștere sau o fotografie care se potrivește cu informațiile de pe profilul tau de Facebook. Acest ID poate fi fie din opțiunea 1 sau 2 de mai sus, precum și numele pe ea nu trebuie să se potrivească cu celelalte două ID-urile pe care le trimiteți. Noi nu va adăuga numele sau alte informații de la acest ID pentru contul dumneavoastră.

……………………………………

La 27 septembrie 2015 evz.ro publica un articol în care este citată o postare de pe Facebook a  Serviciului Român de Informaţii  în care acesta atrage atenţia deţinătorilor de conturi Facebook asupra faptului că  persoanele care își pun pe Facebook datele personale se expun la riscuri enorme, inclusiv din punct de vedere financiar.

Avertismentul SRI pentru românii care au conturi de FACEBOOK

SRISRI a transmis un avertisment românilor care au conturi de Facebook şi a atras atenţia că persoanele care își pun pe Facebook datele personale se expun la riscuri enorme, inclusiv din punct de vedere financiar.

Serviciul Român de Informaţii sfătuieşte românii care au cont pe reţeaua de socializare să fie prudenţi atunci când postează informaţii. SRI atrage atenţia asupra faptului că persoane rău intenţionate se pot folosi de informaţiile publicate pe Facebook pentru a se folosi de ele în scopuri ilegale.

„Având în vedere că rețelele sociale se bazează pe comunicare și conexiuni, utilizatorii acestora sunt adesea încurajați/tentați să posteze informații cu caracter personal. În acest demers, ei nu iau în calcul întotdeauna importanța și tipul de informație pe care o postează în spațiul virtual și nici consecințele care pot surveni. Aceste informații pot fi folosite de persoane rău intenționate, care utilizează mediul virtual în scopuri ilicite”, transmite SRI, pe pagina de Facebook.

Autor:  Eva David

Sursa articolului: evz.ro

Da, culmea este că se acceptă ca acte fotocopie după:  „Card de credit”, „dosarul medical”, „verificarea ocuparea forței de muncă”, „Membru ID (ex: card de pensii, membri de sindicat, ID muncă, ID profesional)” etc … absolut halucinat. 

Oare fotocopia tampoanelor igienice folosite de doamne sau chiloţii murdari de rahat în zona găuăzoasă a domnilor or fi acceptate?

Îmi amintesc ce scandal a fost când China a cerut utilizatorilor de internet ca atunci când se înscriu pe un site să folosească date din Buletinul de Identitate (inclusin serii şi numere) precum şi poze reale.

Care e de fapt problema? Facebook nu garantează decât verbal securitatea datelor… şi se prevalează de o ipotetică legislaţie americană .. Absolut inadmisibil.

Cred că ar fi cazul ca Serviciul Român de Informaţii să se aplece asupra acestui incalificabil abuz care nu e nimic altceva decât un abuz absult inadmisibil la  protejarea identităţii personale. 

*** 

Înainte de a posta acele fcapturi foto ale rahatului de formular trimis de Facebook, vreau să mai spun un singur lucru.

Când faci un protest legat de acest abuz, cei mai mulţi se feresc să te susţină. Se tem ca nu cumva să le fie cerut şi lor acelaşi lucru.

Am o veste, dacă nu azi, atunci măine, dacă nu mâine, în altă zi … fiecare va fi obligat să facă acelaşi lucru.

Da, nu îi interesează dacă ai acasă un scaner cu care să îţi scanezi actele sau dacă măcar ai habar cum se face o fotocopie în format JPEG (e singurul format acceptat) sau dacă ai habar măcar ce înseamnă asta…  Trebuie să le trimiţi fotocopia actelor.

Dacă te calcă hoţii când nu eşti acasă, dacă îţi este spart contul de la bancă, dacă ţi se umple mailul de publicitate, ori dacă te trezeşti (în cel mai fericit caz) că la cutia poştală primeşti tot felul de broşuri pe care nu le doreşti pentru că cei de la Facebook ţi-au vândut pe sume atractive datele din acte … ghinion … 

Te-ai abţinut şi nu ai protestat la vreme împotriva acestui abuz, taci şi rabdă...

Cum poţi să protestezi?

Nu mai posta câteva zile pe Facebook să li se prăbuşească ratingul şi probabil când vor vedea că le scad încasările din publicitat probabil vor înţelege că ei depin de utilizatorii lor cărora trebuie să le acorde un minim respect. 

PA … mulţam pentru efortul de a fi citit  🙂

*** 

Capturile foto ale formularului

(PRECIZARE: Deoarece este pozibil să nu deschidă la o mărime în care poate fi citit, am pus şi într-o poză tot, dar şi „rupt” în două poze)

Întreg

Formular Facebook

Din două bucăţi

1.

Formular Facebook 1

2

Formular Facebook 2

 

 

 

Se află România sub dictatura SRI?

27 august 2015 Un comentariu

A ajuns SRI să se implice şi să controleze tot ce se întâmplă în  toate domeniile, Justiţia, Politica, Economia etc, fiind câmpuri tactice pentru acesta?

O fi  România un fel de dictatură în care dictatorul se numeşte SRI?

SRICred că una din scenele care ne-au devenit mai familiare decât este normal este aceea de a vedea politicieni importanţi în cătuşe.

De asemenea, absolut întâmplător, din dosarele unor astfel de politiciani „răsuflă” una sau alta, astfel încât în opinia publică să apară anumite concluzii la care justiţia va trbui să ajungă, creându-se astfel o presiune formidabilă asupra celor meniţi să judece.

Şi pantru ca nu cumva să fie oameni care nu înţeleg din acele comunicări de detalii din dosare, la televiziunile de ştiri se desfăşoară adevărate procese. Cine e un pic atent ca înţelege din primele cinci minute ale emisiunii respective care sunt concluziile.

Dacă aceste concluzii diferă în funcţie de televiziunea la care se desfăşoară emisiunea respectivă avem ceva ce pare comun… firul desfăurării emisiunilor. Toate par scrise de aceeaşi mână.

Interesant este că deşi justiţiei nu îi foloseşte deloc acea avalanşă de lucruri „scăpate” din dosare, aceasta pare a se simţi bine cu acele cătuşe de la articulaţii celebre, ţinând să transmită parcă, „ia uite cât sunt de puternică”. Doar că, şi aici apare o problemă. Pe mine m-a uimit întotdeauna senzaţia că lucrurile sunt forţate… cam ca şi cum un slăbănog îşi tot flexează muşchii …

Nu demult, generalului SRI Dumitru Dumbravă a declarat că justiţia este un câmp tactic pentru SRI.

Declaraţia ar fi trebuit să stârnească o adevărată furtună pentru că atunci când un serviciu secret are drept câmp tactic justiţia şi un om extrem de important din cadrul respectivului serviciu o recunoaşte în public se duce dracului puterea judecătorească.

Din modul în care CSM protestează pare că justiţia este cu bocancul SRI pe gât… singura chestie pe care o poate face fiind să se plângă cu jumătate de gură atfel riscând să moară sufocată… Păi în orice stat dictatorial, una din caracteristicile comune este tocmai implicarea serviciilor secrete în justiţie. Şi nu numai, şi în politică, şi în economie …

Atunci când a fost arestată Elena Udrea a începutr să vorbească de implicări nu tocmai OK ale generalului SRI Coldea.

Deși s-a încerct ridiculizarea doamnei Udrea pe mai multe paliere, totuşi generalul a trebuit să se ducă să dea socoteală în faţa Comisiei Parlamentare pentru Supraveghere a SRI. Aşa e legea.

Acea audiere a fost de un ridicol inimaginabil… Ceva de genul: „Bă ai făcut aia?” „Nu” „Deci domnul e nevinovat”.

Cam la fel s-a făcut şi când cu pozele de la Paris… A fost întrebat SRI dacă le-a făcut, acesta negat şi gata. Nici u  fel de alrfel de cercetări.

Aveai senzaţia că cei din Comisia Parlamentară pentru Supraveghere a SRI stăteai drepţi în faţa generalului.

Poate chiar asta se şi întâmpla, sunt curios câţi din cei din respectiva comisie erau ofiţeri sub acoperire. Cineva zicea că ar fi mai simplu să întrebăm câţi din ei nu sunt ofiţeri acoperiţi.  Sunt mai puţini.

Felul în care acea comisie se comporta nu duce la o concluzie extrem de urâtă. Politicul este sub controlul SRI. Şi nu numai politicul ci şi alte zone ale vieţii sociale de la noi.

Ba se vorbeşte şi de un control pe care l-ar avea asupra actualului Preşedinte cei de la SRI. Şi nu se când a fost ales ci cu mult înainte. SRI( i-ar fi netezit calea spre Cotroceni.

Aşa s-ar putea explica foarte simplu faptul că deşi PNL avea în statut ca anumite funcţii din conducere să necesite o vechime de ani de zile în partid, Iohannis a fost practic adus din afară şi „plantat” direct în vârf, în funcţia de vicepreşedinte.

Dar aceasta e altă poveste.

Practic duhoarea şi umbra de ghiaţă a SRI se simte cam peste tot ca ceva aflat cumva în planul doi de unde trage sforile.

Revenind la relaţia dintre Justiţie şi SRI, de mai multe ori în activitatea CSM apăreau momente în care părea a ieşi din modul obişnuit de funcţionare şi adpota câte o chestie care nu prea se aliniază la modul obişnuit de funcţionare.

– Generalul Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice a SRI, declara, într-un interviu, că instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii … şi totuşi, nimeni nu se oripilază

– CSM a decis că declaraţia generalului Dumbravă nu a afectat independenţa Justiţiei, etc.

– SRI pare a fi ajuns să facă jocuri la nivel de decizie în  Guvern, ba chiar la  de decizii prim-ministeriale, la nivel de Guvern.

 – SRI a ajuns să influenţeze decizii în CSM, în Justiţie, în Parlament, la vârful CSAT şi la nivel de Preşedinţie?

Umbra SRI

În ultimii zece ani, s-a investit mult în creşterea forţei şi a performanţei serviciilor de informaţii – ceea ce e bine. Ce nu e bine este că avem un control civil al lor mult prea slab, aproape inexistent, în raport cu forţa dobândită de acestea – SRI pare că are deja influenţă asupra tuturor celor trei puteri ale statului şi, în plus, asupra Preşedinţiei.

Melania Cincea

Melania Cincea

Informaţia privind reconfirmarea în funcţia de subsecretar al Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă al MAI a lui Rareş Văduva, de către premierul interimar Gabriel Oprea, a trecut aproape neobservată. Mi se pare necesară o privire mai atentă. Şi nu doar din perspectiva faptului că această numire a fost prima decizie semnată de dl Oprea, ca premier interimar. O decizie ce poate fi şi întâmplare, chiar dacă generează întrebări de genul: De ce prima? şi De ce nu mai suporta amânare? Altul este, însă, aspectul care merită atenţie: dl Văduva a ajuns în staff-ul DIPI de la SRI, unde a lucrat în ultimii opt ani, inclusiv pe funcţii de conducere. În decembrie 2014, la câteva zile după pierderea alegerilor, premierul Victor Ponta l-a “desemnat să asigure îndeplinirea atribuţiilor de subsecretar de stat” la serviciul de informaţii al MAI. Pe care în decembrie 2012, dl Ponta îl trecuse din coordonarea ministrului de Interne în cea unui secretar de stat şi a doi subsecretari de stat, numiţi şi eliberaţi din funcţie de către premier. Iar dl Văduva nu e singurul ofiţer din SRI adus la vârful structurii de infomaţii a Internelor. Şi directorul DIPI, Gheorghe Nicolae, provine din SRI, de unde a plecat după aproape 20 de ani de carieră şi unde a avut şi funcţii de conducere. Acesta fusese adus la DIPI tot în 2014, în martie, ca subsecretar, în iulie a fost “desemnat să asigure conducerea DIPI”, iar în noiembrie, luna prezidenţialelor, numit în funcţie.

De ce a fost nevoie de doi oameni din SRI la conducerea serviciului de informaţii al MAI? Mai ales că sunt oameni din rândul ofiţerilor. Nu au existat la DIPI  oameni pretabili să ocupe funcţiile de conducere? Nu a avut dl Ponta încredere în niciunul? Sau i-au fost impuse aceste numiri? De către cine şi cu ce scop?

Să privim puţin şi spre raporturile – neoficiale – ale SRI cu Justiţia, despre care s-a vorbit în ultimul timp. Întâi, spre o declaraţie făcută nu demult de directorul Direcţiei Juridice a SRI, generalul Daniel Dumbravă: “(…) instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii”. La solicitarea unor asociaţii de magistraţi care, acuzând încălcarea independenţei Justiţiei, au cerut CSM să solicite SRI clarificări care să indice cadrul legal ce permite SRI să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a unei cauze, în ce constă acest interes şi ce control se exercită asupra sa, CSM a anunţat că nu a fost afectată independenţa Justiţiei. Asta, deşi astfel de declaraţii duc spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii, care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea.

Apoi, să privim la reacţia CSAT după afirmaţia fostului preşedinte Traian Băsescu, potrivit căruia, până în 2004, au existat magistraţi acoperiţi ceea ce, fiind ilegal, i-a făcut şantajabili. Solicitat de CSM să aibă o reacţie, CSAT tace. În prima şedinţă care a succedat sesizarea CSM, din 9 iunie, problema nu a fost adusă în discuţie – rezultă din ordinea de zi, anunţată de Preşedinţie. Deşi, cu câteva zile înainte, şeful statului, Klaus Iohannis – care este şi preşedintele CSAT şi căruia legea îi conferă acces la orice tip de informaţie, din momentul validării mandatului prezidenţial – declara, public, că susţine demersul de deconspirare a ofiţerilor acoperiţi din Justiţie. Ce se poate înţelege de aici? Că, deşi dl Iohannis s-a arătat interesat, nu a pus pe ordinea de zi a şedinţei CSAT această problemă? Sau că nu are suficientă autoritate în faţa conducerii SRI a cărui activitate o coordonează, via CSAT, şi pe al cărui director l-a nominalizat? Că SRI influenţează decizii la nivel de CSAT, de Preşedinţie?

Parlamentul este cel care ar putea controla o posibilă tentaţie a SRI de a avea influenţă asupra cât mai multor zone. Dar controlul parlamentar se face doar de jure. Ca dovezi recente, lipsa de reacţie în situaţiile amintite mai sus şi atitudinea în scandalul Bica, izbucnit în noiembrie 2014. Fostul procuror-şef al DIICOT a fost numit în funcţie, deşi SRI avusese informaţii că asupra Alinei Bica planau sus­piciuni de implicare într-un dosar de mare corupţie. Nu l-a informat pe şeful statului, care a făcut numirea în funcţie, pe motiv că nu a cerut informaţii: “Dacă cerea, primea”, explica membru al Comisiei de Control al SRI, Daniel Savu, fost ofiţer SRI. Ce dovedeşte asta? Neprofesionalism? Sau legături cu sistemul ale unor membri ai Comisiei de control, situaţie care inversează rolurile?

A ajuns, deci, SRI să facă jocuri la nivel de decizii prim-ministeriale, la nivel de Guvern?  Să influenţeze decizii în CSM, în Justiţie, în Parlament, la vârful CSAT şi la nivel de Preşedinţie?

Dl Klaus Iohannis, ca şef de stat într-un regim democratic, ca preşedinte al CSAT, care asigură coordonarea SRI, ar trebui să ţină cont de faptul că acest serviciu de informaţii, performant şi reformat cum a ajuns, este doar o instituţie-pilon în arhitectura de securitate a statului, nu una de control asupra altora. Şi ar mai trebui să ţină cont de faptul că un serviciu de informaţii prea puternic, scăpat de sub control, devine periculos pentru democraţie. Asta, nu înainte de a se întreba cine şi ce urmăreşte prin aceste jocuri?

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 16 iulie 2015

Înălbitor CSM 

CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Pentru a transforma griul în alb. Alb imaculat. O atitudine care, în faţa unor evidenţe, nu face decât să adâncească suspiciunile în privinţa raporturilor – neoficiale – ale SRI cu Justiţia.

Melania Cincea

Melania Cincea

Plenul CSM a respins cererile asociaţiilor de magistraţi care vizau pe de o parte revocarea hotărârii potrivit căreia afirmaţia generalului SRI Dumitru Dumbravă – cea cu instanţele de judecată transformate în câmp tactic al serviciilor de informaţii – nu a afectat independenţa Justiţiei, iar pe de alta, desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la exact această problemă. Prin ceea ce face acum, CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Să „developăm” filmul evenimentelor:

Aprilie 2015: Generalul Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice a SRI, declara, într-un interviu, că instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii: “(…) dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv, am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze. Această manieră de lucru, în care suntem angrenaţi alături de procurori, poliţişti, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare, a scos la iveală punctual şi aspecte care ţin de corupţia sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate.”

Mai 2015: Acuzând încălcarea independenţei Justiţiei, câteva asociaţii de magistraţi au cerut CSM să solicite SRI clarificări care să indice cadrul legal ce permite acestui serviciu să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a unei cauze, în ce constă acest interes şi ce control se exercită asupra sa.

Iunie 2015: CSM a decis că această declaraţie a generalului Dumbravă nu a afectat independenţa Justiţiei. Asta, deşi astfel de afirmaţii duc spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii, care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea – în desfăşurarea unui proces judiciar, SRI are, de jure, un rol limitat la sprijinul tehnic acordat în faza de urmărire penală, un rol care se încheie în momentul sesizării instanţei de judecată – şi spre ideea încălcării independenţei Justiţiei. Mai mult, CSM a refuzat cererea asociaţiilor de magistraţi de a le comunica datele transmise de SRI, ca răspuns la solicitarea Inspecţiei Judiciare, pe motiv că… ar conţine date confidenţiale.

Iulie 2015: Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, Asociaţia Magistraţilor din România şi Asociaţia Procurorilor din România au cerut revocarea hotărârii CSM potrivit căreia afirmaţiile generalului SRI Dumitru Dumbravă nu au afectat independenţa Justiţiei, motivând că CSM şi-a fundamentat hotărârea pe note secrete, fapt văzut ca „o încălcare a însăşi noţiunii de independenţă a Justiţiei”. Şi au mai cerut desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la întrebări pe care ele însele le ridicaseră.

August 2015: Plenul CSM a respins, în şedinţa din 25 august, cererile asociaţiilor de magistraţi care, cum spuneam, vizau pe de o parte revocarea hotărârii potrivit căreia afirmaţiile generalului Dumbravă nu au afectat independenţa Justiţiei, iar pe de alta, desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la întrebări ale aceloraşi asociaţii de magistraţi.

Prin ceea ce face acum, CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Pentru a transforma griul în alb. Alb imaculat. O astfel de atitudine, în faţa unei evidenţe, nu face, însă, decât să adâncească suspiciunile. Care este evidenţa despre care amintesc? De fapt, sunt două.

Prima e însăşi afirmaţia d-lui Dumbravă. Care, în acel interviu, nu s-a referit strict la corupţia judiciară, aşa cum susţine CSM, ci şi la corupţia judiciară. Un „şi” care face ca argumentul CSM să se clatine. Şi, oricum, nu ar sta în pcioare nici dacă admitem că reprezentantul SRI ar fi făcut trimitere doar la corupţia judiciară. Legea nu-i permite SRI să rămână în câmpul tactic şi să-şi menţină interesul sau atenţia până la soluţionarea definitivă a unei cauze penale. De jure, are un rol important, dar limitat în lupta anticorupţie, un rol care se rezumă la sprijinul tehnic acordat în faza de urmărire penală şi care se încheie în momentul sesizării instanţei de judecată. 

A doua evidenţă e falsa invocare, în context, a secretizării corespondenţei. Ce drepturi suplimentare are un judecător membru al CSM faţă de un judecător de la o instanţă din ţară? De când şi în baza cărei legi primii au acces la informaţii interzise celorlalţi? În urma unei decizii luate chiar de CSM, judecătorii şi procurorii nu au nevoie de certificat ORNISS pentru a avea acces la informaţii clasificate, accesul lor fiind garantat de Legea 182/2002, sub condiţia numirii şi a depunerii jurământului. Cu alte cuvinte, de ce nota SRI către Inspecţia Judiciară a CSM a fost clasificată ca fiind „secret de serviciu” şi de ce CSM nu numai că acceptă această situaţie, dar o şi prezintă ca pe un argument indestructibil?

O astfel de atitudine, în faţa unor evidenţe, nu face decât să adâncească suspiciunile în privinţa raporturilor – neoficiale – ale SRI cu Justiţia.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 27 august 2015

Citeşte şi:

Umbra SRI 

A devenit SRI necontrolabil? 

Duplicitate la vârful CSM

Judecător Dana Gîrbovan, fost preşedinte al UNJR: „Regulile luptei anticorupţie trebuie respectate, pentru a nu o discredita şi arunca în derizoriu”

Ceva ce scapă…

SIMONA IONESCU: „Adriana Săftoiu minte!”

„Am căutat să văd ce a scris Adriana Săftoiu despre episodul numirii soțului său ca director al SIE, în 2006. Găsesc fragmentul, găsesc și explicațiile. Total neverosimile. „ – scrie Simona Ionescu, redactor Şef la Evenimentul Zilei

Doar atât să citeşti şi deja este un motiv suficient să merite să dedici câteva minute citirii întregului articolul al doamnei Ionescu …

Simona Ionescu

Adriana Săftoiu minte! Traian Băsescu nu putea pune directori la SIE și SRI de capul lui

Am dat 30 de lei pe cartea Adrianei Săftoiu. Era vorba de o fostă ziaristă care, îndrăgostită de lumea politică și de politicieni – după cum mărturisește, se avântase în arealul lor, încercând să-și imite mentorii. A făcut pasul de la jurnalist la politician, definitiv, după despărțirea de președintele Traian Băsescu, cel care o adusese sub lumina reflectoarelor cu adevărat. Din consilieră și purtătoare de cuvânt a Cotroceniului a devenit, azi, o liberală…O liberală îndrăgostită acum de Vasile Blaga.

Eram curioasă să citesc. Toată presa vuia despre ”dezvăluirile incendiare” făcute de fosta consilieră despre președintele Traian Băsescu. Mircea Marian, colegul meu, răsfoise cartea înaintea mea. Era furios. Mi-a spus că Săftoiu a scris despre el o mizerabilă minciună și că o să-I dea replica pe facebook.

Am căutat să văd ce a scris Adriana Săftoiu despre episodul numirii soțului său ca director al SIE, în 2006. Găsesc fragmentul, găsesc și explicațiile. Total neverosimile. Mă întorc la primele fraze ale capitolului, deoarece știam momentul când se căutau noi șefi la SRI, SIE și serviciul secret al Ministerului de Interne, după demisia tripletei Timofte-Fulga-Ardeleanu. Și descopăr mai multe neadevăruri. Unul de-a dreptul o mare gogoașă, menită să-l pună pe Traian Băsescu într-o lumină proastă. Este atât de pueril schilodit adevărul, încât mă întreb cât de bună era ca ziaristă sau consilieră Adriana Săftoiu!

Scrie Adriana Săftoiu, de dincolo de baricada jurnaliștilor, dând din casa Președinției: ”Pe culoarele ”intelligence” se spunea că, de fapt, cei care conduceau cele două instituții erau Silviu Predoiu la SIE și Florian Coldea la SRI. Sigur e că amândoi reușiseră să îi fie pe plac Președintelui.”

Îi spun eu Adranei Săftoiu că nu ”pe culoarele intelligence ” se vorbea că Predoiu și Coldea conduc cele două servicii, ci între jurnaliștii acreditați la SIE și SRI. Cu toții știam că, dintotdeauna,  ”operativii”, adică șefii de la comanda executivă a celor două servicii de informații, sunt ofițeri de carieră, adjuncții directorilor numiți politic. Că-i erau sau nu pe plac lui Băsescu colonelul Predoiu și maiorul Coldea era tot aia. Nu-i putea schimba, iar până la numirea altor directori trebuia să conducă cineva, exact cum se întâmplă și acum, în mandatul președintelui Iohannis, când la SIE nu e uns director, iar serviciul e condus de același profesionist Silviu Predoiu, acum general. 

Dar Marea Minciună abia acum vine. Adriana Săftoiu încearcă să ne convingă că ea îl lumina pe Președinte și-l ghidona pas cu pas! Iată ”marea dezvăluire” pe care o face:

„Președintele mă informează că i-a lăsat lui Ștefan Deaconu, de cu seară, numirile viitorilor șefi de Servicii. ”După ce le trimiți la Monitorul Oficial să anunți presa. Când îmi spune numele rămân uluită: Coldea și Predoiu. Îi replic că nu e în regulă. Îi reamintesc că, odată intrați în structurile NATO, ne-am asumat obligația demilitarizarii acestor servicii. S-a iritat și mi-a spus că e o prostie condiționarea. (…) Nu e nici ora 7 dimineața.  Îi cere STS-istului să-i facă legătura cu Ștefan Deaconu(…) Îi cere să oprească trimiterea decretelor la Monitorul Oficial.”, scrie în carte Adriana Săftoiu.

Minciună totală, demontată de Constituție, legea fundamentală a țării, pe care Traian Băsescu o cunoaște perfect, oricât s-ar strădui Adriana Săftoiu să ne convingă cum era ea atotștiutoare, iar președintele un habarnist. Băsescu știa că nu poate da niciun decret de numire și că acest lucru e atribuția Parlamentului. Iata ce spune Constitutia actuală, adoptată în 2003, la art 65, al 2, lit h:

 Palamentul are ca atribuție ”numirea, la propunerea Președintelui României, a directorilor serviciilor de informații și exercitarea controlului asupra activității acestor servicii”.

Liberala Săftoiu fie minte în cartea sa, fie nu știe nici acum  faptul că Președintele trimite numirile la Parlament și doar dacă parlamentarii votează pozitiv nominalizările, șeful statului poate semna decretele pentru noi directori la servicii.  Cum să-i spună ei Băsescu lucruri pe care le știa imposibil de realizat?!

Și, în încheiere, minciuna numărul 2: deformarea adevărului în ceea ce-l privește pe Mircea Marian!  Ziaristul povestește versiunea lui:

”Adriana relatează într-un mod cu totul și cu totul mincinos un incident pe care l-am avut cu Băsescu la întoarcerea din China, în martie 2006. Băsescu m-a jignit la întoarcere, în avion, pentru o întrebare pe care i-am pus-o în conferința de presă, dar și-a cerut scuze câțiva ani mai târziu, așa că acest incident între noi a fost lămurit. Adriana Săftoiu susține că, în momentul în care Băsescu m-a făcut „nărod”, eu aș fi răspuns: „Domn Baconschi mi-a spus”. Este o minciună ordinară. M-am înroșit de nervi, m-am blocat și cred că am zis ceva în genul „știți că nu pot răspunde la astfel de insulte și ar trebui să vă controlați limbajul”. În orice caz nu m-am smiorcăit la Băsescu să dau vina pe Teodor Baconschi – cu care discutasem, adevărat, dar la conversație asistase deputatul PD Alin Albu, de aici informația s-a dus mai departe. Adriana Săftoiu vrea să ne dea un șut și mie, și lui Băsescu: el mitocan, eu un pisoiaș speriat. Minte. Sincer, nu o credeam atât de jegoasă pe ființa asta. M-am enervat.  Dacă veți arunca banii pe cartea ei, porniți de la premiza că nenumărate alte episoade sunt relatate în același stil mincinos. Amestecul ăsta de adevăruri parțiale cu minciuni greu de probat – cuvântul ei contra cuvântului altora – este o toxină de care e aproape imposibil să te aperi”, susține Mircea Marian.

Autor: SIMONA IONESCU –  Redactor Şef la Evenimentul Zilei

Sursa: evz.ro

România, un circ cu politicieni mai mult sau mai puţin penali

caricatura-politicieniCIRCARII

Fostul președinte al României, Traian Băsescu, actualmente ilustru pensionar, scrie pe contul său de Facebook:

„Tata socru, fostul ministru al Agriculturii Ilie Sîrbu, a patronat semnarea, în 2003, a unui contract pe zece ani cu austriecii de la Schweighofer. La semnarea contractului, şeful corpului de control era actualul premier, VV Ponta. Actualul director general de la ROMSILVA, domnul Adam Crăciunescu, protejat al lui tata socru, era secretar de stat, responsabil cu pădurile în Ministerul Agriculturii atunci când s-a semnat contractul cu austriecii. În 2013, când contractul pe zece ani al austriecilor a expirat, VV Ponta era prim ministru, Adrian Crăciunescu era director la ROMSILVA, iar tata socru devenise celebru samsar al codrilor şi terenurilor agricole ale României. Niciunul nu a făcut nimic pentru a pune frână lăcomiei austriecilor”.

Îţi vine să te şi miri cum de, dumnealui domnul Băsescu nu se apucă să înjure temeinic, de mama focului, marinăreşte, pe cine din motive de confort personal l-a desemnat pe Ponta pentru funcţia de premier… de două ori deşi se jura că nu-l va desemna … Deh, de la o vârstă probabil oamenii încep să uite anumite lucruri.

Fostul preşedinte ţine neapărat să arate că ştie cum stă treaba cu serviciile: „Mai mult, ticălosul plagiator şi mincinos face aluzie la faptul că, în susţinerile lui, are argumente primite de la servicii de informaţii, lucru absolut imposibil fără informarea simultană a preşedintelui, având în vedere magnitudinea subiectului”.

Interesant este că atunci când l-a desemnat pe Ponta pentru funcţia de premier, dumnealui domnul epreşedinte nu îşi făcea coplexe din a desemna un plagiator. Să nu îl fi informat oare serviciile de plagiatul lui Ponta?

Potrivit lui Băsescu, Ponta ar încerca „să arunce mortul peste gardul Cotrocenilor”, „profitând de faptul că preşedintele a fost suficient de inabil” să nu explice public motivul pentru care a retrimis Parlamentului pentru reexaminare legea de modificare a Codului Silvic.

„Şi pentru că urmare a reacţiei societăţii, se strânge laţul în jurul politicienilor care au patronat jaful pădurilor, ca orice ticălos, Ponta încearcă să arunce mortul peste gardul Cotrocenilor, profitând de faptul că preşedintele a fost suficient de inabil să nu explice public motivul întoarcerii la Parlament a Codului Silvic. Este drept că, dincolo de gardul Cotroceniului, se află şi sforarul Dan Mihalache, dar totuşi… Ponta, vezi că mortul este în familia ta, în administraţia ta şi în clientela ta politica, vezi Hrebenciuc, Adam, Ilie Sîrbu etc..”, mai scrie Băsescu.

Într-o intervenţie publică, Klaus Iohannis a declarat că i-a cerut, directorului SRI să verifice de ce informaţii beneficia premierul Ponta, despre o posibilă întâlnire a unor oameni din anturajul său, cu procesatori de lemn, arătând că declaraţiile sunt foarte grave şi, dacă se dovedesc a nu fi adevărate, trebuie să răspundă. Preşedintele a reacţionat, la Aeroportul Otopeni, la afirmaţia premierului Ponta de miercuri seară, dintr-o emisiune TV, când a spus că „lideri din PNL au avut întâlniri private şi pe baza funcţiei publice ocupate anterior cu reprezentanţi ai companiei austriace Holzindustrie Schweighofer pe tema proiectului Codului Silvic, dezinformându-l ulterior pe preşedintele Klaus Iohannis” şi că „are informaţii concrete legate de aceste întâlniri, dar nu a dorit să prezinte numele acelor liberali, spunând doar că este convins că instituţiile statului monitorizează situaţia şi vor informa Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în reuniunea care va analiza şi problema Codului Silvic şi care a fost programată pentru luna iunie”.

„Mi se pare o declaraţie foarte curioasă. Recunosc că am luat act cu surprindere de această declaraţie. Afirmă la televizor tânărul prim-ministru că ar avea el informaţii de la servicii cum că oameni din anturajul meu s-ar fi întâlnit cu diferiţi reprezentanţi ai unor procesatori de lemn, şi lasă să să se înţeleagă că ar exista un fel de trafic de influenţă la nivelul preşedintelui”, a spus şeful statului, înainte de plecarea spre Milano, mai adăugând că acest licru i se pare „surprinzător şi fals”.

„Am verificat – a mai spus preşedintele – la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, şi nu a existat niciun fel de discuţii, nici cu lobby-işti şi nici măcar cu foşti colegi din PNL, pe această temă”  … : „Luând act de declaraţiile premierului de aseară, am rugat organele abilitate să verifice de ce fel de informaţii dispunea premierul, dacă ele se confimă sau nu. Dacă se confimă, să se ia măsurile de urgenţă care se impun, şi dacă nu, premierul va răspunde pentru aceste afirmaţii. Astfel de afirmaţii de insinuare a unui trafic de influenţă la nivelul preşedintelui nu pot fi clasificate ca simple afirmaţii, prin care vrea să pară interesant la televizor. Sunt mult mai grave şi vor fi tratate ca atare. Sper ca această scăpare să nu însemne o revenire la logica din campanie, promovată atunci de candidatul Ponta”.

Ca şi cum nu s-ar fi observat că e ţinut la Cotroceni de maimuţoi nebăgat în seamă,  Klaus Iohannis a anunţat că nu a vorbit cu premierul, dar că dimineaţă a avut o discuţie cu directorul SRI şi l-a rugat foarte oficial să analizeze cu maximă eficienţă şi seriozitate aceste afirmaţii ale premierului.

Dumnealui domnul Preşedintele a mai menţionat că, atunci când a retrimis Codul Silvic în Parlament, a existat un document pe care s-au bazat. Domnia sa a explicat că „Este documentul care ne-a fost transmis, fără să fie cerut, de către Consiliul Concurenţei, prin care ne-a atras atenţia că există riscul de infringement pentru România, există riscul să nu fie conformă legea cu legislaţia europeană”,adăugând că „i s-a părut un lucru foarte serios”ţinând neapărat să mau adauge că: „Vreau să subliniez , în acest context, că nu numai preşedintele ci şi primul-ministru are datoria să vegheze ca legislaţia românească să fie în concordanţă cu legislaţia europeană. Eu nu mă joc cu legile României. Nu a existat niciun indiciu că cineva ar fi intervenit pentru această chestiune, la mine, oricum, nu, şi nici la nivelul Administraţiei Prezidenţiale”.

„Lideri din PNL au avut întâlniri private şi pe baza funcţiei publice ocupate anterior cu reprezentanţi ai companiei austriace Holzindustrie Schweighofer pe tema proiectului Codului Silvic, dezinformându-l ulterior pe preşedintele Klaus Iohannis”, a afirmat, miercuri seară, la B1, liderul PSD, premierul Victor Ponta.

„Impresia mea e că preşedintele a trimis legea către parlament din partea unor binevoitori, în ghilimele, în special nişte liberali cu anumite interese strict private. Din PNL îi vedeţi zilele astea pe cei care se luptă cu toate puterile pe care le au în parlament pentru Holzindustrie. Evident că au nişte interese care sunt strict private„, a declarat Victor Ponta în cadrul emisiunii „Ultimul cuvânt”, difuzată la B1 TV.

Premierul a precizat că are informaţii concrete legate de aceste întâlniri, dar nu a dorit să prezinte numele acelor liberali, spunând doar că este convins că instituţiile statului monitorizează situaţia şi vor informa Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în reuniunea care va analiza şi problema Codului Silvic şi care a fost programată pentru luna iunie.

Ponta nu a divulgat numele acelor liberali nici când a fost întrebat dacă este vorba de deputatul PNL Lucia Varga, secretar de stat în Ministerul Mediului în 2005-2008 şi ministru delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură în Guvernul Ponta din decembrie 2012 până la ieşirea PNL de la guvernare.

Întrebat dacă este vorba în acest caz de trafic de influenţă, Ponta a răspuns în primă fază „100%”, după care a precizat că nu el este cel care poate face încadrări juridice, insistând însă pe ideea că liderii liberali au avut întâlniri private cu reprezentanţii Holzindustrie Schweighofer.

Referitor la scrisoarea primită din partea acestei companii, în care, conform presei, este solicitată scoaterea pragului de 30% din Codul Silvic şi este invocată posibilitatea acţionării în instanţă a statului român, premierul a spus că ameninţări din partea firmelor a mai primit în mandatul de prim-ministru, dar nu l-au impresionat.

„Este anormal. Este un mijloc de presiune, dar nu e nici prima, nici ultima firmă care-l foloseşte”, a mai spus Ponta.

Totodată Premierul a susţinut că reprezentanţii companiei austriece i-au cerut o întrevedere, dar nu a acceptat. La remarca realizatorilor emisiunii cum că  că Preşedinţia ar fi  prezentat opinia Consiliului Concurenţei, din care rezultă că această instituţie a propus eliminarea pragului de 30% la comercializarea masei lemnoase, Ponta a răspuns: „Nu aţi văzut că oameni din conducerea Consiliului acum lucrează la Schweighofer ?”. El a adăugat însă imediat că a lucrat foarte bine cu membrii Consiliului Concurenţei, care este o instituţie certificată de Uniunea Europeană, şi că nu vrea să lanseze acuzaţii fără probe concrete, precizând însă că în cazul liderilor liberali care au avut întâlniri cu firma austriacă se bazează pe lucruri concrete.

Miercuri seara, Preşedinţia a postat pe site opinia primită, în luna martie, din partea Consiliului Concurenţei referitor la proiectul Codului Silvic, în care instituţia apreciază că limitarea achiziţiei/procesării de masă lemnoasă la 30% este o barieră pe piaţa comercializării şi propune eliminarea acestui plafon.

Preşedinţia a prezentat opinia Consiliului Concurenţei după ce, vineri, ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu, a declarat că asupra preşedintelui Klaus Iohannis „planează o suspiciune” că nu ar fi de partea românilor pentru că nu a fost de acord cu Codul Silvic votat de Parlament şi a cerut reexaminarea legii.

Tot vineri, purtătorul de cuvânt al PSD a afirmat că vrea să creadă că respingerea Codului Silvic nu a fost rezultatul lobby-ului unei firme din industria lemnului.

Marţi, Consiliul Concurenţei a anunţat că a cerut opinia Comisiei Europene privind introducerea pragului maxim de 30% din volumul de masă lemnoasă din fiecare specie care poate fi achiziţionat de o companie.

Proiectul de modificare a Codului silvic, iniţiat în vara anului de 125 de parlamentari PSD şi trimis înapoi la Parlament pentru reexaminare de Iohannis, a intrat marţi în dezbatere la comisiile Camerei Deputaţilor, forul decizional, după ce Senatul l-a readoptat în aceeaşi formă.

Deputaţii din comisiile juridică, de agricultură şi mediu au respins însă cererea de reexaminare a proiectului de modificare a Codului silvic.

La sfârşitul săptămânii trecute, în mai multe localităţi au fost organizate proteste pe tema defrişărilor, iar preşedintele Klaus Iohannis a decis ca subiectul să fie discutat în următoarea şedinţă a CSAT.

PENALII

Te uiţi şi te uimeşti …

România e o ţară în care veniturile oamenilor  sunt ridicole faţă de veniturile din Europa. România e o ţară în care a face un rahat de autostradă pare chestie suprarealistă, o ţarî în care oamenii ies din spital mai bolnavi decât intră şi devin mai imbecili după ce fac o şcoală… o ţară care se laudă că ar fi membru de bază al NATO dar care are o armată care, pentru a presta o defilare pe 500 de metrii, de ziua naţională, face eforturi  similare pentru ea cu efortul purtării unui război…

România e o ţară în care ceea ce ar părea absurd în alte ţări, pare normal. O ţară în care a fi politician implică, obligatoriu, a fi penal …

Se spune că  popoarele îşi au liderii pe care îi merită. Nimic mai adevărat. Un popor care atunci când votează e mai interesat de kilul de ulei sau de făină pe care le primeşte ca şpagă decât de a vota pe cineva care să îi servească interesele.

România pare desprinsă parcă din teatrul absurdulu a lui Eugen Ionescu … şi culmea e că absurdul e atât de prezent încât deja pare ceva cât se poate de natural …

Din acelaşi domeniu al absurdului fac probabil parte şi ultimele alegeri prezidenţiale.

– Alesul, actualul preşedinte, Klau Iohannis – Avea în perioada alegerilor un proces de incompatibilitate amânat până în momentul în care sentinţa nu ar mai fi avut sens, şi totuşi încheiat pentru dumnelui cu a-l declara drept nevinovat în timp ce toţi ceilalţi judecaţi pentru aceleaşi fapte sunt declaraţi vinovaţi.

– Dan Diaconescu – Candidat la preşedinţie … Acum puşcăriaş cu acte în regulă.

– Elena Udrea – Candidată la Preşedinţie … Cercetată penal în stare de arest preventiv.

– William Brânză – Candidat la Preşedinţie … Cercetat penal.

– Victor Ponta – Dovedit plagiator, cu o mulţime de membrii ai familiei şi prieteni cercetaţi penal de parcă ar fi un  clan interlop, asupra lui însuşi planând suspiciuni extrem de grave …

Şi asta e doar o picătură din oferta pe care clasa politică o face electoratului…

Mai contează oare cu cine votează oamenii? Probabil da, dar numai pentru ca electoratul să arate cine doeşte să îl fure în continuare …

Aş pune o întrebare: „Este România o democraţie?” … o fi, dacă democraţie înseamnă ca poporul să aleagă cine să îl fure şi nu cine să îl conducă …

Poftim la vot române … pentru a putea fura hoţii cu gulere albe au nevoie să îi dai legitimitatea de care are nevoie.

 

Cine o controlează pe Ana Maria Topoliceanu? Pe cine vizează de fapt DNA? (Sau, poate, SRI ? )

Cu cine, în ce perioadă  şi în folosul  cui a colaborat  Ana Maria Topoliceanu?

De fapt, ţinta reală este Elena Udrea, sau se doreşte ca aceasta să fie determinată să înceapă să cânte?

Cui îi tremură cămaşa dacă Udrea începe să-şi sufletul şi să povestească tot ce ştie?

Poveste lungă, complicată … photoshutting parizian, cu delaţiune, manipulare şi multe, multe ramificaţii …

Elena Udrea, Ana Maria Topoliceanu

 

Ajuns la o venerabilă vârstă, un spion britanic care a acționat în Germania în Al Doilea Război Mondial, întrebat care e secretul de a reuşit să îmbătrânească fără a fi niciodată descoperit a spus că de fiecare dată când i se păra că se întâmplă anumite coincidenţe, devenea atent.

În 90% din cazuri nu erau coincidenţe.

Se întâmplă ca, legat de Ana Maria Topoliceanu, fosta şefă a Companiei Naţionale de Investiţii, prietena recunoscută de Elena Udrea şi principala sa denunţătoare, să existe câteva lucruri cărora le putem spune ciudate coincidenţe fără teama de a greşi.

Ana Maria Topoliceanu a făcut tot ce putea pentru a se armoniza una cu altul denunţurile celîmpotriva Elenei Udrea.

„Există informaţii şi indicii foarte clare – posta echipa de comunicare a Elenei Udrea pe contul acesteia de Facebook (https://www.facebook.com/EUdrea/timeline )  – că denunţătorii împotriva Elenei Udrea în dosarul „Gala Bute” s-au pus de acord asupra declaraţiilor şi au încercat să influenţeze ancheta: Ştefan Lungu susţine că s-a pus de acord cu Gărdean în decembrie 2014 asupra declaraţiilor; Ana Maria Topoliceanu a făcut presiuni asupra lui Tudor Breazu pentru a-i confirma denunţul; există un denunţ colectiv (caz unic în practica penală) în care este amintit şi numele Elenei Udrea. Mai mult, aproape toţi denunţătorii şi-au schimbat declaraţiile iniţiale.”

Aceeaşi Ana Maria Topoliceanu se întâmplă să atragă atenţia unora prin faptul că, atunci când cu partida de shoping parizian la care a participat împreună cu Elena Udrea şi Alina Bica parcă, din priviri, căuta fotograful …

Am văzut pozele şi întradevăr, Ana Maria Topoliceanu priveşte în direcţia unuia din  fotografi.

Am zis a „unuia din fotografi” deoarece după cum sunt realizate pozele există cel puţin două persoane care fotografiază.

În cele două poze de mai jos fotografii erau unul la nivelul străzii, al doilea undeva sus, probabil în una din clădirile din zonă, eventual, din una din clăririle de vis-a-vis.

Pe cel de la nivelul străzii pare a-l căuta Ana Maria Topoliceanu.

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu? -Photosutting parizian (fotografie de la nivelul străzii)

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu? – Photoshutting parizian (fotografie de la nivelul străzii)

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu?  -Photoshuting prizian (fotografie făcută de la înălţime ...)

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu? -Photoshutting parizian (fotografie făcută de la înălţime …)

O întrebare care s-a pus încă de când setul de poze a apărut în public a fost: Cum se explică faptul că s-a reuşit facerea pozelor de la înălţime? Dacă fotograful de la nivelul străzii putea să le urmărească pe cele trei, cel care a făcut pozele de la înălţime trebuia să ştie că cele trei vor fi prezente acolo? În fond la Paris există multe magazine unde acestea se puteau duce…

O ipoteză cât se poate de plauzibilă ar fi fost ca una din ele să le fi spus că aveau de gând să se ducă acolo, o altă ipoteză, mult mai plauzibilă fiind că una din ele le-a determinat pe celelalte în genul „Hai fată şi la magazinul ăla”, apoi, când a venit vremea, a început să se uite să vadă dacă cine trebuia era la datorie.

SRI, întrebat dacă ei au făcut pozele, a spus că nu este implicat în povestea aceasta… chestie absolut ridicolă. Unde s-o fi văzut vreun serviciu de informaţii care să dea detalii despre una din acţiunile sale de filaj, cel puţin eu, nu am mai auzit.

Faptul că este vorba de un serviciu şi nu se nişte paparazzi îl arată două chestiuni.

Pe de o parte este vorba de fopii ale notelor de plată a Elenei Udrea şi a Alinei Bica. Pentru un paparazzo nu e foarte uşor să facă rost de aceste copii. Pentru un serviciu de informaţii în schimb, e floare la ureche.

A mai fost şi prima reacţie a lui Traian Băsescu atunci când a spus că e vorba de un serviciu secret.

Ciudat este că după ce Băsescu a aruncat asta în public, brusc s-a întâmplat un eveniment aparent fără legătură. Cele două din cele şapte case care urmau a-i fi date după ce îşi încheia mandatul şi care corespundeau, pentru a alege una, brusc au devenit indisponibile…

Cam ca şi cum i s-ar fi transmis că dacă nu se potoleşte va trebui să se ducă să se cazeze în gară…

Care să fi fost, totuşi, chestia care a convins-o pe Topoliceanu să colaboreze? Să fi fost vorba de faptul că astfel îşi uşura situaţia?

Există şi o ipoteză destul de interesantă.

Se pare că apărarea ar fi de părere că Ana Maria Topoliceanu a fost pur  şi simplu „plantată” lângă Udrea pe perioada ministeriatului său la Turism.  Procurorii susţin că DNA aflase încă de la începutul lui 2014 despre banii primiţi de Obreja şi, în plus, de oamenii din minister de la Termogaz.

Dacă descoperirea rutei banilor (cea despre care Gazeta povestea în decembrie 2013) s-a întâmplat la DNA în ianuarie 2014, probabil că procurorii ajunsese deja la Topoliceanu. Şi, în februarie 2014, Topoliceanu merge, împreună cu Udrea şi cu Bica, la Paris. Colabora ea deja? Şi numai cu DNA?

Există şi ipoteza, bazată însă doar pe capete de mărturii, că Topoliceanu a fost racolată de un serviciu secret cînd era lângă Udrea. Ca prietenă a Elenei, era un nod valoros de informaţii. Pentru serviciu şi pentru public această mişcare este legitimă şi pozitivă, „cu asta ar trebui să se ocupe serviciile, să supravegheze marile infracţiuni, care afectează siguranţa naţională”.

Şi totuşi, dacă Topoliceanu a fost cuminţică şi a colaborat, de ce a ajuns la arest?

Oare colaborarea să nu fi dat roade şi împotriva Elenei Udrea să nu se fi putut produce probe clare care să reziste în justiţie?

Cu declaraţiile unor persoane dispuse să declare orice dacă îşi uşurează soarta nu prea se poate face un probatoriu care să ţină.

Exista şi o variantă de rezervă probabil: Udrea să fie implicată măcar aparent în cazul Microsoft.

Astfel sunt arestaţi foştii Cocoşi din viaţa Elenei Udrea. Ca să nu bată la pupilă, sunt arestaţi înaintea ei.

Interesant, nu? Cocoşelul poate nu putea furniza informaţiile necesare, dar tot era util. Băgându-l în celulă cu cine trebuie, el, crescut drept Prinţul Cocoşelu’ Tatii se trezeşte că nu mai e prinţ şi riscă să o încaseze, lucru care nu i s-a mai întâmplat în viaţa lui de prinţişor. Aşa că urlă ca din gură de şarpe. „Tatii… mă bate nenea”. Cocoşul ăl bătrân începe să cânte, şi cântă, şi cântă, dar liber tot nu e…

Şi totuşi se pare că probele împotriva lui Udrea nu sunt destul de puternice să fie condamnată, totuşi, e ţinută la bulău ca să-i ţină de urât şobolanului din  gaura cu PET? Dacă nu merge treaba cu cazul Gala Bute, poate o merge cea cu Microsoft … sau poate cea cu finanţarea partidelor care îi tot dă fiori lui Vasile Blaga şi nu numai … mai sunt şi alţi aleşi cărora le cam tremură nădragii… Poate o fi venind şi megadosarul EADS care va cam punew greu la încercate clasa politică mioritică… mai ştii?

De ce totuşi atâta strofocare? De ce nu i se fabrică totuşi nişte probe care să reziste în instanţă ? Se aşteaptă oare ca, izolând-o şi speriind-o cu şobolanul şi cu sutienul confiscat să facă nişte declaraţii complete apoi ca răsplată să fie achitată?

Ce ar putea ciripi oare blonda?

Să fie vorba definanţarea campaniilor PDL? Sau de finanţarea campaniilor lui Băsescu, ori a lui EBa? Cine ştie?

Oricum, dacă am reuşi să aflăm  cu cine a colaborat Ana Maria Topoliceanu, multe chestii cred că s-ar lămuri …

Şi dacă tot a colaborat, de ce a fot, totuşi, arestată? Se consideră că mai mult nu se poate obţine din această colaborare? Sau, poate, celor cu care colaborează li se pare că Topoliceanu îi cam trage în piept, îi duce cu zăhărelul şi acum doresc să forţeze să spună mai mult …?

Ei… cine sunt de fapt aceşti ei? Un serviciu secret? DNA? Altcineva?

Şi, îndiferent cine ar fi, în folosul cui lucrează?  Să fie oare o coincidenţă că tocmai când să izbucnească scandalul Maior demisionează de la SRI şi acolo vine Hellvig, personaj fost subordonat al lui Dan Voiculescu, plantat lângă Antonescu drept consilier, personaj implicat profund în tentativa de lovitură de stat?

Oare de ce îmi amintesc că una din ţintele USL (PNL+PSD) era dispariţia PDL?

Fuziunea cu PNL nu ar fi însemnat totuşi dispariţia PDL ci transformarea lui în parte a noului PNL. Dispariţie ar fi însemnat dacă din conducerea noului PNL nu făcea parte  nici un fost pedelist.

Ce mişto, le arată că sunt respectaţi dar vine DNA şi le pune cătuşe, noul PNL urmând a se purifica.

Cine i-ar fi crezut? Oricine … e ceva mai logic că tu eşti onest decât , deşi te declari liberali, te rupi de liberalii europeni şi te lipeşti de creştin democraţi?

În tot acest timp, se desfăşoară o adevărată luptă de preluarea puterii de la PSD …

Am zis se desfăşoară? De fapt pare că se mimează.

USL a reuşit într-o singură zi să cumpere destui pedelişti ca să preia puterea. Aceiaşi tipi care s-au vândut atunci s-ar vine iar… urmază alegeri locale, nu? Dacă s-ar dori … dar nu prea cred că se doreşte …

Om vedea nu peste mult timp … sper …

NICU VATAFU vs banditii de la SRI

11 februarie 2015 Lasă un comentariu

Un gând în loc de motto: Dacă o ţară este condusă de bandiţi, legile sunt făcute şi aplicate de bandiţi, justiţia şi orice alt domeniu este condus şi controlat de bandiţi, acea ţară se mai poate numi ţară? Nu cred …

* * * 

Să citim şi să ne uimim … io zic că merită. 

Blog Nicu Vătafu

NICU VATAFU si banditii de la SRI

In atentia unchiului Sam , care ne minte si ne fura vartos .

Gata m-a apucat toti dracii pa bazdaganiile aste de la SRI , care asa de vigielente ce este ele s-au implicat in monitorizarea  cu oamenii si tehnica din dotare  la prinderea catorva profesoare  ” corupte vai mama lor  ”  cu cateva bancnote la sutien si cu sticla de parfum la chilotii bufanti de pe vremea bunicii mele de la Radovanu . Vroiam sa tac , sa fiu cuminte asa cum imi recomanda toti prietenii , sa nu ma mai leg de de asta a lui Maior director de SRI , sa nu ma mai leg de asta a lui Kovesii procuroare sefa de DNA , sa nu ma mai leg de asta a lui Papici sef sectie coruptie pe la DNA , sa nu ma mai leg de asata a lui Hosu adjuncta la DIICOT , sa nu ma mai leg de asta a lui Palade procuroare generala si ea la PCAB  dar …….. astia ne iau de PROSTI si se cred mai presus de LEGE si de DUMNEZU . Asa ca astazi o sa incep sa va prezint documente si fapte prezentate de mine Directorului SRI  numitului George Maior , fapte si documente grave prin care eu i-am aratat ca niste TALHARI DE RASA SUPERIOARA  au spart sistemul informational al ulitimei institutii bancare cu capital romanesc . Documentele sunt clare si reale , pentru ca in raspunsul pe care mi l-au dat  ” onorabilii ” nu m-au contrazis , nu m-au infirmat  ci doar mi-au comunicat ca – ” SRI intreprinde  masurile legale pentru asigurarea starii de securitate nationala  si promovarea intereselor statului roman , iar eventualele aspecte de interes rezultate sunt valorificate prin informarea beneficarilor legali  ” . Bai amarasteni din ciluinii Baraganului  , cine crezi tu bai fraiere ca ” ESTE  ” beneficiarii legali intr-o situatie atat de grava ca Spargerea Sistemului Informational al CEC -Bank , pai alde Basescu , pai alde Isarescu  , pai alde prim -ministru care pizda masii o fi ala la un momemt dat . Pai crezi ca astia nominalizatii de mine au facut ceva , cum mama dracului sa faca ceva daca cei implicati sunt oamenii din clanul lui Udrea cea bogata proaspat divortata  si Basescul  cel nevazator , asta asa ca sa nu zic ca Dan Diaconescu  ” DICTACHIORU  ” Nu baa , nu i-a deranjat nimc  , ce era de la mama lor.  Da , dar acum cand este pus in pericol ditamai  BACALUREATUUUUUUU ,  au sarit si i-au inhatat pe amaratii aia din sectorul lui Vanghelie analfabetul  asta asa de teama sa nu cumva sa vrea si astia cu diplome de ” bac ”  sa fie si ei ministrii de interne ca Traian al lui Igas de langa Arad . Ce sa mai pierdem vremea  VA  PREZINT DOCUMENTELE , sa nu uit maine o sa va prezint cu documente ce zice hoata aia de Kovesii de faptul ca niste talhari de la ANAF   [ aia de la finante ] au sters datorii de  1.000.000. EURO ale firmei mele  cvatre Bugetul de Stat – da nu te mira ai vazut si inteles bine niste nenorociti sterg datorii catre bugetul de stat de UN MILION  de euro si alde PAPICI si KOVESII  zice ca nu e nimic , e acolo un mizilic si ce daca  NU , NUUU , NU  ESTE PENAL .

Nicu Vătafu 1Nicu Vătafu 2Nicu Vătafu 3Nicu Vătafu 4

Autor: Nicu Vătafu

Data publicării: 1 IULIE 2013

Sursa articolului: nicuvatafu.ro

P.S. Da, mare  păcat că-i locuită …

Categorii:Dezvăluiri Etichete:,

Antena 3 – De la bariera mall-ului care intră în erecţie când vine Mircea Badea cu maşina la ultima prostie a trupei lui Gâdea: „Traian Băsescu nu-i cu NATO, e filorus!”

7 februarie 2015 2 comentarii

Antena 3

Se spune că fericiți sunt cei săracu cu duhul …

Or fi, dar nu sunt fericiți pentru că nu-i duce capul ci pentru că nu își dau seama de chestia aceasta. Chestie de nuanţă …

Mircea Badea

MIRCEA BADEA – Făt Frumosul care nu se teme de nimic decât de motociclişti

 

În urmă cu ceva vreme, cam când e vorbea despre faptul că Dan Voiculescu, stăpânul care îi plăteşte facturile Mircea Badea, nărodul exponenţial al trustului Intact a considerat că trebuie, musai nevoie mare, să se implice şi el că, deh, militantu-i militant dacă militează. (Era perioada în care se credea pe val, când toată naţia îi era pa picioare, chiar şi bariera de la mall intra în erecţie când venea el, Unicul şi Inegalabilul).

Astfel, arborând o moacă extrem de plictisită (de subiectul cu foştii turnători ai Securităţii, probabil), Mircea Badea zicea că doar pe proşti îi mai interesează un astfel de subiect, timpul a trecut, lucrurile s-au aşezat şi tot aşa.

Nu termină bine această idee că se întunecă la faţă. A găsit în Jurnalul Naţional ceva cu o colaborare cu Securitatea a lui  Traian Băsescu. Jurnalul Naţional ca şi ceilalţi mâncători de rahat, se făceau a uita că delaţiunea practicată de Dan Voiculescu nu era tocmai acelaşi lucru cu rapoartele de serviciu făcute de cei care aveau posturi ca cel al lui Băsescu sau rapoartele pe care le făceau cei care lucrau intrând în tangenţă cu cetăţeni străini cum a fost cazul Monei Muscă, aceasta a predat la facultate şi unor grupe de studenţi în care erau şi studenţi străini.

 Aşa era fişa postului, toţi trebuiau să facă raportări despre activitatea lor, lucru care nu avea nici o legătură cu delaţiunea de dragul delaţiunii.

Mircea Badea, ca şi colegii lui, mizând pe nivelul submediocru al inteligenţei oligofrenilor care le consumă producţiile consideră probabil că aceştia când ajung la un aliniat uită pur şi simplu despre ce era vorba în aliniatul anterior.

Cum este extrem de profund convins de măreţia sa ( probabil când se vede în oglindă, Mircea Badea simte în stomac fluturii exciutării) prin decembrie 2014, Mircea Badea consideră că menirea lui nu se termină după ce îşi scoate lavaliera şi se ridică de la tejgheaua de unde îşi scuipă mizeriile generate de cei 40 de ani de neagră prostie care îi populează organul de care îi sunt ataşate urechile. Nu, el trebuie să îşi continue munca şi în spaţiul virtual.

Astfel, fiul lu’ tanti Mareana (Badea), „Profa de română”  (care în cariera sa de profesoară a reuşit să producă cel puţin un rebut educaţional, fiul ei) în timp ce mă-sa făcea apel la vorbirea frumoasă şi la emanciparea exprimării, el nu mai contenea să introducă în fiecare aliniat pe blogul său  cuvântul „căcat” cel puţin odată în fiecare aliniat… probabil  pe principiul care conduce trustul Intact: „Căcat nu e, nimic nu e”.

Pe 12 decembrie 2014, Mircea, slugarnic cum e şi ne mai putând temporar să-i tragă vreo două limbi colonului scofâlcit al varanului în slujba căruia prestează, a căutat o altă găoază de lins, a recent înfrântului Victor Ponta.

Imediat după alegeri, în Gândul, Alina Matis publica un articol „România, draga mea: N-am ieşit în stradă ca să te luăm înapoi. Noi am stat precum nebunii în ploaie şi frig ca să ne iei tu înapoi” în care aducea în atenţie o scrisoare deschisă a frumoasei Ramona Strugariu. 

Aceeaşi Ramona Strugariu de care vorbeam în acest articol: „Scrisoare deschisă către un premier înfrânt de Facebook”.

Din articolul publicat atunci de Gândul, singura chestie care pare a-i fi reţinut atenţia lui Badea a fosfaptul că: „Zanele serafice nu rateaza niciodata ocazia de a strecura in dantelaria emotionala si cate o ticalosie propagandistica puturoasa ca o criza de flatulenta in patul nuptial:”au votat toate cimitirele din Olt”.” … Deh, mare scofală că au „votat cimitirele” … „Ce.. oamenii când mor îşi pierd drepturile civile cum ar fi dreptul la vot?” pare a se întreba Mircea în întunericul dintre urechi…

Astfel, pe 

Despre “romanca din Bruxelles” si “romanca din Paris”

Ramona Strugariu

Ramona Strugariu

Scrisorelele astea, in editii revazute si adaugite, cu stilistica de gimnaziu si patetism de oracol, sunt absolut superbe. “Romanca de la Paris” si/sau “romanca de la Bruxelles” au ocazia, pe care n-o rateaza, sa intruchipeze zane, sa afiseze sensibiltati, sa exhibe delicateturi si sa arboreze fineturi. Ele lupta pretios, cu traire ingenua si perspectiva superioara, impotriva unui sistem dur si primitiv, nedrept si grobian, care poate fi infrant insa cu flori. Si cu gand inaripat. Fapturile, acum cinci ani, nu observasera cozile din diaspora si nici ca au reusit sa voteze de cateva ori mai putini decat anul acesta, pentru ca sotul “nu primiseu” un contract la UE sau “nu se maritaseu” inca din dragoste cu un francez paliu. Zanele serafice nu rateaza niciodata ocazia de a strecura in dantelaria emotionala si cate o ticalosie propagandistica puturoasa ca o criza de flatulenta in patul nuptial:”au votat toate cimitirele din Olt”. Altfel, minunatele traiesc intens din doua in doua saptamani, interval la care prea plinul emotiilor de bibelou le indeamna la exercitiul compunerii. La multi ani si tie, pisi!

mircea-badea.ro

Dacă Mircea Badea ar fi singurul imbecil care mişună pe la Intact ar fi probabil o situaţie de genul „nu există pădure fără uscături”. La Antena 3, televiziune care, din păcate, împotriva oricărei reguli de bun simţ, continuă să emită, a fi imbecil est o regulă iar avansarea pe scara ierarhică depinzând direct şi nemijlocit de cantitatea de rahat care poate fi îngurigitată în unitatea de timp şi de numărul de  inepţii debitate cum respiră.

Oare îşi mai aminteşte cineva de faptul că în urmă cu ceva vreme, când se scumpea gazul metan importat de la ruşi că de vină pentru asta e Băsescu şi atitudina lui ireverenţioasă faţă de ruşi?

Ei bine, gata, de fapt Băsescu nu era ireverenţios la adresa uriaşului monstru rus ci, dimpotrivă, era mult prea filorus deci un anti NATO-ist convins…

Da, nu e vorba de un film cu proşti şi pentru proşti ci de emisiuni cu nesimţiţi de la Antenei 3 … da, tot pentru proşti …

Simona Ionescu, redactor şef la Evenimentul Zilei, într-un fulminant editorial  intitulat Ultima prostie a trupei lui Gâdea: Traian Băsescu nu-i cu NATO, e filorus!zice că:

„Lumea începuse să se plictisească de subiectul cu Elena Udrea, interesul scăzuse. Cineva cu expertiză trebuia să facă legătura între Udrea și Băsescu și să dea lovitura de grație. La această metodă a aplelat Mihai Gâdea, joi seara, când l-a invitat în emisiunea sa pe fostul decan al Academiei de Informaţii, profesorul Cristian Troncotă. Fost ofițer de securitate, cu gradul de locotenent-major în 1987, după cum consemnează Wikipedia, și cu ascensiune academică în perioada 1994-2001, profesorul Troncotă și echipa lui Gâdea au transmis poporului privitor la Antena3 că Traian Băsescu e filorus, iar simpatia pentru partenerii americani este doar o poveste. 

„Nu-i greu de înțeles spre ce simpatii bate domnul profesor Troncotă, deși ni l–a arătat cu degetul pe Traian Băsescu și a lăsat să se înțeleagă că din postura de președinte proamerican și pro-NATO a dat pe mâna rușilor privatizarea strategică.” „

Iată mai jos, integral, articolul Simonei Ionescu:

Simona Ionescu

Ultima prostie a trupei lui Gâdea: Traian Băsescu nu-i cu NATO, e filorus!

Dacă lipsea ceva din peisajul marelui scandal derulat în ultima săptămână, aceasta era o lovitură puternică dată fostului președinte Traian Băsescu. Nu contau mijloacele, nu mai conta manipularea maselor, mesajul să fie devastator. „Băsescu e de vină!”.

Lumea începuse să se plictisească de subiectul cu Elena Udrea, interesul scăzuse. Cineva cu expertiză trebuia să facă legătura între Udrea și Băsescu și să dea lovitura de grație. La această metodă a aplelat Mihai Gâdea, joi seara, când l-a invitat în emisiunea sa pe fostul decan al Academiei de Informaţii, profesorul Cristian Troncotă. Fost ofițer de securitate, cu gradul de locotenent-major în 1987, după cum consemnează Wikipedia, și cu ascensiune academică în perioada 1994-2001, profesorul Troncotă și echipa lui Gâdea au transmis poporului privitor la Antena3 că Traian Băsescu e filorus, iar simpatia pentru partenerii americani este doar o poveste. 

„Nu-i greu de înțeles spre ce simpatii bate domnul profesor Troncotă, deși ni l–a arătat cu degetul pe Traian Băsescu și a lăsat să se înțeleagă că din postura de președinte proamerican și pro-NATO a dat pe mâna rușilor privatizarea strategică.”

Cu zâmbetul pe buze și bazându-se pe faptul că oamenii n-au memoria datelor, cei din studio au construit un scenariu de-a dreptul securistic. Mihai Gâdea a aruncat nada, spunând că „Putin în acest moment râde (n.r. de ce se întâmplă în România) și spune: Doamne, ce țară de nebuni!”. A fost momentul în care profesorul Troncotă a venit cu dezvăluirea: „E și opera lor! Pe ei nu îi surprinde. Au pus osul la treabă. Ei au avut agenţi aici cât sindicatele de mari. Nu sindicatele astea, sindicatele alea de pe timpuri”. A accentuat apoi că în scandalul Udrea-SRI-DNA au fost implicați ofițeri de informații ruși, adăugând și argumentația sa de profesor în ale serviciilor. ”Atâta timp cât privatizarea strategică s-a făcut în interesul capitalului rusesc, astea sunt cifrele… Şi aţi văzut vreo firmă, vreun capitalist rus, mare finanţator, să vină pe la DIICOT, să aibă probleme?”, a spus Cristian Troncotă. Din acest moment, Gâdea a preluat tema și a umflat gogoașa: Băsescu le-a dat rușilor Alro Slatina, a prezentat o anchetă amplă, care a fost dată la „În premieră”, cu toată industria siderurgică luată de ruşi, erau implicați Stolojan, Udrea și Cocoș și, bineînțeles, Rafo Onești va ajunge la fier vechi tot din cauza lui Băsescu.

În tot amalgamul ăsta manipulator, profesorul care-i școlește pe viitori noștri ofițeri SRI a lăsat să-i scape și un regret: „Eu în cartea mea am demonstrat că a fost o luptă inegală, total aberantă – Ceauşescu a fost de vină că a lansat Securitatea contra KGB-ului. O mare prostie pe care a făcut-o. Deci nu ne-am ales cu nimic bun de pe urma acesteia”. Nu-i greu de înțeles spre ce simpatii bate domnul profesor, deși ni l–a arătat cu degetul pe Traian Băsescu și a lăsat să se înțeleagă că din postura de președinte pro-american și pro-NATO a dat pe mâna rușilor privatizarea strategică.

Nimic mai fals, dacă ne amintim în ce perioade s-au făcut marile privatizări ale combinatelor românești, cumpărate de oligarhi ruși, puse acum pe butuci. EVZ a publicat chiar ieri o analiză pe acest subiect. Pentru Rafo Onești investitorii ruși au fost curtați încă din 1990 de Ion Iliescu și Petre Roman, fiind primii care au pătruns pe piața românească. Combinatele Mechel Câmpia Turzii, Târgoviște, Ductil Steel Oțelu Roșu, Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila și Mechel Reparații Târgoviște au fost preluate încă de la începutul anilor 2000 de un magnat rus. Metalimportexport este deținută de ruși din 2007, iar Alor Oradea a fost cumpărat în anul 2000. Alro, Luxoft, Fabrica de țevi Slatina, Lukoil și Gazprom sunt companii care scârție, dar care își desfășoară activitatea.

Închei cu zicerea lui Gâdea: „Eu am ştiut că suntem şi noi cu NATO, cu americanii. Eu aşa am zis, că suntem şi noi cu lumea liberă”. De ce trebuie să i se pună în cârcă lui Traian Băsescu simpatii și favoritisme proruse? Răspunsurile ar putea fi diverse și chiar interesante. Cred însă într-unul singur: din prostie!

Autor: Simona Ionescu

Publicat: 07 februarie 2015

Sursa: evz.ro

P.S. Oare DNA-ul nu ar trebui să încerce să afle de ce Consiliul Naţional al Audiovizualului se face că plouă vis-avis de Antena3? Aşa, de curiozuitate, poate aflăm şi noi dacă cei de ia CNA sunt incapabili, din punct de vedere intelectual,spaţiul public de acolo?  Sau membrilor CNA li s-or fi îngrăşat subit conturile şi acum îşi fac siestea?

E drept, sunt cam aglomerate închisorile, dar nişte locuri tot s-ar găsi pentru aşa personalităţi… sunt convins de asta …

De fapt, cine o fi oare îngrozit de ceea ce ar putea dezvălui Elena Udrea? Prea i-a apucat pe toţi graba de a o vedea arestată şi cu pumnul în gură …

6 februarie 2015 Lasă un comentariu

Elena Udrea

Indiscutabil Elena Udrea este într-o situație extrem de grea pentru ea.

A făcut o mulţime de dezvăluiri care mai de care mai menită parcă să pună mintea românilor pe bigudiuri.

Dezvăluirea legată de oamenii din politică şi presă care i-ar fi cerut bani este una care, deşi pară părea incredibilă într-o ţară normală la cap, în românia parcă se „înşurubează” perfect.

Numele anunţate  de  doamna Udrea  ca fiind oameni care i-au cerut bani sunt Raluca Turcan, Valeriu Turcan, Cristian Rizea (de la PSD) şi Oreste Teodorescu. Raluca Turcan a reacţionat şi a precizat că nu a luat niciun leu de la Dorin Cocoş.

Aninţarea acestor nume a atras tot felul de reacţii. Raluca Turcan, într-un comunicat de presă a răspuns:

Raluca Turcan„Am urmărit toate comentariile pentru că mă interesează percepția oamenilor asupra acestei mizerii generalizate declanșată de Udrea. Am realizat că trebuie să fiu mult mai tranșantă: Nu am luat niciodată un leu pentru mine sau familia mea de la Dorin Cocoș. Nu am avut niciodată finanțare în campaniile electorale de la Dorin Cocoș. Toată viața, de când am pășit în școală până în politică, m-am străduit să fac lucrurile corect, profesionist și cu multă carte. Dacă alții și-au construit cariera altfel, e problema lor. Încercarea de a-i convinge pe oameni că toți politicienii sunt la fel e o prostie. Unii au învățat și s-au pregătit, alții probabil că și-au cumpărat locurile. Nu e treaba mea, și voi continua să-mi construiesc cariera politică așa cum am făcut-o și până acum. Cu seriozitate, decență și profesionalism. Pur și simplu, nu toți pot fi cumpărați pe lumea aceasta”.

Deşi în cea ce o priveşte pe Raluca Turcan, am serioase îndoieli că s-ar preta la aşa ceva, nu avem cum să băgăm mâna în foc pentru nimeni… În fond trăim în România unde nu trebuie să ne mire nimic.

Întrebarea care se pune vis-a-vis de toate dezvăluirile doamneu Udrea este „De ce doar acum?”.

Cred că ar trebui să ne mai punem o întrebare. Oare acestea şi cele legate de şeful interimar al SRI  sunt adevăratele dezvoluiri pe care le poate face elena Udrea?

Păi, dacă ne uităm mai atent la ce dezvăluie blonda pare a fi ceva care în mintea ei ar trebui să sune a dorinţă de a vedea şi caprinele lor moarte, extrem de ciudat este că aceste dezvăluiri ale sale nu fac decât să o înfunde şi mai rău, să creioneze o lume extrem de murdară în care s-a bălăcărit.

Aici am o mare îndoială. Elena Udrea este orice, dar proastă sau naivă nu este.

Ba aş zice, dimpotrivă. Are o munte rece, cam tot ce face e calculat. Dacă e calculat bine sau rău, asta e altă poveste, pragmatismul rece fiind de fapt principala caracteristică a deputatei PMP.

Nu cred că pentru plăcerea de se vedea răzbunată este în stare să se sinucidă doar pentru că speră că va reuşi să îşi ucidă adversarii…

Nu pot argumenta, dar am senzaţia că aceste dezvăluiri făcute de doamna Udrea sunt o formă de arătare a pisicii … Parcă în noianul de dezvăluiri ar exista câteva mascate care spun celor iniţiaţi că dacă ea pică îi trage şi pe ei după ea.

Este posibil de asemenea ca ţinta nici să nici nu fie Coldea sau cei pomeniţi ci unii pe care nu îi bănuim şi care ar trebui să înţeleagă faptul că îi poate trage după ea.

Că se analizază  în presă în fel şi chip dezvăluirile doamnei Udrea … fiecare după cât î duce mintea nu are nici o importanţă.

Ceea ce e cu adevărat interesant este reacţia DNA şi a Parlamentului…

Nici măcar nu i s-a ridicat imunitatea că au şi apărut cererile de arestare. Nu una ci direct două ca să fie siguri … Or cum îi poţi băga cuiva pumnul în gură ca să tacă? Arestându-l … 

Mai mult decât surprinzătoare este graba parlamentarilor de a o vedea arestată, tocmai ei care nu catadixeau să se prezinte la voturi extrem de importante să fie brusc extrem de interesaţi? 

Oare a acei indivizi sunt îngroziţi de ce ar putea spune Udrea? 

S-ar putea ca în prioada care va urma să fim martorii unor desfăşurări extrem de interesante … cam la fel de interesante cum este faptul că Băsescu după ce a dovedit că stă potolit a fost răsplătit… Dosarul Flota a revenit în sertar, s-a găsit şi o casă care să îi satisfacă cerinţele … 

Interesante vremuri vin …

%d blogeri au apreciat: