Melania Trump – casus belli în SUA

Melania Trump

Se pare că SUA e în pragul războiului civil.

După ce s-a aflat că Donald Trump a pierdut alegerile prezidențiale din SUA, acesta a spus că nu are nici cea mai mică intenție să plece de la Casa Albă.

”Nu am cum să plec de la Casa Albă. – a declarat Trump într-o conferință de presă – Doar pentru  ași muta lenjeria, nevastă-mea are nevoie de un Boeing 747. Nici nu mai spun de restul garderobei. Melania a spus că dacă adversarii mai insisteă să plece de la Casa Albă va cere mobilizarea Gărzii Naționale”.

Se pare că situația este pe cale să fie aplanată de câștigătorul alegerilor. Joe Bident a spus că dacă dorește, Melania Trump poate rămâne la Casa Albă?

”Eu sunt de acord ca doamna Trump să rămână în apartamentul de la Casa Albă. O rog doar să își adune chiloții întinși la uscat în Biroul oval. Acolo vor fi întâlniri importante și trebuie să ne putem concentra la discuții.” – a declarat Joe Biden.

Ana Birchall ne-a reprezentat cu ocazia Centenarului, la Ambasada Românească din SUA îmbrăcată ca o sperietoare de ciori

Cum prostul fără tichie de mărgăritar nu se simte destul de promovat, Ana Birchall care nu a prea ieșit în evidență în ultima vreme s-a gândit să se ducă la Ambasada României de la Washington.

Ana Birchall … costume

Neavând probabil consilieri de imagine cât de cât profesioniști, madam Birchall s-o fi gândit să imite un obicei vestimentar al anilor 30 când doamnele vrând să pară și moderne și patrioate se afișau cu niște aberații vestimentare îmbinând elemente de modernism vestimentar la acea oră cu elemente de costum național. Ei, dar când o faci fără a ține seama de ce va ieși dezastrul e asigurat.

Practic Ana Birchall a reușit să arate ca o sperietoare pusă să sperie ciorile,

Astfel, viceprimministrul guvernului Dăncilă s-a afișat cu un fel de prezervativ făcut dintr-o perdea veche pe cap de sub care se revarsă o cascadă de păr  ce amintește de un personajul It din Familia Adams, o ie cu decor roșu pe fond alb, un fel de brău metalic ce amintește cu mare bunăvoință de daci și un fel de fustă stilizată, neagră î partea de sus și cu un decor sinistru care pune capac chicioșeniei.

Deși nu pretind că m-aș pricepe la chestiunile vestimentare, cred că dacă s-ar fi îmbrăcat în Xena – Prințesa războinică sau în gladiatoare ar fi arătat ceva mai decent.

Din categoria DELIRUM TREMENS: Mihai Fifor, Ministrul Apărării, furnizează argumente propagandei rusești, antiromânești

Se pare că în guvernul condus de reprezentanta lui Liviu Dragnea, madam 4V, Veorika Vasilika Valoroasa din Videle e o adevărată întrecere la comiterea de gafe în public.

După ce blonda cu freza blindată care conduce guvernul a mutat Câmpia Libertății de la Blaj la Alba Iulia, clovnul de la Ministerul Apărării Naționale a comis o declarație care a băbat Kremlinul în ședință și a pus la muncă spionii ruși care își fac veacul pe la Deveselu.

Cine l-a văzut marți Antena 3 a putut afla că la Deveselu nici pe departe să existe rachete antirachetă ci ditamai rachete balistice, rachete prin definiție cu rol ofensiv, declarație care ar reușit să facă praf toate eforturile de convingere a lumii că Scutul Antirachetă instalat la Deveselu e o drăcie defensivă. Da, ar fi reușit dacă nu ar ști lumea că la MApN e rege un clovn …

„Evident că niciodată preşedintele Putin nu o să fie extrem de încântat de faptul că în România se dezvoltă capabilităţi militare foarte serioase. Cum ar putea să fie vreodată preşedintele Putin încântat de faptul că în România avem baza militară de la Deveselu, cu rachetele balistice, cum ar putea vreodată preşedintele Putin să fie încântat că avem baza de la Mihail Kogălniceanu populată cu militari americani şi noi insistăm în continuare faţă de SUA în parteneriatul strategic să asigurăm permaneţa militarilor americani pe teritoriul românesc? Cum ar putea vreodată Federaţia Rusă să fie încântată că România îşi dezvoltă capabilităţile navale?” – a declarat ministrul apărării.

Degeaba s-a mai strofocat Mihai Fifor să dreagă busuiocul când a fost rugat de Digi 24 să explice afirmația: „baza de la Deveselu se ocupă cu rachete balistice”, spunând:

„Foarte multă lume a încercat să explice la dumneavoastră ( la postul Digi24 n.r.), și am urmărit lucrul acesta, și au fost explicate foarte bine din punct de vedere tehnic modul în care funcționează scutul antirachetă de la Deveselu, modul în care rachetele interceptoare interceptează rachete cu încărcătură balistică și distrug aceste rachete. Subiectul a fost foarte bine explicat la dumneavoastră”, a declarat Fifor.

Care este efectul spuselor mărcăriciului de la MApN? A dat un balon de oxigen celor care fac eforturi să arte cât de mare este pericolul la adresa Rusiei reprezentat de Scutul Antirachetă de la Deveselu.

De exemplu Sputnik.md, site de propagandă antiromânească în limba română, administrat și finanțat de Kremlin a preliat declarația ministrului şi pezentat-o într-o cheie care nu lasă loc de echivoc.

„La mai puţin de 24 de ore de la declaraţia făcută la Antena 3, unde a vorbit clar despre existenţa rachetelor balistice de la Deveselu şi, deci, i-a dat dreptate, în sfârşit, chiar dacă fără să îşi fi dorit asta, preşdintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin care a precizat că scutul de la Deveselu reprezintă o ameninţare directă şi imediată la adresa securităţii naţionale”, scrie site-ul Sputnik.md.

Profitând de gafa ministrului român al Apărării, publicaţia rusă insistă pe idea vehiculată constant de Moscova în chestiunea Deveselu, subliniind că: „Anterior, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a declarat în mai multe rânduri că scutul de apărare antirachetă din România poate fi ușor echipat cu rachete de rază medie de acțiune, rachete de atac”.

Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a declarat pentru presă că: „Prin afirmaţia sa, Mihai Fifor a alimentat propaganda rusă care încearcă să găsească justificări pentru încălcarea acordurilor cu SUA şi NATO în vederea amplasării de armament în Crimea”.

P.S. Din câte știu, până la ora publicării acestui text nici Fifor nu a dat de înțeles că ar intenționa, cum ar fi normal, să își dea demisia, nici Dragnea și camarila lui nu intenționează să îl demită.

P.S. Mesaj pentru Ministrul Apărării, Mihai Fifor: Bă nătângule. dă-ți dracului demisia până nu provoci un atac din partea Rusiei.

De teama pușcăriei, Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu și slugile lor, pun în pericol relația României cu SUA

De data aceasta cele două curve politice, Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu și slugile lor au comis-o rău de tot.

Îngroziți de perspectiva pușcăriei, condamnatul penal Dragnea , cercetat pentru fapte grave de corupție și Tăriceanu, cercetat pentru mărturie mincinoasă, cum ar veni Coruptul și Mincinosul, sperând  să evite implacabila răspundere în fața legii pentru faptele lor, fără nici un fel de scrupule, pun în pericol chiar relația dintre România și SUA care ne oferă o protecție antirusească la un nivel cum nu am mai avut.

Dragnea și Tăriceanu, curvele politice penale care, pentru a evita pușcăria, pun în pericol securitatea României

Cu un tupeu greu de imaginat de o minte normală, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, îngroziți de perspectiva de a se vedea locatari ai ”pensiunilor cu gratii” au reproșat ÎN NUMELE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI diplomației americane că se bagă unde nu îi fierbe oala, după ce SUA au îndemnat ca în legile Justiţiei să nu fie incluse prevederi care afectează lupta împotriva corupţiei.

Obedient, PSD a sărit plin de indignare, face bătături la lingurică spunând că SUA a încălcat suveranitatea României. La rândul său, opoziția afirmă că PSD calcă în picioare Justiția.

Echivalentul Ministerului American de Externe, Departamentul de Stat al SUA a reproșat Parlamentului României că, prin modificările  aflate în prezent la comisia specială condusă de deputatul PSD Florin Iordache, autorul OUG 13, aduse legilor Justiției duc la subminarea luptei anticorupţie şi afectează independenţa sistemului judiciar.

„Statele Unite constată cu îngrijorare – se spune în mesajul  Departamentului de Stat al SUA, luni seară – că Parlamentul României ia în considerare modificări legislative care ar putea submina lupta anticorupţie şi ar putea slăbi independenţa Justiţiei în România. Această legislaţie, care a fost iniţial propusă de Ministerul Justiţiei,  ameninţă progresul pe care România l-a făcut în ultimii ani în construirea unor instituţii juridice puternice protejate de interferenţe politice. Îndemnăm Parlamentul României să respingă propunerile care slăbesc statul de drept şi pun în pericol lupta anticorupţie“.   Declaraţia este semnat de Heather Nauert, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat american.

Cu alura ei de politruc dedicat trup și suflet șefului, Lia Olguţa Vasilescu a declarat că „Poate fi interesant care articol din legile Justiţiei deranjează“,  lucru care subliniază, dacă mai era nevoie, că Mnistrul Muncii vorbește … cu gânditul e maiu greu la roșcvană.

Florin Iordache, cel mai obedient Ministru al Justiție care a trăit vreodată în spațiul carpato danubiano pontic, autorul OUG 13, a negat fără rușine  luni noapte (oare de ce noaptea?), că în dezbaterile din comisia pe care o conduce ar fi luat vreo decizie controversată.

„Ceea ce avem noi în dezbatere nu afectează în niciun fel independenţa Justiţiei. Eu v-am cerut dvs. (n.r.-moderatorului emisiunii) un singur articol care, în modul în care a fost propus către plen, afectează într-un fel sau altul independenţa justiţiei“ – a declarat Ciordache la TVR.

Prea lași de felul lor pentru a face o declarație tranșantă, Tudorel Toader, Ministrul Justiției și Teodor Meleșcanu au încercat să se fofileze, primul, pentru a nu putea spune șeful lui că tace a spus că Departamentul de Stat „se exprimă cât şi cum i se permite“ (considerând că Departamentul de Stat American e la fel de laș ca Ministerul român de Externe al cărui șef a pasat responsabilitatea reacţiei la comunicatul SUA către Parlament, instituţia care se ocupă de legile Justiţiei.

Sperând să crească în ochii lui Dragnea, senatorul Șerban Nicolae, liderul Grupului PSD de la senat, scoțând parcă flăcări pe nări, cu indignare proletară, a tunat şi a fulgerat la adresa administraţiei americane. Comunicatul a fost catalogat „extrem de bizar“ şi „destul de ofensator“ şi a cerut ca reacţia oficială să vină din partea preşedintelui Klaus Iohannis, cu toate că şeful statului nu a fost deloc prins în circuitul redactării modificărilor la legile Justiţiei. În cele din urmă, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, Călin Popescu Tăriceanu şi Liviu Dragnea, au dat publicităţii un comunicat în care susţin că „Parlamentul României a luat act cu neplăcută surprindere de comunicatul emis în data de 27 noiembrie 2017 de către Departamentul de Stat din Statele Unite ale Americii referitor la dezbaterea privind reforma Justiţiei“.

Cei doi lideri au enumerat mai multe decizii ale Parlamentului care ţineau de relaţia cu SUA, printre care şi achiziţia de rachete Patriot. Ideea centrală a lor era că Parlamentul a fost bun când a votat alocarea a 2% din PIB pentru Apărare sau trimiterea de trupe militare române pe teatrele de operaţiuni, dar acum nu mai e aşa, ceea ce ridică semne de întrebare. Nu în ultimul rând, poziţia celor doi a fost prezentată drept poziţia Parlamentului, ceea ce a dus la un lanţ de reacţii ale Opoziţiei care a subliniat că se delimitează de Dragnea şi Tăriceanu.

Deputatul PMP Robert Turcescu le-a transmis celor doi preşedinţi ai Camerelor că „Am luat act cu furie şi cu greaţă de toate mizeriile pe care le puneţi la cale de atâta amar de timp“, a afirmat deputatul PMP.

USR a anunţat  că refuză să accepte ca numele Parlamentului României să fie târât într-o luptă pentru apărarea intereselor personale ale lui Dragnea şi Tăriceanu.

La rândul său PNL a reacţionat prin intervenţiile a mai multor senatori care au subliniat că Dragnea şi Tăriceanu nu vorbesc în numele lor. Întrebat dacă tonul SUA a fost prea dur, Ludovic Orban, preşedintele PNL, a spus: „Sub nicio formă“.

CE I-A IRITAT PE AMERICANI

După ce Comisia Parlamentară condusă de însuși Ciordache Altăîntrebare a adus modificări la legile Justiției, americanii au considerat că două din aceste modificări aduc atingere Statului de Drept. Decizia PSD-ALDE  prin care preşedintele ţării a fost scos din procedura de numire a şefilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ).

Legea în vigoare îi lasă preşedintelui puterea de a respinge propunerile venite din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru funcţiile de conducere ale Curţii Supreme, dar cu o condiţie: refuzul să fie unul motivat. Amendamentul adoptat de „Comisia Iordache“ îl transformă pe şeful statului în primar: Klaus Iohannis va fi obligat să accepte propunerile venite din partea CSM, fără drept de refuz. Deşi CSM este, teoretic, garantul independenţei Justiţiei, instituţia este măcinată de jocuri politice. „Lucrurile trebuie clarificate şi trebuie lămurite şi o să mă implic constituţional, corect, în acest parcurs”, a declarat preşedintele Klaus Iohannis, deposedat de puteri de către majoritatea PSD-ALDE.

Pe scurt, cam tot e mai poate face Președintele reducându-se la posibilitatea de a întoarce legile înapoi la Parlament,  lucru care ar fi doar o tragere de timp, deoarece majoritatea va putea retrimite legile la Președinte, acesta nemaiavând decât posibilitatea de a promulga, singura lui reacție putând fi aceea de a trimite o sesizare la CCR.

Peoblema fiind, conform specialiștilor în drept constituţional, deşi prevederile PSD pot fi considerate imorale, e greu de dovedit neconstituţionalitatea lor. Aşa că, foarte probabil, Iohannis va fi nevoit să promulge legile Justiţiei în forma adoptată de Parlament, adică de PSD-ALDE.

HALUCINANT … DREPTATEA VA FI ÎMPĂRȚITĂ DE JUDECĂTORI PENALI

Comisia lui Ciordache s-a întrecut pe sine. A adoptat un amendament referitor la suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor. În prezent u magistrat e automat suspendat din funcție de către CSM atunci când e trimis în judecată. PSD a adăugat doar un cuvânt, dar care schimbă radical sensul legii. Noua formă precizează că judecătorul sau procurorul trimis în judecată „poate fi suspendat de CSM“. Deci suspendarea nu se mai aplică automat, ci în urma unui vot al CSM, o instituţie în care politicul are mare influeanță.

Avocat de profesie, Daniel Fenechiu, deputat PNL,  arată paradoxul modificării operate de majoritatea PSD-ALDE: un judecător cu probleme penale ar ajunge în situaţia de a ajudeca o altă persoană, evident, cu probleme penale. „Judecătorul sau procurorul, ţineţi-vă bine, trimis în judecată poate fi suspendat de CSM… poate… În vechea reglementare, suspendarea era de drept la punerea în mişcare a urmăririi penale (trimiterea în judecată- n.r.). Ăştia, ca să-l scape pe Dragnea, sunt în stare să facă complete de judecată şi cu judecători de la Rahova şi Jilava.  Vă daţi seama ce corect vor judeca judecătorii trimişi în judecată?“, a declarat Fenechiu contul său de  Facebook.

Guvernul s-a apucat de sport: Fuga de răspundere

Când se vorbește de paternitatea privind legile justiției, PSD și guvernul nu mai știu cum să își paseze responsabilitatea.

Deputatul PSD Florin Iordache a susţinut că mesajul transmis de SUA se referă la pachetul iniţial de legi elaborat de Ministerul Justiţiei, dar care a fost ulterior modificat în Comisia parlamentară. „În comunicatul Departamentului de Stat se face referire la legile propuse de Guvern. Faţă de legile propuse de Guvern, eu şi colegii care am semnat iniţiativele legislative avem o serie de modificări importante, iar în dezbatere am ţinut cont de toate observaţiile pe care le-a făcut sistemul juridic“, a spus Iordache, în ideea că acum totul e OK, lucru fals deoarece tocmai modificările operate de Comisia Iordache aduc atingere statului de drept.

Dincolo, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, spune că  deși  el a elaborat pachetul legislativ, parlamentarii PSD sunt cei care l-au depus, tehnic, în Parlament, deci partidul e responsabil. „Comunicatul Departamentului de Stat vorbeşte despre proiectul de lege care se află în Comisia specială, proiect de lege care apare ca iniţiativă parlamentară a unui număr de 11 parlamentari, proiect de lege care se află în dezbatere la Comisie“, a subliniat Tudorel Toader.

Până la urmă Legile Justiţiei au fost preluate şi însuşite, mai de voie, mai de nevoie, de majoritatea PSD-ALDE, după ce premierul Mihai Tudose a refuzat să-şi asume paternitatea politică a proiectului elaborat de Tudorel Toader. Întrebat dacă e de acord cu modificările operate de Comisia Iordache la legile Justiţiei, în condiţiile în care proiectul a pornit de la Ministerul Justiţiei, premierul a răspuns: „Nu sunt legile Ministerului Justiţiei. Dacă erau ale Ministerului Justiţiei, erau la guvern, plecau de la guvern ca proiect de lege iniţiat de  guvern“.

CÂND E VORBA DE JUSTIȚIE AMERICANII NU SE JOACĂ

Comunicatul emis de către Departamentul de Stat al SUA cu privire la modificarea legilor Justiției oferă sintetic dar extrem de apăsat cea mai severă evaluare pe care ne-o face partenerul nostru strategic în ultimele trei decenii, egalată ca gravitate doar cu poziţiile exprimate de SUA pe vremea răposatului Nicolae Ceauşescu.

„România: propuneri care afectează independenţa Justiţiei

Statele Unite constată cu îngrijorare că Parlamentul României are în vedere o legislaţie care ar putea submina lupta împotriva corupţiei şi ar putea slăbi independenţa sistemului judiciar din România. Această legislaţie, propusă iniţial de Ministerul Justiţiei, ameninţă progresul pe care România l-a făcut în ultimii ani de a construi instituţii judiciare puternice, protejate de interferenţe politice. Îndemnăm Parlamentul României să respingă propunerile care slăbesc statul de drept şi pun în pericol lupta împotriva corupţiei.“

Deși este un comunicat scurt, gravitatea sa este maximă, arată clar faptul că discuțiile discrete dintre Guvernul SUA și Autoritățile Române au eșuat, din cauza limbajului dublu folosit de București.

Departamentul de Stat al SUA a mai intervenit și cu alte ocazii critice pri trimiterea de mesaje prin intermediul ambasadorilor, neînțelegerile menținându-se între anumite limite, rămânând în limitele a ceea ce se numește dialog. De data aceasta însă, comunicatul dur emis de Washington este un semnal care va ajunge peste tot în lume.

Replicile date de liderii bucureșteni, Iordache, Olguța rămânând neauzit între frontierele spațiului mioritic, realațiile altor țări cu România metamorfozându-se, probabil, și în funcție de mesajul american nu pe bălmăjeala obedientă de la București…

Ce se va reține e că  America trage un puternic semnal de alarmă că în România se întâmplă lucruri îngrijorătoare în ceea ce priveşte Justiţia.

Dacă lui Dragnea și slugilor lui li se pare cumva că SUA o va lăsa mai moale odată cu trecerea timpului se înșeală. America nu se joacă atunci când e vorba de justiție, la fel cum nu se joacă nici alte țări cu o democrație solidă. Semnalul american fiind doar primul … vor urma și altele, probabil din ce în ce mai apăsate. Nici nu vreau să mă gândesc unde se poate ajunge.

Melania Cincea: ”… Punându-i declaraţiile (declarațiile lui Șerban Nicolae) într-un context mai larg, aş spune că nu par a fi făcute pe fondul neştiinţei. Şi nici întâmplătoare”

Se pare că românii suferă de un fel de Sindrom Stocholm. După ce o jumătate de secol au dorit să scape de bocancul rusesc ce le zdrobea beregata și au dorit să vină americanii, occidentalii în general, când au venit încep să le caute cusururi.

Așa e românul cusurgiu.

Acum americanii și occidentalii, după cum spun unii, nu ar vrea decât să ne umilească, să ne facă sclavii lor, să ne taie pădurile, să ne ia bogățiile subsolului să profite de bunătatea noastră luând profitul pe care îl fac aici și ducându-l acolo, la ei… să ne ia ce mai avem. A apărut la un moment dat o zicere: ”Noi nu ne vindem țara”. 

De ce oare pot ăia să ne taie pădurile? Nu pentru că i-am chemat noi? Că am permis asta închizând ochii și numărând banii primiți ca șpagă, oare nu noi i-am chemat să vină să investească să ne facă locuri de muncă, noi fiind români suntem incapabili să facem … oare de ce nu exploatăm noi ce avem? 

Și dacă nu ne vindem țara, mai precis, nu ne-am vândut fabricile occidentalilor pentru a face locuri de muncă și a produce, ce am făcut cu ele? Le-am lăsat unora de pe la noi să le taie ca fier vechi îmbogățindu-se, noi rămânând și privind  nostalgici maidanul care a rămas în locul unde a fost o fabrică sau un combinat industrial … ”Ehe, ce era aici odată, aici a lucrat și tata și bunicul … acum pasc oile …”.

Oare nu era mai bine, totuși, să le fi dat străinilor și pe gratis cu condiția să le modernizeze, să le pună să producă plus valoare și să dea de lucru românilor? Din banii plătiți ca taxe, pate se făceau spitale, școli, poate cei plecați la muncă în occident, ar fi rămas acasă să muncească.

Nu, ei sunt occidentali, sunt străini, sunt bogați, noi suntem români rupți în cur, dar măcar suntem patrioți chiar dacă ne ghiorăie mațele. Bine că mai putem înjura occidentalii … bine că mai putem să mergem la moaște să ne rugăm pentru bunăstare … de ce să mergem la muncă? Dacă nu ne ajută Dumnezeu, asta e… nu e vina noastră …

În continuare un articol scris de Melania Cincea:

 

Asistăm la o campanie de demonizare a Occidentului şi a SUA

Sunt voci care îl acuză pe Şerban Nicolae de ignoranţă, când afirmă despre partizanii anticomunişti din munţi că au slăbit capacitatea de apărare a României şi pune semnul egal între Stalin şi Churchill. Punându-i  declaraţiile într-un context mai larg, aş spune că nu par a fi făcute pe fondul neştiinţei. Că par a face parte dintr-o campanie orchestrată, de demonizare a Occidentului şi a SUA.

Sunt câteva zile de când senatorul PSD Şerban Nicolae declara, în Parlamentul României, că partizanii anticomunişti din munţi “au slăbit capacitatea de apărare a României”, acţiunea lor fiind îndreptată împotriva intereselor României. Punând apoi semnul egal între Stalin şi Churchill, “în egală măsură doi criminali”. “Dacă îmi spuneţi că CIA organiza operaţiuni de slăbire a capacităţii de apărare a României, sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist, este mai degrabă o ticăloşie ce făceau”, plusa senatorul PSD.

Deci, inamicii României, cei care sabotau interesele ţării – în concepţia lui Şerban Nicolae –, nu au fost cei care au trimis şi permis ca Armata Roşie să ocupe România, nici cei care au instaurat un regim de teroare, ci acei oamenii, vânaţi şi torturaţi de Securitate, au încercat, cu preţul propriei vieţi sau libertăţi, să se opună urgiei pe care o anunţa instaurarea noului regim, totalitar, criminal, de sub, s-a dovedit, nu am mai reuşit să ieşim o jumătate de veac.

“Erau arestați, anchetați, judecați și condamnați nu numai cei ce se opuneau direct instaurării comunismului, epurărilor din Armată, colectivizării sau introducerii în școli a comunismului, ci și rudele lor, frații, părinții, surorile care îi ajutau. În fața acestui val masiv de agresiuni, o bună parte din cei vizați au luat drumul munților, organizați în formațiuni sau grupuri de partizani. În anii 1945 – 1959 găsim partizani atât în Carpații Orientali, cât și în cei Meridionali (în Făgăraș, Retezat, Semenic), în Carpații Apuseni și în Obcinele Bucovinei, precum și în pădurile Babadagului, în Munții Gutâiului și Țibleșului. (…) Propaganda comunistă le-a pus tuturor eticheta de «bandiți».

Impresionant este modul în care acești luptători reușeau, de multe ori, să scape de urmărirea Securității, care organiza adevărate «potere» – pentru a-i prinde vii sau morți. Terorizarea de către anchetatori a familiilor celor din munți, a rudelor acestora, eliminarea din școli a copiilor, folosirea unor metode sălbatice i-a determinat pe unii dintre ei să se predea pentru a-i scuti de torturi pe cei dragi. Au fost condamnați la ani grei de temniță și confiscarea averilor, pentru «crimă de uneltire contra ordinii sociale». Dar majoritatea au fost omorâți. Cei care îi ucideau primeau recompense și erau înălțați în grad”, spun reprezentanţii Memorialului Sighet.

Senatorul Şerban Nicolae a făcut acele declaraţii revoltătoare în ziua în care Comisia juridică din Senat respingea propunerea legislativă privind declararea datei de 26 octombrie ca Zi a Mișcării de Rezistență Armată Anticomunistă din 1944-1962 (Ziua Partizanilor Anticomuniști). Pentru că în concepţia lor, România nu trebuie să comemoreze astfel de evenimente, nu trebuie să mai vorbească despre ele, în speranţa că se va uita de ele.

Mizeriile cu iz de propagandă securisto-comunistă, rostite de Şerban Nicolae în Parlamentul României şi modul odios în care acesta a încercat mistificarea adevărului şi relativizarea răului (pe principiul “iată, nu numai sovieticii au impus un regim criminal, ci şi occidentalii, englezii, deci aliaţii cei mai apropiaţi ai SUA”, că, de fapt, săgeata spre americani a fost direcţionată) nu au avut nicio urmare. Şerban Nicolae nici măcar nu şi-a cerut scuze public, este în tot în Parlament, iar liderii PSD nu l-au deranjat cu nicio întrebare, darmite cu o solicitare de demisie.

Sunt voci care îl acuză pe Şerban Nicolae de ignoranţă. Punându-i  declaraţiile într-un context mai larg, aş spune că nu par a fi făcute pe fondul neştiinţei. Şi nici întâmplătoare. Că par a face parte dintr-o campanie de demonizare a Occidentului şi a SUA. Să ne amintim, în acest context, de câteva episoade recente:

1. Atacurile verbale la adresa ambasadorului american la Bucureşti, Hans Klemm, lansate, în ultima vreme, de diferite voci şi pe diverse tonalităţi de oameni ai Puterii.
2. Solicitarea de expulzare a diplomatului, făcută de deputatul PSD Liviu Pleşoianu, pentru, chipurile, “ingerințe în treburile interne ale României”.
3. Scrisoarea pe care generalul Dumitru Iliescu, fost consilier prezidenţial al lui Ion Iliescu şi prietenul lui Cătălin Voicu, al cărui şofer fusese Şerban Nicolae – a adresat-o Casei Albe, cerând retragerea de la post a ambasadorului SUA la Bucureşti. Pe motiv că, cică, “a jignit continuu poporul român şi se amestecă în mod brutal în problemele noastre interne. (…) Nu-l dorim pe Klemm în ţara noastră şi vă solicităm să îl retrageţi de la post”. Nu e clar în numele cui vorbeşte generalul Iliescu şi cine l-a acreditat să o facă… În plus, când ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Oleg Malginov, “sfătuia” presa centrală să nu mai dea cuvântul “la orice bădăran”, cu trimitere expresă la Vladimir Tismaneanu şi Marius Stan – o reacţie venită după publicarea, de către cei doi, a unui articol indigest pentru Kremlin –, Dumitru Iliescu nu a scos un pâs. Nici nu s-a dus cu pâra la Kremlin. Deşi gestul ambasadorului rus a fost nu numai o sfidare, ci şi o imixtiune grosolană într-o problemă garantată constituţional – libertatea de opinie. La fel a tăcut şi după ce Oleg Malginov lua atitudine, public, în dosarul “Lukoil” – în care compania rusă era cercetată pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, în valoare de aproape 230 de milioane de euro, ceea ce îi atrăsese punerea sechestrului asigurător. La scurt timp după declaraţia ambasadorului rus, preluată de premierul de atunci, Victor Ponta, a fost ridicat sechestrul.
4. Odele ridicate (şi) post-mortem, pe unele canale media, ultimului şef al Securităţii comuniste, generalului Iulian Vlad. Demersul a avut ca scop mistificarea adevărului istoric. Deci, iată, ni se transmitea, Securitatea (cel puţin a ultimilor ani din regimul comunist) nu a fost opresivă, atâta timp cât a fost condusă de un om “solar”, “un om deasupra timpurilor”, “făcător de istorie, “iluminat” etc. etc., aşa cum, în mod absolut greţos, a fost caracterizat Iulian Vlad…
5. Vizita la Bucureşti, a Patriarhului rus Kiril, ale cărui legături cu KGB-ul sunt de notorietate de mult timp, vizită pe care unii analişti o văd ca pe o încercare de găsire a unei căi de legătură între Moscova și București. “Patriarhul rus pune umărul la proiectul Marii Europe de Est (descris de Alexandr Dughin) care prevede strângerea slavilor și ortodocșilor sub steagul politic rus. Sub pretextul revenirii la credință și la tradiție, înalții ierarhi ortodocși din România sunt tentați să facă propagandă antieuropeană. Acesta ar fi primul pas pentru a întredeschide poarta Rusiei, atât de implicată deja în toate problemele balcanice și central-europene. Panortodoxismul ar putea fi prefera­bil politicienilor români care anunță deja sfârșitul pax americana”, este de părere Sabina Fati.
6. Reportajul publicat de Trinitas, postul Bisericii Ortodoxe Române, în preajma vizitei Patriarhului Kiril, care prezenta oprimarea greco-catolicilor sub comunism, făcută la ordinul sovieticilor, drept… “tămăduire”.

S-a ieşit din epoca în care PSD avea corespondenţi la Vocea Rusiei, canal de propagandă finanţat de Kremlin – desfiinţat, nu întâmplător, în decembrie 2014, după câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis. Dacă s-a văzut că românii nu înghit propaganda pro-Kremlin – care trebuia făcută întâi indirect –, cineva calculează că s-ar putea să o “digere” pe cea antioccidentală, antiamericană. În cazul în care se va întâmpla acest lucru, rezultatul ar putea fi exact cel scontat de cei care gândesc şi dirijează această propagandă. Atât doar că la el se va ajunge urmând o altă cale.

PENTRU CONFORMITATE:

Autor Melania Cincea 

Publicat pe putereaacincea.ro 

la: 1 noiembrie 2017

și pe: revista22online.ro

la: 2 noiembrie 2017

Liviu Dragnea consideră Camera Deputaților un s.r.l. al său personal de vreme ce pretinde aceasta să suporte financiar vizita privată a lui și a reprezentatului său în Guvern, Sorin Grindeanu, în SUA …

”Liviu Dragnea a fost invitat să participe în SUA la ceremonia de învestire a noii administrații americane” … când am auzit această știre am rămas stupefiat …

 Participarea lui Dragnea la această ceremonie este cel puțin bizară având în vedere că individul este ”penal” din acest motiv, deși este șeful Camerei Deputaților nu a fost invitat nici la ceremonia legată de sărbătorirea lui 1 Decembrie, termenul ”penal” fiind valabil și pentru SUA. 

Pe de altă parte, Departamentul de Stat al SUA (echivalentul Ministerului de Externe de la noi) a precizat clar că, la fel ca în trecut, nu vor fi invitate delegații străine la Washington cu această ocazie.

La astea se adaugă și faptul că, deși Președintele Iohannis deține oficial  prerogativa de reprezentare a României în exterior nu a fost invitat la ceremonia de învestire.

Explicația a venit ceva mai târziu,  potrivit unor surse oficiale, Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu au fost invitați de vicepreședintele comisiei de învestire, printr-o fundație privată, nu de administrația americană. Vizitele oficiale nu se practică la astfel de evenimente, așa cum reiese din precizarea Departamentului de Stat, astfel că președintele Iohannis nu putea fi invitat.

Chiar dacă deplasarea în SUA a lui Liviu Dragnea și a lui Sorin Grindeanu,  în calitate de spectatori ai ceremoniei, nu are greutatea unei vizite oficiale. Practic invitația este făcută de un om de afaceri republican, susținător în campania lui Donald Trump. 

Cum ar veni, o persoană privată, influentă ce-i drept, a adresat o invitație neoficială și privată de participare altor două persoane private. Atât. În consecință, vizita lui Liviu Dragnea și a lui Sorin Grindeanu are un caracter privat, neoficial.

Nici nu am reușit să lămurim asta că a picat alta. Dragnea pare a se considera stăpânul Statului Român de vreme ce are pretenția ca una din instituțiile statului să îi suporte cheltuilile.

Cu o uimire demnă de o călugăriță prinsă în pat cu grădinarul mănăstirii, Liviu Dragnea, a spus  că deplasarea sa în SUA la învestirea preşedintelui Donald Trump va fi plătită de acest for legislativ și nu înţelege supărarea legată de această vizită.

 Întrebat dacă îi vor fi acoperite costurile călătoriei de către Camera Deputaţilor, Dragnea a răspuns cu o naturalețe dezarmantă: ”Da, mi s-a spus că da, că se poate, că asta este practica”. Uimitor, nu? Camera Deputaților suportă călătoriile deputaților… Mai știi păcatul, camera Deputaților o fi devenit s.r.l.-ul dumnealui. Poate îi plătește și dividente….

”Reprezint pe cine trebuie ca să nu se supere cine nu trebuie. Deci să mi se spună, numai să nu fie supărare. Am primit şi viză, mi se dă voie să plec din ţară, cu toată supărarea. Particip la toate întâlnirile stabilite în aceste zile, nişte întâlniri foarte importante, o să încerc să fiu mut. Dacă nu o să-mi iasă, poate o să scot vreo vorbă”, a declarat Președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea.

Dragnea a arătat că va avea cu această ocazie ”întâlniri foarte importante” la care mai participă şi preşedintele şi vicepreşedintele şi că va merge inclusiv la ultimul eveniment, de vineri seara, după învestitură. Ce nu am înțeles este cine i-a acordat mantat de reprezentare, în fond politica externă a României este girată de președintele țării și acesta nu prea i-a dat așa ceva.

Simțind capcana, Dragnea a refuzat să spună dacă invitaţia primită este una în nume personal, el precizând doar că aceasta a venit din partea ”comitetului de organizare” a acestui eveniment, prin vicepreşedintele acestuia … probabil comitetul respectiv fiind format din secretara personală și amanta respectivului om de afaceri. ”Nu înţeleg de ce-i atâta supărare”, a mimat  liderul PSD uimirea.

România va fi reprezentată la ceremonia de învestire a lui Donald Trump, conform practicii SUA privind ceremoniile de inaugurare a noilor preşedinţi, de către ambasadorul George Maior, a transmis luni Preşedinţia după ce premierul şi şeful Camerei Deputaţilor au confirmat participarea.

”Conform practicii Statelor Unite ale Americii privind ceremoniile de inaugurare a noilor preşedinţi, şefii misiunilor diplomatice acreditaţi la Washington sunt singurii care îi reprezintă oficial pe şefii de stat şi guvernele lor la evenimentele de învestitură. Nicio delegaţie străină, cu atât mai puţin şefi de stat sau de guvern, nu este, potrivit acestei cutume, invitată oficial cu această ocazie. Această regulă a fost reconfirmată explicit şi cu ocazia învestirii Preşedintelui Donald Trump, astfel cum a fost subliniat în invitaţia trimisă de către Departamentul de Stat, în numele Comitetului Congresional Comun privind Ceremoniile Inaugurale, tuturor misiunilor diplomatice din Washington”, a informat Administraţia Prezidenţială, potrivit acesteia, ”delegaţii formate din reprezentanţi ai unor instituţii sau partide care participă la evenimente organizate în marja ceremoniilor oficiale inaugurale nu reprezintă oficial statul român”.

Liviu Dragnea şi Sorin Grindeanu, invitaţi la ceremonia de învestire a lui Donald Trump / Ce conţine invitaţia transmisă lui Dragnea

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, şi premierul Sorin Grindeanu au fost invitaţi la ceremonia de învestire a preşedintelui Statelor Unite, Donald Trump, au precizat luni, pentru MEDIAFAX, surse oficiale.

Sursele citate au declarat pentru agenţia MEDIAFAX că invitaţia a fost făcută către cei doi înalţi oficiali români pentru vineri 20 ianuarie, atunci când va avea loc ceremonia de învestire a preşedintelui Donald Trump.

Evenimentul va avea loc în capitala americană Washington, DC, începând cu ora 19.00, ora României. După ceremonie, va avea loc şi o paradă specială.

Invitaţia transmisă preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, este semnată de Elliott Broidy, vicepreşedintele Comitetului de Învestire a celui de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite, Donald Trump. Broidy fiind astfel ”premiat” pentru serviciile din campanie.

Potrivit programului ataşat invitaţiei, evenimentele încep miercuri cu un mic dejun privat la care participă şi Michael T. Flynn, desemnat pentru funcţia de consilier prezidenţial pentru siguranţa naţională în adminstraţia Trump. A doua zi, joi, va avea loc un concert special şi un dineu la care va fi prezent preşedintele ales Donald Trump, dar şi vicepreşedintele Mike Pence.

Vineri, va avea loc ceremonia de învestire a lui Donald Trump, după care va fi organizată o paradă de la sediul Congresului american spre Casa Albă.

După ceremonia de învestire, vineri este anunţată şi o recepţie specială la care vor fi prezenţi preşedintele Donald Trump şi soţia acestuia Melania, dar şi vicepreşedintele Mike Pence şi soţia sa.

Războiul rece se intensifică, războiul bate la ușă, Media PRO, Intact Grup și Realitatea TV implicate direct

INCENDIAR. Războiul rece se intensifică, războiul nuclear bate la ușă, Media PRO, Intact Grup și Realitatea TV implicate direct.

Războiul rece atinge noi culmi. CIA  și KGB dezvoltă războiul informațional.

– KGB: ”Trump are anumite devianțe comportamentale, care implică urină.”

– CIA: ”Putin are obiceiuri scârboase. Se uită regulat  la  emisiunea lui Măruță.”

– KGB: ”Mircea Badea la îngrozit pe Trump. I-a transmis amenințarea lui Dan Voiculescu că îi scoate Scutul din priză dacă nu-l ajută să iasă din pușcărie.” 

– CIA: ”Putin are întâlniri nepotrivite cu Cosmin Gușă și  Rareș Bogdan.”

– KGB: ”Trump are relații imorale cu Lavinia Șandru și Denise Rifai.”

Ce poate urma? Războiul nuclear…

 *  *  *  * *

Iată că planeta este în pragul unui devastator război rece între SUA și Rusia, care devine din ce în ce mai fierbinte. Confruntarea atinge culmi din ce în ce mai înalte. 

După ce, în urmă cu câteva zile, probabil cu ajutor din partea CIA, apăreau în presa de mare probitate informații despre activitățile lui Vladimir Putin care ar urmări cu mare atenție emisiunile lui Măruță de la PROtv. Unii spun că este vorba de faptul că liderul moscovit ar fi fascinat de decolteul Andrei, soția lui Măruță, alții că acesta, fiind la bază ofițer de informații doreste să afle ”la prima mână” ce se întâmplă în România, aflăm că și KGB ar fi pus mâna pe informații despre o întâlnire ținută în mare secret de Casa Albă, între Donald Trump și Mircea Badea în calitate de reprezentant al lui Dan Voiculescu care nu a putut să facă această călătorie din motive obiective.

Dar să le luăm pe rând …

Mai întâi, probabil cu implicarea KGB au apărut în spațiul public informații cum că noul președinte al SUA ar avea anumite devianțe comportamentale, care implică urină. În consecință, CIA a tras niște sfori, cum doar ea știe să facă și au apărut imagini extrem de scârboase  cu Vladimir Putin în plină concentrare urmărind emisiunea lui Măruță de la PROtv.

Aceste imagini au fost aruncate în public ca niște bombe de presă devastatoare de către CNBC a cărui conducere a anunțat într-un comunicat  că:

„Agenții CIA au reușit să obțină o serie de înregistrări din care reiese că dictatorul rus se uită dup-amiaza la emisiunea „La Măruță”, difuzată de o televiziune de obscenități din România. Imaginile sunt prea puternice, extrem de scârboase, și nu pot fi difuzate la televizor”, după cum a declșarat un reprezentant al CNBC. 

Această scurgere de informații a pus pe jar autoritățile moscovite, serviciile secrete rusești mobilizându-se pentru a găsi spionul infitrat sau trădătorul. Surse credibile din cadrul CIA au confirmat că agentul care a obținut imaginile cu Putin uitându-se la Măruță a înghițit pastila cu cianură pentru că nu mai putea să doarmă de scârbă când l-a văzut „în acțiune” pe cunoscutul prezentator român.

( Citește articolul ” Război rece! Americanii amenință cu un video mult mai scârbos, cu Putin uitându-se la Măruţă ” ).

Cum KGB nu este un serviciu secret care să renunțe prea ușor iată că niște agenți infiltrați la o bodegă de lângă Casa Albă au reușit să afle de una din întâlnirile extrem de tensionate a lui Donald Trump cu reprezentantul lui Dan Voiculescu, celebrul realizator de televiziune Mircea Badea.

Întâlnirea respectivă a atins paroxismul, după cum se vede și în imagine, când Badea i-a transmis lui Trump cererea imperativă a lui Voiculescu, acesta dorind ca noul președinte american să facă o vizită în România și în mare secret să facă presiuni asupra autorităților dâmbovițene de a fi eliberat din închisoare.

Deoarece prin gura lui Mircea Badea își exprimă nevoile Dan Voiculescu acesta l-a amenințat pe Trump că dacă nu face tot ce poate să îl scoată din pușcărie îi scoate din priză scutul de la Deveselu și îi bagă zahăr în motoarele generatoarelor independente apoi, profitând de întuneric, cu ajutorul lui Sebastian Ghiță, specialist în computere virusează computerele ceea ce va duce la blocarea întregii rețele de computere a apărării americane.

Surse din KGB și CIA au dezvăluit că următorul pas ar fi implicarea în aceste dezvăluiri a unor jurnaliști de la Realitatea TV, CIA urmând a arăta dovezi despre legăturile periculoase dintre Vladimir Putin pe de o parte și Cosmin Gușă respectiv Rareș Bogdan pe de alta. La rândul său, KGB urmând a prezenta probe despre întâlniri mai mult decât fierbinți și cel puțin imorale dintre Donald Trump și Lavinia Șandru precum și dintre Trump și Denise Rifai.

Analiștii englezi in strategii militare, strategii geopolitice și strategii de agățat de la Institutul de Strategii Militare, Geopolitice și de Agățat de la HMQ University din Londra spun că cei doi pași, și anume, dezvăluitea relațiilor dintre Vladimir Putin pe de o parte și Cosmin Gușă respectiv Rareș Bogdan pe de alta, precum și a   întâlnirilor mai mult decât fierbinți și cel puțin imorale dintre Donald Trump și Lavinia Șandru precum și dintre Trump și Denise Rifai nu pot arăta decât un lucru… Ceea ce urmează după aceea nu poate fi decât un război nuclear direct între SUA și Rusia … sfârșitul lumii de fapt.

În toată povestea aceasta cu implicații devastatoare există și o parte bună.

Aflată într-o stare cam euforică după o repriză de chimioterapie și relaxare cu LSD, doamna profesor Adeline Jenika Cesterfilde Hotlips , specialistă în analize a declarat:

”Să știți că în tot rău este spre bine. După o profundă analiză a situației geopolitice am ajuns la concluzia că există și o parte bună. Prin  faptul că Europa va fi rasă de pe fața pământului va dispărea unul din cele mai periculoase fenomene care riscă să distrugă civilizația creștină occidentală. Va dispărea migrația arabă. Nici măcar arabii nu sunt destul de cretini ca să migreze dintr-o zonă măcinată de un război fratricid  clasic într-o zonă rasă de pe fața pământului de un război nuclear. Deci, una peste alta, putem fi mulțumiți.” – a încheiat doamna profesor Adeline Jenika Cesterfilde Hotlips

Poate vom reveni … 

CORINA REBEGEA: ”O indescriptibila stare de discomfort a cuprins capitala Statelor Unite in prima zi dupa alegeri.”

Dupa alegerile din America – atmosfera de plumb si militantism

Not My President – “Trump nu e presedintele meu” e sloganul care a scos in strada mii de americani nemultumiti de rezultatele alegerilor. Unul dintre principiile fundamentale ale jocului democratic – care a dat multa apa la moara criticilor lui Donald Trump dupa ultima dezbatere din campanie – este ca una dintre parti trebuie sa fie dispusa sa piarda. Emotiile par insa a fi mai puternice decat acceptarea rationala a principiului fara de care democratiile ar deveni neguvernabile. Si spatiul media e ocupat de emotia dezbaterilor despre ce va face Presedintele Trump si cum va arata lumea dupa ianuarie 2017.

O indescriptibila stare de discomfort a cuprins capitala Statelor Unite in prima zi dupa alegeri. O zi de miercuri ploioasa, figuri prelungi, ecranele telefoanelor ruland continuu stiri, Facebook si Twitter pentru orice element de noutate sau poate pentru putina consolare. O tanara urca in autobuz cu ochii in lacrimi. Nimeni nu zambeste si nu saluta. Unul dintre posturile locale intervieveaza trecatori in fata nou inauguratului Muzeu National pentru Cultura si Istoria Afro-Americana: “nu sunt dezamagit, sunt ranit” – e unul dintre raspunsuri.

Washington DC a votat covarsitor (93%) pentru Hillary Clinton asa ca nu e surprinzator ca atmosfera din DC e mai curand de inmormantare. Social media a devenit un spatiu de terapie de grup dar si de organizare civica a unei multitudini de comunitati virtuale (cineva m-a adaugat pe un grup dedicat femeilor progresiste) care cauta modalitati de a limita ceea ce tabara liberala anticipeaza a fi un dezastru pentru relatiile inter-rasiale, drepturile minoritatilor, femei si in general democratia americana. Iar pe site-ul Casei Albe unde se inregistreaza petitiile se strang semnaturi pentru reconsiderarea rezultatelor alegerilor.

Statele Unite nu sunt pregatite sa revina la business as usual, mai ales dupa protestele de joi. De altfel, alegerile au deschis cutia Pandorei iar profundele diviziuni din societatea americana au iesit la iveala. Niciun discurs unificator nu le mai poate pune la loc. Realitatea demografica a lovit ambele tabere aproape cu aceeasi intensitate si a dezvaluit o America taiata fix in doua.

Dincolo de zgomotul creat de dezbaterile neincetate si fluxul continuu de stiri, mesaje, comentarii, ingrijorarile imediate vin din incertitudine. Nimeni nu poate spune cu precizie ce va face noul presedinte, desi se dezbate neincetat, pe toate canalele.

Privind in afara, marea necunoscuta momentan e cu cine si ce va (re)negocia presedintele Trump. Daca ne uitam la discursul de campanie si programul electoral, ne putem imagina un presedinte Trump care va folosi puterea executiva ca sa intoarca unele dintre cele mai importante decizii ale administratiei Obama, printre care Obamacare sau Acordul de la Paris privind schimbarile climatice sau acordurile comerciale.

Pe de alta parte, unii analisti cred ca prima parte a mandatului ar putea fi marcata de blocaje. Daca noul presedinte va vrea sa isi construiasca o echipa din afara sistemului, va dura foarte mult, iar intre timp va trebui sa se sprijine pe o birocratie ostila. Dincolo de speculatii, masinaria politica nu va fi chiar atat de usor de pus in functiune incat sa modifice imediat si fundamental politica externa a Statelor Unite, chiar daca intr-unele dintre zonele importante din administratie echipele de tranzitie au inceput deja sa negocieze si sa stabileasca prioritatile. La o saptaman de la alegeri au aparut si primele nume, nu mai putin controversate decat candidatul insusi – deloc in masura sa linisteasca armatele de comentatori, analisti, activisti sau protestatari.

Privind spre interior, intrebarea fundamentala e ce au invatat cele doua mari partide americane din aceste alegeri si cum se va manifesta in practica separatia si echilibrul puterilor. Ce motivatie va avea Partidul Republican – castigator absolut – sa priveasca lucid la cauzele care l-au propulsat pe Donald Trump, un corp strain de altfel, pana in Biroul Oval si sa gaseasca o cale de a comunica si cu cetatenii, acum inspaimantati, din cealalta tabara. Aceeasi intrebare ar trebui sa si-o puna si Democratii, aflati intr-o si mai mare criza de capital politic. La scara globala, soarta democratiei americane intereseaza pe toata lumea si la nivel minim ar trebui ca macar sa nu dea oportunitatea populistilor sau extremistilor sa se bucure si sa transmita felicitari.

Pe termen scurt insa, nu se vor intampla schimbari dramatice. Democratii isi vor continua doliul, iar protestele se vor stinge incet-incet, in functie si de cum vor reactiona autoritatile, de modul in care vor fi reflectate de presa si de discursul formatorilor de opinie care incep sa-si mai tempereze tonul alarmist – drumul de la retorica de campanie si sloganele de tabloid (bumper sticker slogans) pana la actiuni prezidentiale nu va chiar atat de direct. Ingrijorator ramane totusi faptul ca, la o saptamana dupa alegeri, mesajele care instiga la ura nu s-au atenuat. Dimpotriva, din toata tara vin relatari despre inscriptii rasiste sau anti-imigranti, svastici desenate in universitati sau mesaje politice propagate in scoli, chiar printre elevii foarte mici. In DC, unul dintre ziarele locale ruleaza pe Twitter raportari de astfel de intamplari de la locuitorii din zona metropolitana a capitalei, iar tabloul nu e unul prea incurajator.

Va fi totusi fascinant sa vedem ce se va intampla in urmatoarele doua luni pana la inaugurarea noului presedinte, pentru care se pregatesc deja proteste, si in ce mod se vor canaliza toate aceste mijloace de defulare colectiva in participare politica. Vocile din jur au schimbat deja discursul de la “pe repede inainte pentru alegerile din 2020” la “democratia americana are toate resursele” ca sa nu se sfarame sub greutatea unui lider de forta (ceea ce ne dorim si pentru democratiile europene care vor trece prin exercitii electorale curand).

Intre timp si Donald Trump se va obisnui cu ideea ca a devenit presedintele Statelor Unite si ca il asteapta patru ani de solitudine si atentie microscopica pentru zecile de decizii cruciale pe care va trebui sa le ia zi de zi. Iar pentru toti americanii care declarau inainte de alegeri ca abia asteapta sa se termine ca sa-si reia viata, va deveni poate evident ca asta nu se mai poate.

Autor: Corina Rebegea

Sursa: contributors.ro

DESPRE AGRESIUNEA INFORMAȚIONALĂ DUSĂ ȘI ÎN ROMÂNIA – Interviu realizat de Melania Cincea cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate

În zilele care au trecut s-au spus multe despre o un ipotetic transfer de armament nuclear din Turcia în România, despre Scandalul creat de jurnaliștii de la Sky News, despre războiul informatic în care suntem, vrem, nu vrem, implicație.

Melania CINCEA realizează un interesant interviu cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate, actual preşedinte al Center for Conflict Prevention and Early Warning Bucureşti, în care abordează  subiectul agresiunii informaţionale, dusă şi în România, prin propagandă, troli şi război psihologic.

Ca de obicei, frumoasa jurnalistă bănățeancă, dă dovadă de un profesionalism jurnalistic de la care nu a făcut niciodată rabat.

Interviul a fost publicat pe site-ul putereaacincea.ro la data de 24 august 2016 și pe site-ul  timpolis.ro  la data de 25 august 2016 sub titlul: ”Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate: “Ni s-a dovedit că în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie”

Eu zic că merită citit…

Iulian Chifu, Melania Cincea

Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate:

“Ni s-a dovedit că în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie”

Punerea în circulaţie a informaţiei privind mutarea armelor nucleare din Turcia în România a dovedit că, pe baza unei informaţii cvasi-credibile, eventual cu o sursă sunând europeneşte, în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie, declară într-un interviu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate, actual preşedinte al Center for Conflict Prevention and Early Warning Bucureşti. Un interviu care abordează  subiectul agresiunii informaţionale, dusă şi în România, prin propagandă, troli şi război psihologic.

“De o vulnerabilitate a presei, a spaţiului public românesc poate profita oricine”

Domnule Chifu, zilele trecute a circulat bezmetic prin presa din România ştirea că SUA au început mutarea a 20 de arme nucleare de la baza Incirlik, din Turcia, în România. O informaţie falsă. Credeţi că a ajuns la presă dintr-o eroare sau în cadrul unei acţiuni coordonate?

Problema fundamentală, în acest caz, a fost strict presa românească. A avut doar două surse de documentare: una, jurnalistul bulgar care a scris la Euractiv, şi o a doua, Ministerul român al Afacerilor Externe, care spunea explicit că respinge categoric o asemenea alegaţie. Între timp au apărut sursele din Turcia şi SUA, care infirmă informaţia. În momentul în care există doar două surse, una nesigură – pentru că cine citeşte textul bulgarului realizează că acesta nu dă o afirmaţie sigură –, şi una de negare clară, şi, cu toate acestea, menţine titlul că se transferă arme nucleare din Turcia în România, vorbim despre o încălcare flagrantă a deontologiei.

Iar în lipsă de alte subiecte media, în perioada aceasta de vară, acest subiect, în această formă, cu transferul de arme nucleare, a ţinut prim-planul pe parcursul unei zile întregi. E un test pe care l-a căzut toată presa din România care a preluat şi transmis, în această formă, respectiva informaţie.

Cui şi în ce fel îi putea folosi această informaţie aruncată în spaţiul public?

Mi-e dificil să fac speculaţii în privinţa cui i-ar folosi. Depinde de modalitatea de a o folosi. Dacă este un test, s-a verificat faptul că, pe baza unei informaţii cvasi-credibile, eventual cu o sursă sunând europeneşte, o sursă occidentală, în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie. De o asemenea vulnerabilitate a presei româneşti, a spaţiului public românesc poate profita oricine.

Armamentul nuclear poate fi, totuşi, transportat aşa, ca pe o căruţă cu lemne, doar la înţelegere între doi membri ai NATO, cum s-a lăsat să se înţeleagă în acel articol?

În acest caz, este vorba despre două state suverane. Atâta timp cât e vorba doar despre amplasare, trebuie îndeplinite nişte condiţii ce ţin de siguranţa sitului în care urmează să fie amplasate armele; statul respectiv trebuie să treacă printr-un şir de proceduri interne prin care să aibă acceptul suveran asupra amplasării acestor capabilităţi. Amplasarea armelor nucleare este, însă, sub imperiul strict al secretului militar. Pentru a nu face breşe de securitate, transferul şi amplasarea de arme nucleare nu sunt elemente publice, dar ţin de decizia statului suveran.

Pe de altă parte, vorbim despre modul de stocare – trebuie să existe o anumită infrastructură, iar în afara ei, se impun acorduri complexe cu statul-gazdă, care presupun din start modul în care, în caz de necesitate, se utilizează aceste arme, când, în ce condiţii, pe ce bază. Altfel, transformarea unui stat non-nuclear într-unul nuclear ar presupune încălcarea Tratatului de Neproliferare Nucleară, ceea ce ar însemna o încălcare radicală a regulilor internaţionale.

România a negociat pentru scutul anti-rachetă de la Deveselu mai bine de doi ani. Gândiţi-vă cam ce ar însemna ca un stat să negocieze amplasarea capabilităţilor nucleare ale unui alt stat…

Aţi afirmat că aruncarea pe piaţa media a acelei informaţii privind mutarea armelor nucleare din Turcia în România ar putea fi un test al gradului de vulnerabilitate a presei din România. Nu poate fi luată în calcul şi ipoteza că scopul a fost inocularea ideii că scutul de la Deveselu nu are rol defensiv, aşa cum este de fapt?

Nu, în niciun caz. E un test pentru presă. Informaţia era atât de aberantă şi cădea la cea mai simplă verificare, încât nu se pune problema ca informaţia să fi fost aruncată pentru a fi crezută de cineva. A fost, repet, o informaţie aberantă care a avut parfum de credibilitate doar pentru cineva care nu are habar de ceea ce înseamnă zona de apărare, de securitate, de modul în care funcţionează. Testul a fost făcut mai degrabă pentru lansarea, pe viitor, a unor astfel de informaţii, pe care presa să le preia.

“Scandalul creat de Sky News este un episod dintr-un război informaţional”

Cu câteva zile înainte, România avusese imaginea şifonată de un alt scandal mediatic, cel provocat de Sky News. Acesta ar putea fi catalogat ca un episod al războiului informaţional?

Cu certitudine, acela este un episod dintr-un război informaţional, o secvenţă care a fost utilizată de către toţi cei care aveau interesul să o rostogolească. A fost o făcătură – un montaj, un scenariu jucat în faţa camerelor şi o poveste care afecta fundamental imaginea României, prin referinţa pe de o parte la faptul că armele puteau fi vândute la teroriştii ISIS, în Occident, pe de alta, prin faptul că armele, s-a spus, proveneau din Ucraina, iată, un alt element introdus în ecuaţie.

Nu ştiu cine a făcut-o – dacă e vorba de Moscova, dacă s-a făcut undeva în Londra, dacă a fost făcută de un terţ, dacă a avut de-a face chiar şi cu anumite forţe din România. Cert este că acea Comisie rogatorie şi audierea jurnaliştilor trebuie să scoată la iveală unde duc firele, pentru că, într-adevăr, e un atac la adresa României.

După lansarea acestei ştiri – până la intervenţiile, inclusiv a mea, care au deturnat cu totul sensul –, titlurile din presă erau că traficanţii români de arme vând armament teroriştilor Statului Islamic din Occident. O aberaţie.

“Propaganda, războiul psihologic, trolii sunt componente ale agresiunii informaţionale”

Care sunt obiectivele războiului informaţional şi care sunt mecanismele prin intermediul cărora este purtat?

În principiu, este crearea unei realităţi alternative, false, bazate pe bucăţele de adevăr, pe interpretări, pe distorsionarea realităţii. Obiectivul este acela de a crea în spaţiul public sau într-un spaţiu-ţintă o reacţie, în special cu componentă emoţională, care să preseze asupra decidentului, să-i altereze deciziile.

În cadrul unui război informaţional sunt multe componente în discuţie. Printre ele, componenta de propagandă, deci de orientare, interpretare şi proiectare a unui anumit tip de idei asupra unei pieţe. Apoi, componenta de lobby, care presupune găsirea unui număr de instituţii media, de editorialişti, analişti care să aducă în spaţiul public argumentele care fuseseră deja stabilite. O a treia componentă ţine de războiul psihologic, unde sunt aruncate în joc elemente care alterează fundamental, atacând emoţional modul de reacţie a unei populaţii sau a unor categorii de populaţie care să reacţioneze şi să influenţeze decidenţii. Mai e componenta războiului de troli, adică acei comentatori plătiţi din spaţiul virtual, care dirijează interpretările şi care fac un test celor care, virtual, s-ar alătura ideilor propagate şi care le-ar putea sprijini, şi merg până la a identifica, a forma şi a-i aduce împreună pe toţi cei care susţin un tip de idee pe care cel care lansează atacul vrea să-l promoveze. Cei convinşi sunt folosiţi mai departe ca multiplicatori.

Războiul informaţional este extrem de elaborat deja şi a ajuns până la nivelul la care Federaţia Rusă încearcă influenţarea alegerilor din SUA.

“Agresiunea informaţională a Federaţiei Ruse este dusă şi în fostele state socialiste, şi în SUA”

Acest subiect al războiului informaţional e de o bună perioadă în atenţia dumneavoastră; dovadă stă şi recentul volum, Războiul informaţional: tipizarea agresiunii informaţionale a Federaţiei Ruse, apărut la Editura ISPRI al Academiei Române, la care sunteţi co-autor. În afara episodului Sky News aţi sesizat şi altele care indică faptul că în România se duce un război informaţional?

Războiul informaţional se desfăşoară în toată lumea. Vorbind despre agresiunea informaţională a Federaţiei Ruse, aceasta este dusă şi în fostele state socialiste, deci pe linia frontierei NATO şi UE, şi în SUA. Există un pachet comun de tehnici şi pachete, care se pliază însă pe contexul în care este dusă agresiunea informaţională .

Şi în România se duce acest război informaţional. Volumul pe care l-am realizat are trei părţi – una teoretică, de prezentare a modului în care funcţionează războiul psihologic, instrumentarul folosit, o alta care studiază principalele instituţii media şi grupuri din România şi o parte care se referă la Republica Moldova.

Temele generale, mari care ţin de România sunt separarea SUA de UE, ruperea UE, subminarea raportului dintre România şi Turcia (acum, după puci, o vedem explodând), naţionalismul, anti-imigraţionismul, internaţionala naţionalistă globală, eurasianismul (care spune că centrul lumii este Rusia, Europa fiind doar o componentă ce trebuie să se alinieze şi să se integreze într-o Rusie care vine cu conducerea ideologică şi resursele de materii prime), apoi sunt teme în funcţie de evenimentele în derulare.

“Să nu credem chiar tot ce se promovează în spaţiul public”

Cum poate fi contracarat războiul informaţional pe termen lung, dar şi pe termen scurt? Doar de către autorităţi sau există şi metode la îndemâna fiecăruia dintre noi?

Evident că fiecare dintre noi putem să ne uităm cu mult mai multă atenţie la ştirile care ne sunt oferite, la informaţiile care se vehiculează, pentru a verifica sursa şi credibilitatea ei. Să nu credem chiar tot ce se promovează în spaţiul public.

Efortul fundamental revine, evident, autorităţilor, pe două dimensiuni. Pe o dimensiune ne raportăm la termenul scurt, pe cealaltă, la cel lung. Pe termen scurt, războiul informaţional, care este menţionat şi în Strategia Naţională de Apărare, ar trebui să fie abordat într-o formulă integrată, ca integrator fiind o instituţie responsabilă, finanţată în acest sens. Pe termen mediu şi lung, în primul rând vorbim despre educaţie, despre introducerea în programa şcolară a unor ore în care să se vorbească despre elementele fundamentale ce ţin de modul în care arată diversiunea, de ce înseamnă teoria conspiraţiei şi limitele ei, de modul în care pot fi găsite surse alternative de informare, de modul în care căutăm în zona internetului, în care acordăm sau nu credibilitate unei informaţii. Aşa pot fi creaţi nişte anticorpi naturali fiecărui om, pentru ca societatea să aibă alternative şi să poată dezvolta, la rându-I, anticorpii necesari să reacţioneze tocmai prin cunoştinţele publicului, care nu mai poate fi foarte simplu dirijat. Dar acest lucru, care vizează o strategie pe temen mediu şi lung, nu exclude un instrument de apărare, care trebuie făcut cât mai repede, pentru că războiul informaţional este răspândit pe scară foarte largă şi este practicat de mulţi actori.

* * * * *

RECOMANDARE: 

Citeşte şi: Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial: “Federaţia Rusă va utiliza, oricând, orice vulnerabilitate europeană pentru a-şi promova propriile interese”

Americanii nu vor aduce în România armamentul nuclear de la Incirlik din Turcia deoarece se tem că se fură

Posibilitatea de a se muta armamentul nuclear american  cantonat la baza aeriană militară  de la Incirlik din Turcia a stârnit mari cotroverse în România.

Comandantul  fortelor americane din Europa, generalul american Ben Hodges a ținut să dezmintă această posibilitate.

”Am avut o întâlnire de urgență cu alți comandanți ai NATO și am ajuns la concluzia că oricât de frumos ne-ar ruga românii să instalăm și în România câteva rachete nucleare măcar așa, de sămânță nu are nici un rost.
Am testat această posibilitate cînd a început criza din Crimeea dar s-a dovedit a fi un fiasco total. Din cele 247 de rachete instalate în Județul Vaslui seara, dimineața am mai găsit doar una. Se furaseră.” – a spus generalul Hodges într-o scurtă declarație de presă.

Generalul american a mai povestit că racheta care a fost  parțial recuperată a fost găsită absolut întâmplător în căruța unui localnic.
Acesta, în drum spre târgul de animale unde avea de când să o vândă, s-a oprit la fratele său să îi ceară niște bani împrumut. După câteva pahare, alertați de câini cei doi ai ieșit afară să vadă ce se întâmplă.  Niște țigani doreau să o fure ca să o dea la fier vechi.

Din păcate, racheta nu a putut să fie recuperată integral, combustibilul lichid l-a băut cu niște prieteni la un popas anterior iar explozibilul nuclear l-a sfărâmat cu ciocanul și l-a dat la porci ca leac împotriva limbricilor.
Porcii nu au scăpat de limbrici dar au început să strălucească.

Generalul american a mai spus că vasluianul nega că ar fi vorba de o rachetă americană ci de una rusă pe care a găsit-o în spatele wc-ului de acasă când plivea la cânepa neagră, dar drapelul american inscripționat pe rachetă a dovedit că minte.

MELANIA CINCEA: ,, … e ciudată mimarea dezavuării politicii Moscovei. ”

Apostolii Moscovei?

Melania Cincea

Punând faţă în faţă trecutul şi relaţiile unor oameni implicaţi în înfiinţarea Partidului România Unită, evenimente şi decizii luate în arcul guvernamental – pe care fondatorul PRU tocmai l-a părăsit –, dar şi contextul geopolitic, apare întrebarea dacă nu cumva ceea ce vedem e parte a unui scenariu gândit la Moscova. La care PSD nu şi-a permis, încă, o contribuţie directă şi asumată oficială, ci doar prin interpuşi.

Motivaţia lui Bogdan Diaconu, prin care îşi anunţă demisia din PSD şi înfiinţarea PRU, relevă un discurs ultranaţionalist, ce se vrea un răspuns la irendentismul maghiar, şi un discurs anti-sistem, ca vot de blam dat clasei politice in corpore, acuzate că a distrus România, în ultimii 25 de ani, deşi dl Diaconu face parte, de 14 ani, din această clasă politică. Apoi, punând faţă în faţă trecutul şi relaţiile unor oameni implicaţi în proiectul PRU, evenimente şi decizii luate, în ultimii doi ani, în arcul guvernamental – pe care Bogdan Diaconu tocmai l-a părăsit –, dar şi contextul geopolitic tensionat, apare întrebarea dacă nu cumva ceea ce vedem e parte a unui scenariu gândit la Moscova, pus în scenă prin intermediul PSD?

Este interesant de ce dl Diaconu nu a luat această decizie mai demult. În 2000, când a intrat în PSD, pe care acum îl acuză de rapt. Sau, ulterior, când a intrat în PC-ul lui Dan Voiculescu, un vexat turnător la Securitate şi un afacerist îmbogăţit din banii Securităţii şi din afaceri ilegale cu Statul. Sau în 2010, când a revenit în PSD. Este interesant şi contextul în care îşi exprimă revolta: la câteva luni după europarlamentarele câştigate de alianţa PSD-UNPR-PC, tot cu mesaje naţionaliste, după o campanie girată de însuşi şeful Socialiştilor europeni, Martin Schultz, prevestind, după cum anunţa social-de­mo­cra­tul Valeriu Zgonea: „o bă­tălie de viziuni şi de strategie (…) în in­te­ri­o­rul UE“. E interesant şi cum decizia înfiinţării acestui partid ultranaţionalist vine acum, când dorinţa de expansiune a regimului de la Kremlin e indubitabilă şi când naţionalismul a escaladat în toată Europa – geostrategul Stratfor, Robert Kaplan, vorbind despre metode pe care le-ar putea folosi Rusia pentru a influenţa opinia publică, avertiza şi asupra dorinţei Puterii de la Kremlin ca partide naţionaliste de dreapta să aibă succes în Europa.

Apoi, sunt notorii declaraţiile şi deciziile în contradicţie cu obiectivele naţionale ce gravitează în jurul celor trei mari axe de politică externă a României, apartenenţa la UE, la NATO şi parteneriatul strategic cu SUA, care l-au avut în prim-plan pe Victor Ponta, liderul PSD. Partid ale cărui jocuri dl Diaconu le susţinea vocal, prin intermediul postului guvernamental rus Vocea Rusiei, cu care începuse colaborarea în vara lui 2012, când nou instalata Putere, USL, pusese la cale lovitura de stat. Canal media la care dl Diaconu pleda, după organizarea, la Bucureşti, a Forumului Economic China-Europa Centrală şi de Est – în timpul căruia drapelul UE a fost înlăturat de la prezidiul Parlamentului, la ce­rerea delegaţiei chineze –, pentru un parteneriat strategic cu China. Asta, deşi partenerii strategici ai României sunt SUA, NATO şi UE şi deşi chiar Vocea Rusiei scria clar: „Banii chinezilor merg doar în acele ţări din Europa de Est, unde liderii politici sunt decişi să iasă de pe orbita SUA. (…) cele 8 – 10 miliarde de euro puse la bătaie de China se traduc prin eliminarea definitivă a influenţei americane, mai ales cea militară şi politică din această zonă”. Opiniile d-lui Diaconu erau, totuşi, cuvintele unui reprezentant al Puterii. Iar dacă vârful PSD nu ar fi fost în asentimentul său, ar fi fost normal să asistăm la o de­limitare de aceste afirmaţii. Lucru care nu s-a întâmplat.

În plus, e ciudată mimarea dezavuării politicii Moscovei. „Am făcut toate eforturile pentru a convinge PSD mai întâi să nu accepte UDMR la guvernare, iar apoi măcar să aibă curajul de a scăpa de acest cancer al politicii româneşti, manevrat de la Budapesta, care este, la rândul ei, dirijată de Moscova pentru a fărâmiţa Statul român”, afirmă, acum, fondatorul PRU. Surprinzător. Nu cu mult timp în urmă, ca voce a Vocii Rusiei, înfiera politica Budapestei faţă de ideea de autonomie şi identitate etnică, nu însă şi puterea de la Kremlin, aşa cum face acum, încercând să camufleze rolul Moscovei în acest proiect.

Înfiinţarea, acum – când e clară dorinţa de expansiune a regimului de la Kremlin, care încurajează succesul naţionalismului în Europa –, a unui partid ultranaţionalist, fondat de un fost membru PSD cu legături cu Moscova, poate fi coincidenţă. Dar poate fi şi un capitol din strategia Kremlinului. La care PSD nu şi-a permis, încă, o contribuţie directă şi asumată oficială, o schimbare de strategie fiind imposibilă cât Preşedinţia nu e câştigată şi cât mai există dependenţă de resursele financiare ale Vestului.

Autor: Melania CINCEA

Sursa: timpolis.ro

Publicat: 25 august 2014

Scandalul „Panama papers” vs. ofensiva antievaziune americană sau „Cine e baubau”?

Scandalul documentelor  Panama, cunoscut sub numele Panama Papers pare vârful de icebreg al unui scandal care va creşte la nişte cote greu de inginat, sumele implicate siind între  7.600 mld. dolari şi 32.000 mld. dolari înm vreme ce, pentru comparaţie, conform unei liste publicată de FMI, pe 2012 aveam din puct de vedere al Produsului Intern Brut (În miliarde de dolari SUA):

1. SUA – 15.684,750 
2. China – 8.227,037
3. Japonia – 5.963,969
4. Germania – 3.400.579
5. Franţa – 2.608,699
6. Regatul Unit al Marii Britanii – 2.440,505
7. Brazilia – 2.395,968
8. Rusia – 2.021,960
9. Italia – 2.014,079
10. India – 1.824,832
11. Canada – 1.819,081
12. Australia – 1.541,797
13. Spania – 1.352,057
14. Mexic – 1.177,116
15. Corea de Sud – 1.155,872

……………………………………………….

  56. România – 169.384

Cel mai mare Produs Intern Brut în are Uniunea Europeană – 16.641.109 miliarde de dolari SUA

Se întreabă mulţi cine a descărcat şi aruncat în public acele documante acele documente. Bună întrebare… Şi grea… sau nu.

De fapt, aceşti bani au o caracteristică. Deşi offshore-urile nu sunt o chestie ilegală, banii respectivi NU ADUC VENITURI  din taxe şi impozite ţărilor.  Cred că aici e cheia pentru a se vedea cui îi foloseşte scandalul. 

Totuşi, la acest nivel, când ceva este aparent foarte clar, de fapt, în spate lucrurile sunt extrem de comlicate şi probabil duhnesc foarte urât. Dacă acei vani au fost produşi în mod corect este normal ca cel care îi deţine să încerce să piardă prin taxe şi impozite cât mai puţini.Problema e atunci când acei bani au fost produşi incorect şi se încearcă „spălarea” lor sau când e vorba de evaziune fiscală.

Extrem de interesant este că, în paralel cu această poveste în SUA a început o nouă ofensivă împotriva descurajării evaziunii fiscale. Preşedintele Obama a lovit puternic în marile corporaţii care fentează fiscul american şi băncile care le ajută: „Problema nu este că aceste companii desfăşoară activităţi ilegale, ci că aceste activităţi sunt legale“.

Mai are rost să ne întrebăm cine a orchestrat „Panama Papers”? Şi mai ales cui îi folosea şi cinea avea capacitatea unor asemenea dezvăluiri? Nu cred …

Scandalul documentelor Panama: Câţi bani ascund bogaţii lumii în paradisurile fiscale? Nimeni nu ştie. Estimările variază de la 7.600 mld. dolari la 32.000 mld. dolari

Cel puţin 7.600 miliarde de dolari, cam de două ori cât PIB-ul Germaniei, din avuţia financiară a familiilor lumii ar fi ascunse în paradisuri fiscale, arată un calcul făcut de un economist francez. Alte evaluări merg mai departe, estimând la 21.000 – 32.000 de miliarde de dolari activele ascunse de elita lumii în locuri cu taxe mici şi legislaţie fiscală laxă.

Mossack Fonseca este doar una din multele firme de avocatură care se ocupă cu înfiinţarea de companii offshore obscure sau dubioase şi cu toate acestea dezvăluirea numelor clienţilor săi a stârnit un cutremur politic şi media de proporţii mondiale. Oamenii şi firmele de rând rabdă acasă în vremuri de criză economică, când salariile sunt tăiate şi taxele majorate, iar politicieni, oameni de afaceri înstăriţi, celebrităţi şi alte figuri publice care ar trebui să fie un exemplu de bună purtare pentru societate se folosesc de portiţe legislative, poate lăsate tocmai de ei deschise, pentru a-şi proteja averile în locuri în care cei de rând nu au acces. Lucrul acesta îl demonstrează documentele Panama.  

Gabriel Zucman, un economist francez tânăr cu mai multe cărţi de profil  publicate, estima într-o lucrare apărută anul trecut că în 2014 circa 8% (7.600 miliarde de dolari) din avuţia financiară a gospodăriilor lumii stau ascunse, în mare parte legal, în conturi din paradisuri fiscale. O treime din această sumă este îndesată în conturi elveţiene. Cifrele lui Zucman se concentrează pe active precum acţiuni şi obliga­ţiuni şi nu iau în considerare proprietăţi imobiliare. Estimarea economistului este, desigur, criticată de concurenţii săi, dar este menţionată de diferite publicaţii internaţionale de prestigiu. Revista Quartz îl descria pe Zucman în toamna anului trecut ca fiind unul dintre cei mai influenţi economişti ai momentului. Personajul nu a împlinit 30 de ani.

Ar fi trebuit să fie cea mai mare fuziune din istoria industriei farma. Însă nimeni nu avea nicio urmă de îndoială că în spatele afacerii de 160 de miliarde de dolari se ascundea intenţia Pfizer de a fenta fiscul american stabilindu-se acasă la Allergan, în Irlanda, unde taxele sunt mai mici.

Coincidenţă sau nu, când investigaţia jurnalistică „Panama Papers“ începea să zguduie lumea arătând cum politicieni şi oameni de afaceri evită, ajutaţi de bănci şi avocaţi, să plătească taxe la ei în ţară folosindu-se de companii din paradisuri fiscale, preşedintele SUA Barack Obama anunţa o propunere de lege mortală pentru planu­rile Pfizer şi ale altor coloşi implicaţi în manevre de ocolire a fiscului american. Din cauza acestei legi nu­me grele de pe Wall Street precum Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase pierd afaceri de sute de milioane de dolari.

SUA au un impozit pe profit ridicat în raport cu standardele internaţionale, scrie The Guardian. Pentru a evita să plătească taxe de până la 39% (în Irlanda impozitul pe profit este de 12,5%), companiile ame­ricane au inventat o schemă denumită inversiune de impozit (tax inversion). Astfel, ele caută un partener într-o altă ţară cu un regim fiscal mai relaxat şi taxe pe profit mai mici şi sugerează o fuziune. După ce fuziunea este realizată, compania care avea baza în SUA îşi mută cartierul general, dar nu şi operaţiunile, în ţara sau teritoriul cu taxele mai mici, unde-şi va înregistra cea mai mare parte din profituri. Acolo va plăti pentru acestea taxe mai mici decât în SUA.

SUA, cea mai mare economie din lume, au o datorie cât PIB-ul şi cresc presiunile pentru rezolvarea problemei distribuirii din ce în ce mai inegale a avuţiei. Bugetul are nevoie de cât mai mulţi bani posibil, iar Obama a găsit oportunitatea de a acţiona. Şeful statului a ordonat Trezoreriei SUA să descurajeze inversiunile „abuzive“.

Din punctul de vedere politic a fost momentul perfect pentru a acţiona. Preşedintele a indicat clar că este o legătură între activităţile de evitare a plăţii taxelor de către companiile americane şi detaliile arătate de documentele Panama despre cum indivizii bogaţi îşi protejează averile în paradisuri fiscale. Obama a mers pe valul furiei americanilor de rând. Dacă corporaţiile plătesc mai puţine taxe, guvernul  ori va investi mai puţin în şcoli, drumuri şi sănătate, ori va majora impozitele impuse clasei de mijloc.

Apoi, de o fuziune beneficiază în primul rând executivii, datorită creş­terii preţurilor acţiunilor. De cele mai multe ori după o fuziune urmează concedieri în rândul angajaţilor.

Propunerea de lege a lui Obama a descurajat imediat Pfizer să meargă mai departe cu fuziunea cu Allergan, semn că plata unor taxe mai mici era pentru companie mai importantă decât afacerea în sine. Desigur, Pfizer a protestat, dar ar fi fost poate de mai mult folos să demonstreze că banii astfel economisiţi ar fi fost folosiţi la cercetare pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente. Allergan este cunoscut mai ales ca producător de botox, substanţa  folosită în tratamente estetice de scurtă durată. Pentru Pfizer, mutarea în Irlanda ar fi însemnat economii anuale de peste un milion de dolari.

La câteva ore după ce Pfizer a anunţat căderea fuziunii cu Allergan, Departa­mentul de Justiţie a anunţat că va încerca să blocheze în instanţă fuziunea furnizorilor de servicii din sectorul petrolier Halliburton şi Baker Hughes deoarece aceasta ar afecta concurenţa într-un mediu în care preţurile materiilor prime sunt foarte reduse.

Noile reguli contra inversiunii nu specifică direct numele Pfizer şi Allergan, dar, după cum scrie Financial Times, par croite pentru a descuraja specific această fuziune pentru că ţintesc practicile Allergan, care a mai achiziţionat companii. Nu trebuie uitat că înţelegerea dintre Pfizer şi Allergan ar fi devenit cea mai mare încercare de inversiune din istorie.

Sub regulile anterioare, acţionarii Aller­gan ar fi trebuit să deţină cel puţin 40% din noua entitate pentru ca ambele companii să poată beneficia complet de taxele mai mici din Irlanda, notează Reuters. Intenţia era de a împiedica firmele să cumpere rivali străini mult mai mici doar pentru a-şi muta la ei adresa. Însă noile reguli nu permit ca acţiunile acumulate de o companie străină prin tranzacţii din SUA în ultimii trei ani să conteze la calcularea valorii necesare pentru îndeplinirea condiţiilor pentru ca inver­siunea să fie posibilă. Or în această perioadă Allergan a făcut tranzacţii semnificative, precum fuziunea de 66 miliarde de dolari cu Actavis, achiziţia de 25 de miliarde de dolari a Forest Labora­tories şi preluarea de cinci miliarde de dolari a Warner Chilcott.

Într-o a doua modificare a regulilor, Tre­zoreria a anunţat că va încerca să li­mi­teze schemele de genul „earnings stripping“ aplicate după, dar nu limitate la, inversiune. „Earnings stripping“ este o tactică folosită de multinaţionale ce constă în reducerea pro­fitului taxabil prin plata unor dobânzi anormal de mari unei părţi afiliate (com­panie-mamă) aflată într-o jurisdicţie cu regim fiscal favorabil. Noile reguli ale Tre­zoreriei restricţionează creditele luate de sub­sidiarele din SUA de la părţi afiliate dacă prin acestea nu se finanţează noi investiţii în SUA. 

Prin noua  legislaţie Obama loveşte şi în marile bănci de pe Wall Street. Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase sunt cei mai mari consilieri în operaţiuni de inversiune, notează Wall Street Journal. Reuters estimează că valoarea comisioanelor obţinute pentru inversiuni începând cu 2011 se ridică la 1,3 miliarde de dolari.

Goldman Sachs este liderul acestui segment de piaţă, fiind implicată în 14 din cele 41 de cazuri de inversiune finalizate şi în curs de finalizare începând cu 2011. Băncii i-au revenit comisioane de 291 milioane de dolari.

Pentru consilierea Pfizer în fuziunea cu Allergan Goldman Sachs, Guggenheim Partners, Centerview Partners Holdings şi Moelis & Co ar fi trebuit să încaseze comisioane de 94 milioane de dolari. JPMorgan Chase şi Morgan Stanley, consilierii Allergan, ar fi trebuit să primească 142 milioane de dolari, potrivit calculelor Freeman & Co. Bancherii vor primi acum doar 10% din aceste sume.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: zf.ro

SUA au mai făcut un pas în descurajarea marii evaziuni: Obama a lovit dintr-un foc marile corporaţii care fentează fiscul american şi băncile care le ajută: „Problema nu este că aceste companii desfăşoară activităţi ilegale, ci că aceste activităţi sunt legale“

Ar fi trebuit să fie cea mai mare fuziune din istoria industriei farma. Însă nimeni nu avea nicio urmă de îndoială că în spatele afacerii de 160 de miliarde de dolari se ascundea intenţia Pfizer de a fenta fiscul american stabilindu-se acasă la Allergan, în Irlanda, unde taxele sunt mai mici.

Coincidenţă sau nu, când investigaţia jurnalistică „Panama Papers“ începea să zguduie lumea arătând cum politicieni şi oameni de afaceri evită, ajutaţi de bănci şi avocaţi, să plătească taxe la ei în ţară folosindu-se de companii din paradisuri fiscale, preşedintele SUA Barack Obama anunţa o propunere de lege mortală pentru planu­rile Pfizer şi ale altor coloşi implicaţi în manevre de ocolire a fiscului american. Din cauza acestei legi nu­me grele de pe Wall Street precum Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase pierd afaceri de sute de milioane de dolari.

SUA au un impozit pe profit ridicat în raport cu standardele internaţionale, scrie The Guardian. Pentru a evita să plătească taxe de până la 39% (în Irlanda impozitul pe profit este de 12,5%), companiile ame­ricane au inventat o schemă denumită inversiune de impozit (tax inversion). Astfel, ele caută un partener într-o altă ţară cu un regim fiscal mai relaxat şi taxe pe profit mai mici şi sugerează o fuziune. După ce fuziunea este realizată, compania care avea baza în SUA îşi mută cartierul general, dar nu şi operaţiunile, în ţara sau teritoriul cu taxele mai mici, unde-şi va înregistra cea mai mare parte din profituri. Acolo va plăti pentru acestea taxe mai mici decât în SUA.

SUA, cea mai mare economie din lume, au o datorie cât PIB-ul şi cresc presiunile pentru rezolvarea problemei distribuirii din ce în ce mai inegale a avuţiei. Bugetul are nevoie de cât mai mulţi bani posibil, iar Obama a găsit oportunitatea de a acţiona. Şeful statului a ordonat Trezoreriei SUA să descurajeze inversiunile „abuzive“.

Din punctul de vedere politic a fost momentul perfect pentru a acţiona. Preşedintele a indicat clar că este o legătură între activităţile de evitare a plăţii taxelor de către companiile americane şi detaliile arătate de documentele Panama despre cum indivizii bogaţi îşi protejează averile în paradisuri fiscale. Obama a mers pe valul furiei americanilor de rând. Dacă corporaţiile plătesc mai puţine taxe, guvernul  ori va investi mai puţin în şcoli, drumuri şi sănătate, ori va majora impozitele impuse clasei de mijloc.

Apoi, de o fuziune beneficiază în primul rând executivii, datorită creş­terii preţurilor acţiunilor. De cele mai multe ori după o fuziune urmează concedieri în rândul angajaţilor.

Propunerea de lege a lui Obama a descurajat imediat Pfizer să meargă mai departe cu fuziunea cu Allergan, semn că plata unor taxe mai mici era pentru companie mai importantă decât afacerea în sine. Desigur, Pfizer a protestat, dar ar fi fost poate de mai mult folos să demonstreze că banii astfel economisiţi ar fi fost folosiţi la cercetare pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente. Allergan este cunoscut mai ales ca producător de botox, substanţa  folosită în tratamente estetice de scurtă durată. Pentru Pfizer, mutarea în Irlanda ar fi însemnat economii anuale de peste un milion de dolari.

La câteva ore după ce Pfizer a anunţat căderea fuziunii cu Allergan, Departa­mentul de Justiţie a anunţat că va încerca să blocheze în instanţă fuziunea furnizorilor de servicii din sectorul petrolier Halliburton şi Baker Hughes deoarece aceasta ar afecta concurenţa într-un mediu în care preţurile materiilor prime sunt foarte reduse.

Noile reguli contra inversiunii nu specifică direct numele Pfizer şi Allergan, dar, după cum scrie Financial Times, par croite pentru a descuraja specific această fuziune pentru că ţintesc practicile Allergan, care a mai achiziţionat companii. Nu trebuie uitat că înţelegerea dintre Pfizer şi Allergan ar fi devenit cea mai mare încercare de inversiune din istorie.

Sub regulile anterioare, acţionarii Aller­gan ar fi trebuit să deţină cel puţin 40% din noua entitate pentru ca ambele companii să poată beneficia complet de taxele mai mici din Irlanda, notează Reuters. Intenţia era de a împiedica firmele să cumpere rivali străini mult mai mici doar pentru a-şi muta la ei adresa. Însă noile reguli nu permit ca acţiunile acumulate de o companie străină prin tranzacţii din SUA în ultimii trei ani să conteze la calcularea valorii necesare pentru îndeplinirea condiţiilor pentru ca inver­siunea să fie posibilă. Or în această perioadă Allergan a făcut tranzacţii semnificative, precum fuziunea de 66 miliarde de dolari cu Actavis, achiziţia de 25 de miliarde de dolari a Forest Labora­tories şi preluarea de cinci miliarde de dolari a Warner Chilcott.

Într-o a doua modificare a regulilor, Tre­zoreria a anunţat că va încerca să li­mi­teze schemele de genul „earnings stripping“ aplicate după, dar nu limitate la, inversiune. „Earnings stripping“ este o tactică folosită de multinaţionale ce constă în reducerea pro­fitului taxabil prin plata unor dobânzi anormal de mari unei părţi afiliate (com­panie-mamă) aflată într-o jurisdicţie cu regim fiscal favorabil. Noile reguli ale Tre­zoreriei restricţionează creditele luate de sub­sidiarele din SUA de la părţi afiliate dacă prin acestea nu se finanţează noi investiţii în SUA. 

Prin noua  legislaţie Obama loveşte şi în marile bănci de pe Wall Street. Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase sunt cei mai mari consilieri în operaţiuni de inversiune, notează Wall Street Journal. Reuters estimează că valoarea comisioanelor obţinute pentru inversiuni începând cu 2011 se ridică la 1,3 miliarde de dolari.

Goldman Sachs este liderul acestui segment de piaţă, fiind implicată în 14 din cele 41 de cazuri de inversiune finalizate şi în curs de finalizare începând cu 2011. Băncii i-au revenit comisioane de 291 milioane de dolari.

Pentru consilierea Pfizer în fuziunea cu Allergan Goldman Sachs, Guggenheim Partners, Centerview Partners Holdings şi Moelis & Co ar fi trebuit să încaseze comisioane de 94 milioane de dolari. JPMorgan Chase şi Morgan Stanley, consilierii Allergan, ar fi trebuit să primească 142 milioane de dolari, potrivit calculelor Freeman & Co. Bancherii vor primi acum doar 10% din aceste sume.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: zf.ro

ECONOMIA MONDIALĂ ESTE LA UN PAS DE APOCALIPSĂ ?

Din cealaltă mare criză care a lovit sistemul economic mondial (cea a anilor 30)  s-a revenit prin mijloace nu tocmei vesele. Un război mondial …

Între criza de atunci şi cea de acum există oarecare asemănări. Ambele au fost declanşate de lăcomia „grangurilor” cu mare greutate din sistemul financiar, ambele crize, după ce tensiunile acumulate au atins cote critice, au fost declanşate de „scânteia” de pe Wall Street din zona „colosului” Lehman Brothers.

Ambele crize au revelat anumite lucruri care trebuiau reformate din temelie. Asta nu prea le convine unora deoarece implică mari costuri, aşa că se încearcă „pansamente” care ar putea cel mult să atenueze efectele dureroase fără a vindeca boala.  Cam ca şi cum i-ai da unuia calmante fără a rezolva boala.

Dacă la criza anilor ’30 „boala” a fost rezolvată de Al Doilea Război Nondial, acesta însemnând o puternică terapie de şoc pntru sistemul financiar mondial, schimbând sau resetând multe relaţii dintre diferitele „repere economico-financiare, acum treba e un pic altfel.

Nu avem un astfel de război, relaţiile internaţionale fiind mai strâns, efectele de orice tip, în stransmiţându-se şi chiar amplificându-se. 

Vedem semne de recesiune de neevitat în economia americană, tentativele de salvare a marilor bănci având efecte perverse, acestea reducându-şi constant estimările de creştere diferiţi indicatori arătând că la orizont se vede marginea prăpastiei car se tot apropie. Prăbuşirile estimabile arătând semne de o adevărată apocalipsă economică şi financiară mondială. (Te şi îngrozeşti când te gândeşti că megaeconomia chineză e încinsă la roşu, în anunite zone ale ei fiind vizibile chiar semne ale gripării).

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Odată cu cel mai slab început de an pentru bursele americane, unele dintre cele mai mari bănci occidentale îşi reduc estimările de creştere pentru cea mai mare economie a lumii.

Strategii de la BNP Paribas cred că PIB-ul american nu a avansat deloc în ultimele trei luni ale anului trecut, în timp ce analiştii de la JPMorgan au calculat o creştere de doar 0,1%.

În acelaşi timp, pesimiştii de serviciu văd venind o criză mai gravă decât cea din 2008, în special din cauza derapajului economiei chinezeşti, iar marile bănci americane îşi fac „inventarul“ pagubelor provocate de colapsul preţurilor petrolului.

Având în vedere datele dezamăgitoare privind vânzările cu amănuntul din decembrie şi stocurile companiilor din noiembrie, analiştii de la BNP Paribas estimează că PIB-ul SUA nu a crescut deloc în ultimul trimestru al anului trecut, scrie Reuters. Prognoza anterioară a băncii franceze prevedea un avans de 0,5%. Analiştii sunt încre­zători că economia îşi va reveni în prima jumătate a acestui an.

„În timp ce creşterea din trimestrul patru pare să fie într-o formă mai proastă decât ne-am aşteptat, piaţa muncii şi veniturile reale sunt solide, ceea ce va face bine creşterii în prima jumătate a lui 2016“, se arată într-o analiză a BNP Paribas. Vânzările de retail au scăzut cu 0,1% în decembrie după o creştere de 0,4% în luna anterioară.

Tot din cauza datelor slabe, JP Morgan şi-a redus estimarea de creştere economică pentru al patrulea trimestru de la 1% la doar 0,1%.

Şi strategii de la Deutsche Bank şi-au redus proiecţia de creştere pentru ultimele trei luni din 2015, cu un punct procentual, la 0,5%, dar cu precizarea că estimarea lor „ar putea fi prea mare“ în lumina datelor economice mai slabe decât s-au aşteptat.  

Rezerva Federală Atlanta prognozează pentru perioada analizată un avans al economiei de 0,6%. Cu o săptămână înainte, instituţia estima o creştere de 0,8%.

Trei dintre cele mai mari bănci din SUA au prezentat pagubele pe care le-au suferit din cauza prăbuşirii cotaţiilor petrolului: creşterea substanţială a costurilor creditelor devenite toxice acordate în sectorul energiei şi temeri că problemele se vor propaga în alte portofolii, scrie Financial Times.  Citigroup, a patra bancă din SUA în funcţie de active, a anunţat că în trimestrul patru creditele neperformante din sectorul corporate au crescut cu 32%, în ritm anualizat, mai ales din cauza investiţiilor în energia nord-americană.

Wells Fargo, a treia instituţie bancare după active, avea în trimestrul patru credite nerecuperabile de 831 milioane de dolari, faţă de 731 milioane de dolari în cele trei luni anterioare, legate mai ales de sectorul petrolului şi gazelor naturale.

JPMorgan Chase, cea mai mare bancă americană, a anunţat că urmăreşte cu atenţie dacă apar efecte de contagiune şi că dacă preţurile petrolului se menţin sub 30 de dolari pe baril va fi forţată să pună deoparte rezerve suplimetare de 750 de milioane de dolari anul acesta.

Din cauza prăbuşirii preţurulor, marii producători de petrol şi de gaze naturale şi-au redus cheltuielile, companiile mai mici au intrat în faliment.

Strategii de la Morgan Stanley şi Goldman Sachs cred că petrolul va ajunge la 20 de dolari pe baril, iar cei de la Standard Chartered au mers şi mai departe spunând că preţurile pot coborî la 10 dolari pe baril.

Până acum, băncile mari au trimis mesaje încurajatoare privind portofoliile lor din sectorul energiei.

„Luaţi aminte că acestea sunt credite garantate cu active. Un faliment nu înseamnă că împrumutul va deveni neperformant“, a explicat Jamie Dimon, CEO-ul JPMorgan, sub asaltul întrebărilor analiştilor.

Problemele marilor bănci sunt mici în comparaţie cu cele ale băncilor locale, în special ale celor cu expuneri mari la sectorul energiei. Spre exemplu, BOK Financial, din Oklahoma, a anunţat că se aşteaptă ca provizioanele constituite pentru trimestrul patru pentru a acoperi pierderile provocate de creditele toxice să sară la 23 de milioane de dolari, nivel de patru ori mai mare decât cel calculat anterior.

Într-o analiză publicată de CNBC, Michael Pento, fondatorul Pento Portfolio Strategies, avertizează că recesiunea „iminentă“ cu care se va confrunta SUA va fi mai dură decât cea din 2008.

Una dintre cauzele principale ale recesiunii vor fi şocurile provocate de rebalansarea economiei chinezeşti. Guvernul comunist a majorat din 2000 de peste 28 de ori datoria acestei ţări, a doua economia va mărime din lume. Datoria totală a fost dusă dincolo de pragul de 300% din PIB într-un interval scurt de timp cu scopul de a construi o bulă masivă dar neproductivă de active fixe care a înălţat prea puţin PIB-ul. Acum, când această bulă se prăbuşeşte, creşterea încetineşte, explică Pento. Scăderea valorii monedei chinezeşti, prăbuşirea burselor de acţiuni şi a transportului pe calea ferată arată clar că economia nu doar că nu creşte cu ritmul de 7% urmărit în planurile guvernului, ci chiar că stagnează.

Problema este că China  contribuie cu 34% la creşterea globală. Dacă este luat în considerare efectul de multiplicare al acesti ţări asupra economiilor emergente, partea Chinei din creşterea globală este de peste 50%.

De aceea, pe măsură ce economia globală continuă să încetinească este de aşteptat mai mult stres pentru companiile multinaţionale la nivelul veniturilor.

De asemenea, în SUA preţurile acţiunilor şi proprietăţilor imobiliare nu mai reflectă venituri şi de creşterea PIB-ului, nu mai sunt spijinite de acestea. Acum, când Fed a pus capăt progranelor de ajutare cantitativă şi politicii cu dobânzi zero, preţurile activelor se prăbuşesc sub forţa gravitaţională a deflaţiei. Raportul median dintre preţul locuinţei şi venit este de 4,1, în timp ce raportul mediu este de 2,6. În pofida ipotecilor mai ieftine ca niciodată, cei care cumpără pentru prima dată o locuinţă nu-şi mai pot permite să plătească un avans. Iar fără aceşti cumpărători, piaţa nu se mişcă.

Valoarea totală a acţiunilor a devenit periculos de detaşată faţă de starea anemică a economiei. Media pe termen lung a raportului capitalizarea pieţei/PIB este de 75, dar în prezent raportul este de 110. Revenirea economiei americane din Marea Recesiune a fost alimentată artificial de banii ieftini ai Fed. Acum, bula de pe burse şi de pe piaţa imobiliară dă înapoi şi ar trebui să cauzeze o contracţie severă a cheltuielilor consumatorilor, principalul motor de creştere al economiei SUA.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 18 ian 2016

„Această situaţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc“

Analiştii văd semne de recesiune în tot ce mişcă. Economia se află în faţa unei constelaţii de riscuri

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI

Fie că este vorba de com­paniile energetice ameri­cane, de datoriile lumii emer­gente, de burse, de războiul valutar sau de comerţul global, ceva stă să crape. Economia mondială se află în faţa unei constelaţii de riscuri cum n-a mai văzut niciodată.

Indicele Baltic Dry Index, un indicator al costurilor transportului materiilor prime pe mare şi comerţului mondial, este la cel mai redus nivel din istorie. Din august 2015 indicatorul s-a prăbuşit cu 75%. Din august până în prezent au fost zile când nicio navă de transport nu s-a mişcat din port.

Pentru Financial Times, expan­siunea universului de yielduri negative ale obligaţiunilor guvernamentale re­prezintă un semn de recesiune. Ran­damentul mediu al obligaţiunilor emise de guvernul german este sub zero, iar Japonia este pe cale să devină prima mare piaţă de datorii suverane, bonduri cu scadenţa la 10 ani care nu aduc niciun câştig. În SUA, randamentul titlurilor de trezorie cu scadenţa la 10 ani au atins săptămâna trecută 1,8%, minimul ultimelor nouă luni. Bondurile guver­namentale sunt considerate de obicei investiţii sigure în vremuri tulburi.

„La aceste niveluri, pieţele de obligaţiuni prognozează recesiune“, spune Marcus Brookest, strateg la Schroders.

Pentru banca americană Citigroup, economia mondială pare prinsă într-o „spirală a morţii” care poate accentua declinul preţurilor petrolului, poate duce la recesiune şi pesimism de durată pe bursele de acţiuni, scrie CNBC.

„Dolarul american mai puternic, preţuri mai mici ale petrolului şi materiilor prime, comerţ mai slab, creştere mai slabă în economiile emergente şi în cea mondială… şi din nou la fel. La infinit, acest şir va duce la petroapocalipsă, la recesiune globală semnificativă şi sincronizată şi la piaţa bear“, spune Jonathan Stubbs, analist la Citi.

Preţurile petrolului s-au prăbuşit cu 70% din 2014, iar dolarul s-a apreciat cu 20%. Cotaţiile materiilor prime s-au re­dus cu două treimi în această perioadă.

Deşi preţurile mai mici ale pe­trolului şi în general ale materiilor prime înseamnă energie mai ieftină şi pu­tere de cumpărare mai mare în ţări dez-voltate precum sunt cele din zona euro, cotaţiile slabe pun presiuni pu­ternice pe bugetele statelor expor­tatoare şi pe ale companiilor produ­cătoare. Riscul este declanşarea unui val de falimente. 

„Suntem într-o situaţie foarte neobişnuită în care sentimentul pieţelor este de un fel nemaiîntâlnit“, spune Thomas Thygesen, analist la SEB.

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI, crede că economia mondială manifestă simptome îngri­jorătoare în condiţiile în care cele mai mari economii emergente au arătat semne de dete­riorare în ultimele şase luni.

„Creşterea Chinei este probabil mai mică decât spune guvernul. Rusia şi Brazilia o duc foarte rău. Africa de Sud flirtează cu recesiunea. Chiar şi India s-ar putea să nu o ducă atât de bine cum se crede“, a spus Blanchard, citat de The Telegraph.

Creşterea creditării economiilor emergente s-a oprit. Avansul, care a durat 15 ani, poate face loc unui „ciclu vicios“ al dezîndatorării, al turbu­lenţelor financiare şi al recesiunii, aver­tizează Banca Reglementelor Inter-naţionale.

Reacţiile de acum ale pieţei re-prezintă un caz clasic de comportament de turmă, în care „investitorii se tem că alţi investitori ştiu că ceva rău se întâmplă şi vând, deşi nu au nicio informaţie“, a mai spus economistul, care se arată îngrijorat că tocmai aceste temeri vor fi cele care vor perturba fatal economia. În SUA, unde se discută de mult timp de o recesiune industrială în timp ce  autorităţile vorbesc de  ocuparea deplină a forţei de muncă, angajările au încetinit în ianuarie.  Cele mai recente date arată că la baza angajărilor stau posturile slab plătite, adică locuri de muncă de calitate inferioară.

Angajările sunt unul din argumentele solide scoase în faţă de cei care spun că SUA sunt departe de o recesiune.

Descurajante sunt şi datele din transport, care arată că numărul de  comenzi pentru camioane noi de mare capacitate a scăzut cu aproape 50% în ianuarie.

David Folkerts-Landau, analist la Deutsche Bank, spune că din economia americană funcţionează doar un cilindru, consumul, deoarece investiţiile companiilor sunt slabe, iar dolarul puternic afectează exporturile şi profiturile. 

„Nu este o situaţie foarte sănătoasă“, explică Folkerts-Landau.

Tot în SUA, spread-urile randamentelor ridicate ale obligaţiunilor companiilor din sectorul energiei au sărit la niveluri record.

„Această situa-ţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc”, crede Thomas Thygesen. 2016 va fi probabil anul în care se va produce primul val de falimente în sectorul petrolului şi gazelor naturale. Companiile din sectorul şistului, puternic îndatorate, vor fi primele care se vor scufunda. Dacă preţurile petrolului continuă să scadă, America ar putea fi izbită de un val tsunami de falimente.

Îndatorarea nu este doar o boală americană. La nivel global, industria petrolului şi gazelor naturale are datorii de 3.000 de miliarde de dolari, potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale. Instituţia avertizează asupra unei „iluzii a sustenabilităţii” care se poate deveni rapid otravă.

„Condiţii care de obicei deschid calea defaulturilor – precum creşterea datoriilor toxice, înăsprirea condiţiilor monetare, înăsprirea standardelor de creditare pentru companii şi volatilitate accentuată – se întrunesc acum în SUA“, spune Bronka Rzepkowski, analist al Oxford Economics.

Autor: Bogdan Cojocaru 

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 08 feb 2016

RUSIA PRANOICĂ: Moscova este iritată de intenţia americană construi nişte depozite pentru stocarea de armament în România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia …

Departamentul american al Apărării care a anunţat la începutul lui decembrie că intenţionează construirea de unităţi pentru stocarea de armament (depozite militare) în România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia, în cadrul Operaţiunii „Determinare Atlantică”, a iritat iar Moscova devenit de la o vreme exagerat de iritată cam la tot ce face NATO la noi şi în celelalte ţări din flancul estic al alianţei.

Dacă atunci când vorbeşte de scutul de la  Deveselu, de fapt un radar extrem de performant, Rusia  sare ca opărită zicând că se încalcă Tratatul de reducere a armamentului nuclear (Hehehe … Rusia are propietatea de a respecta tratatele internaţionale doar când îi convine) . De fapt iritarea Moscovei vine de la faptul că, după ce a investit sume astronomice în dotarea Flotei Mării Negre folosită de Ruşi pentru ameninţa Ucraina că dacă, atunci când a invadat Crimeea, intervine, Ucraina va avea parte de un atac devastator de pemare cum nici n-a visat.

Acest scut poate face ca orice eventual atac venit din pe Marea Neagră asupra unei ţinte din Europa ar fi blocat în timp util de rachete trase de pe nave din Mediterana. 

Iată că şi intenţia americană de a amplasa nişte depozite pentru stocarea de armament în România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia irită iar Moscova şi nu oricum. De datea aceasta însăşi Maria Vladimirovna Zakharova, cea care începând cu  10 august, 2015, prin ordin al Ministerului Afacerilor Externe, Zakharova a fost numită director al Departamentului de Informații și Presă.

În calitate de purtător de cuvânt al Ministerului rus de Externe, citată de LSM, postul public de radio şi televiziune din Letonia, Zakharova a declarat extrem de tranşant, cu agresivitatea specifică Moscovei de la o vreme vis a vis de orice face NATO: 

„Aceste măsuri, dacă vor fi implementate, vor încălca o prevedere-cheie a Tratatului fondator NATO-Rusia, din anul 1997; prin acest acord, Alianţa Nord-Atlantică a asumat obligaţia de a nu staţiona capacităţi combatante considerabile în apropierea frontierelor ruse„, a declarat Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, citat de LSM, postul public de radio şi televiziune din Letonia.

Aici există un detaliu extrem de interesant. Oare unde consideră Rusia că are frontiera? Să considere că este pe Nistru deoarece elemente ale Armatei a XIV-a încă sunt cantonate în Transnistria încălcând flagrant acordul de la Istanbul cf căruia Rusia trebuia să îşi retragă de mult în totalitate respectiva armată? Sau, şi mai grav, Rusia consideră că frontiera ei este pe Prut?

Extrem de straniu, mai ales că blonda Zakharova nu este tocmai  o năroadă ca Jirinovski ci o e persoana cu o bună specializare în comunicare.

Sau te pomeneşti că, după ce a călcat în picioare demnitatea Ucrainei, deja Republica Moldova şi Gurile Dunării sunt deja considerate teritoriu rus trebuind să ne aşteptăm la o invazie ca cele din Georgie şi Crimeea?

„Sperăm că arhitecţii noii ediţii a Războiului Rece îşi vor da seama de riscurile şi consecinţele negative ale militarizării forţate a uneia dintre cele mai calme regiuni ale lumii din punct de vedere militar; sperăm că vor manifesta voinţă politică şi vor renunţa la scheme şi metode specifice erei de conflict”, a adăugat Maria Vladimirovna Zakharova.

„Pregătiri militare de o asemenea amploare ale Statelor Unite sub pretextul total inadecvat de a proteja aliaţii de o ameninţare rusă inexistentă nu doar că nu corespund intereselor privind pacea şi securitatea în Europa, ci confirmă din nou intenţiile Washingtonului de a provoca escaladarea tensiunilor şi de a afecta stabilitatea continentului”, a încheiat oficialul rus.

I-auzi, „…arhitecţii noii ediţii a Războiului Rece…” … „militarizarea forţate a uneia dintre cele mai calme regiuni ale lumii din punct de vedere militar” … „Pregătiri militare … ale Statelor Unite sub pretextul total inadecvat de a proteja aliaţii de o ameninţare rusă inexistentă…” 

Te pomeneşti că americanii or fi jefuit Ucrania de o halcă barosană din Ucraina punând regiunea pe jar, americani şi-or fi dotat flota din Marea Neagră cu arment ofensiv, de ultimă oră, capabil să transforme Europa într-o torţăîn câteva zeci de minute, americanii or fi ameninţat că dacă li se pune pata în 20 de minute sunt la Bucureşti. 

Ceea ce spune Zakharova vine în urma faptului Departamentul american al Apărării a anunţat la începutul lunii decembrie un plan de construire a unor unităţi pentru stocarea de armament în România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia, în cadrul Operaţiunii „Determinare Atlantică” („Atlantic Resolve”), demarată ca reacţie la presupusele ingerinţe ruse în Ucraina. Echipamentele militare folosite de armata americană la manevre comune în Europa Centrală şi de Est ar urma să fie menţinute în aceste ţări.

Pentagonul a anunţat pe 1 decembrie că România va primi un prim set de echipament militar, format din aproximativ 70 de piese, în vederea consolidării capacităţilor Operaţiunii Determinare Atlantică, la care ţara noastră participă din martie 2015.

Deşi e imposibil să se întâmple, eu aş întreba-o pe nostima blondă, sau pe vreunul din vodcarii ei şefi de la Kremlin, inclusiv pe Putin, fuhrerul moscovit. 

Cât de adevărat este că, din cauza ligicii demente de confruntare a Moscovei, specifică ţărilor care au reprezentat ceva cândva şi imperiilor în disoluţie, vine de la faptul că economic Federaţia Rusă e praf şi nu poate susţine uriaşa Armată Roşie decât cu mari eforturi?

Oare la Moscova, cei care deţin puterea, din cauza imbecilităţii arogante în care se scaldă, nu observă că  economia lor începe tot mai mult să semene a economie a unei ţări din lunea a 3-a bazată pe exportul de resurse brute, neprelucrate decât la nivel elementar?

Sunt oare iritaţi ruşii pentru că amplasarea de armament pe flancul stâng estic al NATO face posibilă o ripostă serioasă la oarece acte de agresifitate din partea Kremlinului?

Oare sunt chiar atât de incapabili încât nu pot observa că Federaţia Rusă, de fapt un imperiru-umbră, un fel de mumie în descompunere  a fostei URSS nu face decât să deruleze ultima fază de existenţă e oricărui imperiu din lume care nu înţelege când i se apropie sfârşiul? (Mare lucru ca Federaţia Rusă să mai existe în forma de acum şi peste 50 de ani la cum i se prăbuşeşte economia).

Clişeul de care vorbesc,se poate regăsi în istorie cam la toate marile imperii care s-au încăpăţânat să ţină operatică o armată uriaşă,  fie că vorbim de Imperiul RomanImperiul Austro-Ungar, sau (de ce nu?), Imperiul Sovietic.

Toate si-au dorit să aibă o armată mult mai mare decât putea susţine.

Agresivitatea în această zonă nu vine de la americani. Aceştia sunt unde sunt CU ACORDUL  ţărilor respective, chiar şi  al locuitorilor, nu cu acordul unor guverne marionetă cum este de exemplu în Transnistria unde Moscova finanţează un guvern abuziv (nerecunoscut decât de Rusia), într-o pseudo ţară fără nici un fel de identitate sau drept de a exista …singura explicaţie (singurul motiv pentru care Transistria continuă să existe ilegal, conform normelor de dtrept internaţional, este că acolo „sensibiloasa Moscovă” trebuie să îţi ţină elemente ale sinistrei armate a XIV, armată de ocupaţie de tipul celor din coloniile africane de până în secolul XIX …

*** 

Cine este de fapt această Maria Vladimirovna Zakharova, prima blondă scoasă la înaintare de Moscova în lupta aceasta agresiv-paranoidă a declaraţiilor ameninţătoare?

FEDERAŢIA RUSĂ 

Maria Vladimirovna Zakharova

director al Departamentului de Informații și Presă 

SCURTĂ BIOGRAFIE

 Maria Zakharova s-a născut pe 24 decembrie 1975.

Copilăria şi-a petrecut-o la Beijing un de părinţii ei lucrau ca diplomaţi.

 În 1998, a absolvit Facultatea de Jurnalism Internațional la MGIMO în domeniul orientalism și jurnalism. Practica a avut loc în ambasada rusă din Beijing.

Între 2003 şi 2005 deţinut funcţia de şef a Departamentului  de Informații și Presă al Ministerului Afacerilor al Federației Ruse.

Între  200 şi 2008, a fost secretar al Misiunii Permanente a Federației Ruse la Organizația Națiunilor Unite din New York presa.

Între  2008 şi 2011 deţinut funcţia de șef al Departamentului de Informații și Presă al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse.

Blonda Maria Zakharova este un personaj destul de popular, notorietatea şi-a câştigat-o implicându-se extrem de activ în multe talk-show-uri politice, fiind foarte simpatizată datorită discursului său lipsit de preţiozităţi inutile şi populiste şi de înţeles, comentariile ei fiind pline de culoare şi sensibilitate în ceea ce priveşte problemele sociale abordate ajutând-o să intre în inima telespectatorilor.

Zakharova este unul din cei mai citaţi diplomaţi ruşi, fiind extrem de des comparată cu Jen Psaki reprezentantul oficial al Departamentului de Stat al SUA înainte de 31.03.2015.

Din  10 august, 2015 şi până în prezent, prin ordin al Ministerului Afacerilor Externe rus, Zakharova a fost numită director al Departamentului de Informații și Presă. Zakharova a devenit prima femeie din istoria departamentului de a deține această poziție.

Rusia ne ia iar de proşti. De data aceasta prin Serghei Narîşkin, Preşedintele Dumei de Stat a Federaţiei Ruse

 Serghei Narîşkin, Preşedintele Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, ne ia de proşti spunând că Rusia nu are nimic împotriva scutului antirachetă de la Deveselu, dar crede că scutul este alegerea clasei politice din România, nu a românilor.  S-o fi uitat la Moscova toată isteria care i-a cuprins pe ruşi legat de acest scut antirachetă? Să te crăcănezi de uimire nu alta …

Astăzi, vineri, 27 noiembrie 2015, l-am văzut pe Serghei Narîşkin, Preşedintele Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, care se afla la Bucureşti cu ocazia preluării de către Rusia a preşedinţiei Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre (APCEMN) pentru primul semestru din 2016 de la România, în cadrul celei de-a 46-a sesiuni plenare a APCEMN, spunând că Rusia nu are nimic împotriva scutului antirachetă de la Deveselu, dar crede că scutul este alegerea clasei politice din România, nu a românilor.

„Alegerea amplasării acelui scut antirachetă aici este o alegere a României şi noi doar respectăm această alegere. Totuşi, eu nu cred că aceasta este alegerea poporului român. În aceste condiţii, noi, Federaţia Rusă, trebuie să facem toţi paşii să asigurăm securitatea cetăţenilor şi a teritoriului nostru”, a declarat Narîşkin.

Se asigură oare securitatea cetăţenilor ruşi şi a teritoriului federaţiei Ruse prin ocuparea Creimeii de exemplu? Wow … o fi de la vodcă … 

Mă uitam absolut stupefiat cum grangurele moscovit declara că scutul antirachetă este o alegere a conducerii politice a României şi că prin extinderea sistemului NATO se cheltuiesc foarte mulţi bani din bugetele tuturor ţărilor membre NATO, inclusiv de la contribuabilii români. 

El a mai spus că Statele Unite au convins Rusia că sistemul antirachetă de la Deveselu nu este îndreptat împotriva Rusiei.

„Atunci le-am propus să semnăm un fel de acord că acest sistem antirachetă nu este împotriva Federaţiei Ruse şi de atunci a fost evidentă sinceritatea partenerilor noştri americani …

Toată această istorie cu extinderea NATO care durează de 20 de ani este construită pe nişte lucruri neadevărate. S-a spus de foarte multe ori că ameninţarea vine din partea Federaţiei Ruse. Ameninţări adevărate o să vină nu din partea Rusiei, ci din partea celorlalţi şi atentatele de la Paris ne-au confirmat tot ce am susţinut în acei 20 de ani”, a mai spus preşedintele Dumei.

Adică noi sintem în NATO doar pentru că aşa li s-a năzărit unor politicieni? Wow … muream prost că nu ştiam asta.

Mă şi mir că nu s-a găsit un jurnalist mai cu tupeu care să îl întrebe pe acest … homo sovieticus leningrădean câte ceva.

De exemplu cum se explică, dacă tot e vorba doar de voinţa politicienilor, că după al doilea război mondial, românii simţeau o greaţă fizică faţă „marele prieten de la răsărit” şi mulţi au murit sperând că vor vedea cum vin americanii…

Au propus un acord că sistemul nu e împotriva Federaţiei Ruse? Iar wow … din  câte ştiam un acord oarecum de acest gen a fost propus de americani şi a fost refuzat tocmai de Moscova.

Cât despre: „Ameninţări adevărate o să vină nu din partea Rusiei …” nu prea se potriveşte.

Aceste ameninţări deja există …

O fi uitat gaspadin Narîşkin de miliardele investite de Federaţia Rusă în Flota Mării Negre în cei 20 de ani de care zice … şi nu doar pe vodcă sau pe chestii destinate apărării ci pe armament sofisticat de atac…

Scutul Antirachetă, după cum îi spune şi numele, este unul defensiv. Să nu fie considerat un gest agresiv creşterea puterii de atac a Flotei Mării Negre? Să atace pe cine? Pingurinii?

Să fi uitat dumnealui oare că acea flotă, ţinută cu chirie la Sevastopol a fost folosită ca armă psihologică la raptul Crimeii?

Să nu fie considerate ameninţări ceea ce s-a întâmplat în Georgia sau Ucraina în ultimii ani, ori  faptul că aviaţia rusă, cu nesimţirea care a caracterizat tot timpul acest  împuţit imperiu care a infectat lumea cu bolşevism, încalcă regulat spaţiul aerian al vecinilor şi care, zilele trecute, se dădea lovit de ceasul morţii când Turcia a avut sânge în instalaţie să le doboare un avion care le viola spaţiul aerian?

Legat de raptul Crimeii, oare de ce nu s-a găsit un jurnalist care să îi amintească faptul că atunci când Ucraina a fost de acord  să renunţe la armamentul nuclear Rusia şi alte mari puteri i-au făcut promisiuni prin care i se garanta teritorialitatea?

Poate nu era rău să îl întrebe, tot legat de faptul că Rusia nu prezintă un pericol cum se explică faptul că elemente ale Armatei a 14-a s-au implicat în războiul din Transnistria …

De fapt, cum se explică faptul că deşi există un acord (semnat la summitul OSCE în 1999 la Istanbul)  de retragere a acestei armate de ocupaţie pe teritoriul unei ţări membre a ONU, recunoscute de toate ţările lumii?

Sau ( de ce nu ? ) cum se explică faptul că, deşi Acordul Ribbentrop Molotov, semnat între URSS-ul lui Stalin şi Germania lui Hitler încă mai produce efecte?

Păcat că România nu are tupeul Turciei şi imbecilul  homo sovieticus, Serghei Narîşkin,   nu a fost dat afară cu picioare în cur … cu toate riscurile aferente, fie chiar şi desfiinţarea acestui rahat de  Adunare Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre. Oricum orice astfel de acord din care face parte Rusia nu este decât în folosul acesteia, pentru restul … doar firmituri.

Brânză, lapte, pere, mere, Bombonel vrea graţiere …

Puşcăriaşul Adrian Năstase, mai nou preşedinte al organizaţiei interlope numite  Fundaţia Europeană Titulescu, propune pe blogul său personal ca  autorităţile române să ia exemplu de la americani care graţiază oarece puşcăriaşi.

OK, aş fi de acord dacă dumnealui, în marea înţelepciune pe care o are în organul generator de mătreaţă, este de acord ca autorităţile româneşti să adopte şi alte obiceiuri americane:

• Dacă cineva primeşte mai multe condamnări le va executa pe toate, însumat şi nu doar pe cea mai mare,
• La americani scrierea unei cărţi sau depăşirea vârstei de 60 de ani nu sunt considerate motive de reducere a pedepsei.

Deci, dacă dumnealui, puşcăriaşul Năstase este de acord să execute ceea ce nu a executat, însumat toţi anii de pedeapsă nu doar cei ai condamnării celei mai mari, şi ceea ce i s-a rdus mulţumită vârtei şi cărţilor publicate, voi susţine şi eu graţierea … evident, fără criminali sau demnitari … Ăstora aş propune să li se dubleze pedepsele.

Așa, cam prin septembrie aflam că celebrul pușcăriaș, Adrian Năstase a fost reales ca președinte al Fundației Europene Titulescu de către adunarea generală a fundației.

Drept să spun nici acum nu cred că Titulescu ăsta o fi ăla de care am învățat la istorie cu vreun puşcărial mai spălat sau cineştie ce interlop celebru.

Interesant e că din Consiliul fundaţiei s-a decis să facă parte unu Ionel Valerntin Vlad zis Academicianu, şef al unei găşti de interlopi cu nume la fel de interesant: Academia Română, şi unu’ Bogdan Aurescu zis Ministru de Externe.

Au mai fost aleși și alții  pentru funcția de vicepreședinți. Dan Berindei si Razvan Theodorescu, amândoi ziși  „Academicianu”… („Academicianu” fi vre-un titlu de nobleţe probabil), precum şi unu’ Florin Georgescu zis Primviceguvernatoru’.

Secretar general al Fundaţiei a fost numit unu’ Adrian Dobre despre care nu ştiu ce poreclă are.

Printre membrii Fundaţiei mei sunt Cătălin Zamfir, şi ăsta zis tot Academucianu’, Titus Corlăţeanu zis Senatoru’, Gheorghe Tinca şi Paraschiva Băsescu zişi Ambasadoru’, Laurentiu Gutica-Florescu şi Radu Boroianu zişi Directoru’, Liviu Taranu zis Istoricu’, Bogdan Antoniu zis Lectoru’, Radu Timis si Adrian Ursu.

Având în vedere ultimul nume cred că Fundaţia asta este vreo anexă a organizaţiei interlope Fundaţia Voiculescu.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Dar să lăsăm interlopii cu ale lor şi să vedem ce mai face puşcăriaşul Adrian Năstase, mai nou preşedinte al organizaţiei interlope Fundația Europeană Titulescu.

Păi ce să facă? Face ce a învăţat la puşcărie, scrie pe blog.

Năstase le cere autorităților din România să ia exemplu SUA în privința legii grațierii. Americanii vor elibera în perioada următoare circa 6.000 de deținuți din închisorile federale.

În acest context, Năstase spune, în mod ironic, că decizia SUA cu privire la grațierea colectivă este o măsură compatibilă cu statul de drept, în timp ce în România procurorii și arestările sunt în vogă.

Totodată, puşcăriaşul Năstase „îi îndeamnă” ironic pe români să nu renunțe la supra-aglomerarea pușcăriilor și să ceară la Cotroceni semnarea unui acord în sensul că în următorii 25 de ani nu se va aproba nicio lege de grațiere colectivă.

Zice dumnealui pe blogul personal, aşa:

„Stimate MCV, stimate ministru al justitiei, stimați președinți ai României, ai Camerei Deputatilor si Senatului, stimate ambasador Maior,

In SUA, vor fi grațiate mii de persoane. Este compatibila oare aceasta măsura cu statul de drept, pentru ca in România nu este. Si poziția ambasadei americane la București sau cea a liderilor politici americani in vizita in România a fost foarte clara in aceasta privința. Cred ca poziția ferma si principiata a MCV si a autorităților din România in sensul ca noi nu abdicam de la principiul supra-aglomerării pușcăriilor ar trebui comunicata sub forma de protest si americanilor.

Propun, in acest sens, ca ambasadorul nostru la Washington sa cheme la ambasada pe secretarul de stat american sau pe unul din adjuncții săi pentru a le comunica acest protest. Iar noi, desigur, sa ne păstrăm poziția noastră înțeleapta in aceasta privința, poziție sprijinita atât de partidele istorice cât si de cele post-Revoluționare. Cred ca a venit momentul ca toate partidele parlamentare sa meargă la Cotroceni pentru a încheia un pact in sensul ca in următorii 25 de ani nu vor aproba nicio lege de grațiere colectivă.

PS rog unii jurnaliști care au călătorit in ultimii ani pentru studii in SUA sa nu citească aceasta știre. Ar trebui s-o ignore.”

http://www.agerpres.ro/externe/2015/10/07/sua-vor-elibera-6-000-de-detinuti-din-inchisori-federale-10-38-03q

Sursa:

blogul personal lui Adrian Năstase

Nu am să mă apuc acum să contrazic spusele unei asemenea personalităţi, am să atrag doar atenţia că lincul de la finalul articolului nu duce la o pagină existentă, lucru ccare mi se pare oarecum mirabil.

Pe de altă parte, legat de intenţia americanilor de a graţia oarece puşcăriaşi, dar mai ales de faptul că Năstase recomandă asta şi autorităţilor române, aş avea de făcut o completare, totuşi.

În america nieni nu este eliberat dacă scrie cărţi şi nici nu i se reduce pedeapsa la o treime dacă are mai mult de 60 de ani.

În plus, dacă un om are mai multe condamnări le face pe toate nu doar pew cea mai mare…

Aşa că le-aş propune şi eu ca Adrian Năstase să fie reîncarcerat pentru perioade egale cu suma pedepselor primite plus acea reducere pe care a primit-o pentru că a scris cărţi şi are peste 60 de ani … aşa, ca să fie ca în America.

Aş mai propune să i se renoveze celula deoarece nu peste mult va începe cazul EADS unde dumnealui se pare că are oarece … merite …aşa, de vreo 20 de ani …

P.A. …

P.S. La mulţi ani, domnule Năstase…

De 1 Iunie Ministrul Apărării le-a prezentat copiilor de la o grădiniţă armamentul care va face din România cel puţin superputere mondială …

Azi a fost (şi mai e un pic) 1 Iunie, Ziua Copilului în general, a progeniturilor în special.

Toţi cei suspuşi nu mai ştiau cum să adune o gaşcă de mititei ca să le arate cât de frumos este acolo unde lucrează ei.

L-am văzut pe Preşedintele iohannis cum le spunea mititeilor de parcă ăia chiar ar fi înţeles ce li se spune, că a promulgat legea cu dublarea alocaţiilor… Tare m-aş mira dacă aş afla că micuţii ştiau ce-i aia „promulgat”, mulţi dintre ei nici măcar nu aveau habar că iau alocaţie…

Au mai fost copii şi prin alte părţi unde căcănarii gazdă încercau să arate cât de mult iubesc ei copii, deh, dă bine la imaginea personală dacă pari din când în când  sensibilos … Evident, după ce puştimea s-a dus acasă, respectivii s-au dezinfectat cu spisr cum făcea Ceauşescu atunci când era cazat undeva unde nu a mai fost, spăla cu spirt clanţele, întrerupătoarele şi tot ce putea fi atins de alţii.

La Ministerul de Intarne un puşti fâşneţ s-a jucat de-a ministrul. Cică dacă prima măsură pe care ar lua-o ar fi să le cumpere poliţailor maşini noi, iar primul ordin pe care l-ar da ar fi să le ordone să ia o pauză .. evident, puturoşii prezenţi l-au plăcut.

Unii spun că ar fi fost copii şi pe la Ministerul Apărării … ce s-as întâmplat, ne putem imagina …

Minitrul apărării, aflând cât de îngroziţi sunt copii de agresiunea Rusie asupra Ucrainei  şi de alte chestii geopolitice că altceva nu se mai discută pe la grădiniţele patriei s-a gândit să le explica că avem toate atuurile ca să ne doară în pu.. pardon pix, de ruşi.

Le-a arătat câte ceva din armamentul achiziţionat de Armata Română. Şi nu orive fel de arment ci unul care în cel mai scurt timp va face din România cel puţin o super putere mondială cel puţin cât NATO, China, Rusia,  SUA, India şi Republica Congelată Antarctica la un loc.

Probabil mai întâi le-a arăptat ECOTANCUL …  o armă formidbilă, făcută în colaborare cu ecologiştii, o armă care nu ucide nici oameni, nici animale nici plante, dar care e forte bună pentru transportul la piaţă a urzicilor. 

Extrem de interesant la ea e că nu poluează deoarece nu are motor funcţionând cu pedale la care da echipajul.

A venit apoi la rând, probabil, TANCUL CUTIE  .. 

Armă Românescă jmekeră cum n-are nimeni. Orice are duşmanul împachetat dispare, ambalajul ar fi păstrat drept preţioasă captură de război iar conţinutul vândut la talcioc sau la Consignaţia…Armă a OOPSTANCUL alta nu-i …

Când se apropie de duşman acesta nu ştie dacă îl atacă elicoptere sau tancuri.. dacă duşmanul se apără ca împotriva tancurilor, OOPSTANCUL atacă  precum elicopterul, dacă se apără ca împotriva elicopterelor atacă precum tancurile.

Ei, dacă duşmanul se apără şi ca împotriva tancurilor, şi ca împotriva elicoperelor, OOPSTANCUL îşi arată valoare adevărată atacând ca submarinul de rămân duşmanii uimiţi şi zic OOPS …
CEREALTANCUL …  sculă mişto nu glumă …

Cum se ascunde în lanul de cereale inamicul cu toaztă tehnica lui, cum apare CEREALTANCUL  îi găseşte şi îi face praf …

Când nu există duşmani în lanul de cereale CEREALTANCUL trece la recoltarea lanului.

Există şi variante  la fel de sofisticate pentru păduri, plantaţii de afine, salată, spanac, pătrunjel, ceapă şi ananas …

TANCUL PĂŞITOR  ne arată inventivitatea românului…

Dacă duşmanul are prostul obicei de a sparge roţile maşnilor sau de a strica şenilele intervine TANCUL PĂŞITOR. 

Sunt convins că specialiştii de la Institutul de Cercetare a Armatei va găsi şi rezolvarea problemei împiedicării de toţi bolovanii dau de obstacolele puse de ticălosul duşman. 
ŢESTOSUL, arma care, prin ineditul său bagă duşmanul în spital cu boli de nervi …

Când vine duşmanul toate se retrag sub carapace iar  când atacatorul  se convinge că  nu e decât o carapace goală aprinde farurile. Speriaţi duşmani se îmbolnăvesc de nervi şi sunt tremişi lîn concediu medical obligatoriu.

TANCUL A F  (tancul antifurt) depăşeşte orice limite ale artei militare moderne…

Cum duşmanul apelează la tot felul de tertipuri, până şi la furarea tehnicii militare specialiştii s-au gândit la o armă care nu poate fi furată, TANCUL ANTI FURT. Lucru mare ce sistem de blocare are…nici măcar echipajul nu îl poate mişca din loc.

SUPERHERO TANC …  formidabilă armă.

Nu există armată care văzând că pe blindatele care îi atacăsunt supereroi de din desene animate să nu arunce armele şi să nu derzerteze.

VELOŞENILATUL este o super armă. Poate ataca orice… e drept că nu poate distruge nimic, dar asta e altă poveste.

Paote ataca avioane, submarime, portavioane, poate zbura dacă se întâmplă să calce pe o mină, poate pluti evident că nu prea poate înainta pentru că nu are elice, nu poate cârmi pentru că nu are cârmă, dar acestea sunt deltalii nesemnificative.
MOUSETANCUL … o armă mai letală în epoca internetului nici nu se putea.

Dacă fie că e război, fie că e pace, un virus atacă un computer putând să îl facă să funcţioneze anapoda , fie să îi încetinească funcţionarea şi antivirusul dă alarma, intevine MOUSETANCUL . Fără a sta pe gânduri distruge computerul infectat, utilizatorul, clădirea în care se află computerul şi, dacă localitatea e de sub zece mii de locuitori o distruge şi pe ea. Restul judeţului rămâne intact, semn că MOUSETANCUL .este o armă extrem de sofisticată şi selectivă în funcţionare.

RETROTANCUL … arma care nu ratează niciodată.

Precizia lui milimetrică în lovirea ţintelor este inegalabilă. Niciodată nu ratează şi nu produce victime colaterale.

E drept că di cauză că după fiecare foc trebuie înlocuit echipajul e cam greu de găsit un echipaj nou. E greu să găseşti oameni destul de beţi exact în momentul respectiv. 

Specialiştii care l-au construit spun că nu e dramatic. De acum înainte se intenţionează folosirea de echipaje formate din minoritari maghiar cărora li se promite că li se dă Ardealul imediat după luptă.

După ce se vor termina ungurii se va apela la ţignii alungaţi de prin  Occident, după care se speră că România se va uni cu Republca Moldova.

Direcţia de Contrainformaţii Militare a prezentat şi ea noul dispozitiv numit ZVON TERMINATOR.

După cu  se ştie, când cinva atacă o ţară împrăştie tot felul de zvonuri penmtru demoralizarea populaţiei şi a armatei apărătoare.

Să zicem că ISIS va dori să atace România. ce va face? Va împrăştia în lmea arabă zvonuri răutăcioase în ceea ce priveşte România. De exemplu să zice că se va împrăştia zvonul: „De la românce nu poţi lua decât păduchi laţi”.

Aici intervine ZVON TERMINATOR-ul purtând un  mesaj extrem de puternic: „Eu îţi pot da şi HIV nu doar LĂŢEI”.

Mai ere mesajul de la ISIS vre-o valoare care să deprime populaţia? Evident, nu…

Copiilor le-au mai fost prezentate şi alte câteva arme extrem de puternice dotate cu tehnologie SEALTH (tehnologia invizibilităţii)…

O parte din ea a defilat la 1 Deceabrie cu ocazia Zilei Naţionale a României. E vorba de câteva portavioane, submarime, avioane, elicoptere, blindate, căruţe, vibratoare etc … Evident că nimeni nu a putut să vadă nimic deoarece sunt invizibile…

Copii au plecat acasă extrem de fericiţi, evident, când se vor duce la grădiniţă vor comenta despre diferite planuri de punere cu botul pe labe a Chinei şi a Rusiei …

P.S. La mulţi ani copii de ziua voastră ! 

Mircea Badea şi Mihai Gâdea, kurvele lui Felix, mănâncă rahat în ţara Unchiului Sam

În faţa mai multor conducători de  posturi TV din Europa, America de Nord şi Asia Antena 3 a trimis iar in mesaj care arată că Einstein avea dreptate când spunea că dacă e posibil ca Universul să fie limitat, prostia umană este cu suguranţă fără limite.

Cele două curve exponwenţiale ale Antenei 3, Mircea Badea şi Mihai Gâdea  au participat zilele trecute în SUA, la New York Festival, secţiunea TV & Film, cu 4 producţii ale Antenei 1 şi Antenei 3.

De la microfonul festivalului, Mihai Gâdea a făcut o declaraţie halucinantă. După ce a spus audienţei un banc vechi de peste 30 de ani (varianta românească), actualizat, pentru a transmite un mesaj bine ţintit „fostul preşedinte al României, dictatorul Băsescu”, directorul Antenei 3 a dedicat premiul obţinut „prietenului nostru şi fondatorului trustului media care acum este în închisoare pentru că a luptat pentru libertatea cuvântului şi pentru libertatea noastră”. După cum se poate vedea, celor prezenţi la gala decernării premiilor nu li s-a spus că Dan Voiculescu a fost condamnat pentru acte de corupţie, ci pentru motive de ordin politic, „lupta pentru libertatea cuvântului”.

Dacă spusele lui Gâdea au generat doar aplauze de convenienţă, în schimb mult mai aplaudat a fost Mircea Badea, care s-a prezentat ca fiind „oaia neagră a Antenei 3” şi care a mai aruncat o vorbă de duh şi ea aplaudată la scenă deschisă: „Suntem ca familia Clinton, am mai fost aici, ne-am întors”.

La acest aşazis festival poate participa şi primi un premiu oricine schită taxa modică de participare de 375 USD

Primul care s-a făcut de râs şi i-a  felicitat pe antenişti a fost premierul Victor Ponta. „Felicitari echipei Antena 3 pentru premiul câştigat la New York Festival 2015! Meritaţi această victorie!”, a scris Victor Ponta pe Facebook. Rezultatul din 2015 este sub nivelul din 2014, când s-au obţinut 3 medalii de aur, 3 de argint şi 1 bronz.

Ce nu au explicat Gâdea şi Badea este cum se explică faptul că deşi vorbea de o dictatură, Antena 3 şi celelalte mizerii ale trustului Intact, deşi înjurau zi de zi iar noaptea în reluare pe Dictatorul Băsescu şi „camarila lui” niciodată postul nu a primit o sancţiune serioasă, măcar aşa, de model.

Nici nu mai vorbim că dacă într-o dictatură adevărată o televiziune şi-ar permite să comită ceea ce comite Antena 3 în oricare sfert de oră al zilei cu excepţia programelor publicitare ar fi fost închis şi angajaţii de acolo arestaţi rapid …

Dacă luăm de bună zicerea că „Dacă Dumnezeu vrea să piardă pe cineva îi ia mai întâi minţile”, cred că trebuie să ne aşteptăm să îi vedem internaţi pe jumătate din antenişti. 

Mă întreb cam ce ar zice cei prezenţi când Bîdea îşi lansa declaraţia dacă ar şti cum cealaltă vedetă stătea pe scuarul din faţa postului şi îi înjura pe motocicliştii care circulau cât se poate de civilizat pe asfaltul străzii …

Poate nu ar zice nimic, simplul fapt că erau acolo arată că la capitolul IQ, dacă ar mai citi şi vreo două almanache poate l-ar ajunge pe Vanghelie… 

România trebuie să îşi aleagă calea. Fie cea spre vest, europeană, girată de SUA, fie cea spre est unde ne aşteaptă, bălind, cuplul de monştrii, Rusia şi China

Cu tot balamucul din viaţa politică mioritică, balamuc care distrage puternic atenţia, nu avem cum să nu vedem că această parte a lumii se resetează, marii actori ai  scenei politice mondiale retrasând peste capetele ţărilor mici, noile sfere de influenţă.

Noi, aşa mititei cum suntem, fiind la graniţa dintre lumea civilizată, democratică, europeană, girată de Statele Unite ale Americii şi o lume din alte vremuri unde doi monştrii, China şi Federaţia Rusă fac legea, ca de puţine ori în istorie putem alege unde vrem.

Putem alege un viitor unde demnitatea ne-ar fi respectată,  o Europă cu care ne potrivim cultural, sau o lume din care credeam că am scăpat acum două decenii, o lume în care ne-au băgat tancurile Mocovei, o lume cu păduchi şi umilinţă.

  Poate unii cred că în Europa e mai greu, acolo trebuind să munceşti şi să respecţi reguli pe când dincolo, în lumea Ruso-Chineză ne-ar pica pleaşcă dreptul de a ne înfrupta din resursele giganticei Rusii, iar chinezii, ca nişte roboţei identici, harnici şi ieftin de întreţinut vor veni şi vor munci ca apucaţii doar ca să ne facă nouă un trai pe vătrai…

Profund greşit. Când eşti în umbra unui dinozaur uriaş, chiar dacă acesta doarme, rişti să fii zdrobit de o coadă mişcată reflex ori să fim haliţi dacă acestuia i se face foame…

Da, avem de ales… să acceptăm fie calea pe care ne-o propune preşedintele Băsescu, fie cea pe care ne-o propune premierul Ponta, o cale pe care am mai fost o jumătate de secol şi nu prea ne-a plăcut. Din păcate, mulţi se pare că au uitat ori, poate, nu au ştiut niciodată cu adevărat.

Da, românul trebuie să se decidă ce cale preferă: Băsescu – Europa Civilizată şi prosperă – Statele Unite ale Americii … Ponta – Rusia – China. 

Recunosc, eu o prefer pe prima… Ce înseamnă a doua se poate vedea cum, atunci când vodcarii de la Kremlin au spus „Crimeea e a noastră”, deşi Ucraina s-a dat mare îmbăţoşându-se, Crimeea a trecut sub pulpana Kremlinului chiar dacă, în urmă cu câţiva ani, Ucranei i se garanta de americani şi ruşi suveranitatea, securitatea şi independenţa dacă renunţau la armele nucleare moştenite de URSS. Faptul că Peninsula Crimeea e de fapt un teritoriu rusesc făcut cadou de Hrusciov unei Ucraine componentă a URSS, e din alt film.

Paradoxal, nu calea lui Ponta e cea mai rea ci cea gri, neutră … Este este calea care  duce la desfiinţare… Alegerea unei asfel de căi ar face ca, în mai puţin de un secol, România să dispară.

Această abordare nu e deloc o abordare paranoidă. E destul să privim ce se întâmplă apropierea României  şi ne lămurim …

Vântul rece, siberian, pare a începe să se simtă tot mai viguros…

 Premierului Ponta pare să îi cam placă răcoarea ce vine dinspre est. În fond guvernează o alianţă din care face parte UDMR şi mai nou, indirect Partidul Civic Maghiar, extensiile unei Ungarii care, pentru a-şi vedea visurile de anulare a Tratatului de la Trianon, practic recuperarea unor cât mai mari părţi fin fosta Ungarie Mare, nu ezită să joace aşa cum cântă Kremlinul.

Sorina Matei scrie pe 25 martie 25, 2014, pe siteul său:  http://sorinamatei.blogspot.ro/.

Marea fofilare a lui V.V.Ponta de dragul unei vizite la V.V.Putin

Mai rău de atât nici că se putea să pice. Criza din Ucraina l-a prins pe premierul României, Victor Ponta, în toiul unor pregătiri făcute în mare taină pentru o vizită oficială la Kremlin. Șeful Executivului român spera să fie primit de Președinția rusă și, implicit, de Vladimir Putin, la mijlocul acestui an, cândva în luna Iunie, imediat după ce în România se sfârșeau alegerile europarlamentare.
Cu un rezultat satisfăcător obținut în scrutin și cu intrarea în linie dreaptă în sprintul cursei prezidențiale, nu este deloc exclus ca premierul român să fi dorit ca printr-o astfel de mișcare-surpriză să-și profileze un statut mai puternic, mult mai pregnant, de „lider regional” ( așa cum deja îl creionează strategii politici) punte a NATO, UE cu Federația Rusă, în debutul anunțului candidaturii și alegerilor pentru funcția supremă în stat.

Acum, totul pare să se fi dat puțin peste cap. Cu un Vladimir Putin pe care comunitatea internațională face eforturi să-l izoleze și cu o criză de securitate la graniță care nu se știe cât va dura și cum va evolua, premierul român a ales să pună toate pregătirile-n așteptare și să facă un periculos balet diplomatic doar doar, la un moment dat, s-o concretiza ceva. Planul vizitei la Kremlin nu pare să fi fost deloc abandonat.

Așa se face că, de la începutul crizei din Ucraina, premierul Victor Ponta mai mult s-a fofilat când a fost vorba de reacții imediate și chiar și de participări la reuniuni de urgență. Majoritatea poziționărilor sale au fost dubitative, nehotărâte, duplicitare, cumva încercând să fie, vorba proverbului, și cu sufletu-n rai și cu slănina-n pod.
Iar când a fost vorba în mod direct de Vladimir Putin, premierul României în loc să răspundă ferm și fără echivoc, mai întâi a oftat. S-a întâmplat acum trei zile, într-o emisiune televizată. Mai întâi, primul ministru a calificat situația din regiune drept cea mai puternică amenințare/risc de după 1989 la adresa securității naționale a României,dar fără a nominaliza agresorul, apoi rugat explicit să-l descrie pe liderul rus, Victor Ponta a oferit un răspuns deloc dur, cu accent mai mult măgulitor: „Este simbolul unor nostalgii de mare putere a Rusiei”. Atât a spus. Apoi s-a eschivat mutând iar firul discuției. Asta până când, tot premierul României, culmea, în același răspuns, a rostit următoarele, referindu-se la același Vladimir Putin și mișcările Rusiei: ” N-am văzut ÎNCĂ, dincolo de declarații, N-AM VĂZUT ÎNCĂ ACȚIUNI FOARTE CONCRETE„.
Când șeful Executivului de la București, în numele Guvernului, rostea aceste vorbe, nu numai că peninsula Crimeea fusese anexată, dar în acea seară, pe site-urile Președinției ruse și Consiliului Federației Ruse, hărțile erau deja redesenate și postate. Republica Crimeea și orașul Sevastopol fuseseră înghițite, parafate și arătate întregii lumi ca părți componente ale Rusiei mari condusă de același țar.

Numai că ambiguitatea și limbajul dublu al premierului român în ceea ce privește criza din Ucraina, fofilarea atent jucată s-au transferat și mai jos, în structura Executivului. Ministerul român de Externe a reușit să aibă o linie pe care n-a înțeles-o nimeni. Neclar, confuz, la fel de echivoc, de la începutul crizei de securitate, șeful diplomației române și ministerul în ansamblul său, cu o excepție notabilă din partea lui Bogdan Aurescu, s-au poziționat în așa fel încât să nu deranjeze prea mult Federația Rusă dar nici să nu zică nimic. A livrat minimumul necesar.
De altfel, într-o analiză a comunicatelor oficiale de presă din ultima lună și jumătate, se poate vedea foarte ușor că menționarea explicită a Federației Ruse în poziția de agresor al unui stat independent și suveran a fost evitată foarte abil și cu vădită intenție pe cât de mult s-a putut. Un exemplu în acest sens este comunicatul privind „deteriorarea situației din Crimeea”. Nicăieri Rusia nu este menționată aici. Și dovezile pot continua.

Mai mult, în vîrful picioarelor parcă, în așa fel încât să nu-l vadă nimeni, ministrul de Externe a mers și la Kiev iar ulterior a calificat Crimeea drept „un exercițiu ilegal”, dar totuși un exercițiu. Într-un moment în care pe plan internațional s-au separat apele în ceea ce privește Rusia și Vladimir Putin, premierul României, Guvernul român, ministerul de externe au adoptat linia cea mai păguboasă. N-au fost nici albi, nici negri, au fost gri murdar.
La granița României este totuși în desfășurare cel mai puternic act de agresiune asupra suveranității unui stat, cu importante implicații regionale. Însă vizita lui Victor Ponta la Kremlin pare să fi rămas cel mai important obiectiv de atins.

Dacă nici în Partidul Social Democrat, principalul partid de guvernare pe care-l conduce premierul, nimeni n-a dorit să aducă în discuție agresiunea care se petrece la câteva sute de kilometri de București și care-l are ca autor pe președintele rus, Vladimir Putin, cu toate acestea, șeful Executivului român a primit o lecție usturătoare de poziționare și diplomație chiar de la cine se aștepta mai puțin.
Fostul președinte al României, fondatorul partidului, Ion Iliescu a spus ceea ce era de spus, în ciuda lui Victor Ponta: ” Ne aflăm în fața unui act de forță care a schimbat o realitate istorică. (…) Suvernitatea Republicii Moldova este pusă în pericol prin asemenea acte de samavolnicie„. Ca o paranteză fie spus, același Ion Iliescu a transmis public acum o lună că Victor Ponta este „încă tânăr” pentru o candidatură la Președinția României și poate că „ar fi bine cu un președinte dintr-o generație mai înaintată”. În mod evident, nici asta n-a fost pe placul șefului Executivului de la București.

În tot acest tablou, în alt plan și la cu totul alt nivel, în întreagă această perioadă, linia directoare a statului român a dat-o președintele Traian Băsescu. Ezitările, ambiguitatățile evidente, echivocul motivat de interese personale și politice și lipsa de fermintate într-o asemenea situație fără precedent au făcut ca toată încrederea cancelariilor occidentale să se transfere din nou asupra șefului statului de la București. Partener consecvent și statornic în ultimul deceniu al unor angajamente ferme internaționale, Președintele Băsescu a reacționat imediat de la începutul crizei din Ucraina. A făcut-o din prima zi. 
Toate poziționările sale au fost în concordanță cu Casa Albă și puternicele state europene. Pe lângă poziționări răspicate, a transmis public sentimentul și certitudinea că statul român, membru al NATO, UE și cu componente ale scutului antirachetă pe teritoriul său, la cel mai înalt nivel este hotărât, statornic, neșovăitor, de neclintit când vine vorba de acte de forță ce încalcă suveranitatea statelor și destabilizează o întreagă regiune, schimbându-i istoria. Mai mult, a fost primul șef de stat care, înainte de începutul conflictului a atras atenția tot în mod public în ceea ce privește Transnistria și riscurile evidente pentru Republica Moldova.
Și nu este pentru prima oară când face asta. În 2009, războiul din Georgia l-a determinat pe președinte să dea tuturor cancelariilor același mesaj.

În ultimele zile, după președintele Băsescu, și comandantul militar al trupelor NATO din Europa, Casa Albă dar și cancelarul german, Angela Merkel au atras ferm atenția Rusiei în privința acelorași riscuri. Ba mai mult, Merkel l-a sunat pe Vladimir Putin și i-a cerut să nu destabilizeze și Republica Moldova. Premierul român a evitat să dea un semnal în aceeași linie iar Ministerul român de Externe nici măcar n-a reacționat, în perspectiva unui asemenea pericol, printr-un comunicat.

Și în privința Republicii Moldova sunt explicații de necontestat în privința făgăduințelor asumate. Vorbim despre fapte și nu despre vorbe. Ca atare, puțini știu, mulți au uitat că la începutul fiecărui mandat de șef de stat pe care l-a obținut, prima vizită oficială a președintelui Băsescu a fost într-un stat- cheie: Republica Moldova. S-a întâmplat pe 25 Ianuarie 2005, imediat după câștigarea Președinției României și pe 26 Ianuarie 2010, la fel de rapid, după reconfirmarea consecutivă ca șef al statului român.
La fel de puțini cunosc faptul că, în diplomație și la nivelul percepției internaționale, prima vizită a unui șef de stat sau de Guvern, în general, trasează linia directoare, profilul, intențiile adevărate și anjamanentele celui care o înfăptuiesc.
Așa se face că, în privința președintelui Băsescu totul a fost clar de la bun început. Ajutarea Republicii Moldova și tractarea ei din zona de influență sovietică a fost și este pariul său. Până pe 21 Decembrie, când iese din mandat.

Pe de altă parte, premierul Victor Ponta, șef al Executivului și, de la bun început, potențial candidat la Președinția României nu a luat-o deloc pe același drum. Prima vizită din mandatul său de șef al Guvernului de la București a fost pe o linie strategică cu totul diferită. A luat-o pe calea Uniunii Euroasiatice, adică acea URSS 2.0. pe care Vladimir Putin dorește s-o impună în vremurile noastre. A început cu Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan și a finalizat cu China. Alături i-au fost prietenii cu interese de afaceri atât în Uniunea Eurasia cât și în China partidului comunist.

Când un premier cu perspectivă, șef al unui Guvern dintr-un stat NATO, UE și scut antirachetă amplasat pe teritoriul său, alege de la bun început acest drum, atrage în mod evident atenția. Apoi, premierul și prietenii săi apropiați au încercat să diminueze curiozitatea Occidentului în privința realelor sale intenții. A poposit în Germania, a fost primit de vicepreședintele american, Joe Biden în fața căruia și-a luat o serie de angajamente în direcționarea sănătoasă a României. La nici două luni, toate promisiunile au fost încălcate prin Marțea Neagră, prin amenințările la adresa companiei Chevron, prin atacurile la adresa Justiției și prin definirea ca partener strategic a Chinei.
Premierul României nu părea să știe, și asta încă de la începutul mandatului său, că România are deja parteneriat strategic cu China semnat din 2004, de fondatorul partidului său care-l contrazice astăzi. Totuși, se vede că a împrumutat pasiunile mentorului său, Adrian Năstase pe care acum câțiva ani le mărturisea nestingherit, așa cum vedeți mai jos:”Nu am deloc sentimente de mare iubire față de Statele Unite ale Americii. Prefer China”. România mai are semnate și alte 11 parteneriate strategice, pe care deseori premierul a părut să nu le cunoască. Însă cel cu Statele Unite ale Americii este, fără niciun dubiu, fundamental. Dar tocmai acesta pare să-l intereseze cel mai puțin.

În tatonarea vizitei la Kremlin ce se pregătea pentru această vară, pe 7 Februarie acest an, șeful Executivului român ia din nou drumul Rusiei 2.0. . Se duce la Soci ca să participe la deschiderea Olimpiadei și să-l întâlnească pe Vladimir Putin. Puternicii lideri occidentali au boicotat cu intenție desfășurarea de forțe a președintelui rus și reuniunea lor sub bagheta lui. Nu și potențialul candidat la Președinție al României, șef al Guvernului în exercițiu. Victor Ponta stat în aceeași sală ca să-l asculte pe Vladimir Putin cu Victor Ianukovici al Ucrainei, Alexander Lukashenko al Belarusului, președintele Chinei, Xi Jinping, Nursultan Nazarbayev al Kazahstanului, Ilham Alyev al Azerbaidjanului, Kim Yong- Nam al Coreei de Nord, Recep Erdogan al Turciei, alți oligarhi dar și Plamen Oresarski al Bulgariei, Rusia invitând și Bulgaria să facă parte din URSS 2.0. pentru împărtășirea și fructificarea „celor mai bune din valorile Uniunii Sovietice”. În acest tablou, cu intenție Victor Ponta s-a încadrat. Nici măcar n-a zis că nu i-a plăcut.

Acum, pe fondul evoluțiilor extrem de periculoase din zonă și a masării trupelor ruse la frontiera cu Ucraina, președintele României a spus oficial ca va atrage atenția șefilor de stat și de guvern prezenți la Summitul Securității Nucleare de la Haga de nevoia de repoziționare în zonă a resurselor militare ale NATO, ca urmare a activităților militare de necontestat ale Federației Ruse. Foarte probabil, acesta a fost mesajul României transmis și în timpul întâlnirii cu președintele american, Barack Obama dar și avertismentul dat tot de președinte lui Serghei Lavrov, omul de fier al diplomației ruse.

În aceeași linie, și administrația americană tot ieri s-a arătat „foarte îngrijorată de riscul unei escaladări” creată de prezența trupelor ruse la frontiera cu Ucraina. A fost nominalizat clar Estul și Sudul Ucrainei. Washingtonul a anunțat că „observă îndeaproape” mișcările soldaților.

Din acest episod, Guvernul român cu intenție a lipsit. Din nou, s-a fofilat.

Când la graniță se schimbă istoria cu Kalashnikovul, când o întreagă regiune se zbuciumă și marile puteri ale lumii se poziționază răspicat, când în joc este democrația și libertățile oamenilor, șeful Guvernului de la București pare că are în plan o cu totul altă direcționare strategică a statului după mari eforturi de aderare și după 25 de ani trecuți de la Revoluție.
Un mic pas pentru un politician, un salt uriaș și extrem de păgubitor pentru sănătatea României și regiunii: V.V.Ponta ține cu tot dinadisul să fie primit, în acest an, de V.V.Putin pe covor roșu în Kremlin. Și după aceea, încotro?

În toamnă, foarte probabil deja candidat la Președinție, va lua, din nou, drumul Beijingului, într-un stat comunist, socialist, cu sistem monopartit.
URSS 2.0. și Republica Populară Chineză reprezintă, fără niciun dubiu, axa definitorie pentru el.

 

 

 

 

 

Floriana Jucan îi trage limbi lui Sebastian Ghiță și jelește plecarea prostituatei mediatice Corina Drăgotescu… oare vrea la România TV?

Următorul interviu cu Sebastan Ghiță este găzduit de siteul  qmagazine.ro mai precis de Floriana Jucan blog, parte a siteului mai înainte pomenit, lucru care mă face să bănuiesc că autorul interviului este  Floriana Jucan.

De fapt nu doar publicarea lui pe siteul Q-Magazin mă face să cred că este realizat de Floriana, dar și felul în care e realizat mi se pare a fi în stilul sexoasei jurnaliste.

De fapt nu interviul în sine mi se pare incitant, ci o întrebare legată de motivația Florianei de a-l realiza… 

Am văzut că Floriana poate fi o jurnalistă acidă, dar când își pune mintea poate să îi tragă niște limbi interlocutorului că doarme săracu pe burtă o lună după aceea…

Deci, ce urmărește Floriana? Vrea cumva să i se facă și ei un loc călduț pe la România TV? Sau o fi doar o pretație plătită?

De ce mă întreb asta?

Poate din cauza absolut scârboasei introduceri:

Pentru unii, are inteligenţa unui laser care operează cu precizie micronică. Pentru alții, are caracterul unui rechin care devorează amuzat tot ce poate fi „prea mic, prea bun, prea gustos”

Sau, mai știi? Poate din cauza lingișelilor legate de Asesoft, ori de altruismul lui Ghiță? Nu știu exact, poate e vorba de întreg interviul realizat cu mogulul României TV… Dracu știe..

Ce e cert e că Floriana de o extrem de pricepută în a face ceea ce face…  Destul de nerușinată ca să poată deveni jurnalistă de succes chiar și într-o televiziune ca cea a lui Ghiță… 

Dacă ne gândim că tocmai a plecat Corina Drăgotescu, nu văd de ce Floriana Jucan nu ar înlocui-o… ar fi un mare salt calitativ pentru Ghiță TV dacă ne gândim ce specimene lucrează acolo… (N-am să dau nume deoarece ar trebui să enumăr toți angajații cu excepția Sorinei Matei care, chiar și în acel mediu de slăvire a propriului mogul, a prietenilor lui și de servire a intereselor acestuia mai are, cred, picătura de onestitate și nebunie necesară pentru a-și împlini destinul de jurnalist… evident, trebuie să recunosc că și Sorina mă enervează uneori cumplit… dar de obicei îmi trece… de colegii ei mi-e greață tot timpul … )

Sebastian Ghiţă – (R)evoluția Mogulului

Pentru unii, are inteligenţa unui laser care operează cu precizie micronică. Pentru alții, are caracterul unui rechin care devorează amuzat tot ce poate fi „prea mic, prea bun, prea gustos”. Despre Sebastian Ghiţă am auzit mult în contextul preluării Realitatea TV de la Sorin Ovidiu Vîntu şi al războiului cu Elan Schwartzenberg şi vom auzi şi mai mult de acum încolo. Se pregătește pentru o carieră politică. Înaintea anunțării oficiale a candidaturii şi a campaniei electorale, Q Magazine l-a întrebat despre valorile în care crede şi despre idealurile sale ca om… politic. (foto: Bogdan Dincă)

Q Magazine: Aveți o ambiție nemăsurată de a fi în cercul celor care contează. Cu Asesoftul ați construit un business important, cu RTV-ul un canal de influenţă – şi fiind echilibrat se pot influenţa lucrurile, deciziile –, acum vreți să candidați! Este un complex al omului din provincie?

Sebastian Ghiţă: Sunt o persoană deschisă la minte şi limpede la suflet. Nu am complexe. M-am născut şi locuiesc în provincie. În Ploiești. Orașul meu este mai frumos ca multe cartiere ale Bucureștiului. Cred că așa simt mulți dintre cei care stau în Cluj sau în Iași ori în Craiova. Sunt o persoană ambițioasă. Îmi place să fac lucruri. Să am cu ce să mă laud. Să simt că îmi trăiesc viața. Doresc să contez şi să mă simt bine în compania celor cu care trăiesc. Asesoft reprezintă şi astăzi cea mai mare şi mai influentă structură de afaceri din IT-ul din România. A ajuns la o cifră de peste 500 de milioane de euro pe an. Am vândut deja toate diviziile acestei companii. Le mulțumesc colegilor mei şi managerilor care au făcut posibilă această construcție în România.

RTV e o altă poveste. Am spus că voi intra în media şi am intrat. Știu că mulți nu-mi dădeau șanse. Eu n-am făcut decât să pariez pe echipa de acolo. Sunt cei mai buni. Vor fi în scurt timp prima televiziune de știri din ţară. România TV. Este cel mai echilibrat canal de știri. Avem studii de piață în acest sens. Avem şi deciziile CNA, care susțin acest punct de vedere. Așadar, influenţa şi includerea în anumite cercuri vin din ceea ce ești, din ceea ce faci, din ceea ce te duce mintea să faci, din efortul oamenilor cu care lucrezi. Nu lucrurile sau banii îţi dau influenţă. Nici Bucureștiul, nici provincia. Dacă te duce mintea, ești inclus, dacă nu, ești exclus.

Am riscat și-am câștigat cu RTV

Q: Finanțați o echipă sportivă. Au existat momente-n viață în care fairplay-ul a fost secundar? Şi interesele au fost primordiale?

S.G.: Fairplay înseamnă comportament corect faţă de ceilalți participanți la joc. Să-ţi urmărești interesele fără să faci rău celuilalt este felul corect de a fi. Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! Altfel, e legitim şi corect să-ţi imaginezi lucruri şi să-ţi urmărești interesele. Nu trebuie să-i calci pe cei din jur în picioare. Dar nici să te laşi călcat în picioare. Nu e OK să nu-ţi vezi interesele tale pentru a le rezolva pe ale celorlalți. Devii frustrat.

Întorcându-ne la Asesoft, echipa de baschet, trebuie să vă spun că e un subiect cu care mă mândresc. Este cea mai bună echipă din ultimii 20 de ani din România. Ne reprezintă în Europa. Sute de copii sunt pregătiți de Asesoft. Va face mereu parte din viața mea.

Q: Ați știut că RTV va depăși Realitatea, la ruptură, sau sunteți şi dvs. surprins acum de evoluția postului?

S.G.: Am sperat. Am crezut. Am muncit împreună cu jurnaliștii, colegii mei. Eu mi-am văzut de ale mele, ei de ale lor. Am riscat. Nu poți să câștigi fără să riști. Nu sunt surprins. Sunt fericit că am reușit. RTV este cel mai bun canal de știri astăzi.

Q: De curând ați vândut toate businessurile, mai puțin RTV. A fost un deal profitabil? Ați mai păstrat acțiuni? Ne puteți spune cât ați încasat?

S.G.: Când toate tranzacțiile se vor lichidiza, valoarea lor va depăși 100 de milioane de dolari. Nu voi mai rămâne ancorat în afaceri ca până acum. Glumind, mi-am propus să ies la pensie acum, de la 33 la 43 de ani. Muncesc apoi, de la 73 la 83 de ani.

Ponta mai are progrese de făcut

Q: Care este proiectul dvs. politic?

S.G.: Nu știu dacă este un proiect politic sau nu, dar începând cu 18 ani mi-am făcut un proiect. Am avut în grijă peste 5.000 de oameni. Proiectul este simplu: să-mi văd de viaţă şi să fac ce-mi place. Îmi place să fac lucruri. Să am prieteni. Să fiu împlinit cu ceea ce fac. Mi-aş dori o ţară mai bine condusă. Cu președinți şi prim-miniștri mai înţelepţi. Cu mai multă grijă pentru noi şi mai puţină atenție pentru ei. Vreau o Românie corectă. Vreau o ţară ca o mamă bună. Vreau să ieșim din etapa „Avem o ţară: cum o furăm?”, vreau să depășim etapa „Avem o ţară: cum o arestăm?” şi să ne apucăm de etapa „Avem o ţară: cum o construim?”.

Q: Sugerați că premierul Ponta nu e îndeajuns de înţelept? Dumneavoastră îl știți bine, sunteți prieteni.

S.G.: Cred că Ponta este şi va fi unul dintre cei mai buni premieri ai României. Asta nu înseamnă că nu mai are de făcut progrese. Inclusiv la capitolul înțelepciune.

 

Q: Dacă n-ați fi fost apropiat al premierului Ponta, v-ați mai fi lansat în politică? Este un pariu personal, face parte din brandul propriu?

S.G.: Viața fiecărui om are un curs. Nu mă afectează relația cu Victor Ponta. Nu vreau nici să mă laud cu ea, nici să o exploatez, nici să mă încurce această relație. Sigur, îmi doresc să am aceeași relație cu Victor Ponta precum aceea pe care o aveam când jucam baschet. Să participi însă la construcția societăţii este o obligație. Cine nu o face este iresponsabil.

Q: Cum se manifestă altruismul dvs.?

S.G.: Am o capacitate mare de a-mi ajuta prietenii. Chiar dacă trebuie să las de la mine. Pot să trec peste orgoliu. Mă bucur apoi de mine. Sunt şi împlinit, şi mândru că m-am învins.

Q: Ce rol trebuie să joace, după dvs., serviciile de informații? Şi l-au depășit în ultimii ani?

S.G.: Dacă am ști noi ce rol joacă serviciile de informații, atunci nu ar mai fi atât de servicii. Presupun şi cred că-şi fac treaba fără ca noi să ştim. Sper că informațiile lor sunt valoroase şi sunt valorificate de conducători. Cred că serviciile ar fi trebuit să facă mai mult în ultimii zece ani. Nu să-şi depăşească rolul, ci să se asigure că munca lor e utilizată la maximum de către cei îndrituiți. Cred că relațiile şi parteneriatele serviciilor de informații reprezintă a doua diplomație. Cred că resursele lor informaționale trebuie sintetizate şi folosite pentru a împinge şi a ghida societatea românească spre Europa şi spre un rol în societatea globală.

Q: Oamenii de afaceri sunt susținuți şi condiționați de serviciile de informații? 

S.G.: Mulți oameni de afaceri au legături cu serviciile de informații. Unele firme livrează bunuri şi servicii, altele au patroni cu astfel de legături. Se întâmplă în toată lumea.

Numai cretinii fac bani cu un scop

Q: Vă place România actuală?

S.G.: Îmi iubesc ţara. Să vorbesc de rău despre ea e ca şi cum aş critica-o pe maică-mea. N-o să mă vedeți ca pe Tismăneanu, care şi-a condamnat  tatăl în raportul cu comunismul. Cred că România are nevoie ca fiecare să-şi vadă de treaba lui şi mai puțin de treburile altora. În același timp, noi, românii, trebuie să înțelegem că interesul comun trebuie respectat şi protejat cu dinții. Mai avem nevoie de educație. Ţara e bună.

Q: Ce aduc banii? Că ce n-aduc știm!

S.G.: Banii nu aduc nimic. Munca îți aduce împlinire, libertate, fericire, liniște etc. Banii sunt doar un mijloc. O unitate de măsură. Doar cretinii fac din bani un scop.

 

Q: Încurajați o construcție bivalentă stânga-Băsescu? Pe principiul prieteniilor care sunt în județe între USL-işti şi PD-L-işti cu interese financiare comune?

S.G.: Eu nu încurajez nimic. Cred în buna înțelegere dintre oameni. Şi dintre politicieni. Există şi mulți purtători ilegali de cap ce-şi spun politicieni. Dar aceia nu sunt politicieni,  sunt niște închipuiți politic. Un politician nu-şi poate permite să rupă dialogul.

Q: Traian Băsescu este un bun român?

S.G.: Sper că da. Vom trage toți concluziile la sfârșit. Este președintele României, deci ocupă o funcție obţinută cu cele mai multe voturi. Este cel mai  înalt funcționar român. Trebuie să respectam asta. Şi dânsul trebuie să ne respecte pe noi.

Q: V-ați simțit respectat în acești ani?

S.G.: N-am avut contact direct cu președintele Băsescu. Cred că e un om cu multă experiență şi cred că iubește oamenii. Îmi dau seama că funcția şi responsabilitățile îl apasă. Cred că știe foarte bine ce are de făcut pentru a-şi împlini mandatul şi pentru a deveni iubit şi respectat. Nimănui nu-i strică mai multă înțelepciune.

Suntem incapabili să accesăm fonduri europene

Q: Cum credeți că se va dezvolta România?

S.G.: Avem trei oportunităţi majore: energie, societatea informațională, agricultură. Cred că viitorul României este legat de Bruxelles. Avem nevoie de 20 de miliarde de euro pentru proiecte în energie. Putem fi un centru european al IT-ului. Avem potențial în zona agricolă, atât în agricultura bio, cât şi în cea industrială. Acestea sunt cele trei domenii unde trebuie să ne dezvoltăm.

Q:  Suntem incapabili să accesăm fondurile europene care ni se cuvin…

S.G.: Este clar că ne trebuie un coordonator național pentru absorbția acestor fonduri. Că e ministru, director sau altceva… nu contează. Contează să știe bine legislația, să cunoască bine mecanismele UE, să știe metehnele administrației românești. Un pact între partide şi un plan național de dezvoltare sunt chestiuni absolut necesare.

Reproșurile UE vin în primul rând faţă de îndeplinirea criteriilor de utilitate ale proiectelor. Nu poți să pregăteşti pe bani UE 600 de salvamari la Satu Mare. Nici să faci strada pentru a duce vaca la izlaz. Banii UE trebuie cheltuiți pentru proiecte utile. Care să asigure dezvoltarea zonei respective. Noi avem o problemă cu capul. Cheltuim banii pentru ca o firmă să facă un anume tip de proiect, pentru a face rost de niște bani în campania electorală, pentru că o rudă stă mai departe de centrul localității. Asta nu e normal.

Q: Familia?

S.G.: Am o familie frumoasă, care mă susține în ceea ce fac. Ar trebui să-mi schimb puțin programul şi să stau mai mult cu soția şi cu băiatul meu. N-am reușit încă să-mi organizez lucrurile așa cum trebuie. Îmi va reuşi.

Q: Când o să vă opriți?

S.G.: Viața e frumoasă şi merită să fie savurată. Știți cum se spune: „Importantă e călătoria, nu destinația”. La 18 ani am pus bazele Asesoft, cel mai mare grup IT românesc, în 2004 am devenit campioni naționali la baschet, în 2005 am câștigat FIBA CUP în Europa, am intrat în Telecom construind prima rețea 4G din România, am construit parcuri eoliene şi am reușit să refacem viile de la Budureasca din Dealu Mare. Acum sunt implicat în media împreună cu colegii mei. Cine știe care sunt limitele?

Vasile Dâncu: „Sebastian Ghiță este inteligent și încăpățânat, luptător născut în era competiției, unul dintre puținii oameni de afaceri români pe care nu i-a produs comunismul şi nici nu s-a copt la soarele fals al tranziției. În schimb, este cel mai bun exemplu pentru un capitalism responsabil, care știe că nu poți ucide societatea pentru maximizarea profitului. Îl privesc cu prietenie şi speranța că este buzduganul unui viitor care va mătura etapa gheșeftului cu țara și risipirea resurselor noastre pe nimic.”

De pe același blog al Florianei Jucan, la finalul interviului cu Ghiță

Tot  pe același blog al Florianei Jucan, iată că  mai găsim și un articol unde autoarea găsește  încă o ocazie de a mânca rahat chiar și în plecarea Corinei Drăgotescu în America deoarewce se pare că a câștigat la loteria vizelor

Pentru această încheiere: E tot mai  bolnavă ţara, domnule Președinte! Veți ajunge conducător peste morți… sufletește! Vă recomand să-l abandonați pe Cărtărescu şi să-l citiți pe Saramago, cel care vă scrie într-unul din Eseurile sale că „… aici nimeni nu se mai poate salva, orbire e şi asta, să trăieşti într-o lume unde s-a terminat speranţa”.

Adică cum fă, scroafa dracului, dacă o curvă mediatică așa cum e Corina Drăgotescu face favoarea  de a ne scuti de a ne mai infecta zilnic televizoarele cu prezența ei  împuțită e de vină tot Președintele…

Nu înțeleg de ce nu te duci și tu împreună cu celelalte jigodii în lumea mare ca să nu ne mai infectați aerul? Drăgoteasca e cam uzată ca femeie, deci faptul că a plecat în America e foarte bine… Floriana, la experiența ei, cred că ar mai găsi un andajament  pe la Ansterdam pe bulevardul cu felinare roșii …  sau, de ce nu, în Thailanda… bordelurile au nevoie de parașute … 

Iată mai jos articolul unde  Floriana Jucan jelește de mama focului faptul loteria vizelor a făcut ce nu a reușit cancerul… să ne scape de o târfă mediatică precum Corina Drăgotescu… 

Plecarea Corinei Drăgotescu

Am urmărit-o joi seara (4 octombrie), anunțând în direct decizia de-a emigra în Statele Unite ale Americii, împreună cu familia, după ce a câștigat loteria vizelor. Am văzut în lacrimile ei tristețea unui om implicat social timp de 20 de ani şi înfrânt de realitatea unei ţări pe care o părăseşte, iubind-o. Plecarea Corinei Drăgotescu ar trebui să fie un semnal de alarmă ( nu ştiu pentru cine), încă unul în plus. Un om cu statut social, care nu duce neapărat grija zilei de mâine din punct de vedere financiar, alege să părăsească o ţară aflată în disoluție, în care nu mai există valori, principii, nu mai există minima moralia, cultura dialogului, respectul pentru celalalt, o ţară care în aceşti 20 de ani a desăvârşit vocația distrugerii.

Sigur, în cazul ei, după ce a învins cancerul, adică moartea, a o lua de la capăt într-o ţară în care efortul personal este răsplătit, recunoscut, apreciat pare o provocare minoră, un obstacol mai ușor de depăşit. Însă este trist că oamenii care au condus această ţară i-au adus pe ceilalți, pe cei conduși, la decizia disperată de a-şi părăsi locurile natale, originile, identitatea națională.

Aud tot mai des exprimată intenția oamenilor de-a pleca din România. Indiferent de capacitatea lor financiară, sunt dispuși să-şi riște tot avutul sau „neavutul” pentru o viață ozonizată. Aerul de aici miroase a sânge, a puroi, a leș uitat în soare. Viața este haotică, oamenii nu mai cunosc sentimentul solidarității, sunt nepăsători în faţa durerii altora şi a linșajului public.

E tot mai  bolnavă ţara, domnule Președinte! Veți ajunge conducător peste morți… sufletește! Vă recomand să-l abandonați pe Cărtărescu şi să-l citiți pe Saramago, cel care vă scrie într-unul din Eseurile sale că „… aici nimeni nu se mai poate salva, orbire e şi asta, să trăieşti într-o lume unde s-a terminat speranţa”.

Surse:

Q Magazin – Florina Jucan blog – Sebastian Ghiţă – (R)evoluția Mogulului

Q Magazin –  Floriana Jucan blog – Plecarea Corinei Drăgotescu