Arhiva

Posts Tagged ‘Suspendare’

Lia Olguța Vasilescu despre suspendarea Sorinei Pintea din PSD: ” … nu a fost luată niciun fel de decizie în acest sens.”

6 martie 2020 Lasă un comentariu

Lia Olguța Vasilescu

După arestarea Sorinei Pintea, fosta ministrese de la Sănătate, a fost cazată la ”Beciul Domnesc” mulți s-au apucat să spună, dând de înțeles că PSD s-ar fi reformat, că respectiva doamnă a fost eliminată ca o măsea stricată, ba că a fost dată afară din partid, ba că a fost suspendată. Nu ajunseseră oamenii la numitor comun. Dealtfel ar fi o anomalie ca pentru un astfel de mizilic să fie cineva sancționat în PSD pentru că a ciordit.  Eventual, cineva e sancționat pentru că e bleg și s-a lăsat prins.

Lia Olguța Vasilescu, Roșcovana din Bănie, prezentă în emisiunea lui Victor Ciutacu la România TV, și ea beneficiară a facilităților arestului preventiv, a pus lucrurile la punct… Nțțț, nici pomeneală de suspendare sau de  dare afară a băimărencei. Ședința în care s-ar fi hotărât ” …  nu a fost o şedinţă CEx ca să poată să ia o decizie. A fost o şedinţă informală cu preşedinţii de organizaţii, s-a discutat, normal, şi despre cazul Pintea, dar nu a fost luată niciun fel de decizie în acest sens.”

Conform siteului satelit al Trustului Media Intact, în emisiunea lui Ciutacu, Olguța a declarat:

„Mi-am întrebat colegii de partid care au participat la acea şedinţă dacă s-a votat vreo suspendare a Sorinei Pintea. M-au asigurat că nu. În primul rând acolo nu a fost o şedinţă CEx ca să poată să ia o decizie. A fost o şedinţă informală cu preşedinţii de organizaţii, s-a discutat, normal, şi despre cazul Pintea, dar nu a fost luată niciun fel de decizie în acest sens. Asta ca să terminăm cu minciuna care s-a tot rostogolit în spaţiul public cum că PSD a votat suspendarea sa” – a spus Olguţa Vasilescu. 

„Domnul Ciolacu a anunţat faptul că acolo a fost o discuţie despre modificări la statut care ar trebui să prevadă că, în cazul în care o persoană este arestată sau este condamnată de instanţă să fie automat suspendată din partid” – a mai adăugat Lia Olguţa Vasilescu. 

ALINA GORGHIU: ”…Dragnea, sufocat în propriile promisiuni mincinoase şi care vede cum fotoliul prezidenţial la care aspiră de mult timp devine un orizont mult prea îndepărtat..”

Atunci când cineva este judecat, mai întâi se prezintă probe, cel judecat se apără, apoi completul de judecată se adună și pe baza probelor prezentate omul e condamnat sau scos de sub acuzare. 

Atunci când Trainan Băsescu a fost suspendat, deja în public ieșeau o grămadă de politicieni și vorbeau despre faptul că va fi suspendat, le mai lipsea un … mic detaliu. Motivul suspendării. Deci cam ca și cum sui omul pe eșafod, aduci călăul și aștepți ca acuzatorii să găsească un motiv care pare real. 

Atunci au făcut o comisie condusă, ce să vezi, de Dan Voiculescu. Au găsit ceva.. ziceau că a încălcat grav constituția pentru că, nu mai știu în ce emisiune TV spusese nuștiu ce. Adică ei, penali nativi, se prevalează de tot felul de imunități când vine vorba de fapte grave de corupție, Băsescu era bun de suit pe eșafod pentru niște declarații… da, e halucinant.

Acum vreo două zile condamnatul penal Liviu Dragnea, spunra la Antena 3 în emisiunea lui Gâdea că ai lui colegi lucrau la un document de acuzare. Până și lui i s-a părut că era ridicol și a încercat să îșo ofere o portiță de ieșire, mai ales că Mihai Gâdea își reținea gu greu un zâmbet ca și cum ar fi auzit un  banc bun. Cică nu știa dacă îi vor da curs. 

Ce motive erau pentru suspendare? ”Forme ale trădării” (Constituția vorbește de Înaltă trădare, ceea ce e cu totul altceva și  faptul că a adus deservicii româniei… da. Nici mai mult, nici mai puțin. Ce înțelegea prin asta?

Faptul că a întregat guvernul dacă are bani de pensii era trădarea iar deserviciile însemnând că această întrebare crea o senzație că în România lucrurile nu sunt sigure … (muream prost și nu știam că Dragnea e specialist în psihologia străinilor).

„Există acel document.- a spus Dragnea la Antena 3 – Unii colegi din partid l-au lucrat. Am ştiut că îl lucrează. Nu este finalizat şi nu s-a ajuns la o discuţie finală ca să luăm o decizie. Nu am discutat nici cu domnul Tăriceanu despre asta, dar opinia mea este că sunt multe acţiuni care pot îmbrăca forma trădării, dacă ne uităm cu atenţie pe Codul Penal şi pe definiţia articolului respective. Nu am ajuns acolo încă, nu mi-aş dori să ajung acolo, dar nu este imposibil. Sunt acţiuni care au adus deserviciu României, economic, strategic. Întrebi guvernul dacă mai are bani de pensii şi salarii. Când pui o astfel de întrebare toate pieţele reacţionează. Poate influenţa cursul leu-euro”.

Mă uitam la el, tras la față, palid, obosit, cu porțiuni de discurs aruncate pur și simplu… vedeam un om care își vede viitorul, un viitor cu gratii, cu cătușe, cu zeghe. Omul acesta, amicul lui Tăriceanu și alți infractori aflați acum pe val, au deveit pur și simplu paranoici. Nu mai au limite, nu mai au logică … simt că orice ar face de pușcărie nu scapă, așa că, precum niște câini încolțiți. mușcă încercând să își creeze un culoar pe unde să fugă. și asta mai ales că din străinătate vin tot mai des mesaje de dezaprobare.

Nu am fost niciodată fanul Alinei Gorghiu, dar când are dreptate, are:

„Hidoşenie la cel mai înalt nivel – scria senatorul PNL pe Facebook luni – este calificativul pe care orice om de bună-credinţă îl poate da războiului politic declanşat de către Liviu Dragnea la adresa preşedintelui Klaus Iohannis. Doar o persoană isterică şi paranoică se poate coborî într-atât încât să regizeze o acuzaţie ridicolă împotriva preşedintelui României pentru că acesta refuză să fie nepăsător la un sistem de guvernare care îndreaptă statul spre faliment sigur. Nu este nimic nou că liderul PSD a dezvoltat o adevărată obsesie din a-l vedea plecat de la Palatul Cotroceni pe dl Iohannis, însă absurditatea acuzaţiilor arată gradul de disperare al lui Dragnea, sufocat în propriile promisiuni mincinoase şi care vede cum fotoliul prezidenţial la care aspiră de mult timp devine un orizont mult prea îndepărtat„.

PLÂNGEREA PENALĂ ÎMPOTRIVA PREMIERULUI 4V (Viorica Vasilica Valoroasa din Videle) POATE ÎMPINGE ROMÂNIA ÎNTR-UN NOU BLOCAJ POLITIC

De când Liviu Dragnea, Penalul Șef al PSD, a început să acapareze tot mai multă putere și i s-a năzărit că ar putea fi artizanul politicii externe românești lucrurile au luat-o rău prin arătură. Constituția săraca a devenit ceva lipsit de importanță, parcă toți au devenit dislexici, incapabili să deschidă amărâta broșurică să vadă exact ce spune despre una sau alta, despre prerogativele uneia sau a alteia din persoanele cocoțate în înalte demnități.

Incapabili să propună soluții pentru ieșirea din situația în care suntem (EUROSTAT tocmai ne-a gratulat cu cu clasarea pe primul loc în ceea ce privește inflația), iată că, proaspăt trezit din dolce far niente în care s-a complăcut până acum,  liderul PNL Ludovic Orban, a depus o plângere penală împotriva premierului Viorica Dăncilă.

Unii au spus că Orban e ridicol, alții că Dăncilă ar trebui să ne lase și să își vază de cratițele sale, cert e că, la cum pare a încerca fiecare să puncteze electoral, parcă ne cam paște un blocaj politic de toată frumusețea.

Nu știu nimeni exact ce urmează să se întâmple, dar par a se contura câteva lucruri. 

Posibilităile ar fi două, fie se constată că nu există fapta, fie se va recurge la urmărire penală in rem (se ca cerceta fapta și nu făptuitorul). Avocata Elenina Nicuţ spune:  „Din momentul în care se începe urmărirea penală in rem, procurorii vor trebuie să facă verificări, să solicite documente, să cheme martori la audieri, cum a fost şi în cazul OUG 13. Dar asta nu însemană că se va ajunge la Viorica Dăncilă. Majoritatea plângerilor penale aiuristice sunt clasate după ce se începe urmărirea penală in rem“.

De aici înainte, în caz că procurorii ajung la concluzia că trebuie să înceapă o urmărire penală a Vioricăi Vasilica Dăncilă,  trebuie să ceară aviz de la preşedintele Klaus Iohannis, după cum prevede Legea răspunderii ministeriale. După ce permite începerea urmăririi penale a Vioricăi Dăncilă, şeful statului poate dispune suspendarea din funcţie a premierului, potrivit articolului 109 din Constituţie. Există şi un soi de precedent. În 2006, Traian Băsescu l-a suspendat din funcţia de ministru al Apărării pe Teodor Atanasiu după o plângere penală făcută de Adriana Săftoiu, pe atunci consilier prezidenţial. Însă acum e vorba de premier, nu de un simplu ministru, ceea ce ar genera căderea întregului Guvern.

În cazul în care Președintele Iohannis o suspendă din funcție pe Premierul Dăncilă, desemnează, pentru 45 de zile, un alt membru al Guvernului care ar urma să fie Premier Interimar. Toată nebunia ar exploda în momentul în care niciun membru al Guvernului (fidelitatea lor față de Dragnea fiind de notorietate) nu ar accepta funcția de Premier Interimar. 

De asemenea, dacă se va ajunge în situația de demitere a Guvernului Dăncilă  preşedintele trebuie să desemneze un nou premier, lucru care l-ar duce iar faţă în faţă cu majoritatea PSD-UDMR-ALDE.

În cazul în care Iohannis va încerca să facă o nouă majoritate, probabil PSD va intra în logica suspendării Președintelui.

Constituția, deși permite ca Președintele să suspende Premierul, permite demiterea. În Constituție, la Art. 107, alin. 2, se spune: „Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul ministru“. Şi art. 102: „Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice“.

Legat de plângerea penslă împotriva Premierului Dăncilă, Ludovic Orban spune că atunci când a depus la Parchet sesizarea s-a consultat cu „câţiva apropiaţi care au cunoştinţe de Drept“ şi că şeful statului nu are nicio legătură cu acest demers, PSD încercând să-l responsabilizeze în mod fals.

Ca și cum nu i-ar fi de ajuns năzbătiile pe care le tot declară de la o vreme, Liviu Dragnea spune că această plângere nu e decât o tentativă de lovitură de stat, o acţiune violentă, nedemocratică, neconstituţională a lui Iohannis şi a celor care îl susţin de a bloca un Guvern …

Când începe să ți se pară că auzi duba care a venit să te salte, probabil îți pierzi uzul rațiunii și capacitatea de a discerne și de a aprecia corect realitatea…

P.S. Oarecum legat de subiect, chiar nu înțeleg, oare în apropierea Premierului Dăncilă chiar nu există cineva bine intenționat  care să îi spună că e din ce în ce mai ridicolă?

Prin eliminarea lui Zgonea PSD arată că este doar o organizaţie de tip mafiot

27 aprilie 2016 2 comentarii

Între caracteristicile care definesc o organizaţie de tip mafiot, una este aceea că poţi, ca mambru al acesteia, să furi, să ucizi, să mituieşti, să faci trafic, să violezi etc. Nu ai nici o problemă, ba mai mult, dacă eşti membru de încredere eşti protejat pe cât posibil să scapi de consecinţe. 

Dacă prin ceea ce ai făcut, indiferent cât de ilegal este, se consideră că eşti merituos şi ai toate şansele să fii promovat. Linguşirea cât mai explicită la adresa Naşului familiei este extrem de apreciată.

Eşti considerat drept membru de mare încredere dacă, prin faptele tale, poţi să fii acuzat şi condamnat de Lege dacă eşti prins.

A trezit cuiva, oare, ceea ce am spus mai sus impresia că a mai văzut ceva similar undeva? 

Nu se înşeală deloc. Şi nu este doar o afirmaţie gratuită ci una care se poate susţine, la detaliu, prin exemple  atât de multe încât poate crea unora impresia că vorbim de lucruri cât se poate de normale.

Mă voi referi la un singur exemplu:Partidul Social Democrat…

Liviu Dragnea

ŞI TOTUŞI, CEEA CE A FĂCUT DRAGNEA SE NUMEŞTE CORUPŢIE

Cred că nu merită să mai povestesc toată tărăşenia care a dus la condamnarea definitivă de către ÎCCJ a Preşedintelui PSD la doi ani de închisoare. Nici faptul că PSD are, în statut şi în normele de integritate adoptate, referiri clare privindu-i pe cei condamnaţi definitiv. Acolo se face referire la „fapte de corupţie”.

Profitânduse de gradul intelectual extrem de scăzut al „turmei” pesediste s-a speculat că infracţiunile la legea electorală, când, la Referendum, oamenii lui Dragnea trimiteau alegătorii la vot sub şantaj, făceau ca în urne să apară voturi ale unora care  nu erau în ţară sau erau deja decedaţi, ori făceau ca, în schimbul unor sum de bani,unii să voteze multiplu etc. Sunt nişte fapte extrem de grave care, indiferent de ce spun escrocii de la vârful PSD, SUNT FAPTE DE CORUPŢIE.  Corupţia nu acţionează doar când Neica Nimeni îi bagă în buzunar şpaga Domnului Imortantu’ ci şi invers, când de exemplu, pentru un kil de ulei şi unul de făină, sau pentru 50 de lei, Neca Nimeni se duce să voteze cum vrea Domnuzl Importantu’ sau îi dă acestuia buletinul pentru ai  fi folosi datele la votare ilegală.

Tot corupţie este şi asta şi încă una de cel mai înalt grad de periculozitate deoarece loveşte o societate democrată exact la temelie slăbind-o şi întărind un anumit grup de iniţiaţi în nişte poziţii de forţă, de unde pot controla trinomul, Bani-Influenţă-Putere, reuşind să se autoperpetueze şi să se întărească în poziţia de unde conrolează societatea. Astfel, forţa dată de democraţie şi de modul în care membrii obişnuiţi şi omeneşti ai societăţii îşi pot impune voinţa.

JUMĂTĂŢILE DE ADEVĂR SPUSE DE PSD SUNT DE FAPT MINCIUNI

Modul în care a reacţionat PSD la aflarea sentinţei date lui Liviu Dragnea ne arată că Partidul Social Democrat este o organizaţie de tip mafiot, bazată pe minciună (jumătăţile de adevăr în interpretarea faptelor se numeşte tot „minciună”).

Se tot vorbeşte de faptul că la Referendum Preşedintele Băsescu ar fi fost demis pentru că 7,4 milioane de oameni au votat pentru demitere. Da, este adevărat că 7,4 milioane de oameni. Doar că la vot, pentru ca referendumul să poată fi considerat valabil, trebuiau să fie prezenţi jumătate plus unu din numărul de cetăţeni, în alt caz (chiar şi în cazul unei egalităţi), Referendumul în sine este considerat invalid şi rezultatele lui nu pot fi luate în seamă din punct de vedere legal. Deci, cei 7,4 milioane de oameni au votat într-un refrendum care nu a existat din punct de vedere legal.

Legat de Liviu Dragnea, se afirmă că faptele lui nu sunt fapte de corupţie şi nu au produs daune.

Daunele nu pot fi considerate dacă se referă la anumite sume de bani. Pot fi, deşi neevaluate în bani, daunele pot fi mult mai mari lovind societatea. A-i da cuiva ceva doar pentru a se duce la vot, (interesul lui Dragnea fiind, de fapt, prezenţa), sau exercitarea de presiuni (chiar şi prin ameninţarea că dacă nu se duce la vot îşi pierde pensia, salariul, ajutorul social etc)  se numeşte tot corupţie. Votul fiind un drept şi nu o obligaţie, omul poate hotărâ nu doar în ce fel votează ci şi dacă votează.

PSD NU ESTE UN PARTID DEFINIT DE DEMOCRAŢIE CI UNUL BAZAT PE INTERES ŞI DICTATURĂ

  • S-a afirmat că nefiind vorba de o condamnare cu executare, modul în care se aplică prevederile statutare şi cele din normele de integritate ale partidului poate fi negociat.

Fals… Faptul că se vorbeşte doar despre „suspendare” şi nu despre „suspendarea executării pedepsei” induce ideea că ar fi vorba despre „suspendarea condamnării”. Aceasta este o manipulare absolut odioasă.

  • PSD se afirmă a fi un partid democrat. Iar fals a… Prin faptul că Valeriu Zgonea a fost eliminat pentru că şi-a permis, absolt logic să pretintă aplicarea statutului şi a normelor de integritate cerând demisia lui Liviu Dragnea.

A fost eliminat din partid pentru că ar ataca astfel unitatea şi interesele partidului şi ar fi lovit în scorul lui electoral. Dimpotrivă, el nu lovea deloc în interesele PSD în general şi pe termen lung ci îl ajuta astfel la curăţarea parţială a imaginii de partid unde infractorii sunt protejaţi şi promovaţi, iar faptul că a fost eliminat în timp ce este extrem de greu să numeşti un conducător PSD care nu are probleme cu legea întăreşte imaginea de partid de infractori.

PSD – ORGNIZAŢIE DE TIP MAFIOT

Este destul să priveşti spre conducerea de nivel mediu, înalt şi foarte înalt a PSD şi să observi că nu prea poţi găsi pe cineva care să nu aibă conflicte cu Legea, unii dintre ei fiind suspectaţi de prejudicii egale cu sume pe care mulţi nici măcar nu le pot vizualiza cu ochii minţii ca teanc de bani. Şpăgile de zeci, sute de mii, milioane ori de zeci de milioane de euro sunt nişte sume pe care mulţi nu le câştigă pe întreaga perioadă a vieţii lor în care îşi rup oasele muncind  ca nişte robi pe sume de nimic. Da, conducerea PSD este formată din persoane de acest fel, sumele care le sunt ataşate ca prezumtice prejudicii fiind cumva proporţionale cu înălţimea poziţiei în partid.

Pentru  protejarea penalilor cu gulere albe s-a ajuns la nişte aberaţii inimaginabile.

Dacă ai în Constituţie un articol ca Articolul 16, în care se spune: la alin (1) „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” şi la alin. (2) „Nimeni nu este mai presus de lege”, interpretarea imunităţilor care îi protejează pe politicieni împotriva abuzurilor ca fiind valabile şi asupra unor fapte clare de corupţie este ilegală şi neconstituţională deoarece se introduce un filtru controlat DIN AFARA PUTERII JUDECĂTOREŞTI.

Cam la fel ar trebui să sune şi acea şedinţă unde Dragnea a fost protejat ÎMPOTRIVA REGULAMENTULUI, doar pentru că astfel penalii din PSD pot spera că şi ei vor fi protejaţi.

Faptul că acesta a primit o pedeapsă care, pe lângă faptul că este ridicol de mică vis-a-vis de gravitatea faptelor şi anume de organizare şi coordonare a unui grup în vederea încălcării flagrante a Legii electorale este un abuz pentru care ar trebui traşi la răspundere  şi magistraţii implicaţi în judecare.

Pe de altă parte, având în vedere că ceea e a făcut Dragnea era în folosul USL, deci şi a TUTUROR partidelor din care formau Uniunea, ar trebui ca şi celelalte partide din USL, PNL, PC,  să suporte consecinţe. De exemplu suspendarea dreptului de a participă la alegeri pentru o perioadă bine definită. Liviu Dragnea „lucra” şi în numele lor, nu?

GRANZII ORGANIZAŢIEI DE TIP MAFIOT PSD S-ASU EXPRIMAT DI START PENTRU NERESPECTAREA STATUTULUI PARTIDULUI.

Faptul că persoane cu mare greutate în PSD s-au exprimat în favoarea nerespectării statutului partidului, a normelor de integritate, în cazul Dragnea, arată că avem de-a face exact cu o organizaţie de tip mafiot unde singurele legi care contează sunt cele interne, de fapt nişte cutume menite să securizeze conducerea.

Secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ştefănescu, a declarat luni că este şocat de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la dosarul „Zambaccian”, adăugând că acesta este, în opinia sa, un dosar politic „cusut cu aţă albă de la început şi până la sfârşit”.

„Sunt şocat. Sunt siderat. Atât pot spune şi mă întreb dacă asta se mai numeşte dreptate sau dacă mai poate fi numită Justiţie. Este o execuţie politică, pur şi simplu. Este un dosar politic. Îmi menţin această părere pe care nu o am numai eu, ci foarte mulţi dintre colegii mei, dintre simpatizanţii partidului sau ai lui Adrian Năstase. Asta este părerea pe care o împărtăşesc şi marii maeştri ai avocaturii româneşti care l-au apărat pe Adrian Năstase, marii jurişti ai României, dar şi o parte din mass-media. Este un dosar care a fost cusut cu aţă albă de la început şi până la sfârşit”, a spus Ştefănescu.

Acesta a adăugat că prin dosarul „Zambaccian” s-a încercat hărţuirea continuă a lui Adrian Năstase, iar în final „umilirea sa”. „Toate acestea provin de undeva de acolo, de la Cotroceni”, a mai spus Codrin Ştefănescu. Totodată, social-democratul şi-a exprimat convingerea că mai devreme sau mai târziu se va face dreptate. „Mai devreme sau mai târziu se va afla tot adevărul, pentru că tot acest subsistem ticălos care reacţionează la comandă politică, el singur se va desfiinţa şi foarte mulţi de aici vor vorbi”, a mai spus Ştefănescu.

La rândul său, fostul premier Victor Ponta declara imediat după ce Dragnea şi-a primit sentinţa, că acesta nu ar trebui să dmisioneze de la şefia PSD. El scria într-o postare pe Facebook că ca Dragnea trebuie sa tina partidul unit si „să ferească PSD de toţi ‘ofiţerii’ sau descoperiţi care vor să îl preia”.

Ca sa raspund tuturor – scriaPonta pe Facebook vineri, dupa anuntarea sentintei ICCJ – celor care ma intreaba: cred ca Liviu Dragnea NU trebuie sa isi dea demisia din functia de Presedinte al PSD! Trebuie sa tina Partidul unit, sa castige alegerile locale si parlamentare si sa fereasca PSD de toti „ofiterii” acoperiti sau descoperiti care vor sa il preia! Clar?”.

La sediul PSD, după aflarea sentinţei, aliniaţi frumos, în poziţie de drepţie şi cu atutudini bine regizate de cineva (semăna a dracului de bine cu modul în care era întâmpinat Ceauşescu atunci când cobora din elicopter la vizitele sale de lucru) îl aşteptau penalii din conducerea PSD, o notă aparte făcând Lia Olguţa Vasilescu, cu zâmbet strălucitor care amintea de strălucirea sinistră a cătuşelor de la arestul preventiv de unde a scăpat în urmă cu câteva zile.

Între cei care ar fi trebuit să tacă dar nu s-a putut abţine din cauză că are impresia că importanţa sa e încă ceva mai mare decât a setului de moaşte din care este compus, Ion Iliescu, de fapt tătucul spiritual al PSD care nu e altceva decât exprsia fizică a aşazisei „democraţii originale”.

Acesta jubilând că partidul este exact după chipul şi asemănarea sa, făcut din oameni cu atât mai penali cu cât sunt mai sus în schemă, a intevenit  în scandalul din interiorul PSD. Preşedintele de onoare al social-democraţilor a declarat în exclusivitate pentru Digi24 că Liviu Dragnea trebuie să rămână în fruntea partidului, chiar dacă a fost condamnat cu suspendare. Mai mult, Ion Iliescu îl critică pe Valeriu Zgonea care i-a cerut lui Liviu Dragnea să-şi dea demisia. Războiul declanşat între numărul unu şi numărul doi din PSD ar trebui sa se incheie mâine, intr-o forma sau alta, in Comitetul Executiv.

Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD: „Ei, şi? Ce autoritate are Zgonea în partid? Să fim oameni serioşi. Nu vedeţi mişcarea domnului Zgonea cu ochi buni? Nu, a fost chiar necolegial din partea lui. Care fraude, de unde fraude? Pentru că a chemat lumea să iasă la vot, la referendum. Nu asta e misiunea politică a unui partid? Adică până şi judecătorii s-au jenat să meargă până la capăt cu această chestiune.”

Chiar aşa nea Nelule? Este necolegial să ceri aplicarea statutului partidului şi misiunea politică a unui partid este aceea de a fura voturi, de a trimite oamenii la vot mituindu-i ori şantajându-i, de aduce moţii la vot?Păi ce crezuşi mata nea Nelule? Că mai suntem la vremea când îţi începeai discursul cu „Dragi togarăşi, dictatoru’ a întinat NOBILELE idei ale Comunismului”, după care dădeai ordin ca Ceauşescu să fie împuşcat la Craiova şi ordonai să vină minerii să le-o tragă „golanilor”?

Om bătrân şi fără ruşine…

P.S.1 Dacă ajungi să citeşti aici, află nea Nelule că Istoria, după ce vei da colţul şi vei fi cu floarea în gură la conservă în loc cu verdeaţă şi multă linişte, că te va Consemna ca cea mai mare scârbă din cei ce au pus vreodată mâna pe ţara asta …

P.S.2 Mai află nea Nelule că, la cu arăţi, căldarea în care îţi vei petrece eternitatea cred că deja e încălzită … Mai bine stai dracului pe  acasă ca nu cumva Doamna cu Coasa să te găsească în deplasare şi să sperii lumea  cu decesul matale de primă pagină…Eu sper să trăieşti destul să de văz cu cătuşe pe labe la hotelul cu cazare gratuită şi gratii la fereşiti …

Sper să nu le tragi ţeapa celor de acolo şi să nu îi onorezi fugind să îţi ocupi locul în căldarea fierbinte, nu ar fi frumos. 

MELANIA CINCEA: „… pentru conducerea PSD nu contează că această condamnare a confirmat o fraudă electorală de proporţii”

28 mai 2015 4 comentarii

De foarte multe ori vedem cum câte un politician mai important sau nu spune că ceea ce face el, face în numelecelor care l-au votat, ceea ce fae el find de fapt ceea ce îşi doreşte poporul.

Sincer tare mă îndoiesc că electoratul penalilor îşi doreşte explicit ca cei pe care i-a ales ca să fure…

Sunt mai repede convins că mulţi, atunci când îi văd pe aleşi condamnaţi sau cercetaţi se întreabă cum dracu au ajuns să fure la greu … uită că de fapt aceşti oameni sunt acolo pentru că o turmă de idioţi i-au votat şi au mai şi fost mândrii de asta.

Dacă şi-ar aminti sau măcar ar fi ştiut vreodată că un popor de proşti ajunge întotdeauna să fie condus de tâlhari poate mulţi şi-ar explica de ce trăiescaşa cum trăiesc.

Ar înţelege poate şi de ce unii ajunşi foarte sus sunt nişte tâlhari cu gulere albe. Ar înţelege că tâlharii au un obicei, pe cel mai tâlhar dintre ei îl pun şef al lor … ba mai mult sunt în stare să se sacrifice pentru ca acesta să nu poată fi înlăturat…

Cam asta se întâmplă acum în PSD … tâlharii încearcă să îl salveze pe Liviu Dragnea, un tâlhar mai mare decât oricare dintre ei.

Probabil se tem că dacă un infractor de talia lui  Dragnea ajunge la bulău, ei trebuie să îşi pregătească valiza fiind doar o chestiune de timp până vine să îi salte duba.

Culmea ridicolului este că tâlharii spun că Dragnea e condamnat pentru că a îndemnat oamenii să voteze … 

Asta e cam ca şi cum ineva sparge un bagazin de bijuterii, prietenii lui spunând că acesta a fost condamnat pentru că a trecut pe strada unde era magazinul de bijuterii…

PSD a fost dintotdeauna un partid scârbos … un partrid care devine tot mai odios cel puţin pentru că îşi consideră susţinătorii, pe faţă o turmă de cretini …

E drept, prea tare nu greşesc … Doar cretinii pot vota cu un partid de penalcum e PSD…

  În continuare, un admirabil articol scris de frumoasa şi talentata jurnalistă Melania Cincea. Eu zic că merită citit:

Liviu Dragnea

.

“Galacticul” şi simbolurile PSD

.

Melania CinceaMistificarea adevărului în dosarul “Referendumul”, la care a recurs premierul social-democrat PSD Victor Ponta – la foarte scurt timp după pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sentinţei în cazul lui Liviu Dragnea, condamnat la închisoare cu suspendare – s-a propagat rapid. Media aservită PSD şi organizaţiile teritoriale ale partidului vorbesc, la unison, despre o decizie politică şi despre nevinovăţia d-lui Dragnea. Astfel că, înainte de şedinţa de luni a BPN al PSD, în care Liviu Dragnea a fost aşteptat să-şi anunţe decizia de a demisiona de la conducerea PSD, mai toate organizaţiile judeţene se solidarizaseră cu el, cerându-i solemn să rămână în partid. O atitudine la care a recurs şi staff-ul PSD, în timpul şedinţei. “Toţi ne-am opus la o decizie de autosuspendare”, declara, după şedinţă, Olguţa Vasilescu. În timp ce preşedintele PSD, Victor Ponta, se răţoia la presa insistentă: “Doar nu l-a suspendat Dragnea singur pe Băsescu, da?!”.

 Iată că pentru conducerea PSD nu contează că această condamnare a confirmat o fraudă electorală de proporţii, la care USL, prin intermediul unor păpuşari, printre care şi numărul doi în PSD şi numărul doi în Guvern, Liviu Dragnea, a recurs în vara lui 2012, în încercarea de a-şi duce la bun sfârşit lovitura de stat. Nu contează că DNA a demonstrat fraudarea a 1.500.000 de voturi. Nu contează nici că, teoretic, PSD şi-a asumat în faţa electoratului, prin Consiliul Naţional al partidului, să respecte nişte criterii de integritate – care, printre altele, prevăd ca membrii de partid sancţionaţi de instanţe să îşi piardă funcţia politică. Nu contează nici că această condamnare afectează imaginea partidului. Contează, iată, doar declaraţia mistificatoare a premierului şi liderului PSD Victor Ponta: “Decizia Curţii Supreme este una simbolică, de condamnare din punct de vedere juridic a unei acţiuni politice – suspendarea preşedintelui Băsescu şi referendumul – practice, na celor 7,4 milioane de români care au votat şi a liderilor. (…) dacă se aplică regula din acest dosar, şi anume că îndemnând oamenii să vină la vot comiţi o faptă penală, cu siguranţă toate scrutinele de orice tip din România trebuie să aibă un alt specific”. Şi mai contează, în ochii aceloraşi, strădania d-lui Ponta de a-l martiriza pe Liviu Dragnea – “Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită” –, în  încercarea de a-şi proteja propria imagine.

 Şi toate astea, deşi e clar că decizia de condamnare în dosarul “Referendumul” nu s-a dat pentru îndemnarea la vot a populaţiei, ci pentru modul în care s-a făcut acest lucru, pentru fraudarea votului – un act prin care democraţia a fost pusă în pericol. Pentru că asta a făcut, în vara lui 2012, USL. În iulie 2012, toate acţiunile derulate de USL, în doar câteva zile, cu o viteză ameţitoare, au trădat premeditarea a ceea ce s-a vrut o lovitură de stat – ratată milimetric, din fericire. De la încercarea de înlăturare, în regim de urgenţă, a preşedintelui din funcţie, la înlăturarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, schimbarea Avocatului Poporului – singurul care putea ataca la CCR ordonanţele guvernamentale –, trecerea Monitorului Oficial din subordinea Parlamentului în cea a Secretariatului General al Guvernului – pentru ca modificarea de legi să aibă drum lin –, şi până la încercarea de îngrădire a prerogativelor CCR, pentru ca această instituţie să nu se mai poată pronunţa asupra deciziilor luate de Legislativ, indiferent despre ce aberaţii legislative sau contradicţii cu Constituţia era vorba – o prevedere pe care au inclus-o, un an mai târziu, şi în noua Constituţie care, pe motiv de dezintegrare a USL, nu a mai apucat să fie votată. Scopul din spatele tuturor acestor acţiuni era acela de a ajunge la putere şi de a încerca să-şi scăpe de Justiţie puşcăriabilii cu carnet de partid.

 Revenind la solidarizarea partidului cu Liviu Dragnea – în urma unei sentinţe care vorbeşte indubitabil despre fapte penale – pare că refuzul de a se delimita de penal stă în gena unora dintre oamenii care conduc PSD şi care au decis soarta acestui partid.

 În mai 2014, de exemplu, după ce SUA anunţau că se vor concentra pe lupta împotriva corupţiei în Europa Centrală şi de Est, în strânsă colaborare cu UE, primul-ministru Victor Ponta transmitea mesajul că baronii săi puşcăriabili sunt mai importanţi decât partenerii strategici ai României. De 1 mai, chiar mergea la Constanţa, în fieful a doi baroni cercetaţi de DNA pentru fapte de corupţie, care, nu o dată, au ieşit în peisaj cu declaraţii virulente la adresa procurorilor anticorupţie – Nicuşor Constantinescu şi Radu Mazăre. Cu ultimul, a făcut băi de mulţime, exact în cartierul de locuinţe sociale „Henri Coandă”, care apare în dosarul DNA în care Radu Mazăre este cercetat pentru fals în declaraţii şi luare de mită. Mai mult, şi-a declarat public susţinerea faţă de acesta: «Stau lângă cine trebuie. O să fiu alături de Radu».

 În aprilie 2014, după arestarea liderului PSD şi al CJ Mehedinţi, Adrian Duicu – cercetat într-un dosar de corupţie instrumentat de DNA, în ale cărui stenograme apărea, la vremea respectivă, şi numele premierului, în contextul unui posibil trafic de influenţă – dl Ponta le promitea baronilor cu probleme penale: «În ziua în care pe poarta de la Cotroceni va ieşi Băsescu, îi vom face dreptate şi lui Costică Nicolescu, şi celorlalţi». 

 Un an mai devreme, în aprilie 2013, la Congresul PSD Adrian Năstase – în fond, un condamnat de drept comun pentru fapte de corupţie, fără aura de condamnat politic, pe care vor unii să i-o aşeze – a fost întâmpinat ca o figură mesianică. În timp ce din difuzoare răsuna “Oda bucuriei”, sala s-a ridicat în picioare, aplaudându-l frenetic. După care nou-alesul preşedinte executiv al partidului, Liviu Dragnea – el însuşi cu probleme penale – îi închinase un Laudatio. Proclamându-l pe Adrian Năstase “un simbol”: “Perioada cât a lipsit pentru noi a fost un gol uriaş. Adrian Năstase este un simbol. Adrian Năstase ne-a dat mereu lecţii de viaţă şi ne dă şi acum. Îl aştept cu drag şi îi zic «Bine s-a întors acasă»”. Ce mesaje a transmis atunci PSD, chiar de la vârful partidului? Că oamenii aceştia nu au dezavuat fapta fostului lor şef şi, pentru unii, mentor, Adrian Năstase. Că nu au învăţat nimic din această lecţie. Că nu s-ar da în lături să procedeze similar, dacă soarta politică le-ar oferi şansa. Că dovedesc respect zero faţă de lege.

 Vor fi unii, probabil, care vor spune că e doar problema strictă a partidului, că e treaba PSD pe cine-şi alege reprezentanţi şi conducători şi dacă respectă sau nu criterii de integritate. Nu, nu e doar treaba partidului, pentru că partidul livrează oameni în funcţii de conducere în stat. Şi am văzut în ultimii trei ani ce a livrat PSD, cel mai mare partid din România: de la o aglomeraţie de miniştri şi parlamentari penali la un prim-ministru plagiator, fie el şi „galaxie română în devenire”, cum îl numea, în toamna anului trecut, unul din baronii PSD, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, cu câteva luni înainte de a fi condamnat pentru fapte de corupţie. Deci, este şi treaba noastră, a celor conduşi de astfel de oameni.

Autor: Melania Cincea 

Sursa: revista22.ro

Nu trebuie ca o turmă de parlamentari corupţi să mai poată suspenda Preşedintele ţării

21 octombrie 2013 Lasă un comentariu

Motto: Un sistem legislativ clar, respectat la virgulă, face diferenţa dintre un popor şi o populaţie

Până acum o turmă de politicieni corupţi, aflaţi de bună voie sau nu la cheremul unuia din cele mai odioase şi mai corupte personaje din istoria României au suspendat de două ori persoana care a obţinut uninominal, în vot direct cele mai multe voturi.

Asta trebuie să se oprească, lucru pe care îl afirmă şi  Președintele Comisiei de la Geneva,  domnul Gianni Buquicchio
Băsescu , Buquiiccio

În ultimii ani am fost martori în România la un fenomen înțeles ușor probabil din afară, dar neînțeles în interior; cei de afară aveau acces la surse curate de informare pe când la noi, informațiile erau mascate de adevărate încețoșări din cauya campaniilor abjecte mediatice.

Dacă ne amintim de suspendarea Președintelui, deși lucrurile erau clare, și puteau fi arătate cum sunt în realitate publicând două rânduri din Constituție se prefera să se aducă în studiouri tot felul de lătrăi, care mai de care mai interesați.

Legat de suspendare, Constituția spune că:

Suspendarea din funcţie

ARTICOLUL 95
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

Singura chestie de care se ținea cont era cea de la aliniatul 2 .. numărul celor care propuneau…

Se uita pur și simplu de primul aliniat unde motivele suspendării … asta se putea întâmpla doar „În cazul săvârșirii de fapte grave prin care se încălcau prevederile Constituţiei.

Parlamentari de teapa sinistrului Ghişe sau a altor paranoici care, dacă treceau printr-un examen psihiatric nu ajungeau nici să pupe permisul de conducere, darmite să fie parlamentari care să legifereze… Între noi fie vorba, Crin Antonescu nici nu are un permis de conducere.

S-a ajuns să i se impute, de exemplu preşedintelui că nu a respectat rezultatul alegerilor în ceea ce priveşte desemnarea Premierului… cică nu a desemnat reprezentantul partidului care a câştigat …

Aici discuţia mergea fie spre suma partidelor care formau USL, fie spre parlamentarii PSD

Păi ia să vedem…

Investitura

ARTICOLUL 103
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

E vorba deci de UN PARTID  şi nu o ALIANŢĂ … 

E vorba DOAR  de CONSULTARE CHIAR DACĂ E VORBA DE O MAJORITATE ABSOLUTĂ. 

PSD nu avea peste 50% ci deţinea doar o majoritate relativă … dacă nu mă înşel sub 40% … Deci? KKIA încălcare? Nu era …

Culmea e că, toţi politicianii USL şi escrocii mercenaroizi ai lui Dan Voiculescu o ţineau sus şi tareştiind că poporul în general de destul de imbecil ca să deschidă Constituţia preferând să se uite la răgetele istericilor de la Antena 3 fie că vorbim de vaca nebună, Dana Grecu, fie că vorbim de ineptul Mihai Gâdea ori de măscăriciul fiu al lui tanti Mareana, profa de română, Mircea Badea

Era cam ca pe etichete… se afirma că produsul aşa şi aşa, detaliile erau scrise cu caractere de 8 sau mai puţin ilizibile dacă nu aveai lupă…

Deci mercenarii din media creau cadrul, venea apoi Parlamentul, mai precis parlamentarii care nici nu era sigur că ştiau ce votează dar care ştiau cu siguranţă  că asta era singura lor şansă de a rămâne în libertate după cele pe care le-au comis şi votau.. „Da, să se suspende…”…

Am văzut un reportaj cu camera ascunsă… Când ieşeau din sală, cineva întreba ce au votat… nu erau foarte siguri … unii vorbeau de suspendare, alţii, direct de demitere. La întrebarea despre cum motivau votul, fie erau uimiţi .. adică de ce trebuiau motive? Ei reprezentau poporul aşa că votau ce vrea muşchiul lor …

Cam aceeaşi atitudine s-a văzut şi la votul de a lăsa justiţia să ancheteze sau nu pe cineva şi să spună dacă e vinovat… ei dădeau verdictul .. E sau NU E … în fine.

 Președintele Comisiei de la Geneva, Gianni Buquicchio, a declarat pentru MEDIAFAX   suspendarea preşedintelui ar trebui să se facă de către o instanţă juridică. E adevărat, respectiva comisie ar proveni din Justiţia Română .. or ştim noi cum e cu justiţia…

Parlamentul, prin definiţie nu are responsabilitatea reală, şi capacitatea intelectuală, ca să se exprime … majoritatea din parlamentari nu au nici pregătirea juridică … asta ca să nu vorbim de independenţa politică.

În România se vorbeşte de imunitatea pentru declaraţiile făcute de politicieni.. la noi această imunitate e TOTALĂ … parlamentarii nu răspund niciodată pentru nimic.

Sunt convins că dacă, mâine Parlamentul va vota să fie daţi afară din sală cei din Opoziţie că nu sunt destule scaune, ar părea normal…

Revenind la domnul Buquicchio, „Dacă se doreşte o procedură de suspendare a preşedintelui – a spus preşedintele Comisiei de la Veneţia –  ceea ce nu este neapărat necesar, în multe ţări nu există, trebuie evitată în mod clar o confuzie între responsabilitatea legală şi politică a preşedintelui. Doar responsabilitatea legală, nu cea politică – aceasta este către alegători – ar trebui să fie baza pentru o suspendare”,

Totodată, acesta a punctat faptul că decizia nu trebuie să aparţină Parlamentului, ci unei instanţe. „Desigur – a precizat Buquicchio-  iniţiativa ar trebui să fie în mâinile Parlamentului, dar decizia ar trebui să fie a unei instanţe, nu a Parlamentului, pentru că, repet, este vorba de o responsabilitate legală, nu una politică”. De asemenea, domnul Buquicchi susţine  că trebuie clarificate rolul preşedintelui şi al premierului în ceea ce priveşte politica externă şi, în special, participarea la Consiliul European. „Aceste lucruri trebuie stabilite foarte clar în Constituţie. Acum nu e clar şi, de aceea, există astfel de probleme”.

Sunt necesare îmbunătăţiri şi în ceea ce priveşte independenţa justiţiei, există şi ramuri în justiţie unde lucrurile merg tocmai bine. „Există aprecieri bune la adresa unor ramuri ale justiţiei, tinerii judecători au dovedit că acţionează independent, iar DNA este foarte apreciată în Europa”, a mai declarat preşedintele Comisiei de la Veneţia.

De ce atăta grabă cu suspendarea lui Băsescu? Uite de aia …

4 iulie 2012 2 comentarii

Unii se întreabă de ce brusc a devenit atât de arzătoare dorința USL de a-l suspenda pe Băsescu…

Expilcația: S-a plictisit Bombonel la bulău și trebuie grațiat

Film serial: LOVITURA DE STAT A POLITICIENILOR CORUPȚI – Episod: ”Suspendarea lui Băse”-partea I (Comendie interzisă minorilor)

4 iulie 2012 Un comentariu

Motto: Suspendarea Președintelui în viziunea USL nu e altceva decât încă un pas spre evitarea suprapopulării pușcăriilor cu politicieni corupți.

Dacă se mai îndoia cineva că USL încalcă flagrant legea fundamentală a României, Constituția, a avut astăzi ocazia să vada asta mai clar decât oricând.

Lovitura de stat la care suntem martori, e adevărat, nu una cu arme de foc ci cu arme mult mai perverse, și anume acelea de a interpreta după bunul plac Constituția, legile și regulamentele e în plină desfășurare.

Ieri au fost uzurpate ilegal funcțiile de Președinte al Senatului . Cine se îndoiește de termenul ”ilegal” să își amintească de demiterea lui Mircea Geoană.

S-a spus atunci că trebuia ca, pentru a putea fi demis un președinte al unei camere parlamentare, să fi comis ÎNCĂLCĂRI GRAVE  ale Constituției, a legilor și/sau a regulamentelor de funcționare. Nu s-au găsit decât încălcări considerate naîndestulătoare pentru folosirea termenului ”grave”.

La Vasile Blaga nu există așa ceva, iar la Roberta Anastase se fâlfâie acea numărătoare a voturilor de la Legea pensiilor. Pe bună dreptate, justiția a considerat că nu poate fi vorba de așa ceva.

Explicația e simplă, numărătoarewa nu o face președintele de ședință personal, lui revenindu-i doat centralizarea numărătorii, asta una, a doua, preocesul verbal, pentru a fi validat trebuie semnat de cei doi secretari de ședință  (sau cum se numesc). Unul din ei, deputatul Voicu de la PNL este unul din cei care au semnat. El nu a spus nicic pâbă după ce au trecut trei zile când a fost invitat la o emisiune a Antenei 3. Dacă nu era în regulă, el trebuia să nu semneze.

Revenind la suaspendarea lui Geoană s-a găsit cealaltă variantă, și anume a pentru a fi demis un președinte de Cameră e nevoie de o cerere din partea PSD.

S-a spus că locul de la Senat era al PSD.

 Fals.

Locul e al partidului care a câștigat ultimele alegeri din camera respectivă, iar acestea au fost câștigate de candidatul propus de PDL, Vasile Blaga după demiterea la cererea PSD a lui Mircea Geoană.

La Roberta Anastase nu există această discuție deoarece ea a fost tot timpul în această funcție.

Concluzia ar fi ca demiterile lor să fi fost cerute de PDL. Nu există așa ceva.

Ar mai fi o variantă, să fi decedat. Sincer, am oarece îndoieli că s-ar fi întâmplat asta…

În fine… ajungem la ziua de azi când, la tot abuziv, USL lovește iar Statul de Drept încercând demiterea Președintelui României ales prin vot direct, legal, uninominal în două tururi de scrutin.

(Actul numit ” SOLICITARE privind SUSPENDAREA DIN FUNCȚIE a PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, Traian BĂSESCU poate fi văzut integral la finalul articolului.)

Înainte de a comenta puțin, vreau doar să spun că un astfel de act poate fi considerat normal și legal doar într-o sinviră variantă, dacă trăim în Țara Proștilor, pentru că doaer proștii nu pot vedea sfoara groasă și albă cu care e cusut.

Pentru încept, să mergem la Constituție deoarece nici o organizație, nici un organism al statului și nici o persoană nu pot încălca litera acesteia. Ce nu se încadrează în ce spune Constituția este ilegal.

Cine dorește, poate vedea Constituția României în vigoare la această adresă URL: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339

La TITLUL III, CAPITOLUL II ”Autorităţile publice – Preşedintele României”

vedem

Art.80 ”Rolul Preşedintelui”

(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate

Art: 86 ”Consultarea  Guvernului”

Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

Art.87 ”Participarea la şedinţele Guvernului”

(1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.

(2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

Art.88 ” Mesaje”

Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.

Asta ca să vedem care e rolul președintelui în ceea ce privește reprezentarea pe plan internațional și modul în care Președintele poate interacționa cu Guvernul și Parlamentul și cum poate sau nu să transmită mesaje publice.

Dacă vorbim de suspendarea Președintelui, Constituția spune la

Art.95 ”Suspendarea din funcție”

(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

Deci, în rezumat, Președintele poate fi suspendat din funcție în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei”

Atenție, prin fapte grave, se înțeleg fapte cu adevărat grave și nu orice a visat amețitul ăla de antonescu în orele lui de somn sau mahmurală ori în orele în care Ponta se visează călare pe mârțoagă călcând în picioare lumea…

Dacă cineva citește aici și găsește astfel de fapte, și mai are și exemple și argumente, îl rog să îmi spună și mie.

Eu văd în acest act doau o sumă de abureli pentru proști mentie să motiveze ceva hotărât încă din momentul alegerii Preșerdintelui…

Situația mi se pare similară cu ducerea unuia în fața plutonului de execuție, lăsarea li acolo în vederea căutării vinei, pentru ca, negăsindu-se vreo vină suficientă să se inventeze una de genul: ”Condamnatul și-a permis să treacă strada descheiat la nasturii de la sacou. Nu contează că avea pe el doar un tricou, sacou încheiat la toți nasturii, nu avea.”

Iată, pentru amuzament, acea solicitare privind suspendarea (demult nu am văzut umor mai consistent, chiar dacă e un umor sinistru):

Stimate Domnule Preşedinte al Senatului,

Crin Antonescu,  

Stimată Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Valeriu Zgonea,      

Subsemnaţii, deputaţi şi senatori menţionaţi în Anexă, în baza prevederilor art. 95 din Constituţie formulează următoarea   SOLICITARE privind SUSPENDAREA DIN FUNCȚIE a PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, Traian BĂSESCU  

Preambul

  Începând cu 6 decembrie 2009, democraţia şi statul de drept au cunoscut un puternic proces de erodare, de substituire a instituţiilor statului de drept prevăzute de Constituţia României, ajungându-se ca voinţa şi acţiunea politică să fie concentrate în mod discreţionar şi neconstituţional în mâna unui singur om – Preşedintele ţării. Acest om a ajuns să dicteze puterii executive, puterii legislative şi celei judecătoreşti, ceea ce reprezintă un grav derapaj de la principiile fundamentale ale Constituţiei României. În aceste condiţii, instituţiile statului democratic, aşa cum sunt ele definite în Constituţia României, în baza principiului separaţiei puterilor în stat, au fost puse în imposibilitatea practică de a mai funcţiona. Majoritatea deciziilor politice majore din ultimii 3 ani au fost luate în afara cadrului de funcţionare democratică a statului şi împotriva voinţei poporului. Se poate spune că spiritul Constituţiei şi principiile statului de drept au fost încălcate odată cu formarea Guvernului condus de Emil Boc. Acesta a fost învestit pe baza voturilor date de parlamentari aduşi de partea puterii prin practici legate de corupţia politică. De asemenea încălcarea spiritului Constituţiei a continuat cu fiecare dintre legile cu impact major asupra societăţii româneşti, trecute prin Legislativ prin procedura angajării răspunderii Guvernului cu consecinţe catastrofale pentru societatea românească. Consecinţele acestor acte politice au fost nu doar deteriorarea funcţionării instituţiilor democrate ale statului, până la punerea sub semnul întrebării a existenţei statului de drept, dar şi deteriorarea gravă a nivelului de trai al populaţiei, extinderea sărăciei, falimentul a sute de mii de societăţi comerciale, erodarea gravă a capitalului românesc şi disoluţia clasei de mijloc. În fapt, statul român a încetat să-şi îndeplinească o parte dintre funcţiile sale fundamentale precum asigurarea asistenţei medicale, a învăţământului, a ordinii publice, asigurarea unui nivel minim de trai pentru categoriile sociale defavorizate. Majoritatea legilor promovate de Executiv prin procedura de angajare a răspunderii în faţa Parlamentului au fost greşit concepute şi aplicate. Guvernul Boc fiind nevoit să-şi angajeze răspunderea de mai multe ori pentru legi care reglementează acelaşi domeniu tocmai pentru că actele normative adoptate iniţial de PDL se dovedeau eronate (de exemplu, în materia salarizării bugetarilor au fost angajări de răspundere în decembrie 2009, iunie 2010, decembrie 2010). De la Palatul Cotroceni Preşedintele a dictat atât forma cât şi modalitatea de adoptare a legii, menite să ducă la evitarea procesului democratic, de dezbatere legislativă în Parlament. Din acest haos legislativ declanşat de regimul patronat de președintele Băsescu au izvorât circumstanteţe care au permis declanșarea a nenumărate litigii în justiţie în materia salarizării bugetarilor, litigii pierdute, în general de statul român. Analiza evenimentelor politice din ultimii 3 ani arată că cel care a generat, conceput şi întreţinut procesul de alterare a statului democratic a fost Preşedintele Traian Băsescu.      În ciuda faptului că în Constituţie se prevede că Preşedintele are rolul de mediator între puterile Statului în vederea asigurării unei bune funcţionări a autorităţilor publice, Traian Băsescu, în numele ideologiei politice a „preşedintelui jucător” şi-a asumat în mod direct conducerea instituţiilor statului, fiind direct responsabil de majoritatea deciziilor care au dus la prăbuşirea funcţionării instituţiilor statului român, la adâncirea crizei economice, la impasul actual al statului de drept şi la punerea în pericol a însăşi principiilor fundamentale de funcţionare ale statului democratic. Acţiunile preşedintelui au venit să încalce principiul separaţie puterilor în stat, având o atitudine de sfidare şi denigrare a instituţiilor statului, prin excesul de autoritate manifestat public. Acţiunile făţişe ale Preşedintelui Traian Băsescu, care şi-a asumat în mod deschis, neechivoc rolul de Prim-ministru și de Președinte de facto al Partidului Democrat-Liberal şi care a încercat să domine şi să subordoneze Legislativul şi puterea judecătorească, ridică grave probleme de ordin politic şi juridic. Nu există o altă cale prin care Preşedintele să răspundă pentru acţiunile sale decât referendumul popular în condiţiile art. 95 din Constituţie: Art. 95
”(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. (2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui. (3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.” Potrivit Constituţiei României, Guvernul, aflat sub controlul Parlamentului – organul reprezentativ suprem al poporului român – asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice (art. 102). Guvernul este supus controlului parlamentar prin instrumente democratice precum moţiunile, întrebările, interpelările, comisiile de anchetă, dezbaterile parlamentare. În schimb, Constituţia îi dă Preşedintelui un rol important, preşedintele neputând fi demis decât prin vot popular direct pentru că el nu are un rol Executiv direct. Acesta este motivul pentru care substituirea Preşedintelui în rolul Prim-ministrului și în atribuțiile Guvernului trebuie privită ca fiind o încălcare gravă a Constituţiei, pentru că preşedintele, spre deosebire de Primul-ministru, nu răspunde pentru faptele sale în faţa Parlamentului, decât prin procedura suspendării/demiterii, cu alte cuvinte scapă controlului obișnuit, reciproc, democratic, al puterilor în stat. Din acest motiv, documentul de faţă va insista în mod deosebit asupra acestui tip de încălcare a Constituţiei de către Traian Băsescu.   În condiţiile în care acţiunile Preşedintelui României sunt extrem de grave şi de natură să pună în pericol funcţionarea instituţiilor statului, noi, semnatarii acestui document, senatori şi deputaţi, considerăm că se impune convocarea cât mai rapidă a unui referendum popular prin care românii să aibă posibilitatea de a spune în mod direct, prin vot, dacă sunt de acord cu acţiunile lui Traian Băsescu şi cu politicile iniţiate şi impuse de acesta, prin încălcarea prevederilor constituţionale cu privire la rolul instituţiilor în statul democratic. Referendumul popular este necesar pentru că există o listă importantă de încălcări ale Constituţiei. În acelaşi timp, el trebuie să fie privit şi în raport cu consecinţele extrem de grave ale acestor încălcări de către Preşedintele României. Întregul dezastru economic şi administrativ generat de Guvernul Emil Boc poate fi atribuit, în fapt, acţiunilor lui Traian Băsescu aflate în afara cadrului constituţional. Acest fapt este cu atât mai important cu cât abaterile regulate de la litera şi spiritul Constituţiei, săvârşite în exerciţiul mandatului, care prin conţinutul şi consecinţele lor pot fi calificate drept încălcări grave ale legii fundamentale, dau motive suficiente pentru a ne convinge de necesitatea suspendării din funcţie a Preşedintelui României, Traian Băsescu, în sensul prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituţia României.     Motive:

  1. I.                          Preşedintele a uzurpat rolul Prim-ministrului și s-a sustituit în atribuțiile constituționale ale Guvernului.

  Prin comportamentul său politic, Preşedintele promovează o stare continuă de încălcare a cadrului constituţional, s-a substituit rolului Guvernului în luarea deciziilor economice și sociale și a exercitat  atribuțiile specifice funcției de Prim-ministru, prin încălcarea gravă a Constituţiei. Acţiunile preşedintelui au generat măsuri economico-sociale, ce au vizat categoriile sociale vulnerabile, cum ar fi pensionarii şi copii. Traian Băsescu a contribuit la agravarea problemelor acestor categorii atunci când a susţinut cu încrâncenare tăierea sau impozitarea pensiilor sau atunci când a vrut să fie „mai dur” aşa cum chiar el însuşi aprecia în anunţul referitor la neplata alocaţiilor pentru copii. „În orice caz, în ultima vreme am observat că România nu mai are femei, are mămici. Toată ţara asta a devenit o ţară de mămicuţe şi bebeluşi. ” 8 dec. 2010 Transformarea Preşedintelui într-un Prim-ministru a fost asumată în mod deschis de Traian Băsescu. Astfel, deşi multe dintre actele publice au purtat semnătura lui Emil Boc sau a reprezentanţilor altor instituţii, ele sunt rezultatul voinței personale a lui Traian Băsescu: „Iar în ceea ce priveşte principalele axe pe care Guvernul şi delegaţia Fondului vor discuta în continuare vi le pot prezenta şi mi le asum şi eu ca soluţii, alături de Guvern. În primul rând este vorba de reducerea fondului de salarii pentru tot aparatul bugetar din România, cu 25%, iar până la sfârşitul anului, şefii de instituţii au obligaţia să-şi facă selecţia, să-i aleagă pe cei mai buni şi nu clientela politică, în aşa fel încât în anul 2011, menţinându-se anvelopa salarială şi în speranţa creşterii economiei, salariile să poată reveni la cele pe care le au acum. Această măsură trebuie luată de la 1 iunie. De asemenea, în ceea ce priveşte pensiile, Guvernul îşi va menţine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii, dar pentru a acoperi pensiile la nivelul actual – şi numeric, şi nivel de plată – ar mai trebui încă circa 500 de milioane de euro, care nu există, aceşti bani nu există. Ca atare, este previzibilă o reducere a pensiilor cu 15%.” 6 mai 2010 „Soluţia pe care eu şi Guvernul am propus-o românilor este o soluţie care reflectă ceea ce poate România acum şi o alternativă la creşterea rapidă a gradului de îndatorare a ţării.” 11 mai 2010 „Ştiu foarte bine că nici eu, nici Guvernul, nici majoritatea parlamentară nu am luat aceste măsuri cu plăcere, dimpotrivă, le-am luat cu gândul la cei care sunt afectaţi de măsurile de reducere a veniturilor.” 6 feb 2011 „De aceea, am stabilit împreună cu guvernatorul, cu primul-ministru, cu ministrul de finanţe că această sumă, dacă este ţinută la dispoziţia României pentru o situaţie de criză neprevăzută, este acoperitoare pentru a evita un derapaj generat de ce s-ar întâmpla în alte ţări, în Uniunea Europeană sau în regiune.” 6 feb 2011 „Legea trebuie adoptată acum, pentru că prima generaţie care intră pe noua legislaţie în şcoală trebuie să aibă cărţi adaptate la noul sistem de educaţie, spaţii adaptate, dascăli pregătiţi, reorientaţi. Ori, opţiunea mea şi opţiunea exprimată şi de Alianţă a fost că această lege trebuie să treacă înainte de sfârşitul acestui an.” 14 dec 2010 „Că diagnosticul Comisiei Prezidenţiale corespunde cu evaluările pe care le avem, făcute de organisme ONU, asta arată că opţiunea mea de a schimba legea educaţiei a fost o opţiune corectă.” 14 dec  2010 „Opţiunea mea este pentru un acord de precauţie. Acel “precautionary agreement” cu Fondul, cu Uniunea Europeană şi cu Banca Mondială, dar, care de data aceasta să nu mai aibă ca obiectiv centura de siguranţă.” 14 dec 2010 Aşa cum se poate observa, sunt nenumărate situaţiile în care Preşedintele a acționat în calitate de Prim-ministru, asumându-şi măsuri precum elaborarea unei noi legi a educaţiei sau reducerea salariilor şi a pensiilor. Alteori, Preşedintele a dat ordine precise Guvernului Boc (trebuie să nu se mai plătească arieratele la medicamente etc.). De fiecare dată „punctele de vedere” ale Preşedintelui au devenit literă de lege în România.             O altă situaţie apare în momentul în care preşedintele a reunit grupuri ad-hoc pentru discutarea unor probleme care, potrivit Constituției, sunt în competența unor structuri guvernamentale, aşa cum a fost cazul în ianuarie 2011, în legătură cu pensiile militarilor. Atunci a avut loc o reuniune a unui grup de lucru al preşedintelui care a decis în mod direct ce trebuie să facă Guvernul pentru a ieşi dintr-un anumit blocaj administrativ (să dea o ordonanţă, o hotărâre de Guvern etc).             Cea mai gravă însă a fost situaţia generată de anunţul preşedintelui din mai 2010 referitoare la reducerea salariilor şi a pensiilor. În acel caz nu numai că Preşedintele s-a substituit Executivului, dar măsurile anunţate de acesta s-au dovedit a fi neconstituţionale, cel puţin în ceea ce priveşte reducerea pensiilor. Astfel, cel puţin în cazul concret enunţat, preşedintele a acţionat în mod direct, a cerut Guvernului să implementeze anumite măsuri, Emil Boc a ascultat, dar măsurile s-au dovedit a fi neconstituţionale. Este evident că ne-am aflat în faţa unei situaţii de o gravitate deosebită, iar preşedintele nu se poate sustrage de la răspunderea sa directă: a ordonat Guvernului să acționeze în afara cadrului constituţional. Mai mult, măsurile impuse de preşedinte au avut consecinţe economice şi sociale extermem de grave: aruncarea în sărăcie a numeroşi cetăţeni români.  

  1. II.                   Președintele a încălcat în mod repetat drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Constituţie.

Prin declaraţiile susţinute în spaţiul public care contravin cu rolul şi conduita unui preşedinte Traian Băsescu a încălcat, în mod voit, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor  prevăzute în Constituţie la Art. 23 pct. 3: „Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.” Cu toate acestea preşedintele României a anunţat pe toate canalele media că în 2012 statul nu va creşte salariile la nivelul de dinaintea reducerii cu 25% a acestora, cu toate că judecătorii Curţii Constituţionale au stabilit că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul salariilor trebuie să revină la nivelul anterior adoptării acestor măsuri de diminuare. Atât faptul că a anunţat măsurile de austeritate în 2010 cât faptul că acestea se vor perpetua şi pe parcursul anului 2012, reprezintă un gest imens de iresponsabilitate şi o depăşire făţişă a rolului şi atribuţiilor sale prevăzute de Constituţie. Mai mult, Traian Băsescu a susţinut în data de 19 septembrie 2011 faptul că  4,2 milioane de salariaţi nu pot susţine 4,9 milioane de pensionari. „4,2 milioane de salariaţi nu pot susţine pensiile a 4,9 milioane de pensionari”, a spus preşedintele, la ceremonia depunerii jurământului de către noul ministru al Muncii, Sulfina Barbu. Astfel, se dovedeşte din nou că Presedintele este un factor potentator al unui conflict social intre forta de munca activa si pensionari. Pensionarii sunt cei care au contribuit si care acum trebuie sa beneficieze de sistemul public de pensii, Dreptul la pensie si la cuantumul acesteia este garantat de Constitutia Romaniei, care prevede, in mod expres, la art.47 alin.(2) dreptul la pensie, ca drept fundamental: „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.” Curtea Constitutionala a constatat in iunie 2010, cand a fost sesizata cu privire la neconstitutionalitatea „tentativei” de diminuare cu 15% a pensiilor, ca dreptul la pensie este un drept preconstituit inca din perioada activa a vietii individului, astfel ca Presedintele, in loc sa creeze un fals vinovat al situatiei dezastruase prin care trece Romania, in persoana pensionarului care a muncit si care si-a castigat in mod cinstit dreptul de a beneficia de o pensie, oricum foarte mica, ar fi trebuit sa medieze intre stat si societate asa cum este prevazut in Constitutie la art. 80 al.2. Presedintele ar fi trebuit sa recomande gasirea unor solutii pentru crearea de noi locuri de munca in loc sa se lamenteze de numarul pensionarilor in plata. Este de notorietate ca Presedintele desconsidera aceasta clasa sociala „asistata social”, dupa cum o considera domnia sa. „Sprijinul” Presedintelui pentru pensionari si pentru salariati deopotriva, s-a evidentiat in 2010 cand a sustinut taierea pensiilor si a salariilor. Comportamentul Presedintelui este unul neconstitutional, incalcand prevederile art. 80 al.2 din Constitutie „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.” , intrucat el se erijeaza  intr-o autoritate care emite judecati de valoare contrare prerogativelor constitutionale de mediere intre stat si societate. Presedintele nu trebuie sa astepte ivirea unui conflict pentru medierea lui, ci trebuie sa previna asemenea situatii. Insultele repetate la adresa comunităţii rome În anul 2007 Traian Băsescu a fost sancţionat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru declaraţiile sale referitoare la comunitatea romă. Ceea ce este extrem de grav este însă recidiva, în 18 oct. 2011, Preşedintele Traian Băsescu primind alte două avertismente din partea CNCD, dintre care unul pentru declaraţiile sale jignitoare la adresa oamenilor cu dizabilităţi iar alta pentru noi delcaraţii ofensatoare la adresa comunităţii rome. Astfel, recidiva demonstrează că atitudinea lui Traian Băsescu este uneori guvernată de  rasism şi xenofobie, incompatabile cu calitatea de președinte a unui stat membru a UE şi cu Constituţia României. De altfel, gravitatea în sine a faptei este constatată chiar de decizia luată de CNCD, organismul de specialitate al statului român.  Îndemnul adresat medicilor de a părăsi ţara în ciuda realităţilor naţionale care confirmă un deficit de cadre medicale, aduce atingere dreptului la ocrotirea sănătăţii statuat de art. 34 din Constituţie. Promulgarea legii pensiilor, adoptată prin fraudă de către Camera Deputaților Referitor la actele şi faptele neconstituţionale ale preşedintelui, unul de deosebită gravitate îl constituie promulgarea Legii pensiilor trecută prin fraudă în Plenul Camerei Deputaţilor. Faptul că semnătura preşedintelui se află pe un act recunoscut ca fiind rezultatul unui furt grosolan de voturi care va intra în istoria neagră a parlamentarismului românesc, reprezintă o încălcare gravă a atribuției constituționale referitoare la promulgarea legilor (art. 77 din Constituție). Încercările de intimidare a presei, prin includerea acesteia printre vulnerabilitățile ce afectează securitatea națională Evident deranjat de criticile presei la adresa sa și a apropiaților săi, Președintele s-a folosit de calitatea sa de șef al Consiliului Suprem de Apărare al Țării și a inclus presa printre vulnerabilitățile ce amenință securitatea națională, care au fost identificate în Strategia Națională de Apărare a Țării, urmând ca instituțiile statului să fie obligate, în urma adoptării acestui document, să acționeze împotriva organismelor de presă și pentru limitarea libertății de exprimare, .  

III. Președintele a  încălcat în mod repetat principiul separaţiei puterilor în stat şi independenţa justiţiei. 

Preşedintele Traian Băsescu a demonstrat prin acţiunile sale concrete desfăşurate pe parcursul celor 3 ani de exercitare a mandatului că are o viziune arbitrară, total contrară principiului separaţiei şi echilibrului  puterilor în stat. Contrar rolului de mediator între puterile statului conferit de Constituţie, Traian Băsescu a provocat crize în raporturile dintre preşedinţie şi principalele autorităţi publice, încălcându-le şi nesocotindu-le competenţele, denigrându-le activitatea şi ştirbindu-le credibilitatea. Modul direct în care a cerut Guvernului sa legifereze practic fără Parlament, subminează democraţia, prin nesocotirea rolului legislativului, forul democratic de dezbatere constituit prin voinţa poporului,  prin încurajarea procedurii de angajarea răspunderii de către Guvern, procedură care trebuie să fie excepţie şi nu regulă. Atacurile fără precedent la adresa Justiţiei, prin care i-a periclitat independenţa, instigând totodată la nerespectarea legii, se înscriu nu doar într-o zonă de neconstituţionalitate, ci intră în sfera penalului. Argumentul aberant al preşedintelui atunci când vorbeşte de neaplicarea unei hotărâri judecătoreşti în lipsa indicării sursei de finanţare pune în discuţie caracterul obligatoriu al unei hotărâri judecătoreşti, negând totodată rolul de putere în stat a justiției, aşa cum este prevăzut de art. 21 şi art.16 din Constituţie.  În concepţia sa – Justiţia  a făcut mai mult rău României decât politicienii sau românii care cerşesc prin Roma sau Paris. Asistăm aşadar la un atac fără precedent la adresa Justiţiei și la adresa magistraţilor, din motive electorale înguste, pentru a ascunde incapacitatea Guvernului pe care l-a numit în funcție la acea dată (Guvernul Boc) de a rezolva problemele concrete ale țării, cum ar fi aderarea României la spațiul Schengen.  Atacurile presedintelui au vizat si Camera Superioara a Parlamentului, Senatul Romaniei. Traian Basescu atacă in mod direct puterea legislativă, reprezentata de Senatul Romaniei. Încălcând flagrant acelaşi principiu al separaţiei şi echilibrului  puterilor în stat, preşedintele Traian Băsescu a declarat, la TVR, la momentul respectiv, că reforma sănătăţii, legea asistenţei sociale şi legislaţia legată de justiţie trebuie adoptate prin asumarea răspunderii de către Guvern, afirmând că Senatul s-a „compromis de la preşedinte până la ultimul senator” amânând discuţiile pe aceste subiecte:  „Am discutat cu premierul Boc să le lăsăm prin Parlament, deşi erau obligaţii asumate de statul român acum nu mai am ce să fac decât să concluzionez că nu ne putem pune nădejde în dorinţa Parlamentului de a moderniza, de a continua procesele de reformă. Şi atunci reforma sănătăţii, legislaţia legată de justiţie, de asistenţă socială trebuie asumată de Guvern prin asumarea răspunderii”. „Senatul în ansamblul lui, cu tot cu preşedinte s-a compromis. Să refuzi să adopţi legea cu privire la crearea mecanismului de promovare şi selectare a judecătorilor pentru Înalta Curte este descalificant pentru Senat. Nu se punea problema decât a găsirii unui sistem care să scoată cumetriile în procesul de promovare la Înalta Curte, ori Senatul s-a descalificat”. Declaraţiile lui Traian Băsescu referitoare la situaţia din Senat sunt cu atât mai grave cu cât el nu numai că a dat instrucţiuni Legislativului cu privire la actele ce trebuie adoptate, dar chiar şi cu privire la forma în care acestea trebuiau să arate, atitudine incompatibilă cu Constituţia şi cu principiile democratice. Încercarea sa de a determina Senatul să adopte aceste acte normative în forma dorită de el reprezintă o tentativă gravă de golire de conţinut a puterii legislative, aşa cum este ea prevăzută în Constituţie. Încălcarea gravă și repetată a independenţei justiţiei Intervenţiile abuzive asupra justiţiei, încercările de intimidare a magistraţilor, promovarea unei iniţiative legislative de natură să instituie controlul politic asupra carierei magistraţilor, declaraţiile repetate prin care Preşedintele arăta că este la curent cu acte făcute de procurori în cadrul dosarelor de urmărire penală, asediul politic asupra Consiliului Superior al Magistraturii, arată cu toatele declinul statului de drept în România. De la inceputul celui de al doilea mandat al sau, Presedintele Traian Basescu a manifestat o ingerinta continua in activitatea si autoritatea judecatoreasca, de natura să aduca atingere in mod direct independentei justitiei si principiul separatiei puterilor in stat. Încălcarea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, reprezintă deasemenea o obisnuinţa pentru Traian Basescu. Conform Constitutiei, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. Substituirea rolului CSM reprezinta o abatere grava de la norma constitutionala dar Traian Băsescu a mers deseori pe acest drum:   „Nu putem sa nu dam toata atentia raportului MCV si desi nu acceptam adaugarea de conditii, nu putem sa nu recunoastem deficientele pe care justitia romaneasca inca le are. Ma refer la procedurile lungi de judecata, la procedurile de tergiversare a dosarelor la Inalta Curte, (dosare tinute 2-3 ani si amanate si abia dupa doi ani retrimise la procurori pentru a fi reanalizate)”. „Judecatorii isi autoincarca activitatea, pentru ca nu judeca, amana(…) Sigur ca ajungi la 100 si ceva de dosare, cand practica este sa amani si sa nu judeci. Va rog, inspectia de la CSM, as fi curios sa am un astfel de punct de vedere: Din 100 de dosare cu care intra un judecator, cate sunt amanate de 15 ori, de multe ori batjocorindu-se procedura?” „Eu inteleg ca procedura este sfanta pentru ca ea are misiunea de a garanta drepturile procesuale ale partilor, mai ales intr-un proces penal(…) Dar, profitandu-se de garantarea drepturilor, se amana procese la cererea avocatilor pentru o nimica toata. Daca e stramba citatia sau daca semnatura unui procuror e in alta rubrica, nu trimite dosarul inapoi, ca nu asta a afectat drepturile procesuale ale invinuitului”, a explicat presedintele. 10 iunie 2011 Deşi conform Constitutiei Romaniei, Art 134 (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot., Preşedintele a încercat adeseori să interfereze cu activitatea CSM sau să pune presiune pe această instituţie. De altfel, Uniunea Nationala a Judecătorilor din Romania (UNJR) a reacționat printr-un comunicat de presa, de natură să atragă atenția asupra efectelor negative pe care aceste derapaje repetate ale Presedintelui le pot avea asupra funcționării statului de drept. „Considerăm că este de datoria noastră, ca asociaţie profesională, să explicăm care este rolul judecătorului în societate, la fel cum este de datoria Preşedinţiei să se informeze în mod corect şi complet înainte de a face afirmaţii extrem de grave, de natură a afecta încrederea cetăţenilor în sistemul de justiţie şi prin care judecătorii sunt îndemnaţi să încalce valori fundamentale ale sistemului judiciar”. Extrem de grave şi cu rol vădit de intimidare apar a fi declaraţiile din 3 nov. 2011 referitoare la judecători: „Ştiţi că există obiceiul celor care pierd licitaţii să se ducă în instanţă şi, de pe locul şase, doamna sau domnul judecător îl scoate câştigător. Vreau să ştiţi reacţiile Comisiei Europene în ultima vreme: <Nu puneţi în aplicare aceste hotărâri! Noi nu vă mai finanţăm proiectele în care justiţia a stabilit cine este câştigătorul> Ieri s-a primit o scrisoare legată de o licitaţie pe un tronson de autostradă: <Dacă aşa v-a spus justiţia, finanţaţi cu bani de la buget, dar nu cu bani europeni>. Este a doua astfel de reacţie a Comisiei Europene în timp foarte scurt. Deci, şi justiţia trebuie să înţeleagă că nu se poate substitui la nesfârşit Executivului”. „Atenţie şi cu pusul directorilor generali, inspectorilor-şefi de poliţie. Aşteptăm ca în curând magistraţii să spună şi pe cine punem la SRI şi poate, mâine-poimâine, veţi stabili prin hotărâri judecătoreşti cine este preşedintele României. Atenţie la echilibrul puterilor în stat!. Oameni buni, nu puteţi fi de toate, şi legislativ, şi executiv, şi justiţie”. „Dacă acum am aplica hotărârile judecătoreşti de plată salarii, România ar intra într-un uriaş derapaj macroeconomic. Are justiţia responsabilitate pentru asta? Este o întrebare retorică. Cuvântul de ordine cred că este, pe de-o parte, echilibrul, pe de altă parte, credibilitatea. Legile, fie că sunt asumate de Executiv sau sunt trecute prin Parlament, după ce au primit şi girul Curţii Constituţionale, sunt legi şi pentru judecători şi trebuie să le aplice. Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi acum într-o situaţie extrem de dificilă. La Ministerul de Finanţe, ultimele cifre erau 9 miliarde de lei – obligaţii de plată din hotărârile judecătoreşti. Sigur vor mai veni, pentru că veselia-i mare. Alte procese întârzie câte zece ani, unde ştiu eu ce interese sunt, iar astea merg şnur. De unde scoate Guvernul 9 miliarde de lei ca să-şi arate respectul pentru hotărârile justiţiei?! Cine afectează bugetul de stat indică sursa. Corect ar fi ca magistraţii, când dau hotărâri”. 3 nov 2011 Declaraţiile acesteau au fost extrem de grave, iar cîteva fragmente din răspunsul magistraţilor pot fi relevante: „Într-un stat poliţienesc, în care se clădesc tot mai multe pârghii prin care justiţia să fie controlată, îngenunchiată, în care legile se fac de pe azi pe mâine şi se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care serviciile secrete îşi măresc bugetul, iar pentru justiţie nu se găseşte nici măcar mărunţiş, în care reformele există doar în vorbe şi prestaţii televizate, un preşedinte, într-un ton dictatorial, îşi poate permite să cheme la ordine judecătorii, să-i înfrunte ostil, ameninţător, să-i blameze şi să-i terfelească în piaţa publică din postura părintelui naţiunii căruia i se recunoaşte dreptul de a-şi stigmatiza, la stâlpul infamiei, oamenii legii. Aceasta este România. Statul de drept, preceptele democraţiei, independenţa justiţiei sunt persiflate în mod autoritar. Ce nu aminteşte preşedintele este că statul, la rândul lui, este supus legilor, normelor constituţionale. Că statul, prin reprezentanţii lui, nu poate încălca legea fără să fie sancţionat, că hotărârile judecătoreşti sunt pronunţate în baza legilor pe care se află şi semnătura preşedintelui, că nerespectarea actului de justiţie şi instigarea la nerespectarea actului de justiţie atrag repercusiuni tot prin lege stabilite şi ele se pot repercuta inclusiv asupra celor care le-au zămislit. Statul este unicul debitor care îşi permite, prin vădit abuz de putere, să stabilească el, deasupra legii fundamentale, condiţiile în care să-şi satisfacă creditorii, care nu sunt alţii decât cetăţenii ţării. Judecătorii României nu acceptă nici tonul, nici mesajul dictatorial al preşedintelui ţării, a cărui numire, printre altele, trece prin filtrul Curţii Constituţionale.” 4         nov 2011  

  1. IV.                Președintele a inițiat un proiect neconstituţional de revizuire a Constituţiei și a încălcat procedura de revizuire a Constituției prevăzută de legea fundamentală.

O altă acţiune a lui Traian Băsescu aflată în afara Constituţiei este decizia de a trimite Parlamentului un proiect de revizuire a Constituţiei declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională. El şi-a asumat astfel din nou rolul Guvernului, inversând rolurile prevăzute de Constituţie, care stabileşte că propunerea privind revizuirea legii fundamentale revine Guvernului: „Art.150 (1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.” În cazul de faţă proiectul de revizuire a fost trimis de către Preşedinte către Guvern care l-a restituit Preşedintelui. Curtea Constituţională a constatat elemente de neconstituţionalitate, dar Preşedintele a decis totuşi să trimită proiectul de revizuire către Parlament. „În ceea ce priveşte partea a doua a discuţiilor cu coaliţia majoritară. Am stabilit ca, în cel mai scurt timp, adică imediat după sosirea la Cotroceni a hotărârii Curţii Constituţionale, să înaintez Parlamentului, Camerei Deputaţilor proiectul de revizuire a Constituţiei, având ca principal obiectiv respectarea votului românilor la referendumul din noiembrie 2009. Este obiectivul la care m-am angajat şi pe care îl voi respecta.” 21 iunie 2011 Procedura pusă în practică de Președinte este, în mod evident o încălcare gravă a Constituţiei, atât în ceea ce privește demararea sa, de la Președinte, și nu de la Guvern, cât și nesocotirea deciziei Curții Constituționale privind conformitatea proiectului cu legea fundamentală, care este obligatorie.  

  1. V.                  Președintele a instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale și a făcut presiuni directe asupra judecătorilor Curții, făcându-le „vizite” înaintea unor decizii importante.

Preşedintele Traian Băsescu, a încălcat grav prevederile constituţionale, când a declarat public, în data de 16 noiembrie 2011, ca regimul personal instaurat de domnia sa nu intenționează să respecte deciziile Curţii Constituţionale. Anunţul public făcut de parlamentarii PNL si PSD că se vor adresa Curţii Constituţionale, reclamând decizia conform căreia Guvernul va îngheţa pensiile şi salariile bugetare pe parcursul anului 2012, a fost urmat de o vizită surpriză la Curtea Constituţională a Preşedintelui Traian Basescu, într-o evidentă încercare de a pune presiune pe judecătorii Curţii. La putin timp, într-o intervenţie radiofonică la postul public, Traian Băsescu declara cu vădita lipsă de respect faţă de autoritatea Curţii si faţă de Constituţie că nicio altă decizie a CCR nu va schimba radical hotărârea Coaliţiei de a menţine îngheţarea salariilor şi pensiilor, pe parcursul anului 2012. „Indiferent care este rezultatul la Curtea Constitutionala (al contestarii deciziei de inghetare a pensiilor si salariilor la stat in 2012 – n.red.), bani nu exista. Daca ar exista, s-ar plati. Putem trai imprumutand bani pentru Guvern – dar ar fi usor sa facem pe generosii, condamnand tara pentru anul viitor. Am mai trait experienta asta in 2007 si 2008”. 16 nov 2011 Astfel de fapte si declaratii, reprezinta, fara echivoc, sfidarea şi încălcarea gravă a prevederilor constituţionale care statueaza clar şi de necontestat supremaţia deciziilor Curţii Constituţionale: „Art 147. „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”. „Art 1. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.” Declaratiile Presedintelui denota inca un aspect de natura se determine gravitatea faptei de incalcare a Constitutiei. Rolul esential al Presedintelui Romaniei este acela de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a institutiilor statului. Ori prin declaratiile sale, acesta nu doar ca nu respecta prevederile constitutionale, dar indeamna public la nerespectarea acestora, fapt de o gravitate sporita. De altfel, acest ultim atac la adresa Curtii se incadreaza intr-o serie de declaratii ale domniei sale de natura sa duca in derizoriu Curtea Constitutionala acestea culminand cu afirmatia conform careia „CCR actioneaza ca o institutie penibila. Si acum regret enorm cresterea TVA ”. De asemenea, Presedintele l-a numit la Curtea Constituțională pe dl Petre Lăzăroiu, pentru un al doilea mandat, cu încălcarea prevederilor art. 142, alin. 2 din Constituție, care prevede că mandatul membrilor Curții nu poate fi reînnoit.  

  1. VI.                Președintele a încălcat sistematic principiul neapartenenței politice a persoanei care ocupă funcția prezidențială și a abandonat rolul constituțional de mediator în stat și în societate.

  Președintele a săvârșit acţiuni politice concrete care îl transformă în liderul de fapt al Partidului Democrat-Liberal.  Preşedintele Traian Băsescu i s-a substituit lui Emil Boc nu doar ca Prim-ministru, ci şi ca preşedinte al PDL. El a luat parte în mod frecvent la reuniunile acestui partid politic, la discutat cu reprezentanţii săi liniile directoare ale politicii economice, sociale etc. În aceste condiţii, nici nu poate fi vorba despre imparţialitatea şi neutralitatea cerute de la un adevărat Preşedinte (art. 84) care ar trebui să se reflecte în modul în care relaţionează cu toate forţele politice: Art.84 (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.” Atitudinea sa este una de flagrant partizanat politic prin participarea activă în viaţa internă PDL. Preşedintele a acţionat în numeroase situaţii în mod explicit şi direct ca lider al PDL. De exemplu, în ziua de 4 martie 2011, el a participat la Întâlnirea la vârf a Partidului Popular European (PPE), la Helsinki. Şeful formal al PDL, Emil Boc, nu a fost invitat. Mai mult, pentru deplasarea Preşedintelui în Finlanda s-au folosit resursele financiare şi materiale ale statului român, deşi reuniunea PPE era, în mod evident, una de partid. Acest aspect a fost recunoscut de purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, care a susţinut următoarele: “Deplasarea a fost plătită din banii alocaţi prin bugetul de stat Administraţiei Prezidenţiale întrucât a fost o deplasare în interes naţional, şi nu una în interes privat”. Această argumentaţie aminteşte de epoca Partidului stat anterioară anului 1989, când ideologia oficială a epocii prevedea faptul că interesele unui anumit partid politic sunt aceleaşi cu interesul naţional. De altfel, pe întreg parcursul mandatului, Traian Basescu a avut o atitudine de respingere a dialogului real cu partidele politice, cu exceptia propriului sa partid, PDL, pe care îl laudă, îl susţine şi îl conduce în mod autoritar. Traian Băsescu, actioneaza pe scena politică a ţării ca fiind preşedintele de facto al PDL, încălcând astfel flagrant prevederile art. 80 respectiv art. 84 din Constituţie: Art. 80
”(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”  Dl Băsescu a participat în mod constant la diferite reuniuni cu membrii acestui partid și a participat în mod activ la procesul decizional. Comportamentul său a fost în mod evident acela al unui şef de partid, nicidecum al unui preşedinte de ţară imparţial. Mai mult, Preşedintele a participat chiar şi la şcoala de vară a Organizaţiei de tineret a PDL. În fapt, în decursul ultimului mandat Traian Băsescu a avut cel puţin 20 de întâlniri cu lideri marcanţi ai PDL, în afara cadrului de consultări cu partidele parlamentare. Nicio astfel de întâlnire nu a avut loc cu vreunul din partidele aflate la acel moment în opoziţie. Atacurile repetate, jignirile si denigrarile aduse liderilor celorlalte culminand cu amenintarile recente la adresa președinților partidelor parlamentare, denota lipsa de neutralitate vadita a Presedintelui Romaniei şi reprezinta o sfidare vadita a prevederilor art 8, art 80 alin (2), art 82 alin (2) si art 84. alin (1) din Constitutie. Învrăjbirea diferitelor categorii sociale Ignorând cu cinism prevederile constituţionale cuprinse în art. 80 referitoare la rolul presedintelui, Traian Băsescu a făcut o practică din instigarea unor categorii sociale împotriva altora, încercând să dividă societatea pentru a putea să acumuleze cât mai multă putere politică. În acest sens preşedintele a făcut nenumărate declaraţii publice prin care încerca să determine ura tinerilor împotriva pensionarilor, a salariaţilor din sectorul privat faţă de cei de la stat, a pacienţilor împotriva medicilor, a părinţilor împotriva profesorilor etc. „Şi, ca să fiu plastic – este o imagine care îmi vine în minte acum: statul arată aşa, ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab şi subţirel. Şi asta e economia românească. Iar cheltuielile uriaşe ale statului s-au transferat pe cei trei milioane care lucrează în servicii şi în industria românească.” 6 mai 2010 „Şi vreau să mai fac o menţiune de ce nu suntem pregătiţi să dăm satisfacţie celor care nu şi-au făcut din cariera militară o carieră completă, dar au ştiut să întindă mâna la banii statului să ia câte un miliard de lei la trecerea în rezervă.” 23 ian 2011 Este evident faptul că acest gen de intervenţii publice, încalcă rolul Președintelui prevăzut de Constituție, acela de mediere între stat şi societate.  

  1. VII.              Președintele a încălcat în mod grav prevederile Constituției și principiul fundamental al democrației reprezentative, atunci când declară că nu va numi un Prim-ministru din partea USL, chiar dacă această formațiune politică va obține majoritatea absolută în Parlament.

Similar declaraţiilor referitoare nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale, Preşedintele a făcut şi declaraţii referitoare la faptul că nu va respecta viitoarele decizii ale electoratului: „Eu nu mă joc de-a Constituţia. Ea trebuie citită corect, iar (articolul – n.r.) 103 se referă la partide, nu la alianţe. Alianţele sunt variabile. (Opoziţia – n.r.) să citească articolul acesta, să înţeleagă bine ce s-a întâmplat la aceste alegeri (parţiale – n.r.) şi să decidă în consecinţă. Dacă în interiorul USL este un partid care are 51 la sută din membrii Parlamentului, nu voi mai chema pe nimeni altcineva (la negocieri – n.r.) decât pe acel partid” 22 august 2011  

CONCLUZII

Se poate spune că Traian Băsescu a încercat mereu în ultimii 3 ani să anuleze regimul democratic românesc şi prin încălcări repetate ale Constituţiei să îndrepte regimul politic românesc către unul prezidențial de conducere unipersonală, în care președintele decide totul, prin uzurparea atribuțiilor celorlalte instituții fundamentale. Cel mai important lucru este însă faptul că acţiunile sale nu doar că au fost în afara Constituţiei şi au fost lipsite de legimitate democratică dar au şi avut drept consecinţă scăderea nivelului de trai al populaţiei şi aruncarea ţării într-o criză economică profundă și prelungită. Până în prezent, Preşedintele nu a răspuns din punct de vedere politic pentru aceste fapte. De aceea, considerăm că un referendum prin care românii să aibă posibilitatea de a se pronunţa asupra continuării mandatului dlui Traian Băsescu este imperios necesar.  Perseverenţa dlui Băsescu în a încălca Legea fundamentală, prin repetarea unor fapte abuzive şi care afectează grav funcţionarea democratică a statului de drept, demonstrează o atitudine iremediabilă a acestuia, ceea ce ne îndreptăţeşte să solicităm suspendarea lui din funcţie.

Oare pentru USL și pentru presa obedientă ei, există o limită a penibilului și a nesimțirii care nu poate fi depășită?

17 noiembrie 2011 3 comentarii

Aparent, ziua de ieri, 16 noiembrie, a fost un total aiurea.

Opoziția parcă ținea cu tot dinadinsul să ne demonstreze că este condusă de niște retardați, lucru extrem de obișnuit, dealtfel.

Totuși, acum, privind cumva retroactiv, am senzația că lucrurile se leagă.

Antena 3 și Realitatea TV aveau ca principale subiecte, două aiureli.

Unul unde unii, zdrobiți parcă de importanța celor pe care le suneau, susțineau că Boc trebuie demis, ori să își dea demisia. Motivul: Știa de povestea cu șpaga de la Cluj…

Nu înțeleg nici acum de ce trebuie să își dea demisia. Pentru că Primarul Clujului a luat mită? Pentru că s-ar fi aflat că știa de vreo șase luni de povestea aceea și nu a făcut nimic? Ce era să facă? Să îi spună omului că e urmărit și e pe care s-o încurce? Păi abia atunci existau motive de demitere.

Dacă ne uităm la cei care spueau asta, îi vedem pe aceiași indivizi care în argeș făcea scut în jurul unui infractor, coleg de partid…Păi rostul uni Premier, din câte știu, nu este acela de a bloca anchetele organelor statului. Faptul că nu s-a implicat deși era vorba de un om cu care se spune că e prieten, mie mi se pare ceva lăudabil.

Povestea însă este cumva băcată în umbră de o alta la care eu am văzut doar liverali comentând…

E vorba de declarația Președintelui care a spus:

”Indiferent care este rezultatul la Curtea Constitutionala, bani nu exista. Daca ar exista, s-ar plati. Putem trai imprumutand bani pentru Guvern – dar ar fi usor sa facem pe generosii, condamnand tara pentru anul viitor. Am mai trait experienta asta in 2007 si 2008.

Imi pare rau de fiecare pensionar,de fiecare functionar public, dar criza economica nu-ti da nicio sansa sa ramai in afara cifrelor, daca vrei sa fii responsabil.

Orice deficit avem, nu-l putem acoperi decat imprumutand bani. Am putea sa privatizam, dar trebuie sa vedem daca merita sa vinzi pe un pret de nimic (…) si mie mi-e greu sa le spun romanilor “prudenta, prudenta”, stiind ca unii au nevoie de un ban in plus. Este un efort pe care trebuie sa il facem. Speram sa ajungem la minus 1,9 in 2012. Cand ai zero deficit, nu mai imprumuti, resursele iti ajung.”

Începând cu madam Săftoiu și continuând cu o întragă turmă de liberali transpirau pe la televiziuni să ne lămurească de faptul că Președintele Băsescu a încălcat Constituția  deoarece a spus că Indiferent ce spune Curtea Constituțională el nu va face ce spune aceasta.

Toți spuneau același lucru. Muierea asta despre care, într-o vreme, credeam că mai are o urmă de bunsimț, o  ținea pe a ei. Din câtre înțeleg eu din declarația lui Băsescu, acesta spunea că indiferent ce spune C.C. bani tot nu există, dacă s-ar  întâmpla totuși să existe, plățile se vor face.

Interesanrt e că toți spuneau același lucru, și toți, când erau întrebați dacă li se pare că e OK ce spun ziceau că nu trebuie să fie ei acuzați… partidul spune asta. Totuși, continuau să insiste cu suspendarea…

Interesant e că atunci când lui Madam Săftoiu i s-a atras atenția că nu prea au șnse din căuză cu sunt minoritari în Parlament, extrem de natural s-a repliat. ”Este vorba de o discuție ipotetică”… Apoi a continuat ca și cum mâine sau poimâine s-ar trece la suspendare.

Tot interesant mi se pare că, deși recunoștea la un moment dat, că povestea cu plățile nu au treabă cu Președintele, fiind o problemă a Guvernului, iar dacă Băsescu a spus ce a spus nu reprezintă o încălacre de nici un fel a Constituției, ea o țonea pe a ei ca năroada…

Hai să lănurim cum e cu suspendarea Președintelui.

La suspendarea Președintelui de referă clar Articolul 95-Suspendarea din funcție și are trei aliniate mari și late:

1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui

Dacă i se pare cuiva că de data asta Președintele a comis ceva imputabil cf. Constituției, îl rog să îmi precizeze și mie despre ce e vorba.

 Există un principiu, care spune că cei care au comis ceva, trebuie să suporte consecințele, să fie pedepsiți adică …a pedepsi pe cineva, pentru ca apoi să cauți și motivele pentru care o faci, mi se pare o chestie care nu poate iși decât orei din capul unor nesimțiți, ori a unor imbecili  (în ce categorie se încadrează toți papoagalii care s-au exprimat în ceea ce-i privește pe Boc ș pe Băsescu, îl las pe fiecare să judece)

 Aș fi zis că povestea asta cu demiterea lui Boc și suspendarea lui Băsescu, dacă cei de la Antena 3 nu încercau să ne lovească la coarda sensibilă cu o poveste dramatică.

Cică o femeie de prin Mehedinți ar fi cerut să fie eutanasiată deoarece nu mai are bani să trăiască.

Se spunea că membrii familiei Staicu, care locuiesc in localitatea Strehaia, se plang ca nu mai au bani nici sa cumpere o paine, deoarece statul nu le-a mai dat ajutorul, de 500 de lei, pentru ca isi ingrijesc fiica, care are sindromul Down.

 „Nu mai am bani de mancare, curentul ni-l taie si avem si datorii. Ce sa mai astept? Murim de foame, pur si simplu asa este”, a declarat femeia. 
„In prezent sunt restante trei luni. Din fonduri proprii ne este imposibil sa platim ajutoarele, nu avem de unde sa platim. Trebuie sa platim trei miliarde”, a declarat Eufimie Multescu, director economic primaria Strehaia.

Da, este dramatic, dar dacă cineva îmi spune că femeia aceasta știa sensul cuvăntului ”eutanasie” voi considera că face mișto de mine.

Nu spun că e o fericire să trâiești așa, cu 500 de lei pe lună, mai ales dacă ai în familie și un bolnav de sindrom Down. Sunt de acord de asemenea că î țară există multe cazuri disperate și că ar trebui să se facă repede ceva.

Partea care nu mi se pare deloc în regulă, este că unele jigodii mediatice de teapa celor de la Antena 3 , ca din întâmplare fac mare caz de astfel de cazuri tocmai când trebuie să își susțină niște chestii.

Din fericire iar au cam dat cu mucii-n fasole… evident din cauza (sau mulțumită) unei crase lipse de profesionalism și de  o și mai gravă lipsă de unoștințe într-ale comunicării.

Despre cazul acesta s-a vorbit atât în emisiunea istricei de serviciu a lui Felix, Dana Grecu, cât și în emisiunea răspopitului Gîdea…

Pe la finalul emisiunii, Dana Grecu face apel la telespctatori, ceva de genul ”hai să le arătăm ticăloșilor de guvernanți că nu mai avem nevoie de ei și putem să rezolvăm noi această problemă”.

Aparent lăudabilă chestia, dacă în emisiune, pe post de invitată nu era madam Maria Grapini,  cea cu alură de matroană de bordel falimentar,  deloc săracă, și membră de nădejde a Partidului Conservator.

Cine e Maria Grapini, și de ce spun că dacă se dorea ca femeia să fie ajutată, voi răta puțin mai încolo.

Traba e că matracuca Grapini a tăcut ca ciutacu-n iarbă. Nimic de genul, ”Lăsați,  am să le arăt eu ticăloșilor ce suflet mare am” în fond câteva sute de lei, pentru ea nu reprezintă nimic. De asemenea nici acea umanitară Fundație Dan Voiculescu nu a sărit cu banul. Amărâta nu prezenta interes, lucru demonstrat și de laptul că azi nu se mai pomemnește nimic deși ieri părea o problemă de mare interes național.

Înainte de a la care am ajuns, mai precis, înainte de motivul care a fosat motorul zilei de ieri, câteva cuvinte depre cine,. și cât de potentă este madam Grapini.

Iată o scurtă biografie a arătării adusă de pa ziare.com http://www.ziare.com/politica/stiri-politice/maria-grapini-curriculum-vitae-150678

Data si locul nasterii:

– 07 noiembrie 1954, Beresti, jud. Galati

Starea civila:

– casatorita

Studii:

– Institutul Politehnic Gheorghe Asachi” Iasi, Facultatea de textile, specializarea Tehnologia Mecanica a Filarii si Teserii (1978)

Activitate profesionala:

– presedinte al Fundatiei Clubul de Afaceri Austria Romania-Bucuresti” (1999-prezent)
– presedinte al filialei Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din judetul Timis(1999-prezent)
– presedinte al filialei Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din judetul Timis (1998-prezent)
– presedinte al Asociatiei Femeilor Manageri din Romania filiala Timis (1998-prezent)
– prim vicepresedinte al Federatiei Patronale din Industria Usoara (1998-prezent)
– membru in Colegiul de Conducere al C.C.I.A. Timisoara (1998-prezent)
– vicepresedinte al Bursei de Marfuri Timisoara (1997-prezent)
– presedinte al Consiliului de Administratie al firmei SC PASMATEX NORD SA Baia Mare (2000-prezent)
– administrator al firmei SC PASMATEX CONF INTERNATIONAL SA Timisoara (1998-prezent)
– director general si presedinte al Consiliului de Administratie al
SC Pasmatex SA Timisoara (1995-prezent)
– manager la SC Pasmatex SA Timisoara (1994-1995)
– director general la SC Pasmatex SA Timisoara (1991-1994)
– director general la I.T. 13 Decembrie Timisoara (1990-1991)
– inginer sef la I.T. 13 Decembrie Timisoara (1989-1990)
– sef birou organizarea productiei si muncii la I.T. Garofita Timisoara (1987-1989)
– sef atelier tesatorie la I.T. Garofita Timisoara (1985-1987)
– inginer tehnolog la I.T. Garofita Timisoara (1981-1985)
– stagiar la I.T. Garofita Timisoara (1978-1981)

Activitate politica:

– membru PC din 2005
– membru in Biroul Permanent PC
– vicepresedinte al Partidului Conservator
– presedinte PC – Filiala Judeteana Timis 
– presedinte Consiliul Consultativ pentru pregatirea propunerilor de initiative legislative in domeniul economic

 Da… muierea asta, la fel de volubilă ca madam Țâțoiu și extrem de pricepută la absolut orice, cânsd a venit vorba de ajutor a tăcut de parcă nu mai era acolo. Nici măcar, ”Lacă câ îi trmit eu o pâine și vreu două trei algocalmine”. Nu-i folosesc bolnavei ce-i dept, dar … gestul contează. Nu l-a făcut deoarece probabil nu a considerat că astfel i se va înmulți fânul din iesle…

 Am zis că o să încerc să îmi dau cu presupusul în ceea ce privește ziua de ieri.

Nu are în realitate probabil nici o treabă cu Băsescu, Boc, sau cu amărâta aia de fomistă eutanasiabilă.

Să ne amintim subiectul anterior care a băgat presa la frisoane.

Demiterea lui Geoană…

Nu știu câți au urmărit cât de cât cu atenție subiectul, dar cei care au făcut-o, au putu oberva că după ce s-au exprimat unii care prezentau și argumentau explicațiile oficiale ale acestei stranii demiteri, au început să apară și alții, ceva mai neinformați în ceea ce privește ceea ce s-a hotărât că trebuie spus, dar foarte informați  în ceea ce provește unele dedesubturi lae USL. Mai precis, oameni care au început să vorbească despte tensiunile în creștere din USL.

Unii dintre eu, vorbeau despre un curend care se încearcă a fi ascuns de televiziunile mogulilor, curent care dorește ruperea acordului PNL –PSD și care, din cauza inepției cuplului PA (Ponta&Antonescu) devine tot mai puternic și mai amenințător.

Când s-a ajuns aici … gata… deminerea lui Geoană, deși mai are o fază, a intrat într-un con de umbră.

Evident că povestea cu acea suspendare imposibilă în acest moment din cauza numărului mic de parlamentari…  Împortan era să se distragă atenția USL-itilor din teritoriu pentru a nu observa că de fapt în toată țara USL devine tot mai străveziu, cu o susținetre cre tinde să se reducă la cei doi copreședinți și la lingăi lor…

Bravo Antena 3, bravo Realitatea TV … două canale media care ți cu tot dinadinsul să ne arate de ce de la o vreme au ajuns să fie voarte bucuroase atunci când suma ratingurilor lor pentru câteva minute este supraunitar  … bravo…  Nu era nevoie de atâta efort, știam …

 

Mă întreb acum:

Oare pentru USL și pentru presa obedientă ei, există o limită a penibilului și a nesimțirii care nu poate fi depășită?

Sincer, tare m-aș mira să existe …

Al doilea om în stat, Motanul Felix

31 iulie 2010 4 comentarii

Cu ochii la inundaţii şi la înmormântarea Mădălinei Manole, dar mai ales la ce are doamna Udrea sub frunză, nici nu am băgat de seamă, că din 19 iulie, al doilea om în stat este Motanul Felix care ţine, cu succes, locul Prostănacului. Zic “cu succes”, deoarece Felix, mai curând “soluţie imorală” decât motan, mai trase una, de data asta nu către telespectatorii Antenei 3, ci către Băse de la Cotroceni.

Despre ce este vorba: în 21 iulie 2010, preşedintele României, conform prerogativelor sale, a solicitat Senatului o întrunire în sesiune extraordinară pentru dezbaterea a trei proiecte de lege privind actul de justiţie, printre care şi Legea ANI, „cerinţă menţionată în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare”.

Scrisoarea emisă de Preşedinţie, în care se recomandă ca această sesiune extraordinară să se desfăşoare „în prima parte a lunii august”, fu primită şi „analizată cu atenţie” taman de „soluţia imorală” cocoţată în scaunul Prostănacului, excelentă ocazie pentru tătelu’ antenelor să-şi arate niţel muşchii fleşcăiţi către Cotroceni. Mai ales că era vorba şi de resuscitarea Legii ANI, dăunătoare averilor ilicite.

Facem o paranteză ca să ne amintim că prima lovitură dată acestei legi a venit de la avocata Alice Drăghici, una din vietăţile ce colcăie sub pulpana felicsiană, a cărei contestaţie la Curtea Constituţională a fost imediat admisă de judecătorii ameninţaţi şi ei la agoniseală. Închidem paranteza şi ne întoarcem la cel cu nume de cod „Felix” care, frământat de „grija” pentru binele ţării, i-a răspuns preşedintelui, începând prin a-l mustra că pune legile pe justiţie înaintea celor fiscale. În plus, formularea „în prima parte a lunii august”, nu îndeplinea „condiţiile legale”, existând serioase îndoieli cu privire la semantica termenilor „prima”, „parte” şi „august”. Şi zice Felix:

Totodată, pentru a putea derula procedurile parlamentare prevăzute de Regulamentul Senatului, este necesar să refaceţi cererea dumneavoastră şi să menţionaţi şi durata de desfăşurare a sesiunii extraordinare, în conformitate cu prevederile art.81 alin.(2) din Regulamentul Senatului.

După ce solicitarea dumneavoastră va îndeplini toate condiţiile legale, Biroul Permanent al Senatului va dezbate şi va decide calendarul şi ordinea de zi a sesiunii extraordinare”

Iată că Tătelu’ Felix mai scăpă una, de data asta emanată direct din puţul gândirii de şurlă securistă: preşedintele doar convoacă cele două camere în sesiune extraordinară, adică sună goarna ca să adune ipochimenii şi atât. Odată însă adunaţi, nu mai este treaba preşedintelui de ce s-au adunat. Ei hotărăsc.

Şugubăţ cum îl ştim, Băse îi răspunde:

„…am solicitat întrunirea în sesiune extraordinară a Senatului României în prima parte a lunii august. În mod firesc, prin această formulare, am avut în vedere perioada 1 – 15 august 2010. Am înţeles să propunem această formulare decentă, cu privire la durata sesiunii extraordinare, pentru a da posibilitatea Senatului României să-şi stabilească programul de activitate în acest interval propus. Dacă formularea în prima parte a lunii august vă creează confuzii, mai mult sau mai puţin formale, cu privire la intervalul în care urmează a se desfăşura sesiunea extraordinară a Senatului României, vă solicităm să luaţi act că înţelegem ca această sesiune extraordinară să se desfăşoare în perioada 1 – 15 august 2010.

În ceea ce priveşte ordinea de zi propusă pentru sesiunea extraordinară, aceasta rămâne neschimbată, în conformitate cu adresa noastră nr.1918 din 21 iulie 2010, proiectele de lege propuse spre dezbatere fiind o necesitate pentru accelerarea actului de justiţie, cerinţă menţionată în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

Având în vedere înalta funcţie pe care o deţineţi până în data de 7 august 2010, vă puteţi adresa Biroului Permanent al Senatului României, …să convoace o altă sesiune extraordinară a Senatului care să includă pe ordinea de zi proiectele legislative propuse prin scrisoarea dumneavoastră, proiecte „extrem de necesare pentru economia şi societatea românească”, sens în care vă urăm succes.”

Iar într-un comunicat de presă dat în aceeaşi zi de Administraţia Prezidenţială se devoalează adevăratul motiv care a generat acest schimb epistolar:

„Preşedintele României înţelege interesul personal al cetăţeanului Dan Voiculescu de a nu exista o lege a Agenţiei Naţionale de Integritate.

Domnul Voiculescu nu pare însă conştient că atitudinea sa poate provoca grave prejudicii ţării şi cetăţenilor români.”

Am putea spune că Felix are pe conştiinţă şi paralizarea CNSAS-ului, dar asta ar însemna să admitem că un bătrân securist are conştiinţă.

%d blogeri au apreciat: