Arhiva

Posts Tagged ‘Tăriceanu’

Fostul colaborator al Securității, Călin Anton Popescu Tăriceanu, fiul vitreg al unui colaborator al Securității, are memoria cam scurtă. Să-i reamintim …

4 august 2018 2 comentarii

NOTĂ ANTESCRIPTUM: Ceea ce a făcut Călin Anton Popescu Tăriceanu în toată cariera lui poartă un nume: PROSTITUȚIE POLITICĂ

***

Se spune că pentru a fi cineva un politician adevărat trebuie să poată, dimineața, imediat după trezire, în fața oglinzii să poată înghiți o broască râioasă pe nemestecate fără a schița nici un fel de grimasă.

Călin Popescu Tăriceanu

Este absolut stupefiant ca cineva să se poată prezenta în fața lumii și cu o seninătate demnă de o cauză mai bună unde să rostească absolut natural jumătăți de adevăr considerând că cei din fața lui vor înghiți ce spune fiind incapabili să judece cu mintea lor, să observe că sunt mințiți cu cea mai cruntă nerușinare. (De cele mai multe ori jumătățile de adevăr sunt niște minciuni varitabile).

Călin Popescu Tăriceanu are un mare noroc, inepțiile pe care le spune sunt mascate de gafele impardonabile pe care membrii Guvernului Veorikăi, Filoloaga din Videle le comite.

Prezent vineri la Palatul Parlamentului la lansarea asociaţiei „Mircea Ionescu-Quintus”, Tăriceanu, a făcut o declarație stupefiantă, adresată probabil unei turme de votaci ai săi, incapabili să înțeleagă ce spune, luând, la virgulă spusele lui ca adevăr absolut.

„Astăzi am văzut foarte mulţi oameni politici în sală – a declarat Tăriceanu – dar puţini liberali, pentru că cei nu se mai pot revendica ca liberali, PNL decizând să treacă în familia PPE. E cam greu să promovezi valorile liberalismului din familia popularilor europeni. E ca şi cum la un meci de fotbal, echipa Franţei ar juca în tricourile Germaniei. S-a dovedit că PNL e un partid care susţine sistemul şi statul paralel şi a susţinut cu forţă toate acţiunile întreprinse de instituţiile represive ale statului care au încălcat grav drepturile şi libertăţile individuale. Celor care au vorbit depsre reunificarea dreptei, le-am spus că trebuie făcută nu în jurul unei structuri, reunificarea trebuie să se facă în jurul valorilor liberale care sunt reprezentate de ALDE. Deci cei care vor acest lucru pot veni în ALDE”, a afirmat, vineri, preşedintele ALDE Călin Popescu Tăriceanu la Parlament.

Paradoxal, un strop de adevăr există în ceea ce spune. PNL a ieșit din Rândurile ALDE (Asociația Democraților și Liberalilor Europeni) asociație de partide liberale și a intrat în Partidul Popular European, alianță a partidelor conservatoare europene, coservatorii fiind adversarii naturali ai liberalilor, doctrine situate simetric față de centru pe eșicuerul politic.

Tăriceanu uită că atunci când se rupea USL se ducea cu ”sărut mâna boierule” la Ponta, astfel sperând că va reuși să obțină pentru el o funcție călduță la Senat, creaând cu o seamă de lepădături care nu mai aveau șanse să obțină funcții în PNL și se puneau preș la picioarele ”cârlanului” Ponta aflat pe val la acea vreme. Asta înseamnă a fi liberal? A fi un fel de furuncul pe dosul împuțit al social-democrației?

Nu trebuie să uităm încă un detaliu. Când s-a creat USL, PSD era un colos iar PNL un fel de ”nothing but pretentious” cum ar zice englezul.

Păi, ia să ne amintim. La vremea aceea PSD dorea să creeze o formațiune politică, un fel de varză creață social-democrat-liberal-conservatoare.

Exista un personaj extrem de puternic prin faptul că deținea un trust media (unde se pare că ar fi îngropați o parte din banii lui Ceaușescu) … mă refer la Dan Voiculescu.

PSD își dorea această alianță curcubeu, dar li se părea ridicolă pretenția liberalilor de a fi tratați ca egali. Liberalii nu acceptau decât dacă era vorba de o alianță între egali. Astfel că se recurge la o stratagenă demnă de filmele cu proști. Se crează Alianța de Centru Dreapta între Partidul Național Liberal și Partidul Conservator al lui Voiculescu la care acesta mai adaugă și susținerea necondiționată a Trustului Intact.

Deși la conducerea PNL era Crin Antonescu, bazele au fost puse încă de pe vremea lui Tăriceanu care, după ce a fost schimbat de la conducerea partidului a rămas un personaj cu greutate a cărui voce conta. 

Ar trebui să îi amintim lui Tăriceanu încă ceva.

La un moment dat, pe motiv că ar exista suspiciuni de colaborare cu Securitatea, Tăriceanu, el însuși crescut și educat de unul din cei mai odioși delatori ai Securității, Dan Amedeo Lăzărescu, elimină din partid o mulțime de liberali care îi amenințau poziția, neezitând să se apropie de Partidul Conservator, partidul împuțitului fost șef al Intereprinderii de Comerț Exterior Dunărea, intreprinderea care finața Securitatea.

Este clar că la capitolul ”rațiune” Tărăceanu are grave carențe …Poate o fi vorba de preamultele blonde mâncători de neuroni care i-au populat viața… 

P.S. Prin 2006, regretatul profesor Corneliu Turianu (față de care am avut un respect deosebit), membru al CNSAS, declara la Realitatea TV că Premierul (la acea vreme) Călin Popescu Tăriceanu a fost acuzat de foști informatori de colaborare cu Securitatea, surse CNSAS precizând la acea vreme, pentru MEDIAFAX ca este vorba despre o lista de 60 de politicieni pe care ar figura şi numele premierului. 

Dealtfel în acel nebun an 2006, HotNews  publica un fulminant articol scris de Dana Carabelea  din care reieșea că PNL ar fi conduși de o gașcă de foști colaboratori ai Securității (Între care și Tăriceanu)

Conducerea PNL are radacini in Securitate

Fruntasii Partidului National Liberal au invatat ABC-ul politicii de la oameni care au facut parte din structurile inalte ale Securitatii. Familiile din care se trag cei mai de seama lideri ai PNL au fost intesate de personaje recunoscute in regimul comunist pe care l-au servit dupa rigorile vremii.

Presedintele liberal, premierul Calin Popescu Tariceanu, este fiul vitreg al celebrului Dan Amadeo Lazarescu, despre care s-a aflat ca a „livrat” Securitatii zeci de fruntasi liberali, contra cost. Justificarea – cu banii luati pe informarile date la Securitate, Dan Amadeo Lazarescu i-a ajutat pe cei pe care i-a bagat in puscarie.

Dupa modelul tatalui vitreg, Tariceanu s-a debarasat si el de trecut: premierul a sustinut ca nu il recunoaste pe Dan Amadeo Lazarescu ca tata, ci doar ca pe „sotul mamei” sale.

Finul premierului liberal, presedintele Camerei Deputatilor, liberalul Bogdan Olteanu, a fost nepotelul cunoscutei activiste comuniste Ghizela Wass, trimisa in 1945 sa-i salveze pe bucuresteni de sub influenta taranistului Iuliu Maniu si a lui Dinu Bratianu, presedintele de atunci al Partidului National Liberal.

La conducerea PNL s-au mai „infiltrat” si alte doua odrasle de securisti cu functii de conducere. Presedintele liberalilor din Bucuresti, Ludovic Orban, a recunoscut ca tatal sau a fost angajat la Securitate, cu titlul de capitan in rezerva, prin anii ?50.

Dar recunoasterea de atunci a tatalui sau a fost bagata sub pres de Ludovic Orban care a sustinut constant ca nu a avut nicio legatura cu „slabiciunea” parintelui sau fata de Securitate. Cazurile celor trei mai mari liberali sunt de notorietate. Noutatea este ca Dan Motreanu, proaspat ajuns ministru al agriculturii, a fost si el crescut de un fost ofiter de Securitate.

Potrivit unor surse din randul fostilor ofiteri comunisti, tatal lui Motreanu a fost ofiter de Securitate, transferat de la Orastie, la Deva. Fostul secretar general al PNL a recunoscut doar ca tatal sau a fost ofiter in armata, trimis apoi la Ministerul de Interne, unde se ocupa cu „pregatirea fizica”.

Liberalii desprinsi din familii pe care s-a pus stampila Securitatii incearca acum sa promoveze deconspirarea fostilor informatori. PNL a exclus cativa liberali care au avut angajament semnat cu Securitatea si sustine doi dintre membrii de baza ai CNSAS – pe actualul presedinte al Colegiului, Claudiu Secasiu, si initiatorul legii privind deconspirarea Securitatii, Constantin Ticu Dumitrescu.

Atat ca miscarile politice ale conducerii PNL nu demonteaza suspiciunile privind moralitatea principiilor dupa care se ghideaza conducerea liberala.

Cei mai de seama liberali de la conducerea Partidului National Liberal se trag din familii care au cochetat la un moment dat cu securitatea. Liderul PNL, Calin Popescu Tariceanu, este fiul vitreg al lui Dan Amadeo Lazarescu, cel care a „predat” liberali la securitate, contra cost.

Ludovic Orban, liderul PNL din Capitala a recunoscut ca este fiul unui fost maior de securitate, iar bunica actualului presedinte al Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, a fost cunoscuta activista comunista Ghizela Wass.

Surpriza vine din partea lui Dan Motreanu, fost secretar general al formatiunii si proaspat ajuns ministru al agriculturii, al carui tata a fost ofiter de securitate la Orastie, iar apoi la Deva, potrivit unor surse din randul fostilor ofiteri comunisti.

Asa tata, asa fiu. Cei care conduc astazi PNL au invatat primii pasi intr-ale politicii de la oameni asezati in posturi din primele linii ale securitatii. Dar Tariceanu, Olteanu, Motreanu si Orban neaga la unison, ca au avut vreo legatura cu activitatea desfasurata de rudele lor.

Ba chiar actuala conducere a PNL a promovat o politica de sanctiuni pentru toti liberalii care au fost gasiti cu angajament la securitate, si s-au tinut de ea, renuntand la cativa membri PNL.

Formatiunea lui Tariceanu este cea care a dat CNSAS, institutia menita sa deconspire securitatea, membri de baza ai colegiului: actualul presedinte CNSAS, Claudiu Secasiu, si initiatorul legii privind deconspirarea securitatii ca politie politica, Constantin Ticu Dumitrescu, sunt sustinuti de PNL.

Atat ca miscarile politice practicate de liderii liberali nu pot sterge cu buretele trecutul si legaturile cu securitatea ale familiilor din care se trag fruntasii PNL. Si astfel, orice suspiciune privind moralitatea principiilor dupa care se ghideaza actuala conducere PNL devine, brusc, indreptatita.

Tariceanu, fiu de turnator

Premierul Calin Popescu Tariceanu  – fiul vitreg al lui Dan Amadeo Lazarescu, cel care a „predat” la securitate zeci de fruntasi liberali, in anii 50. E drept, Dan Amadeo Lazarescu provenea dintr-o familie veche de liberali, dar tot el s-a dovedit ca a fost unul dintre informatorii platiti de securitate.

Chiar el a recunoscut ca a primit bani pentru informatiile pe care le dadea depre liberalii din partid, apoi s-a scuzat pentru tradarea din trecut argumentand ca din banii primiti de la securitate pentru notele informative a ajutat victimele pe care tot el le trimisese in puscarie.

Autor: Dana Carabelea 

Sursa: hotnews.ro

Publicat: 12 decembrie 2006

Denise Rifai consideră că Tudorel Toader sabotează PSD încercând să aducă la conducerea DNA a cuiva apropiat de ALDE

Denise Rifai, jurnalista de la Realitatea TV susține că Tudorel Toader, promovat de Tăriceanu, sabotează PSD. Prin amânarea găsirii unei propuneri pentru șefia DNA, de fapt acesta dorind să aducă la conducerea DNA a cuiva apropiat de ALDE, respectiv Călin Popescu Tăriceanu.

Probabil, logica fiind aceea că astfel Tăriceanu devine indispensabil pentru PSD.  

Într-un interviu acordat pentru Psnews.ro jurnalista Denise Rifai a susținut că, prin respingerea celor patru concurenți și anunțarea reluării procedurii de selecție, Tudorel Toader sabotează PSD în disputa pentru șefia DNA.

Denise spune că gestul ministrului are ca scop impunerea la DNA a unui om apropiat de coaliție sau mai degrabă de Alianța Liberalilor și Democraților, având în vedere că Tudorel Toader este sprijinit de către președintele ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu.

„Domnul ministru se joacă și și-a îmbrăcat foarte bine haina politică pe care i-a oferit-o liderul ALDE, domnul Călin Popescu-Tăriceanu. Gestul lui Tudorel Toader de a juca – așa cum au fost unele scenarii încă de la început: că era posibil să meargă pe zona de amânare în primă instanță – arată că există realmente o strategie pentru ca omul care va ajunge să conducă DNA din poziția de procuror-șef să fie un tip bine ales de către cei de la PSD-ALDE. Sau poate doar de către cei de la ALDE, pentru că să nu uităm: Tudorel Toader este omul lui Călin Popescu-Tăriceanu și până acum (apropo de jocul cu ordonanțele ce vizau amnistia sau grațierea) am văzut că ministrul Justiției a știut să se opună.

Am văzut, de asemenea, un Tudorel Toader care nu a acceptat ideea ca acele proiecte de legi ce vizează modificările aduse codurilor penale să fie trecute prin ordonanță de urgență. Deci este foarte posibil ca și aici domnul Toader să încerce să câștige timp, ca să aducă la șefia DNA un om apropiat de Călin Popescu-Tăriceanu – nu neapărat de Liviu Dragnea. Spun asta în baza ultimelor decizii luate de Tudorel Toader, care au fost doar în sensul domnului Tăriceanu – nu în sensul coaliției. Asta pe de o parte” – a declarat jurnalista Realității TV.

Denise Rifai apreciază că ministrul Toader ar putea amâna selectarea unui candidat pentru șefia DNA până la intrarea în vigoare a noii forme a Legii 303/2004 (privind statutul magistraților), în care președintele României va putea refuza o singură dată o astfel de propunere.

Pe de altă parte, noi acum când vorbim, președintele Klaus Iohannis are posibilitatea să respingă de câte ori consideră propunerile ce vizează șefia DNA. Dacă Tudorel Toader trage suficient de mult de timp, lungind această perioadă în care se pot depune candidaturi, în care poate face selecția unei anumite persoane pe care s-o trimită mai departe la CSM, ca propunere a domniei sale, ar putea intra în vigoare cealaltă lege, care vizează faptul că Iohannis poate respinge o singură dată numirea procurorului-șef la DNA.

Oricum: Tudorel Toader și coaliția PSD-ALDE aveau nevoie de timp, dat fiind faptul că s-a tot scris în presă în ultimele zile că aceste patru candidaturi sunt ale unor oameni din DNA sau din Ministerul Public – adică oameni apropiați fie de Codruța Kovesi, fie de Augustin Lazăr. Și este evident că vorbim despre profiluri de persoane care nu aveau ce să caute astăzi la șefia DNA – o instituție pe care oamenii aceștia și-o doresc cu mult mai slabă.

Deci în primul rând Tudorel Toader câștigă foarte mult timp. Știm că șefia interimară la DNA se poate întinde pe 90 de zile. Domnul ministru dacă nu își vede legea promulgată de președinte (cea prin care președintele poate respinge propunerile o signură dată), atunci – cine știe? – poate găsește o modalitate și-i prelungește mandatul doamnei Jurma. Totul e posibil. E clar că au nevoie să aducă la șefia DNA omul cel mai potrivit pentru ca acțiunile DNA să nu mai vizeze dosarele unor oameni agreați de ei. Și aici nu știu dacă vorbim despre coaliția PSD-ALDE sau doar despre ALDE. Oricum: domnul Tudorel Toader, prin ceea ce a făcut astăzi, joacă și se joacă. Nu știm dacă pentru întreaga coaliție, doar pentru ALDE sau poate chiar pentru alte zone ale statului român. Ceea ce e cu adevărat cert este că ne vom lămuri pentru cine a jucat și cât a plătit România pentru chestiunea aceasta. Ne vom da seama dacă în România se va mai putea vorbi despre luptă împotriva abuzurilor, pentru o justiție corectă, despre procurori pe bune anticorupție. Vom vedea” a mai spus Denise Rifai.

Sursa declarațiilor: psnews.ro

CĂLIN POPESCU TĂRICEANU SE PREGĂTEȘTE SĂ CANDIDEZE LA PREZIDENȚIALE

CĂLIN POPESCU TĂRICEANU SE PREGĂTEȘTE SĂ CANDIDEZE LA PREZIDENȚIALE

Norica Nicolai

Astăzi la România TV s-a bătut multă monedă, nu știu de unde știau, dar erau extrem de convinși că la viitoarele alegeri prezidențiale, în turul doi vor ajunge Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.
Norica Nicolai a intrat în direct la telefon și a spus că Tăriceanu este cea mai bună variantă pentru funcția prezidențială.
Asta face ca zvonurile să fie extrem de credibile și  Doamna Nicolai va fi imaginea de campanie a canditatului Tăriceanu.
În acest sens doamna Nicolai exersează mai multe poziții ispititoare ce ar urma să fie prezente pe afișele de campanie a d-lui Tăriceanu.
În imagine se vede  e una din aceste poziții, singura în care există suficiente haine pentru a nu fi necesară bulina pentru protecția minorilor.

Așa zisa luptă împotriva abuzurilor în Justiție: o minciună sfruntată

13 aprilie 2018 2 comentarii

De prea mult timp, justiția, statul de drept în general sunt sub un furibund și parșiv asediu dinspre zona politico-mediatică. Practic, totul pare a pleca de la o minciună sfruntată și anume că jurnaliștii și politicienii vârf de lance al atacului ar fi susținători ai luptei anticorupției, ei având un dinte doar împotriva șefilor SRI, DNA etc.

Este o nuanță pe care s-a țesut cu răbdare și perseverență în mult prea lungile și multele emisiuni  de la ore de maximă audiență. Ani de zile, cu răbdare s-a construit cadrul în care se desfășoară un adevărat linșaj media. ”Știți – pare a se spune – noi nu avem nimic cu lupta anticorupție, cu instituțile statului de drept, noi luptăm doar împotriva ticăloșilor care fac abuzuri”. Am văzut nenumărate adevărate rechizitorii prin care se denunțau acte de corupție, se fluturau ”probe” (de exemplu, nu odată Mihai Gâdea flutura niște hârtii care ar dovedi ceva și care ar urma să poată fi văzute pe siteul lor. Iteresant dar pe site nu apărea niciodată nimic, dacă analizai înregistrarea  frame cu frame observai că de fapt acele hârtii nu erau decât desfăășurătorul emisiunii).

Aceste acuzații țineau trei zile iar când se încerca analizia lor se dovedeau doar niște baloane de săpun, niște argumentații care aveau la bază o mică minciună au o interpretare forțată a ceva pe care se țesea o construcție logică în care se introduceau din când în când artificial elemente care să ajute ajungerea la ținta dorită.

”Probele” erau niște ghidușii, de cele mai multe ori, fabricate, uneori dincolo de limita bunului simț. Diferite afirmații făcute cu mare perseverență în studiourile de execuție ale, popular numiților, Mâncători de Rahat, repetate până la obsesie intrau cumva în conștiința telespectatorului ca un fel de repere de referință. Astfel că, peste o vreme, ceea ce țesuseră pe o mică minciună era folosit ca argument, telespectatorul amintindu-și că ”da, am auzit de chestia aceasta” nemaiștiind unde, dar asta nu conta. Practic era vorba de crearea unei minciuni mari argumentată de minciuni ici și multe.

Dacă ne uităm la politicianii și jurnaliștii care acum se rup în figuri cu dezvăluiri ale ”statului paralel”, fie au avut sau au probleme jîn justiție, fie sunt vajnici angajați ai unor moguli cărora, dacă le spui ”penali” le faci un mare compliment.

Toți își doresc subordonarea justiției pentru a o putea controla, o justiție prea incisivă însemnând pentru ei drumul spre pușcărie, ei știind că la o analiză a faptelor lor din trecut nu poate duce decât acolo. Toți cei care își doresc astăzi să și-o subordoneze din nou și să împiedice serviciile să o mai ajute și-au dorit asta și înainte de protocoalele SRI-DNA. Și înainte ca Maior, Coldea și Koveși să ajungă cei mai puternici oameni în stat. Atitudinea lor nu este o reacție la nimic altceva decât la frica de închisoare. Culmea este că niciunul din ei nu pote să își justifice nici 10% din avere … o fi vreo coincidență? Greu de crezut..

De fapt lepre de teapa unora ca Tăriceanu, Dragnea, Voiculescu, Năstase etc nu au dorit niciun fel de luptă anticorupție. Și au acționat împotriva noii ordini de stat și a celor care încercau să o impună, imediat după 2005, când au început să se teamă că și afacerile lor ilicite vor ajunge să fie judecate la un moment dat. Unii s-au opus pe față, cu furie, asumându-și direct războiul, precum Voiculescu, ceilalți mai pe tăcute, folosindu-se de marionetele din partidele lor. O demonstrează chiar faptul că  înființarea DNA și a ANI, decuplarea CSM și a Înaltei Curți de la rețelele  mafiote din magistratură au fost întâmpinate cu huiduieli și cu proteste disperate, nu cu aplauze, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă liderii PSD, PNL, PC, PRM și UDMR chiar ar fi pus mai presus binele comun decât interesele lor meschine. Dacă vreți să vă amintiți cât de îngroziți au fost din totdeauna de ideea că cineva i-ar putea întreba cum și-au făcut banii, cred că nimeni nu se îndoiește de faptul că argumentele invocate de Florin Iordache, Eugen Nicolicea, Mate Andraș-Levente, Lucian Bolcaș, Marcu Tudor și Sergiu Andon, complet anapoda, în Parlament, în octombrie 2006 aveau ca rol să îi ajute  să nu fie obligați la declararea averilor, dar mai ales a modului în care și le-au făcut.

În vremea aceea, lupta anticorupție nu era decât o amenințare ce părea a se profila asemeni unei furtuni, undeva. Departe la un orizont ce putea fi evitat. Nici vorbă de abuzuri, pentru că, după cum reiese din dialogurile fostului șef al FBI cu Băsescu, Maior și Kovesi, la finele lui 2006 statul încă cerea ajutor pentru a deveni mai eficient. De abia atunci, Robert Mueller le-a sugerat să găsească ”posibilitatea legală” de a folosi interceptările telefonice ca probatoriu în instanțe.De întâmplat s-a întâmplat mult mai târziu. Cât despre protocolul SRI – DNA, el a fost semnat în 2009.

Prin 2005 C.P Tăriceanu cerea insistent să fie informat de procurori când începeau o anchetă la adresa unui membru al guvernului (guvernul lui dovedintu-se a fi cel mai penal guvern din istoria României). S-a dovedit că de fapt el dorea să poată bloca dosarele, ca și până atunci.

Nu avem cum să nu ne întrebăm, dacă problema PSD-ALDE-Voiculescu cu justiția a apărut doar odată cu abuzurile, de ce l-au suspendat pe Băsescu în 2007? Ce abuzuri erau atunci? A comis Daniel Morar vreun abuz? De ce nu ni le prezintă Tăriceanu și Antena 3? Nu a comis abuzuri sau vor să-și protejeze aliatul din Curtea Constituțională? Or fi uitat că în documentul prin care au cerut în Parlament, în 2007, suspendarea preşedintelui au dat ca exemple de ingerințe în treburile justiției faptul că ”a cerut procurorilor să redeschidă dosarele penale privind Bancorex şi Banca Agricolă” și că a declarat că foarte mulți magistrați sunt corupți? Acum 11 ani, ca și astăzi, ce îi deranjează pe cei cu probleme în justiție este chiar justiția și revigorarea ei, cu sprijinul partenerilor strategici. Protocoalele SRI nu sunt decât un alt pretext pentru a opri lupta anticorupție. Așa cum au fost, în 2007, la suspendarea președintelui, acuzațiile ridicole de mai sus.

Se vorbește tot mai des despre implicarea la DNA a ofițerilor CIA, adică de implicarea americanilor în justiție… interesant. Tăriceanu și nu numai, o amintește  în ultima vreme cu insistență, oare cum se explică că ambasada SUA nu doar că nu a jubilat când Patriciu a fost arestat, ba chiar s-a declarat îngrijorată, după cum reiese din cablograma trimisă la Washington pe 6 iunie 2005? Citez: „Managementul Rompetrol se teme, pe bună dreptate, că punerea sub acuzare (sau condamnarea, bineînțeles) ar putea să ducă la prăbușirea companiei. Compania are planuri în desfășurare de a-și extinde operațiunile în Kazahstan și Rusia astfel încât să se poată baza pe surse solide de țiței pentru rafinăriile sale. Sursele financiare necesare pentru această extindere sunt acum, în mod firesc, în pericol (…) De subliniat că o astfel de criză a Rompetrol ar putea avea un impact politic și economic mult mai larg. Compania contribuie cu aproximativ 7% din totalul veniturilor colectate la bugetul de stat, adică în jur de 2% din Produsul Intern Brut total…”.

Americanii recunoșteau, dincolo de impactul asupra României a Crizei de la Romăetrol l-ar avea asupra României, că dosarul îi interesa și pentru că ancheta îl viza inclusiv pe ”vicepreședintele Rompetrol, Phil Stephenson, cetățean SUA, care deține 20% din companie.” Cu toate acestea au transmis la Washington că ”procurorul care supraveghează cercetările în dosarul Rompetrol este o persoană care a beneficiat de pregătire în SUA și este programată să participe la o nouă sesiune de training pe continentul american în cursul anului următor (…) Cu alte cuvinte, echipa de anchetatori poate că nu se ridică la standardele SUA dar au fost expuși la metodologiile folosite de noi. În plus, Ilie Botoș (procuror-general la vreme aceea – n.m.) a susținut că probele strânse împotriva Rompetrol au fost obținute și cu concursul Băncii Naționale, a Gărzii Financiare și a Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, sugerând astfel că nu este vorba despre o operațiune investigativă motivată politic.”

Una peste alta, ideea că SUA ar fi inițiat, ascuns sau încurajat abuzurile de dragul susținerii luptei anticorupției cam este contrazisă .. pur și simplu nu se ”înșurubează”, ba dimpotrivă,  acolo unde SUA  a intervenit a făcut-o pentru a preveni transformarea ei în instrument pentru răfuieli politice. ”(…) Nu vrem să descurajăm Guvernul României în intenţiile sale de a acţiona împotriva „peştilor mari” – prin urmare este necesar să tratăm cu grijă acest subiect. Mai mult, se poate ca într-adevăr unele pietre încă neîntoarse ale Rompetrol să ascundă slăbiciuni sau concluzii neplăcute. Cu toate acestea, nu este nevoie să se ajungă la un proces – spectacol ca cel al Yukos în Moscova, un punct de vedere pe care l-am susţinut cu putere în faţa Guvernului României”, notau reprezentanții Ambasadei SUA  de la București.

Dosarul ”Rompetrol”este un dosar școală și conține și explicația pentru care s-a ajuns la protocoalele SRI. Procesul prin care trebuia să fie clarificat modul în care Adrian Năstase i-a făcut cadou finanțatorului PNL o afacere pe care avea să o vândă cu un miliard de dolari a fost tergiversat ani de zile. A fost și suspendat, în urma unei sesizări la Curtea Constituțională. Acest dosar fiind un caz extrem de explicit despre tot ce nu mergea bine în justiție, în ciuda eforturilor unor ofițeri de informații și procurori care au îndrăznit să se pună cu grangurii vremii,  banii și legăturile acestora cu rețelele mafiote din instanțe făceau imposibilă condamnarea lor.

În acea perioadă a fost realmente batjocorite plăpândele instituții anticorupție, înțelegerile nescrise dintre Patriciu, Voiculescu ori Vîntu și rețele de gen Voicu – Costiniu prin care li se garanta imunitatea, sau cu rețelele de politicieni, demnitari și funcționari ai statului, prin care li se garanta prosperitatea, au obligat statul să-și dezvolte propriile protocoale de colaborare inter-instituționale. Fără ele, nu ar fi avut nicio șansă să îi facă să plătească în instanțe pe stăpânii din umbră ai statului mafiot. Prevederile acestor protocoale au fost pe măsura durității războiului care a început în 2005 și care nu dădea semne, în 2009, că va fi câștigat vreodată de stat.

Este o minciună sfruntată că stăpânii statului mafiot ar fi susținut lupta anticorupție dacă nu ar fi existat abuzuri. Ce s-a întâmplat între 2005 și 2009 a fost o luptă anticorupție cu pași mărunți. Și a eșuat. Justiția nu a reușit să îi condamne nici pe Patriciu, nici pe Voiculescu, nici pe Vântu. Și cu toate acestea, ei nu au fost dispuși să accepte nici măcar să fie luați la întrebări, nici măcar să îi tulbure gândul că într-un viitor îndepărtat situația le-ar putea scăpa de sub control.

De fapt acesta este motivul pentru care a fost suspendat Băsescu în 2007. De aceea au făcut un cartel în 2009 ca să-l scoată pe Geoană președinte. De aceea l-au suspendat în 2012. Și protocoalele lor, în care au decis să lupte pentru a păstra intact statul mafiot instaurat după căderea lui Ceaușescu, ar trebui desecretizate pentru a înțelege cum s-au născut protocoalele inter-instituționale și de ce au fost indispensabile, în ciuda riscurilor reale de abuz. Din păcate, asta nu se va întâmpla nici în 1000 de ani!

SABINA FATI: ”Cum reușesc Dragnea & Tăriceanu să pună în practică propaganda Moscovei ”

Ni se spune tot mai des că România nu este egala celorlalte state din UE, că la Bruxelles suntem discriminați, că firmele străine vin aici doar pentru profit și că, în general, suntem luați de fraieri. Nu este vorba despre argumentele lui Alexandr Dughin, ideologul Kremlinului primit la București cu brațele deschise, care încearcă să ne convingă că locul României este alături de singura mare putere ortodoxă, și nici despre liniile propagandei rusești, ci despre discursurile liderilor coaliției de guvernământ.

Credem că suntem vaccinați după jumătate de secol de comunism în care vecinul nostru cel mai important era URSS. Credem că poveștile despre bravul soldat sovietic care intra cu cizmele pline de noroi în camera cea bună a bunicilor și „rechiziționa“ tot ce găsea prin ogradă ne-au convins pentru totdeauna să privim cu optimism doar spre Vest. Nu este chiar așa, dacă ne uităm cu atenție la ce se întâmplă în jur.

Sigur că încercările de rupere a punților spre Occident nu înseamnă automat întoarcerea cu fața spre Răsărit, dar fiecare gest de desprindere dintr-o parte poate fi folosit de cealaltă parte. A fost lansată în forță de mai multă vreme o campanie politică și mediatică împotriva multinaționalelor, a elitelor școlite în afara țării, a românilor care au lucrat sau lucrează în instituțiile de la Bruxelles, a străinilor stabiliți aici și care ar trăi pe spezele noastre.

După această campanie, a venit vremea acțiunilor: profesorii și cercetătorii de la universități străine care făceau parte din diferite instituții autohtone au fost dați la o parte (Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Consiliul Național al Cercetării, Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare), iar evaluatorii străini pentru proiectele în valoare de 2 milioane de euro din domeniul cercetării românești au fost scoși prin noi acte normative, doar pentru a fi înlocuiți cu clienții politici ai Guvernului.

Învățământul superior era, poate, cel mai ușor de boicotat, fiindcă celelalte domenii în care Guvernul ar putea pune pe fugă multinaționalele, de pildă, după cum ar vrea cei doi lideri ai coaliției de guvernământ, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, sunt mai greu de abordat. Urmează Justiția. Dacă și aici Dragnea & Tăriceanu vor avea succes, atunci România s-ar întoarce cu mulți ani în urmă. Remodelarea regulilor, alungarea străinilor și a elitelor autohtone care s-au impus în lumea occidentală și eventuala decapitare a DNA vor face ca obiectivele Moscovei, așa cum sunt sugerate pe site-urile finanțate de Rusia, să fie îndeplinite. În România, propaganda rusească e inutilă, noi facem totul cu mâinile noastre.   

Autor:  Sabina Fati

Data publicării: 05 mai 2017

Sursa: http://romanialibera.ro

RAMONA STRUGARIU: „Nu moare PSD…”

29 august 2015 2 comentarii

Ramona Strugariu

Nu moare PSD, nu vă mai grăbiţi să-i cântaţi prohodul 

Ba aş îndrăzni să spun că învie, e în plină resurecţie, îşi scutură oasele, ca după o lungă beţie şi se pregăteşte cu toate motoarele pentru drumul cel nou. Care e tot croit prin porumb şi bătut de roata de căruţă din amestec de glod şi prundiş, aşa cum le-au păstrat primarii timp de douăzeci şi, dar acest aspect nu este câtuşi de puţin relevant pentru interesele de partid.

Interesele de partid spun în mod răspicat, în acest moment, că fără un mecanism solid de reciclare, pus în funcţiune cât mai repede şi extins până la firul ierbii, până la ultimele comune din fundul ţării, PSD pierde, într-o manieră inacceptabilă şi dezonorantă  pentru ce poate această structură politică, următoarele alegeri. Mai grav decât atât, eject în opoziţie s-ar putea să însemne o vecinătate acidă cu M10 şi alte structuri politice care se ridică suficient de mult între timp încât să intre în Parlament. O perspectivă mai mult decât sumbră pentru finanţiştii din spatele cortinelor populist-demagogice, care până nu demult se ştiau stăpânii inelelor.

Astfel că măsuri radicale s-au impus:

Pe Ponta nu noi l-am dat jos, oricât de tare ne-om fi învolburat şi străduit. Tot ei l-au vidanjat. El este unul dintre puţinele exemplare care nu prezintă conţinut reciclabil;  trist până şi pentru standardele PSD.

Primarii care au priză la public, adică, în comunicatele oficiale, „stau bine în sondaje”, pot candida la locale fără niciun fel de probleme, chiar dacă au dosare penale sau orice alte neînţelegeri „minore” cu legea (generate, fără îndoială, de lipsa de comunicare intra şi inter-instituţională).

Dragnea este o stea în plină ascensiune, omul a cărui capacitate de comunicare telepatică dincolo de limitările existenţei lumeşti a reuşit până la urmă să-l aducă acolo unde se cuvine să fie, pe locul strămoşilor săi votanţi. Fie. Dacă face mai bine decât Ponta ce face, până la urmă nici nu mai are importanţă dacă e de pe vii sau de pe morţi, vorba bunicului meu, Dumnezeu să-l ierte.

Dar nu asta e problema. Greu de crezut, dar adevărat, nu aceasta e cea mai mare problemă cu care se confruntă România în momentul de faţă, oricât de dureros şi de descurajant ar suna. După 25 de ani de pseudo-post-comunism, vă vine să credeţi, sau nu, lucrurile stau, de fapt, în felul acesta: oameni ca Oprea şi Tăriceanu sunt în prime-time. Partidele lor au a ajuns, într-un interval de timp incredibil de scurt, speranţa de guvernare; forţa motrice capabilă să redreseze coaliţii care vor continua în aceeaşi logică a PSD, asigurându-i posteritatea: blatul, furtul, lipsa de transparenţă, minciuna. Şi mai tragic, toate aceste lucruri se întâmplă sub oblăduirea PNL, o structură scindată, frecvent contradictorie în declaraţii şi luări de poziţie, care în ultima vreme pare curtată de Antena 3 şi alţi campioni ai libertăţii de exprimare. Ce înseamnă noul PNL? Cine sunt oamenii noi? Unde au început legăturile între ceea ce se doreşte o alternativă puternică şi transparentă la guvernare şi ceea ce a reprezentat, în mod constant, o placă turnantă a dezinformării, manipulării mediatice şi lipsei de profesionalism?

Legea cu privire la alegerile locale în care primarii vor fi votaţi din primul tur este un exemplu. Lipsa totală de interes cu care a fost tratată în Parlament problema votului prin corespondenţă este un alt exemplu. Blatul penibil pentru salariile demnitarilor şi pensiile speciale, în condiţiile în care fantoma grexitului pluteşte, încă, prin Europa, nu mai are nevoie de nici un comentariu. Piesele de rezistenţă fac rocade sinistre – a se vedea Ilie Sarbu, din Senat direct la Curtea de Conturi.

Delegările şi nominalizările se fac pe aceleaşi criterii. Să luăm un caz recent: Eugen Lucan, reprezentant din partea ONG-urilor din România la Comitetul Economic şi Social, susţine că pe locurile societăţii civile la CESE, Guvernul a comis cel puţin trei ilegalităţi: nu a respectat procesul de delegare a membrilor din CES România pentru CESE; a numit doi reprezentanţi de la patronate, care nu au nici în clin, nici în mânecă, de a face cu societatea civilă – pe Marius  Opran, preşedinte UGIR, al cărui trecut în materie de business şi schimburi comerciale merită atent investigat, şi pe Mihai Ivaşcu, secretar general COMPIROM, director al unui patronat din construcţii, cu funcţie în Camera de Comerţ; se pare că nici documentele de nominalizare nu sunt de găsit. Aceştia sunt oameni care ajung la Bruxelles. Acestea par a fi procedurile prin care sunt selecţionaţi. Situaţia a fost semnalată Comisiei Europene şi a ajuns chiar zilele trecute pe masa lui Catherine Day. Despre aceste lucruri nu am văzut şi nu am auzit însă niciun cuvânt de la purtătorii de stindard şi liderii de audienţă ai canalelor de informare.

Nu, nu vă minţiţi şi nu vă pregătiţi pentru marşuri triste, cu iz funerar, pentru că PSD nu moare. Felul în care continuă să se întâmple lucrurile nu poate însemna decât că cearşafurile lor zdrenţuite vor flutura la nesfârşit peste culpa comună de a-i fi votat, pe ei şi pe cei asemenea lor, la un moment dat. Peste indiferenţa cu care i-am tolerat. Peste ce ne pregătim să alegem, pentru că nu avem nici acum de unde, după 25 de ani de pseudo-democraţie. Pentru că nu se poate alege între un nasture fără palton şi un hoit reciclat. Dacă vrem oameni noi, ce-i de îngropat chiar trebuie să meargă la groapă, iar paltonul trebuie tricotat, de la zero, bucată cu bucată.

Autor: Ramona Strugariu

Sursa: gandul.info

NARCISA IORGA: „Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” … s-a schimbat doar modul de adresare …”

Bilețelul

NARCISA IORGA: „Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” în care-i cerea lui Traian Băsescu intervenția în dosarul Patriciu și până luni, când i-a cerut lui Klaus Iohannis demiterea șefilor DNA și Înaltei Curți, Tăriceanu n-a învățat mare lucru. A schimbat doar modul de adresare: în bilețelul roz se adresa amical, convins că totul va rămâne între ”aliați”; în scrisoarea deschisă se adresează instituțional și decide să o facă publică…”

Narcisa Iorga

Feriți-vă de Tăriceanu…și când vă face daruri!

.

Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” în care-i cerea lui Traian Băsescu intervenția în dosarul Patriciu și până luni, când i-a cerut lui Klaus Iohannis demiterea șefilor DNA și Înaltei Curți, Tăriceanu n-a învățat mare lucru. A schimbat doar modul de adresare: în bilețelul roz se adresa amical, convins că totul va rămâne între ”aliați”; în scrisoarea deschisă se adresează instituțional și decide să o facă publică. Fondul a rămas însă același. În ciuda frazelor sforăitoare pe care le rostogolește televizat, inadmisibil de agramat, despre statul de drept, Tăriceanu demonstrează că nu s-a obișnuit cu ideea că justiția trebuie să fie independentă.

Călin Popescu Tăriceanu profită politic de cazul impresionant al Marianei Rarinca, femeia care a fost achitată după ce a fost arestată șase luni sub acuzarea de șantaj la adresa președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cere demiterea Liviei Stanciu pentru că a făcut denunț, ca și când el și-ar fi dat demisia după ce Traian Băsescu a făcut public bilețelul prin care intervenea în sprijinul prietenului său sau după ce Monica Macovei a spus că a chemat-o la ordin când era ministru al Justiției. Nici după ce hotărârea Senatului în privința lui Dan Șova a fost declarată neconstituțională nu și-a dat demisia Tăriceanu, ba dimpotrivă. Pare să se războiască acum cu DNA, care-i cere într-un anumit termen documente de la Comisia pentru Regulament să vadă, probabil, de câte ori s-a discutat despre modificarea acestuia, deși niciodată nu s-a pus în acord cu Constituția, așa cum cerea Curtea Constituțională cu opt ani în urmă.

În lupta asta Tăriceanu nu e singur, ci îi are în spate pe sforarii care îl manevrează, dându-i doar impresia că e important. Au prins momentul, îi exploatează impactul emoțional și, aparent, atacă vârfurile a două instituții reprezentative în lupta anticorupție. Scopul demersului nu este, de fapt, demiterea Laurei Codruța Kovesi și a Liviei Stanciu, căci știu că acest lucru nu este posibil. Ei urmăresc și decredibilizarea celor doi magistrați, dar scopul primordial se arată deplin la finalul scrisorii adresate președintelui Iohannis: ”vă rugăm, Domnule Președinte, să vă alăturați neîntârziat și fără rezerve Parlamentului României în demersul acestuia de a modifica Codul de procedură penală în sensul eliminării arestului preventiv pentru infracțiunile comise fără violență și a înlocuirii prin  ca precondiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale”. Adică, inițiativa legislativă a senatorului PSD Șerban Nicolae, adoptată tacit de Senat și aflată acum în dezbaterea Camerei Deputaților.

Faptul că Mariana Rarinca a fost arestată timp de șase luni este o dramă. Instanța a achitat-o. Evident, cele șase luni de arest nu-i mai pot fi înapoiate nicicum. E de înțeles că acest caz produce emoție, poate chiar revoltă. Cu libertatea unui om nu te poți juca. Faptul că acest caz e folosit politic este însă intolerabil. Pe de altă parte, într-o țară ca a noastră, în care mai toți liderii politici stau la pândă așteptând cea mai mică eroare pentru a mai da un brânci pe scări justiției, atât procurorii, cât și judecătorii trebuie să fie extrem de precauți când iau decizii de acest tip. Excesul de zel nu are ce căuta în sistemul judiciar. Acum, la Cotroceni nu se mai află un președinte dispus să se ia la trântă cu Parlamentul, atunci când vrea să strâmbe legi. Avem un președinte altfel, căruia președintele Senatului îndrăznește să-i scrie că prevederile din legea penală au devenit ”un flagel real ce distruge viața și încalcă demnitatea a mii de cetățeni obișnuiți”, iar despre magistrații care le aplică afirmă că au ”interese oculte”. Acțiunea e rapidă, strategia bine pusă la punct, lovitura poate fi fatală.

Joia trecută, Mihai Gâdea a avut-o invitată pe Mariana Rarinca în studioul Antena 3. După modul specific de a trata subiectul, a fost primul semn că va începe un demers cel puțin interesant al acestui post față de mai vechii clienți ai săi, magistrații. Rețeta e copy-paste după suspendarea președintelui Băsescu și demiterea membrilor CSM Cristi Dănileț și Alina Ghica. Câteva emisiuni, câteva declarații ale unor lideri politici care, pentru început, nu sunt tratate ca fiind deosebit de importante, ci doar, așa, în trecere. Urmează ediții speciale, susținerea asociaților profesionale, idei pentru petiții publice, mobilizări de stradă (dacă e nevoie), toate împachetate abil și servite publicului însetat de ”dreptate până la capăt”. Mircea Badea deja a lansat aseară ideea că ” în țări civilizate, asemenea decizii ar fi scos lumea în stradă, dar poate nu e târziu nici la noi”.

Ce a urmat după ce a devenit publică scrisoarea trimisă de Călin Popescu Tăriceanu președintelui Iohannis? A intervenit telefonic în emisiunea Danei Grecu Tăriceanu însuși. Misterios, n-a dezvăluit demersul pe care-l va face azi, în Senat, ”după ce va discuta cu colegii”. Moderatoarea a manifestat curiozitate. Tăriceanu n-a cedat, a creat suspans. Radu Tudor părea că știe și sugera ”să se creeze presiune publică”, ”să se apeleze la ministrul Justiției”. Altul venea cu ideea ”să fie o petiție susținută de către toți cetățenii acestei țări”… Tăriceanu și-a jucat rolul. Manevră politicianistă ambalată, ca atâtea altele, în hârtia poleită a susținerii cauzei unor oameni simpli, neajutorați. Înăuntru, darul otrăvit. Adaptând fraza lui Vergiliu, feriți-vă de Tăriceanu chiar și când vă face daruri! Nu plânge el de mila Marianei Rarinca, chiar dacă o invocă în scrisoarea către Iohannis. El e doar un paravan pentru puciștii care, simțind că șeful armatei e slab, tatonează terenul, apoi atacă la punct fix, pe mai multe flancuri. PSD n-a scos capul deocamdată din tranșee, dar e pe poziții. Va ieși la momentul potrivit. Victor Ponta e plecat din țară, la fel ca în ”marțea neagră”. L-a trimis sol pe Tăriceanu, în timp ce media de casă face zgomot. Puciștii din 2012, în marea lor majoritate, s-au regrupat, și-au schimbat tactica de luptă, nu și scopul: asaltul asupra instituțiilor de justiție care le pun probleme. Atunci au avut o tentativă eșuată. Acum o desăvârșesc. Iohannis are o reacție mult prea slabă comparativ cu gravitatea actelor ce se pregătesc.

Autor:

Narcisa Iorga 

Sursa:

cutiapandorei.net

evz.ro

%d blogeri au apreciat asta: