Arhiva

Posts Tagged ‘Tăriceanu’

Fostul colaborator al Securității, Călin Anton Popescu Tăriceanu, fiul vitreg al unui colaborator al Securității, are memoria cam scurtă. Să-i reamintim …

4 august 2018 2 comentarii

NOTĂ ANTESCRIPTUM: Ceea ce a făcut Călin Anton Popescu Tăriceanu în toată cariera lui poartă un nume: PROSTITUȚIE POLITICĂ

***

Se spune că pentru a fi cineva un politician adevărat trebuie să poată, dimineața, imediat după trezire, în fața oglinzii să poată înghiți o broască râioasă pe nemestecate fără a schița nici un fel de grimasă.

Călin Popescu Tăriceanu

Este absolut stupefiant ca cineva să se poată prezenta în fața lumii și cu o seninătate demnă de o cauză mai bună unde să rostească absolut natural jumătăți de adevăr considerând că cei din fața lui vor înghiți ce spune fiind incapabili să judece cu mintea lor, să observe că sunt mințiți cu cea mai cruntă nerușinare. (De cele mai multe ori jumătățile de adevăr sunt niște minciuni varitabile).

Călin Popescu Tăriceanu are un mare noroc, inepțiile pe care le spune sunt mascate de gafele impardonabile pe care membrii Guvernului Veorikăi, Filoloaga din Videle le comite.

Prezent vineri la Palatul Parlamentului la lansarea asociaţiei „Mircea Ionescu-Quintus”, Tăriceanu, a făcut o declarație stupefiantă, adresată probabil unei turme de votaci ai săi, incapabili să înțeleagă ce spune, luând, la virgulă spusele lui ca adevăr absolut.

„Astăzi am văzut foarte mulţi oameni politici în sală – a declarat Tăriceanu – dar puţini liberali, pentru că cei nu se mai pot revendica ca liberali, PNL decizând să treacă în familia PPE. E cam greu să promovezi valorile liberalismului din familia popularilor europeni. E ca şi cum la un meci de fotbal, echipa Franţei ar juca în tricourile Germaniei. S-a dovedit că PNL e un partid care susţine sistemul şi statul paralel şi a susţinut cu forţă toate acţiunile întreprinse de instituţiile represive ale statului care au încălcat grav drepturile şi libertăţile individuale. Celor care au vorbit depsre reunificarea dreptei, le-am spus că trebuie făcută nu în jurul unei structuri, reunificarea trebuie să se facă în jurul valorilor liberale care sunt reprezentate de ALDE. Deci cei care vor acest lucru pot veni în ALDE”, a afirmat, vineri, preşedintele ALDE Călin Popescu Tăriceanu la Parlament.

Paradoxal, un strop de adevăr există în ceea ce spune. PNL a ieșit din Rândurile ALDE (Asociația Democraților și Liberalilor Europeni) asociație de partide liberale și a intrat în Partidul Popular European, alianță a partidelor conservatoare europene, coservatorii fiind adversarii naturali ai liberalilor, doctrine situate simetric față de centru pe eșicuerul politic.

Tăriceanu uită că atunci când se rupea USL se ducea cu ”sărut mâna boierule” la Ponta, astfel sperând că va reuși să obțină pentru el o funcție călduță la Senat, creaând cu o seamă de lepădături care nu mai aveau șanse să obțină funcții în PNL și se puneau preș la picioarele ”cârlanului” Ponta aflat pe val la acea vreme. Asta înseamnă a fi liberal? A fi un fel de furuncul pe dosul împuțit al social-democrației?

Nu trebuie să uităm încă un detaliu. Când s-a creat USL, PSD era un colos iar PNL un fel de ”nothing but pretentious” cum ar zice englezul.

Păi, ia să ne amintim. La vremea aceea PSD dorea să creeze o formațiune politică, un fel de varză creață social-democrat-liberal-conservatoare.

Exista un personaj extrem de puternic prin faptul că deținea un trust media (unde se pare că ar fi îngropați o parte din banii lui Ceaușescu) … mă refer la Dan Voiculescu.

PSD își dorea această alianță curcubeu, dar li se părea ridicolă pretenția liberalilor de a fi tratați ca egali. Liberalii nu acceptau decât dacă era vorba de o alianță între egali. Astfel că se recurge la o stratagenă demnă de filmele cu proști. Se crează Alianța de Centru Dreapta între Partidul Național Liberal și Partidul Conservator al lui Voiculescu la care acesta mai adaugă și susținerea necondiționată a Trustului Intact.

Deși la conducerea PNL era Crin Antonescu, bazele au fost puse încă de pe vremea lui Tăriceanu care, după ce a fost schimbat de la conducerea partidului a rămas un personaj cu greutate a cărui voce conta. 

Ar trebui să îi amintim lui Tăriceanu încă ceva.

La un moment dat, pe motiv că ar exista suspiciuni de colaborare cu Securitatea, Tăriceanu, el însuși crescut și educat de unul din cei mai odioși delatori ai Securității, Dan Amedeo Lăzărescu, elimină din partid o mulțime de liberali care îi amenințau poziția, neezitând să se apropie de Partidul Conservator, partidul împuțitului fost șef al Intereprinderii de Comerț Exterior Dunărea, intreprinderea care finața Securitatea.

Este clar că la capitolul ”rațiune” Tărăceanu are grave carențe …Poate o fi vorba de preamultele blonde mâncători de neuroni care i-au populat viața… 

P.S. Prin 2006, regretatul profesor Corneliu Turianu (față de care am avut un respect deosebit), membru al CNSAS, declara la Realitatea TV că Premierul (la acea vreme) Călin Popescu Tăriceanu a fost acuzat de foști informatori de colaborare cu Securitatea, surse CNSAS precizând la acea vreme, pentru MEDIAFAX ca este vorba despre o lista de 60 de politicieni pe care ar figura şi numele premierului. 

Dealtfel în acel nebun an 2006, HotNews  publica un fulminant articol scris de Dana Carabelea  din care reieșea că PNL ar fi conduși de o gașcă de foști colaboratori ai Securității (Între care și Tăriceanu)

Conducerea PNL are radacini in Securitate

Fruntasii Partidului National Liberal au invatat ABC-ul politicii de la oameni care au facut parte din structurile inalte ale Securitatii. Familiile din care se trag cei mai de seama lideri ai PNL au fost intesate de personaje recunoscute in regimul comunist pe care l-au servit dupa rigorile vremii.

Presedintele liberal, premierul Calin Popescu Tariceanu, este fiul vitreg al celebrului Dan Amadeo Lazarescu, despre care s-a aflat ca a „livrat” Securitatii zeci de fruntasi liberali, contra cost. Justificarea – cu banii luati pe informarile date la Securitate, Dan Amadeo Lazarescu i-a ajutat pe cei pe care i-a bagat in puscarie.

Dupa modelul tatalui vitreg, Tariceanu s-a debarasat si el de trecut: premierul a sustinut ca nu il recunoaste pe Dan Amadeo Lazarescu ca tata, ci doar ca pe „sotul mamei” sale.

Finul premierului liberal, presedintele Camerei Deputatilor, liberalul Bogdan Olteanu, a fost nepotelul cunoscutei activiste comuniste Ghizela Wass, trimisa in 1945 sa-i salveze pe bucuresteni de sub influenta taranistului Iuliu Maniu si a lui Dinu Bratianu, presedintele de atunci al Partidului National Liberal.

La conducerea PNL s-au mai „infiltrat” si alte doua odrasle de securisti cu functii de conducere. Presedintele liberalilor din Bucuresti, Ludovic Orban, a recunoscut ca tatal sau a fost angajat la Securitate, cu titlul de capitan in rezerva, prin anii ?50.

Dar recunoasterea de atunci a tatalui sau a fost bagata sub pres de Ludovic Orban care a sustinut constant ca nu a avut nicio legatura cu „slabiciunea” parintelui sau fata de Securitate. Cazurile celor trei mai mari liberali sunt de notorietate. Noutatea este ca Dan Motreanu, proaspat ajuns ministru al agriculturii, a fost si el crescut de un fost ofiter de Securitate.

Potrivit unor surse din randul fostilor ofiteri comunisti, tatal lui Motreanu a fost ofiter de Securitate, transferat de la Orastie, la Deva. Fostul secretar general al PNL a recunoscut doar ca tatal sau a fost ofiter in armata, trimis apoi la Ministerul de Interne, unde se ocupa cu „pregatirea fizica”.

Liberalii desprinsi din familii pe care s-a pus stampila Securitatii incearca acum sa promoveze deconspirarea fostilor informatori. PNL a exclus cativa liberali care au avut angajament semnat cu Securitatea si sustine doi dintre membrii de baza ai CNSAS – pe actualul presedinte al Colegiului, Claudiu Secasiu, si initiatorul legii privind deconspirarea Securitatii, Constantin Ticu Dumitrescu.

Atat ca miscarile politice ale conducerii PNL nu demonteaza suspiciunile privind moralitatea principiilor dupa care se ghideaza conducerea liberala.

Cei mai de seama liberali de la conducerea Partidului National Liberal se trag din familii care au cochetat la un moment dat cu securitatea. Liderul PNL, Calin Popescu Tariceanu, este fiul vitreg al lui Dan Amadeo Lazarescu, cel care a „predat” liberali la securitate, contra cost.

Ludovic Orban, liderul PNL din Capitala a recunoscut ca este fiul unui fost maior de securitate, iar bunica actualului presedinte al Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, a fost cunoscuta activista comunista Ghizela Wass.

Surpriza vine din partea lui Dan Motreanu, fost secretar general al formatiunii si proaspat ajuns ministru al agriculturii, al carui tata a fost ofiter de securitate la Orastie, iar apoi la Deva, potrivit unor surse din randul fostilor ofiteri comunisti.

Asa tata, asa fiu. Cei care conduc astazi PNL au invatat primii pasi intr-ale politicii de la oameni asezati in posturi din primele linii ale securitatii. Dar Tariceanu, Olteanu, Motreanu si Orban neaga la unison, ca au avut vreo legatura cu activitatea desfasurata de rudele lor.

Ba chiar actuala conducere a PNL a promovat o politica de sanctiuni pentru toti liberalii care au fost gasiti cu angajament la securitate, si s-au tinut de ea, renuntand la cativa membri PNL.

Formatiunea lui Tariceanu este cea care a dat CNSAS, institutia menita sa deconspire securitatea, membri de baza ai colegiului: actualul presedinte CNSAS, Claudiu Secasiu, si initiatorul legii privind deconspirarea securitatii ca politie politica, Constantin Ticu Dumitrescu, sunt sustinuti de PNL.

Atat ca miscarile politice practicate de liderii liberali nu pot sterge cu buretele trecutul si legaturile cu securitatea ale familiilor din care se trag fruntasii PNL. Si astfel, orice suspiciune privind moralitatea principiilor dupa care se ghideaza actuala conducere PNL devine, brusc, indreptatita.

Tariceanu, fiu de turnator

Premierul Calin Popescu Tariceanu  – fiul vitreg al lui Dan Amadeo Lazarescu, cel care a „predat” la securitate zeci de fruntasi liberali, in anii 50. E drept, Dan Amadeo Lazarescu provenea dintr-o familie veche de liberali, dar tot el s-a dovedit ca a fost unul dintre informatorii platiti de securitate.

Chiar el a recunoscut ca a primit bani pentru informatiile pe care le dadea depre liberalii din partid, apoi s-a scuzat pentru tradarea din trecut argumentand ca din banii primiti de la securitate pentru notele informative a ajutat victimele pe care tot el le trimisese in puscarie.

Autor: Dana Carabelea 

Sursa: hotnews.ro

Publicat: 12 decembrie 2006

Denise Rifai consideră că Tudorel Toader sabotează PSD încercând să aducă la conducerea DNA a cuiva apropiat de ALDE

Denise Rifai, jurnalista de la Realitatea TV susține că Tudorel Toader, promovat de Tăriceanu, sabotează PSD. Prin amânarea găsirii unei propuneri pentru șefia DNA, de fapt acesta dorind să aducă la conducerea DNA a cuiva apropiat de ALDE, respectiv Călin Popescu Tăriceanu.

Probabil, logica fiind aceea că astfel Tăriceanu devine indispensabil pentru PSD.  

Într-un interviu acordat pentru Psnews.ro jurnalista Denise Rifai a susținut că, prin respingerea celor patru concurenți și anunțarea reluării procedurii de selecție, Tudorel Toader sabotează PSD în disputa pentru șefia DNA.

Denise spune că gestul ministrului are ca scop impunerea la DNA a unui om apropiat de coaliție sau mai degrabă de Alianța Liberalilor și Democraților, având în vedere că Tudorel Toader este sprijinit de către președintele ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu.

„Domnul ministru se joacă și și-a îmbrăcat foarte bine haina politică pe care i-a oferit-o liderul ALDE, domnul Călin Popescu-Tăriceanu. Gestul lui Tudorel Toader de a juca – așa cum au fost unele scenarii încă de la început: că era posibil să meargă pe zona de amânare în primă instanță – arată că există realmente o strategie pentru ca omul care va ajunge să conducă DNA din poziția de procuror-șef să fie un tip bine ales de către cei de la PSD-ALDE. Sau poate doar de către cei de la ALDE, pentru că să nu uităm: Tudorel Toader este omul lui Călin Popescu-Tăriceanu și până acum (apropo de jocul cu ordonanțele ce vizau amnistia sau grațierea) am văzut că ministrul Justiției a știut să se opună.

Am văzut, de asemenea, un Tudorel Toader care nu a acceptat ideea ca acele proiecte de legi ce vizează modificările aduse codurilor penale să fie trecute prin ordonanță de urgență. Deci este foarte posibil ca și aici domnul Toader să încerce să câștige timp, ca să aducă la șefia DNA un om apropiat de Călin Popescu-Tăriceanu – nu neapărat de Liviu Dragnea. Spun asta în baza ultimelor decizii luate de Tudorel Toader, care au fost doar în sensul domnului Tăriceanu – nu în sensul coaliției. Asta pe de o parte” – a declarat jurnalista Realității TV.

Denise Rifai apreciază că ministrul Toader ar putea amâna selectarea unui candidat pentru șefia DNA până la intrarea în vigoare a noii forme a Legii 303/2004 (privind statutul magistraților), în care președintele României va putea refuza o singură dată o astfel de propunere.

Pe de altă parte, noi acum când vorbim, președintele Klaus Iohannis are posibilitatea să respingă de câte ori consideră propunerile ce vizează șefia DNA. Dacă Tudorel Toader trage suficient de mult de timp, lungind această perioadă în care se pot depune candidaturi, în care poate face selecția unei anumite persoane pe care s-o trimită mai departe la CSM, ca propunere a domniei sale, ar putea intra în vigoare cealaltă lege, care vizează faptul că Iohannis poate respinge o singură dată numirea procurorului-șef la DNA.

Oricum: Tudorel Toader și coaliția PSD-ALDE aveau nevoie de timp, dat fiind faptul că s-a tot scris în presă în ultimele zile că aceste patru candidaturi sunt ale unor oameni din DNA sau din Ministerul Public – adică oameni apropiați fie de Codruța Kovesi, fie de Augustin Lazăr. Și este evident că vorbim despre profiluri de persoane care nu aveau ce să caute astăzi la șefia DNA – o instituție pe care oamenii aceștia și-o doresc cu mult mai slabă.

Deci în primul rând Tudorel Toader câștigă foarte mult timp. Știm că șefia interimară la DNA se poate întinde pe 90 de zile. Domnul ministru dacă nu își vede legea promulgată de președinte (cea prin care președintele poate respinge propunerile o signură dată), atunci – cine știe? – poate găsește o modalitate și-i prelungește mandatul doamnei Jurma. Totul e posibil. E clar că au nevoie să aducă la șefia DNA omul cel mai potrivit pentru ca acțiunile DNA să nu mai vizeze dosarele unor oameni agreați de ei. Și aici nu știu dacă vorbim despre coaliția PSD-ALDE sau doar despre ALDE. Oricum: domnul Tudorel Toader, prin ceea ce a făcut astăzi, joacă și se joacă. Nu știm dacă pentru întreaga coaliție, doar pentru ALDE sau poate chiar pentru alte zone ale statului român. Ceea ce e cu adevărat cert este că ne vom lămuri pentru cine a jucat și cât a plătit România pentru chestiunea aceasta. Ne vom da seama dacă în România se va mai putea vorbi despre luptă împotriva abuzurilor, pentru o justiție corectă, despre procurori pe bune anticorupție. Vom vedea” a mai spus Denise Rifai.

Sursa declarațiilor: psnews.ro

CĂLIN POPESCU TĂRICEANU SE PREGĂTEȘTE SĂ CANDIDEZE LA PREZIDENȚIALE

CĂLIN POPESCU TĂRICEANU SE PREGĂTEȘTE SĂ CANDIDEZE LA PREZIDENȚIALE

Norica Nicolai

Astăzi la România TV s-a bătut multă monedă, nu știu de unde știau, dar erau extrem de convinși că la viitoarele alegeri prezidențiale, în turul doi vor ajunge Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.
Norica Nicolai a intrat în direct la telefon și a spus că Tăriceanu este cea mai bună variantă pentru funcția prezidențială.
Asta face ca zvonurile să fie extrem de credibile și  Doamna Nicolai va fi imaginea de campanie a canditatului Tăriceanu.
În acest sens doamna Nicolai exersează mai multe poziții ispititoare ce ar urma să fie prezente pe afișele de campanie a d-lui Tăriceanu.
În imagine se vede  e una din aceste poziții, singura în care există suficiente haine pentru a nu fi necesară bulina pentru protecția minorilor.

Așa zisa luptă împotriva abuzurilor în Justiție: o minciună sfruntată

13 aprilie 2018 2 comentarii

De prea mult timp, justiția, statul de drept în general sunt sub un furibund și parșiv asediu dinspre zona politico-mediatică. Practic, totul pare a pleca de la o minciună sfruntată și anume că jurnaliștii și politicienii vârf de lance al atacului ar fi susținători ai luptei anticorupției, ei având un dinte doar împotriva șefilor SRI, DNA etc.

Este o nuanță pe care s-a țesut cu răbdare și perseverență în mult prea lungile și multele emisiuni  de la ore de maximă audiență. Ani de zile, cu răbdare s-a construit cadrul în care se desfășoară un adevărat linșaj media. ”Știți – pare a se spune – noi nu avem nimic cu lupta anticorupție, cu instituțile statului de drept, noi luptăm doar împotriva ticăloșilor care fac abuzuri”. Am văzut nenumărate adevărate rechizitorii prin care se denunțau acte de corupție, se fluturau ”probe” (de exemplu, nu odată Mihai Gâdea flutura niște hârtii care ar dovedi ceva și care ar urma să poată fi văzute pe siteul lor. Iteresant dar pe site nu apărea niciodată nimic, dacă analizai înregistrarea  frame cu frame observai că de fapt acele hârtii nu erau decât desfăășurătorul emisiunii).

Aceste acuzații țineau trei zile iar când se încerca analizia lor se dovedeau doar niște baloane de săpun, niște argumentații care aveau la bază o mică minciună au o interpretare forțată a ceva pe care se țesea o construcție logică în care se introduceau din când în când artificial elemente care să ajute ajungerea la ținta dorită.

”Probele” erau niște ghidușii, de cele mai multe ori, fabricate, uneori dincolo de limita bunului simț. Diferite afirmații făcute cu mare perseverență în studiourile de execuție ale, popular numiților, Mâncători de Rahat, repetate până la obsesie intrau cumva în conștiința telespectatorului ca un fel de repere de referință. Astfel că, peste o vreme, ceea ce țesuseră pe o mică minciună era folosit ca argument, telespectatorul amintindu-și că ”da, am auzit de chestia aceasta” nemaiștiind unde, dar asta nu conta. Practic era vorba de crearea unei minciuni mari argumentată de minciuni ici și multe.

Dacă ne uităm la politicianii și jurnaliștii care acum se rup în figuri cu dezvăluiri ale ”statului paralel”, fie au avut sau au probleme jîn justiție, fie sunt vajnici angajați ai unor moguli cărora, dacă le spui ”penali” le faci un mare compliment.

Toți își doresc subordonarea justiției pentru a o putea controla, o justiție prea incisivă însemnând pentru ei drumul spre pușcărie, ei știind că la o analiză a faptelor lor din trecut nu poate duce decât acolo. Toți cei care își doresc astăzi să și-o subordoneze din nou și să împiedice serviciile să o mai ajute și-au dorit asta și înainte de protocoalele SRI-DNA. Și înainte ca Maior, Coldea și Koveși să ajungă cei mai puternici oameni în stat. Atitudinea lor nu este o reacție la nimic altceva decât la frica de închisoare. Culmea este că niciunul din ei nu pote să își justifice nici 10% din avere … o fi vreo coincidență? Greu de crezut..

De fapt lepre de teapa unora ca Tăriceanu, Dragnea, Voiculescu, Năstase etc nu au dorit niciun fel de luptă anticorupție. Și au acționat împotriva noii ordini de stat și a celor care încercau să o impună, imediat după 2005, când au început să se teamă că și afacerile lor ilicite vor ajunge să fie judecate la un moment dat. Unii s-au opus pe față, cu furie, asumându-și direct războiul, precum Voiculescu, ceilalți mai pe tăcute, folosindu-se de marionetele din partidele lor. O demonstrează chiar faptul că  înființarea DNA și a ANI, decuplarea CSM și a Înaltei Curți de la rețelele  mafiote din magistratură au fost întâmpinate cu huiduieli și cu proteste disperate, nu cu aplauze, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă liderii PSD, PNL, PC, PRM și UDMR chiar ar fi pus mai presus binele comun decât interesele lor meschine. Dacă vreți să vă amintiți cât de îngroziți au fost din totdeauna de ideea că cineva i-ar putea întreba cum și-au făcut banii, cred că nimeni nu se îndoiește de faptul că argumentele invocate de Florin Iordache, Eugen Nicolicea, Mate Andraș-Levente, Lucian Bolcaș, Marcu Tudor și Sergiu Andon, complet anapoda, în Parlament, în octombrie 2006 aveau ca rol să îi ajute  să nu fie obligați la declararea averilor, dar mai ales a modului în care și le-au făcut.

În vremea aceea, lupta anticorupție nu era decât o amenințare ce părea a se profila asemeni unei furtuni, undeva. Departe la un orizont ce putea fi evitat. Nici vorbă de abuzuri, pentru că, după cum reiese din dialogurile fostului șef al FBI cu Băsescu, Maior și Kovesi, la finele lui 2006 statul încă cerea ajutor pentru a deveni mai eficient. De abia atunci, Robert Mueller le-a sugerat să găsească ”posibilitatea legală” de a folosi interceptările telefonice ca probatoriu în instanțe.De întâmplat s-a întâmplat mult mai târziu. Cât despre protocolul SRI – DNA, el a fost semnat în 2009.

Prin 2005 C.P Tăriceanu cerea insistent să fie informat de procurori când începeau o anchetă la adresa unui membru al guvernului (guvernul lui dovedintu-se a fi cel mai penal guvern din istoria României). S-a dovedit că de fapt el dorea să poată bloca dosarele, ca și până atunci.

Nu avem cum să nu ne întrebăm, dacă problema PSD-ALDE-Voiculescu cu justiția a apărut doar odată cu abuzurile, de ce l-au suspendat pe Băsescu în 2007? Ce abuzuri erau atunci? A comis Daniel Morar vreun abuz? De ce nu ni le prezintă Tăriceanu și Antena 3? Nu a comis abuzuri sau vor să-și protejeze aliatul din Curtea Constituțională? Or fi uitat că în documentul prin care au cerut în Parlament, în 2007, suspendarea preşedintelui au dat ca exemple de ingerințe în treburile justiției faptul că ”a cerut procurorilor să redeschidă dosarele penale privind Bancorex şi Banca Agricolă” și că a declarat că foarte mulți magistrați sunt corupți? Acum 11 ani, ca și astăzi, ce îi deranjează pe cei cu probleme în justiție este chiar justiția și revigorarea ei, cu sprijinul partenerilor strategici. Protocoalele SRI nu sunt decât un alt pretext pentru a opri lupta anticorupție. Așa cum au fost, în 2007, la suspendarea președintelui, acuzațiile ridicole de mai sus.

Se vorbește tot mai des despre implicarea la DNA a ofițerilor CIA, adică de implicarea americanilor în justiție… interesant. Tăriceanu și nu numai, o amintește  în ultima vreme cu insistență, oare cum se explică că ambasada SUA nu doar că nu a jubilat când Patriciu a fost arestat, ba chiar s-a declarat îngrijorată, după cum reiese din cablograma trimisă la Washington pe 6 iunie 2005? Citez: „Managementul Rompetrol se teme, pe bună dreptate, că punerea sub acuzare (sau condamnarea, bineînțeles) ar putea să ducă la prăbușirea companiei. Compania are planuri în desfășurare de a-și extinde operațiunile în Kazahstan și Rusia astfel încât să se poată baza pe surse solide de țiței pentru rafinăriile sale. Sursele financiare necesare pentru această extindere sunt acum, în mod firesc, în pericol (…) De subliniat că o astfel de criză a Rompetrol ar putea avea un impact politic și economic mult mai larg. Compania contribuie cu aproximativ 7% din totalul veniturilor colectate la bugetul de stat, adică în jur de 2% din Produsul Intern Brut total…”.

Americanii recunoșteau, dincolo de impactul asupra României a Crizei de la Romăetrol l-ar avea asupra României, că dosarul îi interesa și pentru că ancheta îl viza inclusiv pe ”vicepreședintele Rompetrol, Phil Stephenson, cetățean SUA, care deține 20% din companie.” Cu toate acestea au transmis la Washington că ”procurorul care supraveghează cercetările în dosarul Rompetrol este o persoană care a beneficiat de pregătire în SUA și este programată să participe la o nouă sesiune de training pe continentul american în cursul anului următor (…) Cu alte cuvinte, echipa de anchetatori poate că nu se ridică la standardele SUA dar au fost expuși la metodologiile folosite de noi. În plus, Ilie Botoș (procuror-general la vreme aceea – n.m.) a susținut că probele strânse împotriva Rompetrol au fost obținute și cu concursul Băncii Naționale, a Gărzii Financiare și a Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, sugerând astfel că nu este vorba despre o operațiune investigativă motivată politic.”

Una peste alta, ideea că SUA ar fi inițiat, ascuns sau încurajat abuzurile de dragul susținerii luptei anticorupției cam este contrazisă .. pur și simplu nu se ”înșurubează”, ba dimpotrivă,  acolo unde SUA  a intervenit a făcut-o pentru a preveni transformarea ei în instrument pentru răfuieli politice. ”(…) Nu vrem să descurajăm Guvernul României în intenţiile sale de a acţiona împotriva „peştilor mari” – prin urmare este necesar să tratăm cu grijă acest subiect. Mai mult, se poate ca într-adevăr unele pietre încă neîntoarse ale Rompetrol să ascundă slăbiciuni sau concluzii neplăcute. Cu toate acestea, nu este nevoie să se ajungă la un proces – spectacol ca cel al Yukos în Moscova, un punct de vedere pe care l-am susţinut cu putere în faţa Guvernului României”, notau reprezentanții Ambasadei SUA  de la București.

Dosarul ”Rompetrol”este un dosar școală și conține și explicația pentru care s-a ajuns la protocoalele SRI. Procesul prin care trebuia să fie clarificat modul în care Adrian Năstase i-a făcut cadou finanțatorului PNL o afacere pe care avea să o vândă cu un miliard de dolari a fost tergiversat ani de zile. A fost și suspendat, în urma unei sesizări la Curtea Constituțională. Acest dosar fiind un caz extrem de explicit despre tot ce nu mergea bine în justiție, în ciuda eforturilor unor ofițeri de informații și procurori care au îndrăznit să se pună cu grangurii vremii,  banii și legăturile acestora cu rețelele mafiote din instanțe făceau imposibilă condamnarea lor.

În acea perioadă a fost realmente batjocorite plăpândele instituții anticorupție, înțelegerile nescrise dintre Patriciu, Voiculescu ori Vîntu și rețele de gen Voicu – Costiniu prin care li se garanta imunitatea, sau cu rețelele de politicieni, demnitari și funcționari ai statului, prin care li se garanta prosperitatea, au obligat statul să-și dezvolte propriile protocoale de colaborare inter-instituționale. Fără ele, nu ar fi avut nicio șansă să îi facă să plătească în instanțe pe stăpânii din umbră ai statului mafiot. Prevederile acestor protocoale au fost pe măsura durității războiului care a început în 2005 și care nu dădea semne, în 2009, că va fi câștigat vreodată de stat.

Este o minciună sfruntată că stăpânii statului mafiot ar fi susținut lupta anticorupție dacă nu ar fi existat abuzuri. Ce s-a întâmplat între 2005 și 2009 a fost o luptă anticorupție cu pași mărunți. Și a eșuat. Justiția nu a reușit să îi condamne nici pe Patriciu, nici pe Voiculescu, nici pe Vântu. Și cu toate acestea, ei nu au fost dispuși să accepte nici măcar să fie luați la întrebări, nici măcar să îi tulbure gândul că într-un viitor îndepărtat situația le-ar putea scăpa de sub control.

De fapt acesta este motivul pentru care a fost suspendat Băsescu în 2007. De aceea au făcut un cartel în 2009 ca să-l scoată pe Geoană președinte. De aceea l-au suspendat în 2012. Și protocoalele lor, în care au decis să lupte pentru a păstra intact statul mafiot instaurat după căderea lui Ceaușescu, ar trebui desecretizate pentru a înțelege cum s-au născut protocoalele inter-instituționale și de ce au fost indispensabile, în ciuda riscurilor reale de abuz. Din păcate, asta nu se va întâmpla nici în 1000 de ani!

SABINA FATI: ”Cum reușesc Dragnea & Tăriceanu să pună în practică propaganda Moscovei ”

Ni se spune tot mai des că România nu este egala celorlalte state din UE, că la Bruxelles suntem discriminați, că firmele străine vin aici doar pentru profit și că, în general, suntem luați de fraieri. Nu este vorba despre argumentele lui Alexandr Dughin, ideologul Kremlinului primit la București cu brațele deschise, care încearcă să ne convingă că locul României este alături de singura mare putere ortodoxă, și nici despre liniile propagandei rusești, ci despre discursurile liderilor coaliției de guvernământ.

Credem că suntem vaccinați după jumătate de secol de comunism în care vecinul nostru cel mai important era URSS. Credem că poveștile despre bravul soldat sovietic care intra cu cizmele pline de noroi în camera cea bună a bunicilor și „rechiziționa“ tot ce găsea prin ogradă ne-au convins pentru totdeauna să privim cu optimism doar spre Vest. Nu este chiar așa, dacă ne uităm cu atenție la ce se întâmplă în jur.

Sigur că încercările de rupere a punților spre Occident nu înseamnă automat întoarcerea cu fața spre Răsărit, dar fiecare gest de desprindere dintr-o parte poate fi folosit de cealaltă parte. A fost lansată în forță de mai multă vreme o campanie politică și mediatică împotriva multinaționalelor, a elitelor școlite în afara țării, a românilor care au lucrat sau lucrează în instituțiile de la Bruxelles, a străinilor stabiliți aici și care ar trăi pe spezele noastre.

După această campanie, a venit vremea acțiunilor: profesorii și cercetătorii de la universități străine care făceau parte din diferite instituții autohtone au fost dați la o parte (Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Consiliul Național al Cercetării, Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare), iar evaluatorii străini pentru proiectele în valoare de 2 milioane de euro din domeniul cercetării românești au fost scoși prin noi acte normative, doar pentru a fi înlocuiți cu clienții politici ai Guvernului.

Învățământul superior era, poate, cel mai ușor de boicotat, fiindcă celelalte domenii în care Guvernul ar putea pune pe fugă multinaționalele, de pildă, după cum ar vrea cei doi lideri ai coaliției de guvernământ, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, sunt mai greu de abordat. Urmează Justiția. Dacă și aici Dragnea & Tăriceanu vor avea succes, atunci România s-ar întoarce cu mulți ani în urmă. Remodelarea regulilor, alungarea străinilor și a elitelor autohtone care s-au impus în lumea occidentală și eventuala decapitare a DNA vor face ca obiectivele Moscovei, așa cum sunt sugerate pe site-urile finanțate de Rusia, să fie îndeplinite. În România, propaganda rusească e inutilă, noi facem totul cu mâinile noastre.   

Autor:  Sabina Fati

Data publicării: 05 mai 2017

Sursa: http://romanialibera.ro

RAMONA STRUGARIU: „Nu moare PSD…”

29 august 2015 2 comentarii

Ramona Strugariu

Nu moare PSD, nu vă mai grăbiţi să-i cântaţi prohodul 

Ba aş îndrăzni să spun că învie, e în plină resurecţie, îşi scutură oasele, ca după o lungă beţie şi se pregăteşte cu toate motoarele pentru drumul cel nou. Care e tot croit prin porumb şi bătut de roata de căruţă din amestec de glod şi prundiş, aşa cum le-au păstrat primarii timp de douăzeci şi, dar acest aspect nu este câtuşi de puţin relevant pentru interesele de partid.

Interesele de partid spun în mod răspicat, în acest moment, că fără un mecanism solid de reciclare, pus în funcţiune cât mai repede şi extins până la firul ierbii, până la ultimele comune din fundul ţării, PSD pierde, într-o manieră inacceptabilă şi dezonorantă  pentru ce poate această structură politică, următoarele alegeri. Mai grav decât atât, eject în opoziţie s-ar putea să însemne o vecinătate acidă cu M10 şi alte structuri politice care se ridică suficient de mult între timp încât să intre în Parlament. O perspectivă mai mult decât sumbră pentru finanţiştii din spatele cortinelor populist-demagogice, care până nu demult se ştiau stăpânii inelelor.

Astfel că măsuri radicale s-au impus:

Pe Ponta nu noi l-am dat jos, oricât de tare ne-om fi învolburat şi străduit. Tot ei l-au vidanjat. El este unul dintre puţinele exemplare care nu prezintă conţinut reciclabil;  trist până şi pentru standardele PSD.

Primarii care au priză la public, adică, în comunicatele oficiale, „stau bine în sondaje”, pot candida la locale fără niciun fel de probleme, chiar dacă au dosare penale sau orice alte neînţelegeri „minore” cu legea (generate, fără îndoială, de lipsa de comunicare intra şi inter-instituţională).

Dragnea este o stea în plină ascensiune, omul a cărui capacitate de comunicare telepatică dincolo de limitările existenţei lumeşti a reuşit până la urmă să-l aducă acolo unde se cuvine să fie, pe locul strămoşilor săi votanţi. Fie. Dacă face mai bine decât Ponta ce face, până la urmă nici nu mai are importanţă dacă e de pe vii sau de pe morţi, vorba bunicului meu, Dumnezeu să-l ierte.

Dar nu asta e problema. Greu de crezut, dar adevărat, nu aceasta e cea mai mare problemă cu care se confruntă România în momentul de faţă, oricât de dureros şi de descurajant ar suna. După 25 de ani de pseudo-post-comunism, vă vine să credeţi, sau nu, lucrurile stau, de fapt, în felul acesta: oameni ca Oprea şi Tăriceanu sunt în prime-time. Partidele lor au a ajuns, într-un interval de timp incredibil de scurt, speranţa de guvernare; forţa motrice capabilă să redreseze coaliţii care vor continua în aceeaşi logică a PSD, asigurându-i posteritatea: blatul, furtul, lipsa de transparenţă, minciuna. Şi mai tragic, toate aceste lucruri se întâmplă sub oblăduirea PNL, o structură scindată, frecvent contradictorie în declaraţii şi luări de poziţie, care în ultima vreme pare curtată de Antena 3 şi alţi campioni ai libertăţii de exprimare. Ce înseamnă noul PNL? Cine sunt oamenii noi? Unde au început legăturile între ceea ce se doreşte o alternativă puternică şi transparentă la guvernare şi ceea ce a reprezentat, în mod constant, o placă turnantă a dezinformării, manipulării mediatice şi lipsei de profesionalism?

Legea cu privire la alegerile locale în care primarii vor fi votaţi din primul tur este un exemplu. Lipsa totală de interes cu care a fost tratată în Parlament problema votului prin corespondenţă este un alt exemplu. Blatul penibil pentru salariile demnitarilor şi pensiile speciale, în condiţiile în care fantoma grexitului pluteşte, încă, prin Europa, nu mai are nevoie de nici un comentariu. Piesele de rezistenţă fac rocade sinistre – a se vedea Ilie Sarbu, din Senat direct la Curtea de Conturi.

Delegările şi nominalizările se fac pe aceleaşi criterii. Să luăm un caz recent: Eugen Lucan, reprezentant din partea ONG-urilor din România la Comitetul Economic şi Social, susţine că pe locurile societăţii civile la CESE, Guvernul a comis cel puţin trei ilegalităţi: nu a respectat procesul de delegare a membrilor din CES România pentru CESE; a numit doi reprezentanţi de la patronate, care nu au nici în clin, nici în mânecă, de a face cu societatea civilă – pe Marius  Opran, preşedinte UGIR, al cărui trecut în materie de business şi schimburi comerciale merită atent investigat, şi pe Mihai Ivaşcu, secretar general COMPIROM, director al unui patronat din construcţii, cu funcţie în Camera de Comerţ; se pare că nici documentele de nominalizare nu sunt de găsit. Aceştia sunt oameni care ajung la Bruxelles. Acestea par a fi procedurile prin care sunt selecţionaţi. Situaţia a fost semnalată Comisiei Europene şi a ajuns chiar zilele trecute pe masa lui Catherine Day. Despre aceste lucruri nu am văzut şi nu am auzit însă niciun cuvânt de la purtătorii de stindard şi liderii de audienţă ai canalelor de informare.

Nu, nu vă minţiţi şi nu vă pregătiţi pentru marşuri triste, cu iz funerar, pentru că PSD nu moare. Felul în care continuă să se întâmple lucrurile nu poate însemna decât că cearşafurile lor zdrenţuite vor flutura la nesfârşit peste culpa comună de a-i fi votat, pe ei şi pe cei asemenea lor, la un moment dat. Peste indiferenţa cu care i-am tolerat. Peste ce ne pregătim să alegem, pentru că nu avem nici acum de unde, după 25 de ani de pseudo-democraţie. Pentru că nu se poate alege între un nasture fără palton şi un hoit reciclat. Dacă vrem oameni noi, ce-i de îngropat chiar trebuie să meargă la groapă, iar paltonul trebuie tricotat, de la zero, bucată cu bucată.

Autor: Ramona Strugariu

Sursa: gandul.info

NARCISA IORGA: „Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” … s-a schimbat doar modul de adresare …”

Bilețelul

NARCISA IORGA: „Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” în care-i cerea lui Traian Băsescu intervenția în dosarul Patriciu și până luni, când i-a cerut lui Klaus Iohannis demiterea șefilor DNA și Înaltei Curți, Tăriceanu n-a învățat mare lucru. A schimbat doar modul de adresare: în bilețelul roz se adresa amical, convins că totul va rămâne între ”aliați”; în scrisoarea deschisă se adresează instituțional și decide să o facă publică…”

Narcisa Iorga

Feriți-vă de Tăriceanu…și când vă face daruri!

.

Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” în care-i cerea lui Traian Băsescu intervenția în dosarul Patriciu și până luni, când i-a cerut lui Klaus Iohannis demiterea șefilor DNA și Înaltei Curți, Tăriceanu n-a învățat mare lucru. A schimbat doar modul de adresare: în bilețelul roz se adresa amical, convins că totul va rămâne între ”aliați”; în scrisoarea deschisă se adresează instituțional și decide să o facă publică. Fondul a rămas însă același. În ciuda frazelor sforăitoare pe care le rostogolește televizat, inadmisibil de agramat, despre statul de drept, Tăriceanu demonstrează că nu s-a obișnuit cu ideea că justiția trebuie să fie independentă.

Călin Popescu Tăriceanu profită politic de cazul impresionant al Marianei Rarinca, femeia care a fost achitată după ce a fost arestată șase luni sub acuzarea de șantaj la adresa președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cere demiterea Liviei Stanciu pentru că a făcut denunț, ca și când el și-ar fi dat demisia după ce Traian Băsescu a făcut public bilețelul prin care intervenea în sprijinul prietenului său sau după ce Monica Macovei a spus că a chemat-o la ordin când era ministru al Justiției. Nici după ce hotărârea Senatului în privința lui Dan Șova a fost declarată neconstituțională nu și-a dat demisia Tăriceanu, ba dimpotrivă. Pare să se războiască acum cu DNA, care-i cere într-un anumit termen documente de la Comisia pentru Regulament să vadă, probabil, de câte ori s-a discutat despre modificarea acestuia, deși niciodată nu s-a pus în acord cu Constituția, așa cum cerea Curtea Constituțională cu opt ani în urmă.

În lupta asta Tăriceanu nu e singur, ci îi are în spate pe sforarii care îl manevrează, dându-i doar impresia că e important. Au prins momentul, îi exploatează impactul emoțional și, aparent, atacă vârfurile a două instituții reprezentative în lupta anticorupție. Scopul demersului nu este, de fapt, demiterea Laurei Codruța Kovesi și a Liviei Stanciu, căci știu că acest lucru nu este posibil. Ei urmăresc și decredibilizarea celor doi magistrați, dar scopul primordial se arată deplin la finalul scrisorii adresate președintelui Iohannis: ”vă rugăm, Domnule Președinte, să vă alăturați neîntârziat și fără rezerve Parlamentului României în demersul acestuia de a modifica Codul de procedură penală în sensul eliminării arestului preventiv pentru infracțiunile comise fără violență și a înlocuirii prin  ca precondiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale”. Adică, inițiativa legislativă a senatorului PSD Șerban Nicolae, adoptată tacit de Senat și aflată acum în dezbaterea Camerei Deputaților.

Faptul că Mariana Rarinca a fost arestată timp de șase luni este o dramă. Instanța a achitat-o. Evident, cele șase luni de arest nu-i mai pot fi înapoiate nicicum. E de înțeles că acest caz produce emoție, poate chiar revoltă. Cu libertatea unui om nu te poți juca. Faptul că acest caz e folosit politic este însă intolerabil. Pe de altă parte, într-o țară ca a noastră, în care mai toți liderii politici stau la pândă așteptând cea mai mică eroare pentru a mai da un brânci pe scări justiției, atât procurorii, cât și judecătorii trebuie să fie extrem de precauți când iau decizii de acest tip. Excesul de zel nu are ce căuta în sistemul judiciar. Acum, la Cotroceni nu se mai află un președinte dispus să se ia la trântă cu Parlamentul, atunci când vrea să strâmbe legi. Avem un președinte altfel, căruia președintele Senatului îndrăznește să-i scrie că prevederile din legea penală au devenit ”un flagel real ce distruge viața și încalcă demnitatea a mii de cetățeni obișnuiți”, iar despre magistrații care le aplică afirmă că au ”interese oculte”. Acțiunea e rapidă, strategia bine pusă la punct, lovitura poate fi fatală.

Joia trecută, Mihai Gâdea a avut-o invitată pe Mariana Rarinca în studioul Antena 3. După modul specific de a trata subiectul, a fost primul semn că va începe un demers cel puțin interesant al acestui post față de mai vechii clienți ai săi, magistrații. Rețeta e copy-paste după suspendarea președintelui Băsescu și demiterea membrilor CSM Cristi Dănileț și Alina Ghica. Câteva emisiuni, câteva declarații ale unor lideri politici care, pentru început, nu sunt tratate ca fiind deosebit de importante, ci doar, așa, în trecere. Urmează ediții speciale, susținerea asociaților profesionale, idei pentru petiții publice, mobilizări de stradă (dacă e nevoie), toate împachetate abil și servite publicului însetat de ”dreptate până la capăt”. Mircea Badea deja a lansat aseară ideea că ” în țări civilizate, asemenea decizii ar fi scos lumea în stradă, dar poate nu e târziu nici la noi”.

Ce a urmat după ce a devenit publică scrisoarea trimisă de Călin Popescu Tăriceanu președintelui Iohannis? A intervenit telefonic în emisiunea Danei Grecu Tăriceanu însuși. Misterios, n-a dezvăluit demersul pe care-l va face azi, în Senat, ”după ce va discuta cu colegii”. Moderatoarea a manifestat curiozitate. Tăriceanu n-a cedat, a creat suspans. Radu Tudor părea că știe și sugera ”să se creeze presiune publică”, ”să se apeleze la ministrul Justiției”. Altul venea cu ideea ”să fie o petiție susținută de către toți cetățenii acestei țări”… Tăriceanu și-a jucat rolul. Manevră politicianistă ambalată, ca atâtea altele, în hârtia poleită a susținerii cauzei unor oameni simpli, neajutorați. Înăuntru, darul otrăvit. Adaptând fraza lui Vergiliu, feriți-vă de Tăriceanu chiar și când vă face daruri! Nu plânge el de mila Marianei Rarinca, chiar dacă o invocă în scrisoarea către Iohannis. El e doar un paravan pentru puciștii care, simțind că șeful armatei e slab, tatonează terenul, apoi atacă la punct fix, pe mai multe flancuri. PSD n-a scos capul deocamdată din tranșee, dar e pe poziții. Va ieși la momentul potrivit. Victor Ponta e plecat din țară, la fel ca în ”marțea neagră”. L-a trimis sol pe Tăriceanu, în timp ce media de casă face zgomot. Puciștii din 2012, în marea lor majoritate, s-au regrupat, și-au schimbat tactica de luptă, nu și scopul: asaltul asupra instituțiilor de justiție care le pun probleme. Atunci au avut o tentativă eșuată. Acum o desăvârșesc. Iohannis are o reacție mult prea slabă comparativ cu gravitatea actelor ce se pregătesc.

Autor:

Narcisa Iorga 

Sursa:

cutiapandorei.net

evz.ro

Ponta îşi promovează curvele

18 august 2014 3 comentarii

 

Tăriceanu, Ponta, Diaconescu

În urmă cu ceva vreme, după ce OTV l-a atacat pe Ponta şi PSD pentru că era contracandidat al lui Diaconescu la Gorj a fost închis.

Imediat ce partidul lui Diaconescu a devenit aliat de nădejde al PSD-ului OTV a trecut în omline pentra fi preluat noaptea pe România TV, televiziunea prietenului lui Ponta, Sebastan Ghiţă, spaţiu pe care Dan Diaconescu din nou încalcă grav Legea Audiovizualului. Acolo se desfăşoară cea mai explicită campanie electorală din lume deşi acest lucru e interzis explicit în afara perioadei legale de campanie.

Consiliul Naţional al Audiovizualului se face că plouă, vezi Doamne, că ar fi blocat de luptele interne, asta nefăcându-i să renunţe evident la cecurile lunare grăsălane  pe care le încasează de parcă ar şi lucra.

Deşi Diaconescu nu mai conteneşte cu faptul că el şi gaşca lui luptă de nu mai pot împotriva sistemului, a ciocoilor, de fapt se dovedeşte a nu fi decât o curvă care aşteaptă cu chiloţii în vine să aibă cineva nevoie de el…

 Victor Ponta se foloseşte şi de alte curve … de Călin Popescu Tăriceanu şi de angajaţii bordelului media Antena 3.

Astfel, pe blogul lui, absolut aiurea în declară pe Tăriceanu drept „singur reprezentant al dreptei în campania prezidenţială” :

Tăriceanu, PontaVictor Ponta: În România există un singur reprezentant al dreptei în campania prezidenţială – Călin Popescu Tăriceanu   Premierul Victor Ponta este de părere că, în prezent, în campania pentru alegerile prezidenţiale există un singur reprezentant al dreptei – preşedintele Senatului, liderul PLR Călin Popescu Tăriceanu, ceilalţi candidaţi ai partidelor de dreapta fiind ‘reprezentanţi ai domnului Băsescu’.   ‘Nu pot decât să urez succes, ca să citez din doamna Firea, candidatului unic al dreptei – domnul Iohannis, doamna Macovei, doamna Udrea, cine mai e? Că mai sunt câţiva. Treaba lor ce fac. Ideea este următoarea: există în România, în acest moment, un singur reprezentant în campania prezidenţială al dreptei şi acela este domnul Tăriceanu. Eu sunt reprezentant al centrului-stânga, ceilalţi sunt reprezentanţi ai domnului Băsescu. Ce vor decide românii? Probabil dreapta – domnul Tăriceanu sau stânga – eu’, a spus premierul, luni, la Parlament.   Întrebat dacă, în opinia sa, preşedintele PMP Elena Udrea este un posibil candidat în alegerile prezidenţiale cu şanse să ajungă în cel de-al doilea tur al scrutinului, Ponta a replicat: ‘Nu am această preocupare’. 

Culmea este că acest articol e ilustrat CU UN TRUCAJ …

Ponta nu exită nici să le tragă o limbă atât de apăsată curvelor media de la Antena 3 încât riscă săracii să umble crăcănaţi…

Preluare din Gândul

Gâdea

Ponta îşi justifică, la Antena 3, absenţa de la marşul din jurul Cotrocenilor: „Îmi pare rău că n-am venit”. Ponta garantează trustului Intact păstrarea sediului

Aflat, în prima zi de la întoarcerea din concediu, în studioul Antenei 3, la „Sinteza Zilei”, premierul Victor Ponta a explicat, fără a fi întrebat despre acest lucru, de ce a lipsit de la marşul organizat de trustul Intact în jurul Palatului Cotroceni după decizia Curţii de Apel în dosarul ICA – Dan Voiculescu. „Iniţial am crezut că o fi vreun marş contra Justiţiei”, s-a justificat şeful Guvernului, arătând însă că, urmărind manifestaţia, concluzia sa a fost una singură: „a fost un eveniment pentru libertatea presei”. În acelaşi interviu, Victor Ponta a anunţat că, atât timp cât va fi prim-ministru, Antena 3 va putea păstra sediul pentru care instanţa a dispus confiscarea, plătind la stat „chiria pe care o plătesc şi celelalte posturi: B1, RTV”.

Marşul în jurul Palatului Cotroceni la care jurnaliştii Intact şi-au chemat susţinătorii pe 10 august, la două zile după decizia instanţei de condamnare a lui Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare în dosarul ICA şi de confiscare a sediului postului tv Antena 3, i-a lăsat premierului Victor Ponta un regret: acela că a fost absent la manifestaţie.

Invitat luni seara la un interviu la „Sinteza Zilei”, prim-ministrul a explicat şi motivul pentru care nu s-a aflat alături de Mihai Gâdea. „Mă uitam… Sigur, iniţial am crezut că acel eveniment… Oare ce-o fi? O fi vreun eveniment contra Justiţiei. După aceea am văzut un eveniment pentru libertatea presei. Îmi pare rău că n-am venit, în aceste condiţii”, a spus Victor Ponta.

Pe 10 august, premierul se afla în concediu la Neptun, împreună cu familia. Şi-a declarat, în schimb,solidaritatea cu jurnaliştii Antenei 3, printr-un mesaj pe Facebook. Ulterior, întrebat despre episodul agresării unor jurnalişti de la posturi tv concurente de către participanţii la manifestaţie şi despre lipsa de reacţie a jandarmilor, Victor Ponta a arătat că, din punctul său de vedere, „toată lumea şi-a făcut datoria”.  În interviul la Antena 3, premierul a întărit această convingere: „A fost o persoană care în mod regretabil a împins un jurnalist de la B1, am spus „domn`le, daţi amendă„, dar paroxismul acestei lupte este un semn al dorinţei de a nu ceda puterea”, a comentat Victor Ponta.

În plus, premierul a garantat, în direct, că Antena 3 va putea rămâne în actualul sediu, contra unei chirii modice către stat, în cuantum egal cu cea aplicată altor instituţii de presă similare, inclusiv după ce decizia instanţei privind confiscarea va fi pusă în aplicare. „Au fost 10 zile în care am cerut analize şi, cât timp sunt eu prim-ministru, nu tre` să vă mutaţi nicăieri. În spaţii ale statului român stau, în acest moment, şi B1 Tv şi RTV, a stat şi Realitatea TV, şi ideea de libertate a presei e mai importantă decât orice destin personal. Dumneavoastră aţi prezentat la Antena 3 cazuri grave, penale, în care sunt implicaţi Traian Băsescu şi Antena 3. Ăsta nu e un motiv pentru care să fiţi goniţi. Aşa cum alte televiziuni pot să stea, cât plătesc chiria, în sediile lor, şi dumneavostră puteţi să rămâneţi”, a anunţat Victor Ponta.

Pe de altă parte, premierul a evitat să facă vreo referire la sentinţa dată în dosarul ICA, poziţionându-se însă diametral opus faţă de preşedintele Traian Băsescu pe care l-a acuzat că „în ziua în care se judeca s-a dus special la o televiziune, să spună cum trebuie condamnat domnul Voiculescu”.

„Nu voi ezita să spun, când sunt întrebat, dacă au existat dosare politice în România. Da, au existat. Dosarul Referendumului a fost politic. N-am mai comentat de la sentinţa dată în cazul domnului Năstase, dosare pe rol. Traian Băsescu a făcut-o tot timpul. În ziua în care se judeca s-a dus special la o televiziune, să spună cum trebuie condamnat domnul Voiculescu. Tu ca preşedinte trebuie să spui un singur lucru: vreau o Justiţie care să fie eficientă”, a spus premierul. În opinia lui Ponta, „avem nevoie de o Justiţie eficientă şi independentă. Acesată justiţie trebuie să aibă însă un element fundamental: trebuie să fie egală pentru toţi. Cum îl tratăm pe Gâdea, aşa şi pe Ponta. Cred că rolul Justiţiei este acela de a-i proteja pe oameni de cei răi, nu de a-i speria, de a-i teroriza”, a adăugat premierul.

 

Tăriceanu, Ponta, voi sunteţi pe bune?

Două declaraţii m-au bulversat azi:

Tăriceanu:”Purtaţi-vă cu mănuşi cu investitorii, puneţi-le covorul roşu, că, dacă încep să plece, situaţia devine albastră”

Încep să cred că Tăriceanu s-a lovit foarte tare la cap când a picat de pe motocicletă acum nişte ani, şi nu mai ştie pe ce lume e. Întâi a fost tâmpenia aia cruntă cu “economia duduie”, acum asta. Pe bune, gogule? Aşa se întâmplă? Uite un sfat de la mine, care am 20 de ani mai puţin şi de 20 de ori mai mult bun simţ: ei pleacă oricum, că tu şi toţi politicienii ţării ăsteia au stat pe cur 20 de ani şi n-au construit nimic. Se duc în Maroc, Algeria şi Rusia, pentru că acolo mâna de lucru e de 2 ori mai ieftină şi nici ăia n-au şosele, ci corupţie şi politicieni jegoşi.

 

” Eu văd că o autostradă care să lege Transilvania şi România de Europa este absolut necesară. Autostrada Transilvania trebuie finalizată”, a spus Ponta.

Să mori tu? Şi mai ce? Auzi, prim-ministrule prost, aerian şi corupt, da’ apa e necesară? Curentul? Aerul e absolut necesar? Ce ne poţi spune despre asta? Numeşte o comisie guvernamentală sa investigheze problema, poate nu avem naibii nevoie de aer şi îl consumam degeaba.

Pe aceeaşi temă

Sursa: Blogul lui Zoso

Poveşti şi povestiri cu Călin Popescu Tăriceanu

19 aprilie 2011 Lasă un comentariu

De le Evz.ro aflăm că fostul premier Călin Popescu Tăriceanu începe să se creadă mare specialist şi face diferite aprecieri vis-à-vis de această guvernare.

Dintr-un articol numit: Tăriceanu: PDL vrea să „îngroape” comisiile parlamentare de anchetă privind ALRO şi Petrom  http://www.evz.ro/detalii/stiri/tariceanu-guvernul-si-pdl-vor-sa-ingroape-comisiile-parlamentare-de-ancheta-privind-alro-si.html

Publicat Marţi, 19 Aprilie 2011, aflăm că acesta a declarat că: „Guvernul şi majoritatea PDL, UDMR şi UNPR au o problemă: Guvernul s-a trezit că vrea să privatizeze 9,84% din Petrom. Cum ar fi să anunţe privatizarea, pe de o parte, şi, pe de altă parte, PDL să decidă comisie de anchetă legat de privatizare? Nu ştiu dacă vor mai fi prea mulţi investitori dornici să vină, cu toate că avocaţii consorţiului care intermediază oferta pentru privatizare sunt Stoica şi asociaţii. Cu tot sprijinul pe care îl va acorda domnul Stoica, nu cred că va putea fi foarte convingător. Din acest motiv, PDL îşi dă seama că intră în încurcătură şi vrea să îngroape ambele comisii de anchetă”. După care a explicat că: „ALRO este un subiect de dezbatere publică de multă vreme în ceea ce priveşte corupţia la nivel înalt. Cu toate că, până în prezent, autorităţile responsabile nu au dat niciun răspuns concludent în legătură cu acest dosar, se pare că în acest moment există tentaţia Parchetului de a închide acest dosar”.

Foarte interesant este faptul că am o oarece senzaţie că în vocea lui Tăriceanu există un oarecare regret că cineva s-ar amesteca în povestea asta. Mai ştii, poate omul are pe cineva implicat în povestea asta şi dacă o comisie de anchetă îşi bagă coada, e poisibil să aibă de suferit.

Tăriceanu mai zicea şi că: „De ce ajutorul de stat acordat companiei ALRO de către Guvern nu a fost notificat CE? De ce Guvernul acordă ajutoare de stat unei companii care nu are pierderi, ci are profituri extrem de generoase, care sunt condiţiile în care companii concurente, indiferent de dimensiunea lor, achiziţionează energie de pe piaţa internă, beneficiază aceste companii de aceleaşi facilităţi ca şi ALRO? Vrem să ştim dacă ALRO a eludat piaţa energiei când a făcut aceste achiziţii la preţuri preferenţiale. Ar fi interesant să aflăm care ar fi profiturile şi cine sunt beneficiarii ca urmare a obţinerii acestor facilităţi acordate de către Guvern”.

Aha…. Eee, dacă era el premier altă făină măcina guvernul…. Da, absolut altă făină.

Am avut o curiozitate să văd ce zice Google dacă tastezi “Tăriceanu Patriciu”, fără virgulă între ele şi am dat peste un articol unde cineva întreba rhetoric de ce Patriciu şi-a mutat simpatia dinspre Tăriceanu spre Antonescu.

În urmă cu ceva vreme, mai precis pe 16 Decembrie 2009, pe Inpolitics.ro Bogdan Tiberiu Iacob publica un articol :

 Culise politice: cum s-a facut praf, in Caraibe, prietenia Patriciu-Tariceanu 

http://www.inpolitics.ro/culise-politice-cum-s-a-facut-praf-in-caraibe-prietenia-patriciu-tariceanu-art51457.aspx#

Relația extrem de strînsă pe care Dinu Patriciu a avut-o cu fostul premier Tăriceanu a început să se răcească în 2008, iar punctul de ruptură a avut loc în debutul acestui an, în insula Saint Martin. Cum s-au petrecut lucrurile, conform unor surse bine informate, vă prezentăm în rîndurile de mai jos.

Oferta mogulului către Tăriceanu: șef la fondul Fabian

S-a spus, după ce presa a aflat că Tăriceanu și soția au mers să se relaxeze pe proprietatea lui Dinu Patriciu, din Caraibe, în Saint Martin, că acela ar fi fost locul unde afaceristul i-a propus lui Tăriceanu să candideze la șefia statului, iar acesta ar fi refuzat, motiv pentru care s-a optat pentru soluția Antonescu. Lucrurile nu au stat, însă, nici pe departe așa, din datele noastre, ba chiar pe dos. Mai precis, încă din prima zi a șederii lui Tăriceanu acolo, mogulul i-a spus verde în față că a luat decizia să sprijine candidatura lui Antonescu la congresul PNL care urma să aibă loc în primăvară, precum și pentru prezidențialele din toamnă. Luat complet pe nepregătite, Tăriceanu a făcut un șoc, dîndu-i și lacrimile, și a mai avut puterea să îngaime: ”Și eu ce am să fac?”. Întrebare la care miliardarul avea răspunsul deja pregătit: ”Tu vei reintra, dacă dorești, în afaceri și vei  fi șeful fondului meu de investiții (probabil Fabian n.n.), cu un salariu de 20-30.000 de euro lunar, și alte avantaje”. Tăriceanu a refuzat oferta, a revenit în țară, negru de supărare și așa s-a încheiat o relație strînsă, de ani de zile. Ulterior, o declarație de presă a finului lui Tăriceanu, l-am numit pe Bogdan Olteanu, confirma că sunt necazuri în paradis: „Dinu Patriciu îl susţine pe Crin Antonescu la şefia PNL. E adevărat că Patriciu şi Tăriceanu au o relaţie foarte veche, dar poate că Tăriceanu pune şi nişte întrebări…”. El nu a dezvăluit ce ”întrebări” avea de pus Tăriceanu lui Patriciu, nici ce răspunsuri aștepta, lăsînd misterul să plutească. Nici Antonescu nu a rămas dator, declarînd: ”Poate că Tăriceanu o fi dezamăgit, dar nu eu am fost în concediu cu Dinu Patriciu, nu eu m-am plimbat cu iahtul lui”.

Prea strînsele relații Tăriceanu-Băsescu
Și totuși, ce anume l-a nemulțumit pe Patriciu la comportarea lui Tăriceanu de s-a ajuns la momentul Saint Martin? Un motiv ar fi controversata afacere Sterling, dar, mai ales, faptul că, pe tot parcursul anului 2008 mogulul a început să primească dovezi ale unei relații tot mai strînse între Tăriceanu și Băsescu, în ciuda unor declarații oficiale de fațadă care acreditau altceva. Cireașa pe tort a reprezentat-o atitudinea fostului premier cînd a fost vorba de numirea unor miniștri precum Dacian Cioloș sau Cătălin Predoiu, despre care se știa că au prea puțină legătură cu PNL și prea multă cu Traian Băsescu. Dovada o reprezintă păstrarea lui Predoiu în guvernul Boc și promovarea lui Cioloș pentru postul de comisar european. Tăriceanu nici măcar nu s-a consultat cu liderii PNL cînd a făcut respectivele numiri, aceștia fiind, practic, puși  în fața faptului împlinit. Faptul că nasul lui Patriciu mirosise bine relația lui Tăriceanu cu Băsescu ar putea fi dovedit și de recentele întîmplări, respectiv, neașteptata deschidere a lui Băsescu și a PDL către fostul premier, misteriosul telefon dat de Băsescu acestuia, cu oferta de prim-ministru, regretele exprimate de președinte, în campanie, la adresa felului cum s-a purtat în trecut cu Tăriceanu șamd. (Bogdan Tiberiu Iacob)

 Deci aşa, zicea Bogdănel atunci, înainte de Crăciunul lui 2009 că în între Tăriceanu şi Căsescu era o pretenie formidabilă că de fapt, deşi mai târziu erau atât de prieteni încât ambii ar fi fost fericiţi să se ducă fiecare la înmormântarea celuilalt. Evident că de aici deducem ci Tărineanu nu are nici cel mai mititel amestec înSterlingstory. E? Demonstraţie beton pe care doar Inpolitics putea să o facă.

Iar (mai jos) de pe Ziare.com  http://www.zf.ro/companii/tariceanu-renunta-la-afacerea-citro-n-si-se-concentreaza-pe-ford-si-harley-davidson-8113993 putem un alt articol publicat la 30 Martie 2011, autor Bogdan Alecu. Acest articol nu are o relevanţă foarte mare decât dacă ne amintim că în perioada în care era premier susţinea cu toată sinceritatea pe care o putea mina că între el şi Citroën era o afacere de domeniul trectului, adică el ca premier nu mai avea nici o trabă cu asta.  Poate de aceea a dat cu el de pâmânt Harley-ul de care se spunbe că ar fi cadou de la prietenul şi colaboratorul său într-ale afacerilor, individual despre care se spunea că e membrul al unui serviciu secret, dintr-o ţară vecină  unde îşi ducea nevasta să sărbătorească (sau să comemoreze) Ziua Naţională a României pe cheltuiala îlora evident, ţară al cărui nume nu am să-l omenesc că după aceea ungurii spu că am ceva cu ei. Din gelozie… 😀 Da, deci nu mai avea treabă cu afacerea Citroën, dar cum renunţă la ea.

Ce frumos… urlă onestitatea în omul ăsta. Avem toate motivele ca ceea ce spune în articolul de pe EVZ.ro despre care vorbeam la început.

Tăriceanu renunţă la afacerea Citroën şi se concentrează pe Ford şi Harley Davidson

„Activitatea Automotive Trading Services în ceea ce priveşte marca Citroën va continua în Băneasa doar pentru service, nu şi vânzarea de maşini. Angajaţii de la showroomul Citroën din Pipera vor fi mutaţi la centrul din Băneasa”, a spus Bogdan Bucurescu, directorul general al Automotive Trading Services (ATS).

Compania deţinută în proporţie de 85% de fostul premier şi 15% de Bogdan Bucurescu, directorul companiei, este în continuare dealer al mărcii Ford şi importator al motocicletelor Harley Davidson.

ATS este primul jucător din auto care renunţă complet la o marcă, după ce în 2007 s-a transformat din importator în dealer prin preluarea directă a activităţii de importator de Citroën România, iar acum a renunţat şi la activitatea de vânzări păs­trând-o doar pe cea de service. Călin Popescu-Tăriceanu (desen) nu a putut fi contactat pentru declaraţii până la închiderea ediţiei.

Cele mai bune rezultate pentru ATS au fost înregistrate în 2006, atunci când compania a rulat aproape 55 mil. euro şi a înregistrat un profit net de aproape 3 mil. euro, an în care ca importator comapania a vândut peste 3.500 de maşini.

Cele mai mari exituri din auto din ultimii ani au fost cele ale lui Ion Ţiriac, care anul trecut a predat activitatea de import a mărcii Ford către divizia de importuri a Ford România, companie care deţine uzina auto de la Craiova, iar la finele lui 2009 a vândut către Daimler AG pachetul de 49% din acţiunile deţinute la Mercedes-Benz România.

În ambele cazuri însă, Ţiriac a rămas dealer al celor două mărci prin intermediul reţelei de retail ŢiriacAuto.

Compania ATS, deţinută în proporţie de 85% de Călin Popescu-Tăriceanu şi 15% de Bogdan Bucurescu, directorul general al companiei, a devenit de la 1 august anul trecut şi dealer Ford, prin transformarea centrului auto din Băneasa într-unul din cele mai mari dealershipuri Ford la nivel naţional. În aceeaşi locaţie de pe DN1 Călin Popescu-Tăriceanu a investit aproape un milion de euro în amenajarea unui showroom al mărcii de motociclete Harley Davidson, brand importat oficial de ATS. Sub mandatul său de premier, Ford Europa a preluat pachetul majoritar al acţiunilor de la Automobile Craiova, companie care acum a devenit Ford România.

Dealerul Citroën din b-dul Barbu Văcărescu al ATS funcţiona într-un spaţiu închiriat. Compania nu avea semnat un contract de dealer cu Citroën România, ci funcţiona ca un agent de vânzări al dealerului mărcii franceze dinBraşov.

Tăriceanu este unul dintre oamenii de afaceri care au pus bazele pieţei auto româneşti în prima parte a anilor ’90, fiind membru fondator al Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile a cărei preşedinţie a deţinut-o între 1994-1997 şi 2001-2003. În acelaşi timp, înfiinţată în 1993, ATS a fost printre primii importatori oficiali din România după 1989, alături de Romcar şi Autorom, foştii importatori Ford şi Mercedes-Benz parte a Ţiriac Holdings.

Automotive Trading Services a înregistrat în 2009 o cifră de afaceri de 15,7 mil. euro şi un profit brut de 53.000 de euro, potrivit datelor publicate pe Registrul Comerţului. În 2008 businessul ATS a atins un nivel de 20 mil. euro şi un profit brut de aproape 1 milion de euro.

În prezent reţeaua Citroën din Capitală este alcătuită din două centre ale dealerului S.D. Prestige Impex, unul în partea de sud a Bucureştiului şi unul în partea de nord, în Pipera.

În acelaşi timp, reţeaua Ford din Capitală este alcătuită din cinci centre ale Romcar Motors (Ion Ţiriac), Business Develop­ment Team (Ştefan Simion), două ale Colina Motors (Marius Piţigoi), Neste Automotive şi ATS (Călin Popescu-Tăriceanu).

Reţeaua Citroën s-a extins în a doua parte a anului trecut cu două noi investiţii pe piaţa locală, una la Constanţa, realizată de Grupul Rădăcini, care mai deţine dealeri ai mărcilor Opel, Chevrolet, Suzuki, Mazda şi Cadillac, şi una în partea de nord a Capitalei prin dealerul SD Prestige în urma unei investiţii de 200.000 de euro în amenajarea unui showroom. Cel mai nou intrat în reţeaua Citroën este compania ŢiriacAuto, divizia de retail auto a Ţiriac Holdings, care a inaugurat un showroom al mărcii înBacău.

În primele două luni ale acestui an vânzările Citroën pe piaţa locală au înregistrat o creştere de peste 40% comparativ cu perioada similară a anului trecut, la 242 de autovehicule, creşterea fiind determinată în primul rând de o apreciere de aproape 400% a vânzărilor de utilitare, în timp ce pe segmentul turismelor vânzările au continuat să scadă cu 24%, la 107 unităţi. În acelaşi timp, Ford a comercializat în acelaşi interval peste 600 de unităţi, în scădere cu aproximativ 40%, potrivit statisticilor APIA. În ceea ce priveşte vânzările în Capitală, Citroën a vândut în primele două luni 38 de autoturisme dintr-un total de 107, în timp ce Ford a comercializat aproape 240 dintr-un total de 517.

Automotive Trading Services a mai închis la începutul lunii septembrie showroomul de motociclete Harley-Davidson dinConstanţa, potrivit datelor de pe Monitorul Oficial.

Showroomul Harley-Davidson din Constanţa de 150 mp, amplasat în zona centrală a oraşului, a fost inaugurat în primăvara anului trecut, iar în cadrul acestuia se comercializau atât motociclete, cât şi echipamente de protecţie, vestimentaţie şi life-style. ATS a vândut anul trecut aproximativ 50 de motociclete Harley-Davidson, în creştere cu aproape 25% faţă de anul anterior.

Revin puţin cu o întrebare. Oare o fi cercetat SRI-ul ceva legat de relaţiile lui Tăriceanu, inclusiv în vremea când era premier, cu serviciile secrete ungureşti, chestie pe care o subânţelegeam de prin anumite articole cum arfi ăsta de mai jos, de fapt o transcriere a unei emisiuni Naşul realizată de Radu Moraru:

Asociatul premierului Calin Popescu Tariceanu este general-maior in serviciile secrete ale Ungariei

Publicat la:  Sep 26, 2007

http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=464&Itemid=94

ImageDEZVALUIRI

EMISIUNEA: NAŞUL / POSTUL: B1TV / DATA: 25-09-2007 / ORA: 22.00

MODERATOR: RADU MORARU

INVITAŢI: NICOLAE ULIERU / GEORGE RONCEA / PETRE NIŢEANU

Radu Moraru: Bună seara, bun găsit la Naşul, sunt Radu Moraru şi în această seară vorbim despre un caz care merită tot interesul pentru că dacă sunt adevărate toate descoperirile de presă, avem de-a face cu un caz cred eu unic în istoria Europei. Ştiţi că astăzi s-a lansat în toată presa o nouă companie care va aduce anumite motociclete de firmă în România, Harley Davidson. În această firmă e asociată, spun colegii ziarişti de la Civic Media, că în această firmă sunt asociate o firmă a premierului României, în care el deţine 90% din acţiuni, potrivit declaraţiei de avere, şi un fost ambasador al Ungariei la Bucureşti. Care atunci când dai pe internet să vezi cine e fostul ambasador al Ungariei, îţi apar tot felul de poveşti incredibile. Invitaţii mei sunt Nicolae Ulieru, fost purtătorul de cuvânt al SRI, a funcţionat pe această poziţie exact în perioada în care asociatul premierului era ambasador al Ungariei la Bucureşti. Asociatul e Erne Rudaş, el e fostul ambasador şi e omul despre care unele voci spun că omul a fost spion. Acum, sigur, trebuie să verificăm despre ce e vorba. Petre Niţeanu, redactor şef Interesul Public, şi George Roncea, şef departament investigaţii, e fratele mai cunoscutului şef de la Civic Media, Victor Roncea. Dacă se adevereşte e o bombă de prima pagină… Aşteptăm poziţia premierului pentru că eu cred că ea trebuia precizată astăzi, când s-a lansat în presă această nouă companie care va aduce celebrele motociclete la Bucureşti. E interesant dacă un premier al României poate să se asocieze cu foşti ambasadori ai altor state. Sigur că avem şi poveştile legate de acest fost ambasador, care are poveşti foarte multe, unele sunt din anii aceia dinainte de 1989. Trebuie să verificăm, în această seară facem o investigaţie chiar în direct. Până acum am verificat tot, aşa pare să fie, această asociere există, ce nu se ştie e dacă Erne Rudaş, omul Ungariei, fostul ambasador, e şi altceva. Sigur că noi am luat legătura astăzi cu tot felul de personaje importante care doresc să îşi păstreze anonimatul, şi vă voi spune ce mi-au spus. Luăm o scurtă pauză, şi îi rog pe toţi cei interesaţi, mai ales pe cineva de la cabinetul premierului, să ne spună dacă cele afirmate în presă şi cele ce vor fi afirmate în această emisiune vor fi adevărate. Eu pun această întrebare, dacă e normal ca un premier al României poate să facă afaceri asociat cu un om care a fost în slujba unui alt stat, e vorba de Ungaria? Tot Rudaş Erne e asociat şi cu Verestoy Attila. Iată că prin intermediul business-ului există legături transpartinice. Ce au mai aflat colegii mei, e vorba de cifrele de afaceri legate de firma în care premierul are 90% din acţiuni. Sunt cifre ameţitoare. Se pare că a crescut de foarte multe ori cifra de afaceri de când Călin Popescu Tăriceanu e premierul României. Cât era simplu om politic, cifra de afaceri nu era impresionantă. Iată însă că a crescut de 27 de ori. E o performanţă. E adevărat că administrator e altcineva, nu e premierul. Ceea ce e însă cap de afiş în această seară, supoziţia cum că premierul României ar putea fi asociat cu un om care a cochetat cu spionajul. E sub semnul întrebării.

Radu Moraru: Am revenit. Aşadar, două bombe, una lansată de ceva vreme a trecut uşor neobservată. Nu au fost dezbateri, poate că suntem la începutul unor dezbateri, poate că e bine să discutăm ce se poate şi ce nu se poate să facă un premier sau un preşedinte al ţării. Discutăm, aşadar, despre asocierea dintre firma premierului României, e vorba de firma ATS, şi un fost ambasador al Ungariei, care a activat în România prin anii 1990. Această firmă va aduce motocicletele Harley Davidson în România. Iată proba, declaraţia de avere a lui Călin Popescu Tăriceanu, semnată de propria sa mână. Vinde şi cunoscutele autoturisme Citroen în România, această firmă a premierului Călin Popescu Tăriceanu, pe care nu o mai administrează de când e premier. Are numit un fin acolo. Invitaţii mei, domnii Petre Niţeanu, bună seara, George Roncea, şi Nicolae Ulieru. Care e de fapt marea descoperire pe care aţi făcut-o?

Petre Niţeanu: Descoperirea e că premierul a câştigat nişte bani cu un individ despre care serviciile române de informaţii au avertizat încă din anii ’89-’90 că slujeşte anumite interese ostile României.

Radu Moraru: Înainte de revoluţie sau după?

Petre Niţeanu: Domnul Erne şi-a început activitatea în România cu mult înainte de revoluţie. Însă cum numai într-o democraţie poţi ascunde interese partinice în spatele unor afaceri, în comunism nu puteai să faci asta, după 1990 domnul Erne a cultivat anumite relaţii de afaceri în schimbul obţinerii unor facilităţi. Aceste facilităţi erau atât pentru Ungaria, şi interesele ei în Transilvania, cât şi pentru manipularea unor oameni politici, tot pentru obţinerea de foloase materiale şi de forţă în România. Ziarul Interesul public a dat publicităţii o anchetă atât despre circuitul banilor în această conjuraţie Călin Popescu Tăriceanu – Erne – Verestoy Attila, şi o grămadă de alţi oameni, şi cum toţi aceşti oameni au avut acces la anumite informaţii pentru a face anumite jocuri împotriva statului român. Iar asta e foarte grav.

Radu Moraru: Acuzaţiile sunt foarte grave, adică vorbiţi de o reţea unde se făceau schimburi economice, adică bani contra informaţii.

Petre Niţeanu: Da. Efectele acestui troc se văd astăzi în România. Ţinutul Secuiesc, afaceri cu lemn, afaceri cu bonuri de masă şi aşa mai departe.

George Roncea: Noi am scris despre Verestoy de o bună perioadă de timp. Am scris ceea ce poate să scrie presa. Curentul în ultima vreme s-a concentrat puţin pe activitatea lui Verestoy din motive interesante. Ceea ce spune colegul e adevărat şi tot ce se întâmplă acum cu DNA-ul are un punct de plecare undeva în spate, de la afaceri necurate. Dar după cum observaţi, afaceri necurate sunt împletite, dacă ne uităm la Codruţ Şereş, şi cu trădare, şi cu spionaj…

Radu Moraru: Încă nu ştim. Să lăsăm justiţia…

George Roncea: Acuzaţiile sunt foarte grave. Credeţi că îşi permitea un procuror sau o comisie prezidenţială să dea curs unor acuzaţii neacoperite?

Radu Moraru: Ce mi se pare interesant că Verestoy Attila asociat cu Rudaş, şi tot Rudaş asociat cu premierul Călin Popescu Tăriceanu. Deci e destul de evident…

Petre Niţeanu: Domnul Radu Moraru, în 1995 domnul Erne…

Nicolae Ulieru: Rudaş.

Petre Niţeanu: Domnul Erne Rudaş… noi nu am dat această informaţie în ziar, dar o pot spune aici. Era general maior.

Radu Moraru: Când, în 1995? General maior?

Petre Niţeanu: Exact.

Radu Moraru: Dar e aceeaşi persoană?

Petre Niţeanu: Da.

Radu Moraru: Care e şi asociat?

Petre Niţeanu: Da. Pe de altă parte, această informaţie…

Radu Moraru: General maior unde?

Petre Niţeanu: În serviciile maghiare de informaţii, iar această informaţie e activă şi e transmisă de SRI tuturor factorilor de răspundere în această ţară. Pentru că informaţia eu am primit-o cu mult timp înaintea celor care sunt abilitaţi să decidă dacă e pericol pentru ţară că e în apropierea premierului sau nu, şi care până la ora actuală nu au considerat oportun să îi spună premierului Călin Popescu Tăriceanu, domnule, cineva din apropierea dumitale are un grad mult mai mare decât al tău.

Radu Moraru: Ei sunt asociaţi din 2003 în această companie.

Petre Niţeanu: Ce e surprinzător e cifra de afaceri. Peste tot domnul Erne pierde bani, în toate afacerile pe care le-a deschis în România. Unde credeţi că are profit? În afacerea lui Călin Popescu Tăriceanu. Numai acolo.

George Roncea: Poate Călin Popescu Tăriceanu e mai bun.

Radu Moraru: Şi asta cu pierdutul banilor nu e… sunt tot felul de şmecherii până la urmă.

Petre Niţeanu: Totul pleacă de la bani. Domnul Rudaş are mai multe afaceri în România. Pierde pe linie, inclusiv în firma în care e asociat cu domnul Călin Popescu Tăriceanu. Unde credeţi că are profit Călin Popescu Tăriceanu, în ciuda faptului că atât administratorul, cât şi partenerul de afaceri sunt aceiaşi în toate firmele în care domnul Rudaş pierde bani? Numai în compania lui.

George Roncea: Călin înseamnă că e bun.

Petre Niţeanu: Cum îşi gestionează domnul Călin Popescu Tăriceanu afacerile, din moment ce administratorul e acelaşi ca la Rudaş, partenerul e Rudaş, însă doar Călin Popescu Tăriceanu câştigă, iar Rudaş pierde pe toate fronturile?

Radu Moraru: Domne, dar ce mă sperie e aşa, că dumneavoastră spuneţi aici… în mod normal deja trebuia să sune telefoanele.

Nicolae Ulieru: Eu vreau să pun puţin batista pe ţambal, cum se spune. În acest domeniu al informaţiilor una din cele mai bune acoperiri e acoperirea diplomatică.

George Roncea: Sau ziaristică.

Nicolae Ulieru: Au folosit-o toţi, o folosim şi noi. E firesc ca şi ungurii să îşi trimită, dacă au interese în România, să îşi trimită un lucrător de informaţii. Că Rudaş e sau nu cadru de informaţii, asta nu vreau nici să infirm, nici să confirm, însă totul e posibil. Dar nu vreau să facem afirmaţii categorice până când nu avem dovada.

Radu Moraru: Staţi că ziariştii au dovezi…

George Roncea: Domnul Nicolae Ulieru, sunteţi un expert în zona asta. Vreau să vă spun că şi Verestoy e asociat în afaceri… toate aceste personaje din zona lui Verestoy sunt personaje asociate într-un fel sau altul cu activităţi antiromâneşti. În toată perioada până la venirea CDR la putere, SRI a informat, a stat foarte aproape de UDMR, a urmărit ce se întâmplă. UDMR însă a beneficiat… gândiţi-vă, de exemplu, că Verestoy e cel mai vechi parlamentar într-o comisie, de 15 ani de zile… în timp ce el e un vector antiromânesc.

Nicolae Ulieru: Eu vreau să vă spun că în primăvara lui 1990 când Lazslo Tokos începuse dementele lui declaraţii antiromâneşti, eu am întrebat conducerea SRI-ului, domne, cine e asta, că vreau să ştiu şi eu. Şi mi s-a arătat angajamentul lui de informator al fostei Securităţi. Documentul olograf.

Radu Moraru: De unde ştiaţi că era scrisul lui?

Nicolae Ulieru: Aşa mi s-a prezentat de către unul dintre şefii SRI-ului care m-a trimis la arhivă la CID; şi mi s-a arătat acest document. E o carte cu care dementul trebuia contracarat. El n-a fost contracarat.

Radu Moraru: Să nu îl jignim.

Nicolae Ulieru: Nu e nici o jignire. Când spui că în România după revoluţie ungurii sunt supuşi la genocid, înseamnă că trebuie să fii dement…

Radu Moraru: Staţi un pic, eu îi înţeleg pe unguri cu politica lor de infiltrare, de ce o fi. Aşa procedează toate ţările. Dar eu nu cred că există vreun premier al Ungariei care să fi fost vreodată asociat cu unul de al nostru ambasador.

Petre Niţeanu: Care e legătura dintre Verestoy şi bonurile de masă?

George Roncea: Poşta Română.

Petre Niţeanu: Ştiţi că acum două săptămâni bonurile de masă… se mai dau, nu se mai dau?! Vedeţi cum toate structurile se duc în bani. Acolo pot fi prinşi.

Radu Moraru: Aici ceva scârţâie. Cum să se asocieze premierul… când a ajuns premier omul are două variante. Ori iese, că mă sunt premier, ieşi din această afacere de ce? Pentru că spunea domnul Nicolae Ulieru ceva foarte interesant. Despre ambasadori e sau nu e. Mai am o întrebare domnul Nicolae Ulieru, dar organele nu trebuie să bată pe urmă pe premier?

Petre Niţeanu: Să iasă Traian Băsescu să spună, domnul Călin Popescu Tăriceanu are în stânga lui un individ suspectat de spionaj?

Radu Moraru: Nu, mă gândeam dacă serviciile nu trebuia să se ducă la premier discret să îi spună, ieşiţi de aici….

Petre Niţeanu: Păi s-au dus.

Radu Moraru: Păi dacă s-au dus, sunt două variante, ori nimic nu e adevărat din ce spune…

Petre Niţeanu: Vă dau o explicaţie care are rezonanţă în comportamentul premierului. Vă aduceţi aminte scandalul cu Marius Oprea? Vă aduceţi aminte de ce SRI-ul i-a zis, stai deoparte? Şi atunci premierul a zis, nu pot să îl numesc oficial, îl numesc personal. În asemenea joc nu poţi renunţa la oameni. Cum renunţi, te-ai spânzurat singur. Singurul mod în care poţi să continui politica, e să continui pe aceeaşi linie.

Radu Moraru: Dumneavoastră sugeraţi că premierul e un fel de prizonier, adică nu poate să iasă din asociere cu Rudaş?

George Roncea: Staţi un pic, în cazul Fundaţiei Gojdu, statul român, ce poziţie a adoptat, a statului român sau a celui maghiar? Ministrul Mihai Răzvan Ungureanu a fost practic ministrul de externe al statului maghiar în România.

Petre Niţeanu: Ştiţi când am publicat noi acest material? Acum două zile. Problema e următoarea. De ce credeţi că nu a dat nici un semn în legătură cu dezvăluirile? Pentru că e mult mai simplu să taci. Aşa cum a tăcut şi în momentul când Traian Băsescu l-a acuzat de anumite partipriuri din afaceri în sfera influenţelor politice.

Radu Moraru: Da, dar de afaceri tot românul ştie următorul lucru, domne, fac toţi afaceri şi aşa mai departe. Dar domnul Nicolae Ulieru, dacă, de exemplu, un premier al României, un ministru… trimis să apere acolo cu jurământ interesul ţării, dacă el face afaceri cu unul care a agent străin al altei ţări, cum se cheamă chestiunea asta?

Nicolae Ulieru: Conflict de interese.

Petre Niţeanu: E greu să dăm un verdict acum. Ştiţi ce e surprinzător însă, că nimeni nu ia nici o poziţie. Domnul Nicolae Ulieru ne poate spune că există aparatul SRI-ului, funcţionează ireproşabil, în ceea ce priveşte transmiterea informaţiilor către capii ţării. SRI-ul informează. SRI-ul îşi face treaba.

Nicolae Ulieru: Dar decizia e politică.

Radu Moraru: Eu merg pe logică. Dumneavoastră spuneţi că premierului i s-a spus.

Petre Niţeanu: Da.

George Roncea: Hai să fim serioşi, aveţi idee câţi ofiţeri de informaţii există?

Radu Moraru: Dar dacă vine aici premierul şi ne spune, dovediţi că Rudaş nu e un ambasador onest.

Petre Niţeanu: SRI nu e curte de justiţie. SRI dă o ţintă, un individ, şi se aduce un vraf de documente la cel care analizează.

Radu Moraru: E această carte, Aurel Rogojan, Traian Valentin Poncea, Spionajul ungar în România. Aurel Rogojan a fost general de brigadă în SRI, a ieşit la pensie… George Roncea: Şi are dreptul să vorbească.

Petre Niţeanu: Problema nu este dacă noi credem. Problema e următoarea. Colegul meu, Dan Badea, a deschis o carte, şi a spus în felul următor, uite ce se scrie în cartea asta. Am deschis Registrul Comerţului şi am observat că banii care pleacă din afacerile lui Rudaş ajung surprinzător la Călin Popescu Tăriceanu. Noi am publicat în ziar schema afacerilor între Călin Popescu Tăriceanu şi acest domn. Şi care e relaţia de afaceri dintre Călin Popescu Tăriceanu şi acest domn? Sunt amândoi în aceeaşi firmă. Pe de o parte, Rudaş pierde bani în toate afacerile, singurul care câştigă e Călin Popescu Tăriceanu. Şi vedem ce se întâmplă în România, mai bate unul ţăruşul pe câmp, mai vine unul şi spune, de astăzi nu se mai dau bonuri de masă…

Radu Moraru: La bonurile de masă deja sună altceva.

Nicolae Ulieru: Vreau să fac o precizare în legătură cu acele pancarte din Ţinutul Secuiesc. S-a iscat o mică tevatură acolo şi a apărut Marko Bela, şeful UDMR, care spune, de ce vă…. eu până în momentul acela aveam o părere destul de bună despre Marko Bela, poet, intelectual, chipurile pare ponderat. Şi auziţi argument la Marko Bela, ori el e prost, ori pe noi ne crede proşti. Zice aşa, Ţinutul Secuiesc, cum e Ţara Bârsei, ţara Oaşului… păi stai puţin domne, Ţinutul Secuiesc e o departajare etnică, Ţara Bârsei, Ţara Oaşului, sunt denumiri geografice. Asta e parşivenia liderilor UDMR.

Radu Moraru: Toţi sunt parşivi. Vă întreb aşa, eu ţin minte de o ieşire publică a SRI, atunci când Rudaş era ambasador al Ungariei în România, în care domnul Nicolae Ulieru a fost foarte acid la adresa sa. Nicolae Ulieru: Domne, eu nu-mi mai aduc aminte.

Petre Niţeanu: Ha….

Nicolae Ulieru: Dacă îmi prezinţi documentul, atunci îl comentăm împreună.

Radu Moraru: Am să îl caut.

George Roncea: Chestiunea esenţială e că un premier al României e într-o combinaţie dubioasă cu un personaj… dar să vă complic puţin situaţia. Vă citez din jurnalul lui Ion Raţiu, care prost nu era. A fost publicat în 2002 şi conţine următoarea notă din 2 decembrie 1994: „Iorgu Grigore îi spune lui Raţiu: următorii sunt ofiţeri SRI acoperiţi: Dinu Patriciu, Petre Roman, Verestoy Attila, Călin Popescu Tăriceanu, Adrian Năstase, Tinca şi Mugur … escu.” Mai departe, putem merge la trecutul domnului Călin Popescu Tăriceanu. Una dintre soţiile sale, a doua, era fata lui Simion Constantin Georgescu, ambasador al lui Ceauşescu în Israel în perioada ’66-’71. Într-o perioadă în care România era singura ţară socialistă care avea ambasadă acolo. Ideea e că ambasada respectivă era un culoar interesant şi pentru URSS. Ceea ce vreau să spun e că în acest interval socrul se ocupa foarte intens de pregătirea, lansarea în viaţă a lui Călin Popescu Tăriceanu.

Radu Moraru: Aici aţi mai spus ceva la începutul emisiunii….

George Roncea: Vreau să fac o legătură foarte importantă. Deci pe lista lui Raţiu sunt mai mulţi: Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Dinu Patriciu, Roman… oameni care au avut o carieră oarecum similară. S-au căsătorit cu o fată de mahăr, comunist, au fost propulsaţi pe o zonă apropiată serviciilor, au avut o lansare perfectă după 1990, şi nu uitaţi, Călin Popescu Tăriceanu nu există fără Dinu Patriciu. N-a existat niciodată. El a existat tot timpul… ceva umil pe lângă Dinu Patriciu. Faptul că Dinu Patriciu a vândut unui stat CSI Rompetrolul, e un eveniment interesant. Faptul că Călin Popescu Tăriceanu, sau mai nou Teodor Meleşcanu… pentru că în Curentul de mâine publicăm legătura dintre Teodor Meleşcanu, notiţele celebre de la SRI scăpate ca din greşeală în presă, acum, Moscova via Chişinău. Cum e posibil ca un lider important cum e Teodor Meleşcanu să plece către Moscova, fără să scoată un cuvinţel în presă, şi dacă nu erau bileţele ăstea scoase de Ciuvică, poate nu se ajungea la această discuţie. Domnul Călin Popescu Tăriceanu e orientat peste Ungaria. Faptul că s-a căsătorit în Ungaria, că a trecut la catolicism, că lui îi plac ungurii, e problema lor. Dar faptul că… eu vreau să spun că există o categorie de persoane, şi am nominalizat câteva, care au făcut parte dintr-un plan, şi în acest plan fiecare dintre ei s-au aşezat pe o porţiune importantă, iar acum se află în poziţii fundamentale.

Radu Moraru: Eu l-am cunoscut pe Ion Raţiu, am şi făcut câteva emisiuni cu el în urmă cu mulţi ani. Ion Raţiu nu le ştia pe toate. Puteau fi şi intoxicaţi.

George Roncea: Cea mai mare parte din activele importante ale României au fost vândute unor state. Adică România nu e în stare să îşi gestioneze propriul avut, alte state le pot administra şi dintr-o dată aduc miliarde.

Petre Niţeanu: Şi dacă vă daţi doi metri în spate veţi observa că în momentul în care dezvăluirile penetrează în presă şi atrag atenţia oamenilor despre ceea ce se întâmplă, apare brusc un individ care spune în felul următor, vă dau exemplu Mugur Ciuvică. Ce a spus domnul Ciuvică: domne, SRI poliţie politică împotriva Noricăi Nicolai.

Radu Moraru: Sugeraţi că a fost o diversiune?

Petre Niţeanu: Şi încă cum.

Nicolae Ulieru: Atunci când vezi că inamicul se îndreaptă către ţinta reală, creezi o ţintă falsă.

Petre Niţeanu: Ciuvică din actele alea trebuia să ştie că nu Norica Nicolai era acolo, ci Teodor Meleşcanu. Şi a făcut aşa pentru a ataca direct SRI. Pentru că în mod surprinzător, domnul Ciuvică şi alţi câţiva de pe acolo au impresia că tot ceea ce publicăm are legătură cu anumite lucruri din SRI.

Radu Moraru: Orice ziarist când vede, când ai bomba asta… mie mi s-a părut o bombă. Aţi reuşit să veniţi cu câteva elemente care creează nişte suspiciuni în jurul unei asocieri între premierul unei ţări, independente…

Petre Niţeanu: Ştiţi pe ce se face un dosar penal? Pe indicii. Dar cine să îl cerceteze pe premier? Păi e simplu. Dacă indiciile sunt furnizate de SRI şi de SIE, cum poţi să spui tu, nu există.

Radu Moraru: Totul e grav, până la un punct, dacă Rudaş e un cetăţean onest al Ungariei…

Petre Niţeanu: Care pierde bani în România şi a venit să spargă miliarde, nu?

Radu Moraru: Câţi bani a pierdut, mulţi?

Petre Niţeanu: Miliarde.

Radu Moraru: Mergem pe urma banilor.

Petre Niţeanu: Păi mergeţi dumneavoastră pe urma banilor, procurorii nu mai merg.

Radu Moraru: Dacă ar fi fost funcţionar public al Ungariei, cât avea salariu ca ambasador, 2000 de dolari. Vezi cât a pierdut, şi îl întrebi de unde a avut banii.

George Roncea: Păi pe Verestoy l-aţi întrebat domne, din inginer chimist cum a ajuns milionar în România? Numai pe afaceri penale.

Petre Niţeanu: Încă un amănunt. Grupul de evidenţă, ştiţi ce înseamnă? Domnul Ciuvică a vrut să tragă un semnal direct către SRI, băieţi potoliţi-vă că vă distrugem şi aici.

Radu Moraru: Deci noi am asistat la arătat de pisici.

Petre Niţeanu: Păi perdele de fum. Cine i-a dat lui permisiunea, chiar dacă avea acces la informaţii, de ce să expui un mecanism care e secret?

Radu Moraru: Cum a avut Ciuvică acces la documente?

George Roncea: Întrebaţi-l pe Emil Constantinescu, care s-a declarat învins de Securitate. Să spunem lucrurilor pe nume, singura instituţie din România care poartă documente la blană orice fel de acţiune pe domeniul, economic, în afară de parchet, e SRI-ul. Singura instituţie care e acum blocată, de către cine, de către Ciuvică cu PNL-ul.

Petre Niţeanu: Vă aduceţi aminte scandalul cu rachetele către Iran? Domnul Oprea era atunci la Constantinescu şi a lansat două fumigene, SRI-ul, România, a încărcat embargoul…

George Roncea: O tâmpenie de la cap la coadă.

Petre Niţeanu: A recunoscut că a sustras documente, le-a arătat public… după aia se mută în curtea domnului Călin Popescu Tăriceanu. Primeşte stop de la SRI, nu ai voie la documente secrete, după care alături de Erne…

Radu Moraru: Văd aşa lupte… oameni din interiorul SRI, cu oameni din interiorul SRI. Evident că aşa se scurg… Mugur Ciuvică să aibă acces la documente, probabil că cineva i le furnizează din SRI. Acum ceva timp a dispărut un document care a fost livrat pe piaţă.

George Roncea: Lui Mircea Geoană, păi şi gruparea în care se află PNL-ul nu e o grupare determinată foarte clar în timpul referendumului? Până la urmă cine cu cine se luptă?

Radu Moraru: Cum poate să se afişeze astăzi cu aceste poveşti în jurul afacerii? Astăzi a fost o campanie în toată presa, domne, se lansează Harley Davidson în România.

Petre Niţeanu: Se lansează la fel cum s-a lansat autonomia.

Nicolae Ulieru: Să facem o mică legătură total aiurea, că vorbim de motociclete. Acum două trei zile un grup de 200 de motociclişti a venit din Ungaria în România ca să aducă ajutoare la copii săraci handicapaţi, nu ştiu ce. Şi unul dintre ei zicea aşa, că îl întreba reporterul, de ce v-aţi dus la Deva? Pentru că Deva e un oraş tipic maghiar.

Radu Moraru: Acum şi noi trebuie să ne inflamăm că… eu în mod normal nu le-aş da voie ca premierii, preşedinţii României, să facă afaceri cu ambasadori.

George Roncea: Dar mai ţineţi minte când ministrul de externe al României, Andrei Pleşu, primea bani de la o fundaţie din Germania? V-aţi mirat foarte tare atunci? Acum e vorba de faptul că, de exemplu, în orice stat civilizat un ambasador sau un şef de stat sau un ministru de externe şi dacă primeşte cadou un pix…

Radu Moraru: Trebuie să îl declare.

Petre Niţeanu: Înainte de a-l lua, întreabă serviciul de informaţii. Nene, pot să iau? Pentru că dacă ia de la cine nu trebuie…

Radu Moraru: Ziarele scriau că a primit cadou o motocicletă, nu un pix.

Petre Niţeanu: În ultimii 2 ani firma lui Călin Popescu Tăriceanu a avut de 27,4 ori creştere economică. E incredibil.

George Roncea: A muncit din greu, după program fugea la firmă.

Petre Niţeanu: I-a pus drojdie.

Radu Moraru: Staţi puţin că nu se ocupa Călin Popescu Tăriceanu de administraţie, se ocupa finul său.

Petre Niţeanu: Finul său nu putea să se ocupe pentru că el pierde pe linie în restul afacerilor.

Radu Moraru: Tot nu-mi vine să cred că SRI-ul i-a spus premierului, domnul Călin Popescu Tăriceanu, domnul Rudaş apără interesele altei ţări.

Nicolae Ulieru: Dar el nu ştia că acest Rudaş a fost ambasador?

Radu Moraru: Poate că a avut o amnezie…

George Roncea: Dar îl are consilier pe domnul Oprea.

Radu Moraru: Ce e iar dubios e că aţi spus că domnul Rudaş a început activitatea diplomatică nu în 1990, ci mai înainte…

Nicolae Ulieru: El a fost în România după 1990.

Radu Moraru: Ştii ce se întâmplă, ţările democrate după revoluţiile lor, Ungaria, Cehia şi aşa mai departe. Au spus că schimbă diplomaţia şi că numesc oameni noi, curaţi…

Nicolae Ulieru: Nu s-a întâmplat aşa. În nici o ţară. Nici Cehia, nici Ungaria…

Petre Niţeanu: Noi am distrus tot ceea ce reprezenta ameninţare către statele externe din informaţii. Ştiţi care e media de vârstă din SRI la ora actuală? Uşor peste 30. Cum poţi să gestionezi un spaţiu informativ pe o geo-poziţie a României cu oameni care abia se bărbieresc?

George Roncea: Aţi urmărit povestea dosarului cu Ciuvică?

Radu Moraru: Acesta cu SRI-ul. Pentru mine e un flaps, şi în general domnul Ciuvică are multe încă de lămurit din trecut.

George Roncea: Da, dar faptul că Teodor Meleşcanu îşi creează via Chişinău o legătură cu domnul Putin, care nu e un partid democratic, dimpotrivă, nu vi se pare totuşi o problemă? Şi atunci cum de a ajuns Norica Nicolai să ceară darea afară… că ea a zis să fie daţi afară ofiţerii SRI care au lucrat acest caz.

Radu Moraru: Din ce aţi spus pare un atac la SRI, pentru că SRI-ul se ocupă cu nişte dosare complicate.

Petre Niţeanu: Staţi puţin, de ce trebuie lovit permanent în instituţiile statului, ba în SRI, ba în poliţie?

Radu Moraru: Îl rog pe premierul României, pentru că eu ca cetăţean al patriei mă simt lezat să ştiu că am un premier care e asociat cu o persoană dubioasă. Nu spun vinovată. Ar trebui să ni se spună, ori de la premier, ori de la SRI…

Petre Niţeanu: Nu o să spună nimic, pentru că nu are ce să spună.

Radu Moraru: Să spună aşa, Rudaş Erne e cel mai cinstit şi onorabil om de afaceri pe care l-am întâlnit…

George Roncea: We believe in love…

Petre Niţeanu: Aţi aflat ceva în ţara asta cu adevărat? Ce? Imediat Parchetul e luat, Poliţia e luată, SRI e luat…

Radu Moraru: S-au mai luat nişte capace. Vă întreb aşa, dacă emisiunile astea şi informaţiile ăstea existau acum câţiva ani?

Petre Niţeanu: Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii. Toată lumea spune, eu am bune intenţii.

George Roncea: Domnul Teodor Meleşcanu nu a spus nimănui când a plecat la Chişinău, voi semna un acord cu domnul Urechean. Domnul Urechean, despre care există teancuri de informaţii şi la SRI, şi la SIE, e un om al Moscovei.

Petre Niţeanu: Ceea ce e public, deci nu am descoperit noi nimic.

George Roncea: E un raport al Curţii de Conturi.

Radu Moraru: Eu vă spun ceva, din punctul meu de vedere premierul ar trebui să plece mâine, dacă acuzaţiile că acest cetăţean e general maior în serviciile secrete ungare… cu care premierul e asociat. Păi aşa de papagali suntem noi?

George Roncea: Ştii ce o spună, că e poliţie politică… afară cu ofiţerii SRI. Şi iată reţeaua, o aveţi acolo, o să apară în ziarul de mâine.

Petre Niţeanu: Astea au fost scrise în presă. Noi n-am făcut decât să luăm, să facem săgeţile dintre ele, ca să explicăm oamenilor ce s-a întâmplat.

Radu Moraru: În orice schemă unde sunt multe săgeţi, pot fi şi erori. Dar aici e o singură săgeată. Deci am Călin Popescu Tăriceanu – Rudaş Erne.

Nicolae Ulieru: Posibil cadru de informaţii.

Radu Moraru: Domne, în anii când Rudaş Erne era ambasador, şi mi-am adus aminte, dumneavoastră aţi spus atunci, şi repet, o spuneaţi în numele SRI, că activitatea acestui ambasador, şi l-aţi reclamat la Budapesta, nu corespunde statutului de diplomat.

Nicolae Ulieru: Dacă aşa am spus, aşa o fi fost. Dar nu-mi aduc aminte…

Radu Moraru: O să vă aduc… atenţie, era comunicat.

Nicolae Ulieru: Domne, dădeam comunicat după comunicat.

Petre Niţeanu: Exista vreun comunicat în care aţi minţit în mod intenţionat?

George Roncea: Desigur, normal, că de aia era SRI.

Nicolae Ulieru: Totul era minciună.

Radu Moraru: Domnul Nicolae Ulieru, credeţi că un ministru, un preşedinte, un premier, are voie să aibă afaceri cu oameni care au apărat interesele altor ţări?

Nicolae Ulieru: Eu zic că nu, cel puţin din punct de vedere moral.

Radu Moraru: Dacă vorbim, şi că ar fi fost în serviciile secrete?

Nicolae Ulieru: Cu atât mai mult, nu.

Radu Moraru: Spuneaţi la un moment dat că are un grad mai mare acest Rudaş decât Călin Popescu Tăriceanu.

George Roncea: Şi poate domnul Raţiu, eu cred că ştia câte ceva.

Radu Moraru: Eu ţin minte şi nişte interviuri pe care le-am făcut cu domnul Raţiu, şi cu domnul Coposu, şi astăzi în acele lucruri regăsesc nişte erori destul de mari.

George Roncea: Să dea domnul să fie intoxicare, să greşim noi.

Petre Niţeanu: Păi nu, nu are cum să spună că acest domn Erne e altcineva.

Radu Moraru: Dar dacă omul acesta, domnul Nicolae Ulieru, e agent dublu? Deci merg pe… e o ipoteză.

George Roncea: Călin Popescu Tăriceanu sau Erne?

Radu Moraru: Erne.

George Roncea: Suntem foarte tari. I-am spart pe unguri

. Petre Niţeanu: Să fie agent dublu şi el să fie expus prin firme?

George Roncea: Înseamnă că ne-am deconspirat.

Radu Moraru: Eu tot nu înţeleg inocenţa premierului… trebuia să iasă din această combinaţie, chiar dacă omul era cel mai curat cetăţean.

Petre Niţeanu: Domnia sa s-a cuplat inclusiv la guvernare numai cu UDMR-ul.

Radu Moraru: Nu cred că stătea asocierea PNL-UDMR în nişte motociclete.

Petre Niţeanu: E vorba de miliarde.

George Roncea: Cui îi stă în gât cel mai tare SRI-ul în România? Lui Verestoy, adică UDMR-ului, şi în momentul de faţă şi PNL-ului.

Radu Moraru: Trebuie să primim mâine ca cetăţeni ai patriei următoarea scrisoare oficială, cetăţeanul Rudaş e cel mai bun, cel mai onest… iar eu cred că această hârtie ar trebui, pentru că ce spuneţi dumneavoastră, şi e un document care există, că SRI l-ar fi prevenit pe premier că e bine să-i spună nu lui Rudaş Erne.

Petre Niţeanu: Ce ziceţi dacă inclusiv Traian Băsescu are acest document? Ce poate să facă un preşedinte de ţară aflat într-un conflict direct cu premierul?

George Roncea: În dosarul Rompetrol ce a putut face până la urmă? 13 amânări.

Radu Moraru: SRI informează şi preşedintele şi premierul. Deci documentul a plecat în acelaşi timp şi către premier şi către preşedinte.

Nicolae Ulieru: Se poate, dar se poate să fi plecat şi doar către preşedinte. Pentru că principalul beneficiar al informaţiilor e preşedintele.

Petre Niţeanu: Vă aduceţi aminte când l-a umflat pe Traian Băsescu râsul?

George Roncea: Când Ticu Dumitrescu l-a propus pe Marius Oprea la SRI?

Petre Niţeanu: Ce poţi să faci când ţi se dă o asemenea soluţie şi tu nici nu poţi să vorbeşti, nici să acuzi…

Radu Moraru: Dacă are acest document, de ce nu poate să îl dea publicităţii? Aş face o şedinţă în CSAT, domne, românii vor să ştie dacă premierul e asociat cu un om suspectat de…

Petre Niţeanu: Păi asta era la Registrul Comerţului.

Radu Moraru: În momentul ăla cine poate să dea clarificări?

Petre Niţeanu: Călin Popescu Tăriceanu.

George Roncea: Să fugă la Budapesta, ce să facă? Nu, rămâne la guvernare cât poate. Pentru că altfel vine DNA-ul la el.

Nicolae Ulieru: Până pe 3.

George Roncea: Facem pariu? Eu zic că nu trece moţiunea din cauza lui Ion Iliescu. Pentru că dacă Guvernul PNL cade, în secunda 2 vine Procuratura.

Radu Moraru: Eu nu cred că până acolo se ajunge. Să fim serioşi.

Petre Niţeanu: Domnul Radu Moraru, ce s-ar fi întâmplat dacă dumneavoastră nu aţi fi fost interesat de acest subiect?

Radu Moraru: Era interesat altul.

Petre Niţeanu: Nu, facem pariu. Vreţi să vă spun ce subiecte au ratat alţi oamenii? Marius Oprea.

Radu Moraru: Domne, asta e bombă. Asta mâine toată presa o să scrie.

Petre Niţeanu: N-o să scrie nimeni.

Radu Moraru: Cum, domnilor? Cristoiu, Valentin Stan…

George Roncea: Să ne păstrăm optimismul.

Petre Niţeanu: Singura armă împotriva acestui atac e să taci.

Radu Moraru: Bun, deci domnule premier, daţi-ne soluţia. Domnilor, vă mulţumesc pentru participarea în emisiune.


Multumiri postului B1 TV si emisiunii Nasul

PSD vs. PNL la campionatul de mâncat căcat

8 septembrie 2010 14 comentarii

De câte ori urmăresc tocşourile de la televiziunea lui Nuş, îmi vine, în mod reflex, să deschid fereastra ca să iasă mirosul de rahat mâncat în direct, din acelaşi hârdău, într-o neruşinată dar profitabilă înfrăţire, de “jurnaliştii-tonomat” şi puliticienii care au guvernat Românica timp de 20 de ani, lăsând-o în curu’ gol.

Victor Ponta vorbeşte de jaful marca PD-L. Emoţionant. Da’ de jaful PSD a uitat? Păi, să-l întrebe pe tata-socru, Ilie Sârbu, fost ministru al Agriculturii în Guvernul Năstase, cum s-a privatizat SNT-ul (Societatea Naţională “Tutunul Românesc”) pe 12 milioane de dolari!

Vorbeşte micul Ciuciulescu de “clientelă politică”? Numele Ioan Niculae patronul “Interagro” îi spune ceva? Dacă a uitat, îi spun eu: e numele clientului PSD căruia tata-socru, Ilie Sârbu şi colegul Ovidiu Muşetescu i-au făcut cadou cea mai profitabilă regie de stat, SN “Tutunul Românesc”, pe vremea când şeful lor, Bombonel, îşi aducea faianţa din China.

Pe scurt. În anul 2000, ţărănistul Ioan Avram Mureşan, ministrul Agriculturii în guvernul CDR, a scos la privatizare SNTR, licitaţia fiind adjudecată de “Interagro”, pentru suma de 40 milioane de dolari, plus 55 de milioane reprezentând datoriile societăţii. Licitaţia a fost contestată în justiţie, acţiune sprijinită mediatic de Trustul Intact al tătelului Felix, care avea şi el oarece interese. În urma presiunii publice, licitaţia este anulată.

Firma “Interagro” a jupânului Ioan Niculae apucase însă să dea un avans de 10 milioane de dolari, bani pe care Guvernul Bombonel, care a venit după CDR la putere, nu i-a mai restituit. “Interagro” dă în judecată statul şi câştigă, la suma de 10 milioane de dolari adăugându-se dobânzi şi penalităţi fixate de instanţă. În perioada cât contractul de privatizare a fost în justiție, SNTR a acumulat datorii de vreo 20 milioane de dolari, aşa că, în 2001, guvernarea Bombonel, în schimbul datoriei către Interagro, îi cedează acesteia 53,72% din societate, restul de 46,28% rămânând statului. Concluzie: din 40 milioane de dolari cu care câştigase licitaţia, Ioan Niculae a plătit doar un sfert.

În decembrie 2003, sub administrarea frauduloasă a firmei lui Ioan Niculae, SNTR acumulase datorii de 122 milioane de dolari. În sprijinul clientului PSD, au sărit şi Bombonel şi Ovidiu Muşetescu (Dumnezeu să-l ierte!). Ce-au făcut: au mărit capitalul social al SNTR printr-o participație a statului cu un teren de 7,5 ha, astfel că au reuşit să inverseze ponderea în acţionariatul societăţii , statul redevenind majoritar cu 56,5% din acţiuni, restul de 43,5% rămânând la Interagro. Ziarul BURSA a arătat că operaţiunea prin care AVAS a redevenit majoritar în SNTR s-a bazat pe un teren care, în fapt, se afla în patrimoniul unei alte companii, Dragon Medical Complex, în care Ioan Niculae figura ca acţionar majoritar și căruia SNTR (de stat) îi aportase acest teren în 2001, când contractul de privatizare era în instanță. Recuperându-și terenul care nu intrase în privatizare, deci rămăsese al statului, automat, SNTR a redevenit societate cu capital majoritar de stat.

Trecută în portofoliul APAPS prin această mânăreală, SNTR este din nou scoasă la privatizare de succesorul lui Muşetescu, Mircea Ursache, coleg de partid cu micul Ciuciulescu. În ianuarie 2004, SNTR este achiziţionată de Consorţiul Tobacco UE/2003 care, pentru 56,4% din acţiuni, a plătit ridicola sumă de 1,6 milioane de dolari, plus 11 milioane în contul datoriilor, plus angajamentul unor investiţii de 5 milioane de dolari. Interesant este că în acţionariatul lui Tobacco, se află firma Galaxy Energy International, un offshore înregistrat în Insulele Virgine, deţinut de patronul Interagro, Ioan Niculae.

Aşa că, Victorilă, întreabă-l pe tata-socru şi pe mentorul tău, Bombo, cum s-a ajuns ca SNTR să fie vândută pe 1,6 milioane dolari plata acţiunilor şi 11 milioane plata datoriilor, când s-a pornit de la 40 milioane dolari acţiunile şi 55 milioane datoriile? Aud?

(sursa ziarul “Bursa”, 15 mai 2007 şi Raportul Curţii de Conturi)

Tot aseară, la Ora de FLOC, la hârdăul cu rahat, s-a aşezat şi Tăriceanu, premierul lui Patriciu, ăla cu “Traiane, vorbeşte la Parchet”. Memorie scurtă şi Călin, mai scurtă decât gâtul lui Petre Roman, tânăr tătic şi proaspăt vopsit nu numai la freză, dar şi la crez, după ce s-a descoperit “urmaş al Brătienilor”. Apropo: se pare că amnezia este un simptom al bolii numită “nesimţire”, maladie foarte răspândită printre politicienii trecuţi în Opoziţie după ce au supt la ţâţa Puterii.

Aşa că liberalii Tăriceanu şi Varujan Guzganian (care a prezidat un partid finanţat de Vântu) au uitat cum au devalizat Fondul de rezervă a Guvernului în 2007 şi 2008. Le recomandăm să citească Raportul Curţii de Conturi, instituţie condusă, nu de un pedelist, ci de nea Nicu Văcăroiu, pus acolo de partidul de suflet al liberalilor patricieni. Astfel, Curtea de Conturi zice că în 2007, s-au cheltuit din Fondul de rezervă, prin Hotărâri de Guvern, 2 100 milioane de lei, iar în 2008, suma s-a ridicat la 3 451 milioane de lei. Din acestea, 3,5 milioane de lei au fost cheltuiţi ilegal de către autorităţile locale beneficiare, iar restul este în ceaţă…după cum spune Curtea:

Un fenomen care a căpătat o amploare deosebită îl reprezintă acela că sumele alocate din Fondul de rezerva prin HG-uri nu au avut prevăzută destinaţia precisă a cheltuielilor pe categorii, sintagma precizată în multe HG-uri fiind aceea de cheltuieli curente şi de capital, lăsând la latitudinea ordonatorilor principali de credite repartizarea acestora, care de cele mai multe ori nu a fost pentru cheltuieli urgente sau neprevăzute. Acestea pun sub semnul întrebării legalitatea hotărârilor de Guvern aprobate prin care au fost alocate sume din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului

Tot la Ora de FLOC, Ursu’ şi Oana Stancu au dezbătut “imoralitatea” numirii în Comitetul Reprezentanţilor Fondului Proprietatea, a doi “apropiaţi” ai lui Videanu, numiţi de…Franklin Templeton Investments Management (http://en.wikipedia.org/wiki/Franklin_Templeton_Investments), administratorul Fondului Proprietatea.

Pe vremea când guverna Patriciu, în concubinaj cu pesedoii, Fondul Proprietatea avea în scaunul de director general o doamnă penelulache, naşa de cununie a ministrului de Interne, Cristian David. Doamna Daniela Lulache, căci despre ea e vorba, câştiga peste 13 000 euro pe lună, fiind unul dintre cei mai bogaţi funcţionari publici din România.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cumetrii-periculoase-la-fondul-proprietatea-393001.html

De reţinut că şeful fiscului în guvernarea Tăriceanu, Daniel Chiţoiu, este finul lui Dan Radu Ruşanu…

Prefectul PD-L din Teleorman vinde prin firma nevestei mobilier la suprapreţ spitalelor. Urât, foarte urât.

În Prahova, fostul primar pesedist al Ploieştiului, Emil Calotă, nu şi-a folosit nevasta, ci a “sprijinit” nişte “tineri superbi, care şi-au luat viaţa în propriile mâini”, adicătelea pe propria fiică şi ginerele aferent.

În 2003-2004, PROVIDERS BSC SRL, firma lui George Stanciu, norocosul ginerică de primar pesedist, a “mobilat” pieţele ploieştene cu tarabe, la un preţ de 4-5 milioane lei (vechi) bucata. Tot în 2004, o altă firmă a aceluiaşi ginere “superb”, JULIA DESIGN SRL, a vândut mobilier Liceului Pedagogic din Ploieşti, la preţuri care şi astăzi par umflate. Astfel, beizadelele primarului au încasat pentru un “avizier” 3,6 milioane lei (vechi), pentru un “raft sacoşe” s-au plătit 2,9 milioane lei, iar o masă de consiliu a costat 27,1 milioane lei (fără TVA).

Şi dacă tot vorbim de clientelă politică, iată firmele care, în perioada guvernării Bombonel şi sub patronajul baronului pesedist Mircea Cosma, au beneficiat, în Prahova, de fonduri SAPARD, contribuabilul European finanţând indirect PSD-ul: INDSERV (a consilierului judeţean PSD, Mihai Coman), CONTRANSIMEX SA (unde a fost director general Ovidiu Muşetescu, înainte de şefia la APAPS), BATIM IMPEX- Satu Mare (în spatele căreia se găsea fostul prefect PSD, Gheorghe Ciocan), TRACON SRL (firmă vitaminizată de filiala PSD din Brăila, patronată de controversatul senator Viorel Balcan), EDIL CONST (firma liderului PSD din Câmpina, la acea vreme), SC PRINCIPAL CONSTRUCT SRL (a Mihaelei Ciuciureanu, consilier judeţean PSD şi colegă, pe atunci, în Comitetul Naţional al TSD cu Victor Ponta). Să nu uităm că Prahova, pe vremea guvernării Năstase-patru case, a fost reprezentată în Parlament de Micki Şpagă…Acum, în numele colegiului Mizil, vorbeşte Bombonel, fireşte.

Câte partide se pot mândri că au dat miniştri legendari, precum Micki Şpagă sau Dan Matei Şpagaton?

%d blogeri au apreciat: