Arhiva

Posts Tagged ‘televiziuni’

Ponta dovedeşte iar că e un idiot irecuperabil. Câteva concluzii după nişte alegeri prezidenţiale precedate de o campanie electorală lamentabilă.

2 noiembrie 2014 Lasă un comentariu
Ponta a ţinut neapărat să ne arate că rămâne aşa cu a fost: un idiot tot mai penibil

Ponta a ţinut neapărat să ne arate că rămâne aşa cu a fost: un idiot tot mai penibil

La ieşirea de la vot, Victor Ponta a ţinut neapărat să sublinieze iar că e un idiot care nu are propietatea spuselor sale.

El crede că din această iarnă vom fi cu adevărat o ţară democratică, o ţară europeană, deci co în cei zece ani în care înaintaşul său politic, Ion Iliescu, România nu a fost o ţară democratică… 

Sunt convins şi optimist că după 25 de ani de când ne-am câştigat o libertate mult dorită putem pune punct unei tranziţii care nu se mai încheia. Cred că din această iarnă vom fi cu adevărat o ţară democratică, o ţară europeană. După 10 ani de război şi distrugeri, putem să ne apucăm să reconstruim. O să construim în Bucureşti, Transilvania, Moldova şi pentru românii din afară

Bravo monşer … mai trebuie să recunoşti că Ion Iliescu e un criminal responsabil de multe morţi din Decembrie 89 şi de devastarea Bucureştiului de către minerii chemaţi de el …

***

alegeriCâteva concluzii la cald după nişte alegeri prezidenţiale precedate de cea mai lamentabilă campanie electorală de după 1990…

1. Dispreţul clasei politice şi a televiziunilor obediente faţă de electorat, respectiv, telespectatori este în creştere şi se manifestă explicit. Reacţia electoratului faţă de acest dispreţ a început să fie taxat. Jumătate din români nu se mai prezintă la vot. De asemenea ratingurile televiziunilor de ştiri ajung să frizeze ridicolul.

2. Românii din străinătate sunt văzuţi de guvernanţi  ca cetăţeni de categorie inferioară care nu merită respectul şi ale căror drepturi sunt noţiuni cu formă fără fond.

3. Românii imbecilizaţi de poveşti aiuritoare cu ofiţeri acoperiţi şi politiciani arestaţi continuă să voteze escroci.

4. În România termeni ca „lege”, „democraţie”,  sunt noţiuni   lipsite de conţinut.

Asta o fi acea „democraţie originală” de care  vorbea acu peste două decenii Ion Iliescu …

Presa în Românica lui Băse

9 august 2010 2 comentarii

Indiferent despre ce vorbeşte, despre sport, politică, probleme sociale, lifestyle, monden etc, presa română consideră că e tabu să vorbeşti de lucrurile pozitive.

Dacă ceva e rău, indiferent dacă e important sau nu, urâtul şi mizeria trebuiesc scoase în evidenţă. Dacă ceva destul de rău încât să aducă rating nu există sau e de importnţă minoră, treaba trebuie exagerată şi repetată până pare a fi important, definitoriu pentru povestea respectivă.

Herr Blue, te-ai întrebat însă de ce “urâtul şi mizeria”, obscenitatea şi moartea fac rating? Pentru că asta vrea bizonul majoritar: să scormonească în gunoi şi să-şi compare propriul jeg cu cel al “vedetelor” vremelnice şi de 2 lei. Valoarea îl intimidează. Obscenitatea este palpitantă, întăreşte muşchiul, iar moartea îi oferă spectacolul suferinţei, pentru că bizonului majoritar îi place să contemple suferinţa cu condiţia să nu fie a lui. Asta l-a crescut şi îmbogăţit pe Dan Zerotevescu. Tot ce este pozitiv, ca de pildă succesul altuia îl umple pe bizon de invidie, sentiment caracteristic neamului, începând cu Mioriţa şi terminând cu capra vecinului.

am ajuns să vedem tot felul de ciudăţenii, sau persoane absolut normale ca mari personalităţi, vedem în postura de “vedete” tot felul de oameni care nu au nimic de spus, sau care nu au făcut nimic reamente important, vedem detalii din viaţa unora ca fiind prezentate ca extrem de importante, în fond, nişte lucruri care se pot discuta cel mult la o cafea de două cocoane din anturajul celui în discuţie când n-au altă trabă importantă cum ar fi punera părului pe moaţe, ori comentarii referitoare la ultimul episod al telenovelei în vogă la ora aia.

Şi mă rog, ce e rău în asta? Boboru’ se simte încurajat văzând că nu trebuie să ai cine ştie ce merite deosebite, ca să ajungi vedetă. Hai să nu deprimăm românaşu’ cu “Trecute vieţi de doamne şi domniţe”! Te uiţi la “Noră pentru mama” o emisiune de suflet şi viaţă adevărată. Mii de farfuze se uită cu evlavie, ca la nişte modele de urmat, la nevestele de fotbalişti, şi ele nişte farfuze, da’ mai norocoase. Mii de farfuze pot spune astfel “Yes! We can!” Dă-le pe post biografia Haricleei Darcle, dacă vrei să le arunci în depresie şi producătorul să se uite cu lupa la rating! Fenomenul nu este specific românesc. Peste tot e aşa. Când Aaron Spelling a vrut să îmbunătăţească serialul “Îngerii lui Charlie”, făcându-le pe detective niţel mai deştepte şi intriga niţel mai subtilă, s-a lovit de ratingul care spunea că bizonu’ american aşa vrea serialul: mediocru.

Indiferent cât de important e un fapt pozitiv, acesta nu e arătat. Poate ar avea unii ceva de învăţat. Nu, e amintit cel mult la capitolul Fapt Divers. O mizerie, indiferent cât e de nesemnificativă, e exagerată, ne e servită ca bombă mediatică, pont esenţial în desfăşurarea din domeniul respectiv.

Du-te, băi Blue, d-aci cu faptu’ tău pozitiv! Ce să văd la câştigătorii olimpiadei de matematică? Nişte tocilari? Naţia consumatoare de seminţe se uită cu respect către Becali, model de succes la noi: descurcăreţ, mahalagiu, semianalfabet şi suficient. Iată: nu poţi spune că presa nu te învaţă cum să te descurci în viaţă. Ieri am văzut că-i ceartă mare la clubul “Steaua”. Am văzut la “Breaking News”de la Realitatea scris negru pe galben: “Becali, un Băsescu al fotbalului”.Două informaţii de mare impact la popor: “scandalul de la Steaua” şi “Băsescu e ca Becali”.

Nu credeam că e posibil ca nişte televiziuni autodefinite ca televiziuni de ştiri să aloce zile întregi de comentarii unor afirmaţii făcute de nişte tabloide, fie ele şi dintr-o mare capitală europeană.

Tabloidele sunt peste tot la fel, Herr Blue! Se hrănesc din mizeria vieţii private a personalităţilor lor, la ei şi a personulităţilor noastre, la noi. Eu n-aş include tabloidele în ceea ce numim presă. Televiziunile de care zici sunt televiziuni de ştiri: ştirile lui Nuş şi Felix, adică anumite ştiri şi astea coafate şi machiate de nu le mai recunoşti. Televiziunile astea populate de tot soiul de coprofagi sunt hăt, departe de rolul presei într-un stat democratic, acela de a livra informaţia publicului corect şi complet. Rolul lor este de a submina instituţiile statului în beneficial intereselor rechinilor ce la patronează.

Herr Blue, ţi-a plăcut dezbaterea pe tema de mare importanţă naţională “Băţul din urechea preşedintelui”? Două zile, oră de oră, toţi sugelii de la Realitatea luau băţul în gură, după care dădeau legătura reporterilor care ne vorbeau cu microfonul într-o mână şi băţul de ureche în cealaltă. Băţul ăsta nu se găseşte la noi, ei l-au căutat dar nu l-au găsit decât pe internet, unde au aflat că provine din Shanghai şi dacă ne gândim cine a fost de curând în Shanghai…gata dezvăluirea! Iată, stimaţi telespectatori, ce anchetă jurnalistică beton precum capetele care au emanat-o!

Binele public… deh.  Noţiune extrem de abstractă. Ca şi aceea de libera exprimare care trebuie interpretată ca bolile, de la individ la individ. Adică dacă omul e “om obişnuit”, libertatea cuvântlui e interpretată ca “dreptul de a tăcea”, dacă în schimb e jurnelist, indiferent dacă e jurnalist la un mare cotidian sau televiziune ori radiou central, dreptul la libera exprimare e văzută ca dreptul de a înjura, a calomnia, a emite aberaţii, a murdări orice şi pe oricine, a acuza chiar dacă nu ai dovezi.

Presa românească e cea mai mare pierdere a democraţiei cîştigate de România. Nu e nimic mai trist şi mai descurajator pentru viitor decît spectacolul sordid al acestei instituţii simulate care corupe în masă tineri şi livrează latifundii, vile, elicoptere, avioane, conturi, chiolhanuri şi limuzine pentru impostori selecţionaţi în baza unui concurs dinamic de înjosire. Asta e presa din România şi, într-adevăr, Renate Weber ar trebui să aducă la cunoştinţa Comisiei Europene situaţia presei din România. Presa românească nu e ameninţată de statul condus de Preşedintele Băsescu. Nici un ziar şi nici un ziarist n-au avut de suferit, n-au avut de pierdut sau n-au dispărut, prigoniţi de un Guvern şi de un Preşedinte insultaţi în regim 24/7. Presa nu e amenţată sau nu mai e ameninţată. Răul a fost deja făcut. Dinăuntru. Pînă la desfigurare.

http://traianungureanu-tru.blogspot.com/

%d blogeri au apreciat: