PASTILA ELECTORALĂ – Escrocii politici: ”Votați ca proștii nu stați ca boii …”

Vin alegerile. Politicienii, de parcă ar fi de la același partid, ne promit, în esență, cam aceleași lucruri, evident, coafate ca să pară a avea originalitate.

Dacă îi vom vota pe ei, oricare ar fi,  toate problemele nostre se vor duce ca un fum…

Privind însă  în urmă la comportamentul politicienilor vedem că ultima chestie pe agenda lor erau interesele electoratului. I-a interesat orice le putea aduce mai multă bunăstare, mai multă protecție în fața legii pentru mârșăviile pe care le comit… românii continuând să fie pe ultimele locuri în ceea ce privește veniturile, ticăloșii care au furat de au rupt, penalii sunt în continuare protejați cu nesimțire și ne sunt propuși pentru noi mandate, spitalele continuă să ucidă prin infecțiile nosocomiale, nesimțirea și cinismul politicienilor par din ce în ce mai mare.

Ni se tot spune că votul uninominal e o porcărie… Asta deși singurele alegeri curate și democratice sunt cele uninominale în două tururi de scrutin.

Votul mixt care a fost la noi este singura variantă mai proastă decât votul pe liste. Și asta tocmai pentru că și acolo există acele rahaturi de liste propuse de liderii partidelor conform intereselor personale. Alina Gorghiu a și spus cu un tupeu de care nu o credeam capabilă că a propus-o  pe Simona Gerghe de la Antena1 PENTRU CĂ ÎI E PRIETENĂ, da, nu pentru că ar fi avut cine știe ce merite. Halucinant 100% …

Votul uninominal într-un singur tur de scrutin, cum e la locale, de asemenea, este o ordinărie de neimaginat… în 90% din cazuri se alege cineva care nu a fost votat decât de o majoritate relativă. Dacă cineva face 40% are cele mai multe voturi, doar că 60% au votat ÎMPOTRIVA LUI, IAR LA ĂȘTIA MAI ADĂUGĂM ȘI PE CEI CARE NU AU VOTAT.

Democrația lui pește …

De ce să se ducă românii la vot? Doar pentru ca politicienii, care or fi ei, cei aleși, să poată spune că porcăriile pe care le fac le fac în numele celor care au votat?

Să-mi fie cu iertare, dar dacă românii se duc ca proștii la vot, merită să fie tratați apoi ca atare… CA NIȘTE PROȘTI. 

Cum ar trebui să sune de fapt mesajul lor? Cam așa:

”Dragi români, votați-ne și vom fura de vom rupe, vom avea averi, vile, mașini, vacanțe de lux, totul în numele vostru. Vom trăi în numele vostru. Votați-ne ca proștii nu stați ca boi …”

Să fim triști pentru că moare un rege laș, lipsit de onoare, care și-a disprețuit armata şi a adus cu el o şleahtă de profitori fandosiţi?

Înțeleg că fostul Rege Mihai nu e deloc bine cu sănătatea.

Vârsta înaintată și diagnosticele puse de echipa medicala, „carcinom epidermoid metastazant” si „leucemie cronica”, ar indica faptul că nu mai e mult și dă colțul.

Presupun că fostul monarh nu prea are a se plânge de asistența medicală pe care o primește și e normal să fie așa, nu cred că ar exista nici riscul de a lua cineștie ce bacterie intraspitalicească așa cum se întâmplă la noi.

Ce nu înțeleg este tristețea bruscă ce i-a cuprins pe unii de prin presă şi nu numai; înţeleg că se întrec unii în a trimite mesaje pline de tristeţe aşazisei „case regale”.

De unde atâta tristeţe, nu pricep; de unde atâta dramă pe capul unora, greu de înţeles, de asemenea.

Nu prea i-am văzut pe ăştia să fie trişti când vorbesc de tinerii morţi ai lui Decembrie ’89, de victimele minerilor sălbăticiţi aduşi de Ion Iliescu, de victimele de la Colectiv, ori de copii morţi pentru că nu avem un laborator medical  ca lumea care să descopere ce viruşi i-au infectat. Când îmi amintesc de aceştia, am un puseu de tristeţe şi unul de revoltă când văd cu câtă nesimţire nimeni nu îşi asumă vina.

De ce ar trebui să ne întristăm pentru că moare un rege trădător care a adus cu el un clan pus pe fandoseală, pe fals, pe căpătuire (parţial deja ajuns în faţa Justiţiei)?

Asta nu înţeleg …

Care să fi fost marile realizări ale acestui om legat de calitatea de rege pa care a avut-o, care să fi fost marile lui fapte istorice, iar e greu de înţeles.

Să fie vorba de faptul că dumnealui a fost decorat de Stalin care după război pentru servicii aduse Armatei Roşii în timp ce nu a recunoscut niciodată cobeligeranţa armatei române? Ce dracu de mare rege o fi ăla care acceptă decoraţia aceasta în timp ce armata zisă pe vremea aceea regală era desconsiderată?

Dealtfel Mihai I a mai avut gesturi de dispreţ profund faţă de câteva lucruri.

Când, acum câţiva ani, era invitat la Moscova pentru a sărbătorii marea victorie contra fascismului a Armatei Roşii s-a dus. Şi ce se mai fandosea uitând că, de fapt, acea victorie a Armatei Roşii a însemnat pentru monarhia românească şi pentru dumnealui personal, un picior în cur de şi acum îi tremură decoraţia primită la Stalin a cărui armată care tocmai căsăpise armata română desfăşurată în URSS.

În momentul insurecţiei Armata Roşia erau pe punctul de a trece oricum frontiera României. Deşi ne tot lăudăm cu eroismul de a fi trecut în cealaltă tabără, din punct de vedere militar, a lăsa baltă un aliat cu care ai luptat la bine atunci când se împute brânza, poartă un nume: Trădare. Da, aşa se numeşte oricât s-ar simţi unii de ofensaţi de acest termen.

Ungaria, de exemplu, a preferat să rămână aliatul Germaniei până la capăt şi nu a dispărut de pe hartă. Dacă mergeau după logica noastră, ar fi făcut şi ei o astfel de insurecţie şi acum Ardealul de Nord ar fi fost între graniţele ei. A preferat însă onoarea de care Mihai I şi România  nu au fost capabili.

Un război poate fi câştigat sau pierdut, s-a înâmplat şi se întâmplă; urmările războiului se pot corecta în timp, onoarea pierdută, nu.

Mihai I şi-a arătat dispreţul profund faţă de Armata Română atunci când a acceptat să ţină un gângav discurs în Parlament tocmai în momentul în care armata îşi sărbătorea ziua. Suprapunerea celor două evenimente a avut ca motiv faptul că la festivităţile militare participa Traian Băsescu, Preşedintele României din acel moment şi Comandant Suprem al Armatei.

Ramolitul gângav fost monarh, dacă avea un minim respect faţă de Armata Română ar fi cerut ca discursul să se ţină, de exemplu, dimineaţa şi să condiţioneze prezenţa sa de prezenţa Sefului Statului în funcţie. Chestie de minimă politețe.

Ar fi fost un gest care ar mai fi spălat de pe obrazul său flegma trădării de care se face vinovat prin  acceptarea decoraţiei de la Stalin în timp ce Armetei Române nu i se recunoştea cobeligeranţa.

Triştii ăştia de perpectiva iminentei morţi a fostului monarh, uită probabil de gestul lui Mihai I de a semna actul de abdicare în care se spune:

 “A B D I C pentru mine și pentru urmașii mei dela Tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.”

Cei de care zic nu pierd nici o ocazie să se fandosească pe la sindrofiile clanului ce-şi spune „Casa Regală de România” umblând tot cu „majestate”, „alteţă” şi „excelenţă” în gură uită că dreptul ca lumea să li se adreseze aşa făcea parte din prerogativele la care Mihai I renunţa pentru dumnealui şi pentru urmaşii dumnealui prin semnarea actului de abdicare.  

Unii spun că acel act nu prea are valoare deoarece cel care l-a semnat ar fi spus că dacă nu semna trebuia să ia pistolul de pe masă şi să îşi tragă un glonte în cap.

Au mai spus şi că dumnelui considera că actul e lipsit de valabilitate, drept pe care şi l-a arogat ca fiind cel care a semnat.

Există un detaliu legal. În momentul în care a semnat era şeful statului. Calitate pe care a pierdut-o la intrarea actului în vigoare. Astfel, devenind om de rând, Mihai I nu mai avea puterea de a anula acea semnătură cum nu mai avea nici puterea de a semna un act care să îl anuleze.

Actul poate fi anulat doar dacă dumnealui sau urmaşul legal ar fi fost încoronat.

Chestia cu riscul de a-şi fi pierdut viaţa dacă nu semna ar fi fost  valabilă dacă ar fi fost vorba de un om obişnuit care ar fi făcut un compromis pentru a-şi salva familia să zicem. Doar că un monarh nu e un om obişnuit. La un monarh onoarea este considerată mai importantă decât viaţa.

Să nu mergem până la Decebal care a preferat să se sinucidă decât să se predea.

Să ne amintim de pilda de onoare dată de Brâncoveanu care a preferat să îşi vadă familia căsăpită decât să treacă la Islam ceea ce ar fi fost sinonim la acea vreme cu îngenuncherea în faţa Sultanului.

Da, dacă Mihai şi-ar fi tras la vreme cu glonte în cap nu reuşea să salveze România din  braţele sovieticilor, dar ar fi rămas în istorie ca un rege plin de onoare şi nu un rege trădător, decorat de comandatul suprem al unei armate care tocmai i-a căsăpit o parte din armata sa, pe cealaltă împingând-o într-o luptă în care nu i-a acordat nici măcar onoarea de a o considera cobeligerantă.

Cine este această aşa zisă „casă regală”? Un clan pus pe căpătuială în care calitatea de a fi rude este recunoscută sau nu după bunul plac al unora care bălesc la avere.

Să fim oare trişti că decedează un fost rege care a revenit în ţară cu o nevastă şi nişte fiice care habar nu aveau să vorbescă limba ţării? Chiar şi acum au un accent înfiorător…

Şi ce a făcut acestă adunătură de lepre în afară de a se fandosi cu tiluri pe care nu au dreptul să le poarte?

Acum câţiva ani Mihai I trecea prerogativele sale asupra fiicei lui. Care prerogative? Cele la care renunţase prin Actul de Abdicare? Wow .. să rămâi crăcănat de atâta emoţie.

Ce au mai făcut cei din acest clan de maimuţoi fandosiţi?

Au dorit să recupereze averea, castelele, domeniile etc.

Păi, la vremea aceea, bunurile de care se bucurau cei din familia Regelui aveau două regimuri de proprietate.

Unele aparţineau Coroanei, cumva similară acum Preşedinţiei, deci statului român, altele aparţinând familiei.  Aici avem o problemă considerată de unii o adevărată blasfemie.

Cum au ajuns în posesia familiei fostului Rege Mihai acele bunuri?

Când înaintaşul dumnealui a venit în ţară avea la el o geantă de voiaj şi cam atât. Or fi fost mari veniturile Regelui, dar nu chiar atât de mari încât să poată să justifice tot ce au cerut să să li se restituie și ce familia regală a luat cu ea când a plecat în exil.

Se spune că domeniile Coroanei aduceau venituri apreciabile. OK, doar că beneficiile după acele domenii nu erau ale Regelui ci ale Coroanei, deci ale statului.

Unele bunuri au fost trecute din proprietatea Coroanei în cea a familiei printr-o simplă semnătură… Oricât de şocant pare asta, nu trebuie să se mire nimeni. Să ne uităm cam cum au ajuns în propietatea unora care au ajuns la Beciul Domnesc proprietăţi ale statului în ultimii ani.

Întreb iar: De ce trebuie să fim trişti şi să ne punem cenuşă în cap că moare un rege? Cred că e suficiend ca, atunci când o fi să se întâmple, să spunem un „Dumnezeu să-l iert şi să-l odihnească!” aşa cum spunem la moartea oricui inclusiv când va muri Ion Iliescu asasinul din decembrie 89 …

Jos labele de le Mădălina imbecililor!

A fost fata cu părul de foc, a fost Mădălina Manole….

…..A fost frumoasă, a fost delicată, a fost iubită, a fost talentată, a fost admirată.

A   ales să plece şi să ne lase trişti…  Poate n-am meritat-o. Trebuie să o iertăm pentru tristeţea pe care ne-a provocat-o. Altceva noi nu avem ce să-i iertăm.

S-o ierte Dumnezeu pentru altele….

Din păcate sinistra medie românescă a judecat-o, i-a amalizat în fel şi chip viaţa. De ce a făcut asta?  Cred că pentru bani.

De departe însă, cel mai mult a făcut-o sinistrul Dan Diaconescu şi păduchii care îi populează ca angajaţi sau ca invitaţi mizeria pe care o numeşte Televiziunea Poporului, cu o bucurie incredibilă se bagă in viaţa Mădălinei şi afamiliei pe care a lăsat-o în urmă.

Sunt absolut scârboşi. Şi nesimţiţi evident, dar cei care se produc acolo nu cunosc acest termen.

Televiziunea Poporului? Care popor? Un popor de cioclii? Un popor de infractori? Sau por şi simplu un popor de canibali nenorociţi?

Într-una din zile, la acestă televiziune vedeam sus un  titlu scrios cu litere mari care ne anunţa că urmează o nouă noapte de discuţii despre Mădălina ca nu cumva cineva interesat să nu se uite la OTV şi Dan Diaconescu să nu îşi mai rotunjească puţin averea ca urmare a ratingului. Pe ecran însă se producea un taraf de lăutari de care n-am auzit.

Muzica era proastă, dar veselă. Poate oamenii petreceau de bucurie că o personalitate a murit şimai puteau să îşi ocupe timpul cu ceva… Da, părea că fac o petrecere  şi pentru a fi şi mai clari, în stânga ecranului, era o poză. A artistei.

La un moment dat, solista acelui taraf e luată în prim plan. Apoi poza Mădălinei a dospărut pentru câteva minute. A rămas doar tarafista cu muzica ei de doi lei, o muzică pe lângă care până şi manelele sunt un fel de muzică divină.

Atunci am înţeles de ce a murit delicata artistă.

Din cauza unor imbecili care lipsiţi de orice valoare sau talent se înghesuie prea tare…

Am mai înţeles ceva.

Cum va arăta România dacă există destui imbecili care să voteze partidul pe care, deocamdată, acuzatul de şantaj Dan Diaconescu vrea să îl facă. La fel cu OTV-ul.

Vom vedea stadioane pline unde se va face justiţie, vom vedea pseudoartişti împindând în derizoriu orice mai e valoros. Vom vedea o Românie de milogi, analfabeţi, infractori, ciudaţi, vrăjitoare şi tot felul de măscărici, o Românie care va avea un drum clar, un drum care va duce spre gotele din care am plecat ca specie cu zeci de mii de ani în urmă…

De ce? Pentru că un paranoic avid de bani, de înavuţire mai vrea  să îşi mărească averea…

Este incredibil cum un CNA plătit de noi stă şi nu ia nici o măsură.

Cred că nu trebuie uitat nici faptul că nu doar jegosul OTV-ul face asta.

Îl văd şi pe Mădălin Ionescu de la Antena1. În emisiunea lui Acces direct nu pierde niciodată ocazia să mai sugă şi el puţin rating „analizând” anumite aspecte legate de Mădălina.

Aş zice: „Să vă fie ruşine imbecili siniştri”. Dar nu zic. Aş pierde vremea deoarece aceşti indivizi nu cunosc termenul de ruşine.

Totuşi, mă uit şi nu pot să cred. Acum, când scrie acest text, văd artişti pe care îi consideram undeva foarte sus, oameni care au cunoscut-o, oameni care şi ei au fost artişti, dar care acum sunt nişte „foşti”, cum comentează şi o judecă alături de alte personaje care mai de care mai sinistre pe Mădălina,  de dragul apariţiei la televizor ca să îi mai vadă şi pe ei lume…

Aceşti oameni, dacă ar avea cu adevărat suflete sensibile de artişti cum se tot laudă, ar înţelege un lucru: Tăcând este singurul mod în cre Mădălina poate fi omagiată.

Pentru aceşti indivizi, foşti cântăreţi, compozitori, textieri etc, am o veste: Domnilor şi doamnelor, v-aţi autodefinit. Sunteţi nişte ruine. Mi-a milă de voi.

Totuşi, un apel pe limba acestor oameni cu suflete jegoase: