Arhiva

Posts Tagged ‘Transilvania’

Clerul Bisericii Ortodoxe in Ardeal s-a opus Marii Uniri îndemnând fervent la loialitate faţă de Coroana Ungară

4 martie 2016 15 comentarii

Acum de când s-a recunoscut că  fostul Rege Mihai nu mai are mult şi dă colţul o grămadă de ipocriţi nu mai pot de jale…

Patrioţi cum nu ne puteam imagina.

Legat de patriotismul acesta, pentru a fi patriot e musai să fii românşi ortodox. Alminteri nu … Dacă eşti greco-catolic automan eşti vândut Papei, masonilor şi dracu mai ştie cui. 

Când se sărbătoteşte Marea Unire, la Alba iulia, în faţa catedralei zisă a Unirii, o catedrală ortodoxă, se rup în figuri o mulţime de membri ai clerului ortodox de parcă o cunoscută zicere ar suna nu „Unirea naţiunea a făcut-o” ci „Unirea Ortodocşii au făcut-o”. Fals … Biserica Ortodoxă din Ardeal îndemna la loialitate faţă de Coroana Maghiară.

Nimic despre  faptul Şcoala Ardeleană, Şcolile Blajului care au făcut ca în Ardeal să se vorbească în continuare româneşte, şi care nu ar fi fost posibile fără obloguirea Bisericii Grecocatolice. Nimic despre faptul că  Vasile Lucaciu, preot greco-catolic, supranumit „Leul de la Sisesti”, a citit proclamatia de unire, nu Vasile Goldis, asa cum se încearcă a se acredita ideea.

Poate din lipsă de lecitină suficientă lumea pare a fi uitat (dacă a ştiut vreodată) că înalţi membrii  ai clerului Bisericii Ortodoxe Romând din Ardeal s-a opus unirii cu România şi că Greco-Catolicii au facut de fapt Marea Unire ?

Mitropolitul Miron Românul

Mitropolitul Miron Românul

Da, Biserica Ortodoxă din Ardeal s-a opus unirii cu România, ba mai mult a afurisit Armata Română care a trecut Carpaţii, lucru care a dus la sinuciderea într-un hotel budapestan (Hotel Bristol) a mitropolitului ortodox de la Sibiu, Vasile Mangra, care se temea că va trebui să dea socoteală poporului român. Nici azi nu este pomenit în Caterrala Mitropolitană din Sibiu.

În 1881, Miron Românul, mitropolitul ortodox de la Sibiu condamna cu toată puterea lui revendicările românilor transilvăneni şi îndemna la supunere şi loialitate faţă de Coroana Ungară într-o circulară publicată în Telegraful Român, oficiosul mitropoliri în discuţie. Gazeta Transilvaniei scria că mitropoloitul  ”si-a uitat complect de demnitatea sa de cap biseriesc român, având tendinte contrarii demnităţii noastre naţionale”.

Acelaşi Miron Românul publica o altă circulară în care cerea alegătorilor români să sprijine „partida guvernamentală”.  Într-alta se declara indignat de faptul lipsa de loialitate a românilor faţă de Coroana Ungară.

În epocă s-a ajuns ca el să fie considerat a se fi pus în slujba guvernului ungar,ale cărui interese părea a le susţine vehement, interese opuse intereselor româneşti. S-a ajuns chiar la proteste violente împotriva iniţiativei mitropolitului.

Pr. Gr-cat. Vasile Lucaciu

Pr. Gr-cat. Vasile Lucaciu

Miron Românul şi-a făcut un partid, Partidul Moderat Român Constituţional care milita pentru (atenţie)  “credinţa neînfranta către Monarh, Patrie şi Constituţie, respect, supunere şi ascultare faţă de legile sancşionate, adica faţă de  anexarea Transilvaniei de catre Ungaria de fapt“.

Acest partid a fost creat ca o contrapondere faţă de Partidul Naţional Român care, mai târziu, prin fuziune cu Partidul Tărănesc Român au creat Partidul naţional ţărănesc. PNR milita deschis pentru unirea cu România.

Partidul lui Miron Românul nereuşind totuşi să distrugă unitatea naţională a românilor.

Tot în Telegraful Român, episcopul Clujului şi apoi mitropolitul Ardealului, Nicolae Ivan, în 21 iulie 1916, îl  pune la stâlpul infamiei pe poetul Octavian Goga şi pe luptatorul, numit “Leul de la Sisesti”, preotul greco-catolic Vasile Lucaciu, într-un articol infect care parcă era scris de un iredentist ungur. Citez:

Nicolae Ivan

Mitropolitul Miron Românul

“ La Bucuresti continua campania de a cons-trange guvernul sa iasa din neutralitate si sa intre in razboi alaturi de Rusia, pentru a lua Ardealul ….Fugarii nostri platiti de legatiunea ruseasca, nu pot lipsi de la asemenea intruniri. Marele demagog, Vasile Lucaci, le prezideaza si rosteste vorbiri, exprimandu-si dorinta de a putea prezida o intrunire la Alba-Iulia. Ei au o credinta falsa, ca Monarhia Austro-Ungara se va prabusi, dar ea va exista pentru ca existenta ei e o necesi-tate pentru Europa si pentru ca, daca n-ar exista ar trebui sa fie creata!.”

Acelaşi Nicolae Ivan mai scria în în 1915:

“Din ziua prima a mobilizarii, noi romanii unguri,ne-am facut datorinta fata de patrie…..Suntem mandri ca am putut dovedi din nou dinastiei si monarhiei profunda credinta româna ……avem incredere ca guvernul ungar va fi gata sa indeplineasca dorintele romanimii loiale in cadrele ideii de stat maghiar.Ce binecuvantare ar fi aceasta pentru noi”.

În 8 septembrie 1916 după ce România declarase război Austro-Ungariei, publica „Cercularul intregului cor episcopesc ortodox din Transilvania” în care spunea:

Mitropolitul Vasile Mangra

Mitropolitul Vasile Mangra

“Romania, careia fiinta i-a dat patria noastre Ungaria, caci Radu Negru de la Fagaras a intemeiat principatul Tării Romanesti, Dragoş din Maramureş a intemeiat principatul Moldovei si cu sprijinul Monarhiei Habsburgice s-a ridicat si s-a intarit Romania moderna…..

Romania in mod perfid a ridicat arma asupra patriei noastre…

Unde va este si in ce se arata patriotismul vostru, romani ucigatori de frati…

Voi intindeti granitele voastre in hotarele noastre, voi cresteti puterea voastra, venitele voastre dezbracand pe alte natiuni…

Acela care cu vorbele vicleniei pe buze, cu dorul de jaf in suflet, vine in hotarele noastre, nu-i frate, ci cel mai pagan dusman…

Fata de noul dusman care ravneste in chip atat de pacatos la stirbirea si la stricarea hotarelor noastre, vom lupta cu vitejie si credinta.…..”

Semneaza: Mitropolitul Vasile Mangra, Episcopii, Miron Cristea de Caransebes, si Ioan Papp de Arad.

  La rândul său, Episcopul Miron Cristea a trimis şi el o circulară catre preoţii militari, cerând ostasilor să-şi indeplineasca cu sfintenie jurămantul depus!

Miron Cristea

Episcopul Miron Cristea

Episcopul Miron Cristea, se refugiază la Budapesta, de unde trimetea tot timpul pastorale în care îndemna soldaţii români:

“să nu se clatine în credinţa si alipirea catre Tron”.

Tot el este cel care declara la începutul războiului:

“Va zdrobi personal cu carja sa de episcop, teasta primului soldat regatean, care va indrazni sa treaca Carpatii si sa pasasca pe pamantul Transilvaniei cu numele de Erdely”. (Dr. Serban Milcoveanu).

Pentru a-l potoli, lui Miron Cristea i s-a promis Scaunul Patriarhal de la Bucureşti. A devenit şi ministru.

Mitropolitul ortodox Vasile Mangra a fost unul din cele mai abjecte personaje din istoria acestei ţări, începând din anul  1910, a devenit un fervent adept al premierului Tisza Istvan, fiind chiar ales deputat de Ceica-Bihor pe lista guvernului, la concurenta cu candidatul Partidului National Roman,(Partid greco-catolic, a carui presedinte a fost av. Ion Ratiu, care a fost condamnat de unguri la inchisoare pentru ca cerea unire Transilvaniei cu România).

Fiind membru al Academiei Romane, in urma acestui fapt, Academia l-a sters dintre membri ei. Pe langa faptul ca, a initiat circulara data cu corul episcopesc ortodox a mai facut si o declaratie denigratoare la adresa natiunii romane, in care se opune desprinderii Ardealului de Ungaria.

Citez:

 Universul, 1 August 1916 : “Presa romana din jurul meu, a scris ca, numai acolo se pot face cuceriri, unde un popor cu o cultra mai superioara vrea sa stapaneasca pe unul cu o cultura inferioara. Si tocmai aici e cazul sa spunem ca, cultura magheara e mult superioara celei romanesti. Daca romanii au pofta sa cucereasca,sa pofteasca, au acolo -Basarabia ”.

Telegraful roman, 3 Ian. 1917 “Existenta de o mie de ani a statului maghiar, zace tocmai asa la inima cetatenilor de limba romanea-sca, ca si cetatenilor neaosi maghieri fiecare constiincios cetatean roman al acestui stat este gata a-si jertfi bunurile si sangele sau pentru a apara integritatea teritoriala a Monarhiei. Atacul ascuns al Romaniei impotriva Ungariei a provocat in inimile tuturor romanilor din Ungaria o durere adanca”.

Mangra fuge si el la Budapesta, unde se sinucide  în hotelul Bristol în Oct. 1918.

 În 1917 Nicolae Bălan viitor mitropolit la Sibiu, semneaza o declaratie, publicata la Budapesta, în care se pronunta ferm  împotriva unirii cu ţara.

În perioada luptelor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, când trupele german încercau să şi ultima parte a ţării sa supuna si ultima parte a ţării rămasă liberă, Moldova, Mitropolitul Primat al Romaniei si alti episcopi, au adresat o “chemare” tuturor romanilor si ostaşilor armatei române ca aceştiasă “NU” lupte impotriva ocupantului, zicand:

„Domnul Dumnezeu s-a îndurat de ţara aceasta. El a îmblanzit inima biruitorului catre noi si a făcut dintrânsul tovarăşul nostru de munca pentru mantuirea Romaniei.

Ţărani, târgoveti, slujbaşi şi orice aţi fi, aveţi buna incredintare că biruitorul care intră în Moldova, nu este setos de razbunare, nu ucide, nu jefueşte, nu dă foc, nu pustieşte …

Staţi si ramaneti pe loc cu toţi.  Nu puneţi bratul vostru în slujba unei cauze străine.”

“Stati pe loc fratilor“ In doua randuri acest îndemn, a fost aruncat de  avioanele germane, asupra transeelor Armatei Române.

MELANIA CINCEA: „… oameni de legătură ai serviciilor secrete ruse vor încerca, în perioada următoare, să destabilizeze România.”

12 decembrie 2015 2 comentarii

Melania CINCEA .

Un moment în care nu cred în coincidențe

Am  pus faţă în faţă cu avertismente lansate de Centrul Strategic Euro-Asiatic de Informaţii două evenimente recente înregistrate în România. Două evenimente care nu seamănă între ele, care nu au aceeași cauză, care nu au aceiași actori, dar reușite, par să fi avut un beneficiar comun.. Un moment în care nu cred în coincidențe…

Centrul Strategic Euro-Asiatic de Informaţii avertiza, de anul trecut, că oameni de legătură ai serviciilor secrete ruse vor încerca, în perioada următoare, să destabilizeze România. Că, totodată, se urmăreşte crearea de tensiuni în Ungaria şi în România, cu scopul de a destabiliza Uniunea Europeană, în cadrul unui plan asemănător cu revoluţiile din statele arabe, şi că Rusia ar avea pregătită să pună în aplicare o aşa-numită „primăvară rusească” pentru a slăbi unitatea blocului comunitar în zona estică a Europei.

Să plasăm aceste avertismente în contextul revirimentului, la nivelul întregii Europe, al partidelor ultranaţionaliste – un curent întreţinut de la Kremlin, după cum atrage atenţia Stratfor. Și, apoi, să le punem față în față cu două evenimente recente înregistrate în România. Două evenimente care nu seamănă între ele, care nu au aceeași cauză, care nu au aceiași actori. Reușite însă, par să fi avut un beneficiar comun: puterea de la Kremlin.

Noiembrie. Confiscarea mișcărilor de stradă.

Privind la ceea ce se întâmpla în stradă încă din a doua zi a protestelor din noiembrie, izbucnite pe fondul tragediei de la Club Colectiv, am avut senzația că ne aflăm în pragul unei stări de anarhie, indusă, la care se lucra subteran.Temerea era cauzată de două situații: tentativa de confiscare a protestelor şi starea de confuzie intenţionat creată.

Privind cu atenție spre ceea ce se întâmpla în stradă, deja din a doua zi a manifestațiilor, am văzut că aceste proteste, născute din dorința sinceră a zeci de mii de oameni de a se implica într-o schimbare în mai bine a lucrurilor, au fost pe punctul de a fi deturnate, confiscate. Pericolul nu îl reprezenta confiscarea lor de către părerologi cu idei sterile și de către oportuniști, deşi riscau să le dilueze în irelevanță. Pericolul îl reprezentau manipulatorii, activiștii neocomunismului, activiștii pro-ruși, diversioniștii infiltraţi în piață, care făcea surfing pe valul de nemulțumire publică, având la purtător agende străine. Străine nu doar de interesele miilor de manifestanți, ci și de ale României. Au fost văzuți la mișcările de protest din marile orașe oameni despre care în presă circulau de mult timp informații că fac politica Moscovei și care distrăgeau atenția protestatarilor de la temele care au pornit mișcarea de stradă, strecurând discursuri anti-capitaliste, anti-occidentale, anti-NATO.

Pe de altă parte, în stradă au început să fie auzite sloganuri„Jos sistemul!” sau ”Toate partidele aceeași mizerie!”, care care s-au vrut intro al unei revendicări utopice și păguboase: înlăturarea instantanee a întregii clase politice. Idei inoculate prin mașini de propagandă, pentru că nu sistemul trebuie înlocuit – avem un sistem care funcționează, chiar și șhiopătând, pe fundamentul unei democrații liberale –, ci părți din el, oameni care greșesc, care se unesc în conjurații ale disprețului față de lege, față de popor. E imposibilă înlăturarea unui sistem in integrum, și nicidecum peste noapte, fără a afecta stabilitatea și funcționarea unui stat. O perioadă, fie și relativ scurtă, de vid de putere în instituțiile-cheie ale statului, de haos ar fi putut avea urmări catastrofale în actualul context geopolitic frământat, instabil, în care trăim cu amenințarea unei politici extrem de agresive a Rusiei. Pentru a înțelege ce ne-ar fi putut aștepta în condițiile destabilizării țării, e suficient să privim la ceea ce, în condiții asemănătoare, s-a întâmplat în Ucraina ori în Republica Moldova.

Decembrie. Atentatul de la Târgu Secuiesc, din fericire, dejucat.

Un comunicat al DIICOT anunță că un individ a încercat să pună la cale detonarea unui dispozitiv exploziv. Asta, de 1 Decembrie, o dată cu o semnificaţie aparte pentru România. În plus, în inima Ardealului, la Târgu Secuiesc, zonă marcată de mult timp de tensiuni interetnice. Ceea ce era pe punctul de a deveni un atentat nu este actul vreunui găinar ratat. Omul, Beke Istvan, este membru al unei grupări naţionalist-extremiste Mişcarea de Tineret 64 de Comitate – HVIM Ungaria. DIICOT, care i-a dejucat planul, susține că există suspiciuni că acţiunea ar fi fost parte a obiectivelor revizionist-separatiste pe care HVIM le promovează în Transilvania „în scopul realizării, inclusiv prin acte de violență îndreptate împotriva cetăţenilor români și a bunurilor acestora, a dezideratului de îngreunare/împiedicare a autorităților române în actul de exercitare a puterii de stat în zona așa-zisului Ținut Secuiesc, ca etapă a procesului ce vizează refacerea «Ungariei Mari».”

După arestarea lui Beke Istvan, au urmat fel de fel de alte reacţii smintite. De la cele propagate de voci politice româneşti – e adevărat, nu ocupante ale prim-planului scenei –, la voci din media şi de pe reţelele de socializare. Unii o fac deliberat. Sunt cei care incită la ură între români şi maghiari. O declaraţie care pune gaz pe foc, extinzând acuzațiile spre o zonă largă a maghiarimii, a fost făcută de Bogdan Diaconu, preşedintele Partidului România Unită, un partid anti-sistem, ultranaţionalist, ce se vrea un răspuns la iredentismul maghiar. „Partidul România Unită, Partidul lui Vlad Țepeș, va desființa UDMR prin legea pe care am depus-o ieri la Parlament din nevoia de auto-apărare a statului român în fața separatismului etnic care amenință, mai nou, cu violența extremă și cu atentate teroriste! Vă reamintesc că UDMR a sponsorizat cu bani și a desfășurat activități anti-românești împreună cu organizația teroristă «Mișcarea celor 64 de comitate» (HVIM) care a vrut să-i arunce în aer pe românii prezenți la parada de 1 Decembrie de la Târgu Secuiesc”, declară dl Diaconu. Ca o paranteză, un personaj intrat în politică în urmă cu 15 ani, în PSD-ul condus de Ion Iliescu, de unde a trecut, o vreme, la PC-ul turnătorului la Securitate Dan Voiculescu, reîntorcându-se apoi la PSD, ale căror jocuri le-a făcut, în vara loviturii de stat eşuate, marca USL, şi prin intermediul postului guvernamental rus Vocea Rusiei.

Alţii incită involuntar la ură interetnică. Din ignoranţă. Sunt cei care aruncă în derizoriu acţiunea de la Târgu Secuiesc a autorităţilor şi propagă, prin mass-media ori pe reţelele de socializare, mesaje cum că SRI şi DIICOT l-au luat pe sus pe Beke Istvan doar pentru imagine. Punându-i, astfel, o aură de martir nefăcând altceva decât să inflameze spirite deja încinse.

După cum prezintă autorităţile lucrurile, ceea ce era pe punctul de a se întâmpla în Târgu Secuiesc miroase a provocare. Să ne imaginăm ce ar fi urmat – în afară de zeci, poate sute de victime – dacă atentatul nu ar fi fost dejucat: s-ar fi ajuns la valuri de ură care propagau, la rându-le, altele şi altele, la tensiuni interetnice ce ar fi riscat să scape de sub control şi, cum menționa DIICOT, la îngreunarea sau chiar împiedicarea autorităților în actul de exercitare a puterii de stat. Să ne amintim cum au degenerat lucrurile în martie 1990, la Târgu Mureş, într-un alt scandal la care s-a ajuns pe fondul diversiunilor şi al manipulărilor. Atunci, vârfurile Uniunii Vatra Românească, un partid ultranaţionalist înţesat de foşti membri ai Securităţii, şi ale Uniunii Democratice Maghiare – încurajate în acest scandal al lor, scria presa vremii, de exponenţi ai nou-instalatei puteri, cu legături indubitabile cu regimul de la Moscova – începuseră să se acuze reciproc, în mod public. Românii erau acuzaţi de intoleranţă faţă de dorinţa maghiarilor de a avea şcoli şi universităţi în limba maghiară. Ungurii, de profanarea unor statui-simbol ale românimii, de răspândirea de manifeste cu informaţii false şi chiar de atacarea unor familii de români. Ce a urmat acestui schimb de replici la nivel politic se ştie: două zile de bătăi şi vandalisme, soldate cu cinci morţi, cu mai mult de 270 de răniţi, cu sedii de partide distruse şi o biserică incendiată, şi o lungă perioadă de timp marcată de tensiuni interetnice în zonă.

Având în vedere avertismentele lansate României şi de Centrul Strategic Euro-Asiatic de Informaţii, şi de Stratfor, e greu de crezut că aceste două evenimente recente sunt doar coincidenţe.

Autor: Melania CINCEA

Articolul a fost publicat în:

timpolis.ro

putereaacincea.ro

la data de: 7 decembrie 2015

KELEMEN HUNOR – un ungur cu mintea creaţă rău … (şi nu-l doare deloc)

Deoarece liderii maghiari sunt incapabili să le ofere viaţă mai bună alegătorilor lor, profitând de mintea aburită  cu prostii despre independenţă şi autonomie, liderii UDMR continuă să îşi aburească electoratul cu aceleaşi prostii de acum două decenii şi jumătate… fără nici un fel de schimbare.

Haios e că maghiarimea continuă să pună botul …Kelemen Hunor

Despre români se spune că în ultimele două decenii și jumătate au fost ținta unui adevărat spectacol manipulatoriu. Și este cât se poate de adevărat.

De-a lungul timpului subiectele cu care au fost manipulaţi au fost multe și variate deoarece după o vreme oamenii începeau să se prindă. Această manipulare însă nu se poate compara cu cea la care e supusă minoritatea maghiară, cel puțin cea din România.

De mici ungurilor li se inoculează picătură cu picătură tot felul de idei despre grandoarea şi unitatea naţiunii maghiare, posesoarea unei istorii cum alţii nu au avut parte.

Niciodată nu li se spun anumite chestiuni, de exemplu că din punct de vedere genetic nu prea mai există legături cu triburile asiatice care acum un  mileniu invadau Europa venind din Asia. Cei care manipulează megharimea se feresc ca de foc să vorbească despre felul în care arătau membrii acelor triburi… semănau mai mult la faţă cu mongolii decât cu ungurii de azi… dar asta e o altă poveste.

Ungurilor de la noi nu li se spune niciodată că, de fapt, un ţinut delimitat, care să fie numit Ţinut Secuiesc, Székelyföld în ungureşte, nu a existat niciodată.

Secuii de fapt provenind dintr-o populaţie care nici nu provenea din aceleaşi zone din Asia de unde proveneau celelalte triburi din care spune naţiunea maghiară că se trage. Există specialişti care au studiat aceste migraţii şi care afirmă că secuii nu foloseau doar un dialect diferit de reastul ci avea chiar o limbă complet separată, uitată.

Asta nu contează … pentru liderii maghiarimii transilvane.

Ei trebuie să inoculeze cât mai adând o conştiinţă de apărtenenţă la „Marea Naţiune Maghiară” un fel de umbrelă sunb care sunt de fapt reunite mai multe etnii, pentru că de asta e vorba. E destul să intre cineva să zicem în casa tradiţională a unui ceangău şi să rămână perplex de faptul că nu găseşte elemente ungureşti.

Noţiunea de Naţiune Magiară este cumva similară cu e defini drept Naţiune Transilvană amestecul de români, germani, saşi, unguri, secui, ţigani şi ce-or mai fi cei care populează Transilvania.

Maghiarii de rând sunt oameni ca oricare, oameni harnici, cu care te poţi înţelege la fel de bine ca şi cu oricare alţii.

Liderii lor, nişte penali realmente, îi ţin efectiv captivi ideii că musai nevoie mare, ei trebuie să fie, atenţie, nu autonomi ci independenţi şi asta dintr-un motiv foarte simplu: liderii respectivi să se poată îmbogăţi fără a răspunde în faţa cuiva.

Mai mult sau mai puţin subtil, demersul lor este susţinut de la Budapesta.

Este destul să treci prin Harghita sau Covasna ca să vezi gradul de subdezvoltare şi dezastrul ecologic făcut din cauza controlului cvasiabsolut pe care ticăloşii care controlează UDMR în exercită. De la Bucureşti nimeni nu îndrăzneşte să arate adevărul de teamă că se pierde susţinerea acestei struţocămile, organizaţie culturală  care prestează ca partid politic, lucru aberant din punct de vedere legal.

Deoarece aceşti politicieni, mai murdari ca buda de la azilul de bătrâni, nu reuşesc să le aducă votanţilor lor un pic de bunăstare apelează la eterna marotă numită independenţă atunci când le vorbeasc alegătorilor şi autonomie când vorbesc în afară.

Liderul de acum al UDMR, Hunor Kelemen, sub aparenţa de o oarecare bonomie, se dovedeşte un individ de-a dreptul odios, o unealtă cât se poate de docilă a cercurilor budapestane cu minţile înfierbântate care văd doar o Ungarie Mare refăsută, uitând de exemplu că Transilvania nu a făcut niciodată parte din Ungaria, statutul ei fiind acela de Principat care avea un şef de stat separat, Principele. Între Regatul Ungariei şi Transilvania existând doar relaţii de vasalitate. Practic, Principatul Transilvaniei fiind un fel de protectorat, nu parte componentă a susnumitilui regat.

Hunor la propune ungurilor o abraţie, un fel de independenţă unilaterală în care să primească de la Bucureşti totul dar să nu mai dea nimic înapoi, ba mai mult Bucureştiul să nu mai aibă deloc control asupra Harghitei şi a Covasnei.

Deşi ceea ce propune numeşte autonomie, e vorba de independenţă şi suveranitate, preşedinte, parlament, guvern, poliţie, legislaţie, stemă, imn etc… adică exact caracteristicile unui stat separat.

Pe la mijlocul lui 2014, Hunor, cu neglijatrea totală a Constituţiei României (pe care, de fapt,nici nu o recunoaşte) propunea un aşazis proiect de autonomie.

Aşazisul Ţinut Secuiesc ar urma să aibă un  preşedinte care, (ATENŢIE !!!) să stăpânească Harghita, Covasna şi Mureşul (deşi în Mureş populaţia maghiară NU ESTE MAJORITARĂ.

Acest preşedinte  ar urma să fie ales prin vot direct de către cetăţenii din cele trei judeţe şi ar avea puteri mai mari decât şefii de Consilii judeţene, ar fi cumva un fel de şef al acestora, aceştia nemaiavând nici un fel de legătură directă cu Bucureştiul. Aceste prevederi sunt prezentate explicit  în proiectul de autonomie redactat de UDMR.

Există surse din UDMR care spun  căŢinutul Secuiesc ar urma să aibă un buget propriu, bine definit şi o colaborare extrem de restrânsă cu guvernul de la Bucureşti, având în vedere că se vor autogestiona cei din ţinut, prin asta înţelegându-se că ceea ce se produce pe plan local rămâne acolo asta neînsemnând că nu ar exista o finanţare puternică de la Bucureşti deoparece zona nu produce destul încât să se susţină.

Se dă drept exemplu autonomia Tirolulului cu care ar această autonomie ar semăna în procent de 80-90%, fiind scoase contribuţiile pe care Tirolul le face la bugetul Italiei.

Sub masca protejării limbii şi minorităţii maghiare din Ţinutul Secuiesc, de fapt se doreşte o independenţă secuiască finanţată abundent de la Bucureşti. Aceleaşi surse dun UDMR spun că acest proiect nu are aproape nici o legătură cu de proiectul descentralizării şi regionalizării propus de USL.

Diferenţa esenţială faţă de proiectul USL, se referă la gruparea celor trei judeţe – Harghita, Covasna, Mureş – unde populaţia este preponderent maghiară şi ar însemna că este practic o regionalizare pe criterii etnice, lucru cu care niciodată administraţia de la Bucureşti nu a fost de acord.

Adevărul este că da, populaţia maghiară e majoritară dacă socotim regiunea ca un tot unitar, dacă socotim judeţul Mureş separat avem o majoritate românească, fragilă dar evidentă.

Toată abureala asta a lui Hunor este împiedicată de un … mic detaliu. Constituţia României.

La Art. 152 alin (1) Constituţia spune că dispoziţiile privitoarea la caracterul naţional, independent, UNITAR şi INDIVIZIBIL al statului român, forma republicană de guvernământ, INTEGRITATEA TERITORIULUI, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

Pentru ca acestea să se poată modifica este necesară întrunirea Adunării Constituante care să creeze o constituţie nouă, aceasta urmând  apoi să fie supusă unui referendum LA NIVELUL ÎNTREGII ROMÂNII. Tare m-aş mira ca românii, dacă sunt infoemaţi corect, să se ducă şi să voteze pentru o astfel de constituţie. S-ar învârti în mormânt cei care au fost la Alba Iulia de 1 Decembrie.

Preşedintele Formului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, pune punctul pe „i” şi spune că prin proiectul UDMR pentru autonomie teritorială se doreşte de fapt nici mai mult, nici mai puţin decât  dezmembrarea României prin ruperea Transilvaniei în mod treptat, în etape care ar începe cu autonomii zonale care încet ar deveni independenţe, autonomii care s-ar reuni în afara statului român formând o entitate separată. Practic e vorba de anularea efectelor Tratatului de pace de la Trianon şi a Marii Uniri din 1918.

Hunor Kelemen,  limbricul şef al UDMR, neobosit, continuă să îşi urmărească interesul prin tot felul de tenative de decredibilizare a României. Lucru făcut de-a lungul timpului şi de alţi lideri ai uniunii de organizaţii culturale UDMR. Să ne amintim doar cum la declararea independenţei Kosovo un lider magiar zicea că românii ar trebui să fie atenţi pentru că ar putea fi rândul ei, sau e popa ăla satanist, Laszlo Tokes (Satanist pentru că un membru al clerului care îndeamnă tot timpul la ură nu poate fi decât aşa).   Aceasta, ca prin farmec uită că în România minoritarii se bucură de drepturi care în Ungaria ar produce infarcturi dacă cineva şi-ar permite să le amintească măcar. Toleranţa românilor faţă de minorităţi mergând până la alegerea directă prin vot liber a unui minoritar în cea mai importantă funcţie din stat. Ungaria având una din cele mai restrictive legi care privesc minorităţile. A-ţi imagina că ar fi posibil un  preşedinte minoritar e bun cel mult ca un banc prost. Hunor nu prea poate să spună că nu ştie ce se petrece în Ungaria, el petrecând acolo, probabil la instruire. Personal l-am văzut de mult mai multe ori la televiziunile ungureşti (ex Duna TV) unde dădea declaraţii aproape la fiecare „vizită”. Niciodată nu am înţeleg de ce nu se mută definitiv în Ungaria împreună cu penalii care nu lasă ungurii de rând să trăiscă omeneşte. 

De exemplu, în Ungaria, învăţământul superior în limba română e privit la modul: „Vrei să faci facultatea în româneşte? OK, du-te în România şi dacă vrei să ţi se recunoască diploma, la final susţii aceleaşi examane pe care le susţine cineva care a absolvit în Ungaria.”

A avea pretenţia de a înfiinţa un  partid politic Românesc în Ungaria înseamnă a fi pasibil de un control psihiatric. Să pretinzi în Ungaria ca o organizaţie culturală  cum e UDMR în România să participe la alegeri atrage anchetarea pentru tentativă de subminare a statului.

Şi ar mai fi, dar cu altă ocazie.

Uitând astea şi multe altele, Hunor, absolut şocant pentru oricine nu este ungur cu minţile varză de abureli independenţialiste, a transmis o scrisoare președintelui Comisiei de la Veneția, Gianni Buquicchio, în care se plânge că România încalcă drepturile minorităților naționale, nesocotind specificul cultural şi lingvistic al comunităţii maghiare din Transilvania.
Mintea creaţă a lui Hunor a fost oripilată de faptul că Ministerul de Externe nu a invitat lideri ai Uniunii la o conferință prin care s-a marcat împlinirea a 20 de ani de când România a ratificat, prima, Convenția cadru privind Protecția Minorităților, adoptată de Consiliul Europei. Pe fondul acestei nemulțumiri.

 Kelemen Hunor se plânge că cetățenii de etnie maghiară sunt persecutați ( !!!!! ).

Acesta atrage atenția că nu s-a înființat o facultate cu predare în limba maghiară la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, dar și că prefecții județelor Covasna și Harghita au sancționat în mod constant primarii pentru utilizarea simbolurilor maghiare. În acest context se face referire la amenda pe care a luat-o Partidul Civic Maghiar pentru intonarea în spațiul public a imnului Ungariei. Evident că Hunor în dispreţul lui nu ţine cont că în Ungaria dacă cineva ar intona Imnul De Stat al României, fără intonarea şia Imnului Ungarieinu ar fi doar amendat ci chiar arestat în doi timpi şi trei mişcări, de asemenea nu aminteşte că cineva care ar absolvi  în limba maghiară la Universitatea de Medicină și Farmacie ar putea presta doar în zonele locuite de maghiari sau în Ungaria, limga maghiară este una din limbile cu cea mai restrânsă circulaţie din lume. Deci nu doar că România nu ar putea prifita de pe urma acelor madici ori farmacişti, dar ar restrânge zonele unde acei absolvenţi ar putea  profesa, practic un fel de legare de glie cum făceau grofii pe vremuri.

Legat de intonarea Imnului Naţional al Ungariei în România, legea pe care din dispreţ faţă de România, hunor o neglijează, spune: „Imnul naţional al altor state se intonează numai cu prilejul vizitelor, festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter internaţional, împreună cu imnul naţional al României, înaintea acestuia”.  

De asemenea, la fel de aberant, Kelemen Hunor se plânge Comisiei de la Veneția că statul nu respectă particularitățile istorice, tradiționale și lingvistice ale comunităților maghiare și că subiec-tul reorganizării teritoriale nu cuprinde și un proiect pentru Ținutul Secuiesc. „De fiecare dată când se dezbate public subiectul reorganizării regiunilor, nu sunt luate în considerare specificitățile culturale, lingvistice şi istorice ale acestora”, spune Kelemen Hunor, preşedinte UDMR.

Interesant, nu? Oare ce să îl fi deranjat pe Hunor? Că Justiţia română nu ţine seama de o cutumă care era valabilă în Transilvania evului mediu când etnicii români era consideraţi cetăţeni de categoria a doua, la egalitate cu ţiganii şi singurul lor drept era să se supună? Cetăţeni care, atunci când se judecau de exemplu cu groful  care deţinea satul în care locuia când aveau  de reclamat o nedreptate pecare acesta le-o făcea trebuia să i se adreseze în primul rând lui iar acesta să propună mai departe, dacă aşa considera de cuviinţă, judecarea cazului de un  judecător care de obicei îi era prieten?

Sau poate se gândea la modul în care, o contesă de Bathory făcea baie în sânge de fete virgine românce şi lapte de măgăriţă pentru a-şi menţine , motiv pentru care a asasinat mai mult de o mie de fete, crimă pentru care, a fost arestată la domiciliu unde a murit de bătrâneţe?

Poate nu s-a gândit chiar la chestia cu contesa, de vreme ce limba română îl oripilează, mă gândesc că şi contactul dintre o unguroaică şi sângele românesc i s-ar părea nerecomandabil…

Greu de decriptat mintea ungurilor, cu atât mai mult a unora de teapa lui Hunor cu mintea creaţă rău (culmea e că nu-l doare deloc) … are şi logica limitele ei.

Domnilor politicieni, nu încercaţi să sfâşiaţi Transilvania, ar putea să vă coste …

12 februarie 2014 2 comentarii

JOS LABELE DE PE TRANSILVANIAALTFEL AR PUTEA SĂ VĂ COSTE !!!

Observ că Politicienilor de la Bucureşti pare sa le placă tot mai mult brânza de cioban şi cârnaţul de neamţ, atât ciobanii cât şi neamţul Transilvăneni … asta nefăcând să nu dorească să sfâşie Transilvania, arbitrar după cum le cer interesele date de conturile lor şi aşa prea grase… 

Regiunile istorice ale Romniei

Nu e nimic rău că le place brânza de ardelean ori cârnaţul de neamţ . … ce e rău e că în Transilvania se simte tot mai acut un dispreţ suveran injectat cu manele şi balcanism venit de la Bucureşti…

Poate politicienilor nu le-ar plăcea doar brânza de cioban român sau cârnaţul de neamţ ci şi vestiţii curtos kalacs ungureşti ori jinarsul, turţul, pălinca, ori hirinca transilvane, indiferent cub ce nume, acestea fiind de fapt reîncarnarea Sfintei Prune …

Oare nu e păcat că de la Bucureşti se vede o împărţire pe regiuni a Românie după cum vrea fiecare politician după cum îi băleşte mintea când se gândeşte la banii pe care, în noile regiuni i-ar putea fura mai uşor şi mai rapid.

Nu e nevoie de o nouă împărţire pe regiuni a României. Aceasta există, avem 9 regiuni verificate istoric: Maramureş, Bucovina, Crişana, Transilvania, Moldova, Banat, oltenia, Muntania şi Dobrogea.

Este o Românie frumoasă şi logică … De ce să o facem praf reîmpărţind-o?

Ba avem şi capitalele impuse istoric: Baia Mare, Suceava, Oradea, Cluj Napoca, Iaşi, Timişoara, Craiova, Bucureşti şi Constanţa … De ce să primeze criteriul greutăţii cineştie cărui limbric politic, temporar megabaron local în faţa Istoriei?

Legat de Transilvania, dacă va continua călcarea în picioare cu neruşinare a ei din partea Bucureştiului, tare mă tem că nu e departe ziua în care aroganţii politiciani vor trebui să îşi ia paşaport ca treacă peste Carpaţi …

E adevărat, dorim noi circulaţie liberă şi desfiinţarea graniţelor din Europa … dar, ardeleneşte vorbind, nu văz nici o grabă. 

Putem foarte bine să punem la loc graniţa pe Carpaţi pentru a o desfiinţa apoi. 

Partea interesantă ar fi că, după asta, graniţa de pe linia Carpaţilor  ar deveni, pentru multă, graniţa spaţiului Schengen…

Despre aroganţa de a considera că e mai importantă o autostradă Bucureşti Alexandria pe circulă doar maşina de lux a penalului Dragnea decât o autostradă transilvană  necesară ca aerul dezvoltării economice .. altădată … 

Acum despre politicieni, brânza ciobanilor ardeleni, cârnaţului de calitate al nemţilor … de la o vreme extrem de apreciate de politicienii dâmboviţeni

Ciobanii .

Se pare că la Bucureşti e criză de brânză …

Astfel, politicienii de-au gândit că e bine să aducă din Transilvania. Cea mai mare producţie pare a o avea vestitul Ghiţă care nu e a politic ci polipolitic dacă de luăm după zâmbetul binevoitor pe care îl afişează şi în prezenţa Preşedintelui Băsescu dar şi a lui Victor şi Daciana Ponta,  ori a lui Daniel Constantin.

Cum la Ghiţă era cam înghesuială, iată că elena Udrea l-a preferat pe Artimiţă, aşa, mai de prin Secuime.

Diferenţa e că dacă pe Ghiţă l-au lăsat acolo unde l-au găsit, pe Artimiţă Elena Udrea l-a luat acasă (făcându-l membru al Mişcării Populare, probabil doamna Udrea va avea brânza asigurată câte zile o avea).

Interesant e că Antonescu îşi are şi el omul lui de la Sibiu, acolo unde oaia e frate cu românul (unii spun că e doar amantă). Treaba e că omul lui Antonescu e neamţ, iar neamţ cioban pe la Sibiu nu prea s-a văzut… nemţii sunt cunoscuţi drept cârnăţari … neamţul care nu are cârnaţul de calitate nu e neamţ adevărat …

Nu că aş vrea să insinuez chestii deocheate, dar, despre ciobani se spune că sunt nişte fiinţe cu trei picioare, ba chiar cu patru când stau rezemaţi în bâtă …

Că doamna Udrea sau Daciana Ponta au oarece afinitate spre ciobanii bazaţi, e de înţeles. Elena Udrea nu mai are acasă cocoş, iar Daciana e măritată cu Victor Ponta ceea ce e cam la fel ca în cazul doamnei Udrea… Ceilalţi? Regret, dar logica mea nu e destul de bine aspectată ca să înţeleg.

Cât despre Antonescu, afişându-se cu cârnăţarul când ma modă sunt ciobanii, cred că din două una, ori are intoleranţă la lactoză, ori îi place cârnaţul de calitate …

Mă întrebam cum aş putea încheia aceste gânduri … 

Poate cu o rugăminte… 

Domnilor politicieni, indiferent dacă vă place să băgaţi în gură brânză de cioban din Secuime ori de la Sibiu, fie că vă place să băgaţi în gură cârnaţ de cârnăţar neamţ, minimul bunsimţ cere să plătiţi … cu bani. Aşa, ca să nu distrugeţi şi economia Transilvăneană. Aşa-i frumos …

Dacă tot doresc să descopere minunăţiile Transilvaniei, le recomand politicianilor să încerce şi câte un păhăruţ de jinars, pălincă, turţ sau horincă, iar după aia merge la fix şi un dulce … de ce nu o bucată  de kurtoskalacs ungureşti … aşa, ca să nu se supere nici UDMR …

Până una alta:  NU ÎNCERCAŢI SĂ SFÂŞIAŢI TRANSILVANIA …. AR PUTEA SĂ VĂ COSTE …

JOS LABELE DE PE TRANSILVANIAALTFEL AR PUTEA SĂ VĂ COSTE !!!

VASILE DÂNCU: „Transilvania este tot mai izolată, geografic, dar şi politic şi, mai grav este că politicienii de la Bucureşti nici nu realizează asta”

Într-o postare pe blogul personal – scrie Ana-Maria Adamoae în  evz.ro sociologul Vasile Dâncu analizează problema Transilvaniei și modul în care clasa politică românească reacționează cu privire la declarațiile agresive ale extremiștilor maghiari și chestiunea autonomiei Ținutului Secuiesc.

Sociologul atrage atenția că Transilvania ajunge în atenția opiniei publice și a clasei politice de două ori pe an, pe 15 martie (de Ziua Maghiarilor de pretutindeni – n.r.) și cu prilejul Școlii de Vară de la Tușnad sau de la Balvanyos, și condamnă politicienii că nu fac din Transilvania un subiect de strategie națională.

„Scriu despre acest subiect pentru că mi-este frică de faptul că nepăsarea generală şi ticăloşia unor politicieni ar putea afecta viitorul copiilor mei pe care vreau să-i văd trăind fericiţi în Transilvania noastră, nu la Boston sau în Germania. Dar nu voi aborda, decât tangenţial, declaraţiile Preşedintelui de la Izvorul Mureşului, deoarece discuţia s-a politizat mult prea puternic şi nu cred că poate fi dusă mai departe cu folos. Poate că Preşedintele României a avut un ton prea ofensiv după gustul diplomaţilor, nu mă pricep, dar de ce nu a reacţionat consistent nimeni din clasă politică atunci când Tokes a cerut protectorat la şcoala de vară de la Balvanyos din acest an? (….) Problema transilvană revine doar de maximum două ori pe an, de 15 martie sau cu prilejul Şcolii de Vară de la Tuşnad sau Balvanyos, momente în care vreun  politician din Ungaria, călător prin Transilvania, spune ceva cuvinte asmuţitoare, iar atunci încep să latre toţi câinii, din Ardeal, până pe Dâmboviţa. Discuţia despre Transilvania ar trebui să fie una serioasă, strategică, nu o întâmplare sau o ceartă de trei zile cu ungurii sau, mai rău, o nouă ceartă între putere sau opoziţie. În douăzeci şi trei de ani de democraţie ştiu doar un singur eveniment în care politicienii de la Bucureşti au lansat un proiect, acesta este Autostrada Transilvania, pe care s-au chinuit apoi cu toţii să-l îngroape. (…) Faptul că nu avem un proiect naţional pentru Transilvania, că nu avem nicio strategie şi niciun gând de viitor este cel mai mare pericol pentru integritatea statului naţional, nu extremiştii unguri”, consideră Vasile Dâncu.

În finalul postării de pe blog, Dâncu conchide: „Lipsa lucidităţii politice, lipsa proiectelor animate de interes colectiv şi lipsa de solidaritate între politicienii români când este vorba de Transilvania sau statul vecin şi prieten, acestea sunt marile pericole”.

Autor: Ana-Maria Adamoae

 Sursa: evz.ro 

Data publicării: 18 August 2013

Având în vedere că mie mi se pare interesant întreg articolul din care citează Ana-Maria Adamoae pentru evz.ro, iată mai jos, integral,  articolul   publicat de Vasile Dâncu în transilvaniareporter.ro ca editorial, articol preluat şi pe siteul personal al autorului 

Problema transilvană.

Alba Iulia

Alba Iulia

 

Am scris de multe ori despre Transilvania sau relaţia dintre români și unguri, dar în ultima vreme încep să nu mai găsesc rostul acestei întreprinderi.

Primesc sute de mesaje pe tema asta pe mail, sms sau pe facebook, dar sunt mesaje mai ales de la ardeleni. Mai radicali sau mai puţin radicali, de fiecare dată partenerii mei de dialog revin cu aceleaşi îintrebări, cu aceleași tristeţi, iar, până la urmă, discuţia se înfundă în punctul în care analizăm modul în care sunt reprezentaţi politic ardelenii şi la o idee mai veche legată de înfiinţarea unui partid al ardelenilor. Cum eu nu sunt de acord cu un asemenea proiect, într-o Românie fragilă și prea puţin pregatită să gestioneze diversitatea, pentru că nu ştiu înspre ce direcţie poate duce, discuţia ramâne, de regulă fără soluţie. Nu înseamnă că nu îmi pasă și nu sunt la fel de nefericit, ca și alţi intelectuali ardeleni, de lipsa de înţelegere a compatrioţilor noştri față de o realitate tristă. Aleg totuşi să scriu despre acest subiect pentru că mi-este frică de faptul că nepăsarea generală și ticăloșia unor politicieni ar putea afecta viitorul copiilor mei pe care vreau să-i văd trăind fericiți în Transilvania noastră, nu la Boston sau în Germania. Dar nu voi aborda, decât tangențial, declaraţiile Preşedintelui de la Izvorul Mureşului, deoarece discuţia s-a politizat mult prea puternic şi nu cred că poate fi dusă mai departe cu folos. Poate că Președintele României a avut un ton prea ofensiv după gustul diplomaţilor, nu mă pricep, dar de ce nu a reacţionat consistent nimeni din clasă politică atunci când Tokes a cerut protectorat la şcoala de vară de la Balvanyos din acest an? În plus, nu am vazut oficiali maghiari de la Budapesta făcând scandal prea mare, semn că neînţelegerile lor cu Slovacia şi Serbia le ajung, în actuala lor situaţie nu au chef şi de un scandal cu România.

Problema transilvană revine doar de maximum două ori pe an, de 15 martie sau cu prilejul Şcolii de Vară de la Tuşnad sau Balvanyos, momente în care vreun  politician din Ungaria, călător prin Transilvania, spune ceva cuvinte asmuţitoare, iar atunci încep să latre toţi câinii, din Ardeal, până pe Dâmbovița. Discuţia despre Transilvania ar trebui să fie una serioasă, strategică, nu o întâmplare sau o ceartă de trei zile cu ungurii sau, mai rău, o nouă ceartă între putere sau opoziție. În douăzeci şi trei de ani de democraţie ştiu doar un singur eveniment în care politicienii de la Bucureşti au lansat un proiect, acesta este Autostrada Transilvania, pe care s-au chinuit apoi cu toții să-l îngroape. Se vor împlini peste puţin timp 100 de ani de la înfăptuirea Marelui Vis, unitatea naţiunii române. Dar noi cum decontăm asta? Nu am reuşit să facem nici măcar o autostrada peste Carpați într-un secol. Nu ajunge sentimentul că ”noi suntem români” pentru a construi o Românie puternică și prosperă. Dacă clasa politică din Romania nu ar suferi de o crasă cultură istorică, am fi cu toţii ingrijorați de faptul că şi ardelenii ar putea să-şi pună întrebarea: ce s-a întâmplat timp de 100 de ani cu comunitățile noastre? Cei care ştiu ceva istorie îşi aduc aminte că, la implinirea a zece ani de la Marea Unire, răspunsul la această întrebare a fost o expresie a dezamăgirii. Acum, la 100 de ani, vom putea face un bilanț pozitiv care să fie acceptat de majoritatea straturilor societății ardelene?  Dacă nu avem nici acum un răspuns cred că sunt două soluţii: ori punem rapid un proiect în lucru, ori nu mai sărbătorim nimic, mergem pe burtă, nu mai punem această problemă, nu-i mai întrebăm nimic, aşa cum facem de obicei. Dar putem fi linistiţi, indiferent de ceea ce vom face noi, Ungaria nu va uita să comemoreze, afisându-și din nou rana Trianonului. 
Faptul că Transilvania nu este subiect de strategie naţională este lucrul cel mai grav, rădăcina tuturor relelor. Îmi veţi spune, poate, că nici România nu este subiect strategic pentru politicieni şi aș putea să accept că așa este, dar aceasta nu poate fi o scuză. Un singur argument aduc pentru prioritatea strategică a Transilvaniei: este zona cu cele mai importante resurse ale României, nu doar minerale, dar și umane, ca să nu mai vorbim că este necesară o integrare completă şi firească în matca națiunii române, nu ajunge să proclami unirea politic pentru ca ea să se realizeze spontan. Am scris mai demult un proiect politic, dar m-au convins colegii de partid că nu e momentul pentru el, că trebuie să mai aşteptăm. Altădată, într-o poziţie executivă, am inventariat proiectele, riscurile și oportunitățile legate de Transilvania, alături de o echipă de oameni îngrijorați, am scris o strategie, dar am fost din nou liniştit cu formula că ar putea fi un proiect pe care „să-l prindă spionii unguri care ar fi în stare să …”. Când am întrebat ce ar putea face ei cu proiectul nostru, personajul politic important era deja plecat de lângă mine.  Faptul că nu avem un proiect naţional pentru Transilvania, că nu avem nicio strategie şi niciun gând de viitor este cel mai mare pericol pentru integritatea statului naţional, nu extremiștii unguri.

Ce se poate lesne observa este faptul tulburător că avem nevoie de extremiştii unguri. Da, avem nevoie pentru ca să direcționăm spre ei toate lașitățile noastre, toate impotențele şi ticăloșia politică din ultimii 23 de ani. Pe spinarea lor se nasc politicieni, se câştigă alegeri, se ascund târguri făcute cu elita ungurească din acest moment sau din momentele trecute. Mai ales că se îmbracă precum la operetă, că flutură steaguri şi steme, ungurii cu minte înfierbântată sunt necesari ca aerul pentru politicienii români. Când te lupţi cu ungurii nu mai trebuie să decontezi nerealizările ce se văd chiar de pe Lună. Când ţara este amenințată de nişte iredentişti periculoși, cum putem să ne ocupăm de nimicuri cum ar fi  descentralizarea sau dezvoltarea comunităților. Când în România toţi politicienii vorbesc doct despre energie şi despre cum va deveni ţara noastră mare jucator strategic în acest domeniu, ar fi bine să ne amintim că mai avem aproape 100 000 de gospodării neelectrificate, iar 96 de localități sunt neelectrificate complet. De remarcat, majoritatea sunt în Transilvania. Atunci nu este mai simplu să jonglăm cu sabia fină a diplomaţiei cu adversarii din Ungaria? Mă rog, uneori putem să-i dăm unuia şi cu o bâta în cap, cum a facut recent Preşedintele, pentru a-i stârni pe ceilalţi politicieni care nu vor mai avea nimic de făcut cu floretele lor subţiri şi usor ruginite. Dar lipsa de reacţie este şi mai gravă: la ofensele aduse românilor în ultimii ani, nu a mai reacţionat decât foarte puţină lume.
Politicienii români din Transilvania se duc la Bucureşti cu căciula în mâna, pe la guverne, dar dacă vad că nu se poate, nu se mai războiesc. Dacă nu sunt cuminţi nu vor mai fi aprobaţi pe liste la următoarele alegeri, Bucureştiul validează orice candidatură, chiar şi a unui  amarît de candidat dintr-o comună izolată din Apuseni. Bucureștiul îi va accepta doar pe cei umili și cuminți. Capitala a ”reuşit” chiar și performanța de a ucide orice discurs sau program nationalist. La început, a promovat clovni și artiști de operetă, exemplul lui Vadim Tudor fiind cel mai bun, oameni care să te facă apoi să roșești cănd spui cuvântul patrie. Funar a fost lansat cu numărul 1 din Evenimentul Zilei cu un titlu imens ”Clujul stă pe un butoi de pulbere”, pe baza unei colaborări Ion Cristoiu – Cornel Brahaș. Poate că era un proiect necesar atunci, dar acel proiect nu a lăsat mare lucru în urmă. Zona discursului naţionalist a devenit astfel înconjurată de un cordon sanitar sau, cum spunea recent un jurnalist, ”a fost împuțit locul”. Trebuie să ne întrebăm dacă este bine ca Transilvania să fie reprezentată doar simbolic de câte unul sau doi politicieni în guverne sau în conducerile partidelor importante. Nu pot să nu recunosc că și în Transivania este o criză de leadership, dar ea ar putea fi depășită cu un mic efort din partea Bucureştiului, cel care deţine acum monopolul puterii selectiei cadrelor în partide. Dacă vor fi provaţi doar politicienii ardeleni conformişti şi fără personalitate, iar cei care au o voce mai ridicată vor fi executaţi  în diferite forme, atunci România nu va avea politicieni care să înţeleagă şi să fie utili în cazul problemei transilvane.

Transilvania, cu problemele etnice, politice sau sociale a fost francizată politic şi cercul celor cu acces a fost destul de redus. La PSD, de două decenii deja, deţinătorul francizei este Viorel Hrebenciuc. El face mereu legături, negociază, aduce voturile de aur ale ungurilor, împreună cu un prieten drag. Eu ştiu multe detalii, ştiu că dincolo de oprobiul public care-l stigmatizează, Viorel Hrebenciuc a participat la menţinerea unui echilibru, şi indiscutabil a făcut lucruri bune pentru convieţuire pașnică, mai ales în anii de început când a pus bazele unei relaţii normale cu UDMR, când a negociat cu americanii, dar a trecut destul de mult timp de atunci.

A fost vremea legăturilor ascunse, dar acum ar trebuie să trecem la o relaţie transparentă şi fluidă cu ungurii. Inclusiv la o negociere serioasă, în cadrul comunităţilor sau regiunilor. Nu este normal ca relaţia UDMR cu un partid românesc din Cluj, să spunem, să fie dictată la Bucureşti, în detalii. Strategia generală a partidului este una, dar măcar detaliile trebuie puse de acord pe plan local. Mulţi candidați social-democraţi din Transilvania au fost sacrificaţi pentru ca UDMR să sprijine Guvernul central, iar acest preţ este plătit şi astăzi de organizaţiile de stânga din această zonă. Sprijinul pentru comunitățile maghiare trebuie să fie real și transparent. Nu este normal ca în zona Harghita şi Covasna alocaţiile bugetare să fie făcute mai ales pe bază de târguri politice în care banii pentru un drum sau o şcoala sunt aduşi în coşuleţul bunicii de la UDMR. La masa negocierilor cu UDMR ar trebui să stea politicieni din Transilvania, ei ştiu cel mai bine ce înseamnă coabitarea interetnică, ei plătesc apoi toate costurile acestei coabitări. La un moment dat, atunci când era prim ministru, Adrian Năstase m-a introdus pe mine şi pe Vasile Puscas în grupul celor care negociau cu UDMR, dar după câteva luni, negocierea a devenit, din nou, una underground.

Românii din Harghita şi Covasna au fost lăsați în plata Domnului pentru că sunt prea puţini, mi-a spus un politician bucureştean, ei nu sunt o miză electorală.Pentru ei nu negociază nimeni, nu au fost măcar sprijiniţi să-şi constituie o elită nouă, militantă în stil nou, ca să spun aşa. Un lucru pe care noi, românii, nu l-am observat, este că ungurii de la UDMR au schimbat garda politică. Au adus o nouă generaţie cu oameni şcoliţi, interesaţi şi ei să scape de vechile figuri ale compromisului româno-maghiar. Poate că şi ei aşteaptă o generaţie mai tânără de români cu care să negocieze un compromis în care inclusiv românii să fie ambasadorii zonei Harghitei şi Covasnei, la Bucureşti. În acest moment, situaţia românilor din comunitățile unde sunt minoritari nu este măcar comparabilă cu a ungurilor minoritari din localităţile româneşti. În mare masură este și vina noastră, nu doar vina extremismelor ungureşti. Românii din Harghita și Covasna nu trebuie lăsaţi singuri, mai ales, nu trebuie lăsați să-şi dezvolte singuri spaimele sau ura, au nevoie să fie incluşi în negocierea generală cu administraţia maghiară din aceste judeţe. Noua generaţie a elitei maghiare cred că poate fi un partener corect de dialog, dar are nevoie şi ea de justificări pentru electoratul ei, la fel de speriat, bântuit de spaimele insuflate de vechea negociere romano-maghiară.
 
Noua negociere ar trebui să reconsidere poziţia statului faţă de comunităţile secuieşti din Harghita şi Covasna. Secuii au fost lăsaţi prizonieri discursurilor politice, mai mult sau mai putin extremiste sau demagogice, un fel de filosofie de genul Pieţei Universității: ”să fiarbă în suc propriu”. Nu este corect deoarece sunt plătitori de impozite şi au drepturi egale cu majoritarii. Un pic de respect nu ar fi rău din partea noastră pentur că nu noi suntem cei care trebuie să le spunem cine sunt, dacă sunt unguri sau nu, nici nu putem să-i obligăm să se declare români la recensământ. E adevărat că stramoşii lor ne-au maghiarizat forţat, dar apoi a venit Ceauşescu şi a făcut la fel. Ţinutul Secuiesc nu înseamnă politicieni unguri sau doar discursuri extremiste, este vorba de o cultură veche, unică în această parte a lumii. Ne putem mândri și noi cu asta şi putem să-i sprijinim pe secui să dezvolte această moştenire. Nu este un joc cu sumă nula, chiar dacă unii politicieni vor graniţă pentru Tinutul Secuiesc. Zona lor este o zona cu nevoi speciale aşa cum este şi zona moţilor din Munţii Apuseni şi o strategie pentru această zonă făcută împreună cu elita maghiara ar fi decredibilizat unica soluţie pe care au trâmbiţat-o politicienii în campanii: autonomie teritrorială. Soluţia pentru linişte în Harghita şi Covasna nu cred că mai stă în târguri politice cu UDMR sau PCM. Leacul la autonomia teritorială, inacceptabilă pentru statul român, nu este forta, ci mobilitatea, libertatea zonelor de a se dezvolta prin descentralizarea finanţelor publice și a deciziilor, stimularea energiilor locale. Nu cred că Victor Orban a adus vreun tractor în satele secuilor, dar Guvernul României era dator s-o facă.
 
Din păcate, marea bătălie pentru Transilvania este cea legata de cine câştigă sau nu câştigă ceva electoral din discursul naţionalist sau din replici dure date politicienilor maghiari. Acum, discursul lui Traian Băsescu de la Izvorul Mureşului a incitat toată media şi clasa politică doar din perspectiva cîştigului electoral probabil sau posibil. Nu ştiu dacă Preşedintele a vrut să obţină beneficiu electoral pentru Mişcarea Populară, probabil că a dorit și asta, dar dacă tot izbucneşte un scandal, să vedem dacă este şi ceva serios de făcut. Sigur, scandalul va trece în trei zile, iar apoi nu se va mai întâmpla nimic. Dacă un asemenea scandal măcar ar naşte o competiţie pozitivă între partidele politice care să vadă cum se poate realiza Autostrada Transilvania sau electrificarea satelor de care vorbeam anterior sau un program pentru dezvoltarea de investiţii în infrastructura culturală din comunitatile interetnice sau orice alt proiect de acest tip. Nu va rămâne nimic din această dezbatere şi nici oamenii nu vor înţelege nimic. Ce să înţeleagă ardeleanul, de exemplu: este bine sau nu să reacţionezi când vine liderul unui partid maghiar şi ameninţă România? Oricum ardelenii de rând nu înteleg cum de se plimbă liderii maghiari prin Transilvania de aproape două decenii şi spun tot ce vor, fără ca cineva să-i deranjeze. Unii dintre ei cred că statul român mai are ceva putere ca să reacţioneze măcar pe plan intern, însă nu înţeleg de ce politicienii români se certa unii cu alţii şi apoi nu fac nimic. Cei mai cu minte dintre ardeleni sunt evident socaţi de faptul că această zona contează mai mult doar ca și furnizoare de voturi.
Dacă tot am ajuns la acest subiect al relaţiei cu Ungaria, sunt de acord că dincolo de orice eforturi, noi nu vom reuşi sa găsim o soluţie ”nevrozei ungureţti”. Ca să răspund în acelaşi fel discursului şefului Jobbik, nu vreau să fiu eu psihanalistul lor, pe canapeaua istoriei, fiecare trebuie să-şi descopere singur problemele, dar trebuie să găsim o soluţie comună de conduită pentru clasa politică şi, mai ales, pentru statul român. Nu o mai fi Ungaria un pericol pentru zona noatră, dar este normal să fim mereu cei care nu ne amestecam în treburile interne, chiar dacă este vorba despre Transilvania? M-am bucurat de progresele făcute, în ultimii 15 ani,   în relaţia cu statul maghiar, dar este un pic prea mult să acceptam mereu provocările care vin dinspre Ungaria, mai ales prin intermediul politicienilor ce „dau ture” prin Transilvania. Nu sunt maestru în treburi diplomatice, dar există uzanţe şi proceduri pentru toate situaţiile. De ce le folosim atât de rar? Faptul că politicienii unguri cu funcţii în stat spun lucruri trăznite pentru că sunt în campanie electorală nu este explicaţie şi nici o scuză. Nici respiraţia gură la gură pe care o fac politicienii de la Budapesta fraţilor lor din Transilvania nu ar trebui să fie acceptată cu atâta usurință. Am facut politică la vârf, la un moment dat, dar nici atunci nu am detectat vreo strategie coerentă, pe termen lung faţă de Ungaria. Chiar atunci când s-au făcut lucruri bune, acestea au fost rodul unor inspiraţii personale sau întâmplări. Dacă am şti că există la Bucureşti sertariul ală secret cu strategia, multi ardeleni ar fi mai linistiti. Pentru că altfel nu înţelegem cu statul român acceptă o mafie a retrocedărilor în Transilvania, pe bază de documente false sau procese cumpărate. Dacă nevroza ungurească şi utopiile ei tămăduitoare nu trebuie să ne îngrijoreze prea mult, noi, ardelenii, ar trebui să-i întrebăm trotusi, pe politicienii de la Bucureşti, poate în campaniile electorale, atunci când vin pe la noi: frați români, totuși, care este planul cu Transilvania? Pe cel maghiar îl vedem in fiecare zi, suntem de acord să nu punem mâna pe puşcă pentru asta, dar noi avem un plan? Nu de alta, dar marii lideri români ne-au pus să ne speriem de faptul că ungurii dau legitimaţii sau duble cetăţenii şi că ne vor pleca ungurii (ca şi cum am fi fost tare îngrijoraţi!) şi când colo am văzut că ungurii nu au plecat şi nici nu au făcut revoluţie cu legitimaţiile lor, în schimb Transilvania se depopulează continuu, peste 1 milion şi jumătate de români au plecat deja, zilnic ne pleacă medicii şi inginerii în timp ce noi vedem singura ameninţare din partea unor unguri care fac scandal?
 
Transilvania este tot mai izolată, geografic, dar şi politic şi, mai grav este că politicienii de la Bucureşti nici nu realizează asta. Autostrada Transilvania a fost scoasa ca prioritate, de către Anca Boagiu şi de vremelnicul ministru moldovean Nazare, din strategia Consiliului pentru Transport, Telecomunicatii şi Energie al Uniunii Europene (TEN-T). Ei au înlocuit acest traseu care leagă Clujul de Bucureşti cu o iluzorie cale ce leagă Bacăul sau Iaşiul de Târgu Mureş sau Braşovul de Bacău. Trebuia de mult timp să avem un drum din Transilvania spre Moldova, dar nu este normal să lași un traseu la care se lucrează pentru ceva ce se va configura în viitor. Ardelenii ajung mai repede la Viena şi la Budapesta, deşi nu acolo au treabă, ci la București. Daca vă uitaţi pe noile hărţi ale infrastructurii (visate) la Bucureşti o să vedeţi că Ardealul de Nord, anexat dupa Dictatul de la Viena, devine o zonă lăsată în afara căilor de comunicaţie, deci în afara dezvoltării. Ce se va întampla peste 50 de ani în Transilvania ne interesează sau lăsăm să plutească totul, în derivă,pe fluviul istoriei?
 
Vedeţi de ce avem nevoie mereu de extremiștii unguri, veniţi pe drumurile proaste din Transilvania?  Numai aşa România își aminteşte de Transilvania. Din păcate, este nevoie de extremiştii unguri să ne aducă aminte tuturor că Transilvania nu este doar o monedă de schimb cu UDMR, că este o zonă care trăieşte, uitată, de regulă, de guvernele de la Bucureşti, unde românii şi ungurii sunt la fel de săraci sau bogaţi, dar participă la PIB-ul ţării. Când unii unguri se îmbracă în costume militare, scoase de prin muzee, ardeleanul simplu din Transilvania nu înţelege de ce românii se ceartă la Bucureţti pe tipul de reacţie la acest gest și finalmente nu iese nimic. Din nefericire, certurile acestea nu schimbă cu nimic viața de zi cu zi a oamenilor și nici nu cresc sentimentul de siguranţă națională. Dar extremiştii nu vin cu un  memento care ar folosi, ci ei aduc la Bucureşti motivul pentru politica de conflict. De aia mă enerveaza şi pe mine politicienii budapestani care se plimbă prin Transilvania ca „Vodă prin lobodă” şi ne ţin discursuri belicoase, ei sprijină politicienii de pe Dâmbovița să se ascundă de adevăratele probleme ale Transilvaniei şi să facă uitată ineficienţa politicii de la Bucureşti, inclusiv marile ”realizări” ale compromisului româno-maghiar din ultimele decenii. Când politicienii unguri umblă prin Transilvania cu sabia scoasă și nimeni nu-i aruncă peste graniţă unii dintre noi avem sentimentul că Transilvania este un no mans land şi asta ne întristează, ca ardeleni care păstrăm vie memoria lui Avram Iancu. Nu ajunge sa fluierăm după ei, dar, în lumea moderna si civilizată, nu putem nici să punem mâna pe bâte. Dar am trece şi peste asta, însă marii duşmani pentru Transilvania şi ai întregii Românii sunt alţii, mai periculoși decât toți „yobbicii” sau „tokeşii”.
 
Lipsa lucidităţii politice, lipsa proiectelor animate de interes colectiv și lipsa de solidaritate între politicienii români când este vorba de Transilvania sau statul vecin şi prieten, acestea sunt marile pericole.

Autor:  

Vasile Dâncu

Articolul poate fi văzut ca editorial în: 

transilvaniareporter.ro

Articolul este preluat şi pe siteul autorului:

vasiledancu.blogspot.ro

 

 

CLAUDIA BOGHICEVICI: „Sunt foarte mulţumită că am reuşit să oferim acestor copii şansa unor cursuri educative pe perioada verii. ” … „Activitatea Guvernul este un atac sistematic la creşterea economică”

Pe pagina sa de Facebook, doamna  Claudia Boghicevici, deputat PDL,  vorbeşte despre implicarea dânsei în parteneriat cu  Asociaţia „Filantropia”  a B.O.R. în activităţile Şcolii de Vară  „Lasaţi copiii să vină la mine!” organizate de asociaţia mai sus citată.   23 de copii din parohiile Bujac, Şega şi Centru participă la activităţile educative şi recreative găzduite de Centrul Cultural al Bisericii Ortodoxe din Bujac, centru pus la dispoziţie de preotul paroh Vasile Pop. Claudia BoghiceviciDoamna Boghicevici declară cu amabilitatea ce o caracterizează: „Sunt foarte mulţumită că am reuşit să oferim acestor copii şansa unor cursuri educative pe perioada verii. Fie că fost vorba de ateliere de artizanat, activităţi de pictură sau sesiuni de lectură, aceşti copii au reuşit să îşi creeze deprinderi şi calităţi noi prin care se vor putea dezvolta personal mai bine. Salut implicarea Asociaţiei „Filantropia” a Bisericii Ortodoxe în acest proiect, şi în special a preotului Mircea Bupte, preşedintele acestei asociaţii. Această implicare reprezintă o nouă confirmare că Biserica Ortodoxă rămâne acelaşi stâlp al comunităţii, un înger păzitor al conştiinţelor indiferent de vârstă. Mulţumesc în acelaşi timp doamnei profesor Carmen Crişan pentru devotamentul şi competenţa demonstrate în coordonarea activităţilor din cadrul acestei Şcoli de Vară. Succesul acestei ediţii face obligatorie repetarea ei şi anul viitor şi vă asigur că voi continua demersurile pentru apropierea tinerei generaţii de valorile moral-creştine de care societatea românească are atâta nevoie”

Pe acelaşi site, doamna Boghicevici publică şi un articol din România Liberă

Activitatea Guvernul este un atac sistematic la creşterea economică

Claudia Boghicevici .Fostul premier Emil Boc a acuzat Guvernul că ia bani de la investiţii pentru finanţarea unor proiecte „cu componentă electorală”, ceea ce reprezintă „un atac sistematic la creşterea economică pe termen lung a României”, transmite Mediafax. Emil Boc a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, că anul 2013 era „unul extraordinar de favorabil” pentru a avea o creştere economică de peste 3 la sută, dacă banii erau lăsaţi la investiţii. „Ceea ce face Guvernul în momentul de faţă este un atac sistematic la ceea ce înseamnă creşterea economică pe termen lung a României. Nu este posibil ca la fiecare rectificare bugetară să iei bani de la investiţii şi să îi duci în altă parte. Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă, şi mă refer la, probabil, cel mai bun an agricol din istoria României. Cu toate acestea, creşterea economică este sub 2,2 la sută, dacă nu se dau bani pentru investiţii să nu ne aşteptăm la o creştere economică serioasă. Anul acesta era unul extraordinar de favorabil pentru a avea o creştere economică de peste 3 la sută, dacă banii erau lăsaţi la investiţii. Din nefericire, şi de această dată, banii sunt luaţi de la investiţii şi duşi pentru a satisface alte proiecte cu componentă electorală ale USL. Asta este realitatea crudă”, a spus Boc. Potrivit acestuia, rectificarea bugetară demonstrează că, „şi de această dată”, „Transilvania este Cenuşăreasa Guvernului României, nefiind alocat niciun leu pentru Autostrada Transilvania, măcar pentru un tronson care era pregătit şi licitat”. „Guvernul de la Bucureşti sfidează Transilvania, sfidează legăturile de infrastructură cu Bucureştiul, demonstrând că nu le pasă ce se întâmplă peste Carpaţi. Zero lei pentru Autostrada Transilvania, este respectul pentru ceea ce înseamnă contribuabilul la bugetul de stat din această parte a ţării. Nici nu se arată la orizont vreo intenţie a Guvernului de a continua sau finaliza Autostrada Transilvania”, a spus Emil Boc. Produsul Intern Brut (PIB) a urcat în trimestrul al doilea, faţă de precedentele trei luni, cu 0,3%, astfel că în prima jumătate a anului creşterea economică s-a plasat la 1,7% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, estimează Institutul Naţional de Statistică (INS).

%d blogeri au apreciat: