Arhiva

Posts Tagged ‘Transnistria’

Dacă Republica Moldova nu renunță la Transnistria va rămâne Zona Crepusculară a Europei pentru totdeauna

14 noiembrie 2016 Lasă un comentariu

Cred că nimic nu este mai logic decât rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. 

Este rezultatul unui cumul de evenimente pe care le putem numi istorice. Acel anunț de după câștigarea independenței prin care se spunea că Moldova vrea să fie neutră militar ar fi unul din acele evenimente, un altul ar fi cadoul otrăvit făcut de Stalin.  Transnistria. Să fim realiști acel teritoriu nu ar trebui să fie al Republicii Moldova. Prezența rusă din Transnistria face ca Republica Moldova să nu poată fi luată serios dacă ar spune că vrea în UE sau NATO. Europa se termină pe Nistru și punct.

Rușii nu vor putea niciodată să fie determinați în vreun fel să plece de acolo. Ba mai mult, o Transnistrie încă lipită de Republica Moldova le poate da rușilor apă la moară și în numele protejării minorității ruse, să invadeze și să o anexeze.

Dacă acum Transnistria nu ar fi fost parte a Republicii Moldova candidatul pro rus nu ar fi putut câștiga.  73.000 de voturi au făcut diferența …

Unul din efectele faptului că Transnistria este parte a Republicii Moldova este că  țara datorează azi 90% din PIB către Gazprom, datorie care tot crește, și asta în contextul în care cca 70-80% din datoria pentru gazele rusești e făcută în Transnistria.

Da… cred că a venit vremea ca Republica Moldova să spună Transnistriei PA și PU …  Oricum, de facto, Transnistria nu este parte a Moldovei …

Dacă Republica Moldova nu renunță la Transnistria va rămâne Zona Crepusculară a Europei pentru totdeauna

În continuare un articol publicat de contributors.ro, articol scris de Ana Otilia Nuţu, analist de politici publice în energie și infrastructura la Expert Forum, o interesantă analiză a situației de fapt.

După alegeri. De ce Occidentul trebuie să stea cu ochii pe Moldova

Ana Otilia Nuţu Analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

Ana Otilia Nuţu
Analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

După o campanie destul de urâtă și dezechilibrată, în care unul din candidați a avut în spatele său o mașinărie de partid, o parte din biserică, presă, primari, microbuze, legea care limitează numărul de buletine în diasporă la 3000, iar cealaltă doar internetul și o mână de voluntari inimoși, alegerile din Moldova s-au terminat cu un rezultat destul de strâns: 48-52, sau 73.000 de voturi diferență.

Rezultatele le vor comenta unii mult mai pricepuți decât mine, la fel, se va discuta mult despre cum au votat diverse categorii de electorat, pe regiuni, sexe, vârste, geografic etc. În peisajul global al anului 2016 cu Brexit, Trump, Siria, Erdogan sau Ucraina, Moldova pare chiar ultima preocupare pentru liderii occidentali, la categoria ”și altele”. Din nou, lumea va fi mulțumită dacă măcar e liniște în mica țărișoară de la marginea Europei și măcar la vedere nu sunt derapaje prea grave de la litera acordurilor internaționale.

Cu toate acestea, Moldova merită mult mai multă atenție, cam cum ai face când știi că pe acolo se finanțează partide extremiste în Vest, se spală bani, se încalcă embargouri și, în general, se cam face mișto de tine, gluma cinică a zilei fiind Transnistria. Până nu vedem asta, e greu de priceput ceva din “războiul neconvențional al Rusiei”.

1. Am explicat că Moldova datorează azi 90% din PIB către Gazprom, datorie care tot crește. În atari condiții, mâinile unor politicieni sunt întrucâtva legate și tind să cred că marea discuție cu direcția Moldovei e văzută la noi în termeni prea simpliști, pro sau anti-ruși, ca și când totul ar fi în funcție de culoarea unui partid, de o mână de oameni de la vârf și, mai ales, de ce spun ei public. De parcă n-am avea și noi exemple gârlă de discurs dublu la noi acasă. Dacă vreți să vedeți cine e cu adevărat pro-occidental și cine nu, diferența ar fi cine ia o decizie curajoasă care sa oprească acumularea datoriilor de ACUM încolo. Guvernul “pro-occidental” a preferat prelungirea contractelor existente.

Ca să vedem peisajul mai larg, de menționat că cca 70-80% din datoria pentru gazele rusești e făcută în Transnistria. O mare parte din datorie vine din energia electrică, vândută moldovenilor printr-o companie offshore care ia banii pe curent și nu plătește gazul. Compania offshore duce până la niscaiva companii implicate în faimosul furt al miliardului, iar niște plăți parțiale se duc, se pare, la finanțarea regimului separatist de la Tiraspol.

Ați crede că pro-occidentalii la guvernare în Chișinău și lăudați de ai noștri pentru eforturile reformiste fac tot ce le stă în putere ca să limiteze dependența de Rusia și furturile din buzunarul cetățenilor către companii din Transnistria, nu? Ei, guvernul Filip (pro-occidental) a prezentat ca pe un mare succes în martie că firma asta de furăciuni prin offshore-uri le-a oferit acum un preț ceva mai bun! Stați, că mai urmează: compania offshore, din Transnistria, are licență de la autoritățile moldovenești, în condițiile în care în orice țară normală un furnizor nu ia licență dacă are datorii neplătite de miliarde de dolari, bașca Transnistria e un no man’s land necontrolat altminteri deloc de autoritățile de la Chișinău, sau așa se pretinde.

2. Merită citite pe îndelete investigațiile celor de la RISE Moldova. Ei au scris tot soiul de articole bune, de pildă, despre cum Rusia importă prin Moldova (prin companii înregistrate în Transnistria) și Belarus produse din UE. Asta, în ciuda “geopoliticii” mari și oficiale, aia după care ne ghidăm analizele și care spune că UE dă sancțiuni, iar Rusia răspunde cu embargou pe importuri. În spatele geopoliticii, afacerile merg ca până acum, Estul (aka Putin) înțelege acest modus operandi, occidentalii nu.

3. Tot RISE arată cum Rusia a finanțat prin Moldova partide extremiste din occident, ca Frontul Național al lui Le Pen. Atenție, și acolo avem alegeri în aprilie 2017.
În tot acest timp, Occidentul stă cu gura căscată și discută savant despre vocea poporului, despre making our countries great again, despre independența de UE și de NATO, de birocrați și tehnocrați și specialiști lipsiți de inimă. Se trăncănește și despre banii lui Soros, deși de asta cred că tot Putin s-a îngrijit, occidentalii doar pică în plasă.

4. Că tot vorbim despre cum Transnistria e și nu e parte din Moldova și dublul discurs de la Chișinău, e interesant cum s-au putut mobiliza moldovenii din Transnistria la vot, cu microbuzele și lista de prezență de la fabrică și cum au știut autoritățile din Moldova că de data asta vor veni mult mai mulți la vot decât în primul tur, ca să suplimenteze numărul de buletine cu 3 zile înainte de alegeri. Doar se știe, moldovenii de la putere pe malul drept nu au nicio putere pe teritoriul separatist de pe malul stâng, nu?

Pe scurt, Moldova trebuie să rămână pe radarul Occidentului. Rezultatul alegerilor nu înseamnă că moldovenii se orientează spre Moscova, iar până una-alta, Moldova depinde de banii Occidentului pentru pensii și salarii și de Moscova să nu execute datoria istorică. Moldova depinde de banii europeni și de la FMI, în condițiile în care datorează 90% din PIB Rusiei, deci oricine e la putere va trebui să facă un balet fin ca să-i convingă și pe unii, și pe ceilalți. Ceea ce trebuie să înțeleagă partenerii internaționali, inclusiv România, este că:

– politicienii din regiunea asta mint. Mult. Spun și unora, și altora, ce vor să audă. Noi știm cum e în România, în Moldova e de 100 de ori mai multă duplicitate. Iar Transnistria e o schemă cinică de furăciune, prin energie, prin alte afaceri, o mașinărie de spălat bani și de finanțat interesele lui Putin în Europa, schemă construită batjocorind sute de mii de oameni. De această mașinărie nu sunt străini niște oameni cu legături la Chișinău.

– banii trebuie să vină cu condiții, iar condițiile să fie monitorizate. Nu se poate să iei bani pe credit din Vest, dar să sifonezi banii propriilor cetățeni prin offshoreuri. Votul de ieri arată că lumea s-a săturat de corupție, nu că e anti-occident. Condițiile trebuie să lovească dur în schema infracțională Transnistria.

– România, în special, trebuie să ajute Moldova să nu mai depindă de Gazprom și de centrala din Transnistria. Trebuie să ne grăbim cu interconectările pe gaze și energie electrică, altminteri, oficialii de la Chișinău, indiferent cine vor fi aceia, vor putea fi șantajați oricând de Rusia cu tăierea gazului sau a curentului. Putem contribui chiar cu bani, merită ca afacere și pentru noi, cu condiția să punem și presiuni pentru ”întărirea statului”, adică reforma justiției și reforma autorităților de reglementare care dau licențe offshore-urilor.

Sursa: contributors.ro

BOMBĂ: Rusia retrocedează Crimeea şi îşi retrage trupele din toate fostele republici sovietice, inclusiv din Transnistria. Se evacuează Kremlinul

26 septembrie 2014 2 comentarii

Gata … s-a terminat cu criza din Ucraina.

Se pare că Rusia va retroceda Crimeea şi îşi va retrage trupele din toate  fostele republici sovietice, inclusiv armata a XIV-a din  Transnistria şi Flota Mării Negre aflată la Sevastopol.

Un raport al unei reţele de spionaj din România, formată din acei vestiţi turişti veniţi cu autoturisme Lada în 89 şi rămaşi în România după Înghesuiala din Decembrie unde s-au implicat în afaceri, politică şi presă a făcut o descoperire care a îngrozit Kremlinul.

Unul din spionii  care are ca obiectiv observarea Penitenciarului Rahova de când acolo au început să se „cazeze” tot felul de VIP-uri (un obscur pe care nu-l ştie nimeni şi  care lucrează  la trustul media Intact sub numele public de  Mircea Badea, în realitate numindu-se Nikolai Ilici Ceaikovski din  Kamsko-Wotkinski Sawod, azi orașul Ceaikovski,  nepot al vestitului compozitor) a observat când se plimba pe acolo cu gagica pentru a ţine sub observaţie penitenciarul, cum zeci de camioane cu fasole bătută intrau în penitenciar şi ieşeau goale.

Camioane cu fasole bătută

Oricât de multă fasole mănâncă deţinuţii, fasole cât ar fi putut hrăni un oraş ca Stalingradul la vremea marii blocade din al doilea Război Mondial, pe toată perioada asediului, e cam multă şi atrage atenţia. Aşa că omul a trecut la cercetări.

I-a dat de băut unui gardian, apoi unui poliţist, s-a mai încurcat şi cu o jună prostituată care se lăuda că ziua ar fi ministresă la Finanţe şi a aflat datele cu care a întocmit cel mai şocant raport de la cel care îl anunţa pe Stalin de planul de atacare a Uniunii Sovietice de către  trupele lui Hitler.

În rezumat e cam aşa.

România a pus la punct două arme devastatoare cu care va pune cu botul pe labe Federaţia Rusă.

Una, o super bombă, cunoscută ca SBG, de o forţă mai mare chiar decât de 11 ori forţa celei cu care le-au dat în cap americanii japonezilor la Hiroshima şi care nu a avut decât 20 de kilotone. A doua, ACV, o armă chimică ce distruge orice urmă de viaţă pe o rază de cel puţin 200 de kilomtrii în mai puţin de cinci minute.

Ioan Ghişe - superbomba

Prima armă, SBG (Superbomba Ghişe) este o bombă cu o putere echivalentă de 234,821 kilotone forţă. Este o bombă care poate rade de pe faţa Pământului orice construcţie făcută de mâna omului pe raza unui oraş ca Moscova, cu suburbii cu tot.

În principiu, această superarmă nu este decât Ioan Ghişe care atunci când vorbeşte îi bubuie mintea de te miri că încă nu a reuşit să demoleze Bucureştiul.Dan Voiculescu - Arma chimică supremă

Cea de a doua armă, ACV (Arma Chimică Voiculescu), este o armă chimică interzisă, deci nu poate fi folosită decât în timp de război şi în nopţile de Revelion.

Aceasta se bazează pe îngurigitarea de către Dan Voiculescu a tone de fasole apoi eliberarea gazelor … nimic din ce e viu nu rezistă. Mor şi râmele scufundate la zece metrii sub pământ.

Pentru a se obţine evectul devastator şi nu doar o plăcută odorizare cum făcea la Antena 3, Dan Voiculescu înghite o cisternă de 20 de tone de ciorbă de fasole cu ceapă, un vagon de 25 de tone de  iahnie de fasole şi în jur de 30 de tone de fasole bătută pe zi, timp de o lună.

În luna respectivă, din cauza unor scăpări accidentale, toţi arestaţii aflaţi la Penitenciarul Rahova sunt închişi pentru propia lor siuguranţă în nişte buncăre 100 etanşe, din beton, aflate la 18,5 m sub pământ.

Gazele rezultate, elemenul activ al armei, sunt reţinute în sistemul digestiv pentru a fi eliberate doar la momentul oportun.

Cei care se ascundeau în case sau buncăre, aflaţi sub cerul liber după detonarea SBG sunt ucişi instantaneu (fără să îşi dea seama ce li se întâmplă), de ACV.

Practic, dacă cei doi sunt trimişi în Crimeea o depopulează în mai puţin de zece minute dar o lasă şi fără viaţă, plantele uscându-se instantaneu, chiar şi peştii murind înecaţi şi dizolvaţi din cauza acidităţii apei care devine mai corozivă decât apa regală (acid sulfuric şi acid clorhidric în amestec).

Zvonurile spun că deja Flota Mării Negre ar fi ridicat ancora, bilndatele care au ocupat Crimeea îşi încălzesc motoarele.

La graniţa Transnistriei cu Ucraina se dau lupte grele între Armata a XIV-a Rusă care ar vrea să plece acasă şi trupele regulate (nu ştiu de către cine) Ucrainiene care nu vor să creadă că e vorba de o retragere intempestivă şi consideră că e vorba de un atac explicit.

Este bine încă deoarece din cei 35.000 de militari care au intrat în lupt acum două ore şi jumătate, de ambele părţi, cam 5000 mai erau în viaţă acum două ore.

Există chiar şi zvonuri care susţin că se evacuează Kremlinul, în căteva ore urmând a se evacua toate localităţile mai mari de 1000 de locuitori aflate e la est de Ural.

O misiune de grad zero (în care se pare că esate însuşi Vladimir Putin) se presupune că se îndreaptă spre aeroport de unde ar dori să plece spre Bucureşti. Aduc cu ei  rugămintea ca România să accepte gratuit atâta gaz cât poate consuma şi poate vinde pe timp de 100 de ani, misiune despre care se spune căc ar aduce şi Tezaurul Românescu, aflat la Moscova, dobânzile urmând a ne fi plătite în petrol.

Nici nu e chiar atât de rău din punctul nostru de vedere … mai ales că acum se fac cercetări aprofundate ale capacităţilor paranormal religioase a lui Gigi Becali şi a posibilităţii de conctare a creierului lui Marean Vanghelie la o reţea care ar urma să devină un supercomputer  de o capacitate similară cu cea a tuturor computerelor conectate la Internet.

Între noi fie vorba, tare mă tem de un atac din partea gorilienilor lui Dan Diaconescu …

Dar, despre asta, data viitoare …

Gata… PA …

De ce îl pune Kremnlinul pe Ministrul de Externe Serghei Lavrov să mintă?

14 septembrie 2014 Lasă un comentariu

Oare de ce Kremlinul îl pune pe Ministrul de Externe, Serghei Lavrov, să mintă cu nerușinare? O fi vorba de dorinţa Rusiei ca lumea să nu îşi amintească de nesimţirea ei de a nu-şi repecta acordurile internaţionale semnate? 

De exemplu de acordul semnat la Summitul OSCE de la Istanbul în 1999 în care se prevedea retragerea Armatei a XIV-a din  Transnistria şi de Tratatul de la Budapesta între  Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia (Marea Brutanie şi SUA în calitate de puteri garante) care garanta independenţa, suveranitatea şi întegritatea teritorială a Ucrainei. 

Semnatarii acestui memorandum se obligau să:

  1. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să respecte independența și suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei.
  2. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă obligația lor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei, și că nici una dintre armele lor vor fi folosite vreodată împotriva Ucrainei decât pentru auto-apărare sau în alt mod, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite.
  3. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să se abțină de la constrângeri economice cu intenția de a subordona propriului lor interes exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente suveranității sale și, astfel, pentru a obține avantaje de orice fel.
  4. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul a solicita imediat o acțiune a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite pentru a oferi asistență Ucrainei, în calitatea sa de stat care nu deține arme nucleare, semnatar al Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, în cazul în care Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiectul unei amenințări cu o agresiune în care sunt folosite arme nucleare.
  5. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reafirmă, în cazul Ucrainei, angajamentul lor de a nu folosi armele nucleare împotriva statelor care nu deține arme nucleare, semnatare ale Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, cu excepția cazului unui atac asupra lor, a teritoriilor lor sau teritoriilor dependente, a forțelor lor armate sau a aliaților lor, de un astfel de stat, în asociere sau în alianță cu un stat care posedă arma nucleară.
  6. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se vor consulta în cazul în care apare o situație care ridică o problemă cu privire la aceste angajamente.

E adevărat, memorandumul a rămas la nivelul de gentelmans agreement deoarece memorandumul nu a fost niciodată ratificat. Treaba e că Ucraina, renunţând la armamentul nuclear şi permiţând  Flotei Mării Negre a Rusiei să rămână în Crimeea şi-a cam respectat obligaţiile care îi revin din acest acord.

Ce a câştigat până acum? Gaz rusesc ieftin … ce a pierdut? Deocamdată şi-a pierdut liniştea, a pierdut Crimeea şi nu peste mult va pierde probabil în prima fază, un teritoriu din estul său pentru a ajunge pe termen lung să dispară de pe hartă ca stat.

Sergei Lavrov

Se pare că la Kremlin minciuna este o politică definitorie sinistrul pentru imperiu de la răsărit.

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, în contextul în care Kievul acuză Moscova că vrea să creeze un stat-marionetă în această fostă republică sovietică, eventual să cucerească întreaga Ucraină, cu nesimțirea caracteristică dintotdeauna marelui vecin de la răsărit.

Într-un interviu pentru TV Centru, Lavrov spune cu emfază că  „presupusul nostru interes de a crea o o doua Transnistrie, o zonă-tampon, ţin de domeniul absurdului”. Că ne amintim că Transnistria este o fâşie de pământ situată pe malul stâng al nistrului aflată între Republica Moldova şi Ucraina .. deci nu are cum să fie o zonă tampon între Rusia şi altcineva decât dacă nu cumva Rusia are nesimţirea să considere că Ucraina, în întregime, este deja un teritoriu rusesc.

„Doar un creier bolnav care speră să înşele publicul ar putea să inventeze că am eşuat procesul de soluţionare paşnică în Transnistria şi vrem să facem acelaşi lucru în Ucraina”, a declarat şeful diplomaţiei ruse, uitând probabil ce se întâmplă în estul Ucrainei. Acolo, Rusia a acordat ca la balamuc cetăţenie etnicilor ruşi pentru ca apoi să spună că sar în apărarea lor, rupând peninsula Crimeea după care susţine formaţiunile paramilitare pentru a se ajunge la crearea în prima fază a unui teritoriu-culoar pentru a-şi crea o legătură cu peninsula ruptă din Ucraina pe acelaşi tipic pe care Germania rupea teritorii din Polonia clamând necesitatea de a apăra interesele minoritarilor.

Amintesc că aşa cum în Transnistria există încă elemente ale Armatei a XIV-a, în Crimeea era cantonată Flota Mării Negre ruseşti.

Problema nu e că ar vrea să facă din Ucraina ce au făcut din Transnistria ci invers… doresc să aplice şi în Transnistria, parte a Republicii Moldova, cea au făcut în Crimeea…

„Avem interesul unei Ucraine puternice, prospere şi amicale. Ucrainenilor le revine să hotărască felul în care va fi organizat acest lucru din punct de vedere adminsitrativ”, a mai subliniat el. Acest lucru este evident, doar că nu doresc o Ucrană puternică şi independentă ci una unde se dansează pe muzica interpretată la Kremlin deoarece încă Rusia mai consideră că statele din fosta URSS sunt şi trebue să îi rămână subordonate.

Reprezentanţii Kievului, la fel ca numeroşi analişti ruşi şi străini, apreciază că Rusia visează să creeze un stat-marionetă pe teritoriul ucrainean, aşa cum a fost cazul în Republica Moldova şi în Georgia, în contextul în care separatişti proruşi din regiuni aflate în sud-estul Ucrainei îşi reclamă independenţa.

Premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk l-a acuzat cu subiect şi predicat pe preşedintele rus Vladimir Putin că vrea să „elimine Ucraina ca stat independent” şi „să ia întreaga Ucraină”… Culmea este că ceea ce spune Iaţeniuk se încadrează perfect în ceea ce a început să se vorbească imediat după ce URSS s-a dezintegrat. E drept, o vreme s-a încercat refacerea fostei uniuni prin crearea aşazisei Comunităţi a Statelor Independente (CSI).

Premierul Iaţeniuk, spune că Moscova încearcă să creeze un „culoar” care să asigure o legătură între Peninsula ucraineană Crimeea, anexată de către Rusia în martie, care să treacă prin mai multe regiuni din sudul Ucrainei şi care să ajungă până în Transnistria, regiunea separatistă prorusă din Republica Moldova.

Cred că ar trebui ca lui Lavrov să îi amintească cineva de o declaraţie de prin (atenţie !!! ) 2010, înainte de declanşarea poveştii Ucraneene, a lui Valerii Kuzmin,  ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, acesta spunea, citat fiind de Agenţia IFOTAG că Rusia nu-şi poate retrage armata din Transnistria, aşa cum prevede acordul semnat la summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999, deoarece timpurile s-au schimbat.

“În 1999 erau cu totul alte realităţi, iar retragerea trupelor ruseşti a devenit imposibilă. Aceasta nu este o ocupaţie a teriroriului sau un şantaj militar, ci o garanţie că acest conflict (Conflictul îngheţat din Transnistria- nota Blue) nu va răbufni din nou”, a spus Kuzmin. 

Pe  21 octombrie 2010, se împlineau  16 ani de la semnarea Acordului moldo-rus cu privire la retragerea forţelor militare ale Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.

Cu acea ocazie, preşedintele interimar al Republicii Moldova  cerea „retragerea imediată, ordonată şi completa a trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.”

I-auzi frate … o garanţie că nu va reizbucni conflictul transnistrean … Păi cam la fel se spunea şi că Flota Mării Negre este acolo ca să protejeze Ucraina… A protejat-o până a sfâşiat-o …

Eu i-aș întreba pe escrocii de la Kemlin dacă nu cumva amnezia pe care o fâlfâie o fi una mimată sau e vorba doar de faptul că dacă ai mintea marinată în vodcă devii uituc…

Păi tovarăşul Lavrov ar face bine să explice, dacă tot au intenţii atât de onorabile cum se explică faptul că Transnistria, regiune al unei ţări cu care Rusia nici măcar nu este vecină, este încă infectată de păduchii Armatei a XIV-a cantonată acolo …

În Crimeea a fost Flota Mării Negre, când a venit vremea aceasta a devenit instrumentul ruperii de Ucraina a Crimeii …

Poate că nu Transnistria în sine constituie o zonă de interes mare pentru Rusia. Exită însă la sud de Republica Moldova, Bugeacul, (fostele judeţe româneşti, Cetatea Albă şi Ismail), dăruite de ruşi Ucrainei , în marea lor bunăvoinţă faţă de aceasta, la vremea aceea, parte a URSS.

BUGEAC

Nu trebuie să fii cineştie ce priceput în geopolitica strategică de la Marea Neagră ca să vezi că aaceastă zonă ar fi cel mai vestic loc unde Rusia şi-ar putea amplasa o bază cu ţintă directă controlul asupra Balcanilor.

Locul este perfect pentru blindatele Armatei a XIV-a cantonată în Transnistria.

Pentru aceasta e mare nevoie însă de acces direct, ceea ce poate însemna o Ucraină obedientă, dacă nu chiar subordonată Kremlinului.

Astfel că semnalul tras de Premierul ucrainean Iaţeniuk pare a căpăta nişte valenţe destul de interesante.

Am mai vorbit de ceea ce se numea „visul ţarilor”, o strategie cu adânci rădăcini în istorie.

Pentru a se putea implica mai direct şi mai eficient în politica europeană, tăţi ţarii marelui imperiu rus, vizau, în mult clamatului panslavism, un control direct, puternic şi eficient asupra Balcanilor.

Astfel se explică şi iritatea scutului defensiv al NATO…

Nu te enervezi dacă cineva îşi face rost de o armură puternică decât dacă te gândeşti că la un moment dat va trebui să îi tragi una.

Cred că nimeni nu a uitat faptul că îndată ce NATO americanii au decis amplasarea la Deveselu a unor elemente a scutului antirachetă, deci eminamente defensiv, Rusia a investit miliarde de euro în modernizarea Flotei Mării Negre şi nu oricum ci mărind enorm forţa de atac a acesteia.

Nici o ţarăcu probleme financiară cum avea Rusia la vremea aceea nu bagă miliadre de euro în întărirea forţei de atac dacă nu are un plan explicit.

Un scenariu extrem de simplu pare a arăta că în zona Bugeacului ar fi un loc unde s-ar putea amplasa o bază de unde să fie neutralizată o reacţie a NATO în cazul unui atac cu rachetă care ar fi trasă de flota Mării negre sin Crimeea … cine ar oferi protecţie acestei baze? Cred că e evident … Armata a XIV…

Cum poate Rusia să adoarmă atenţia Vestului?

De exemplu punând-ul pe ministrul de externe să spună ceea ce a spus, dar şi distrăgând atenţia NATO, a americanilor în speţă, spre altă zonă fierbinte.

Care ar fi aceasta? Orientul Mijlociu, o zonă care pentru americani este de un interes formidabil… Flămândele rezervoare ale maşinilor americanilor având mare nevoie de petrolul de acolo, deci SUA trebuind să joace acolo un rol determinant.

În Orientul Mijlociu, în lumea arabă URSS avea o mare influenţă încă din timpul Războiului Rece. Dar mai are ceva,  un KGB extrem de priceput atunci când vine vorba de manipulare şi de incitare.

Culmea coincidenţei, în lumea arabă a început să prindă un contur din ce în ce mai accentuat ideea că Jihadul, războiul religios, care incită rău spiritele acolo ar fi mult mai eficient dacă s-ar crea un superstat religios, Statul Islamic, de fapt fiind vorba de vechiul vis arab, Califatul.

Or, crearea Califatului ar face ca interesul american asupra zonei să crească, ceea ce se întâmplă în nordvestul Morii Negre părânduli-se ceva mai puţin important.

În fond americanii au trăit bine-mersi o jumătate de secol  cu o Europă de Est dominată abuziv şi clar de URSS… Cu o lume arabă unde erau scoşi puţin câte puţin însă îi irita rău de tot. Şi pentru asta nu e destul să vorbim doar de Israel cu de ceva mult mai important pentru ei.. de Măria Sa Petrolul …

BRAVO EBA! … A fi considerată explicit de autorităţile de la Tiraspol drept adversară este un lucru foarte onorant …

10 februarie 2014 Lasă un comentariu

Parlamentul European a adoptat o rezoluţie în care condamnă „presiunea administrativă sporită exercitată de către autorităţile autoproclamate din Transnistria“ faţă de instituţiile de învăţământ româneşti din regiune. 

Parlamentul European „condamnă presiunea administrativă sporită exercitată de către autorităţile autoproclamate din Transnistria , în special preţurile mai mari pentru chirie, desfiinţarea contractelor gratuite de chirie (care afectează gimnaziile din Corjova şi Roghi) , restricţiile puse pe conturile bancare şi hărţuirea cadrelor didactice (liceul Lucian Blaga, ianuarie 2014)“, se spune în textul rezoluţiei.

Deputaţii europeni cer  OSCE „să continue monitorizarea şi de negocierea măsurilor de facilitare şi să apere dreptul la educaţie al elevilor din şcolile cu predare în limba română din Transnistria“.

De asemenea , Parlamentul European solicită „o mai mare implicare a UE în soluţionarea conflictului din imediata sa vecinătate“, dar şi iniţierea unei proceduri rapide în vederea liberalizării regimului de vize cu Republica Moldova şi „accelerarea procedurilor tehnice care duc la semnarea şi aplicarea provizorie a Acordului de Asociere“.

Iată aici textul rezoluţiei

Treaba devine extrem de interesantă dacă ne gândim că, în timp ce Ponta, după gafele nenumărate cu care îi este jalonată prestaţia ca premier, se mai şi duce ca măscăriciul în Rusia la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci, transmiţând astfel Moscovei un semnal de apreciere din partea Guvernului României, Elena Băsescu este arătată cu degetul de slugile Moscovei de la Tiraspol ca vinovată pentru rezoluţia   în care  P.E. condamnă „presiunea administrativă sporită exercitată de către autorităţile autoproclamate din Transnistria“ faţă de instituţiile de învăţământ româneşti din regiune.

Elena BăsescuElena Băsescu  scrie astăzi pe pagina sa de Facebook:„În timp ce Ponta a fost la Soci să pupe condurul împărătesc al Federaţiei Ruse şi să se tragă în poză cu anti-europeanul Ianukovici, care a scos în stradă milioane de oameni în Ucraina, eu am devenit ţintă politică pentru aşa-zisele autorităţi transnistrene. 

Pretinsul minister de externe de la Tiraspol m-a identificat printre adversarii de la Bucureşti, cei care se luptă contra abuzurilor pe care regimul transnistrean le comite împotriva basarabenilor care se mândesc că vorbesc limba română. 
Puteţi citi mai multe despre asta accesând link-ul de mai jos.

În timp ce Ponta a fost la Soci să pupe condurul împărătesc al Federaţiei Ruse şi să se tragă în poză cu anti-europeanul Ianukovici, care a scos în stradă milioane de oameni în Ucraina, eu am devenit ţintă politică pentru aşa-zisele autorităţi transnistrene.
Pretinsul minister de externe de la Tiraspol m-a identificat printre adversarii de la Bucureşti, cei care se luptă contra abuzurilor pe care regimul transnistrean le comite împotriva basarabenilor care se mândesc că vorbesc limba română.
Puteţi citi mai multe despre asta accesând link-ul de mai jos. 

http://abcnews.md 

Am accesat lincul respectiv. Duce la un site din Republica Moldova: ABC News unde putem citi un articol:

Tiraspolul a depistat “ţapul ispăşitor” pentru adoptarea de către Parlamentul European a rezoluţiei dure privind situaţia din Transnistria: Ea este de vină!

Autorităţile de la Tiraspol dau vina pe europarlamentarul român Elena Băsescu pentru adoptarea de către Parlamentul European a rezoluției în care este condamnată încălcarea drepturilor omului în Transnistria.

“Cauza atitudinii subiective a Parlamentului European este activismul exacerbat al delegaţiei române, in special a binecunoscutei Elena Băsescu”, consideră pretinsul minister de externe de la Tirasol.

Reamintim că Parlamentul European a votat zilele trecute o rezoluție în care este condamnată încălcarea drepturilor omului în Transnistria, pornind de la noile plângeri ale școlilor cu predare în limba română. Rezoluția a fost inițiată de europarlamentari români

Documentul «condamnă politizarea educaţiei în regiunea separatistă Transnistria din Republica Moldova şi cere respectarea dreptului cetăţenilor de limba română de a avea acces la educaţie in limba lor maternă». De asemenea, Parlamentul European a mai cerut încetarea oricarei forme de presiune îndreptată către instituţiile de învăţământ în limba română din regiunea transnistreană.

Ulterior, pretinsul minister de externe de la Tiraspol a calificat ultima rezoluţie a Parlamentului European privind situaţia şcolilor cu predare în limba română din stânga Nistrului drept „un set de teze preconcepute, unilaterale şi nesusţinute prin fapte reale”.

„Singura idee comună, care leagă într-un tot întreg presupunerile deputaţilor europeni, pe lângă caracterul lor profund nefondat, inert, este ostilitatea accentuată faţă de tot ce este legat, într-un mod anumit, de statul transnistrean”, se conţine în replica pretinsului minister de externe de la Tiraspol.

Sursa: abcnews.md

Ce să zic? Bravo EBa !!! 

 A fi considerată drept un adversar demn de menţionat de nişte slugoi imbecili ai Moscovei ca cei din Transnistria nu poate fi decât un lucru extrem de onorbil …

Paranoicul Dmitri Rogozin, vicepremierul rus: „Traian Băsescu a pregătit pentru Republica Moldova două etape: iniţial, «integrarea în Uniunea Europeană», apoi Anschlussul (anexarea) ei de către România”

2 octombrie 2013 Lasă un comentariu

Dmitri RogozinDacă te uiţi pe hartă şi vezi cât de mare e Rusia te cruceşti când vezi că ruşii suferă de o criză extrem de acută de cadre dacă un individ de teapa lui Dmitri Rogozin vicepremierul rus ocupă o funcţie atât de înaltă…

Omul ăsta ori e beat tot timpul ori e dement incurabil, ori e imbecil în ultimul grad.

„«Calul Traian»  Traian Băsescu a pregătit pentru Republica Moldova două etape: iniţial, «integrarea în Uniunea Europeană», apoi Anschlussul (anexarea) ei de către România”, a scris Rogozin pe contul lui de Twitter.

Rogozin, în paranoia   lui, probabil accentuată de un abundent consum de vodcă, încă mai apelează la una din cele mai sinistre porcării ale odiosului regim stalinist care considera România drept o ţară fascistă… La acest clişeu al unei Românii fasciste apelau sovieticii atunci când încercau să motiveze cerbicia cu care blocau orice fel de relaţii între locuitorii de pe malul stâng şi cei de pe malul drept a Prutului.

Integrarea europeană este un pas spre Anschluss (anexare) ? Şi cine spune asta? Un imbecil cocoţat în fruntea uneia din cele mai sinistre ţări din istoria lumii Rusia…  Ţara cea mai lipsită de onoare din câte au  existat. Ţara care nu respectă nici un fel de tratate…

Acum prea mulţi ani la Istanbul Rusia a semnat un tratat prin care se obliga să se retragă din Transnistria…  S-a retras? Ba … trupele ruse încă sunt în Transnistria… 

După ce URSS a falimentat din punct de vedere militar şi istoric, Federaţia Rusă a avut şansa de a intra în mileniul trei ca ţară civilizată… Din păcate au preferat să păstreze la conducere tot felul de indivizi, care mai de care mai bolnavi la cap, cum e de exemplu acest alcoolic incurabil, bolnav de o demenţă extrem de vizibilă, lucru care face ca atunci când vorbim de Rusia să ne amintim nu de formidabilii oameni de cultură pe care i-a dat, ci de moştrii asiatici care au atacat Europa în decursul timpului …

 Da, la vârful conducerii Rusiei nebunii se zbenguie în voie…  demenţa este la ea acasă la Moscova

Dmitri Rogozin: Traian Băsescu planifică anexarea Republicii Moldova de către România.

RĂSPUNSUL preşedintelui la acuzaţiile vicepremierului rus

Dmitri Rogozin  .Vicepremierul rus Dmitri Rogozin a comentat, miercuri, pe contul său de Twitter, întâlnirea lui Traian Băsescu cu preşedintele Parlamentului moldovean Igor Corman, afirmând că preşedintele român planifică integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, apoi anexarea acesteia de către România.

Dmitri Rogozin: Traian Băsescu planifică anexarea Republicii Moldova de către România. RĂSPUNSUL preşedintelui la acuzaţiile viecpremierului rus 

„«Calul Traian» Traian Băsescu a pregătit pentru Republica Moldova două etape: iniţial, «integrarea în Uniunea Europeană», apoi Anschlussul (anexarea) ei de către România”, a scris Rogozin.

În cursul întâlnirii pe care a avut-o, luni, cu preşedintele Parlamentului moldovean, Igor Corman, Băsescu şi-a exprimat îngrijorarea că Republica Moldova ar putea repeta scenariul armean, în contextul în care Guvernul de la Erevan a preferat în ultimul moment să semneze acorduri cu Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, deşi existau premisele integrării europene.

„Aveţi misiunea patriotică de a rămâne la putere în 2014-2015 pentru a ratifica acordurile (europene – n.red.), astfel încât acestea să nu rămână simple poveşti”, i-a transmis Băsescu lui Corman, membru al Partidului Democrat din R.Moldova.

De asemenea, Camera Deputaţilor din Romania a adoptat, luni, o declaraţie privind susţinerea Republicii Moldova în eforturile de aderare la UE.

Băsescu, despre acuzaţiile lui Rogozin: România nu şi-a declarat niciodată intenţia de a anexa o ţară

Preşedintele Traian Băsescu a răspuns, miercuri, acuzaţiilor vicepremierului rus, Dmitri Rogozin, privind planul şefului statului român de integrare a Republicii Moldova în UE, apoi anexarea acesteia la România, Băsescu spunând că ţara noastră nu şi-a declarat niciodată intenţia de a anexa o ţară.

Traian Băsescu a adăugat că oficialul rus, „cum se trezeşte, face o declaraţie” la adresa ţării noastre, apoi îşi bea „ceaiul sau ceva”.

Preşedintele României a fost întrebat în cadrul conferinţei de presă comune cu preşedintele Republicii Estonia, Toomas Hendrik Ilves, cum comentează afirmaţia vicepremierului rus Dmitri Rogozin, potrivit căreia: „«Calul Traian» (Traian Băsescu) a pregătit pentru Republica Moldova două etape: iniţial, «integrarea în Uniunea Europeană», apoi Anschlussul (anexarea) ei de către România”.

Traian Băsescu a răspuns: „Să dea Dumnezeu să reuşim cu integrarea Moldovei în Uniunea Europeană”.

Şeful statului a menţionat că România nu şi-a declarat niciodată intenţia de a anexa o ţară.

„Bătălia noastră este pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, pentru că atunci aproape nu vom mai avea frontiere. Vom fi cetăţeni europeni, şi noi, şi cetăţenii Republicii Moldova. Vom vorbi aceeaşi limbă, vom avea mai mult sau mai puţin aceleaşi obiective, vom avea aceeaşi istorie în interiorul Uniunii Europene”, a adăugat şeful statului român.

Preşedintele Traian Băsescu a arătat că declaraţii de acest tip ale demnitarului rus sunt „frecvente”.

„El cum se trezeşte face o declaraţie la adresa României, după care bănuiesc că îşi bea ceaiul. Sau, mă rog, ceva”, a mai spus Băsescu.

Şeful statului a ţinut să precizeze că România a fost primul stat din lume care a recunoscut independenţa Republicii Moldova. „Asta trebuie subliniat, vizavi de declaraţiile faimosului demnitar rus”, a arătat Traian Băsescu.

La rândul său, preşedintele Estoniei a afirmat că singura anexare despre care ştie a fost cea a Estoniei, Letoniei şi Lituaniei, şi a Basarabiei. „Acestea au fost cazuri de anexare. (…) Ceea ce este ciudat este că nu au recunoscut că au anexat aşa ceva, însă acestea sunt cazurile pe care le ştiu eu”, a mai spus preşedintele Estoniei.

Sursa: mediafax.ro

Dmitri Rogozin  ..

Lucinschi despre declarațiile lui Rogozin: „Trebuie să fim pregătiți”

Petru Lucinschi, preşedinte al Republicii Moldova  în anii 1996-2001

Petru Lucinschi, preşedinte al Republicii Moldova în anii 1996-2001

” Noi trebuie să fim pregătiți. Ar putea fi închise hotarele pentru câteva zile sau să fie închis gazul pentru o anumită perioadă.” – a comentat fostul președinte al Republicii Moldova, Petru Lucinschi, amenințările făcute în ultimele zile de vicepremierul rus Dmitri Rogozin, relatează UNIMEDIA.

„Despre situația din Transnistria, rușii încă nu au discutat în detalii. Dar noi trebuie să fim pregătiți. Cu părere de rău. În esență, nici Rusia și nici Moldova nu sunt interesate să stea pe poziție ostile. Noi nu îi amenințăm cu nimic. Nu avem acea forță economică și nici politică. Dar trebuie să fim pregătiți de provocări. S-ar putea închide hotarele pentru câteva zile sau să fie închis gazul pentru o anumită perioadă. Cred că nu se va ajunge la aceasta. Nu cred că Rusia va neglija atât de mult poziția Europei. Aici este implicat și aspectul american”, a declarat Lucinschi în cadrul unei emisiuni de la N4.

Potrivit lui, „Moldova trebuie să îi explice Rusiei că nu face nimic împotriva ei, ci doar urmează parcursul european. „Există aspecte bolșevice în politca rusească de acum. Rusia a preluat succesorul uniunii sovietice, dar nu în toate. E succesorul economic. În interiorul Rusiei toți luptă. Încetul cu încetul, noi trebuie să fim duri, pentru că pe noi ne-au înșelat. E o țară influentă cu o mentalitate anumită. Dar noi nu avem nimic în comun cu poporul rus. Trebuie de explicat Rusiei, că noi nu facem ceva agresiv sau împotriva ei. Dar, totuși, dacă vrei să fie pace, pregătește-te de război”, a subliniat sursa.

UNIMEDIA amintește că luni, 2 septembrie, în cadrul unei conferințe alături de viceprim-ministrul, ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a dat de înțeles că cetățenii țării noastre ar putea îngheța la iarnă dacă Moldova va parafa Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Referindu-se la regiunea transnistreană, oficialul rus a subliniat că autoritățile de la Chișinău ar trebui să aibă grijă ca în curbele procesului de integrare europeană să nu piardă vreun vagon pe drum.

UNIMEDIA

Le Monde: „Visul revenirii la o Ungarie Mare începe să încingă spiritele în Transilvania… „

19 august 2013 2 comentarii

Ungur

„Visul Ungariei Mari”, într-un articol „Le Monde”

Cotidianul francez „Le Monde“ a scris, recent, despre formaţiunea Jobbik, care „s-a transformat într-un avocat al minorităţilor maghiare din ţările vecine, în special al celor 1,2 milioane de români de etnie maghiară“.

În articolul scris de către jurnaliştii francezi se spune că relaţiile diplomatice dintre Ungaria şi România sunt supuse unui test, în urma declaraţiilor făcute de liderul extremist maghiar, afirmaţii care „au stârnit furia la Bucureşti“.

Jobbik, formaţiune „antisemită, ultranaţionalistă, anticapitalistă, mişcarea tineretului radical ungar s-a transformat în partid politic în 2003. De atunci, a cucerit un loc important, obţinând 16,6% dintre voturi la legislativele din 2010“, se arată în material.

„Nu facem altceva decât să ne apărăm rasa şi naţia, valorile şi drepturile acesteia“, ar fi spus Vona Gabor, liderul formaţiunii.

Tensiunile dintre cele două state intervin, arată cotidianul francez, într-o perioadă în care România „se află în plină reformă administrativă“, aşadar declaraţiile venite din partea Ungariei „au încins spiritele în Transilvania.

„Visul revenirii la o Ungarie Mare începe să încingă spiritele în Transilvania, regiune care a fost mult timp în centrul discordiei dintre Bucureşti şi Budapesta. Parte integrantă a Imperiului Austro-Ungar, dar în care românii sunt majoritari, Transilvania a fost integrată în România în 1918, la sfârşitul Primului Război Mondial. După înlăturarea dictaturilor comuniste în Europa Centrală şi de Est, în 1989, Bucureştiul şi Budapesta au avut probleme în a se înţelege pe tema minorităţii ungare din Transilvania“, explică jurnaliştii cotidianului francez.

Pe de altă parte, integrarea celor două state în Uniunea Europeană calmase, într-o perioadă, spiritele, mai scriu jurnaliştii francezi.

„Jobbik promite, însă, să schimbe“ asta, conchide „Le Monde“.

Sursa: ro.stiri.yahoo.com

Extrem de ciudat, în cotidianul.ro apare un articol scris de Marcel Bărbătei un articol interviu cu istoricul Petre Ţurlea, articol care, cel puţin mie îmi aminteşte de momentul în care Kosovo s-a rupt de Serbia.  Atunci un lider al UDMR, cu nonşalanţă, făcea asemănări înte Transnistria şi Kosovo. Ce e interesant e că imebecilul nici măcar nu a fost arestat:

Petre Ţurlea

Petre Ţurlea

– De unde atâta grabă în povestea cu regionalizarea? De unde atâta siguranţă şi nicio umbră de îndoială?

– Treaba este forţată după câte ştiu eu pentru că există o înţelegere între guvernul Ponta şi UDMR. În orice condiţii s-ar face regionalizarea – ştiţi că se discută; 8-10-20 de regiuni – ea înseamnă începutul disoluţiei statului naţional-unitar român. Deci, după regionalizare sunt posibile o sumedenie de lucruri, se poate face mult mai uşor federalizarea. După federalizare se poate realiza foarte uşor o secesiune a unei regiuni, deci chestia cu autonomia rămâne undeva în urmă, pentru că ţelul UDMR va fi realizat altfel.

– Pe ce vă bazaţi când vorbiţi despre pactul Ponta-UDMR?

– E vorba despre nişte precedente destul de clare. Domnul Ponta şi USL au câştigat alegerile în toamna trecută fără drept de apel -70%. V-aduceţi aminte desigur că UDMR a fost solicitat la guvernare deşi n-avea absolut niciun sens. În plus, ştiţi foarte bine reacţia populaţiei româneşti. USL ca purtător de cuvânt al majorităţii populaţiei a luptat împotriva domnului Băsescu şi a tuturor aliaţilor săi. Cel mai fidel dintre aliaţi i-a fost UDMR-ul. Să ieşi exact în seara respectivă şi să-i chemi la guvernare, înseamnă că încalci ceea ce le-ai promis alegătorilor. Eu am impresia că în perspectivă PSD-ul şi domnul Ponta urmăresc izolarea PNL şi formarea unei alte majorităţi parlamentare. Singura soluţie pentru o altă majoritate parlamentară este UDMR.

Şi-apoi vedeţi în spatele grabei acesteia pentru regionalizare o mulţimede lucruri dubioase. Printre altele, am aflat săptămâna trecută la Târgu-Mureş că se urmăreşte scăderea pragului de la referendum de la 50 la 30% şi iată că s-a şi întâmplat. Regionalizarea va putea fi aprobată doar cu un sfert dintre voturile electoratului român contra a 75%. Asta înseamnă democraţie în ochii domnului prim-ministru. Şi evident – sunt sigur de asta – vor intra în joc şi manevrele oculte ale celor mai versaţi în acest domeniu din PSD care sunt domnii Hrebenciuc şi Cosmâncă. V-aduceţi aminte în 2003 când a mai fost o modificare de Constituţie? Atunci s-a inventat un lucru nemaiauzit în istoria electorală românească; votul în două zile. Reacţia populaţiei a fost una „nepotrivită” pentru ei şi chiar şi-a doua zi la ora 18 nu se atinsese pragul de prezenţă. În decurs de două ore Hrebenciuc şi cu SRI, evident, au făcut ca proiectul acela care avantaja evident în multe domenii UDMR-ul să treacă. La fel se va-ntâmpla şi-acum, dar lucrul cel mai grav este scăderea pragului la 30%. Apoi, după ce-a avut loc această conferinţă de la Târgu-Mureş privind regionalizarea, exact a doua zi, domnul Ponta s-a dus slugarnic la Congresul UDMR zâmbind în stânga şi-n dreapta. Eu sunt convins că există deja o înţelegere.

Acum vreo zece zile, reprezentanţii UDMR au ieşit şi-au spus cu fermitate şi cu încruntarea de rigoare că ei sunt împotriva oricărei forme de regionalizare, însă în spatele acestui comportament stă o înţelegere, pentru că dacă ar fi spus că sunt pro-regionalizare, suspiciunea românilor, mai ales a celor din Transilvania i-ar fi făcut pe aceştia să voteze împotriva regionalizării. Aşa, prin faptul că UDMR este împotrivă, poate că unii dintre electorii români vor vota propunerile acestea bezmetice ale guvernului.

– Avem situaţii comparabile în istorie?

– Întotdeauna când s-a lucrat la reîmpărţirea administrativă peste capul judeţelor- acestea fiind forma de organizare clasică a românilor, de tip roman – minoritatea maghiară a avut de câştigat. În 1938 în timpul dictaturii carliste s-au format 10 ţinuturi. Ca să-i mulţumească, în contextul acesta al formării ţinuturilor, regele şi ministrul de interne de atunci ,Armand Călinescu, au acceptat un lucru nemaiîntâlnit până atunci în relaţiile dintre stat şi minorităţi; ideea drepturilor colective pentru minoritatea maghiară. Era un pas, toate ziarele maghiare din Transilvania exultau. Conducerea României de atunci credea că astfel ungurii vor deveni susţinători cinstiţi ai statului român. Ş-a dovedit că în scurt timp, la Dictatul de la Viena, toţi s-au pronunţat împotriva statului român şi n-au cerut doar partea de nord ci şi restul Transilvaniei. Aţi văzut apoi şi comportamentul extraordinar de brutal împotriva românilor în timpul ocupaţiei, dar şi împotriva evreilor. Deci ei nu sunt mulţumiţi niciodată, orice le-ai da. În 1952, în alt regim de dictatură, s-au format din nou regiunile. Una dintre ele era Regiunea Autonomă Maghiară. Ordinul de formare a regiunii a venit de la Moscova şi conducerea românească l-a acceptat. Eh, s-a crezut că acceptând formarea regiunii, ungurii vor fi mulţumiţi şi va fi o mare veselie în ţară.

Dar eu am găsit la arhiva Camerei Deputaţilor două dosare masive din 1952 cu procesele verbale din timpul adunărilor din vara aceea în toate localităţile majoritar maghiare din Transilvania. Gheorghiu Dej a pus să se facă aceste întruniri pentru a testa fidelitatea ungurilor, el sperând că o să culeagă doar laude. Într-adevăr, din procesele verbale rezultă că erau mulţumiţi pentru moment, dar iată ce cereau în continuare la unison; – o republică secuiască, apoi un guvern separat maghiar, o armată maghiară, un coridor de unire cu Ungaria, monedă proprie, drapel propriu, justiţie şi administraţie doar în limba maghiară.

Aşa-i şi-acu’ după 1989. Văzând că nu pot printr-o lovitură de tip Târgu-Mureş să rupă Transilvania, au trecut la politica paşilor mărunţi, iar guvernele de la Bucureşti în prostia lor au spus; „las’ să le dăm asta că vor fi mulţumiţi”. Dar niciodată n-au fost mulţumiţi. Ţelul lor final este ruperea Transilvaniei. În realitate nu sunt supăraţi de statutul lor în România, deşi spun asta, ei sunt supăraţi pentru faptul că se află în România şi singura soluţie pentru a le fi bine este disoluţia statului. Şi revenim la regionalizare; se face regionalizarea şi ce se spune? Miniştrii ăştia mari susţin cu tărie că regiunile nu vor avea niciodată dreptul la relaţii diplomatice proprii şi nici armată. Dar, după ce se vor înfiinţa regiunile, va fi fiecare condusă de câte-un baron din ăsta regional. Fie prin mituire, fie prin şantaj aşa cum se practică la români aceştia vor fi aduşi să ceară şi dreptul de a avea relaţii diplomatice cu alte state pe motiv că relansează economia…motive se găsesc uşor, frazeologii la fel. Atunci vom avea mai multe state-n stat şi o federalizare din care se pot rupe bucăţi.

Să vă spun ceva ce părea că nu se ştia: Ministerul de Externe ştie cu siguranţă, dar cel care conduce azi Ministerul de Externe este o nulitate. O ţară slabă ca a nostră din punct de vedere militar şi economic trebuie să se menţină dacă are un Minister de Externe valabil. Singurul diplomat veritabil este domnul Bogdan Aurescu, dar pentru că el n-are apartenenţă politică, n-a ajuns şi nici nu va ajunge vreodată ministru. În anumite sfere superioare de la Bruxelles, sub influenţa deosebit de puternică a lobby-ului maghiar se merge pe ideea de a se sugera – şi o sugestie de la Bruxelles e obligaţie – României să se încadreze şi ea în mersul actual internaţional, adică recunoaşterea statului Kosovo, dar recunoaşterea statului Kosovo care s-a format prin secesiunea dintr-un stat naţional unitar va fi folosită ulterior ca precedent istoric. Şi iată cum ajungem înapoi în România. În 1999 când a fost războiul din Kosovo, un frate al domnului Tokes care trăieşte în Târgu-Mureş a spus clar într-o conferinţă publică; „ Cazul Kosovo va fi un precedent pentru Transilvania!”. În faţa acestor presiuni, cu siguranţă vom recunoaşte până la urmă provincia Kosovo ca stat, se va realiza un precedent, iar pe fundalul regionalizării şi disoluţiei puterii statului român se va face şi secesiunea. Ideea statului naţional unitar după regionalizare poate să rămână ea în Constituţie , dar nu va fi decât o formulă fără acoperire în practică.

Iată că foarte multe lucruri se leagă şi revin la ceea ce-am spus la Conferinţa de la Târgu-Mureş. Le cer tuturor românilor să voteze împotriva regionalizării şi acestui proiect de Constituţie care face posibilă regionalizarea.

– În cazul unui asemenea vot nu i se va da apă la moară preşedintelui care va creşte precum Făt-Frumos în sondaje?

Eu nu cred…Domnul Băsescu este ieşit din istorie, sau va intra în istorie ca un personalitate cu totul negativă a secolului 21 indiferent de ceea ce va face de-aici încolo şi trebuie să ne aducem aminte că el a pregătit foarte multe lucruri care au contribuit la situaţia de fapt din România. Cum de-a fost ales domnul Tokes europarlamentar dacă nu cu serviciile secrete ale domnului preşedinte? În judeţul Vaslui sunt 40 de unguri şi l-au votat pe Tokes 8000 de oameni. Şi-aşa a ajuns el mare demnitar al Parlamentului European cu un cuvânt greu de spus acolo, datorită acestui domn Băsescu care ar face orice ca să poată sta la butoane în continuare şi după cum vedeţi îi iese, pentru că actualul prim-ministru este un om slab şi de o laşitate extraordinară. Se ţine cu dinţii de scaun şi ar face şi el orice pentru a se menţine acolo, inclusiv toate aceste convenţii secrete cu domnul Băsescu.

Vor exista cu siguranţă voci care vă vor taxa drept un naţionalist prăfuit şi că regionalizarea e foarte bună din punct de vedere economic…

Cum e foarte bună economic domnule? În relaţia noastră cu Uniunea Europeană cine a avut de câştigat până acum?  Sau a avut România ceva de câştigat până acum? Şi banii aceştia despre care se spune că vin de la UE…România dă ea nişte bani şi primeşte mai puţin decât dă. S-au pus atât de multe condiţii pentru banii pe care-ar trebui să- primim încât să nu poată fi îndeplinite. Noi finanţăm, în ultimă instanţă, Uniunea Europeană. Şi pentru a intra în această Uniune vestită am dat tot; finanţele, bogăţiile subsolului, totul, totul, totul…Şi-acum suntem trataţi exact ca o colonie. Vă amintiţi în 2012 cum au venit pe rând – era pelerinaj!- diverşi fruntaşi europeni şi un bezmetic de american, care-au bătut cu pumnul în masă că şapte milioane şi jumătate de români nu au dreptul să voteze împotriva domnului Băsescu şi că acesta trebuie să rămână? Şi guvernanţii de la noi, alianţa aceasta care a pregătit extrem de prost referendumul a lăsat capul în jos frumos şi astăzi am ajuns la statutul de colonie americană. S-a protestat vehement împotriva unor măsuri luate de PDL privind aurul, gazele de şist şi altele. Şi actualul guvern care atunci protesta dă tot ! Dar acum le dă el nu le dau alţii.

Eu fiind istoric contemporan fac comparaţie şi constat că se aseamănă situaţia extraordinar de mult cu relaţiile româno-sovietice de după 1945 când exista subordonare deplină prin SOVROM-uri, o jefuire sistematică a bogăţiilor ţării, la fel cum se întâmplă şi astăzi dar de către occidentalii care vin cu statutul de democraţi. În domeniul militar erau chiar trupe sovietice aici,  şi-acum sunt trupe americane aici, care culmea, când fac chiar crime pe teritoriul nostru n-avem voie să-i judecăm. Păi nu suntem colonie? Dar e o deosebire mare; după 1945 eram subordonaţi unui stat dictatorial comunist, bolşevic, acum suntem subordonaţi unor state care se pretind democratice, dar democraţia funcţionează doar pentru ele şi nu pentru statele acestea mici subordonate complet. Ba îşi mai şi bat joc de noi vânzându-ne la preţ de top tot soiul de produse scoase din uz, vezi avioane –sicrie zburătoare şi fregate de la fier vechi. În plus suntem trataţi de la o înălţime astrală de către baronii ăştia occidentali iar răspunsul românesc este de-a dreptul în genunchi. Nu am deloc o simpatie deosebită pentru politica cu totul urâtă faţă de România a multora dintre dintre conducătorii maghiari, dar e de admirat faptul că majoritatea liderilor de la Budapesta îşi ţin coloana dreaptă în faţa Occidentului şi Occidentul văzând acest lucru tratează Ungaria cu respect, pe când noi suntem trataţi cu dispreţ suveran şi mai suntem şi jefuiţi.

Sursa: cotidianul.ro

Eduard Leonov: ” În caz că România va absorbi Republica Moldova, noi trebuie să ne declarăm pregătiţi de reintegrarea Transnistriei în componenţa Ucrainei”

5 august 2013 2 comentarii

Transnistria

Deputat ucrainean: Ucraina ar trebui să anexeze Transnistria, dacă România va absorbi Republica Moldova

Anna Primac

 

Ucraina ar trebui să fie pregătită să integreze Transnistria, dacă România va încerca să absoarbă Republica Moldova, declară deputatul ucrainean Eduard Leonov, membru al partidului naţionalist Libertatea.

„În urma unor evenimente geopolitice din secolul al XX-lea, teritoriile etnice ale Ucrainei au fost divizate de patria mare prin frontierele statelor vecine”, a afirmat Leonov. „În special, Republica Moldova, după destrămarea Uniunii Sovietice, a primit drept moştenire Transnistria”, a adăugat el, citat de agenţia transnistreană Tiras.ru

Deputatul ucrainean a subliniat că teritoriul transnistrean „nu este străin pentru Ucraina” şi că asupra lui ar trebui instaurat protectoratul Kievului.

„Nu suntem interesaţi de acutizarea conflictelor teritoriale, dar nu avem dreptul să stăm deoparte când «jucători» externi decid soarta teritoriilor noastre etnice. În caz că România va absorbi Republica Moldova, noi trebuie să ne declarăm pregătiţi de reintegrarea Transnistriei în componenţa Ucrainei”, a declarat Leonov.

Autor:  Anna Primac

Sursa:  MEDIAFAX

 

RĂZBOI PE NISTRU … paranoia sau clarviziune? Ori e vorba de un război neterminat?

Vitalie Călugăreanu, jurnalist de la Chişinău publică în capital.ro  un articol în titlul căruia  care exclamă  „Pericol de război la Nistru!”…

Deşi pune asta în gura publicaţiei DEUTSCHE WELLE având în vedere că omul prestează pentru D.W. Chişinău putem crede că zicerea cu semnul exclamării ţeapăn ca un deget de ginecolog îi aparţine totuşi … de aceea ne putem întreba dacă Vitalie este clarvăzător ori paranoic?

Pe de altă parte, mie povestea aceasta îmi aminteşte de un bătrân care, cu ani în urmă, vorbind de Republica Moldova, de Transnistria, de război … îmi spunea că acolo există un război neterminat şi  războaiele neterminate fac mai multe victime şi va custa mult mai mult decât cele duse la capăt.

Să fie oare adevărat ce se auzea în urmă cu câţiva ani, că deşi au semnat la Istanbul un act prin care Armata a 14-a are urma să se retragă doar un act care să adoarmă atenţia, ei înşişi pregătind un război de să nu mai stea piatră pe piatră?

TANC

 

DEUTSCHE WELLE: Pericol de război la Nistru!

Vitalie CălugăreanuReprezentanţii mai multor organizaţii neguvernamentale şi observatori independenţi care monitorizează situaţia din regiunea transnistreană a Republicii Moldova atenţionează asupra unei posibile escaladări a situaţiei la Nistru în această vară.

Potrivit experţilor militari de la Chişinău, situaţia ar putea fi împinsă de anumite grupări influente de la Moscova, cu mâna regimului separatist de la Tiraspol, „până la vărsări de sânge”, pentru a bloca, astfel, intenţia Chişinăului de a parafa, la toamnă, Acordul de asociere şi cel de liber schimb cu UE, la sumitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Titlurile la această temă, apărute în presa de la Chişinău sunt înspăimântătoare.

Şi autorităţile moldovene sunt îngrijorate, dar spun că situaţia este încă sub control. Zilele trecute, postul de radio „Vocea Rusiei” titra că la Nistru conflictul îngheţat poate oricând escalada. Experţii citaţi de postul rusesc de radio legau „iminentele ostilităţi armate” de ceea ce ei numeau „demarcarea frontierei“, decretată săptămâna trecută de liderul separatist de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk. Decretul semnat de liderul transnistrean, întitulat: „Cu privire la frontiera de stat a republicii moldoveneşti nistrene”, stabileşte limitele aşa-numitei graniţe, în care a fost inclus şi oraşul Tighina, cu trei sate aflate sub jurisdicţia Chişinăului, printre care şi satul Varniţa. Conform decretului emis de Şevciuk, timp de câteva zile după intarea în vigoare a documentului, aşa-numita graniţă ar urma să fie demarcată cu „piloni de frontiră” şi „turnuri de observaţie”, regimul de trecere a aşa-zisei frontiere moldo-transnistrene urmând a fi înăsprit din partea forţelor separatiste. Dacă aceşti paşi vor fi întreprinşi de separatiştii de la Tiraspol, Chişinăul va fi pus în situaţia de a-şi apăra integritatea.

Cum ar trebui să reacţioneze Chişinăul?

Răspuns la această întrebare oferă publicistul moldovean Nicolae Negru: “Chişinăul trebuie să-şi păstreze calmul, oricât de „timidă” ar părea reacţia sa. E mai bine să pari timid, decât iresponsabil. Calm, calculat nu înseamnă însă laş. Adevărul trebuie rostit, cetăţenii Republicii Moldova, dar şi opinia publică internaţională trebuie să afle cine este adevăratul agresor şi ce scop urmăreşte acesta. Parlamentul (care va discuta joi, 20 iunie, această chestiune într-o şedinţă extraordinară închisă), trebuie să spună lucrurilor pe nume, că e vorba despre o reeditare a războiului din 1992, început de Rusia, sub alt pretext. Numai astfel putem conta pe ajutorul UE, SUA, OSCE şi ONU”, susţine Nicolae Negru.

Preşedintele moldovean, Nicolae Timofti a convocat luni Consiliul Suprem de Securitate pe fondul tensiunilor crescânde dintre Chişinău şi Tiraspol. „Analizând comportamentul separatiştilor, mă îndrept spre gândul că cineva doreşte destabilizarea situaţiei. Atunci când Republica Moldova reuşeşte să-şi rezolve propriile probleme legate de procesul de integrare europeană, apar probleme din partea susţinătorilor Transnistriei”, a remarcat, după şedinţa Consiliului Suprem de Securitate, preşedintele Nicolae Timofti. El a spus că a avut o discutie cu omologul sau de la Kiev, Viktor Ianukovici, pe care l-a încurajat să ia atitudine faţă de tensiunile de la Nistru, Ucraina fiind ţara care deţine momentan preşedinţia rotativă a OSCE şi care face parte din formatul de negocieri 5+2 în dosarul transnistrean.

Semnal de alarmă din partea OSCE

În scurt timp, OSCE a difuzat un comunicat oficial în care şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu decizia unilaterală a părţii transnistrene privind aşa-numitul act normativ cu privire la frontiera de stat emis de Evghenii Şevciuk. Preşedintele în exerciţiu al OSCE, ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Leonid Kojara cheamă părţile implicate în conflictul transnistrean să nu complice procesul de negocieri prin acţiuni unilaterale.

Şi şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău, Mihai Balan, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu evenimentele care au loc la Varniţa. El a apreciat că „ceea ce se înâmplă este o provocare” şi a spus că „trebuie să fim vigilenţi şi să păstrăm echilibrul”.

Acum câteva zile, ziarul moscovit “Kommersant” scria că situaţia recentă de pe malurile Nistrului se aseamănă foarte mult cu situaţia premergătoare războiului ruso-georgian din 2008. “Nu uitaţi că acordurile de la Vilnius vor fi semnate nu numai cu Republica Moldova, dar şi cu Ucraina, care monitorizează negocierile privind conflictul transnistrean, în calitate de preşedinte în exerciţiu al OSCE, iar destabilizarea situaţiei în regiune va lovi atât Chişinăul cât şi Kievul”, scrie publicaţia menţionată, care citează „un diplomat implicat în negocierile privind soluţionarea conflictului transnistrean”.

Un grup de reprezentanţi ai societăţii civile de la Chişinãu au prezentat luni o declaraţie cu privire la evoluţia situaţiei în raioanele de est ale Republicii Moldova. Semnatarii solicitã ca “UE şi SUA, în calitate de parteneri ai Republicii Moldova, să manifeste vigilenţă maximă şi să anticipeze posibila degradare a situaţiei în zonă”, iar “OSCE şi Ucraina să nu admită declanşarea vreunui conflict armat în regiunea transnistreană şi alimentarea acestuia din exterior”. În paralel, structurile de stat ale Republicii Moldova sunt îndemnate “să ia o atitudine fermă faţă de posibilele provocări, să nu se lase atrase în capcanele pregătite şi să continue ferm parcursul european al Moldovei”. Experţii mai cer ca Federaţia Rusă să respecte prevederile Tratatului de prietenie şi colaborare cu Republica Moldova, semnat la 19 noiembrie 2001.

Europarlamentarul lituanian Vytautas Landsbergis, primul preşedinte al Lituaniei după desprinderea de URSS, susţine că existã probabilitatea ca Transnistria să-şi proclame oricând independenţa şi să declare că se află sub protectorat rusesc. Acest lucru se va produce, consideră fostul preşedinte lituanian, dacă Moscova va dori sã divizeze Republica Moldova. „Nu văd nici o şansă pentru o soluţie la acest conflict, câtă vreme este o situaţie total dependentă de Kremlin. Câtă vreme Rusia va folosi Transnistria ca pe o unealtă pentru a înrăutăţi situaţia în Moldova şi va ţine Moldova în afara UE, acest conflict va rămâne aşa cum îl ştim”, a declarat Vytautas Landsbergis.

Trubaduri ruşi la televiziunile din Moldova

Prezent la Chişinău (nu se ştie cu ce ocazie), politologul rus Aleksandr Dughin a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că “armata rusă va rămâne în Transnistria, deoarece aceasta este garanţia că forţele NATO nu vor pătrunde în acest spaţiu” şi a vorbit despre avantajele integrării Moldovei în Uniunea Euroasiatică. (…) „Pentru Rusia, obiectivul numărul unu este apărarea graniţelor şi ca blocul NATO să nu fie la hotar. Acesta este obiectivul primordial şi pentru asta vom face orice scheme şi formule. Rusia va face apel la folosirea forţei în Transnistria, doar dacă NATO va veni în Moldova”, a conchis politologul rus.

În replică, directorul de program din cadrul Institutului de Politici Publice de la Chişinău, Oazu Nantoi, i-a „mulţumit” zeflemitor lui Dughin că îi ameninţă cu război pe moldoveni la ei în casă: „Înainte de a spune despre visul euroasiatic, scoateţi trupele militare din Transnistria. Să arate Rusia că nu ne ia drept vasal, ci ca partener de discuţii, că nu trebuie să fim robi în Uniunea Euroasiatică, ci vom fi parteneri cu drepturi egale. Uniunea Euroasiatică înseamnă mult zgomot din nimic. Dacă Uniunea Europeană înseamnă o serie de reguli bine definite, atunci Uniunea Euroasiatică este un balon de săpun„, a menţionat Nantoi. El a acuzat Rusia că susţine regimul separatist de la Tiraspol: „Diferendul transnistrean este un conflict între Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Rusia este unicul stat care sfidează cinic suveranitatea Republicii Moldova şi care susţine acest regim falimentar şi xenofob în regiunea de Est a ţării”, a conchis Oazu Nantoi.

Autor: Vitalie CălugăreanuDW-Chişinău 

Data publicării: Miercuri, 19 Iunie 2013

Sursa: capital.ro

Interesant articol, dar tot nu cred că Vitalie are şanse să ajungă membru al Academiei Moldovei cum zice pe contul său de  Facebook

Vitalie Călugăreanu  .

E adevărat, cineva îi  şi dă un fel de răspums prin învăluire… cică:  „50000 de uro si vsio, esti prezident” …

Vitalie Călugăreanu ..Nu ştiu eu ce monede sunt uro si vsio, dar dacă pentru preşedinte trebuie vreo 50.000, pentru academie, 5000 ar trebui să ajungă. Sau,  poate cu două pachete de ţigări şi o sticlă de vodcă de pufoaică se rezolvă… 😀

Şi totuşi, un nou război? Ţîţîţî … 

 

În perspectiva asocierii cu UE, R. Moldova are nevoie de semnarea a două acorduri esenţiale: acordul de comerţ liber şi acordul de liberalizare a vizelor. Pentru asta e nevoie însă de securizarea frontierei estice.

23 iunie 2013 Un comentariu

 

 

 

Teritorii contra UE sau de ce Transnistria nu e Kosovo?

Dan Dungciu„Zece ani m-am minţiti pe mine însumi că provincia Kosovo este a noastră, deşi aceasta este scris în Constituţie. Astăzi nu mai ajută la nimic. Preşedintele Serbiei nu poate merge liber în Kosovo, la fel ca premierul, miniştrii, poliţia sau armata” (premierului sârb Ivica Dacic, martie 2013).

Anii 2013-2014 vor fi hotărâtori pentru politicienii de la Chişinău. Cum se putea anticipa cu uşurinţă, urmează decizii esenţiale pentru viitorul cetăţenilor R. Moldova. Cu atât mai suspectă şi necugetată pare acum tentativa celor care au desfiinţat Alianţa pentru Integrare Europeană, înlocuită, in extremis, cu o salutară Coaliţie proeurpeană marcată, însă, de timpul pierdut în ultimele şase luni, tensiunile interne acumulate şi majoritate precară în Parlament.

Tabloul arată aşa: În perspectiva asocierii cu UE, R. Moldova are nevoie de semnarea a două acorduri esenţiale: acordul de comerţ liber şi acordul de liberalizare a vizelor. Pentru asta e nevoie însă de securizarea frontierei estice. Condiţia este cunoscută, nenegociabilă, indiferent despre ce guvern ar fi fost la Chişinău. Cu ceva vreme în urmă, se lansase, timid, ideea ca EUBAM, respectiv misiunea europeană de asistenţă la frontiera de est a RM (între regiunea transnistreană şi Ucraina) să preia această sarcină. Ideea a murit înainte de a se naşte cu adevărat. În aceste condiţii, Chişinăului nu îi rămâne decât să securizeze „frontiera” teritoriului pe care îl controlează, respectiv linia de demarcaţie de regiunea separatistă transnistreană. Că se va numi „frontieră administrativă” sau „zonă de frontieră”, contează mai puţin. Şi, tacit, Chişinăul a purces la securizarea acesteia. Tăcut, fără vorbe, sperând, parcă, să treacă totul neobservat, RM încerca să fie şi cu slănina în pod (condiţiile UE) şi cu sufletul în rai (eliminarea suspiciunii de separare de Transnistria).

Era limpede însă că va veni şi momentul adevărului, respectiv al contr-reacţiei. Şi la acesta asistăm acum, iar gesturile „autorităţilor” de la Tiraspol trebuie citite în această grilă. Recenta decizie a liderului regiunii transnistrene, Evgheni Şevciuk – acelaşi care mai ieri era invitat la Chişinău şi pentru care fuseseră acoperite toate simbolurile RM! -, a semnat zilele trecute un document privind „frontiera de stat” a regiunii, în care este inclus satul Varniţa, dar şi opt localităţi aflate sub jurisdicţia R. Moldova. Moscova, via Tiraspol, a simţit că are o cale ieală de atac şi a reacţionat în consecinţă.

Stupoarea autorităţilor de la Chişinău şi a observatorilor externi este, prin urmare, ipocrită. La ce trebuia să ne aşteptăm? La un salut cordial şi prietenesc din partea Rusiei pentru parcursul european al RM? La presiuni din partea Tiraspolului pentru retragerea trupelor ruse? Evident, nu. Iar ceea ce face acum Moscova, via Tiraspol, este ceea ce a făcut cu Transnistria de la război încoace: blochează parcursul occidental al Chişinăului. Problema nu este deci ce face Rusia, ci ce (poate) face Chişinăul în asemenea condiţii. Ce va face în condiţiile în care provocările pe Nistru vor continua, dincolo de reacţii verbale sau apostrofările reprezentanţilor OSCE?

Până la urmă va trebui să ia o decizie. Drumul european, presupune, obligatoriu, o frontieră estică consilidată şi controlată de Chişinău, pentru că, odată semnate acordurile economice, UE va începe de la Oceanul Atlantic şi se va încheia la… frontiera estică a R. Moldova. Prin urmare, orice pudibonderii legate de această temă sunt complet ridicole. Dar discuţiile vor exploda la Chişinău. Între cei care vor „UE şi apoi reîntregire” şi cei care vor „reîntregire, apoi discuţii eventuale cu UE”. Aşa cum va reapare în discuţia publică o hotărâre mai veche a Parlamentului R. Moldova unde Transnistria era considerată „teritoriu ocupat” în urma războiului de pe Nistru…

Cazul Kosovo va intra în joc, inevitabil, şi va inflama unele voci publice. Sigur, pe fond (istorie, genealogia separtismului), Kosovo înseamnă altceva decât Transnistria. Şi totuşi, un precedent se va crea: faptul că Serbia poate ceda teritorii – al doilea caz european după Franţa cu Algeria -, în schimbul beneficiilor din partea UE! Acest aspect nu va putea fi evitat. Aşa cum Serbia va putea ceda teritorii în schimbul integrării în UE, de ce – se vor întreba unii – R. Moldova nu va putea face la fel? Indiferent ce răspuns vom da acestei chestiuni, interogaţia ca atare nu va putea fi ignorată. Va fi asumat sau nu acest punct de vedere, vom vedea.

Şi totuşi, Transnistria nu e Kosovo! Paradox? În niciun ca. Cei care se vituperează la orice comparaţie Kosovo/Transnistria se pot linişti. Dar asta nu e bine deloc! Să nu ajungem în clipa când toţi, inclusiv cei care acum apără integritatea RM cu îndârjire, să regrete că nu este aşa. Căci mai este o posibilă interpretare a gestului intempestiv al lui Evgheni Sevciuk: a semnat documentul în care scrie că „frontiera de stat” a Transnistreie va fi apărată militar tocmai pentru că simte că Chişinăul s-ar putea despărţi de Tiraspol şi va accepta idea de „teritorii contra UE”. Şi de aceea au început presiunile şi provocările. Nu pentru ca Rusia să recunoască Transnistria, nu pentru ca Tiraspolul să se separe de Chişinău, ci pentru ca Chişinăul să nu se separe de Tiraspol!

În acest caz, viitorul este sumbru. Nistrul stă să dea în clocot, pentru că orice semnătură pe un accord cu UE la Chişinău poate deveni, prin recul, o semnătură pe o declaraţie de război la Tiraspol.

Autor: DAN DUNGACIU

Sursa: romanialibera.ro

Ministrul de Externe al Federației Ruse, Alexander Lukașevici, declară: ”Comentariile României privind reglementarea transnistreană sunt inoportune”… (Mesaj cu toată deferența: ”Pupă-ne în qur Tоварищ Lukaşэвицы ”)

2 februarie 2013 Lasă un comentariu

De foarte mult timp mă întreb dacă rușii au și momente de mahmureală sau tot timpul sunt beți muci, marinați în vodcă?

Conform siteului din Republica Moldova  unimedia.info ditamai Ministrul de Externe al Federației Ruse declară:  ”Comentariile României privind reglementarea transnistreană sunt inoportune”…

Alexander Lukașevici

Alexander Lukașevici

„Încercările de a pune la îndoială rolul și eforturile Federației Ruse în calitate de garant și mediator în procesul de reglementare transnistreană, la care România nu face parte, sunt totalmente nefondate”. Declarația a fost făcută de purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Alexander Lukașevici, informează UNIMEDIA cu referire la agenția de presă Ria Novosti.

Declarațiile oficialului rus vin drept replică la afirmațiile consilierului Preşedintelui României, Iulian Chifu potrivit cărora Federația Rusă nu acționează ca un pacificator, dar ca „a treia parte” în conflict, dacă nu cumva chiar a doua”. „Dacă e o parte în conflict, cu propria agendă şi propriile interese, atunci trebuie să părăsească postura de mediator şi să se aşeze la masa de negocieri în nume propriu, pentru ca să poată fi luate în considerare interesele legitime clamate, pe care şi le asumă,” a declarat Chifu într-un interviu pentru moldova.org.

Totodată, oficialul rus a atras atenția asupra discrepanței dintre declarațiile consilierului Preşedintelui român și conducerii României care recent și-a exprimat dorința de a dezvolta relații constructive cu Rusia. „Retorica de acest gen cu siguranță nu este pertinentă în perioada pregătirii pentru următoarea rundă de negocieri privind reglementarea transnistreană, care va avea loc în perioada 18 – 20 februarie la Liov”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe.

Pentru cine nu a observat, repet, acest individ este nici mai mult, nici mai puțin decât Ministrul de Externe al Federației Ruse.

Ia hai să le punem lucrurilor pe nume…

Țara pe care păduchele ăsta o reprezintă ca Ministru de Externe numită acum  Federația Rusă, de fapt realemente Monstrul Secolului XX care a infectat lumea de comunism și care și-a împrăștiat păduchii râia și vodracarii prin lumea civilizată zdrobind națiuni cu bocancul și șenila tancului este o țară arogantă a cărei politică externă este definită de un cuvânt: NESIMȚIRE…

Această țară a semnat cu câțiva ani în urmă că își retrage trupele de ocupație din Transnistria unde întreține un regim marionetă… 

Federația Rusă pur și simplu este o țară lipsită de o minimă onoare… o țară la care minciuna spusă cu tupeul celui care știe că nimeni nu are curaj să îl contrazică, primează.

Ordinarii moscoviți, cu nimic mai onorabili decât jegurile sovietice care au infectat lumea de ciuma  roșie nici măcar nu au avut bunul simț să retragă conform semnăturii depuse la Istanbul trupele de a ocupație și eventual să le înlocuiască.

Pur și simplu armata a XIV-a mai nou se numește armată care trebuie să garanteze și să medieze procesul de reglementare din Transnistria…

Să medieze între cine? Între Armata Rusă și Moldova?  Între regimul marionetă subordonat Kremlinului și susținut de Armata Rusă și Republica Moldova?

Sincer, eu știam că diplomația rusă este una de mare clasă, dar se pare că de la o vreme a început să devină o diplomație a imbecililor lucru absolut normal dacă indivizi de teapa ăstuia, Alexander Lukașevici, în loc să stea dracului și să adune rahatul cu vidanja ajunge șef al diplomației Federației Ruse… 

Absolut penibil…

Aceeași diplomație se mai isteriza ca proast că Romnia intră sub protecția Scutului Antirachetă, scut eminamente defensiv… 

De ce se isterizau oare vodcarii atunci? Adică se enervau că ne putem apăra? Țîțîțîțî … și ce dacă? Te pomenești că măcar la nivel teoretic dumnealor, vodkarii domiciliați la Kremlin, iau în calcul un atac cu rachete asupra României sau a Europei? Țîțîțî .. urât, tare urât … parcă au cam făcut bătături Kremlinaci spunâd cât de mult își doresc ei pacea…

Și zi așa Tоварищ Lukaşэвицы …Încercările de a pune la îndoială rolul și eforturile Federației Ruse în calitate de garant și mediator în procesul de reglementare transnistreană, la care România nu face parte, sunt totalmente nefondate” și amestecul României vă face probleme? Țîțîțîț… Păi dacă ai onestitatea este măcar minimală, oare de ce nu vă retrageți voi toată armata din  transnistria și medierea să o facă, să zicem OSCE, sau o organizație complet neinteresată în zonă… habar n-am, de exemplu Asociația Coafezelor cu Mătreață din Noua Zeelandă sau Asociația Pinguinilor Burlaci din Republica Congelată Antarctica

Nu se poate să ții trupe de ocopație pe care le-ai vopsit în trupe de mediere dar, care, probabil asigură paza uriașelor depozite de mii de tone de armament care or mai exista de pe vremea armatei a paișpea … 

Mediere zici?  Mediere … Cal la fel a mediat estul Europei URSS că nici azi nu am reușit să scăpăm de păduchii și plojnițele aferente…

Dacă cineva care are acces la Alexander Lukașevici, actualul Ministru de Externe al Federației Ruse de exemplu unii de pe la KGB sau NKVD care oricum de monitorizează siteurile, să îi transmită din partea mea și a altor milioane de vorbitori de limba română că ni se cam rupe de isteriile lui etilice și pentru calmare îi dorim, cu toată deferența, să ne pupe în cur…

A semna cu Rusia tratate și acorduri e pierdere de vreme. Fiind o țară fără onoare niciodată nu-și respectă semnătura pusă pe acestea.

17 aprilie 2012 5 comentarii

O țară care nu își repectă semnătura pusă pe tratate și acorduri internaționale este o țară de rahat, o țară care nu prezintă credibilitate.

Superputerile consideră că lumea este locul creat doar pentru a putea ele să își arate mușcii… Rusia este de departe o țară care niciodată nu a avut nici cel mai mic respect față de țările din jur. Caracteristcă a imperiilor. 

De când există Rusia, monstrul de la răsărit, are o caracteristică: nimeni nu se poate baza pe faptul că atunci când semnează un acord sau un tratat acesta va fi repectat.

Ba mai mult, nici măcar nu are decența de  se face că plouă.

Semnează acordul sau tratatul, apoi, dacă îi vine pe chelie anunță că i se rupe, și gata…

La fel și cu retragerea trupelor ruse din Transnistria, retragere asumată la Istanbul.

Iată mai jos în niște articole mai vechi sau mai noi cum Rusia lui Putin, calcă în picioare ceea ce și-a asumat legat de retragerea trupelor sale, între altele, și a celor din Transnistria.

Pe 16 Iulie 2007, 9am.ro publica: 

Putin da un ultimatum de cinci luni NATO

Presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat, din motive de «securitate nationala», decretul de suspendare a participarii tarii la tratatul pentru reducerea fortelor conventionale din Europa (CFE) in termen de cinci luni, daca nu se va ajunge la un acord pentru actualizarea acestui document, considerat «depasit» de catre autoritatile de la Kremlin.

Moscova a avertizat cu retragerea totala din acest tratat in cursul summit-ului NATO-Rusia de la Oslo din iunie, denuntand neratificarea de catre statele occidentale a Acordului de la Istanbul din 1999, care a amendat tratatul CFE pentru a-l face compatibil cu realitatile de dupa incheierea ‘Razboiului Rece>>. Statele NATO refuza ratificarea acestui acord, conditionand-o de retragerea trupelor ruse din Republica Moldova si Georgia. Rusia respinge, la randul ei, aceasta interpretare, sustinand ca situatia din Transnistria si Caucaz nu ar avea nici o legatura cu tratatul CFE, si ca ar trebui sa fie solutionata prin negocieri separate. Semnat in noiembrie 1990, tratatul CFE este considerat piatra unghiulara a securitatii europene. El stabileste limite pentru numarul de militari si de tipuri de armament pe care fiecare tara are dreptul sa le desfasoare in teritoriul situat intre Atlantic si Urali, inclusiv numarul de tancuri, piese de artilerie grea, avioane si elicoptere de lupta si hangare de rachete. Pentru a-si suspenda participarea la tratat, partile semnatare trebuie sa notifice aceasta decizie cu 150 de zile inainte de a intra efectiv in vigoare. Ministerul de Externe al Rusiei a anuntat ca, daca in acest rastimp nu se va ajunge la un acord, Rusia va inceta sa publice informatii asupra miscarilor sale de trupe si nu va mai permite inspectarea armamentului sau greu.
 
Motivatie interna?

Decizia Rusiei a fost considerata ‘regretabila>> de purtatorii de cuvant ai Casei Albe, NATO si UE. La randul sau, vice-ministrul de Externe al Poloniei, Witold Waszczykowski, a calificat decizia Kremlinului ca fiind ‘deconcertanta>> si a apreciat ca ea ar putea avea legatura cu proiectul de instalare a unor facilitati ale scutului antiracheta american in tara sa si in Republica Ceha. ‘Ar putea exista si motive de politica interna ale Rusiei, o demonstratie de forta inaintea campaniei prezidentiale din aceasta tara>>, a mai adaugat oficialul polonez, intr-un interviu acordat Agentiei Reuters. Presedintele rus, al carui mandat se incheie in noiembrie 2008, a socat tarile occidentale in februarie, cand a acuzat Washingtonul ca ar intentiona sa domine intreaga lume. In acest rastimp, el a mai amenintat cu constituiea unui OPEC al gazelor si cu instalarea de rachete in enclava rusa Kaliningrad, ca masura de retorsiune fata de scutul american. O alta sursa de dezacord intre Rusia si statele membre ale NATO referitoare la tratatul CFE sunt acordurile care interzic concentrarile masive de trupe si material de lupta in apropierea anumitor frontiere, acorduri pe care NATO doreste sa le mentina, iar Rusia le contesta, pe motiv ca frontierele sale au devenit mai instabile incepand de la dezintegrarea, in 1991, a URSS. Prin abandonarea acestor acorduri, Rusia ar putea sa-si intareasca prezenta militara in Caucaz si sa amane ‘ad calaendas graecas” retragerea militarilor sai din regiunile separatiste din Georgia (Osetia de Sud si Abhazia) si Republica Moldova (Transnistria), asumata la Istanbul.

Autor: Dan Stefan

Pe același site,  9am.ro  pe 7 august 2007 apărea un alt artocol care îl întărea pe primul:

Estul din vecinatatea UE.

Putin ingroapa acordul de la Istanbul: de ce tace Republica Moldova?

Presedintele rus Vladimir Putin a anuntat ca Rusia nu va mai respecta tratatul despre armamentele conventionale in Europa, daca tratatul nu va fi revizuit in interesul Rusiei. Kremlinul avertizeaza ca Rusia va suspenda participarea ei la acest tratat

 
Presedintele rus Vladimir Putin a anuntat ca Rusia nu va mai respecta tratatul despre armamentele conventionale in Europa, daca tratatul nu va fi revizuit in interesul Rusiei. Kremlinul avertizeaza ca Rusia va suspenda participarea ei la acest tratat in termen de 5 luni si va iesi cu totul din tratat dupa alte 5 luni. 
Avertismentul vizeaza un mare numar de tari. Republica Moldova este cel mai direct vizata, deoarece o parte componenta a tratatului respectiv prevede retragerea trupelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova. Acea parte este cunoscuta sub denumirea „Acordurile de la Istanbul” din 1999. Aproape toate tarile semnatare ale tratatului despre armele conventionale —- sunt 30 de tari in total —- au reactionat public chiar de mai multe ori dupa avertismentul domnului Putin. Toate reactiile sunt negative. Nici macar Belarus ori Armenia, aliatele Rusiei, nu sustin Kremlinul in aceasta problema. 
Guvernul Republicii Moldova, insa, nu ia niciun fel de atitudine publica. Pare-se ca Republica Moldova e singura tara care pastreaza tacerea, in ciuda faptului ca interesele ei vitale sunt direct primejduite. Sau poate tocmai din acest motiv tace, de teama sa nu supere Kremlinul? 
Marea majoritate a tarilor semnatare ale tratatului sunt afectate in mod indirect sau potential, in viitor, de o eventuala crestere a fortelor conventionale rusesti dincolo de limitele stabilite prin tratat. Republica Moldova, insa, este afectata direct si imediat, aici si acum, deoarece trupele rusesti se gasesc pe teritoriul Republicii Moldova, in mod ilegal, desigur. 
Cu atat mai stranie devine tacerea Chisinaului. Inexplicabila, deoarece pozitia de pana acum a Presedintiei si a Guvernului a fost cat se poate de ferma in chestiunea trupelor rusesti. Republica Moldova cere oficial retragerea completa, neconditionata a trupelor rusesti cu verificare internationala, precum si inlocuirea trupelor rusesti, asa-zis pacificatoare, printr-o misiune internationala cu caracter civil. Aceasta este si pozitia de pana acum a Republicii Moldova in negocierile separate cu Rusia pentru reglementarea conflictului din Transnistria. Dar evolutia acestor negocieri ramane ne-transparenta, iar intre Chisinau si partenerii sai occidentali au aparut probleme serioase de comunicare si incredere. Iata de ce este cu atat de necesara o luare de atitudine publica, in loc de tacere, din partea Republicii Moldova referitor la tratatul despre armamentele conventionale si, in mod specific, fata de problema trupelor rusesti. 
Republica Moldova este mentionata in numeroase declaratii prin care guvernele tarilor membre in NATO si in Uniunea Europeana i-au raspuns domnului Putin. Declaratiile occidentale cer explicit retragerea trupelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova. Pare inexplicabil de ce nu se pronunta chiar Republica Moldova in mod public si oficial in aceasta problema vitala.

Pentru cei care nu știu foarte clar despre ce este vorba, iată ce se publica pe e-democracy.md pe 16 ianuarie 2005 articol scris de Iulian Fruntaşu 

Retragerea trupelor ruse din Moldova în contextul Tratatului FACE adaptat:

percepţii, interese şi natura schimbătoare a securităţii europene

Deşi nu este prea cunoscut publicului larg, Tratatul Forţelor Armate Convenţionale din Europa reprezintă una din pietrele de temelie ale securităţii europene. În perioada războiului rece acesta a contribuit semnificativ la menţinerea stabilităţii şi securităţii europene prin stabilirea juridică a plafoanelor pentru deţineri de armamente convenţionale (cinci categorii: tancuri, maşini blindate, artilerie calibru 100mm, avioane de luptă şi elicoptere de atac), reducerea lor substanţială (59 000 unităţi pînă la 28.05.01, cînd a avut loc Conferinţa de evaluare a Tratatului FACE), consolidarea transparenţei şi încrederii prin elaborarea regimului de inspecţii şi a schimbului de informaţii, precum şi crearea regimului special de flancuri — acolo unde forţele NATO şi cele ale Tratatului de la Varşovia se aflau într-un contact mai apropiat — cu deţineri şi flexibilităţi reduse. O dată cu dispariţia Tratatului de la Varşovia şi dezintegrarea URSS, statele-membre au demarat procesul de adaptare a Tratatului FACE la noile realităţi politice şi de securitate pe continentul european, adoptînd Tratatul adaptat la 19.11.99 în cadrul Summit-ului OSCE de la Istanbul.

În cele ce urmează vom trece în revistă deciziile Summit-ului OSCE cu privire la Moldova, conţinutul şi caracterul lor, percepţiile divergente ale părţilor implicate vis-a-vis de modul de implementare, poziţia Federaţiei Ruse faţă de Tratatul adaptat şi, nu în ultimul rînd, perspectivele Republicii Moldova de utilizare a acestui instrument de securitate europeană pentru promovarea intereselor naţionale. Elementele particulare ale procesului de adaptare vor fi explicate, din lipsă de spaţiu, doar în măsura în care acestea scot în evidenţă problemele şi sfidările la adresa securităţii Republicii Moldova.

De menţionat că în cadrul procesului de adaptare diplomaţia moldovenească a depus eforturi considerabile în ce priveşte consolidarea obligativităţii acordului statului-gazdă pentru amplasările temporare, soluţionarea aflării ilegale a trupelor ruse în contextul Tratatului, reglementarea problemei echipamentelor limitate de tratat necontabilizate. Interesele naţionale în raport cu Tratatul FACE au fost promovate extrem de insistent pe parcursul a mai multor ani şi în mod special pe parcursul anului 1999 din cauza intensificării negocierilor. Aceasta se efectua prin intermediul intervenţiilor la Grupul consultativ comun, abilitat să negocieze adaptarea, prin avansarea de iniţiative şi proiecte de decizii, prin intermediul nenumăratelor consultări şi negocieri atît în cadru formal, cît şi neoficial la Viena şi alte capitale. Din aceste considerente reuşita Istanbulului nu a fost o surpriză pentru cei implicaţi direct în procesul de adaptare, deşi nu putem nega o anumită influenţă benefică a circumstanţelor internaţionale, cum ar fi presiunea exercitată de statele occidentale membre ale Tratatului asupra Federaţiei Ruse pentru violarea plafoanelor pentru deţineri în zona de flanc şi anume în Caucazul de Nord unde ruşii au declanşat operaţiuni cu utilizarea masivă a armamentelor convenţionale. Cu toate acestea, în ultimele două zile la Istanbul existase şi scenariul scoaterii Moldovei din joc, deoarece unele state importante se temeau că din cauza unei probleme regionale se poate bloca o decizie fundamentală pentru securitatea europeană. Cu ceva tărie de caracter, mişcări calculate, implicarea delegaţiilor occidentale ca mediatori, delegaţia Moldovei a reuşit finalizarea negocierilor cu ruşii în jurul orei trei dimineaţa 19.11.99, după care a avut loc şi Conferinţa FACE. Ceremonia oficială a semnării Tratatului adaptat s-a produs la opt dimineaţa de către şefii de state şi guverne, numai la cîteva ore de la finalizarea negocierilor.

Deci, Actul final care este parte a pachetului de înţelegeri împreună cu Tratatul adaptat[1], conţine următoarele referinţe la Moldova: “[Statele-membre] …Luînd act de declaraţia Republicii Moldova care este anexată la acest Act final referitor la renunţarea dreptului de a găzdui amplasările temporare pe teritoriul său[2], au salutat angajamentul Federaţiei Ruse de a retrage şi/ sau distruge armamentele şi echipamentele ruse limitate de Tratat pînă la sfîrşitul anului 2001, în contextul angajamentului său menţionat în paragraful 19 al Declaraţiei Summit-ului de la Istanbul”.[3]

Aici este important să facem o distincţie între Tratatul adaptat care, apropo, conţine clauze referitor la acordul statului-gazdă[4], inclusiv Actul final care, la rîndul său, conţine angajamente politice extrem de puternice deoarece au fost asumate în pachet cu Tratatul, şi Declaraţia Summit-ului de la Istanbul care are un regim politic de implementare ca oricare alt document OSCE. Deşi pe de altă parte se poate afirma că referinţele reciproce între Actul final şi Declaraţia Summit-ului au consolidat caracterul obligativităţii acesteia din urmă. Declaraţia Summit-ului spune următoarele lucruri relevante referitor la Moldova în primele două alineate: “Cu trimitere la Deciziile Summit-elor de la Budapesta şi Lisabona, precum şi a Reuniunii Ministeriale de la Oslo, reiterăm aşteptările noastre cu privire la retragerea cît mai curîndă, ordonată şi completă a trupelor ruse din Moldova. În acest context, noi salutăm progresul recent obţinut în retragerea şi distrugerea echipamentelor militare ruse stocate în regiunea transnistreană a Moldovei şi finalizarea distrugerii muniţiilor netransportabile. Noi salutăm angajamentul Federaţiei Ruse de a finaliza retragerea forţelor armate ruse de pe teritoriul Moldovei pînă la sfîrşitul anului 2002. Noi, de asemenea, salutăm disponibilitatea Republicii Moldova şi a OSCE de a facilita acest proces, în limitele capacităţilor respective(subliniat de autor pentru a respinge pretenţia rusă de condiţionare — n.a.), pînă la termenul stabilit”.[5]

Reţeaua de documente juridice şi politice, precum şi rapoartele existente pun în evidenţă substanţa angajamentelor relevante în cazul Moldovei:

La pachet Referinţe reciproce
Tratatul adaptat Actul final Declaraţia Summit-ului OSCE
Acordul Statului-gazdă prezent în mai multe articole.   1. Retragerea ELTN-urilor ruse pînă la sfîrşitul 2001.
2. Renunţarea la dreptul la amplasări temporare în Anexa 13.
  Paragraful 19. Retragerea completă a trupelor ruse pînă la sfîşitul 2002. Muniţiile şi armamentele evident nu sînt în cele 5 categorii FACE, dar cad şi ele sub incidenţa Tratatului pentru că sînt în dotarea forţelor armate, iar excesul acestora nu este relevant în termenii documentului. S-a acceptat această divizare oarecum tautologică pentru a grăbi retragerea tehnicii de luptă. Aceasta explica diferenţa între termenii 2001 şi 2002.

Acum, dacă punem Tratatul adaptat cu toate angajamentele sale în contextul securităţii europene, dar şi cel al relaţiilor moldo-ruse, vedem că abordările Moscovei variază în dependenţă de percepţiile ruse ale ameninţărilor şi provocărilor la adresa sa. De exemplu, în cadrul unei conferinţe la nivel înalt la Munchen la 9 februarie 2004 ministrul rus al Apărării, Serghei Ivanov, a declarat că Rusia ar putea să se retragă din Tratatul FACE din cauza aderării la NATO a statelor baltice care nu vor fi cuprinse de limitări, regimul de inspecţii şi informaţii, acestea oferind posibilitatea amplasării nelimitate a echipamentelor Alianţei pe teritoriile respective.[6] Duma Federaţiei Ruse s-a exprimat în termeni similari, susţinînd că acceptarea statelor baltice în NATO creează o zonă gri şi Rusia drept răspuns ar putea revizui angajamentele sale de la Istanbul privind deţinerile în Kaliningrad şi Pskov.[7] Toate acestea au continuat pînă în momentul cînd NATO a oferit asigurări că noile state-membre, inclusiv statele baltice, vor respecta prevederile Tratatului FACE şi angajamentele Alianţei în raport cu Rusia cum ar fi Actul fondator al relaţiilor între NATO şi Rusia, Declaraţia de la Roma şi Declaraţia de la Madrid din 2003. Duma Rusiei a ratificat Tratatul adaptat (anterior au făcut-o Belarus, Ucraina şi mai apoi Kazahstan) la 25 iunie 2004[8], iar ministrul rus de Externe Lavrov făcea deja agitaţie în favoarea ratificării Tratatului adaptat, participînd la Consiliul Ministerial de la Sofia de la sfîrşitul anului trecut.[9] Aceasta ne conduce la concluzia că ruşii au exercitat presiuni politice care s-au încununat cu succes, deoarece se pare că NATO le-a dat garanţii de neamplasare a trupelor în noile state-membre suficient de credibile ca Moscova să treacă rapid de la ideea părăsirii Tratatului la cea de ratificare. Într-un context mai larg este evident faptul că Tratatul FACE adaptat este mai convenabil Federaţiei Ruse decît Alianţei pentru că NATO oricum a tratat de mulţi ani cu o oarecare înţelegere violarea plafonului în Caucazul de Nord, dar şi comportamentul Moscovei în aşa-numita străinătate imediată. Acum însă lucrurile încep să se schimbe în sensul că toleranţa faţă de prezenţa ilegală a trupelor ruse scade, deşi Moscova încearcă să accentueze prevederile care îi sînt convenabile în Tratatul adaptat (şi chiar să obţină din partea Alianţei garanţii suplimentare, după cum am văzut) şi să minimalizeze angajamentele în raport cu Moldova şi Georgia, susţinînd ba că acestea sînt politice şi fără termen de implementare, ba că sînt bilaterale fără efect asupra părţilor terţe.[10] Însă dacă ne vom închipui o situaţie ipotetică în care Polonia ar declara că angajamentele sale anexate la Actul final referitor la limitarea plafoanelor pentru tancuri la 1577, pentru maşini blindate de luptă la 1789 şi pentru piese de artilerie la 1370 nu mai sînt valabile pentru că sînt politice, funcţionarii de la MAE-ul rus şi cel al Apărării ar sări ca fripţi în oficiile lor.

Nu este greu de observat că ruşii manipulează, cu ceva dexteritate adevărat, chestiunea Tratatului FACE adaptat. Moscova ştie prea bine că acordul statului-gazdă a fost un principiu fundamental în cadrul negocierilor şi reflectat corespunzător în Tratatul adaptat, pentru că diplomaţii şi militarii ruşi au fost cei care în permanenţă s-au opus puternic pe parcursul negocierilor conceptului obligativităţii acordului statului-gazdă. Moscova, de asemenea, ştie că angajamentele politice din Actul final sînt în pachet cu Tratatul adaptat şi au o valoare net superioară oricărei alte decizii OSCE, că din punct de vedere juridic nici o altă decizie nu poate modifica termenii Conferinţei FACE de la Istanbul decît o altă Conferinţă FACE şi că, în ultimă instanţă, nu se poate de testat la nesfîrşit limitele toleranţei statelor-membre NATO prin provocări politico-diplomatice de felul menţionat mai sus. La urma urmei, în termeni comparaţi, Moscova are o nevoie mai mare de Tratatul FACE adaptat ca să poată monitoriza prezenţa şi mişcările Alianţei în imediată apropiere de graniţele sale în condiţiile în care armamentele convenţionale ruse degradează, iar elementul mobilităţii şi componentul aerian sînt superioare în cazul NATO. Adevărat că în eventualitatea dispariţiei Tratatului toate părţile vor avea de pierdut, însă pierderile Moscovei ar fi mai mari şi comportamentul hectic în ultima jumătate de an demonstrează veridicitatea afirmaţiei în cauză.

Este important de menţionat că poziţia SUA anunţată la numai un an de la Summit-ul de la Istanbul de doamna Albright la cel de-al optulea Consiliu Ministerial al OSCE de la Viena, din 27–28 noiembrie 2000, că semnarea Tratatului FACE adaptat este o realizare istorică posibilă, în parte, datorită angajamentelor importante asumate de către Federaţia Rusă este valabilă şi astăzi, nuanţată de condiţionarea ratificării prin implementarea deplină a angajamentelor, după cum a stipulat Colin Powell la Consiliul Ministerial de la OSCE de la Sofia.[11]Adevărat, SUA şi NATO în general ar putea avea scopurile proprii sau suplimentare de a întîrzia ratificarea Tratatului adaptat, însă vom lăsa experţilor ruşi acest subiect care sînt mai capabili şi cu mai mult elan să analizeze deficienţele reale sau imaginare ale Alianţei.

În ce priveşte Moldova şi Tratatul FACE este bine de ţinut minte că din perspectiva multor cancelarii occidentale acesta menţine un sistem de relaţii ce afectează securitatea pe întregul continent şi că Tratatul soluţionează chestiuni mult mai importante decît aflarea sau retragerea trupelor ruse de pe teritoriul moldovenesc. Această situaţie ar trebui să menţină diplomaţia moldovenească în alertă şi să conducă la elaborarea de iniţiative politice şi diplomatice suplimentare, pe de o parte în consultări cu Washington, Londra şi Ankara, iar pe de altă parte la negocieri cu Moscova. Nu este ideea cea mai bună de complacere în capacitatea redusă, după cum arătase şi Acordul privind flancurile din 1996, de a bloca ratificarea Tratatului adaptat atunci cînd aceasta o decid s-o facă statele importante ale Alianţei. Fără iniţiative diplomatice serioase îndreptate spre retragerea completă a armatei ruse şi cea a separatiştilor ruşi, afirmaţia care urmează din “Defense Monitor” are şanse mari să se adeverească: “Ca şi predecesorul său, regimul tratatului adaptat va fi după toate probabilităţile viciat de acţiunile ilegale ruse în Caucazul de Nord şi fostele republici sovietice socialiste. Moscova consideră nerespectarea angajamentelor ca fiind în conformitate cu interesele sale de securitate şi din aceste considerente este dispusă să rişte ostracismul, pe cînd statele NATO nu sînt dispuse să penalizeze Rusia, deoarece ele nu sînt afectate de acţiunile ruse.”[12]

Cu toate acestea, la momentul de faţă este clar că Tratatul FACE adaptat la Istanbul a avut un impact pozitiv asupra securităţii Republicii Moldova, ruşii retrăgînd şi/ sau distrugînd, pe banii occidentalilor, de altfel, o mare parte din echipamente. Semnificativ în acest context este faptul că Moscova păstrează echipamentele antrenate în aşa-numita misiune de pacificare, sperînd că acestea vor fi scoase de sub incidenţa FACE dacă li se va atribui mandatul OSCE. O altă problemă este stocul de muniţii şi armamente care trebuiau să fie retrase pînă la sfîrşitul anului 2002 — deşi acest angajament este stipulat de Declaraţia Summit-ului, muniţiile şi armamentele cad şi ele sub incidenţa Tratatului FACE, după cum am menţionat şi prin intermediul schemei de mai sus — divizarea a fost făcută din cauza volumului mare a acestora şi dorinţei de a urgenta retragerea tehnicii militare pentru a reduce riscul transferului către armata secesioniştilor. Aceasta, de altfel, reprezintă o altă problemă, deoarece bazele armatei în cauză au fost puse de către transferurile Armatei a 14-a, de cele mai multe ori, benevole şi deliberate. Echipamentele limitate de Tratatul FACE sînt considerate, în cazul în care nu sînt controlate de autorităţile constituţionale, drept echipamente necontabilizate (ELTN) care pe teritoriul Moldovei sînt în număr de 18 tancuri, 49 maşini blindate de luptă, 32 unităţi de artilerie 100 mm.[13] Este necesar de demarat acţiuni diplomatice atît în cadrul FACE cît şi utilizînd mecanismele politice, cum ar fi, de exemplu, Consiliul NATO-Rusia, în vederea atribuirii clare Federaţiei Ruse a responsabilităţii pentru ELTN-urile din zona ocupată, care trebuie să fie retrase sau/ şi distruse de Moscova.

Natura schimbătoare a securităţii europene solicită, în special din partea unor state mai puţin importante sub aspect militar şi politic, o politică externă caracterizată de perseverenţă, imaginaţie şi dedicaţie în vederea unei promovări mai bune a intereselor naţionale.

Și cum cu lucrurle acestea nu se glumește, în isteria ei, Rusia lui Putin  trece la fapte. Nici mai mult, nici mai puțin, se gândește să instaleze în Tranmsnistria  un sistem radar Voronej: 

Rusia ar putea amplasa in Transnistria sistemul de radar Voronej

La Viena are loc o noua runda de convorbiri pe problema transnistreana in format 5+1, iar emisarul special al presedintelui rus pentru nerecunoscuta republica, Dmitri Rogozin, va avea o serie de intalniri cu conducerea regiunii la Tiraspol. Bucuresti, Kiev si Chisinau cred ca scopul acestor intrevederi este restabilirea controlului Moscovei asupra Transnistriei in vederea mentinerii prezentei militare a Rusiei in zona. Surse din anturajul presedintelui rus au declarat pentru Nezavisimaia Gazeta ca Moscova ar putea amplasa la Tiraspol sistemul de radar Voronej, ca raspuns la scutul antiracheta in Europa si ca o contrapondere la bazele NATO din Romania.

Sursele Nezavisimaia Gazeta au precizat ca numirea lui Rogozin marcheaza inceputul realizarii politicii lui Vladimir Putin in CSI, conform careia Transnistria va redeveni tinta unei atentii sporite din partea Rusiei. Avand in vedere apropierea regiunii de o tara NATO – Romania, unde exista deja patru baze americane, precum si intensificarea proceselor legate de integrarea Moldovei in Romania, „Rusia intentioneaza sa-si mentina prezenta militara in Transnistria, ba chiar mai mult, sa instaleze acolo sistemul de radar Voronej”.

Posibilitatea a fost evocata si de directorul Institutului kievean pentru problemele societatii civile, Vitali Kulik. „In Romania se afirma ca Rusia poate deplasa in Transnistria rachete Iskander, dupa modelul regiunii Kaliningrad. Acelasi lucru se spune si la Kiev. Dar eu nu cred. In schimb, un radar pare o varianta mult mai plauzibila. Moscova intelege ca Moldova se departeaza treptat, iar unirea ei cu Romania ar putea avea loc”.

In acelasi timp, Ministerul rus al Apararii sustine ca pe ordinea de zi a institutiei nu exista planuri de amplasare in Transnistria a unei statii de radiolocare Voronej-DM, care face parte din Sistemul de avertizare timpurie a atacurilor cu rachete. Ministerul spune ca Rusia si-a propus sa construiasca asemenea statii exclusiv pe teritoriul tarii – in regiunile Leningrad, Kaliningrad, langa Armavir si in regiunea Irkutsk.

Totusi, scrie in continuare NG, exista experti care considera absolut reala posibilitatea ca Transnistria sa devina acel teritoriu al Federatiei Ruse unde pot fi amplasate nu numari radare, ci si orice altceva. Daca pana acum asemenea scenarii erau catalogate drept absurde, astazi, pe „fondul romanizarii intense a Moldovei”, aceasta perspectiva nu mai este exclusa nici de liderul transnistrean, Evgheni Sevciuc, dupa cum scrie Nezavisimaia Gazeta.

In opinia analistului Serghei Jiktsov, de la Academia de diplomatie a MAE rus, „Rogozin trebuie sa aduca la cunostinta conducerii Moldovei preocuparea Rusiei legata de politica promovata de autoritatile de la Chisinau de apropiere de Romania. De asemenea, el trebuie sa calmeze situatia din Transnistria, unde noul presedinte a intrat in conflict cu Sovietul suprem si cu influenta corporatie Sherif. Ceea ce poate destabiliza situatia in regiune. Rogozin trebuie sa stinga ambitiile de ambele parti”, afirma analistul.

Autor: Olga Popescu

Sursa: hotnews.ro

Data publicării: 17 aprilie 2012

Pentru cine nu știe, Sistemul Radar Voronej ( în rusește: Воронеж) este generația actuală de radare de avertizare timpurie (sistem radar cu bătaie lungă) oferint o monitorizare a spațiului aerian. La Lekhtusi, în apropiere de Sankt Petersburg, prima componentă a sistemului a devenit activă în 2009. 

Există un plan de înlocuire a acestui sistem până în 2020. Numele după  obiceiul sovietic, vine de la un râu care se numește Voronej, generaţiile  anterioare de radar au fost cunoscute sub numele de Daryal (dupăCheile Darial), Volga (dupa Volga) şi Daugava (Daugava River) şi înainte de generareaDnepr (Nipru River), şi Nistru (Nistru). Radarele Voronezh sunt descrise în sensul extrem de prefabricate care au un set de până timp de luni, mai degrabă decât de ani şi au nevoie de personal mai puţin decât generaţiile anterioare. Ele sunt, de asemenea, modulare, astfel ca un radar pot fi instalate  doar parţial. 

Rusia a folosit  lansarea acestor radare  noi pentru a ridica preocupările sale cu privire la apărare anti-rachetă american în Europa. La lansarea  radarului Kaliningrad în noiembrie 2011 preşedintele rus Dmitri Medvedev a fost citat spunand ca „Ma astept ca acest pas (lansarea radarului), va fi văzut de către partenerii noştri ca primul semnal de disponibilitate a ţării noastre de a da un răspuns adecvat la ameninţările pe care le ridică scutul antirachetă pentru fortele noastre nucleare strategice.

Conform Wikipedia componentele   Sistemului Radar Voronej sunt desfășurate în locațiile:

  – Lekhtusi Radar Station,Leningrad Oblast, ( 60°16′31.65″N30°32′45.66″E )

– Armavir Radar Station,Krasnodar (44°55′30.38″N40°59′2.02″E)

– Fostul  Dunayevka air base , în apropiere de Pionersky,Kaliningrad , (54.857294°N 20.18235°E)

– Mishelevka Radar Station, Irkutsk , (52°51′20.11″N103°13′53.94″ – aproximativ)

Pechora Radar Station, Komi, (65°12′36.59″N57°17′43.38″-aproximativ)

Olenegorsk Radar Station, Murmansk, (68°6′59.63″N33°55′8.69″-aproximativ)

 P.S. Cred că vodcarilor de la Kremlin care consideră că ei sunt buricul pământului ar trebui să li se amintească de Imperiul Roman și de  Imperiul Mongol. Ambele au dispărut.

Cei de atunci considerau că Imperiul lor e etern, atât Romanii cât și Mongolii. De asemenea ar trebui să li se mai spună că există o mare diferență. Din Imperiul Roman a rămas o civilizație, din cem mongol povești cu niște conducători, cruzi, răi, monstruoși, adevărate rușini pentru specia umană.

Rusia a adus lumii  păduchi, vodcă și multă suferință. În istorie va rămâne poate, peste o mie de ani, doar amintirea păduchilor și a sinistrei Ciume Roșii,  Comunismul…

Atenție vodcari, Istoria nu iartă …

Maimuțoiul Rogozin, exponentul unui Kermiln isterizat…. (o fi având vreo legătură această isterie cu reacția la exploatarea gazelor de șist în România?)

Înțelegând că influența ei în lume devine tot mai mică, Moscova se isterizează și arogantă trimite tot felul de maimuțoi să o reprezinte prion vecinătăți.

Unul din aceștia este Dmitri Rogozin, un isteric naționalist, cu grave probleme sus… la mansardă… (Deh, vodca rusească tradițională dizolvă chiar și cele mai rusești creiere.

Pentru a arăta ”Ia uite ce mușchi am” în perioada 2008-2011 a fost ambasador al Rusiei la NATO.

 La finalul anului trecut, el a fost numit în funcţia de vicepremier însărcinat cu complexul militaro-industrial rus. În februarie, preşedintele Medvedev i-a mai încredinţat o sarcină, aceea de a conduce negocierile Moscovei cu NATO privind scutul antirachetă.

Înainte de a fi ambasador la NATO, Rogozin a avut o misiune similară celei din Transnistria – negocierea chestiunilor legate de enclava Kaliningrad, înainte de aderarea ţărilor baltice la NATO. Rogozin a fost numit în aceeaşi zi în două funcţii care vizează Republica Moldova: reprezentant special al Kremlinului pentru conflictul transnistrean şi preşedinte al Comisiei interguvernamentale pentru cooperare economică cu Republica Moldova.

Numirea lui Dmitri Rogozin ca reprezentat al Moscovei pentru Transnistria provoaca iritare la Chisinau si Bucuresti

Chişinăul este nemultumit de initiativa Kremlinului de a-l numi pe Dmitri Rogozin drept reprezentant al Rusiei pentru Transnistria, considerand ca este vorba despre inca o incercare a Moscovei de a oferi legitimitate regimului de la Tiraspol. La randul sau, consilierul prezidential de la Bucuresti Iulian Chifu este de parere ca Romania trebuie sa numeasca si ea un diplomat cu responsabilitati pe probleme de securitate est-europeana care sa contracareze desemnarea lui Rogozin.

Ambasadorul Rusiei în Republica Moldova a fost convocat, saptamana trecuta, la Ministerul de Externe de la Chisinau pentru a da explicaţii în legătură cu numirea lui Dmitri Rogozin (foto) în calitate de „reprezentant special al preşedintelui rus pentru Transnistria”.
 
„Am luat act cu surprindere de această decizie a autorităţilor Federaţiei Ruse care nu a fost discutată în prealabil cu autorităţile moldoveneşti. Chişinăul va întreprinde acţiuni corespunzătoare, prin canale diplomatice, pentru a obţine clarificările de rigoare pe marginea acestei decizii care vizează direct o parte componentă a Republicii Moldova”, se arată într-un comunicat de presă emis de Ministerul de Externe de la Chişinău, citat deDeutsche Welle.
 
 
Chişinăul protestează diplomatic
 
Într-o declaraţie de presă, ministrul de Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă, a menţionat că „Moldova aşteaptă să înţeleagă motivele ce au determinat această decizie a Rusiei”. „Noi mizăm pe o relaţie bazată pe respect reciproc”. (…) „Nemulţumirile încep în primul rând de la formularea “Rogozin este numit reprezentant pentru Transnistria”. Eu nu cunosc aşa entitate. Puteau să spună regiunea transnistreană a Repubicii Moldova”, a explicat Iurie Leancă. El susţine că „era de datoria Moscovei să se consulte cu Chişinăul în asemenea situaţii sau cel puţin să-şi anunţe din timp intenţiile… Este straniu că ministrul adjunct de Externe, Andrei Popov, a fost recent la Moscova şi nu a fost informat despre această chestiune”, a conchis ministrul Leancă.
 
In calitate de ambasador al Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin s-a remarcat printr-o serie de replici tăioase la adresa României şi a Statelor Unite ale Americii în perioada când se discuta despre decizia SUA de a amplasa în România elemente ale scutului antirachetă.
 
 
Instrucţiuni pentru Rogozin
 
Rogozin a anunţat că va efectua o vizită de documentare la Tiraspol în luna aprilie, după care va începe implementarea instrucţiunilor primite din partea conducerii Federaţiei Ruse. Noul lider de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, a salutat numirea lui Rogozin în funcţia de reprezentant special pentru regiunea transnistreană. El i-a expediat o scrisoare de felicitare lui Rogozin în care a menţionat că numirea sa „va contribui la dezvoltarea relaţiilor între Tiraspol şi Moscova”.
 
 
Şevciuk reînvie odiosul „plan Primakov”
 
Mai mult, un comunicat al pretinsului minister transnistrean de externe, prin care se încearcă justificarea numirii lui Rogozin, readuce în prim plan controversatul „Memorandum Primakov” din 8 mai 1997 care pune Chişinăul şi Tiraspolul pe poziţii egale în procesul de negocieri.
 
„Considerăm important să amintim de Memorandumul privind bazele normalizării relaţiilor dintre Republica Moldova şi Transnistria, semnat la 8 mai 1997, inclusiv de către preşedintele Republicii Moldova. În conformitate cu punctul 3 al acestui document, Transnistria are dreptul să stabilească şi să întreţină de sine stătător contacte internaţionale în astfel de domenii ca economic, ştiinţifico-tehnic, cultural etc.”, se menţionează în comunicatul pretinsului minister transnistrean de externe.
 
Unii analişti politici de la Chişinău atenţionează că trimiterea lui Rogozin în misiune la Tiraspol nu a fost întâmplătoare. Ei cred că „instrucţiunile Kremlinului” pe care Rogozin ar urma să le implementeze după vizita sa la Tiraspol, în luna aprilie, se referă la pregătirea terenului pentru recunoaşterea Transnistriei de către Rusia.
 
După ce diplomaţia de la Chişinău şi-a exprimat protestul faţă de numirea lui Dmitrii Rogozin în funcţia de „reprezentant pentru Transnistria”, preşedintele rus Dmitrii Medvedev l-a numit pe Rogozin şi în funcţia de copreşedinte al Comisiei Interparlamentare de Cooperare Economică moldo-rusă.
 
 
Nezavisimaia gazeta: Numirea lui Rogozin, start al politicii lui Putin in spatiul postsovietic
 
Ministerul moldovean de Externe l-a sfatuit pe presedintele Rusiei sa convina cu autoritatile molodovene deciziile luate in legatura cu nerecunoscuta republica, iar ajutorul umanitar destinat regimului de la Tiraspol sa fie trimis nu direct, ci prin Chisinau. Motivul acestei izbucniri emotionale a fost numirea lui Dmitri Rogozin in functia de emisar permanent al presedintelui rus in Transnistria. In capitala Moldovei, aceasta numire a fost apreciata drept start al politicii lui Vladimir Putin in spatiul postsovietic, scrie Nezavisimaia gazeta.
 
„Rogozin este o figura puternica, iar desemnarea lui ca reprezentant special al Rusiei pentru Transnistria a fost pentru Chisinau o senzatie. Ce poate insemna asta? Va sustine in continuare Rusia acelasi statut pentru Transnistria sau va permite dezlegarea acestui nod, obligand Chisinaul la un acord in conditiile Moscovei? Mai degraba a doua varianta. In caz contrar, putea fi numit in aceasta pozitie oricine altcineva. Dar Rogozin, care s-a evidentiat deja la Bruxelles, poate inclina balanta negocierilor in format 5+1 in interesul Rusiei. Astfel ca tratativele pot deveni platforma de negociere nu atat pentru aceasta regiune, cat pentru Siria, spre exemplu, pentru sitemele de aparare aeriana in Europa etc”, a comentat pentru NG directorul Institutului pentru politica sociala, Arcadie Barbarosie.
 
„Pentru noi, numirea lui Rogozin a fost o surpriza totala. Pe de o parte, aceasta decizie poate confirma importanta acordata de Federatia Rusa procesului de reglementare a conflictului transnistrean. Pe de alta, acest pas nu a fost convenit in prealabil cu autoritatile moldovene”, se subliniaza in documentul MAE de la Chisinau citat de Nezavisimaia gazeta.
 
Institutia precizeaza ca va incerca prin canale diplomatice sa obtina explicatii corespunzatoare in legatura cu o hotarare care „afecteaza in mod direct o parte componenta a Moldovei”. In acest context, seful diplomatiei de la Chisinau, Iurie Leanca, a afirmat ca ajutorul financiar acordat Transnistriei de Rusia trebuie sa ajunga la destinatie prin Chisinau. Ministrul a mentionat ca aceasta pozitie a Moldovei a fost adusa la cunostina Moscovei.
 
Chisinaul a primit raspuns, dar nu din partea Moscovei, ci a Tiraspolului. MAE transnistrean a afirmat ca decizia legata de Rogozin corespunde in totalitate pozitiei oficiale a Rusiei ca participant la procesul de reglementare a conflictului si menit sa apere interesele a peste 60.000 de cetateni ai Federatiei ruse care traiesc in regiune.
 
„Cu Rusia trebuie sa lucrezi. Oricum, nu trebuie sa scuipi in directia ei, asa cum isi permit unii dintre politicienii nostrii, aflati la putere. Iar numirea lui Rogozin, care are reputatia de politician dur si lipsit de compromisuri, este un semnal clar de neincredere a conducerii Federatiei Ruse fata de actuala elita politica de la Chisinau”, a estimat fostul ambasador al Moldovei la Bucuresti, Emil Ciobu. „Pe teritoriul Romaniei sunt deja patru baze militare ale NATO. Poate Rusia ramane indiferenta?”, a intrebat el retoric.
 
„Numirea lui Rogozin denota intentiile Kremlinului de a spori gradul de eficienta a politicii sale in regiune. Ce va insemna asta in realitate, cred ca vom avea ocazia sa aflam cat se poate de curand. Deocamdata, se poate spune numai ca Tiraspolul este optimist, iar Chisinaul, dimpotriva, este pesimist”, a apreciat, pe de alta parte, politologul Victor Josu.
 
 
Rogozin sfidator: In cotet s-a facut zarva
 
”Nici nu am deschis gura, şi în coteţ s-a făcut zarvă”. Dmitri Rogozin a scris aceste cuvinte pe contul sau de Twitter, făcând aluzie la reacţia Chişinăului faţă de recenta sa numire ca reprezentant special al Kremlinului pentru autoproclamata RMN, transmite Agerpres.
 
 
Consilierul prezidenţial Iulian Chifu: securitatea în spaţiul ex-sovietic trebuie să redevină o prioritate a politicii externe a României
 
Consilierul prezidential Iulian Chifu, citat de Adevarul, crede că numirea lui Dmitri Rogozin în postura de „trimis special pentru Transnistria” şi şef al părţii ruse în Comitetul de cooperare interministerială Federaţia Rusă – Republica Moldova, păstrându-şi poziţia de vicepremier pentru industria militară şi agenda critică în privinţa scutului antirachetă, este un semnal puternic potrivit caruia Moscova transmite Europei şi Americii deopotrivă că miza regiunii transnistrene, cu tot ce înseamnă ea geopolitic, în termeni de securitate şi relevanţă simbolică, s-a schimbat dramatic, că greutatea Moscovei s-a aşezat solid şi pe un termen de durată pe problematica regiunii separatiste nistrene a Republicii Moldova.
 
In aceste conditii, crede Chifu, România este în situaţia în care trebuie să dea tonul şi să asume că a înţeles acest mesaj şi că ridică de jos mănuşa aruncată, că nu trimite în derizoriu şi nici nu desconsideră acest gest de început de nou mandat al lui Vladimir Putin – deşi numirea a făcut-o formal preşedintele încă în funcţie, Medvedev. 
 
Revenirea la agenda de securitate e absolut necesară, cred Chifu, pentru că deja s-a pierdut prea mult timp, iar cultura impusă de soluţia germană la criză, austeritatea şi controlul cheltuielilor publice au transformat politica în contabilitate şi au scos de pe agendă componente importante ale acţiunii conducătorilor naţiunilor europene, în special. Numirea lui Rogozin readuce securitatea în prim-plan, conchide el.
 
Iulian Chifu este de parere ca Romania trebuie sa numeasca si ea un diplomat, pe probleme de securitate est-europene, pentru a contracara numirea lui Rogozin, a carui menire ar fi sa aiba „o diplomatică susţinută, ieşiri publice mai bine ţintite şi relevante pentru efectul de antrenare şi coagulare al sprijinului aliat” care „să privească, în mod specific, la Republica Moldova şi regiunea separatistă nistreană”. 
TEMĂ DE CASĂ:
Hai să facem un exercițiu de imaginație. Să e imaginăm cam care ar fi legătura dintre isteria Moscovei și isteria unor mijloace media legată de gazele de șist care ne potscăpa de  dependența energetică față de Moscova.
 
%d blogeri au apreciat: