Arhiva

Posts Tagged ‘Tudor Chirilă’

S-a așezat praful peste iubirea lor …

Timpul așează praf peste toate, chiar și peste fostele iubiri…

Oare își mai amintește cineva că au fost împreună?

– Andreea Marin cu soţul Deliei Matache, Răzvan Munteanu,

Amalia Enache cu Dragoş Bucurenci,

Nadine cu Ilie Dumitrescu,

– Daciana Ponta cu Mihai Morar şi Tudor Chirilă,

Radu Vâlcan cu Mădălina Manole,

– Lavinia Petrea cu colegul său Paul Angelescu,

Andreea Esca și  Bogdan Arșinel, fiul lui Alexandru Arşinel,

Şerban Huidu cu Loredana Marin, soţia lui Bodo de la Proconsul,

– Oana Zăvoranu cu Mircea Badea,

– Loredana Groza cu Cătălin Căţoiu,

– Simona Pătruleasa cu   Zsolt Csergo, soţul Nicoletei Luciu,

– Florin Chiliancu Nati Badea, sora lui Mircea Badea,

– Jojo cu Liviu Vârciu,

– Mihai Bendeac cu Loredana Marin, Mirela Zeţa, Celia, Sore şi Andreea Vasile

Citiți mai jos … merită … bagabonțeală curată

CV-ul lor amoros e savuros. Relațiile ascunse din trecutul vedetelor

Încurcate sunt căile iubirii! Scotocind puţin prin trecutul vedetelor, am descoperit relaţii de dragoste unde nici n-am fi bănuit! Sunt amoruri adolescentine, de care protagoniştii îşi amintesc cu nostalgie, sau aventuri cu iz interzis trăite la vârstă adultă, a căror amintire e acum o tortură…

Andreea Marin + soţul Deliei, Răzvan Munteanu

CV-ul lor amoros e savuros Relațiile ascunse din trecutul vedetelor

După divorţul de primul soţ şi înainte să se cupleze cu Ştefan Bănică jr, Andreea Marin a trăit o poveste de amor foarte discretă cu omul de afaceri Răzvan Munteanu, acum soţul Deliei Matache.

 04_Razvan-Munteanu

Prezentatorul TV Cristi Brancu a confirmat idila, spunând că i-a văzut pe cei doi amorezi la o petrecere organizată în casa din Snagov a unui prieten. Apoi, Delia a declarat că e la curent cu trecutul amoros al lui Răzvan şi a spus că relaţia cu Andreea a fost singura serioasă, până la ea.

Amalia Enache + Dragoş Bucurenci

04_Amalia-Enache-si-Dragos-Bucurenci

“Supravieţuitorul” Dragoş Bucurenci are o viaţă amoroasă… complicată. În 2008, prezentatorul showului toamnei de la PRO TV a recunoscut pe blogul său că e bisexual!!! Despre bărbaţii cu care s-a iubit n-a transpirat nimic, dar unul dintre amorurile sale feminine a fost Amalia Enache, prezentatoarea ştirilor PRO TV, aflată acum în concediu maternal. Amalia n-a vorbit niciodată despre iubiţii ei şi nici măcar despre bărbatul cu care a făcut-o pe micuţa Alma n-a dat amănunte, însă ea şi Dragoş au fost surprinşi sărutându- se într-un club, în urmă cu câţiva ani.

Nadine + Ilie Dumitrescu

04_tifetz_Nadine

O altă poveste de iubire desfăşurată mai mult cu perdeaua trasă a fost cea dintre mulatra Nadine şi fostul fotbalist Ilie Dumitrescu. Au fost împreună pe la începutul anilor 2000. Se pare că relaţia n-a rezistat din cauza personalităţilor puternice ale vedetelor, două nuci tari, care nu acceptau să facă nici un fel de compromis.

Daciana Ponta + Mihai Morar şi Tudor Chirilă

În urmă cu vreo 10 ani, o altă relaţie improbabilă s-a înfiripat între Daciana Sârbu, actualmente Ponta, şi prezentatorul emisiunii “Răi, da buni”, Mihai Morar. Apropiaţii susţin că ar fi fost dragoste la prima vedere! După jumătate de an, cei doi şi-au spus însă adio. Ruptura a fost pusă pe seama distanţei. Şi Tudor Chirilă i-a picat cu tronc politicienei.

Spunea despre el: “E foarte talentat şi deştept, nu e fiţos şi pot să discut cu el aproape orice”. A dat de înţeles chiar că i-ar fi plăcut să se mărite cu el: “Am pus busuioc sub pernă în noaptea de Bobotează, ca să-mi visez ursitul, dar am avut coşmaruri. Mi-a plăcut foarte mult Tudor Chirilă, dar nu a fost să fie. Încep să cred că băieţii buni sunt luaţi”.

Radu Vâlcan + Mădălina Manole

04_tifetz_Radu-Valcan

Deşi Radu Vâlcan a insistat în declaraţii că relaţia lui cu regretata Mădălina Manole, pe care a cunoscut-o la începutul anilor 2000, a fost strict profesională, mai multe persoane apropiate cântăreţei susţin că vedeta TV a fost amantul “fetei cu părul de foc”, pe vremea când ea era măritată cu Şerban Georgescu. Mădălina era cu 10 ani mai mare decât Radu, iar el era manechin la acea vreme.

Lavinia Petrea + colegul Paul Angelescu

04_Lavinia-Petrea-si-Paul-Angelescu

Lavinia Petrea, prezentatoarea ştirilor matinale de la PRO TV, abia se despărţise de câteva luni de colegul ei, reporterul Paul Angelescu, când a apărut la birou cu burtă de gravidă! Se pare că un procuror i-a furat- o lui Paul, punându-i inelul pe deget şi cerând-o de soţie. Acum, blonda e însărcinată cu al doilea copil, iar de mâine e din nou în concediu prenatal…

Andreea Esca + fiul lui Alexandru Arşinel

04_Andreea-Esca

“Primul meu iubit a fost un coleg de liceu. Eu eram clasa a IX-a, iar el, în clasa a XI-a. A fost o poveste foarte frumoasă, care a durat până la sfârşitul liceului. Îmi plăcea mult, pentru că era unul dintre cei mai buni baschetbalişti şi pentru că dansa foarte bine. La petreceri era un adevărat spectacol”, a povestit Andreea. Numele băiatului este Bogdan Arşinel şi este fiul actorului Alexandru Arşinel.

Şerban Huidu + Loredana Marin, soţia lui Bodo de la Proconsul

04_Serban-Huidu

Pe la începutul anilor 2000, se pare că între Şerban Huidu şi actuala nevastă a lui Bodo de la Proconsul, Loredana Marin, s-a consumat vreme de câteva luni o idilă. Pe atunci, bruneta nu avea nici o legătură cu showbizul, ci lucra într-o companie multinaţională. “Cârcotaşul” n-a negat relaţia, când a fost întrebat, dar nici n-a dat amănunte.

Oana Zăvoranu + Mircea Badea

Oana-Zavoranu-Mircea-Badea

Oricât de improbabilă pare o alăturare a celor doi, Oana Zăvoranu şi Mircea Badea au fost iubiţi, pentru o scurtă perioadă, în urmă cu multă vreme. Când el a-ncercat să pună punct zvonurilor negând idila, Oana l-a făcut praf, spunând că are memoria scurtă şi bărbăţia la fel.

Loredana + Cătălin Căţoiu

04_Catalin-Catoiu

La 16 ani, când a participat la Festivalul de la Mamaia – care a făcut-o, de altfel, celebră -, Loredana s-a amorezat de Cătălin Căţoiu, zis Ţeavă, cunoscut azi ca actor, muzician şi producător. Atunci era cameraman. “Îmi place ţeava de mică, primul meu iubit se chema Ţeavă, de asta!”, a dezvăluit cântăreaţa acum vreo doi ani, la “Vocea României”.

Simona Pătruleasa + soţul Nicoletei Luciu, Zsolt Csergo

04_Simona-Patruleasa

Simona Pătruleasa  a tulburat căsnicia Nicoletei Luciu – soţul ei, Zsolt Csergo, ar fi înşelat-o cu o antrenoare de fitness – a ieşit la iveală o relaţie din trecutul omului de afaceri din Miercurea-Ciuc cu o prezentatoare TV celebră, acum măritată şi mama unei fetiţe: Simona Pătruleasa. Cei doi au fost împreună câteva luni, prin 2004- 2005, înainte ca Zsolt s-o cunoască pe Nicoleta.

Florin Chilian + sora lui Mircea Badea

04_Florin-Chilian

Chilian a fost la un pas să devină cumnatul lui Mircea Badea! La începutul anilor 2000, cântăreţul s-a iubit cu sora prezentatorului, Naty, pentru care ajunsese chiar să se gândească să renunţe la burlăcie. După demararea discuţiilor despre nuntă a venit însă despărţirea – se pare că la iniţiativa lui.

Jojo şi Liviu Vârciu

04_Liviu-Varciu

Drumurile lor s-au intersectat la începutul anilor 2000, când Jojo visa la o carieră muzicală, iar Liviu Vârciu făcea furori în trupa de manelişti L.A. S-au iubit cu patimă, Cătălina tatuându-şi o parte din numele lui, Liv, pe inelar. După despărţire, l-a transformat în Live.

Mihai Bendeac + Loredana Marin, Mirela Zeţa, Celia, Sore şi Andreea Vasile

Clipboard01

E de ajuns să treci în revistă CV-ul amoros al lui Bendeac pentru a realiza că persoanele care- l cred homosexual greşesc. Juratul de la “iUmor” a bifat o aventură cu Loredana Marin – pe atunci, iubita oficială a lui Bodo, ulterior, soţia liderului de la Proconsul.

După această aventură, Loredana, ruşinată, s-ar fi pocăit (cum, de altfel, a făcut-o şi Bodo). Cu Mirela Zeţa, ex- “Mondenii”, actualmente, în “Atletico Textila”, Bendeac s-a iubit în timpul facultăţii. N-a durat mult, pentru că sunt firi diferite, a povestit ulterior actorul.

04_tifetz_Mihai-Bendeac

Cu Celia a avut o idilă scurtă, dar care le-a lăsat amintiri plăcute amândurora. Vorbesc frumos unul despre celălalt, el spunând despre ea că i-a bucurat viaţa şi că e o femeie senzaţională, iar ea declarând că perioada petrecută alături de el a fost perfectă. Pe Sore a mărturisit că a agăţat-o pe Facebook şi s-au întâlnit noaptea, într- o parcare. Au fost împreună 3-4 luni.

Cu Andreea Vasile, fostă concurentă la “Big Brother”, acum actriţă serioasă, Bendeac a avut cea mai “ţeapănă” relaţie: a cerut-o de nevastă, au fost logodiţi ceva vreme şi au locuit în aceeaşi casă, împărţind bune şi rele.

Autor: PETRE DOBRESCU

Sursa: libertatea.ro

Data pubicării: 03 septembrie 2016

 

 

TUDOR CHIRILĂ: ”Practic kitesurfingul de sase ani si va spun sigur ca nu e lac in Bucuresti pe care sa se poata practica acest sport … ”

5 iulie 2016 2 comentarii

Gabriela Firea, Tudor Chirilă

Tudor Chirilă, atac la Gabriela Firea. Explicațiile primarului

Artistul Tudor Chirilă se alătură celor care critică ultimele măsuri anunțate de primarul general, Gabriela Firea, asta în ciuda faptului că aceasta și-a explicat foarte clar proiectul legat de activitățile culturale de weekend în Capitală.

”Practic kitesurfingul de sase ani si va spun sigur ca nu e lac in Bucuresti pe care sa se poata practica acest sport. Asta, una la mana. Doi la mana: la licitatie participa/se prezinta doar o firma. Sa ne fie de bine. Fara evenimente culturale de weekend prin centru ca blocam prea mult traficul si nu ajunge lumea la lacuri sa practice sporturi de apa. Chiar daca licitatia a fost atribuita in fostul mandat si actualul primar n-are legatura cu situatia, primaria are obligatia sa nu se joace cu banii nostri”- scrie Tudor Chirilă.

La rândul său, primarul General a explicat ca Municipalitatea a sustinut si sustine evenimentele culturale si sportive din Bucuresti, atat in spatii deschise cat si in spatii inchise, insa se doreste elaborarea unui regulament clar de desfasurare a evenimentelor care au loc in centrul Capitalei astfel incat sa fie evitate situatii cablocarea parcarilor, poluarea fonica si perturbarea sau chiar blocarea traficului rutier.

Gabriela Firea a avut o intalnire cu Comisia de aprobare a Evenimentelor si Manifestarilor din cadrul Primariei Capitalei, precum si cu directori de specialitate responsabili cu organizarea de evenimente in Bucuresti, pentru a gasi solutii concrete la aceste probleme:„M-am intalnit astazi cu membrii comisiei de aprobare a evenimentelordin Capitala si am fost informata ca exista multe sesizari si petitii ale bucurestenilor deranjati de zgomot, de lipsa accesului in parcari, sau de ingreunarea traficului rutier. Cele mai multe reprosuri din partea cetatenilor vin din pricina faptului ca spatii foarte bune nu sunt folosite pentru organizarea concertelor si altele sunt supraexpuse: de exemplu Piata Constitutiei gazduieste marile concerte, insa acestea paralizeaza Bucurestiul. Exista zoneadecvate care pot fi puse la dispozitie: parcuri, Arena Nationala, Romexpo etc.”

Primarul General a subliniat faptul ca Bucurestiul trebuie sa fie viu, sa gazduiasca evenimente culturale, sportive, socialecat mai numeroase, insa sa beneficieze de locatii adecvate, usor accesibile, in apropierea statiilor de metrou sau mijloacelor de transport in comun sicare sa nu creeze disconfort bucurestenilor prin blocaje in trafic sau poluare fonica.

Autor: Lucian Negrea, Reporter

Sursa: stiripesurse.ro

NOTĂ: Tudor Chirilă a postat textul pe pagina sa de Facebook 

 

TUDOR CHIRILĂ: Presedintele Klaus Iohannis consideră că recuperarea unui prejudiciu prin punerea în aplicare a unei SENTINȚE JUDECĂTOREȘTI DEFINITIVE e o „banală chestiune administrativă”.

18 februarie 2016 Lasă un comentariu
Tudor Chirilă

Tudor Chirilă

Tudor Chirilă, manifest împotriva lui Klaus Iohannis:

”Trebuie să fii prost sau angajat Antena 3”

Contul de Facebook al preşedintelui Klaus Iohannis a fost inundat de comentarii critice după declaraţia acestuia că ANAF a acţionat „heirupist” şi „nepotrivit” în cazul Antena 3. Sute de fani și-au retras, în mod simbolic, like-ul de la pagina sa, iar altii au postat, așa cum e și cazul celebrului Tudor Chirilă, adevărate manifeste împotriva gestului și declarațiilor sale. Iohannis a pierdut aproape 3 mii de fani numai in ultimele 3 ore pe pagina oficiala de Facebook in urma declaratiei data in cazul evacuarii Antenelor de catre ANAF. Daca la ora 21.30, presedintele Iohannis avea peste 1.732.500 de fani, la ora oo.30 avea 1.729.706 fani.

Iată ce scrie Tudor Chirilă:

”Presedintele Klaus Iohannis consideră că recuperarea unui prejudiciu prin punerea în aplicare a unei SENTINȚE JUDECĂTOREȘTI DEFINITIVE e o „banală chestiune administrativă”.

Președintele Iohannis consideră că atunci când trebuie recuperați (de mai bine de un an) banii statului, acțiunea ANAF (recuperatorul) este pripită. Când ANAF – care nu a fost în stare să recupereze zecile de milioane de euro devalizați în diversele dosare de corupție – face un pas în acastă direcție, Președintele României afirmă că libertatea de exprimare riscă să fie „suprimată” de o „banală chestiune adiministrativă”.

Trebuie să fii prost sau angajat Antena 3 încât să nu recunoști/realizezi că ANAF a procedat absolut legal în chestiunea recuperării, la fel cum trebuie să fii din nou prost încât să nu observi că libertatea de exprimare nu are nicio legătură cu recuperarea unui prejudiciu și nici licența de emisie cu sediul.

Între paranteze, mă aștept ca după acest comentariu păpușile de la televizor să-mi sară la beregată (drogat, bețiv, ipocrit, impostor etc.) semn că libertatea de exprimare e mai vie ca oricând.

Revenind, Președintele României se amestecă într-un litigiu al unei televiziuni private periclitând și influențând acțiunile unei instituții a statului aflată în subordinea unui guvern pe care pretinde că îl susține. Cam grav. Pentru că oamenii care l-au făcut pe Iohannis președinte au sperat că el va veghea la buna funcționare a instituțiilor statului.

Nu, domnule Iohannis, Barack Obama n-o să facă niciodată o declarație de susținere a CNN în ipoteza în care Ted Turner ar înfunda pușcăria condamnat pentru corupție. Oare dacă nu mi-aș plăti TVA-ul către ANAF timp de vreo cinci ani și m-aș afla în fața unei executări (consecință a unei sentințe judecătorești definitive) aș beneficia de susținerea dumneavoastră pentru această „banală chestiune administrativă”?

Domnul Iohannis a făcut astăzi exact ceea ce i-a reproșat lui Băsescu. Amestecul în bunul mers al instituțiilor statului. Singura diferență e tabăra.

„Domnule Iohannis, în țara noastră există păpuși și Păpușari. Mai există și gloata care iubește circul cu păpuși, dar nu prea e conștientă de Păpușar. Pentru că una din legile teatrului este că scena trebuie astfel construită încât gloata să nu poată vedea ce se întâmplă în culise. Președintele României are obligația de a nu fi nici păpușă, nici Păpușar. Oricât de bombastic ar suna, el are obligația de a fi om. Ca să-i poată apăra pe oameni.”, e mesajul lui Tudor Chirilă.

Autor:  Cristi Șelaru, Redactor

Sursa: stiripesurse.ro

Deoarece Tudor Chirilă nu se duce la Antene să îl pupe sub coadă pe Varanul Puşcăriaş, Oana Stancu sare şi îl muşcă de buci …

11 noiembrie 2015 Un comentariu

Procesomana Oana Stancu, nevasta deputatului PNL Daniel Catalin Zamfir, zice că vineri a trezit-o cu noaptea în cap la opt fără un sfert dontorul doctorul Cîrstoiu, managerul de la Universitar care îi cere să facă şi ea „un reportaj din acela de suflet pentru V. (unul dintre supraviețuitori). Nu-l vrea nimeni, nicio echipă de afară. Are arsuri pe 80% din corp…” şi  să-l ajute cu teledonul … (telecerşetorie).

Adică managerul unui mare spital din capitală o scoate din scutece pe o procesomană cu pretenţii de jurnalistă care nu are nnimic cu această meserie şi îi cere să-l ajute şi nu îl ună pe ministru ca să îi ceară să se implice că tot se laudă că e cel mai tare ministru mioritic al sănătăţii? Ba mai mult, revine cu telefonul ca nu cumva să îl uite de parcă ar fi sunat la o măcelărie în vremea lui Ceaşcă pe amantul nevestisii să nu îl uite cu carnea promisă că îi vine soacra în vizită? Şi îi mai spune  să îl avute pe bolnav cu teledonul şi nu sună la conducerea postului care în 2012 în declarase Omul Zilei pentru că l-a operat pe Mircea Lucescu?

Să fim serioşi … 

Şi după ce medicul o dezamăgeşte sunând-o mai târziu şi spunându-i să nu se mai strofoace că a rezolvat, ea, Oana, are un puseu de memorie şi îşi aminteşte că Tudor Chirilă şi-a exprimat pe Facebook o părere în care se lua de managerii de spitale după care îl înjură ca o ţoapă ce este …

Să mă ierte Dumnezeu, dar cu astfel de specimene nu mai trebuie să ne mirăm că avem o asemenea presă …

Oare cât din faptul că Oana Stancu  a sărit la beregata lui Tudor Chirilă se datorează faptului că el este mai mult prin curtea Media PRO şi nu se spurcă că calcepe la antene şi să-l pupe în cur pe Varanul Puşcăriaş?  

Oana Stancu .

Aşa, cam prin vara lui 2014, Oana Stancu, că tot nu mai reuşeşte să reţină atenţia nimănui cu aberaţiile ei, îl dădea în judecată pe Robert Turcescu.

Ăsta făcuse pe blogul lui nu ştiu ce afirmaţii calomnioase desprte ea şi famiglia ei, deputatul PNL Daniel Catalin Zamfir e un mic latifundiar de scuzaţi de expresie,  Voluntari. (Oops, se pare că volutarienii sau cum s-or numi locuitorii de acolo, cum ajung primar sau deputat, cum  atentează la graţiile antenistelor ceva mai uzate. Niciodată nu am înţeles dacă la USL era ordin pe linie de partid să intre useliştii de vază în intimităţile antenisdelor, sau şăful actual puşcăriaş, Voiculescu le trasează sarcină de de serviciu să întărească legăturile dintre televiziunea sa şi USL-ul ce părea că va obţine pe puţin 150% voturi dacă se ‚nerva Drangea, actualul şef ap PSD. În fine, nu contează).

O fi poate vreo boală la antenistele trecute bunişor de  vârsta adolescenţei şi a primei tinereţi asta cu datul la uselişti precum căţelele la câinii bagabonţi.

Zicea articolaşul de pe antena3.ro  că Oana Stancu ar fi afirmat telefonic (probabil aşa se hotărâse în şedina de redacţie), că îl dă pe Turcescu în judecată , pentru „atacul mizerabil” lansat la adresa sa şi a familiei sale.”

„Îl acţionez în judecată pe Robert Turcescu – zicea Oana Stancu la telefon –  pentru afirmaţiile de pe blogul acestuia. Nu e vorba numai de faptul că niciun cuvânt nu e adevărat, dar este vorba de un atac absolut mizerabil la adresa mea şi a familiei mele. Îl dau în judecată convinsă fiind că instanţa îl va obliga să retragă afirmaţiile făcute, să ceară scuze publice şi să plătească daune morale”.

„Este absolut de nepermis. Nu este niciun cuvânt adevărat. Nu e vorba decât de o invenţie mârşavă. Vom merge în instanţă şi vreau să-l văd cum se va apăra pentru invenţiile scrise la adresa mea”, a mai  spus Oana Stancu, la Antena 3.

Ce să facă şi ea săraca? Dacă şeful aflat la bulău pentru că a crezut că are dreptul la liberă exprimare (aşa se numeşe mai nou la Antena3 furtul a 60 de miliane de euro), a dat ordin.. asta e.

Păi nu zicea Mişu Gâdea, pupincuristul şef de la Antena3, cu labiile de sub nas pline de spume că şi el dă în judecată pe toţi aceia care se apără când îi înjură cineva de la televiziunea (vorba vine) lor? Zicea … pentru că la el libertatea de exprimare este,  pentru el, atunci când îi înjură pe alţii, când îl înjură alţi pe el se numeşte calomnie

Oana  îl dă în judecată pe Turcescu, Firea pe Băsescu. Poate au dreptate şi ele totuşi. Ce dracu fac ele dacă cei de la DNA se plictisesc să o tot bage pe Nuţi la Beciul Domnesc pentru a socializa cu şobolanul din gaura acoperită în caz de nefolosire cu PET şi se duc să vază cam ce mai fac soţii lor? Păi au ele timp să se ducă la vizite la Jilava? N-au că au trabă.

Că veni vorba, e normal să se teamă, la cât de mari le sunt viloacele doar să treacă pe acolo vreun procuror şi deja soţii antenistelor primesc cazare obligatorie la vestitul beci.

Nu e ăsta singurul proces al Oanei. Prin aprilie tot 2015, aceasta mai pierdea un proces şi era obligată să-i achite 20.000 de euro lui Marian Georgescu, tatăl presedintelui Agentiei de Integritate. (Vezi aici detalii absolut interesante hotnews.ro)

Acuma n-am să mai vorbesc de procesele năroadei, are mintea odihnită şi se plictiseşte repede aşa că ce să facă şi ea? Dă în judecată oameni care fac mai mult rating decât ea şi când nu fac nimic.

Iată că nu a pierdut, nici legat de incediul de la Clubul „Colectiv”, momentul de a se băga în seamă.

Nu chiar imediat ci în luni, 9 noiembrie 2015, când, povesteşte a fost trezită de telefon. Şi nu de un Neica Nimeni ci de doctorul Cîrstea, ditamai managerul.

Înainte de a povesti despre ce e vorba, vreau să atrag atenţia asupra unei … coincidenţe. Pe  9 ianuarie 2012, doctorul Cîrstoiu era declarat drept „Omul Zilei” de Jurnalul Naţional:

„Pentru promptitudinea efectuarii primelor investigatii medicale. Pentru modul exemplar in care a asigurat echipa medicala multidisciplinara, formata din reputati profesori doctori, care se ocupa in aceste zile de recuperarea postoperatorie cat mai rapida a antrenorului Mircea Lucescu. Pentru modul profesionist in care s-a luat decizia efectuarii inter­ven­tiei chirurgicale. Pentru dovada de respect suprem pentru pacient, pentru medicul roman, dar si pentru ziaristul interesat sa scrie corect, precis si rapid despre un eveniment care are in centrul lui pe unul dintre cei mai indragiti antrenori de la noi…” – (Bravo Pătrăţel, hehehe), că  doar nu era să se încurce ditamai jurnalista nevastă de deputat cu un oarecine. Vezi aici http://jurnalul.ro.

Musai să fie cineva legat tradiţional de trustul media al Mogulului Puşcăriaşu’ … Pentru angajaţi, intact e ca şi Google, cine nu apare acolo nu există.

Dar să lăsăm poveştile.

Doctorul Cătălin Cârstoiu, Managerul Spitalului Universitar BucureștiCum spuneam, în articolul publicat pe siteul Antenei3, Oana Stancu publică un articol la fel de lamentabil ca toate „anchetele” şi articolele publicate de ea.

Aşa, cam pe la opt fără un sfert fix,  pe Oana o trezeşte soneria telefonului şi la telefon doctorul Cîrstoiu care, impacientat n-o lasă nici se se spele, nici să îşi bea cafeaua ci îi spune:

„Te rog din suflet, ajuta-mă! Fă tu un reportaj din acela de suflet pentru V. (unul dintre supraviețuitori). Nu-l vrea nimeni, nicio echipă de afară. Are arsuri pe 80% din corp. L-am operat ieri, e stabil. Va trăi. Dar are nevoie de mult mai mult. Ca să înghită în regulă, ca să-și folosească mâinile ca înainte…Trebuie să-l trimitem afară! Hai să-l ajutați voi cu Fundația, cu teledonul…“.

Adică doctorul, ditamai managerul unui spital de talia Spitalului Universitar nu sună la conducerea mizeriei media ci la o jurnalistă de doi lei, procesomană din fire şi doagă la treaba cu jurnalismul că te şi miri că nu a sunat portarul sau femeia de serviciu şi o roagă să facă un articol şi să promoveze cazul la telecerşirea organizată de televiziunea în discuţie.

Şi nu doar atât, pe la ora 11 omul revine cu un telefon, să nu care cumva Oana să se fi luat cu cienştie ce şi să fi uitat şi îi reaminteşte … Deh, pe principiul „Errare humanum est, perseverare diabolicum”, nici atunci nu se adresează conduceruu postului…

Evident, fată bună Oana îl asigură că totul e OK, se agită ea şi, după câteva ore, când era mai exicată o conactază iar, de data asta pe  WhatsApp.

„Oanaaaaa…Îl iau englezii! I-am convins! Oprește-te cu demersurile! Sunt atât de fericit! Mare mare bucurie! Are o șansă! Nu știi cât de fericit sunt! Nu-l vroia nimeni pentru că e mult de lucru cu el! Dar i-am convins!“.

Probabil că s-a ’nervat Oana amintindu-şi ce visa dimineaţă când a trezit-o cu prostiile lui, dar pentru că omul e ditamai personalitatea nici măcar de mamă nu cred că l-a înjurat.

Rămasă fără ocupaţie pe ziua respectivă ce să facă şi ea? Îşi aminteşte că a citit postarea de pe Facebook a lui Tudor Chirilă:

„Este mai mult decât evident că Bănicioiu a dat ordin spitalelor să afirme că se descurcă în criza celor arşi. Este mai mult decât evident că soarta unor oameni a fost batjocorită pentru un gest de PR. Însă la fel de gravă mi se pare atitudinea managerilor de spitale care au consimţit să facă parte din acest joc odios. P.S: Un gând bun pentru medicii care în aceste circumstanţe nefavorabile au făcut şi fac tot posibilul pentru a salva vieţi. Later edit: În comentarii mi se spune că cei în stare critică ar fi murit oricum. Dar eu întreb: ce facem cu cei în stare gravă care au ajuns sau riscă să ajungă în stare critică doar pentru că ministerul spune că ne descurcăm?“.

A dracului coincidenţă … Stau io şi mă întreb cam ce s-ar fi întâmplat dacă Tudor ar fi spus că Sfântul Duh l-a sunat pe vre-un cosmonaut cine o trezea dimineaţa cu telefonul? Dumitru Prunariu sau Iuri Gagarin?

Interesant ar fi de aflat cam ce a consumat Oana înainte de a scrie mai jos un pic:

„Le cerem politicienilor să aibă răspundere! Toți trebuie să avem, nu doar ei! Mai ales când un astfel de mesaj ca al lui Tudor Chirilă poate face atât rău. Numai la gândul că sunt niște familii extrem de chinuite zilele acestea care văd că se duc pe lumea cealaltă unul câte unul cei care au supraviețuit până acum și dl Chirilă ar trebui să cântărescă mai bine înainte de a le arunca în suflet și acest chin: oare copilul meu avea o șansă în afară și nu a fost lăsat!”

Ce legătură o avea respunsabilitatea politicianiloor cu spusele pe Facebook a unui artist, nu pricep…

Şi cine se întreabă … una care se autodenumeşte jurnalistă şi comite bişte aberaţii în aşazisele ei „dezvăluiri” care se dovedesc a fi complet aiurea, niciodată ceva din ce a afirmat ea nu a avut o finalitate şi nu s-a dovedit a fi reală  …

=======================================

În încheiere iată mai jos, integral, articolul Oanei Stancu, publicat de Jurnalul.ro

Tudor Chirilă și răspunderea lui de om în gura căruia se uită atâția tineri

E mizerabil că aruncă și acest chin în sufletul atâtor familii chinuite și rupte de durere în aceste zile! Nu doar politicienilor trebuie să le cerem să aibă răspundere pentru ce fac și zic!

Oana StancuVineri, 7.45 dimineața. Mă trezește apelul doctorului Cîrstoiu, managerul de la Universitar: „Te rog din suflet, ajuta-mă! Fă tu un reportaj din acela de suflet pentru V. (unul dintre supraviețuitori). Nu-l vrea nimeni, nicio echipă de afară. Are arsuri pe 80% din corp. L-am operat ieri, e stabil. Va trăi. Dar are nevoie de mult mai mult. Ca să înghită în regulă, ca să-și folosească mâinile ca înainte…Trebuie să-l trimitem afară! Hai să-l ajutați voi cu Fundația, cu teledonul…“. Promit! La 11 mă sună iar. Să se asigure. Să-mi mai dea argumente să lupt pentru V. (deși știe că nu e nevoie). Câteva ore mai târziu pe WhatsApp: „Oanaaaaa…Îl iau englezii! I-am convins! Oprește-te cu demersurile! Sunt atât de fericit! Mare mare bucurie! Are o șansă! Nu știi cât de fericit sunt! Nu-l vroia nimeni pentru că e mult de lucru cu el! Dar i-am convins!“.

Ieri citesc postarea lui Tudor Chirilă:

 „Este mai mult decât evident că Bănicioiu a dat ordin spitalelor să afirme că se descurcă în criza celor arşi. Este mai mult decât evident că soarta unor oameni a fost batjocorită pentru un gest de PR. Însă la fel de gravă mi se pare atitudinea managerilor de spitale care au consimţit să facă parte din acest joc odios. P.S: Un gând bun pentru medicii care în aceste circumstanţe nefavorabile au făcut şi fac tot posibilul pentru a salva vieţi. Later edit: În comentarii mi se spune că cei în stare critică ar fi murit oricum. Dar eu întreb: ce facem cu cei în stare gravă care au ajuns sau riscă să ajungă în stare critică doar pentru că ministerul spune că ne descurcăm?“.

„Realitatea este la polul opus celui descris de dl. Chirilă: nu doar că NU e ordin să nu fie scoși din țară, nu doar că NU a existat orgoliul medicilor români să nu fie ajutați de străini, ci sunt atâtea echipe de medici de afară venite în România.”- continuă Oana.

Realitatea? Care realitate?

 Realitatea că Bănicioiu declară că de când e el ministru aveam un sistem de sănătate de-ţi stă mintea în loc? Sau realitatea că sistemul de sănătate e atât de varză din cauza  subfinanţării încât s-a ajuns ca însuţi ministrul să ceară legalizarea şpăgii?

Sau realitatea că, deşi mulţi au sunat de la Clubul Colectiv la numărul de urgenţă, după zece minute apar doi poliţai cam la fel de inteligenţi ca antemergătorul lui Generalului Oprea care a murit dând cu motocicleta în gropi? Şi după ce au venit au privit o vreme năuci, după alte cinci minute sau mai bine apar şi nişte pompieri mergând pe jos deoarece nu ştiau pe unde să intre cu maşina? Sau că tot nişte pompieri încercau să afle unde e cheia de la uşa din spate în loc să o spargă cât mai rapid?

Oricum încheierea face toţi banii. Cică:

„Cât despre cum au respectat așa-zisul ordin directorii de spitale, cazul lui Cătălin Cîrstoiu vorbește de la sine. E mare păcat că oamenii ăștia care fac minuni sunt porcăiți așa pentru că unul consideră așa, fără argument, că e mai mult decât evident ceva ce nu e decât în capul lui! Am în minte acum fața doctorului Boroș nedormit de 36 de ore în care a stat numai în ATI-ul de Municipal la capul victimelor spunând că așa trebuie tratați ca și cum ar fi frații lor, copiii lor, ai celor care îi au în grijă…medici și asistente. Figura colegei sale, doctorița Silvia Nica, în noaptea de groază…ea era desprinsă din serialul Anatomia lui Grey!

Sunt plină de revoltă că oamenii ăștia în loc să fie divinizați sunt pângăriți! Plină!”

Fabulos, extraordinar, magnific… etc…

Adică la vremea megaministrului Bănicioiu e nevoie ca „dr. Boroș să fie nedormit de 36 de ore”, Cătălin Cîrstoiu să se zbată ca un erou pentru ca un bolnav să fie preluat de alţii, doctorița Silvia Nica să pară desprinsă din Anatomia lui Grey şi să muncească oamenii ca nişte eroi?

De ce oare nu sa putut ca oamenii ăştia şi alţii care au intervenit să fie înlocuiţi  se unii odihniţi? Poare nu pentru că Bănicioiu şi sistemul de sănătate e varză şi nu are destui medici şi asistente?

Realitatea? Care realitate? Aia că se fură de se rupe şi în multe locuri oamenii trbuie să îşi cumpere singuri medicamente?

Trebuie oare medicii divinizaţi? Nu ar fi mai bine să fie plătiţi şi să li se asigute ceea ce e nevoie pentru a putea lucra ca lumea? Aceasta este meseria lor, să salveze vieţi.

Oare s-a gândit cineva să îl divinizeze pe angajatul de la centrala termică de cartier pentru că dă căldură? Ori pe brutarul care face pâine şi astfel oamenii nu rabdă foame? Ori electricianul că schimbă prize?

De ce să nui divinizăm pe profesorii care toată viaţa îşi distrug nervii cu copii pe care toantele de jurnaliste nu au timp să îi educe? De ce să nu îi divinizăm pe gunoierii care nu lasă gunoiul să ne înece?

Da, medici salvează vieţi. Aceasta e meseria lor, ce să facă? Să stea şi să scrie pe Internet prostii ca năroadele de jurnaliste care se visează trezite de medici manageri care să le ceară să salveze vieţi?

Autor: Oana Stancu

Sursa: jurnalul.ro

TUDOR CHIRILĂ: ,, Visul omenirii e un căcat ”

18 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Am avut deosebita onoare să găsesc pe blogul lui Tudor Chirilă un articol pe care l-aş categorisi de la excepţional în sus, un articol în care cred că autorul îşi pune mirat  întrebarea necristalizată „Când ne-am dezumanizat în halul ăsta?”

Nici nu ştiu dacă articolul este un act de revoltă a unui suflet plin de candoare şi de o sensibilitate rarisimă în lumea brutal de materialistă şi mânată de resorturile unui egoism dezumanizant, sau e vorba doar de o uimire năucitoare pentru revelaţia lipsei de empatie în care ne bălăcărim.

Tudor pare a-şi centra demersul pe drama unui inocent absolut, un copil prin la graniţa dintre lumi incompartibile care se refuză una pe alta şocant de explicit, pe de o parte o lume care se apără cu garduri de sârmă ghimpată şi  grăniceri cu chipuri de cauciuc, pe de altă parte o lume dezumanizată, manipulată în inepţia ei de de concepte religioase exacerbate de farisei ai religiei lor.

Şi mai e o lume, a celor care privim din spatele computerului ca la un film deranjaţi că nu vede bulina pentru „interzis minorilor” fără a ne întreba dacă nu cumva ar trebui să ematizăm cumva cu drama unor fugari din calea câinilor războiului, nişte fugari care, instinctiv aproape,  fug spre acolo unde li se pare că văd o rază de Soare unde să trăiască omeneşte.

Căutăm scuze mai mult sau mai puţin absurde, ne oripilăm atunci când un individ îl împuşcă pe leul Cecil în Africa ori când un altul îşi bate cu sălbăticie calul după ce şi-a dizolvat minţile în alcool de proastă calitate.

Cu un cinism de care nu credeam că suntem capabili nu ne pasă, însă, de drama multor mii de oameni care au plecat de acasă lăsând tot ce aveau pentru a-şi salva viaţa din ameninţată de tăvălugul unui război ilogic, purtat cu, pentru şi în numele unor  concepte de ev mediu întunecat.

Nu ne pasă că acele mulţimi sunt formate din oameni cae suferă, se bucură se întristează, urăsc şi iubesc ca şi noi.

Nu… de fapt nici nu cred că îi considerăm pe de-a-ntregul oameni care au şi ei dreptul să trăiască omeneşte. Sunt arabi, sunt musulmani, deci sunt altfel … ceva ce nu putem defini şi nici nu ne interesează, nu îi cunoaștem dar ne temem de ei …

Uităm că până acum un sfert de veac şi „de-ai noştrii” îşi riscau viaţa şi treceau frontiera. Uităm că pentru cei din vest „ai noştrii” veneau dintro lume cenuşie, comunistă şi puteau fi trimişi ai unor servicii secrete care să le amenţinţe lor bunăstarea.

Şi totuşi ei ne primeau …

De fapt ce dorim să apărăm? Un vis despre o lume a bunăstrării, ni se spune… Un vis care e doar frumos poleit, dar puturos în esenţă …

Un vis pe care îl visează un beţiv care,  pe o stradă obscură într-un oraș de povincie, se împleticește pe drumul spre casă sprijinindu-se de ulucile unui gard la baza căruia vomită.

 Şi asta pentru deoarece, cum spune Tudor Chirilă: „Visul omenirii e un căcat.”

Aş mai dori să spun un singur lucru.

Şi anume că, prin  contrast cu sensibilitatea de care musteşte articolul lui Tudor există o mare mulţime de răspunsuri scrise dând cu copita în tastatură, parcă, de nişte vite scăpate dintr-un grajd în care până acum s-au bălăcit în propriile fecale împuţite …

De fapt, cred că este posibil ca mulţi dintre noi nu să se fi dezumanizat ci să nu fi fost oameni niciodată …

Tudor Chirilă

Visul omenirii e un căcat 

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume – atunci te oboseşte
Eterna alergare… ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi.
Mihai Eminescu – Împărat și proletar.
* * * * *

Un bărbat ține în brațe un copil în fața unui gard de sârmă ghimpată. Nu este singur, alți bărbați, femei, copii formează un grup de câteva zeci de persoane. Bărbatul ăsta, însă, are o corporalitate aparte. Parcă tremură, între momentele în care își mai saltă băiețelul ca să prindă o poziție mai comodă. Un tată pirpiriu. Obosit. Speriat. Și slab sau slăbit. Și ochii de vulpe surprinsă în bătaia farurilor caută iscoditori o soluție. Dincolo de gard sunt grănicerii bulgari. Sau macedoneni. Sau unguri. Sunt grănicerii. Și bărbatul ăsta care-și saltă copilul din ce în ce mai greu știe că n-are multe soluții. Dacă ar fi fost singur s-ar fi descurcat. Un salt disperat peste gard, un umăr în grămada care forțează intrarea în Europa. Noi privim la laptop. Și distribuim. Apoi schimbăm ferestrele și ne vedem de viață. Și avem probleme. Și problemele noastre sunt cele mai mari chiar dacă nu ne ținem copiii în brațe lângă garduri de sârmă ghimpată sau grăniceri cu chipuri de cauciuc. Avem probleme în universurile noastre mici. Suntem nefericiți că nu iubim cât am putea, nu găsim slujba ideală, salariul corect, înțelegere colegială, empatie. Lipsește empatia în România. Suntem nefericiți cu ratele noastre la bănci și blazările noastre familiale. Ne smiorcăim în capcanele pe care ni le-am organizat singuri și suntem dezamăgiți de cursurile de yoga. Au promis echilibru și ne-am luat țeapă. Plătim taxe cu ochii cârpiți de somn și suntem furați de politicieni pe care nu reușim să-i schimbăm. Statul e contra noastră. Sistemul e corupt și nimic nu se poate schimba. Ne-au intrat în sânge vorbele astea. Suntem fataliști și nefericiți. Vacanțele sunt obositoare, familiile gălăgioase, nu găsim liniște, grătarul nu mai e ce-a fost, e o obligație. Obligația de a fi bucuros. Fumăm iarbă. Iarba ne deprimă și asta ne dă speranță. Speranța că vom depăși starea asta de căcat. Am și uitat de unde vine starea asta. Mocirla călduță. Avem probleme. Suntem bolnavi într-un sistem bolnav și arată din ce în ce mai rău. Nu sunt orizonturi. Soarele răsare din spatele unor clădiri mizerabile. Cultura e la pământ. Reforma nu mai vine. Nici aia agrară, nici aia culturală. Cercurile sunt mai vicioase ca niciodată. Amantele nu-și mai fac datoria. Candoarea e futilă. Nici nu mai căutăm. Visele sunt prefabricate. Tebuie doar să le bagi în cuptor și să citești instrucțiunile. Suntem nefericiți planificat. Planificat e și eșecul. Avem probleme mari, create pe tiparul universurilor noastre mici. Universul meu, problema mea. Ca o manea cool. Dar e ceva fals în toată suferința asta atât de reală. E o notă disonantă care se înalță deasupra orchestrei. Avem probleme, dar EXISTĂ acoperiș deasupra capetelor noastre, în cele mai multe cazuri, seara, când ne întoarcem acasă. Și mai există vecinul mizerabil a cărui viață e posibil să meargă mai bine ca a noastră și asta ne dă putere. Și toti oamenii ăștia din jurul nostru care ne fac viața amară, cu care înotăm în rahatul ăsta mizerabil din care nu ne scoate nici Osho și nici Tolle, toți nemernicii ăștia, s-au născut aici și vorbesc aceeași limbă cu noi. Și acoperișul și vecinii și nemernicii sunt notele disonante care dau în vileag falsul nefericirilor noastre.

Știm asta pentru o secundă când deschidem laptopurile și ne uităm la bărbatul pirpiriu care-și ține în brațe băiețelul în fața gardului de sârmă ghimpată. Durerea lor e perfectă, e rotundă, cercul este închis pentru totdeauna. Disperarea nu e burgheză. Acoperișul nu există, nu mai sunt nici vecinii, nimeni nu mai vorbește aceeași limbă. Bărbatul cu ochi iscoditori de vulpe așteaptă o breșă în gardul de sârmă ghimpată, una prin care să-și strecoare copilul obosit și speriat și apoi să fugă cu el în brațe către lumea civilizată care comentează pe forumuri despre eșecul Europei. Mulți dintre bunicii noștri au cunoscut exodul și noi știm că și-au târât bătrânețile privind în gol, nu e cale de întoarcere, nu te mai vindeci niciodată când îți părăsești casa și părinții și totul. Știm asta despre bunicii noștri, dar asta e viața trebuie să închidem laptopurile și să ne jelim nefericirile. Copilul privește chipurile de cauciuc și vede bulanul plesnind ochii de vulpe. Nu l-a atins pe el, măcar atât, doar tata e lovit, dar tata zâmbește către mine, înseamnă că nu e chiar atât de rău, dacă tata zâmbește, unde o să dormim în noaptea asta, când o să dormim, iar m-am scăpat pe mine, ce bine că tata nu simte, o să miroasă în curând, mi-e foame, nu mai vreau să merg pe jos, niciodată n-aș mai merge atâta pe jos, mi-e dor de mama, n-am voie să întreb de mama, mama când vine tată, bine tata, tac, nu mai zic nimic. 

Europa deschide laptopurile și privește atinsă drama băiețelului de la gard, e frig noaptea în Ungaria sau Macedonia, dar laptopurile se închid, și noi avem problemele noastre, e ordine în suburbie, copiii și parcurile și utilitățile, serviciile sociale, doar n-o să ne trezim cu ăștia aici la noi pe verandă, nu? Europa e mare, cineva ar trebui să aibă grijă de ei, noi avem problemele noastre, am muncit mult pentru liniștea asta de după orele 22, în Elveția nu rulează motociclete noaptea, e dramatic, dar toți băiețeii ăștia fără mame, cu tați cu ochi de vulpe, ăștia nu se integrează și n-o să muncească și o să fure de la ai noștri, n-are nimeni nevoie de asta, un val de delincvenți.

La Anița Nandriș Cudla, țăranca din Bucovina, mă gândesc acum. La trenurile siberiene care au dus-o cu doi copii departe de casă. 20 de ani de coji de cartofi, barăci insalubre cu bârne lipsă și ger rusesc. Și luminile alea bolnave pe care nu le ștergi în veci. Și s-a întors Anița și nimic nu mai era cum a fost. Nici casa, nici amintirile, nimic. Și atunci unul din băieți se duce înapoi în Siberia, în năpastă, ca să muncească pentru o nouă casă. Anița a fost dintre noi și durerea ei zbiară din fiecare pagină. Neamul nostru nu e străin de deportare, dar nici natura noastră de uitare. Și uităm. Tata mi-a spus că bunicul nu s-a vindecat niciodată după ce au fugit din Basarabia. 

Am ajuns și noi să privim detașat refugiații. Printre picături, printre nefericirile noastre burgheze. Închidem laptopurile și ne declarăm de stânga sau de dreapta. Soluții la cafea. Poate că băiețelul a ajuns undeva în Germania sau poate e doar într-un lagăr în Austria. Alt gard, altă sârmă.Poate face pe el noaptea. Poate își visează casa. Sau poate e undeva mai bine. Nu știu cum să închei. Probabil am să închid și eu laptopul. Undeva într-un birou cu vedere panoramică niște siluete gârbovite încă (cred că) împart lumea. Pe o stradă obscură într-un oraș de povincie un bețiv se împleticește spre casă. Se sprijină de ulucile unui gard. Vomită. Visul omenirii e un căcat. 

Autor: Tudor Chirilă

Sursa:  tudorchirila.blogspot.ro

Data publicării: MIERCURI, 26 AUGUST 2015

P.S. Dacă se va întâmpla ca Tudor Chirilă să nimerească aici aș dori să îi transmit un mesaj:

Felicitări Tudore, au scris un articol care poate fi considerat un fel de balsam bun de pus pe rănile sufletului, răni făcute de urâțenia și răutatea lumii… Mulțumesc

%d blogeri au apreciat asta: