Arhiva

Posts Tagged ‘Tudor Chiuariu’

Crin, Antonescu, Frumoasa din Pădurea Adormită, nu e nici pură şi nici neprihănită …

26 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Crin Antonescu

Chiar dacă PNL şi PSD care constituiau USL erau nişte partide unde, dacă arestai peste noapte corupţii, sus de tot, în zona conducerii, nu mai avea cine să stingă lumina, lui Crin Antonescu  i s-a fabricat o imagine de Frumoasa din Pădurea Adormită, cea pură şi neprihănită. 

Inevitabilul s-a întâmplat, numele lui Crin Antonescu apare alături de Viorel Hrebenciuc şi Tudor Chiuariu în deja celebrul dosar al retrocedărilor.

Şi nu ca un oarecine ci ca o persoană cu greutate în economia dosarului, una din persoanele care aranjau retrocedările, alături de Hrebenciuc fiind sus de tot în topul celor implicaţi.

Conform rechizitoriului întocmit de DNA, Gh. Paltin Sturza deţinea înregistrări ambientale ale unor discuţii cu ceilalţi inculpaţi, conservaţiile înregistrate referindu-se la demersurile pe care le făceau în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri. În aceste întregistrări, aflate între dovezile ridicate de procurori apare şi numele lui Crin Antonescu.

“STEFAN GABI: Loturile se suprapun. Ceea ce inseamna ca le avem noi. Deci, Directia Silvica le are.

STURDZA PALTIN-GHEORGHE: Pai asta am si eu, domnule, suprapunerea hartilor! Ce mare scofala? Eu vreau amenajamentul, nu ma intereseaza restul! Aia-i floare la ureche! Amenajamentul, ala il vreau! Ati inteles? Dumneavoastra spuneti ca Directia Silvica nu are amenajamentul?
(…)
DOMN: Cand s-o terminat la Satu Mare? In 20, nu?
STURDZA PALTIN-GHEORGHE: In 20.
VARGA IOAN-GHEORGHE: Eu v-am spus cine. Crin Antonescu, Hrebenciuc si multa-multa lume importanta.
STURDZA PALTIN-GHEORGHE: Unde vine?
VARGA IOAN-GHEORGHE: Acuma o sa-mi spuna. El mi-a spus mie ca pentru prima munca care trebuie finalizata, astazi se finalizeaza. Haideti, vorbiti la telefon.
STURDZA PALTIN-GHEORGHE: Cu cine sa vorbesc?
VARGA IOAN-GHEORGHE: Cu domnul Chiuariu personal. Si va rog frumos, nu mai vorbiti prostii la telefon!
STURDZA PALTIN-GHEORGHE: Domnule, domnul Chiuariu este din Moldova si chestia asta mi se pare foarte atipica.
VARGA IOAN-GHEORGHE: Doamne iarta-ma!
STURDZA PALTIN-GHEORGHE: Eu nu vorbesc cu nici un Chiuariu. Eu vreau sa vorbesc cu cineva care are puterea sa puna lucrurile in proces.”

P.S. Oare cum o fi după ce ai tras la anghioase la Cotroceni fie şi ca şi interimar să ţi se ofere perspectiva de a dormi la Rahova ori la Jilava? Nu că aş dori să cobesc, Doamne Fereşte …

Qvo vadis România ?

2 iulie 2014 2 comentarii

Alegerile europarlamentare desfășurate recent au avut niște rezultate care relevă câteva lucruri.

  1. Alegătorii sunt scârbiți de clasa politică din cauya disprețului cu care a fost tratat. Nimeni nu a prezentat nici un candidat și nici un program electoral, toată campania electorală aferentă fiind doar o bălăcăreală nonstop.
  2. România are nevoie ca de aer de coagularea Dreptei.

Prima chestie a fost observată de politiciani şi au încercat să o rezolve în felul lor… anapoda.

Pe stânga PSD-ul a constatat că nu poate depăşi la prezidenţiale 40, hai 45%. Astfel că s-a recurs la ajutorul partidului lui Diaconescu, ajutor pe care s-a sprijinit la instalarea, sper, ultimului guvern Ponta.

Pe dreapta în schimb lucrurile sunt şi mai aiuritoare.

Un PMP super mediatizat,  împopoţonat cu blugii Elenei Udrea şi aspectat cu relaţia cu ţiganii penali a lui Mircea Băsescu, poveste din care fratele lui nu prea ştie cum să iasă, a încercat să îşi facă un pol de dreapta…

A ieşit doar un fel de nimic frumos colorat.

Um alt pol de dreapta se încearcă în jurul PNL partidul format din penali, mincinoşi şi incumpetenţi, partid care cam vrea să stea cu poponeaţa în două luntre. Una în siajul flatulaţiilor lui Voiculescu de unde, absolut aberant Tăriceanu face comiţii şi comitete care să constate imoralitatea lui Băse neobservându-şi propria imoralitate.

O altă luntre, cea de lider al unei drepte mult clamate, un fel de mănăstire în care PNL, prostituată uzată de timp şi folosite pozează în virgină neconsolată, ba mai mult, gata să primească în s’nul său un PDL care părea să capete personalitate dar care este pe care de distrugere din cauza setei de putere a lui Blaga, obosit de la visele umede în care se vede ministru.

De ce e lumea scârbită de politică? Poate pentru că politicianilor, în marea lor majoritate le pasă doar de posturile cât mai înalt pe care ar dori să le ocupe şi de privilegiile care ar decurge de aici.

Chiar ieri îl vedeam pe intempestiv adusul în PNL, peşedintele partidului, Johannis Minunatul cum zicea că liberalii vor vota de aci înainte pentru a permite Justiţiei să îşi facă treaba.

Titi HolbanNu s-au scurs 24 de ore şi deputaţii liberali votau în totalitate pentru nepermiterea Justiţiei să îşi facă treaba în cazul lui Titi Holban care a fost dovedit că a luat o şpagă de 10.000 de euro.

De asemenea, îl vedeam pe un alt fruntaş liberal, Tudor Chiuariu, despre care președintele Traian Băsescu a afirmat că Tudor Chiuariu este „un tânăr mafiot obraznic” şi care, în calitate de ministru de Justiție în Guvernul Tăriceanu, a semnat personal o hotărâre de Guvern care prevedea trecerea ilegală unui imobil, de la Poșta Română, în proprie­tatea unei firme private, motiv pentru care la data de 24 ianuarie 2014 a fost condamnat la trei ani și șase luni de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, împreună cu fostul ministru al comunicațiilor Zsolt Nagy (UDMR).

Întrebat de jurnalişti dacă i se pare normal un fost şef al Comisiei Juridice actualmente membru obişnuit se făcea că nu aude întrebarea dacă îşi va da demisia din această comisie.

Ba mai mult, surse juridice au afirmat că el pledează ca avocat, nefiind până acum eliminat din barou.

Pe 24 ianuarie, Tudor Chiuariu a fost condamnat definitiv la 3 ani şi şase luni de închisoare cu suspendare în dosarul Poşta Română. Chiuariu a fost condamnat pentru fapte de corupţie comise în perioada în care a fost ministru al Justiţiei.

Tudor ChiuariuÎn acest dosar, foştii miniştri Tudor Chiuariu (PNL) şi Nagy Zsolt (UDMR) au fost acuzaţi că au prejudiciat statul cu 8 milioane de euro şi de abuz în serviciu cu consecinţe grave. Mihai Toader, fostul directorul general al Companiei Naţionale Poşta Română (CNPR), a primit patru ani de închisoare cu suspendare, iar Andrei Marinescu, directorul executiv al Direcţiei de Dezvoltare Strategică al CNPR, trei ani şi jumătate tot cu suspendare.

După şase luni de la condamnarea definitivă pentru corupţie Tudor Chiuariu, este încă membru al Comisiei Juridice a Senatului. Ca membru al Comisiei, Tudor Chiuariu propune amendamente la legi, cum ar fi Codul Penal sau Codul de Procedură Penală. Votează legile penale pe care unele le-a şi încălcat, fiind dovedit definitiv ca infractor. Cu toate acestea, Chiuariu nu şi-a depus mandatul.

Întrebat dacă nu consideră că trebuie să demisioneze măcar din Comisia Juridică, Chiuariu a răspuns sec: ”Nu vreau! Nu vreau!”.

De ce oare o vrea cei din PDL să fuzioneze cu un astfel de partid infect … n-am să pot să pricep.

Să mă ierte Dumnezeu, avem nevoie de o dreaptă puternică … dar, decât una formată astfel mai bine fără…

Adică să schimbăm infractorii de stânga cu cei de dreapta? Ei nu zău.. ca ce chestie?

A cui e vina oare? A cui să fie? A electoratului … fără mişto.

Un electorat îşi alege întotdeauna conducătorii pe care îi merită…un electorat de tâmpiţi nu poate alege decât nişte conducători escroci. Cinic dar adevărat…

Românii îşi merită soarta …

După modelul lui Ponta, prin purtătoarea de cuvânt, Cristina Pocora, liberalii se declară oficial alături de infractorii condamnaţi …

24 ianuarie 2014 2 comentarii

După ce infractorul condamnat cu suspendare, membru PNL, Gheorghe Becali, se trăgea de budigăi cu Mona Pivniceru, actualmente judecător la Curtea Constituţională, iată că un fost ministru al justiţiei, tot membru PNL, preşedinte al Comisiei juridice din Senat şi de membru al Comisiei de revizuire a Constituţiei, este condamnat cu suspendare: 3 ani şi jumătate.

Da, e o adevărată onoare să fii liberal în zilele noastre… 

Cu toate că nici Brătienii nu au fost tocmai uşă de biserică, probabil, acum, se învârt în mormânt ca elicopterul …

Tudor Chiuariu

Se pare că în România, foarte mulţi miniştrii, după ce pierd această calitate trebuie să îşi facă valiza deoarece mai repede sau mai târziuîşi iau în primire celula de la puşcărie.

Bine, nu toţi, unii mai piloşi primesc doar o pedeapsă cu suspendare.

Fostul ministru al Comunicaţiilor Zsolt Nagy a fost condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu suspendare, iar fostul ministru al Justiţiei Tudor Chiuariu a primit trei ani şi şase luni, tot cu suspendare, potrivit deciziei definitive luate astăzi de ICCJ în dosarul „Poşta Română”.

Mihai Toader, fostul directorul general al Companiei Naţionale Poşta Română (CNPR), a primit patru ani de închisoare cu suspendare, iar Andrei Marinescu, directorul executiv al Direcţiei de Dezvoltare Strategică al CNPR, trei ani şi jumătate tot cu suspendare.

Dacă cineva crede că partidele din care aceştia fac parte îşi pun cenuşă în cap şi îşi cer scuze pentru că nu au observat că au susţinut un infractor se înşală. 

Cristina Pocora Cristina Pocora, Purtătoare de cuvânt al PNL,  a declarat pentru MEDIAFAX că liberalii nu comentează decizia instanţei în cazul senatorului Tudor Chiuariu, dar speră ca acesta „să depăşească momentul personal greu şi să rămână alături de PNL”.

„Liberalii nu se pronunţă asupra niciunei decizii a instanţelor, indiferent pe cine ar viza. Cu toate acestea, nu pot să nu spun că este regretabil din punct de vedere uman că cineva trăieşte astfel de evenimente. În calitatea sa de preşedinte al Comisiei juridice din Senat şi de membru al Comisiei de revizuire a Constituţiei, activitatea lui Tudor Chiuariu este una a cărui profesionalism şi eficienţă nu au fost niciodată contestate. Nu comentăm decizia justiţiei în niciun fel, dar sperăm că Tudor Chiuariu va avea puterea să depăşească momentul personal greu şi să rămână alături de PNL”- a declarat sexy roşcovana penelistă.

Purtătorul de cuvânt al PNL a fost întrebat dacă Chiuariu îşi va pierde mandatul de senator sau calitatea de membru de partid, având în vedere Statutul PNL care precizează în cazul excluderilor din partid că acestea pot avea loc „dacă persoana în cauză a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate sau i s-a interzis exercitarea drepturilor politice sau cetăţeneşti, prin hotărâre judecătorească definitivă”.

„Trebuie văzută decizia şi sentinţa în ansamblu, iar PNL va respecta legea şi decizia instanţei”, a replicat Pocora.

Demn de subliniat este faptul că deşi de obicei activităţile reale mai mult sau mai puţin legale ale persoanelor importante din partide sunt cunoscute în interior, dar partidele reacţionează cât de cât doar dacă sunt obligaţi. Partidele sunt infecte în ceea ce priveşte moralitatea şi pentru că partidele fac tot ce pot pentru a-şi proteja membrii, mai ales pe cei importanţi.

De ajunge până la situaţia ca, unele partide să se adune în jurul infractorilor din sânul lor, cercetarea făcută de Procuratură fiind văzută drept atac politic. Exemple pot fi găsite grămadă … să ne aminti doar cum Adrian Năstase şi alţii s-au luat de mânuţă să îşi apere colegul infractor. La rândul lui Năstase însuşi s-a bucurat susţinerea nelimitată din partea actualului premier … acesta la rândul lui, probabil va fi şi el protejat când i se va citi şi lui sentinţa…

Din acest motiv cred că e deplasat să mai vorbim de partide politice ci de găşti de infractori.

În loc de PSD sau PNL ar trebui să avem GISD şi GINL (Gaşca de Infractori Social Liberali respectiv Gaşca de infractori Naţional Liberali).

De asemenea, termenul POLITICIAN  devine tot mai sinonim cu cel de INFRACTOR …

P.S. Se mai întreabă cineva de ce cei din USL îi numesc pe procurori „BĂSIŞTI”? Dacă da, atunci, în caz că imbecilitatea dun capul lor face o pauză, ar trebui să observe că doar de când Băsescu e preşedinte şi şi-a făcut o datorie de onoare din asigurarea independenţei justiţiei putem vedea cum dosarele megainfractorilor nu se mai prăfuiesc prin sertare …

Bravo Băse !

SORINA MATEI: Primul NUP al lui Niţu … Mafiotul Becali …

Sorina MateiOare îşi mai aminteşte cineva de scandalul din vremea lui Tăriceanu care a generat de fapt aşazisul „Război al palatelor”.

A generat şi   acel sinistru grup  322, grup care a devenit după nişte transformări ciudate ceea ce este acum USL, aberaţia supremă din politica românescă;  aberaţie făcută cu şi pentru ca escrocii escrocii politici  să se poată proteja împotriva justiţiei şi să îşi mai îngraşe conturile pe spinarea prostimii de votaci, căzuţi de la o vreme ba în extaz după puşcăriaşul Adrian Năstase (Din punctul meu de vedere Adrian Năstase e puşcăriaş până când ultimul implicat în acel proces care l-a dus pe el la închisoare, se va elibera . 

De asemenea  naţia asta de retardaţi mânată ca o turmă de oi cretinizate de presa absolut incredibil de căzută în extaz legat de puşcăriaşul Gigi Becali, condamnat la un rizibil trei ani cu executare … 

Atât Gigi cât şi Năstase trebuiau să primescă un minim de 15 ani de puşcărie… dacă eram într-o ţară în care aveam o seamă de magistraţi în faţa cărora îţi scoţi pălăria şi nu o adunătură de ticăloşi şpăgari, majoritatea mult mai murdari decât cei mai mulţi oameni condamnaţi.

 Revenind la povestea cu războiul palatelor … Atunci, Tăriceanu, premier la acea vreme, primea de la Dinu Patriciu ordin să o demită pe Monica Macoivei… i se părea inadmisibil ca în timpul ministeriatului dânsei un nenorocit de procuror să îşi permită să îi pună altfel de întrebări decât: „Câte cubuleţe de zahăr doriţi la cafea domnule Patriciu?”.

A fost atuci o zi în care Patriciu a ieşit cu lacrimi în ochi de la DNA iar Sorin Roşca-Stănescu se dădea de ceasul morţii … se temea că dacă Patriciu, stăpânul lui, va intra la bulău, nici el nu va rămâne afară… logic aşa ar  fost …

Dar a fost adus Tăcănel cu barbişon, Tudor Chiuariu şi a închis o grămadă de dosare  ale unor mari scule ale vremii…

Sorina Matei vorbeşte de :

Parchetul lui Nițu, NUP în primele șase zile

În cazul în care cineva mai are vreun dubiu despre ceea ce s-a întâmplat, de fapt, în Justiție, vă reamintesc titlurile zilei, la nicio săptămână de la înscăunarea șefilor de Parchete.

Primul NUP.  Parchetul General a decis să nu înceapă cercetările penale în cazul presupusului plagiat al lui Victor Ponta. Ponta exonerat de orice răspundere.

Motivul incredibil, imbecil și penibil, îl citiți aici. Problema e, de fapt, la ORDA: „Nu se poate proceda la CALCULAREA PROCENTULUI DE TEXT IDENTIC PRELUATdeoarece formatele lucrărilor, tipul caracterelor utilizate și paginile sunt diferite” 

A doua intenție de NUP. Surse: Procurorul Ion Șandru de la Parchetul General a închis dosarul gloanțelor lui Năstase. Miza este uriașă pentru fostul premier: revenirea după gratii. Decizia a fost infirmată însă de șeful de secție, procurorul Marius Iacob. Totul s-a întâmplat după plecarea lui Daniel Morar din Parchetul General.

Al doilea NUP. Dat în martie 2013, pe vremea lui Morar.  Parchetul General a decis NUP pentru Victor Ponta în scandalul reprezentării la Consiliul European din iunie 2012. „Nu a comis o uzurpre ca calității de președinte

Mă întreb oare dacă nu cumva trebuie să schimbe cineva și titulatura Parchetului în „NUP Pachetul General” sau dacă nu e mai bine ca tot Parchetul să fie desființat cu totul? Aici, recunosc, am o dilemă. Oricum, semnalul dat public este extrem de prost și foarte descurajant. Ceea ce vedeți mai jos nu e un plagiat/furt intelectual, este doar o iluzie optică.

Sursa art. : sorinamatei.blogspot.ro

Vezi aici:  TABEL COMPARATIV Tabel comparativ ref denunt penal plagiat Ponta – "Raspunderea in dreptul international umanitar"… by Politeanu Mihai

142779193-Tabel-comparativ-ref-denunt-penal-plagiat-Ponta-Raspunderea-in-dreptul-international-umanitar  

Cumva la subiect, pentru că tot  legat de justiţie este, pe acelaşi site ,  Sorina Matei  publică şi un articol legat de faptul că Giovanni Becali, vărul puşcăriaşului Gigi Becali afirmă cu amfază, fătă a păţi absolut nimic, că el e un mafiot:

Giovanni Becali:

„Eu sunt mafiot. Mafiotul de azi nu mai împușcă, face bani de unde nu știe nimeni.

D’aia mi se spune Nașul”

Pentru toți cei care-și exprimă zilele acestea susținerea pentru infractorul/ condamnatul/pușcăriașul Gigi Becali, fie ei politicieni sau nu, fac o excepție și  le reamintesc mai jos filozofia de viață a acestui clan care a injectat prea multă mizerie, flegmă și infracțiune în societatea românească. „Mai bine bogat și la pușcărie, decât sărac și liber”.
Sper că acționează și gândesc ca ei toți cei care se asociază și îi apără pe acești mafioți declarați. Pentru că, vorba aceea, cine se aseamănă, se adună!

De la Matei (Sorina Matei) citire: „În patria reevaluaților…” … „Cum ne întoarce Parlamentul în comunism”

De la Matei (Sorina Matei) citire:

Sorina Matei

În patria reevaluaților…

…e tăcere.

1. „Tânărul mafiot obraznic”, Tudor Chiuariu, aflat în siajul altui celebru inculpat ajuns în MCV, Relu Fenechiu, s-a gândit într-o dimineață să-și verse toată dușmănia de care e-n stare în noul Cod de Procedură Penală. Cine analizează cu atenție toate amendamentele depuse de Chiuariu, ca președinte al Comisiei Juridice din Senat, vede că ținta lui e una singură: procurorii. În special, cei ai DNA. Cred că dacă ar putea, i-ar expulza. Și pentru că nu poate, le reduce din atribuții. E mai ușor…

Așa că s-a gândit să le ia procurorilor dreptul exclusiv de a trimite în judecată. De ce? Pentru că așa vrea și pentru că poate. „Tânărul mafiot obraznic” s-a gândit să pună acest drept în mâna unui judecător care, potrivit atribuțiilor, nu poate judeca pe fond cauza. Iar pentru asta a inventat o sintagmă: „aparența de temeinicie”. Ce înseamnă aparență/ neaparență de temeinicie, în baza a ce se decide ea, nimeni nu știe. Aparența/neaparența de temeinicie poate însemna absolut orice.

Nu contează că, în esență, modificarea e neconstituțională, că implicațiile ar putea fi majore, nu contează că intervine riscul tergiversării dosarelor, nu contează că judecătorul respectiv n-are mijloacele și nici rolul instanței, nu contează nici că procurorul devine un fel de investigator de amorul artei, contează însă ca avocatul inculpaților și achitatul Chiuariu să fie fericit. Și satisfăcut.

Îmi amintesc însă cum, în octombrie 2007, de cum a venit în fruntea ministerului Justiției, „tânărul mafiot obraznic” a cerut președintelui României și CSM revocarea lui Doru Țuluș, șeful secției a II-a a DNA. Motivul? „Deficiențe majore în actele de urmărire penală”, „compromite total credibilitatea instituției și lupta împotriva corupției”, „strategie de dezinformare, arbitrariu și interese ce pot fi interpretate ca politice”.  Cât de compromisă a fost lupta anticorupție de DNA, cred că s-a văzut în rapoartele MCV.
Numai că, după 5 ani, „tânărul mafiot obraznic, nu uită și nu iartă. Și taie el, din pixul lui, atribuțiile DNA.

Ca reacție la toate tâmpeniile lui Chiuariu, e tăcere. Nimeni n-a zis nimic. Și asta e cel mai trist. Niciunul din marii candidați pentru șefia Parchetelor n-a scos vreo vorbă, niciun mare politician, nicio asociație a magistraților nu s-a revoltat. Niciun procuror, niciun judecător n-a tras vreun semnal de alarmă. Doar Alina Ghica, un senator PSD și trei ziariști au reacționat. Și CSM tace deocamdată.

În țara reevaluărilor continue, e liniște. Lupta anti-corupție moare încet și mulți se fac că nu văd.
Amendamentul lui Chiuariu, votat de Senat, va fi judecat, în perioada următoare, printre alții, de un deputat condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare și de un șef de comisie care are un șef de partid prins într-un important dosar. Ce vor decide ei este previzibil. Votul acestor oameni va fi decizional.

2. Culmea e că, tot în țara reevaluărilor infinite, un om ca Daniel Morar este luat la bastoane de Asociația Magistraților din România, condusă de soția unui condamnat la închisoare cu suspendare. AMR, ghidonată de Viorica Costiniu, îi cere Președintelui României să-l revoce pe Morar de la CCR pe motiv că nu are „înalte competențe profesionale”. Uneori, tupeul și nesimțirea nu au limite. Iar în acest caz, ambele sunt din belșug.
Adică individa Costiniu, al cărei soț a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu suspendare și cu termen de încercare de 9 ani, pe motiv că aranja dosare cu mafia lui Voicu- Iliescu, cere execuția definitivă și irevocabilă a unui om care a dus în spate vreo 8 ani lupta anticorupție, apreciată în toate rapoartele MCV. O luptă care l-a dovedit corupt chiar și pe soțul său.

Este Asociația Magistraților din România mândră de individa Costiniu? Este mândră și se simte bine și cu condamnarea soțului ei, judecător la Curtea Supremă?  Mai poate judeca individa Costiniu dosarele DNA sau orice alt tip de dosare? Un magistrat condamnat pentru corupție merită 160 de milioane de lei vechi pe lună, un magistrat care a făcut de râs o întreagă categorie profesională, descoperit fiind ca un liant între cel mai înalt for al Justiției și o mafie extrem de periculoasă ce a vrut să înghită tot?       
La toate aceste întrebări, răspunsurile sunt simple. Nu, nu se poate întâmpla așa ceva.

Numai că, în patria reevaluărilor nemărginite, e tăcere. Pentru că da, chiar se pot întâmpla toate cele de mai sus.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

Cum ne întoarce Parlamentul în comunism

O analiză echilibrată, rece și foarte bine argumentată a ideii înființării noii instituții de drept procesual penal – camera preliminară- ridică, după parcurgerea ei, multe semne de întrebare legate de momentul și oportunitatea acestui demers.

Analiza, făcută de un tânăr cercetător științific, de la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, prezintă pas cu pas toate raționamentele pro și contra, cu precedente legislative și elemente de drept comparat.
De la bun început trebuie subliniat că analiza studiază doar înființarea instituției camerei preliminare – cu judecătorul, în principal, în postura unui filtru de legalitate. Între timp, grație lui Tudor Chiuariu și onor Senatului României, judecătorul camerei preliminare a ajuns să decidă și asupra „aparenței de temeinicie” a începerii urmăririi penale- atribut exclusiv al procurorului. Așadar, în Parlament, lucrurile au evoluat. S-au întărit. În rău, aș spune.

Cert este că studiul Versaviei Brutaru indică multe probleme ce ar putea apărea pe viitor în sistem. De exemplu, potrivit proiectului, judecătorul de cameră preliminară va verifica conformitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu garanțiile de legalitate a procedurii. „În acest context, dacă judecătorul va constata că se impune înlăturarea mijlocului de probă, deoarece a produs o vătămare esențială drepturilor procesuale ale unei părți, va exclude acel mijloc de probă”. Și gândiți-vă numai la interceptări. Câți n-au zis că le afectează drepturile? Este pregătit sistemul judiciar românesc pentru așa ceva? Ca profan, cred că nu.

„Nu contestăm caracterul inovator al acestei instituții, dar nu trebuie să uităm că ea trebuie adaptată necesităților de ordin juridic din țara noastră. Este adevărat că oferă multe garanții procesuale inculpatului pe durata urmăririi penale dar prelungește, de asemenea, durata acesteia”, se mai spune în analiză. Așadar, argumentul celerității și cel al înlăturării duratei excesive a procesului penal nu se susțin. Studiul îl găsiți aici.

Ce mai spune el? Că în peisajul juridic românesc, instituția camerei preliminare nu este deloc nouă. A mai funcționat din 1953 până 1957. Pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu- Dej. Însă prin decretul 473 din 20 Septembrie 1957, la instituția denumită atunci „ședință pregătitoare” s-a renunțat. De ce? Pentru că, și la vremea aceea, a ridicat prea multe controverse.

1. Trebuie camera preliminară să se pronunțe și asupra vinovăției învinuitului putând trimite în judecată? Pentru asta trebuie să aibă convingerea vinovăției acestuia. Cine o stabilește? Camera preliminară nu judecă pe fond.
2. Clasarea speței este expresia acestei convingeri asupra vinovăției sau nevinovăției?
3. Este camera preliminară în drept să aprecieze forța probantă a dovezilor, veridicitatea lor?
4. În cazul unor probe legale, chiar îndoielnice sau în fața unor dovezi de vinovăției combătute prin dovezi de nevinovăției, cauza este clasabilă sau nu?
5. Sunt compatibili sau nu judecătorii care au decis în camera preliminară să decidă pe fond?
În anii ’50, Tribunalul Suprem a decis că nu este incompatibilă participarea la camera preliminară cu participarea lor la judecată. „Această soluție este discutabilă pentru că judecătorul, oricât de imparțial ar fi, nu ar putea să „uite” părerea pe care și-a făcut-o asupra vinovăției inculpatului în camera preliminară. Decizia aduce atingere principiului prezumției la nevinovăție a inculpatului și la un proces echitabil”, notează autorul.

„Nu se poate ca un judecător să se pronunțe asupra temeiniciei învinuirii fără a fi totodată convins și de vinovăția celui învinuit.(…) Convingerea e că, dimpotrivă, judecătorii fondului vor fi influențați de concluziile date în camera preliminară” . Așadar, în 1957, s-a renunțat la instituția ședinței pregătitoare ( camerei preliminare) deoarece complica rău procedurile. Practica judiciară a arătat asta atunci.

Este însă interesant cum, după 60 de ani, Parlamentul României și Chiuariu introduc în sistemul judiciar o instituție de sorgine sovietică ce a eșuat chiar și pe vremea lui Dej.

Comparații între sistemul juridic românesc și cel anglo- saxon nu cred că pot fi acum făcute. În Germania și Italia sistemul judiciar e destul de puternic și își permite un asemenea filtru. În Franța, modelul luat de Chiuariu, puterile discreționare sunt în mâna unui singur om: judecătorul de instrucție. El poate emite mandate, cere sau anula probe, poate audia martori, poate cere expertize. În realitate, el conduce ancheta. Iar din instituția judecătorului de instrucție mai fac parte Curtea de Apel și Curtea cu Jurați. Așadar, în acest caz, putem vorbi de un sistem integrat.
Judecând numai în umbra evenimentelor din ultimul an din Justiție, cu schisme periculoase, infiltrări ale politicului pe toate palierele, devoalări a unor rețele politico- judiciare, este sistemul românesc suficient de puternic, pregătit să facă față unei asemenea provocări atât de delicate? Tot ca profan, cred că nu.

„Acest studiu își propune să analizeze propunerea privitor la introducerea unei noi instituții procesual penale – „Camera preliminară”, arătând totodată și precedentul legislativ din 1953-1957, toate problemele de ordin juridic ce s-au ridicat la acea vreme, precum și motivul abrogării acestei instituții în trecut. Este adevărat că instituția „ședinței pregătitoare” era de sorginte sovietică și nu italiano- germană, ca în prezent, dar nu trebuie să trecem cu vederea anumite similitudini care pot ridica aceleași probleme de ordin juridic, de aplicare a legii, ca în trecut”, încheie cercetătorul Academiei Române.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

 

Prin menajerie, fără menajamente

RADU PARASCHIVESCU: Prin menajerie, fără menajamente

Trebuie să vedem în poreclă doar alternativa neprotocolară a identităţii din buletin?Nici vorbă. Porecla e mai degrabă diagnosticul parodic prin care cineva pune accent pe slăbiciunea unui seamăn. Printre copii, fixarea unei porecle înseamnă candoare, cruzime şi cinism. Puştanii nu fac aluzii şi nu vibrează la calambururi. Ţinta lor e imperfecţiunea fizică, fie ea un nas coroiat, o ureche clăpăugă sau o pereche de picioare subţiri ca nişte fuse. Maturii sunt cei care mută poreclele din zona corporalităţii în cea a caracterului. De fapt, e vorba doar de o deplasare a accentului, nu de o desprindere totală de înfăţişarea poreclitului. O poreclă bine aleasă leagă o particularitate fizică de un beteşug etic sau comportmental. Şi parcă nicăieri nu se vede mai bine lucrul acesta ca în politica românească de tranziţie.

 
Şi totuşi, poreclele zoologice date politicienilor noştri nu apar în premieră la începutul lui ianuarie 1990. Impresia de faună sau măcar de menajerie e mult mai veche. Un bun exemplu oferă, în primele decenii ale secolului trecut, Alecu Constantinescu, zis „Porcu’”, văzut în epocă drept un „excelent manevrier politic” şi aflat în fruntea mai multor ministere: Interne, Agricultură şi Domenii, Industrie şi Comerţ. După un veac, ştafeta suină s-a oprit la Adrian Păunescu, ştampilat astăzi cu aceeaşi poreclă. În acest caz, poreclitorul a mixat gabaritul şi producţiile encomiastice de pe vremuri ale poetului. Mai mult, Adrian Păunescu a contribuit la consolidarea propriei porecle, strigându- i patetic unei femei care-i reproşa abaterile din trecut: „Da, doamnă, sunt un porc! Sunt porcul dumneavoastră de serviciu!”.
 
E greu să găseşti un partid din care poreclele animaliere să lipsească – iată un fapt cu adevărat democratic. Cât despre vietăţile care inspiră supranume de politicieni, ele sunt imposibil de încadrat într-un tipar. Te-ai aştepta ca, într-o lume politică dominată de prădători, poreclele să sune înfricoşător. Când colo, singurul poreclit în acest fel e Dan Voiculescu, al cărui supranume, Felix Motanul, n-a izvorât din tabieturile sale feline, ci din arhivele CNSAS. Dan Voiculescu nu e singurul politician alintat cu numele unui animal care nu inspiră teamă. Fostul preşedinte Emil Constantinescu a fost poreclit „Ţapul” nu doar pentru barbişonul à la Cuza, ci şi pentru glasul deloc baritonal. 

Pe vremea când era premier, Victor Ciorbea îşi câştigase porecla „Melcul carpatin” din partea lui Mircea Mihăieş, pentru lentoarea înnebunitoare a vorbirii şi pentru forţa de reacţie cu încetinitorul. La rândul lui, actualul comentator politic Iosif Boda devenise „Hipopotamul asudat” pe vremea când îl sfătuia pe Ion Iliescu. Ce să mai spun despre George Becali, împroprietărit cu porecla „Maimuţa curentată” chiar de cel la braţul căruia pozează acum pe afişele PRM? 

Nu trebuie omise poreclele animaliere care indică stăruinţă, perfidie sau calcul rece. „Buldogul” Vasile Blaga a primit acest supranume nu doar din cauza fălcoşeniei, ci şi pentru îndârjirea ardelenească pusă în fiecare gest. „Şarpele cu ochelari” Virgil Măgureanu încă trece în ochii multora drept regizorul din umbră al ultimelor decenii. „Bursucul veninos” Adrian Severin e bănuit de agendă personală şi de o uriaşă disponibilitate pentru compromis. În fine, maestrul emerit al combinatoristicii româneşti, Viorel Hrebenciuc, a încasat de la Cristian Tudor Popescu porecla cea mai sugestivă din toată menajeria: „Guzganul rozaliu”. Cu o asemenea distribuţie în fruntea României, simplul gând al emigrării pare o insolenţă.

Autor: Radu Paraschivescu

Data  publicării: Joi, 14 Mai 2009

Sursa: evz.ro

Comentariu BLUE:

Precizare, acest comentariu îl fac la sugestia unei persoane dragi sufletului meu

Mai există și alte porcle pe care le-am auzit:

Ion Iliescu: Bunicuța, Nea Nelu Cucuvelu (asta pentru că atunci când era președinte, la Cotroceni a fost auzită cântând o Cucuvea, se făcuse și un cântec: Sus în deal la Cotroceni/Cântă cucuveaua/Nea Nelu și cu ai lui,/Și-au găsit beleaua

Adrian Năstase: Bombonel, Nenumăratul, Oușor, ursuleț

Victor Ponta: Maimuțica, Țonțonel, Cocoșelul (asta ultima i-a fost atribuită pentru atitudinea ce cocoșel isteric)

Crin Antonescu: Porumbelul, Porumbacu` de la pseudonimul cu care își semna rapoartele la securitate sau Arici Pogonici (cu varianta originală Carici Pogonici) 

Povestea acestui nume pe care i l-a dat Banciu, pleacă de pe acest blog. 

Într-un articol numit Visul lui Crin Antonescu: CRIN TV  făceam mișto de o chestie de pe blogul liberalului  avea și văd că mai are ceea ce numește ”Crin TV” (în stînga0 și prifitând de faptul că erau două imagini de la Antena 3  speculam că vrea să transforme acastă televiziune în televiziune personală și îi recomandam să încerce mai bine să facă o colaborare cu Corina Drăgotescu posesoarea brendului Arici Pogonicim Mai ziceam și că pentru a se deosebi de vechea revistă asta nouă, trebuia să poarte un C, de la Corina și ieșea Carici Pogonici.

Banciu, haios cum este, a lipit un C, dar de la Crin… și de aici toată tărășenia. (B1 a plătit o amendă de 200 de milioane, dacă nu mă înșel,  pentru asta, dar porecla pare a se fi lipit de Antonescu. Tot lui Crin Antonescu, am mai văzut lipit și Somnorosul, de la vestitul animal

Așa cum o vorbă spusă de Iliescu, s-a lipit pe:

Mircea Geoană – Prostănacu, Flocea, Pechinezul (pentru isteria cu care s-a manifestat când a pierdut alegerile. La un moment dat, dacă dădeai pe Google spre căutare la imagini Prostănacu, se umplea pagina cu Geoană. Tot de Geoană s-a mai lipit o poreclă: Păduchele coafat

De Tudor Chiuariu am văzut lipite Chiuauauaua (cu trei de ua) sau Măcănel.

Paul Păcurariu din motive știute, Labă Tristu

Decebal Traian Remeș, caltaboașe

Titus Corlățeanu, Hipi, (de la hipopotam) sau Curlățeanu

Rovana Plumb, chinchilita 

 De la televiziuni:

Oana Stancu – șarpele cu ochelari

Dana Grecu -vaca nebună, din cauza isteriei ei obișnuite

Gabriala Firea– scroifirea  pentru ieșirea din eamisiunea unde l-a întrebat pe  Boureanu dacă a mâncat ceva stricat la ei la toaletă

Victor Ciutacu -șobolanul

Mircea Badea – păsăroiul

Mihai Gâdea – motănel, pentru fandoselile lui și pentru continua gudureală față de stăpâmul său, motanul Felix. Tot pentru gudureală Alessandra Stoicescu  poartă porecla de motănica…

Poate mai revin cu update-uri, dacă îmi mai amintesc sau mai primesc sugestii…

Dan Cristian Turturică: Revoluţia din ianuarie a înfrânt! Începe circul

27 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

Revoluţia din ianuarie a înfrânt! Începe circul

Oricât s-ar strădui televiziunile de ştiri să pună lupa pe mitingurile din Piaţa Universităţii pentru a ni le prezenta drept o nouă revoluţie, tristul adevăr este că numărul celor ce ies în stradă pentru a sancţiona puterea pentru motive cât se poate de întemeiate scade pe zi ce trece. Iar ce rămâne în urma lor este un spaţiu public dominat, ca şi până acum, de apatie sau, şi mai rău, de manipularea politică menită să ne convingă că atât timp cât schimbăm feţele puterii nu mai este nevoie să schimbăm şi metehnele ei şi că aceiaşi activişti care au năruit ţara în trecut o vor salva în viitor.

De ce este trist? Pentru că, aşa cum am spus de nenumărate ori, România are nevoie ca de aer de cetăţeni care atunci când politicienii sau funcţionarii publici îşi bat joc de ei să nu întoarcă şi celălalt obraz. Să riposteze ferm, civilizat şi gradual, printr-o mulţime de metode care în democraţiile consolidate au devenit rutină, iar dacă puterea continuă să-i ignore, să nu le fie lene sau teamă să iasă în stradă şi să-i ceară demisia. În absenţa acestui tip de comportament civic, puterea, orice putere şi orice politician, va tinde să abuzeze.

Însă este vital ca presiunea sănătoasă a cetăţenilor neînregimentaţi politic să nu fie exercitată doar din când în când, atunci când se umple paharul – aşa cum a fost revolta împotriva modului incalificabil prin care preşedintele României l-a obligat să demisioneze pe unul dintre puţinii profesionişti care au făcut ceva remarcabil în reformarea instituţională a domeniului sănătăţii -, ci permanent şi asupra tuturor nivelurilor de autoritate.

Şi atunci când este numit un ministru incompetent sau mânjit, şi atunci când este schimbată o procedură de atribuire de contracte publice pentru a face un cadou firmelor clientelare, şi atunci când justiţia trenează cu anii rezolvarea unui mare dosar de corupţie, şi atunci când un şef de consiliu judeţean cheltuieşte milioane pe focuri de artificii şi chermeze, şi atunci când un primar intră cu buldozerele în clădiri de patrimoniu, ignorând deciziile justiţiei, şi atunci când partidele nominalizează candidaţi electorali sub standardele minimale de pregătire şi moralitate.

Marele avantaj al acestui tip de atitudine este că pune permanent în discuţie principiile pe care se fundamentează relaţia dintre cetăţeni şi cei ce îi conduc, modul în care ele sunt respectate sau încălcate şi creează un spaţiu de arbitraj al comportamentului şi soluţiilor politice. Însă, pentru ca „vocea străzii” să promoveze binele public, şi nu interesele vreunui partid sau ale unei categorii sociale sau profesionale, neutralitatea faţă de jocurile partidelor şi chiar ale sindicatelor este esenţială.

Din păcate, confiscarea politică din ce în ce mai evidentă a protestelor din toată ţara nu doar de către USL şi sindicate, ci chiar şi de către putere, care îşi infiltrează oamenii pentru a bruia mesajele „Jos Băsescu!” şi „Jos guvernul!” cu unele de-a dreptul hilare, este pe cale să anuleze şansa de renaştere a mişcărilor civice care să oblige întreaga clasă politică, dar şi funcţionarii publici la o reevaluare profundă a comportamentului lor. Iar de pierdut vom pierde, ca de obicei, tot noi. Iată de ce.

Cel mai încântat de acapararea Pieţei Universităţii de către opoziţie şi sindicate, începută făţiş după mitingul USL de joi, va fi, paradoxal, Partidul Democrat Liberal. O dată cu politizarea definitivă a protestelor, inclusiv cu sprijinul strident al unor organizaţii neguvernamentale arondate USL, PDL se va putea reîntoarce la retorica pe care a folosit-o ca să respingă şi protestele din trecut, bazată pe idei pe cât de simple, pe atât de valide: „Ce cădere morală au să ne ceară nouă renunţarea la putere Victor Ponta, Crin Antonescu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Relu Fenechiu, Radu Mazăre, Varujan Vosganian, Victor Hrebenciuc şi toată cohorta lor de activişti îmbătrâniţi în rele, acuzaţi în sute şi sute de dosare de corupţie, printre care singurele figuri luminoase şi promiţătoare sunt cele ale lui Nicu Bănicioiu, Robert Negoiţă şi Tudor Chiuariu?!”.

Sau: „Cum pot să ne acuze pe noi că am sărăcit România când am ajuns să fim nevoiţi să tăiem salariile, pensiile şi ajutoarele sociale datorită cheltuielilor uriaşe şi inutile pe care le-au făcut când erau ei la putere?!”.

Sau: „Cu ce drept pretind ei că apără interesele poporului când în campania prezidenţială din 2009 i-au vândut lui Ioan Niculae Ministerul Economiei pe 1 milion de euro?! Dacă ieşea preşedinte candidatul lor, astăzi românii ar fi plătit gaze mai scumpe pentru ca Niculae să le ia mai ieftin!”.

Cu astfel de replici pot răspunde uşor atacurilor politice ale USL. Le-ar fi însă incomparabil mai greu să explice unor protestatari neînregimentaţi politic de ce reducerea salariilor şi ajutoarelor sociale nu a fost dublată şi de o reducere pe măsură a cheltuielilor statului, de ce în continuare se atribuie contracte publice fără licitaţie, de ce nu renunţă la politizarea administraţiei, de ce nu îşi dau demisia din partid chiar şi şefii din PDL care i-au promovat şi susţinut pe miniştrii şi primarii cercetaţi pentru corupţie, de ce nu au fost date sancţiuni interne pentru încălcarea codului etic sau de ce au reînnoit în 2010 contractele de furnizare de energie electrică pentru băieţii deştepţi.

Dar şi USL are de câştigat din plecarea adevăratei societăţi civile din Piaţă. În absenţa ei, nu va mai exista nimeni care să-i oblige prin forţa a zeci de mii de voci incolore politic să explice care este strategia lor anticorupţie şi, dacă au una, cum se explică susţinerea pe care i-o acordă lui Adrian Năstase, sau mitingul de susţinere organizat de PSD în apărarea baronului de Argeş, Constantin Nicolescu.

Şi ce garanţii oferă că atunci când vor veni la putere nu vor pune pumnul în gură procurorilor anticorupţie, cum au făcut cu înverşunare înainte de 2005, şi că nu vor încerca din nou să anihileze Agenţia de Integritate. Şi ce credibilitate au aceste garanţii date la presiunea străzii, în condiţiile în care în Parlament, zi de zi, ei militează pentru blocarea tuturor instrumentelor anticorupţie adoptate cu greu, la presiunea Occidentului.

Şi de unde vor lua bani pentru măririle de salarii şi pensii pe care le promit. Şi dacă vor aplica criterii de integritate în selectarea candidaţilor cu care se vor prezenta la alegeri. Şi, dacă vor fi aplicate, ce rol vor mai juca în partide toţi cei acuzaţi de corupţie. Şi de ce a fost nevoie să ceară condamnarea României în Parlamentul European, în condiţiile în care o astfel de rezoluţie ar avea consecinţe grave asupra ţării, iar derapajele democratice din România, deşi existente, nu se compară, ca gravitate, cu cele din Ungaria. Şi dacă sunt dispuşi, în schimb, să condamne violenţele comise în urmă cu 22 de ani, în aceeaşi Piaţă a Universităţii, şi pentru care părintele spiritual al USL, Ion Iliescu, poartă o răspundere majoră.

Chiar şi Traian Băsescu are de câştigat. Este mult mai uşor să se răţoiască la USL atunci când vine vorba de reforma în Sănătate, reproşându-le, pe bună dreptate, că nici PSD, nici PNL nu au îndrăznit nici măcar să se atingă de SISTEMUL de căpuşare a banilor din medicină, când s-au aflat la putere, decât să răspundă la alte întrebări, cu adevărat incomode, cum ar fi:

Cum a putut să-şi imagineze că va reuşi să securizeze un sprijin popular pentru o reformă atât de dificil de implementat şi care va lovi greu în interese financiare cifrate la miliarde de euro, pornind un război împotriva lui Raed Arafat, singurul om care are la activ o victorie instituţională majoră împotriva anchilozatului SISTEM medical românesc?

Cum a putut să-şi imagineze că va convinge o ţară care suferă şi plăteşte un preţ enorm pentru incompetenţa şi corupţia administraţiei medicale că îi vrea binele forţând demisia unuia dintre foarte puţinii profesionişti care, cu o tenacitate extraordinară, a pus la respect această administraţie? Care a reuşit să o determine în decursul a 20 de ani să îşi retragă tentaculele birocratice şi lacome din sistemul de urgenţă. Care a determinat deja o reformă, o minirevoluţie, într-un SISTEM care până acum a făcut KO toţi politicienii, specialiştii şi societatea civilă care au încercat să-l oblige să se schimbe, să devină responsabil şi să dea socoteală pentru birul pe care îl pune pe vieţile noastre.

Avea nevoie Traian Băsescu de un personaj pe care să-l demonizeze pentru a lansa dezbaterea pe tema proiectului în aşa fel încât să-şi asigure susţinerea populară? Dacă da, nu putea alege mai neinspirat decât a făcut-o. De ce nu a început prin a înfiera cu nume, prenume, sume şi stenograme armata de firme conduse din umbră de mari securişti care au sifonat miliarde de euro din 1990 încoace prin comerţul cu medicamente la preţuri umflate? Sau nu ştie SRI şi, implicit, nici preşedintele, în detaliu, care sunt marile aspiratoare de bani din bugetul Sănătăţii?

Nu ar fi fost ele ţinta perfectă pentru lansarea unui proiect care este, implicit, şi unul justiţiar atâta vreme cât una dintre cauzele majore ale crizei din Sănătate este furtul calificat? Bineînţeles că da. Motiv pentru care rechemarea târzie şi nesinceră a lui Raed Arafat este insuficientă. Pentru a demonstra bună-credinţă este obligatoriu să ia în colimator adevărata mafie din Sănătate, indiferent de conexiunile ei în lumea pe care o cunoaşte foarte bine, a foştilor securişti. La „Ghici, ghicitoarea mea, care fost generalul DIE care a făcut peste un miliard de euro în ultimii 20 de ani din vânzarea de citostatice…” ne interesează să aflăm răspunsul.

A fost clar încă de anul trecut că alegerile din 2012 vor reduce semnificativ şansele de a mai construi ceva pe direcţiile prioritare de dezvoltare. Însă protestele de până acum şi cele ce vor urma le împing spre zero. Pentru că politizarea lor le va goli de întrebări fundamentale – motivul este simplu, nici unul dintre partidele româneşti nu are răspunsuri convingătoare la ele şi cu atât mai puţin soluţii – şi le va direcţiona spre tipul de revendicări populiste la care activiştii sunt gata să răspundă prin promisiuni, chiar şi fără acoperire.

Uşor, uşor, tot dialogul social va reintra în matca lui tradiţională, cu partide care nu vor face un efort sincer de a propulsa o nouă generaţie de politicieni, dar care în schimb se vor întrece în declaraţii demagogice, cu lideri sindicali care vor încerca să profite, ca în fiecare an electoral, prin obţinerea de creşteri salariale pentru cei ce îi reprezintă, chiar dacă asta înseamnă o îndatorare şi mai mare a ţării.

Cei ce vor avea de pierdut din eşecul coagulării unei mişcări de protest apolitice vom fi tot noi. Pentru că zarva acuzelor şi reproşurilor politice va acoperi din nou vocile firave şi izolate care vor pune, fiecare din colţul ei, întrebările cu adevărat esenţiale ale României:

Cum continuă reforma statului? De unde găsim resurse financiare pentru a investi şi a ne dezvolta, în condiţiile în care împrumuturile sunt din ce în ce mai scumpe? Cum poate fi primenită rapid şi consistent clasa politică? Dar magistratura? Prin ce instrumente poate fi accelerată lupta anticorupţie? Care ar trebui să fie ţintele pe termen lung ale României? Suntem dispuşi să facem sacrificii în continuare pentru a ne alătura clubului european condus de Germania sau mai bine luăm o pauză, ne tragem sufletul şi mai vedem?

Autor: DAN CRISTIAN TURTURICA

Sursa: România Liberă

Momeala lui Felix pentru parlamentari: Posturi bine plătite la Intact

3 iunie 2011 2 comentarii

De foarte multe ori îl auzim pe Ponta cum se plânge că parlamentarii sunt cumpărați de Putere. De asemenea ne mirăm de faptul că unii parlementari ai puterii în momentele cheie votează împotriva guvernului. Să ne amintim de exemplu de Teo Trandafir. Cel mai important eveniment din viața ei de politician fiind votul împotriva partidului care i-a dat posibilitatea să iese din anonimatul în care a aruncat-o insuccesul în televiziune. 

De ce mi-am amintit de Teo? Deoarece ea își dorea revenirea în televiziune, probabil la Intact unde prestează fostul ei coleg, Mircea Badea… Unui parlamentar UNPR Voiculescu personal i-a oferit  postul de manager al unei stații locale a Antenei 1.

Dar, decât să mai comentez eu, iată un articol importat de pe EVZ.ro:

Cât costă să cumperi un parlamentar

Liviu Câmpanu (UNPR) îl acuză pe Dan Voiculescu că i-a oferit managementul unei staţii locale a Antena 1 în schimbul înscrierii în PC şi racolării altor parlamentari prin aceeaşi reţetă.

Preşedintele de onoare al PC, Dan Voiculescu a încercat să profite de înfiinţarea Uniunii Social-Democrate pentru a îngroşa rândurile propriului partid cu parlamentari de la UNPR şi PDL. Moneda de schimb folosită? Promisiuni de contrarcte pentru afacerile acestora, perspectiva unui loc mai bun în viitoarele sondaje ale USL referitoare la candidaţi şi… oferirea controlului unor staţii locale ale postului Antena1.

Un astfel de târg a fost negociat în luna februarie de Voiculescu cu senatorul UNPR, Liviu Câmpanu. Mai mulţi sorţi de izbândă a avut însă liderul PC cu senatorul PDL de Bacău, Vasile Nistor. 

După adeziunea sa, Nistor a devenit preşedinte executiv al PC şi a căpătat controlul staţiei Antena1 din judeţ, iar Voiculescu a vândut în franciză toate staţiile din Moldova partenerului acestuia, băcăuanul Costică Rusu, afacerist cunoscut pentru influenţa sa în mediile politice locale. 

„Ai idee cât costă să-ţi faci imagine la un post TV?”

În data de 5 februarie a.c., liderii PSD și PNL au semnat, la Sala Unirii de la Parlament, Protocolul de constituire a Uniunii Social/Democrate. Dan Voiculescu nu a fost prezent. Era probabil preocupat să profite de îngrijorarea creată în rândurile parlamentarilor PDL şi UNPR de construirea acestei alianţe şi să îndeplinească un vis mai vechi al PC: grupuri parlamentare la nivelul ambelor Camere şi implicit un cuvînt mai greu de spus în negocierile politice. 

În această direcţie, Voiculescu a trecut la curtarea şi momirea colegilor senatori de la putere. Unul din ei: fostul liberal Liviu Câmpanu, ajuns în UNPR, plecat şi în prezent revenit în sânul acestei formaţiuni.

„M-am întâlnit faţă în faţă cu Voiculescu în luna februarie. La două săptămâni Codruţ Sereş a venit la mine cu aceeaşi ofertă. Voiculescu mi-a spus că dispune de un centru de emisie al Antenei 1 la Botoşani şi că nu are cine să se ocupe de el. Mi-a făcut o ofertă de preluare a managementului staţiei. Mi-a spus: «Ai idee cât costă să-ţi faci imagine la un post de televiziune? Ce beneficii poţi avea dacă deţii, controlezi un ase menea post?»” ne-a relatat Câmpanu. 

Ulterior, Sereş i-ar fi garantat asigurarea unui training gratuit pentru viitorii angajaţi din partea Antenelor lui Voiculescu. 

Dacă ar fi acceptat oferta lui Voiculescu, rolul lui Câmpanu nu s-ar fi oprit aici. Liderul conservator plănuia ca, în tandem cu el, să ducă o amplă campanie de lobby şi recrutare a altor senatori ai puterii. 

„La întâlnire a venit cu un tabel cu pozele tuturor senatorilor. Mi-i arăta pe rând: «Îl ştii pe ăsta? Te cunoşti cu ăsta? Vorbesc eu cu el, cu celălalt vorbeşti tu»” ne-a explicat Câmpanu

„Urma  să le promit, în numele lui, o serie de avantaje financiare celor care ar fi fost interesaţi. Ai o firmă de construcţii? Îţi facem rost de lucrări de miliarde de lei! Ai o firmă de IT, te va ajuta Voiculescu să prinzi nişte contracte de milioane. Dacă parlamentarul avea o firmă de management, consultanţă politică, cu atât mai bine. S-ar fi făcut un contract între PC şi respectiva firmă pentru un anumit judeţ sau o regiune. Firma ar fi primit mii de euro pe lună. În schimb ar fi avut ca target creşterea PC în judeţ”, a adăugat senatorul UNPR.

Întrebat de ce nu a făcut pasul spre PC, Câmpanu a susţinut că nu se ocupă cu „vânzarea de indulgenţe”. „Eu nu am învăţat să vând nimic şi cu atât mai mult să mă vând pe mine. Această propunere în care urma să vând indulgenţe m-a deranjat foarte mult. Am avut senzaţia unei femei respectabile, care a făcut pană cu maşina pe şoseaua de centură a unui oraş, nevoită să meargă pe jos în continuare, prin zgomot de claxoane şi fluierăturile tuturor şoferilor”. 

La încercarea EVZ de a obţine un punct de vedere, Codruţ Sereş ne-a comunicat prin SMS că nu poate să facă vreun comentariu, motivând că nu se află în Bucureşti în aceste zile.

„M-am întâlnit faţă în faţă cu Voiculescu în luna februarie. La două săptămâni Codruţ Sereş a venit la mine cu aceeaşi ofertă. Voiculescu mi-a spus că dispune de un centru de emisie al Antenei 1 la Botoşani şi că nu are cine să se ocupe de el.” 
LIVIU CÂMPANU, senator UNPR 

STRATEGIE 
Cine este „soluţia salvatoare” Costică Rusu

Liviu Câmpanu nu a fost singurul ofertat în maniera Voiculescu. Senatorul băcăuan Vasile Nistor a lăsat PDL pentru funcţia de preşedinte executiv al PC. După schimbarea de macaz a lui Nistor, o societate locală, Media Grup SRL, a demarat procedurile privind înfiinţarea în Bacău a unei staţii TV Antena 1. Firma este controlată, prin interpuşi, de un apropiat al lui Nistor, afaceristul milionar, Costică Rusu. 

Cunoscut ca un abonat la contractele cu statul, dar şi pentru legăturile sale cu PDL, Rusu a devenit soluţia de avarie pentru Voiculescu după ce planul său de momire a unor parlamentari cu controlul mediei locale a eşuat.

De relaţiile de bună prietenie pe care Rusu le-a cultivat cu liberalii Tudor Chiuariu şi, în special, Relu Fenechiu, Voiculescu caută să profite, susţin surse din cadrul PC. Numai că şi Rusu are propriile ambiţii în politică. Imediat după ce Nistor a demisionat din PDL şi s-a înregimentat în PC, Rusu s-a grăbit să cumpere franciza pe regiunea Moldovei a postului Antena 1. 

În prezent, Antena 1 are staţii locale în cinci judeţe – Bacău, Iaşi, Vaslui, Suceava şi Botoşani, dintre care, momentan, funcţionează primele trei. Potrivit unor surse din PC, Rusu are de gând să se folosească de controlul acestor posturi locale pentru a negocia locuri eligibile pentru oamenii săi pe listele cu candidaţi USL.

Autor: Marius Vulpe

Data publicării: 3 Iunie 2011

Sursa: EVZ.ro

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cat-costa-sa-cumperi-un-parlamentar-932477.html

Deci, domnule Ponta, cine cumpără parlamentari? Puterea? Cred că și de prin curtea matale Felix a cam făcut oarece transferuri … 

%d blogeri au apreciat: