Arhiva

Posts Tagged ‘Tudorel Toader’

RALUCA TURCAN: ”PNL solicita Ministrului Justiției anularea procedurii de revocare a procurorului general….”

3 noiembrie 2018 Lasă un comentariu

RALUCA TURCAN: ”PNL solicita Ministrului Justiției anularea procedurii de revocare a procurorului general.

Procedura este lovită de nulitate, ca urmare a minciunii și erorii grosolane făcute de ministru în demararea procesului. 
Dragnea, Dăncilă și Tudorel Toader au ridicat minciuna la nivelul de politică de stat…”

Într-o postare făcută ieri (vineri, 02.11.2018) pe contul său de Facebook, Raluca Durcan, prim-vicepreședinte al PNL anunță că Partidul Național Liberal îi cere minidtrului Justiției să oprească procedura de revocare a Procurorului General deoarece procedura este lovită de nulitate ca urmare a minciunii grosolane făcute de ministru ca motivare a demarării procesului respectiv.

 Doamna Turcan spune că acest demers este un politic, de represiune, făcut nu doar împotriva procurorului general ci chiar împotriva întregului  sistem judiciar. Demersul intervine după ce Comisia de la Veneția s-a pronunţat pe legile justitiei, inclusiv pe procedura de revocare, la solicitarea PNL.

Comisia de la Veneția a transmis  că cererea lui Tudorel Toader de revocare a lui Augustin Lazar este politică pentru că: între motivele revocării sunt invocate aspecte legate de libertatea de exprimare, Tudorel Toader motivând absolut halucinant că Augustin Lazăr l-ar fi contrazis în cadrul şedinţelor CSM. 

Cererea de revocare se bazează pe o manipulare odioasă, Tudorel Toader a făcut referire la „o rezoluţie de clasare emisă de procurorul Lazăr”, în condiţiile în care ulterior s-a constatat că era vorba de un alt procuror Lazăr; cererea de revocare nu se bazează pe altceva decât pe o înşiruire de alegaţii, pseudoargumente, care nu sunt legate între ele printr-un fir logic, sunt puse de-a valma justificări lipsite de corespondență în realitate în condiţiile prevăzute de lege pentru care să se poată forţa revocarea.

Doamna Turcan mai atrage atenția asupra Raportului MCV care urmează să vină și asupra existenței riscului adoptării unei rezoluții devastatoare pentru România, cînsa amintind că la nivel european se ia în considerare chiar  condiţionarea alocării de fonduri europene în funcţie de respectarea principiilor statului de drept.

Liberala mai atrage atenția că dacă Guvernul nu abandonează acest demers şi nu dă astfel un semn minimal de colaborare cu instituţiile europene, Coaliția PSD-ALDE nu îşi doreşte altceva decât sancţionarea României şi, implicit, sabotarea şi distrugerea a tot ceea ce s-a obţinut bun de la Uniunea Europeană. Tripleta Dragnea-Dăncilă-Toader poartă responsabilitatea scăderii încrederii în România înaintea preluării preşedinţiei UE. 

Înainte de a posta textul publicat de doamna Turcan aș dori să atrag atenția că dânsa face o ”eroare”. Coaliția de guvernare NU ESTE FORMATĂ DIN PSD ȘI ALDE  ci din PSD, ALDE ȘI UDMR.  Cred că a venit vremea să nu mai facem frumos în fața prostituatei balama a politicii românești, UDMR, doar pentru că ea e oricând disponibilă pentru a se crea majorități. Ar trebui să se ia chiar în discuție legalitatea creeri unei formațiuni politice pe criterii etnice.

În continuare, postarea integrală a prim-vicepreşedintelui PNL, Raluca Turcan, făcută pe contul dânsei de Facebook:

”PNL solicita Ministrului Justiției anularea procedurii de revocare a procurorului general.

Procedura este lovită de nulitate, ca urmare a minciunii și erorii grosolane făcute de ministru în demararea procesului. 
Dragnea, Dăncilă și Tudorel Toader au ridicat minciuna la nivelul de politică de stat.

Propunerea de revocare a procurorului general nu este altceva decât un demers politic de represiune, nu doar împotriva Procurorului General, care este șeful Ministerului Public, dar și împotriva întregului sistem judiciar. 
Este o revocare politică declanșată împotriva recomandărilor Comisiei de la Veneția, care s-a pronunțat pe legile justiției, inclusiv pe procedura de revocare, la solicitarea PNL.
Cererea lui Tudorel Toader de revocare a lui Augustin Lazăr este politică pentru că:

– între motivele revocării sunt invocate aspecte legate de libertatea de exprimare, Tudorel Toader motivând că Augustin Lazăr l-ar fi contrazis în cadrul ședințelor CSM. Pe Tudorel Toader l-a contrazis tot CSM-ul, fiind singurul care a votat propria sa propunere (cazul Kovesi). Va solicita oare Tudorel Toader dizolvarea CSM pentru că nu a fost de acord cu el??

– cererea de revocare se bazează pe o manipulare odioasă, Tudorel Toader a făcut referire la „o rezoluție de clasare emisă de procurorul Lazăr”, în condițiile în care ulterior am constatat că era vorba de un alt procuror Lazăr.

– cererea de revocare nu se bazează pe altceva decât pe o înșiruire de alegații, pseudo-argumente, care nu sunt legate între ele printr-un fir logic. Sunt puse otova justificări lipsite de o ancoră în condițiile prevăzute de lege pentru care să se poată forța revocarea.

A nu da curs solicitării de abandonare a acestui demers, pentru care au semnat aproape 1700 de magistrați și s-au exprimat solidar un număr semnificativ de instanțe și parchete, înseamnă a merge deliberat spre o comandă politică, sfidând întreg sistemul judiciar.

Urmează raportul privind MCV.

Există riscul adoptării unei rezoluții în Parlamentul European împotriva României.
Se discută la nivel european de condiționarea alocării de fonduri europene în funcție de respectarea principiilor statului de drept.

Dacă Guvernul nu abandonează acest demers și nu dă astfel un semn minimal de colaborare cu instituțiile europene, înseamnă că PSD-ALDE nu își dorește altceva decât sancționarea României și, implicit, sabotarea și distrugerea a tot ceea ce s-a obținut bun de la Uniunea Europeană.

Tripleta Dragnea -Dăncilă – Toader poartă responsabilitatea scăderii încrederii în România înaintea preluării președinției UE.”

Autor: Raluca Turcan, prim-vicepreședinte al PNL

Sursa: Contul de Facebook al doamnei Turcan

Data publicării: 02.11.2018

Recomandările Comisiei de la Veneția – Cea mai bună dovadă că schimbarea ”legilor justiției” s-a făcut cu adresă clară: Scăparea de pușcărie a lui Liviu Dragnea

22 octombrie 2018 2 comentarii

Cine sunt membrii Comisiei de la Veneția pe care impostorii puși pe asasinarea justiției mioritice doresc să îi fraierească? Niște experți  ceva mai deștepți decât publicul Antenei 3 și a României TV și care înțeleg perfect ce se întâmplă la noi.

Ce dovezi ar fi că schimbarea legilor justiției s-au făcut cu adresă clară: Scăparea de pușcărie a lui Liviu Dragnea? De exemplu Recomandările Comisiei de la Veneţia privind Codul penal și Recomandările Comisiei de la Veneţia privind Codul de procedură penală.

Liviu Dragnea – ”adrisantul” schimbării legilor justiției

În timpul lui Ceaușescu se spunea că de fapt nu el este răul suprm ci impostorii care se întrec în slugărnicie față e el, de cele mai multe ori măsurile aberante care se luau erau urmare a dorinței acestora de a-și arăta obedința față de Marele Conducător.

Cumva, lucrurile se repetă. Din șugărnicie față de El Lider Masimo, Dragnea, Megatâlharul de Teleorman, oameni din apropierea sa dovedesc o bolnăvicioasă lipsă de caracter doar pentru a-și arăta slugărnicia. De ce? Pentru că astfel arată că sunt niște gunoaie folositoare unei … cauze.

Oare cât de lipsit de demnitatea de a te putea numi OM trebuie să fie cineva pentru a se putea duce, la Bruxelles ori la ceneția și să îi mintă pe ăia în față cu nerușinare? Drept să spun, mi-e greu să înțeleg.

Este cel puțin uluitor să vezi cum niște gunoaie umane ca purtătoarea de perucă blindată, Veorika Vasailika, Carmencita, blonda de la Interne cu iplomă eliberată cu un an înainte de acreditarea facultății, ori jigodii de teapa lui Slugărel Toader, Florin Ciordache, ori Nicolicea, megaspecialistul cu studii în drept făcute la fără frecvență la o facultate obscură asasinează justiția mioritică scuipând motivații luate parcă din filme cu proști.

Să te duci la Comisia de la Veneția și să le spui îndrugi ălora cretinisme care ar stârni zâmbete până și la România TV sau Antena 3 e ceva care frizează domeniul sănătății mintale.  Nu ai cum să le vorbești acelor oameni cum le-ai vorbi semianalfabeților pe care Dragnea îi duce la mitinguri umilitoare pentru orice om cu IQ-ul mai mare decât al râmelor din bolegarul făcut de oile lui Gigi Becali. Să îi consideri pe acei oameni drept niște tâmpiți care vor pune botul la orice li se spune fără a încerca să se lămurescă despre ce e vorba e dincolo de limitele normalului. Să schimbi legi, motivând că o faci pentru că așa a cerut Comisia de la Veneția, apoi, când îți face recomandări, legate de faptul că nu e bine ce ai făcut, atunci să spui că părerea acelei comisii e doar consultativă, incluse o fractură logică majoră, care te cam duce cu mintea la schizofrenie avansată.

Cine sunt acei oameni de părerea cărora impostorii mioritici țin cont doar când și cât le convine și cărora ai noștrii bravi asasini ai justiției le furnizează gogoși pentru a le astupa gura?

Spre deosebire de slugile lui Dragnea, cu studii îndoielnice și cariere cel puțin dubioase, acei oameni sunt experți adevărați, niște somități în științe juridice care înțeleg un text legislativ și toate implicațiile ce decurg din el și  nu pot fi fraieriți cu discursuri elaborate de mașina de propagandă a unor gunoaie puse pe slugărirea și scăparea de pușcărie a șefului.

Să încercăm o scurtă descriere a acelor experți (Cf adevarul.ro):

 – Italinul Gianni Buquicchio – Președintele comisiei, a lucrat 38 de ani în Consiliul Europei, instituţie dedicată democraţiei şi drepturilor omului, a preluat, în 2009, preşedinţia Comisiei de la Veneţia, fiind reales în funcţia de conducere atât în 2011, cât şi în 2013 şi 2015. Buquicchio a participat la crearea mai multor cadre legale europene, tratate internaţionale şi recomandări, fiind, printre altele, consultant legislativ al Consiliului Europei şi reponsabilul pentru conferinţele Ministerelor de Justiţie Europene. În 2013, Gianni Buquicchio a primit de la Universitatea din Bucureşti titlul de Doctor Honoris Causa, iar în 2015, aceeaşi distincţie i-a fost acordată şi de Universitatea Babes-Bolyai din Cluj.

 – Islandeza Herdis Thorgeirsdóttir – Prim-Vicepreședinta Comisiei de la Veneţia. Aceasta a studiat psihologie în Marseille şi jurnalism în Londra, obţinând, totodată, diplomă de licenţă în ştiinţe politice şi drept la două universităţi din Islanda. Herdís Thorgeirsdóttir este doctor în drept şi, din 2009, preşedintele Asociaţiei Europene a Femeilor Avocate.

La fel ca toate instituţiile internaţionale, Comisia de la Veneţia este împărţită şi în ea în subcomisii şi departamente, acoperind, astfel, toate ariile importante în materie juridică: drept constituţional, drept internaţional, protecţia minorităţilor, drepturile omului. Forul internaţional pune la dispoziţie pentru consultare doi sau trei experţi din fiecare stat membru.

 – Astfel, Austria aduce în Comisie doi judecători ai Curţii Constituţionale Austriece şi un profesor de drept de la Universitatea din Linz, Franţa vine cu doi membrii ai Curţii Constituţionale franceze, iar Germania atât cu un fost, cât şi cu un actual judecător ai Curţii Constituţionale Federale. Din Marea Britanie, reprezentanţi în Comisia de la Veneţia sunt un profesor de drept de la Oxford şi un avocat al Consiliului Reginei, din Spania un profesor de drept constituţional de la Universitatea din Barcelona, dar şi Directorul departamentului guvernamental de cercetare pentru studii politice şi constituţionale

 – Franțuzoaica Claire Bazy Malaurie – este licenţiată în drept, limba rusă şi ştiinţe politice, lucrând de-a lungul timpului ca diplomat în Ambasada Franţei de la Moscova, în ministerul francez al Economiei şi Finanţelor, dar şi la Curtea de Conturi a Franţei pe care a şi condus-o vreme de patru ani. Claire Malaurie este membru al Comisiei de la Veneţia din 2010.

 – Suedezul Iain Thorburn Cameron – şi-a obţinut doctoratul în drept la Universitatea din Uppsala în 1991, fiind acum profesor de drept internaţional la aceeaşi universitate. Iain Cameron a făcut parte din Comisii de arbitraj în Comisia Europeană, a fost numit de Consiliul Europei în departamente care au investigat şi emis rapoarte privind procese de combaterea terorismului, dar şi expert în investigaţii al Parlamentului European în domenii ce ţin de stat de drept, politici externe şi drepturile omului. Din 2014 este membru al Academiei Regale Suedeze de Ştiinţe, iar din 2015 membru al Consiliului de Etică al Poliţiei suedeze

 – Belgianul Jean-Claude Scholsem – A devenit doctor în drept în 1996, a obţinut o bursă la Harvard şi şi-a continuat apoi cariera universitară ce a culminat cu postul de decan al facultăţii de drept din Liege, acolo unde predă drept constituţional, drept constituţional comparat şi dreptul finanţelor publice. Din 1990 este membru al Comisiei europene pentru democraţie de drept, iar din 2000 este membru al Consiliului superior al Justiţiei din Belgia.

 – Finlandezul Kaarlo Heikki Tuori – Doctor în drept la Universitatea din Helsinki încă din 1983, în 1992 devenind profesor de drept administrativ la Academia Finlandeză. A lucrat ca expert în drept constituţional în Parlament şi Guvern, în 1995 devenind membru extraordinar al Curţii Supreme din Finlanda. Din 1998 este membru al Comisiei de la Veneţia. 

 – Olandezul Martin Kuijer – a studiat drept constituţional atât la Universitatea din Leiden, cât şi la Sciences Po în Paris, dar şi drept european  la Oxford. Şi-a obţinut doctoratul la Leiden University având ca lucrare Independenţa şi Imparţialitatea sistemului judiciar. A ţinut traininguri pe teme legate de drepturile omului şi bună guvernare în Maroc, Surinam, Tanzania, Cehia şi Albania. A fost totodată desemnat expertul Comisiei Europene într-un proiect de „Reîntărire a statului de drept” pentru statele din estul Europei, expertul Consiuliului Europei în verificarea compatibilităţii codurilor penale din Serbia şi Muntenegru cu convenţiile europene şi s-a ocupat şi de traininguri pentru Institutul Naţional al Magistraturii din România. 

 – Georgianul Alexander Baramidze – Avocat pe probleme de drept penal şi drepturile omului, cu studii de drept internaţional în SUA şi Georgia, dar şi cu procese în care a reprezentat clienţi în faţa Curţii Europeană a Drepturilor Omului. 

 – Irlandezul Richard Barrett –  Avocat guvernamental irlandez, membru în comisia care a realizat Acordul de Pace al Irlandei de Nord, consilier pe probleme legislative pentru state din estul Europei şi expert reprezentant al UE în legea electorală în misiuni din Sudan, Zambia, Kenya şi Afghanistan.

A te apuca să crezi că pentru acești oameni România este o țară necunoscută situată undeva în cețurile Estului unde noaptea urlă lupii și vampirii lui Dracula își pândesc victimele, este cel puțin o lipsă de respect față de inteligența lor.

Este cam la fel de uluitor cum sunt declarațiile unora din asasinii Justiției Române cum că schimbările pe care le fac sunt extrem de necesare deoarece sunt cerute de Comisia de la Veneția. Da, aceasta a cerut să se facă unele schimbări, doar că nu unele care să fie de fapt niște schimbări care să nu fie altceva decât un cadru legislativ ce s-ar putea reduce la: ”În România este imoral să trăiești sărac și cinstit, muncind, când poți să furi și să devii bogat și fericit”.

Tot uluitoare cred că este și cerbicia cu care se spune că schimbările care se fac nu sunt unele cu adresă clară, ”dacă se nimerește să îi folosească și Domnului Dragnea, asta e”. 

Tocmai recomandările Comisiei de la Veneţia privind Codul Penal și Codul de procedură penală sunt argumentul suprem al adrisantului acestor schimbări: Liviu Dragnea. Toate aceste schimbări sunt clar făcute să îi folosească lui. Iată:

Recomandările Comisiei de la Veneţia privind Codul penal: 

 – Modificarea articolelor care incriminează infracţiunile de corupţie, în mod special darea de mită (art. 290), traficul de influenţă şi cumpărarea de influenţă (art. 291 şi 292), delapidarea (art. 295) şi abuzul în serviciu (art. 297).

 – Modificarea prevederilor care vizează termenele de prescripţie (art. 154 – 155), în contextul în care majoritatea PSD-ALDE a micşorat termenele de prespcripţie pentru infracţiunea de abuz în serviciu, drept consecinţă mai multe dosare s-ar putea închide înainte de a fi judecate. 

 – Modificarea articolelor privind mărturia mincinoasă (art. 273) şi compromiterea intereselor Justiţiei (art. 277).

 – Modificarea prevederilor referitoare la confiscarea extinsă (art. 112 indice 1), definiţia funcţionarului public (art. 175) şi pedeapsa accesorie (art. 65) pentru a le aduce la standardele prevăzute de obligaţiile internaţionale ale României.

 Recomandările Comisiei de la Veneţia privind Codul de procedură penală:

 – Revizuirea totală a modificărilor aduse actului normativ astfel încât să existe certitudinea că reforma nu va avea un impact negativ asupra funcţionării sistemului de justiţie penală;

 – În timp ce toate modificările ar trebui revizuite în întregime, trebuie modificate substanţial articolele referitoare la anchetele penale în desfăşurare (art. 4), cele privind începerea urmăririi penale (art. 305), supravegherea tehnică (art. 139), consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică (art. 143), obţinerea de date privind situaţia financiară a unei persoane (art. 153), percheziţia informatică (art. 168), drepturile inculpatului (art. 83), drepturile avocatului suspectului şi inculpatului (art. 93);

 – Revizuirea dispoziţiilor finale şi tranzitorii.

Amintesc că în luna iulie, majoritatea PSD-ALDE din Parlament a modificat Codul penal astfel încât infracţiunea de abuz în serviciu a fost golită de conţinut. În forma adoptată de PSD, Liviu Dragnea scapă de condamnare, iar alţi politicieni scapă de dosare.

Astfel că, după exprimarea opiniei extrem de critice a Comisiei de la Veneţia privind codurile penale şi legile justiţiei modificate de PSD, preşedintele Klaus Iohannis i-a cerut demisia ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, spunând că şi-a compromis definitiv credibilitatea.

Cu nesimțirea care îl caracterisează, ministrul Justiţiei, Slugărel  Toader, consideră că e inadmisibil ca preşedintele Klaus Iohannis să-i ceară demisia, după ce Comisia de la Veneţia a desfiinţat legile Justiţiei şi modificările la Codurile penale operate de PSD.

P.S. Cum bunul simț nu prea are loc în aerul rarefiat al Puterii, ajungând ca sfidarea poporului să devină regulă, e posibil să aibă dreptate cei care cred că așa nu se mai poate. Nenea Ilie, un om la ”șaptezeci și …” care deși nu are prea multă școală,  este un atent urmăritor al emisiunilor politice de la televizor … mucalit cum e, întrebat ce crede de ce fac ”domnii mari  de la București”, a spus după un timp de gândire:

”Io nu mă pricep prea tare la ce fac domnii ăia mari, dar cred că nu-i departe vremea când va trebui să punem mâna pe furci, pe coase și topoare. Așa nu se mai poate, că prea s-au încânit tâlharii”.

 

La audierile de la CSM, Adina Florea, marioneta lui Tudorel, a prezentat o schiță de demolare a DNA

9 octombrie 2018 Lasă un comentariu

***

Cred că se vede din avion că Tudorel Toader nu este altceva decât vârful de lance al lui Liviu Dragnea și a liotei de penali din spatele lui în lupta împotriva justiției.

Una din țintele care consideră Tudorel că trebuie să le atingă în drumul spre subordonarea justiției este transformarea DNA în un fel de combinație între o potaie de companie, cu ghiarele pilite, cu colții scoși, parfumată și coafată și o armă care ar putea fi folosită împotriva adversarilor, cam cum este acum Curtea Constituțională a Românie care interpretează Constituția în funcție de interesul penalimii române.

Strategia lui pare a fi numirea la șefia instituției a unei marionete care să îi fie cam la fel de obedinentă cum îi este Veorika din Videle lui Dragnea.

Se pare că Adina Florea dă atât de frumos din coadă în acest sens încât Tudorel are visuri erotice în care se visează un adevărat zeu al Justiției române și nu un administrator al domeniului cum presupune fincția de Ministru.

La audierile de la CSM procuroarea Florea a emis câteva idei stupefiante care, dacă ar fi implementate, ar duce fără doar și poate la desfiinţarea DNA. Între altele ea a spus:  „Din datele statistice pe care le-am analizat, activitatea DNA s-a axat mai mult pe soluţionarea dosarelor cu abuz în serviciu. Nu cred că acesta este obiectul DNA, ci acela de a pune pe masa judecătorilor infracţiunile de corupţie la nivel înalt, săvârşite prin cele mai complicate metode infracţionale. Am auzit în spaţiul public ideea că atâta timp cât nu am putut dovedi infracţiunile de corupţie, am recurs la soluţionarea celor de abuz în serviciu. Nu cred că acesta e rolul DNA, de a cerceta infracţiuni facile. Infracţiunile facile intră în competenţa parchetelor de pe lângă tribunale şi judectătorii”.

Păi femeia asta fie visează că un procuror DNA trebuie să fie un fel de Robocop, fie nu are nici cea mai mică idee despre ce înseamnă DNA în intimitatea sa, singura imagine fiind una făcută după lungi și aprofundate făcute emisiunilor Antenei 3 și a România tv.

De fapt, ce sunt mai concret infracțiunile de corupție? Darea şi luarea de mită şi traficul de influenţă.

La rândul lor, infracțiunile de serviciu sunt delapidarea, neglijența în serviciu, abuzul în serviciu etc. Ce să vezi, ăsta ultimul, abuzul în serviciu este cel care stârnește adevărate pasiuni deoarece este, popular spus, exact locul unde umbli cu miere și poți să te lngi până dai de os.

Legal vorbind, infracțiunile de corupție și cele de serviciu sunt cam în aceeași oală, Codul Penal cuprinzându-le pe ambele, procurorii care se ocupă de ele fiind niște oameni cu un apreciabil grad de specializare deoarece acestea sunt infracțiuni care sunt comise de ”lorzii” găinarilor numiți ”gulere albe”, pentru a fi dovedite astfel de infracțiuni trebuid mai întîi o bună cunoaștere a domeniului, un fler special pentru conexarea de fapte aparent fără legătură.

Ce vrea să facă Adina Florea, scoaterea din competența DNA a infracțiunilor de serviciu și transferarea lor la parchete este ca și cum ai transfera transplantude inimă la o secție de chirurgie unde operația de apendicită sau de extirpare a gălcilor e un fel de modus vivendi. Practic este vorba de favorizarea infractorului punând pe urma lui niște dulăi polițiști cu probleme de miros.

Nu că acei procurori nu sunt profesioniști, dar nu au specializarea necesară pentru niște chestiuni atât de specifice.

A pune un procuror specializat în altceva să ancheteze infracțiuni legate de achiziții publice, ca cele mai frecvente, e ca și cum i-ai oferi unui infractor cheia de la celulă.

Trebuie să ai o specializare destul de bine aspectată pentru a ”simți” îndată ce deschide un caiet de sarcini că treaba pute, că prețurile ascund în spate ”palmarea” de bani grei. Un procuror specializat simte imediat indiciile naobservate de un procuror specializat în altceva, el sesizând cam unde să se uite pentru a găsi indiciile ce îi arată că se comite trucarea licitaţiei, deci un posibil abuz în serviciu, şi că ar putea urma transferul şpăgii, adică partea de corupţie. Poate cere atunci mandate de interceptare, de înregistrare ambientală, de filaj – şi dosarul s-a construit în mod logic.

Considerarea separată a celor două tipuri de infracțiuni ar fi o adevărată gură de aer pentru infractori: procurorul nespecializat de la judecătorie sau tribunal s-ar putea să nu observe subtilităţile dintr-un caiet de sarcini, iar procurorul DNA n-ar avea de unde să afle că undeva, într-un creier de munte, o valiză cu bani îşi schimbă proprietarul. 

Treaba este că în respectiva valiză nu sunt bani primiți pentru bună purtare de la Sfântul Duh sau niște bani crescuți în giveciul de pe balcon al mătușii penalilor în cauză … nu, sunt banii populimii române. Bani munciți care, în loc să afungă la școli sau spitale ajung în ghiarele penalilor cărora li se întreține astfel o bunăstare pe care nu o merită.

Ceea ce spune Adina Florea este, de fapt, o schiță de demolare a DNA, o schiță unde sunt precizate locurile unde trebuie amplasat explosibilul pentru ca efectul să fie cât mai mare.

Denise Rifai consideră că Tudorel Toader sabotează PSD încercând să aducă la conducerea DNA a cuiva apropiat de ALDE

Denise Rifai, jurnalista de la Realitatea TV susține că Tudorel Toader, promovat de Tăriceanu, sabotează PSD. Prin amânarea găsirii unei propuneri pentru șefia DNA, de fapt acesta dorind să aducă la conducerea DNA a cuiva apropiat de ALDE, respectiv Călin Popescu Tăriceanu.

Probabil, logica fiind aceea că astfel Tăriceanu devine indispensabil pentru PSD.  

Într-un interviu acordat pentru Psnews.ro jurnalista Denise Rifai a susținut că, prin respingerea celor patru concurenți și anunțarea reluării procedurii de selecție, Tudorel Toader sabotează PSD în disputa pentru șefia DNA.

Denise spune că gestul ministrului are ca scop impunerea la DNA a unui om apropiat de coaliție sau mai degrabă de Alianța Liberalilor și Democraților, având în vedere că Tudorel Toader este sprijinit de către președintele ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu.

„Domnul ministru se joacă și și-a îmbrăcat foarte bine haina politică pe care i-a oferit-o liderul ALDE, domnul Călin Popescu-Tăriceanu. Gestul lui Tudorel Toader de a juca – așa cum au fost unele scenarii încă de la început: că era posibil să meargă pe zona de amânare în primă instanță – arată că există realmente o strategie pentru ca omul care va ajunge să conducă DNA din poziția de procuror-șef să fie un tip bine ales de către cei de la PSD-ALDE. Sau poate doar de către cei de la ALDE, pentru că să nu uităm: Tudorel Toader este omul lui Călin Popescu-Tăriceanu și până acum (apropo de jocul cu ordonanțele ce vizau amnistia sau grațierea) am văzut că ministrul Justiției a știut să se opună.

Am văzut, de asemenea, un Tudorel Toader care nu a acceptat ideea ca acele proiecte de legi ce vizează modificările aduse codurilor penale să fie trecute prin ordonanță de urgență. Deci este foarte posibil ca și aici domnul Toader să încerce să câștige timp, ca să aducă la șefia DNA un om apropiat de Călin Popescu-Tăriceanu – nu neapărat de Liviu Dragnea. Spun asta în baza ultimelor decizii luate de Tudorel Toader, care au fost doar în sensul domnului Tăriceanu – nu în sensul coaliției. Asta pe de o parte” – a declarat jurnalista Realității TV.

Denise Rifai apreciază că ministrul Toader ar putea amâna selectarea unui candidat pentru șefia DNA până la intrarea în vigoare a noii forme a Legii 303/2004 (privind statutul magistraților), în care președintele României va putea refuza o singură dată o astfel de propunere.

Pe de altă parte, noi acum când vorbim, președintele Klaus Iohannis are posibilitatea să respingă de câte ori consideră propunerile ce vizează șefia DNA. Dacă Tudorel Toader trage suficient de mult de timp, lungind această perioadă în care se pot depune candidaturi, în care poate face selecția unei anumite persoane pe care s-o trimită mai departe la CSM, ca propunere a domniei sale, ar putea intra în vigoare cealaltă lege, care vizează faptul că Iohannis poate respinge o singură dată numirea procurorului-șef la DNA.

Oricum: Tudorel Toader și coaliția PSD-ALDE aveau nevoie de timp, dat fiind faptul că s-a tot scris în presă în ultimele zile că aceste patru candidaturi sunt ale unor oameni din DNA sau din Ministerul Public – adică oameni apropiați fie de Codruța Kovesi, fie de Augustin Lazăr. Și este evident că vorbim despre profiluri de persoane care nu aveau ce să caute astăzi la șefia DNA – o instituție pe care oamenii aceștia și-o doresc cu mult mai slabă.

Deci în primul rând Tudorel Toader câștigă foarte mult timp. Știm că șefia interimară la DNA se poate întinde pe 90 de zile. Domnul ministru dacă nu își vede legea promulgată de președinte (cea prin care președintele poate respinge propunerile o signură dată), atunci – cine știe? – poate găsește o modalitate și-i prelungește mandatul doamnei Jurma. Totul e posibil. E clar că au nevoie să aducă la șefia DNA omul cel mai potrivit pentru ca acțiunile DNA să nu mai vizeze dosarele unor oameni agreați de ei. Și aici nu știu dacă vorbim despre coaliția PSD-ALDE sau doar despre ALDE. Oricum: domnul Tudorel Toader, prin ceea ce a făcut astăzi, joacă și se joacă. Nu știm dacă pentru întreaga coaliție, doar pentru ALDE sau poate chiar pentru alte zone ale statului român. Ceea ce e cu adevărat cert este că ne vom lămuri pentru cine a jucat și cât a plătit România pentru chestiunea aceasta. Ne vom da seama dacă în România se va mai putea vorbi despre luptă împotriva abuzurilor, pentru o justiție corectă, despre procurori pe bune anticorupție. Vom vedea” a mai spus Denise Rifai.

Sursa declarațiilor: psnews.ro

Tudorel Toader, un zombi, o relicvă care a început să pută a unei epoci trecute

20 iulie 2018 4 comentarii

Tudorel Toader a ajuns să sufere tot mai puternic de inflamare de personalitate, lucru care îl face să se creadă un fel de Zeus al zeilor Justiției, infailibil și de necontrazis, singur deținător al Adevărului Absolut.

Indiferent dacă e vorba de un președinte de țară, o ambasadă ori un procuror, trebuie să considere orice propunere drept ordin, orice aberație comisă dreptcrâmpei de Adevăr Absolut, orice tentativă de contrazicere fiind considerată, automat, o blasfemie de  lezmajestate care atrage după sins asmuțirea dulăilor Curtea Constituțională și Inspecția Judiciară.

Un singur lucru nu îl reușește de la o vreme Tudorel. Să se îndrepte de spate. Umil și ploconit necodiționat în fața stăpânului său, Penalul de Teleorman, pe principiul ”cine face prea mult pe prostul rămâne așa”, Tudorel și-a făcut unic motiv al existenței sale dorința de a-și servi stăpânul, neprecupețind nimic pentru scăparea acestuia de pușcărie și curățarea trecutului lui penal.

Cred că nu greșesc cu nimic dacă spun că Tudorel Toader nu mai este om ci un zombi, o relicvă care a început să pută a unei epoci trecute.

Ar fi mare lucru să nu moară în zilele care urmează Todorel Toader, Ministrul Justiției, lovit de apoplexie.

După ce Curtea Constituțională a emis o decizie în care se spunea. halucinant, că dacă Președintele nu se supune propunerii, considerate ordin a Ministrului Justiției, îi știrbește acestuia, vezi Doamne, autoritatea, iată că și Inspacția Judiciară are o reacție disproporționată când procuroarea Alexandra Lăncrănjan își permite să în contrazică pe slugarnicul ministru. 

După ce Premierul Dăncilă, spunând ce știe mai bine, prostii, afirma că în unele țări, între care Germania, abuzul în serviciu nu e sancționat, dând de înțeles că fiecare poate abuza cât dorește, Ambasada Germaniei a venit cu precizări care arătau că nici pe departe nu este așa, indirect, arâtând că Veorika, Vasilika, Valoroasa din Videle, nu e doar prostă ci și mincinoasă. Cel puțin așa a înțeles Toader mesajul Ambasadei deoarece a sărit pe Facebook cu un mesaj în care, tot indirect, le tăia ălora macarana, pur și simplu înercând să deminstreze că nemții nu știu ce scrie în codul lor penal.

La câteva ore după ce Toader s-a făcut de râs încercând să arate cât de deștept e el și cât de proști sunt nemții, tot pe Facebook, procuroarea Alexandra Lăncrănjan și-a permis să îl contrazică pe infailibilul Ministrul al Justiției:

”Pentru un om care se considera un profesionist al dreptului este foarte important sa aiba rabdare sa citeasca o lege pana la capat, sa argumenteze fara a denatura realitatea juridica si atunci cand argumentele nu sunt in favoarea teoriei sale sa accepte fara a deturna textul legal sau a omite lucruri. Cand nu mai poti sa faci asta…

Spre exemplu, in Germania sunt foarte multe articole in codul penal care reglementeaza actiuni specifice ale functionarilor publici fara a le denumi abuz in serviciu.

Dar exista si acest text:

Articolul 266 din Codul penal german reglementează o infracțiune privitoare la atribuțiile de serviciu (în varianta germană Neloialitate), cu următorul conținut:

Secțiunea 266
(1) Fapta persoanei care abuzează de autoritatea ce i-a fost acordată prin lege, prin învestirea de către o autoritate publică sau pe cale convențională, de a dispune de bunurile altei persoane sau de a efectua acte în numele sau interesul altei persoane ori de a-și asuma obligații în numele acesteia sau care își încalcă obligația de a proteja drepturile patrimoniale și interesele altei persoane, obligație stabilită prin lege, decizie a autorității publice sau pe cale convențională, și, prin urmare, provoacă prejudicii respectivei persoanei, se pedepsește cu închisoarea de cel mult cinci ani sau cu amendă.

Daca un jurist ar citi codul penal german integral ar putea, fara niciun efort, sa constate ca abuzul in serviciu este incriminat atat in articole cu o specificitate mare cat si in acest articol care acopera celelalte ipoteze posibile.

Pentru alte reglementari a se vedea: http://www.forumuljudecatorilor.ro/index.php/archives/2987

UPDATE: ”Cine vrea si poate, lesne intelege ca Art.266 C.pen.german incriminează conduite într-o paletă mult mai largă ca legiuitorul român. Ba mai cuprinde și incalcarea unor obligații ce decurg dintr-o convenție. Si nu are nici prag. Iar pentru aceasta constatare este suficienta Teoria generala a dreptului, anul I :))

Dacă doamna Lăncrănjan îl înjura de mamă și de alte rude pe Tudorel nu îl lovea la fel de rău ca și când îl contrazice.

Ce să vezi … Inspecţia Judiciară a deschis o anchetă disciplinară împotriva procuroarei Alexandra Lăncrănjan. Vezi Doamne, îi știrbește autpritatea ministrului.

Culmea nesimțirii, lui Toader i se pare normal… 

”Cu privire la faptul că Inspecția Judiciară s-a autoseziat, am aflat și eu ieri pe la orele prânzului de la un jurnalist. Este problema Inspecției Judiciare”, a zis Tudorel Toader comentând acest subiect.

Întrebat ce părere are despre postarea Alexandrei Lăncrănjan, ministrul Justiției a zis: ”Întrebați-o pe dânsa. Eu cred că am făcut referire expresă la elementele constitutive privind cele două infracțiuni – articolul 297 din Codul Penal român, articolul 266 din Codul Penal din Germania. Partea specială a Dreptului Penal este o disciplină destul de riguroasă”.

Dacă nu aș ști că slugoii sunt cei care se opăresc cel mai rău când sunt contraziși de alții situați lai jos în scara ierarhică m-aș mira …

 Nu mă mir… cred, totuși, că o vizită la Psihiatrie nu i-ar strica infailibilului ministru, poate ar reuși ăia să îi redea un strop de onoare, de demnitate umană. E drept, mă cam îndoiesc că așa ceva mai e posibil… a mers mult prea departe prin arătură.

Probabil că este greșit să îl mai considerăm pe Tudorel un om. El este, mai repede, un zombi care a început să pută, o relicvă a unei epoci trecute …

Aberantul aliniat (2) al articolului 15 din Constituție este cel care face ca PSD să poată dezincrimina faptele infractorilor din conducerea sa

7 iulie 2018 2 comentarii

Îl rog pe cititor să își imagineze două situații.

Prima: O mamă își urmărește copilul la scăldat, îi ia hainele și îl lasă în pielea goală, acesta trebuind să vină așa acasă traversâd întreaga localitate spre amuzamentul celor care îl văd.

A doua: Un tată își bate cu bastonul fiul în public, acestuia dându-i lacrimile de durere.

Având în vedere că, spre deosebire de cazul în care tatăl și-a snopit progenitura pentru că a luat, fără să ceară voie, două felii de salam din frigider, cele două situații de mai sus ar fi considerate traumatizante pentru copii, părinții ar fi considerați niște părinți denaturați.

Ei bine, prima, este o scenă din ”Amintiri din copilărie”, ecranizare după cartea lui Ion Creangă, a doua una din  filmul ”Ștefan Cel Mare” unde, domnitorul își bate fiul cu un baston pentru a nu uita donația (pământ) făcută  de domnitor către o comunitate. 

Prima e văzută în film cu simpatie, a doua ca o formă de tradiție.

PENALII JUSTIȚIARI

Legile de azi i-ar pedepsi pe ambii părinți putând chiar să îi decadă din drepturi. Cam asta ar însemna aplicarea legilor prezentului unor fapte ale trecutului …

Îndelungata manifestație a ”#Rezist” în Piața Victoriei din București enervează cam pe toată lumea, pe unii pentru că astfel Guvernul ar fi, vezi Doamne, oprit de la punerea în aplicare a programului de guvernare, pe alții că Guvernul nu ține seama de doleanțele manifestanților mergând înainte cu încercarea de scăpare de pușcărie a infractorului Liviu Dragnea și a găștii sale penale.

Această manifestație nu ar fi avut loc dacă nu exista un anumit aliniat aberant din  Constituție, nu ar fi existat sau ar fi fost formulat altfel, lucru care nu ar fi permis ca măgăriile unor mega infractori să fie șterse pur și implu prin dezincriminarea faptelor, lucru care oripilează pus și simplu nu doar pe cei care manifestează în Piața Victoriei ci și întreaga lume civilizată.

Este vorba de aliniatul a (2)  al articolului  15 din Constituție care spune: Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Pur și simplu este o aberație. Acest aliniat lovește în unul din principiile fundamentale are Democrației, cel al egalității între cetățeni. Acest aliniat le permite celor care au destulă putere, dacă nu reușesc să își dovedească nevinovăția, să schimbe legile, astfel încât faptele lor nemaifiind incriminatoare. Practic se legalizează furtul, chiar jaful, aș putea spune.

Cumva am senzația că acest aliniat induce și încălcarea  ARTICOLUL 16 alin. (1) ”Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”   … puțini oameni pot schimba legile pentru a-și dezincrimina faptele și alin (2) ”Nimeni nu este mai presus de lege.”. Păi dacă ai puterea să schimbi legea, nu înseamnă exact că ești deasupra legii?

P.S. Nu voi susține și nu voi vota un partid care nu va promite că, dacă va căștiga alegerile va schimba acest articol.

Faptele penale ale trecutului urmând a fi judecate după legea valabilă la data comiterii faptei.

Clotilde Armand vorbește de un ”Cod Roșu de impostură” și se întreabă dacă ”Am căzut cu toții în capcana PSD”

Venind de unde vine și având educația pe care o are, Clotilde Armand reușește să se distanțeze oarecum de tabloul general de la noi, reușind astfel să aibă viziunea ansamblului, lucru care o face să fie un mult mai fin observator a ceea ce se întâmplă decât autohtonii mercenari media mioritici.

Astfel, ea vorbește de un ”Cod Roșu de impostură” și se întreabă dacă ”Am căzut cu toții în capcana PSD?”

 

Codul roşu de impostură

Clotilde Armand

Clotilde Armand

Societăţii româneşti îi lipseşte oxigenul pe care îl oferă încrederea. Fără acest element esenţial nu vom putea niciodată creşte ca o comunitate matură, stabilă, capabilă să se dezvolte echilibrat. E obligatoriu să reuşim împreună să reconstruim relaţii de încredere între noi, membrii societăţii, între oamenii politici şi alegători, între investitori şi instituţiile statului.

România are nevoie să regăsească legătură între cuvânt şi faptă, iar bunele intenţii au nevoie să fie dovedite în practică. 

Din nefericire, drumul pe care ne aflăm nu oferă o perspectivă încurajatoare, ci se înfundă în această criză majoră de încredere. Cu toţii am constatat că României i-a fost impus un spectacol politic în care ultimele vestigii de încredere se risipesc în faţa artificiilor unor păpuşari mânaţi de interese proprii. Povestea pe care o ascultăm de doi ani din partea coaliţiei guvernamentale îi adoarme pe unii, îi trezeşte pe alţii, dar niciunii nu regăsim în ea speranţa de a scăpa din capcana neîncrederii.

Cred în continuare cu tărie că societatea românească trebuie să repornească de la restructurarea nivelului local. La acest nivel, gestiunea poate prima în faţa considerentelor de partid politic, la acest nivel competenţa e mai uşor de apreciat de comunitate, la acest nivel implicarea civică poate fi încurajată şi poate duce spre acea reţea societală fără de care acţiunea politică e suspendată într-un abis de circumspecţie. Din acest motiv mi se pare important să luăm atitudine faţă de tentativele care pot aduce noi disfuncţiuni în mecanismele de la acest nivel, cum este cazul în acest moment cu proiectul de Cod administrativ. Noul şantier al coaliţiei guvernamentale, după reformele din domeniul justiţiei, riscă să aducă mai multă opacizare în practica administrativă în detrimentul transparenţei pe care se bazează o guvernare locală eficientă. Cu toată prezumţia de bună intenţie, ne lovim imediat de amendamentele propuse de PSD ca de tot atâtea bariere în jurul unui interes de clan. Să luăm ca exemplu amendamentul lui Darius Vâlcov prin care se prevede ca patrimoniul aflat în proprietatea unităţilor teritorial-administrative să poată fi înstrăinat în urma unui vot cu majoritate simplă în cadrul consiliilor judeţene sau locale. Singurul răspuns pe care putem să-l dăm la această propunere este un „nu“ hotărât, pentru că nu există nici un motiv raţional ca procedura actuală, care impune o majoritate de 2/3, să fie modificată. Această majoritate transpartinică asigură o evaluare mult mai apropiată de interesul comunitar în cazul unor propuneri de vânzare sau închiriere a unor bunuri sau terenuri aparţinând domeniului public.

Coaliţia guvernamentală este preocupată şi de pensiile pentru primari pentru care lucrările Comisiei pentru Codul administrativ au fost blocate până când experţii PSD vor găsi formulele legale. Printr-un amendament, parlamentarii coaliţiei mai doresc să renunţe la publicarea proceselor verbale complete ale şedinţele de consiliu local, considerând că un simplu rezumat e suficient pentru informarea publică şi urmărirea procedurilor din partea opoziţiei. Cu alte cuvinte, dacă mai există pe alocuri dezbateri nu are rost să mai fie consemnate în scris, din moment ce democraţia locală se reduce în viziunea PSD la un simulacru: primarul propune, consilierii votează, dacă se poate în unanimitate şi în necunoştinţă de cauză, urmând un ritual pur formal.

Cu şi mai multă vehemenţă trebuie să spunem „nu“ unui amendament care vizează politizarea funcţiilor de conducere din serviciile deconcentrate la nivel teritorial. În loc să încurajăm profesionalizarea cadrelor administrative la toate eşaloanele, în paralel cu creşterile salariale, asistăm la legalizarea practicii numirilor pe criterii politice!

În faţa unor acţiuni de aservism politic, opoziţia nu poate răspunde cu soluţii alternative, dialogul politic fiind rupt. Mai rămâne ca singură modalitate de exprimare posibilă: rezistenţa. A spune „nu“ devine, astfel, unica politică pozitivă. Pe baza ei se va putea, apoi, reconstrui.

Publicat: 29 mai 2018

Sursa: adevarul.ro

Am căzut cu toţii în capcana PSD?

De câteva zile, am devenit o ţară de specialişti în drept. Dezbatem „cu vehemenţă“ argumentele juridice prin care Curtea Constituţională îi impune preşedintelui să semneze decretul de revocare a procurorului-şef al DNA.

Am alunecat fără să ne dăm seama de pe terenul unui conflict politic pe terenul juridic, aşa cum şi-a dorit domnul profesor de drept Tudorel Toader, pentru care tehnicitatea problemei i-ar fi asigurat un ascendent în argumentaţie în faţa majorităţii fără studii juridice.

În realitate, avem două viziuni politice opuse pe o temă care ţine de interesul naţional, respectiv mult-discutata luptă anticorupţie. Orice discuţie trebuie să pornească de la legitimitatea politicii în acest sens, confirmată prin vot. Lupta anticorupţie face parte din mandatul prezidenţial în curs, obţinut cu 6,3 milioane de voturi. Alegătorilor săi preşedintele Klaus Iohannis le-a lansat două promisiuni: menţinerea României pe drumul euroatlantic şi lupta anticorupţie, ca măsură ce decurge din primul angajament pentru a asigura dezvoltarea economică a ţării. Din evoluţiile politice, constatăm însă că această luptă oficială anticorupţie nu s-a grefat pe o bază de moralitate susţinută în societate şi a fost uşor atacabilă prin campanii de presă. Puncte de vedere repetate au pus în evidenţă deficienţele punctuale ale mecanismelor fără a menţiona importanţa luptei, gravitatea fenomenului de corupţie şi mijloacele limitate ale sistemului judiciar, Ca reacţie, o mare parte a opiniei publice a perceput aceste critici ca o strategie de anihilare a DNA şi nu ca tentative de ameliorare a activităţii acesteia, cu atât mai mult cu cât credibilitatea exponenţilor era afectată de interese personale. Din aceste motive, ne găsim în faţa unei false divizări naţionale si e momentul să ne reamintim legitimitatea politicii prezidenţiale.  

A doua viziune, cea a coaliţiei guvernamentale, nu a fost definită explicit în programul electoral, dar s-a inserat progresiv ca prioritate politică din 31 ianuarie 2017, culminând cu declaraţia recentă a lui Liviu Dragnea că „lupta anticorupţie a mers prea departe“. Acţiunile politice ale coaliţiei au vizat diminuarea prerogativelor prezidenţiale cu recentrare pe rolul Guvernului şi al Parlamentului în diverse materii, dar mai ales la capitolul numirilor din sistemul judiciar.

Un articol principal din Constituţie îi conferă preşedintelui rolul de mediere, de echilibrare între puterile din stat şi acesta este spiritul care trebuie să guverneze toate atribuţiile sale concrete. În niciun sistem politic din lume, independenţa puterii judiciare nu este uşor de asigurat şi sunt necesare mecanisme complexe de echilibrare pentru a contracara tendinţa puterii executive de control sau influenţă.  

Cred că echilibrul puterilor într-un stat este acea garanţie fără de care dezvoltarea societăţii nu este posibilă. Ţara din care provin, Franţa, se bazează pe o Constituţie creată după statura prezidenţială a lui Charles De Gaulle. Sistemul său prezidenţial are numeroase inconveniente, dar şi avantajul unei legitimităţi politice mari, asigurate prin votul direct acordat unui preşedinte cu puteri executive extinse. De 60 de ani, de când funcţionează acest sistem, au existat mai multe episoade în care şeful statului a aparţinut unui partid, iar şeful guvernului unei alte formaţiuni cu majoritate parlamentară. Această coabitare, practic cu dublă comandă executivă, nu s-a soldat cu crize majore pentru ţară. Linia roşie a interesului naţional nu a fost încălcată. Preşedintele a refuzat de multe ori numiri propuse de guvern,  dar nu s-a ajuns la contestarea constituţională a acestor refuzuri. Nici în Constituţia României, nu este prevăzută nicăieri obligaţia preşedintelui de a emite un decret.  

Cum s-a ajuns la criza actuală!? Prin încălcarea liniei roşii de care am vorbit mai înainte, folosind orice mijloc pentru un control mai amplu al instituţiilor statului. Mai mult, se poate spune că politizarea unei Curţi Constituţionale este un atac grav asupra funcţionării democratice.

  Nu putem să nu admitem, în consecinţă, că în joc nu este funcţia dnei Kovesi, ci rolul de echilibru între puterile din stat al preşedintelui României şi trimiterea sa într-un plan secund al politicii naţionale.

Publicat: 5 iunie 2018

Sursa: adevarul.ro

%d blogeri au apreciat asta: