Arhiva

Posts Tagged ‘Tudorel Toader’

Denise Rifai consideră că Tudorel Toader sabotează PSD încercând să aducă la conducerea DNA a cuiva apropiat de ALDE

Denise Rifai, jurnalista de la Realitatea TV susține că Tudorel Toader, promovat de Tăriceanu, sabotează PSD. Prin amânarea găsirii unei propuneri pentru șefia DNA, de fapt acesta dorind să aducă la conducerea DNA a cuiva apropiat de ALDE, respectiv Călin Popescu Tăriceanu.

Probabil, logica fiind aceea că astfel Tăriceanu devine indispensabil pentru PSD.  

Într-un interviu acordat pentru Psnews.ro jurnalista Denise Rifai a susținut că, prin respingerea celor patru concurenți și anunțarea reluării procedurii de selecție, Tudorel Toader sabotează PSD în disputa pentru șefia DNA.

Denise spune că gestul ministrului are ca scop impunerea la DNA a unui om apropiat de coaliție sau mai degrabă de Alianța Liberalilor și Democraților, având în vedere că Tudorel Toader este sprijinit de către președintele ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu.

„Domnul ministru se joacă și și-a îmbrăcat foarte bine haina politică pe care i-a oferit-o liderul ALDE, domnul Călin Popescu-Tăriceanu. Gestul lui Tudorel Toader de a juca – așa cum au fost unele scenarii încă de la început: că era posibil să meargă pe zona de amânare în primă instanță – arată că există realmente o strategie pentru ca omul care va ajunge să conducă DNA din poziția de procuror-șef să fie un tip bine ales de către cei de la PSD-ALDE. Sau poate doar de către cei de la ALDE, pentru că să nu uităm: Tudorel Toader este omul lui Călin Popescu-Tăriceanu și până acum (apropo de jocul cu ordonanțele ce vizau amnistia sau grațierea) am văzut că ministrul Justiției a știut să se opună.

Am văzut, de asemenea, un Tudorel Toader care nu a acceptat ideea ca acele proiecte de legi ce vizează modificările aduse codurilor penale să fie trecute prin ordonanță de urgență. Deci este foarte posibil ca și aici domnul Toader să încerce să câștige timp, ca să aducă la șefia DNA un om apropiat de Călin Popescu-Tăriceanu – nu neapărat de Liviu Dragnea. Spun asta în baza ultimelor decizii luate de Tudorel Toader, care au fost doar în sensul domnului Tăriceanu – nu în sensul coaliției. Asta pe de o parte” – a declarat jurnalista Realității TV.

Denise Rifai apreciază că ministrul Toader ar putea amâna selectarea unui candidat pentru șefia DNA până la intrarea în vigoare a noii forme a Legii 303/2004 (privind statutul magistraților), în care președintele României va putea refuza o singură dată o astfel de propunere.

Pe de altă parte, noi acum când vorbim, președintele Klaus Iohannis are posibilitatea să respingă de câte ori consideră propunerile ce vizează șefia DNA. Dacă Tudorel Toader trage suficient de mult de timp, lungind această perioadă în care se pot depune candidaturi, în care poate face selecția unei anumite persoane pe care s-o trimită mai departe la CSM, ca propunere a domniei sale, ar putea intra în vigoare cealaltă lege, care vizează faptul că Iohannis poate respinge o singură dată numirea procurorului-șef la DNA.

Oricum: Tudorel Toader și coaliția PSD-ALDE aveau nevoie de timp, dat fiind faptul că s-a tot scris în presă în ultimele zile că aceste patru candidaturi sunt ale unor oameni din DNA sau din Ministerul Public – adică oameni apropiați fie de Codruța Kovesi, fie de Augustin Lazăr. Și este evident că vorbim despre profiluri de persoane care nu aveau ce să caute astăzi la șefia DNA – o instituție pe care oamenii aceștia și-o doresc cu mult mai slabă.

Deci în primul rând Tudorel Toader câștigă foarte mult timp. Știm că șefia interimară la DNA se poate întinde pe 90 de zile. Domnul ministru dacă nu își vede legea promulgată de președinte (cea prin care președintele poate respinge propunerile o signură dată), atunci – cine știe? – poate găsește o modalitate și-i prelungește mandatul doamnei Jurma. Totul e posibil. E clar că au nevoie să aducă la șefia DNA omul cel mai potrivit pentru ca acțiunile DNA să nu mai vizeze dosarele unor oameni agreați de ei. Și aici nu știu dacă vorbim despre coaliția PSD-ALDE sau doar despre ALDE. Oricum: domnul Tudorel Toader, prin ceea ce a făcut astăzi, joacă și se joacă. Nu știm dacă pentru întreaga coaliție, doar pentru ALDE sau poate chiar pentru alte zone ale statului român. Ceea ce e cu adevărat cert este că ne vom lămuri pentru cine a jucat și cât a plătit România pentru chestiunea aceasta. Ne vom da seama dacă în România se va mai putea vorbi despre luptă împotriva abuzurilor, pentru o justiție corectă, despre procurori pe bune anticorupție. Vom vedea” a mai spus Denise Rifai.

Sursa declarațiilor: psnews.ro

Tudorel Toader, un zombi, o relicvă care a început să pută a unei epoci trecute

20 iulie 2018 4 comentarii

Tudorel Toader a ajuns să sufere tot mai puternic de inflamare de personalitate, lucru care îl face să se creadă un fel de Zeus al zeilor Justiției, infailibil și de necontrazis, singur deținător al Adevărului Absolut.

Indiferent dacă e vorba de un președinte de țară, o ambasadă ori un procuror, trebuie să considere orice propunere drept ordin, orice aberație comisă dreptcrâmpei de Adevăr Absolut, orice tentativă de contrazicere fiind considerată, automat, o blasfemie de  lezmajestate care atrage după sins asmuțirea dulăilor Curtea Constituțională și Inspecția Judiciară.

Un singur lucru nu îl reușește de la o vreme Tudorel. Să se îndrepte de spate. Umil și ploconit necodiționat în fața stăpânului său, Penalul de Teleorman, pe principiul ”cine face prea mult pe prostul rămâne așa”, Tudorel și-a făcut unic motiv al existenței sale dorința de a-și servi stăpânul, neprecupețind nimic pentru scăparea acestuia de pușcărie și curățarea trecutului lui penal.

Cred că nu greșesc cu nimic dacă spun că Tudorel Toader nu mai este om ci un zombi, o relicvă care a început să pută a unei epoci trecute.

Ar fi mare lucru să nu moară în zilele care urmează Todorel Toader, Ministrul Justiției, lovit de apoplexie.

După ce Curtea Constituțională a emis o decizie în care se spunea. halucinant, că dacă Președintele nu se supune propunerii, considerate ordin a Ministrului Justiției, îi știrbește acestuia, vezi Doamne, autoritatea, iată că și Inspacția Judiciară are o reacție disproporționată când procuroarea Alexandra Lăncrănjan își permite să în contrazică pe slugarnicul ministru. 

După ce Premierul Dăncilă, spunând ce știe mai bine, prostii, afirma că în unele țări, între care Germania, abuzul în serviciu nu e sancționat, dând de înțeles că fiecare poate abuza cât dorește, Ambasada Germaniei a venit cu precizări care arătau că nici pe departe nu este așa, indirect, arâtând că Veorika, Vasilika, Valoroasa din Videle, nu e doar prostă ci și mincinoasă. Cel puțin așa a înțeles Toader mesajul Ambasadei deoarece a sărit pe Facebook cu un mesaj în care, tot indirect, le tăia ălora macarana, pur și simplu înercând să deminstreze că nemții nu știu ce scrie în codul lor penal.

La câteva ore după ce Toader s-a făcut de râs încercând să arate cât de deștept e el și cât de proști sunt nemții, tot pe Facebook, procuroarea Alexandra Lăncrănjan și-a permis să îl contrazică pe infailibilul Ministrul al Justiției:

”Pentru un om care se considera un profesionist al dreptului este foarte important sa aiba rabdare sa citeasca o lege pana la capat, sa argumenteze fara a denatura realitatea juridica si atunci cand argumentele nu sunt in favoarea teoriei sale sa accepte fara a deturna textul legal sau a omite lucruri. Cand nu mai poti sa faci asta…

Spre exemplu, in Germania sunt foarte multe articole in codul penal care reglementeaza actiuni specifice ale functionarilor publici fara a le denumi abuz in serviciu.

Dar exista si acest text:

Articolul 266 din Codul penal german reglementează o infracțiune privitoare la atribuțiile de serviciu (în varianta germană Neloialitate), cu următorul conținut:

Secțiunea 266
(1) Fapta persoanei care abuzează de autoritatea ce i-a fost acordată prin lege, prin învestirea de către o autoritate publică sau pe cale convențională, de a dispune de bunurile altei persoane sau de a efectua acte în numele sau interesul altei persoane ori de a-și asuma obligații în numele acesteia sau care își încalcă obligația de a proteja drepturile patrimoniale și interesele altei persoane, obligație stabilită prin lege, decizie a autorității publice sau pe cale convențională, și, prin urmare, provoacă prejudicii respectivei persoanei, se pedepsește cu închisoarea de cel mult cinci ani sau cu amendă.

Daca un jurist ar citi codul penal german integral ar putea, fara niciun efort, sa constate ca abuzul in serviciu este incriminat atat in articole cu o specificitate mare cat si in acest articol care acopera celelalte ipoteze posibile.

Pentru alte reglementari a se vedea: http://www.forumuljudecatorilor.ro/index.php/archives/2987

UPDATE: ”Cine vrea si poate, lesne intelege ca Art.266 C.pen.german incriminează conduite într-o paletă mult mai largă ca legiuitorul român. Ba mai cuprinde și incalcarea unor obligații ce decurg dintr-o convenție. Si nu are nici prag. Iar pentru aceasta constatare este suficienta Teoria generala a dreptului, anul I :))

Dacă doamna Lăncrănjan îl înjura de mamă și de alte rude pe Tudorel nu îl lovea la fel de rău ca și când îl contrazice.

Ce să vezi … Inspecţia Judiciară a deschis o anchetă disciplinară împotriva procuroarei Alexandra Lăncrănjan. Vezi Doamne, îi știrbește autpritatea ministrului.

Culmea nesimțirii, lui Toader i se pare normal… 

”Cu privire la faptul că Inspecția Judiciară s-a autoseziat, am aflat și eu ieri pe la orele prânzului de la un jurnalist. Este problema Inspecției Judiciare”, a zis Tudorel Toader comentând acest subiect.

Întrebat ce părere are despre postarea Alexandrei Lăncrănjan, ministrul Justiției a zis: ”Întrebați-o pe dânsa. Eu cred că am făcut referire expresă la elementele constitutive privind cele două infracțiuni – articolul 297 din Codul Penal român, articolul 266 din Codul Penal din Germania. Partea specială a Dreptului Penal este o disciplină destul de riguroasă”.

Dacă nu aș ști că slugoii sunt cei care se opăresc cel mai rău când sunt contraziși de alții situați lai jos în scara ierarhică m-aș mira …

 Nu mă mir… cred, totuși, că o vizită la Psihiatrie nu i-ar strica infailibilului ministru, poate ar reuși ăia să îi redea un strop de onoare, de demnitate umană. E drept, mă cam îndoiesc că așa ceva mai e posibil… a mers mult prea departe prin arătură.

Probabil că este greșit să îl mai considerăm pe Tudorel un om. El este, mai repede, un zombi care a început să pută, o relicvă a unei epoci trecute …

Aberantul aliniat (2) al articolului 15 din Constituție este cel care face ca PSD să poată dezincrimina faptele infractorilor din conducerea sa

7 iulie 2018 2 comentarii

Îl rog pe cititor să își imagineze două situații.

Prima: O mamă își urmărește copilul la scăldat, îi ia hainele și îl lasă în pielea goală, acesta trebuind să vină așa acasă traversâd întreaga localitate spre amuzamentul celor care îl văd.

A doua: Un tată își bate cu bastonul fiul în public, acestuia dându-i lacrimile de durere.

Având în vedere că, spre deosebire de cazul în care tatăl și-a snopit progenitura pentru că a luat, fără să ceară voie, două felii de salam din frigider, cele două situații de mai sus ar fi considerate traumatizante pentru copii, părinții ar fi considerați niște părinți denaturați.

Ei bine, prima, este o scenă din ”Amintiri din copilărie”, ecranizare după cartea lui Ion Creangă, a doua una din  filmul ”Ștefan Cel Mare” unde, domnitorul își bate fiul cu un baston pentru a nu uita donația (pământ) făcută  de domnitor către o comunitate. 

Prima e văzută în film cu simpatie, a doua ca o formă de tradiție.

PENALII JUSTIȚIARI

Legile de azi i-ar pedepsi pe ambii părinți putând chiar să îi decadă din drepturi. Cam asta ar însemna aplicarea legilor prezentului unor fapte ale trecutului …

Îndelungata manifestație a ”#Rezist” în Piața Victoriei din București enervează cam pe toată lumea, pe unii pentru că astfel Guvernul ar fi, vezi Doamne, oprit de la punerea în aplicare a programului de guvernare, pe alții că Guvernul nu ține seama de doleanțele manifestanților mergând înainte cu încercarea de scăpare de pușcărie a infractorului Liviu Dragnea și a găștii sale penale.

Această manifestație nu ar fi avut loc dacă nu exista un anumit aliniat aberant din  Constituție, nu ar fi existat sau ar fi fost formulat altfel, lucru care nu ar fi permis ca măgăriile unor mega infractori să fie șterse pur și implu prin dezincriminarea faptelor, lucru care oripilează pus și simplu nu doar pe cei care manifestează în Piața Victoriei ci și întreaga lume civilizată.

Este vorba de aliniatul a (2)  al articolului  15 din Constituție care spune: Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Pur și simplu este o aberație. Acest aliniat lovește în unul din principiile fundamentale are Democrației, cel al egalității între cetățeni. Acest aliniat le permite celor care au destulă putere, dacă nu reușesc să își dovedească nevinovăția, să schimbe legile, astfel încât faptele lor nemaifiind incriminatoare. Practic se legalizează furtul, chiar jaful, aș putea spune.

Cumva am senzația că acest aliniat induce și încălcarea  ARTICOLUL 16 alin. (1) ”Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”   … puțini oameni pot schimba legile pentru a-și dezincrimina faptele și alin (2) ”Nimeni nu este mai presus de lege.”. Păi dacă ai puterea să schimbi legea, nu înseamnă exact că ești deasupra legii?

P.S. Nu voi susține și nu voi vota un partid care nu va promite că, dacă va căștiga alegerile va schimba acest articol.

Faptele penale ale trecutului urmând a fi judecate după legea valabilă la data comiterii faptei.

Clotilde Armand vorbește de un ”Cod Roșu de impostură” și se întreabă dacă ”Am căzut cu toții în capcana PSD”

Venind de unde vine și având educația pe care o are, Clotilde Armand reușește să se distanțeze oarecum de tabloul general de la noi, reușind astfel să aibă viziunea ansamblului, lucru care o face să fie un mult mai fin observator a ceea ce se întâmplă decât autohtonii mercenari media mioritici.

Astfel, ea vorbește de un ”Cod Roșu de impostură” și se întreabă dacă ”Am căzut cu toții în capcana PSD?”

 

Codul roşu de impostură

Clotilde Armand

Clotilde Armand

Societăţii româneşti îi lipseşte oxigenul pe care îl oferă încrederea. Fără acest element esenţial nu vom putea niciodată creşte ca o comunitate matură, stabilă, capabilă să se dezvolte echilibrat. E obligatoriu să reuşim împreună să reconstruim relaţii de încredere între noi, membrii societăţii, între oamenii politici şi alegători, între investitori şi instituţiile statului.

România are nevoie să regăsească legătură între cuvânt şi faptă, iar bunele intenţii au nevoie să fie dovedite în practică. 

Din nefericire, drumul pe care ne aflăm nu oferă o perspectivă încurajatoare, ci se înfundă în această criză majoră de încredere. Cu toţii am constatat că României i-a fost impus un spectacol politic în care ultimele vestigii de încredere se risipesc în faţa artificiilor unor păpuşari mânaţi de interese proprii. Povestea pe care o ascultăm de doi ani din partea coaliţiei guvernamentale îi adoarme pe unii, îi trezeşte pe alţii, dar niciunii nu regăsim în ea speranţa de a scăpa din capcana neîncrederii.

Cred în continuare cu tărie că societatea românească trebuie să repornească de la restructurarea nivelului local. La acest nivel, gestiunea poate prima în faţa considerentelor de partid politic, la acest nivel competenţa e mai uşor de apreciat de comunitate, la acest nivel implicarea civică poate fi încurajată şi poate duce spre acea reţea societală fără de care acţiunea politică e suspendată într-un abis de circumspecţie. Din acest motiv mi se pare important să luăm atitudine faţă de tentativele care pot aduce noi disfuncţiuni în mecanismele de la acest nivel, cum este cazul în acest moment cu proiectul de Cod administrativ. Noul şantier al coaliţiei guvernamentale, după reformele din domeniul justiţiei, riscă să aducă mai multă opacizare în practica administrativă în detrimentul transparenţei pe care se bazează o guvernare locală eficientă. Cu toată prezumţia de bună intenţie, ne lovim imediat de amendamentele propuse de PSD ca de tot atâtea bariere în jurul unui interes de clan. Să luăm ca exemplu amendamentul lui Darius Vâlcov prin care se prevede ca patrimoniul aflat în proprietatea unităţilor teritorial-administrative să poată fi înstrăinat în urma unui vot cu majoritate simplă în cadrul consiliilor judeţene sau locale. Singurul răspuns pe care putem să-l dăm la această propunere este un „nu“ hotărât, pentru că nu există nici un motiv raţional ca procedura actuală, care impune o majoritate de 2/3, să fie modificată. Această majoritate transpartinică asigură o evaluare mult mai apropiată de interesul comunitar în cazul unor propuneri de vânzare sau închiriere a unor bunuri sau terenuri aparţinând domeniului public.

Coaliţia guvernamentală este preocupată şi de pensiile pentru primari pentru care lucrările Comisiei pentru Codul administrativ au fost blocate până când experţii PSD vor găsi formulele legale. Printr-un amendament, parlamentarii coaliţiei mai doresc să renunţe la publicarea proceselor verbale complete ale şedinţele de consiliu local, considerând că un simplu rezumat e suficient pentru informarea publică şi urmărirea procedurilor din partea opoziţiei. Cu alte cuvinte, dacă mai există pe alocuri dezbateri nu are rost să mai fie consemnate în scris, din moment ce democraţia locală se reduce în viziunea PSD la un simulacru: primarul propune, consilierii votează, dacă se poate în unanimitate şi în necunoştinţă de cauză, urmând un ritual pur formal.

Cu şi mai multă vehemenţă trebuie să spunem „nu“ unui amendament care vizează politizarea funcţiilor de conducere din serviciile deconcentrate la nivel teritorial. În loc să încurajăm profesionalizarea cadrelor administrative la toate eşaloanele, în paralel cu creşterile salariale, asistăm la legalizarea practicii numirilor pe criterii politice!

În faţa unor acţiuni de aservism politic, opoziţia nu poate răspunde cu soluţii alternative, dialogul politic fiind rupt. Mai rămâne ca singură modalitate de exprimare posibilă: rezistenţa. A spune „nu“ devine, astfel, unica politică pozitivă. Pe baza ei se va putea, apoi, reconstrui.

Publicat: 29 mai 2018

Sursa: adevarul.ro

Am căzut cu toţii în capcana PSD?

De câteva zile, am devenit o ţară de specialişti în drept. Dezbatem „cu vehemenţă“ argumentele juridice prin care Curtea Constituţională îi impune preşedintelui să semneze decretul de revocare a procurorului-şef al DNA.

Am alunecat fără să ne dăm seama de pe terenul unui conflict politic pe terenul juridic, aşa cum şi-a dorit domnul profesor de drept Tudorel Toader, pentru care tehnicitatea problemei i-ar fi asigurat un ascendent în argumentaţie în faţa majorităţii fără studii juridice.

În realitate, avem două viziuni politice opuse pe o temă care ţine de interesul naţional, respectiv mult-discutata luptă anticorupţie. Orice discuţie trebuie să pornească de la legitimitatea politicii în acest sens, confirmată prin vot. Lupta anticorupţie face parte din mandatul prezidenţial în curs, obţinut cu 6,3 milioane de voturi. Alegătorilor săi preşedintele Klaus Iohannis le-a lansat două promisiuni: menţinerea României pe drumul euroatlantic şi lupta anticorupţie, ca măsură ce decurge din primul angajament pentru a asigura dezvoltarea economică a ţării. Din evoluţiile politice, constatăm însă că această luptă oficială anticorupţie nu s-a grefat pe o bază de moralitate susţinută în societate şi a fost uşor atacabilă prin campanii de presă. Puncte de vedere repetate au pus în evidenţă deficienţele punctuale ale mecanismelor fără a menţiona importanţa luptei, gravitatea fenomenului de corupţie şi mijloacele limitate ale sistemului judiciar, Ca reacţie, o mare parte a opiniei publice a perceput aceste critici ca o strategie de anihilare a DNA şi nu ca tentative de ameliorare a activităţii acesteia, cu atât mai mult cu cât credibilitatea exponenţilor era afectată de interese personale. Din aceste motive, ne găsim în faţa unei false divizări naţionale si e momentul să ne reamintim legitimitatea politicii prezidenţiale.  

A doua viziune, cea a coaliţiei guvernamentale, nu a fost definită explicit în programul electoral, dar s-a inserat progresiv ca prioritate politică din 31 ianuarie 2017, culminând cu declaraţia recentă a lui Liviu Dragnea că „lupta anticorupţie a mers prea departe“. Acţiunile politice ale coaliţiei au vizat diminuarea prerogativelor prezidenţiale cu recentrare pe rolul Guvernului şi al Parlamentului în diverse materii, dar mai ales la capitolul numirilor din sistemul judiciar.

Un articol principal din Constituţie îi conferă preşedintelui rolul de mediere, de echilibrare între puterile din stat şi acesta este spiritul care trebuie să guverneze toate atribuţiile sale concrete. În niciun sistem politic din lume, independenţa puterii judiciare nu este uşor de asigurat şi sunt necesare mecanisme complexe de echilibrare pentru a contracara tendinţa puterii executive de control sau influenţă.  

Cred că echilibrul puterilor într-un stat este acea garanţie fără de care dezvoltarea societăţii nu este posibilă. Ţara din care provin, Franţa, se bazează pe o Constituţie creată după statura prezidenţială a lui Charles De Gaulle. Sistemul său prezidenţial are numeroase inconveniente, dar şi avantajul unei legitimităţi politice mari, asigurate prin votul direct acordat unui preşedinte cu puteri executive extinse. De 60 de ani, de când funcţionează acest sistem, au existat mai multe episoade în care şeful statului a aparţinut unui partid, iar şeful guvernului unei alte formaţiuni cu majoritate parlamentară. Această coabitare, practic cu dublă comandă executivă, nu s-a soldat cu crize majore pentru ţară. Linia roşie a interesului naţional nu a fost încălcată. Preşedintele a refuzat de multe ori numiri propuse de guvern,  dar nu s-a ajuns la contestarea constituţională a acestor refuzuri. Nici în Constituţia României, nu este prevăzută nicăieri obligaţia preşedintelui de a emite un decret.  

Cum s-a ajuns la criza actuală!? Prin încălcarea liniei roşii de care am vorbit mai înainte, folosind orice mijloc pentru un control mai amplu al instituţiilor statului. Mai mult, se poate spune că politizarea unei Curţi Constituţionale este un atac grav asupra funcţionării democratice.

  Nu putem să nu admitem, în consecinţă, că în joc nu este funcţia dnei Kovesi, ci rolul de echilibru între puterile din stat al preşedintelui României şi trimiterea sa într-un plan secund al politicii naţionale.

Publicat: 5 iunie 2018

Sursa: adevarul.ro

IMPOSTURĂ – Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române (Sau, să vorbim de prostiuție?)

ANTESCRIPTUM

În urmă cu ceva vreme, un specialist în psihiatrie, într-o discuție mai lungă despre personalitatea omului, recomanda părinților să nu pună copiilor nume diminutive ca Ionel, Neluțu, Gigel etc. Atunci când va ajunge la maturitate copilul ar putea dezvolta un complex de inferioritate care ar avea, pe termen lung, efecte devastatoare asupra personalității sale, riscând să cadă victimă unor devianțe comportamentale.

* * * * * 

Există un serial de desene animate, tradus în românește Ștrumfii (The Smurfs în englezăLes Schtroumpfs în franceză;  De Smurfen în germană). Pe scurt, este vorba de o comunitate de ființe fantastice, mititele, albastre și simpatice foc. În serial există un personaj malefic, un vrăjitor rău, Gargamel, care a jurat împreună cu pisica sa, Azrael,  să la facă rău ștrumfilor.

În acest sens Gargamel inventează tot felul de strategii pentru a-i prinde pe ștrumfi și a-i transforma în aur, doar că de fiecare dată eșuează și se face de râs..

* * * * * 

Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române

Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, este un personaj care asemeni unui șobolan, se ascunde când apare jurnaliștii dacă nu are răspunsurile pregătite și învățate la virgulă.

E un indivind care se teme de discuțiile libere, urăște spontaneitatea atunci când catadisește totuși să răspundă presei o face mecanic, cam cum un profesor predă sictirit un curs de care i s-a acrit deoarece o face de 20 de ani.

Având grave deficiențe de comunicare, Toader răspunde inflexibil, mecanic, încercând să fie cât mai tehnic, probabil pentru e impresiona turma căreia i se adresează prin elociința sa.

El pare convins că e atât de inteligent încât ar fi în stare să argumenteze absolut orice abrație fără ca cineva să observe. În disprețul său profund față de interlocutori, Toader reușește să arate că inteligența sa este ceva extrem de limitat, el nereușin ca, asemeni șahiștilor, înainte de o mutare să aibă pregătită și mutările care urmează, în mintea sa, fiecare mutare pe care o face e definitivă și fără de replică. Doar că limitările sale intelectuale în pun în situația de a nu putea răspune logic replicilor.

Întrebat dacă procurorii se subordonează ministrului Justiţiei, după decizia CCR care o priveşte pe şefa DNA, aşa cum a declarat preşedintele Klaus Iohannis, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a oferit o replică voit acidă, în realitate ridicol de superficială: „Ce spune preşedintele Klaus Iohannis nu face parte din Biblie (Deh, nimeni nu e atât de inteligent ca dumnealui, Gargamelui Jstiției mioritice n.a.). Klaus Iohannis e preşedintele republicii, dar nici eu, nici Klaus Iohannis, nu ne pricepem la toate. Dacă suntem realişti. Nu a greşit. A spus şi dânsul ceea ce i-au spus, probabil, alţii. Prin urmare, aşteptăm motivarea deciziei dar avem un principiu în Constituţie care spune că procurorii sunt sub autoritatea ministrului Justiţiei. (poate nu se pricepe Iohannis la Justiție, dar nici Tudorel nu e vreun geniu).

Ministrul Justiţiei, că sunt eu, că va fi altul, nu întreabă un procuror de ce a administrat o anumită probă, de ce a dat o soluţie sau alta. Aceea e independenţa procurorului.  Nu poate ministrul să întrebe ce se întâmplă într-un dosar, dar autoritatea de care vorbeşte Constituţia se referă la administrarea justiţiei, pe care nu le face nici CSM, nici un procuror, ci legiuitorul.” 

Gargamel-ul justiției române, în cărdășie cu foștii lui colegi de la Curtea Constituțional practică cea mai veche meserie din lume: PROSTITUȚIA

Să te apuce cufureala de amoție, nu alta. Ce face de fapt dumnealui, domnul ministru? Cam ce fac parașutele care joacă în filme porno, care spun că păcătuiesc cu trupul pentru că asta le e meseria, sufletul însă le e curat ca o lebădă și are loc direct în Rai. fără trecerea prin Purgatoriu.

Atât Toader, cât și alți ”luptători pentru dreptate” cum își spun mai nou megapenalii mioritici, fac trimitere la un citat din Constituție. Mai precis la ARTICOLUL 132 unde la alin (1) se spune: ”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.” de unde deduc că procurorii îi sunt subordonați ministrului justiției. De fapt această afirmație este adevărată, doar că procurorii NU SUNT ANGAJAȚII  acestuia, iar el nu e patronul lor pentru a-i putea concedia când vrea mușchiul său din care i se hrănea mătreața îninte de a-l năpădi chelia.

Prin faptul că procurorii se află sub autoritatea ministrului, atunci când procurorii nu își respectă întadorirle, sau fac cine știe ce nanorocire, trebuie să suporte niște consecințe, chiar și să își piardă postul. 

Nefiindu-le patron, ministrul poate cel mult să înceapă procedura de demitere a acestora și nu să îi demită printr-o semnătură. Atunci când Legiuitotul a făcut Constituția, a dorit ca procurorii să aibă o formă de independență, să nu poată fi controlați direct de ministrul justiției care este un personaj politic. Astfel că  acesta a imaginat o procedură simplă, dar extrem de logică, oferind o procedură cu dublă cheie ( Adică, pentru declanșarea procedurii, decizia să nu fie doar în mintea ministrului politic).

A împărțit procedura în două cu cheie de verificare între ele:

Pasul întâi, ministrul propune demiterea aducând argumentele necesare. Având în vedere că Președintele nu e obligatoriu să fie un specialist în științe juridice, argumente sunt verificare de Consiliul Superior al Magistraturii, entitate formată din specialiști în domeniu.

Deși avizul CSM nu are caracter obligatoriu, îi oferă Președintelui reperele necesare, spre enervarea lui Gargamel care făcea spume în repetate rânduri spunând că Președinte nu ar trebui să aibă păreri pentru că nu se pricepe… Nu-i bai cane Gargamel, se pricep cei de la CSM, evident mult mai bine ca dumneata și nu sunt nici slugi ale Megapenalului de Teleorman ca matale.

Ei, după emiterea acestui aviz, se merge la Președinte care, după ce citește motivele propunerii de demitere și argumentația CSM, ia o Decizie.

Exact asta îi  transformă pe Toader și me membrii CCR în niște prostituate ordinare puse la cheremul lui Liviu Dragnea și a camarilei sale de penali. Interpretarea abuzică a articolelor din Constituție prin adăugarea de sensuri.

Tudorel cel Gargamel și membrii CCR nu sunt la primul act de prostituție politică

Deja nu mai știu câte acte de prostituare cu nădragii în vine au comis cei de la CCR și Tudorel cel Gargamel.

Ministrul Toader a preluat ștafeta prostituției de la Florin Iordache care a încercat noaptea ca hoții să schimbe legile justiției în așa fel încât Dragnea și camarila lui penală să se poată bucura de sutele de milioane jefuite, fără a da socoteală în fața legii, susținuți puternic de autodefinitul ”comunist” Ion Cristoiu. (Scuze comuniștilor, dar definiția îi aparține).

La rândul său, CCR a comis cu ceva vreme în urmă o decizie care ar fi trebuit să atragă dizolvarea ei deoarece a atentat exact la Constituție, legea pe care trebuie să o apere și să oblige pe toți să o respecte.

Era vorba de desemnarea de către Președinte a unui candidat și USL pretindea că i se cuvine guvernarea.

Constituția, la ARTICOLUL 103 – Investitura, alin. (1), spune clar:

”Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.” 

Subliniez faptul că nu se vorbește despre obligarea Președintelui de a acorda candidatura de premier cuiva. Dumnealui este obligat să se CONSULTE cu partidul care a câștigat alegerile (deci, avea peste 50% din voturi – n.a.), sau cu partidele care au intrat în Parlament, dacă nu există unul majoritar, după aceea să decidă.  dacă le dă sau nu postul de premier.

De asemenea, atrag atenția … NU SE VORBEȘTE de o alianță.

Ei, CCR a decis că PREȘEDINTELE TREBUIE SĂ ACORDE GUVERNAREA USL,  deci UNEI ALIANȚE.

 Un alt caz de prostituție flagrantă și ordinară este exact legea de funcționare a sa, a Curții Constituționale. Aici e telenovelă curată.

În Constituție, referitor la Membrii CCR, la ART 142 – Structura, se spune:

(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

(3) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.

(4) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.

(5) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

Ei, aceast formulare este preluată și în Legea 47 Privind Organizarea și Funcționarea Curții Constituționale în forma următoare :

Art.5. – (1) Curtea Constituţională se compune din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
(2) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.
(3) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din numărul judecătorilor din 3 în 3 ani.
(4) Fiecare Cameră a Parlamentului numeşte, cu votul majorităţii membrilor săi, la propunerea Biroului permanent şi pe baza recomandării Comisiei juridice, în calitate de judecător, persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi.
(5) Candidaturile se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputaţi şi de senatori. Fiecare candidat va depune “curriculum vitae” şi actele doveditoare că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Constituţie. Candidaţii vor fi audiaţi de comisie şi de plenul Camerei. Raportul Comisiei juridice se va referi, motivat, la toţi candidaţii.

Ce să vezi, ”viața bate filmul” nu e deloc o zicere aiurea când e vorba de infailibila Curte Constituțională a României.

În 2008 Președintele Băsescu îl numea în funcția de membru al CCR pe  Petre Lăzăroiu , pentru un mandat de 2 ani. Acesta este numit apoi, pentru un mandat de 9 ani. Asta deși Constituția nu permite adăugarea de ani la cei 9, astfel încât aceta ar fi trebuit să plece din mandat în 2017. 

Se tot spune că decizile CCR trebuie respectate. Doar că cei care le încalcă flagrant sunt chiar membrii CCR.  În luna martie, CCR a decis că judecătorii nu pot adăuga un mandat întreg la un rest de mandat și că limita maximă este de 9 ani, așa cum prevede legea fundamentală. 

Prin urmare, din luna martie un judecător CCR funcționează ilegal și se pune în discuție însăși legalitatea constituirii Curții.  Dacă Curtea funcționează ilegal, atunci se mai ridică o întrebare: cât de legală este ultima decizie privind revocarea șefei DNA?

Cine credeți că a sărit în apărarea CCR și a lui Petre Lăzăroiu? Un fost judecător al CCR. Se numește (oops) Tudorel Toader. Da, Gargamel-ul justiției mioritice, care scria pe Facebook:

”Orice decizie CCR produce efecte juridice !

Decizia nr.136 din din 20 martie 2018, prin care Curtea a stabilit că «dispozițiile legale criticate, care reglementează posibilitatea înnoirii în funcție, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deținut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art.142 alin. (2) referitoare la interdicția înnoirii mandatului și în art.1 alin.(5) din Constituție. (…). Nu este admis ca, pe calea unei norme infraconstituționale, legiuitorul să eludeze o interdicție de natură constituțională. Mai mult, acesta are obligația de a elimina din dreptul pozitiv soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională, precum cea care se regăsește în actualul art.68 alin.(3) din Legea nr.47/1992, republicată» a fost pronunțată în controlul de constituționalitate a priori, preventiv, înainte de promulgare.

Efectele deciziei – legea nu a fost promulgată, nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, nu a intrat în vigoare, iar Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

Astfel, legea pentru modificarea și completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se află în procedura de reexaminare pentru punerea în acord cu decizia Curții Constituționale, fiind trimisă în data de 23 mai 2018 la Senat. Astfel cum se poate constata studiind fișa actului, la adresa http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect…, în forma proiectului adoptată de Camera Deputaților apare :”2. La articolul 68, alineatul (3) se abrogă”.

Prin urmare, Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu a făcut obiectul controlului de constituționalitate, aceasta putând fi contestată numai în temeiul și în condițiile prevăzute de art.146 lit.d) din Constituție. 
Legea nr.47/1992, în integralitatea ei, se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, care se atașează oricărui act de reglementare ce face parte din dreptul pozitiv.

Altfel spus, procedura constituțională și legală este în curs, iar până la adoptarea şi intrarea în vigoare a normelor de modificare a Legii nr.47/1992, aceasta continuă să se aplice în redactarea în vigoare.”

Decizia Curţii produce efecte numai pentru viitor, de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, fără să afecteze mandatele în curs !

Chestiunea a fost  semnalată de domnul  judecător Bogdan Mateescu, membru CSM, pe Facebook:

…eu tot reflectez asupra caracterului general obligatoriu al oricărei decizii a CCR, nu doar al unora, pentru că vreau să înțeleg și mărturisesc că sunt într-un mic blocaj. Am în vedere, așa cum am spus, situația d-lui judecător constituțional care stă în funcție de 10 ani, deși CCR a zis negru pe alb general obligatoriu acum vreo două luni că e neconstituțional mecanismul prin care se tinde la depășirea termenului constituțional de 9 ani. Așadar dânsul este în funcție și azi. Situația juridică e neatinsă în pofida deciziei CCR general obligatorii (…) Sincer, eu chiar vreau să înțeleg, însă uneori îmi pare că nici constituționalul nu mai e ce am învățat eu prin facultate, iar Constituția nu s-a schimbat. Așadar ce e general obligatoriu, de când și pentru cine?”

Te și uimești când vezi la Tudorel Toader atâta determinare… asta dacă nu știi că de … o coadă de ani  ani în plus de mandat a beneficiat chiar dumnealui, Gargamelul.

 A fost judecător la Curtea Constituțională a României în perioada 2006-2016 …

Da … ce să mai zic? Mă cam năucește profesionalismul domnului fost  rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în perioada 2016-2017, apoi ministru al justiției. 

Dacă învățământul superior juridic are astfel de rectori, oare ar mai trebui să ne mirăm de starea jalnică a Justiției Române?

 

Balada Tudorelului …

1 martie 2018 4 comentarii

SOLDATUL TUDOREL

Pe drumul de costișe, ce duce-n Kiseleff,
Venea Tudorel, cam trist și fără chef.
Tâtându-și un picior, ce mersul cam feng șhui,
Plin de negre gânduri, zicea în gândul lui:
”- Mai lungă-mi pare calea, acum la-ntors acasă,
Aș vrea să zbor dar rana din suflet nu mă lasă.
Fusei la bătălie, tocmai la cesemeu,
M-am luptat cu cinste, cum luptă doar un leu,
Eu viteaz și singur, cu pieptul dezbrăcat,
Ei cei șase, aprig m-au atacat,
În față mă-mpușcau, pe stânga mă loveau, 
Pe dreapta mă mușcau, în spate mi-o-nfigeau,
Lupta a fost grozavă, ca fiarele urlau,
Sângele curgea, iar ei mă copleșeau.
Și după multă trudă, cum nu m-aș fi gândit,
Grozav cu 6-1, ei m-au cucerit …”
Apoi pe drum plecă, Tudorel Viteazul,
Le sediul PSD, să-și spună necazul…

RAHATOFILIE CA-N FILMELE CU PROȘTI – Cei care publică  în ”LUMEA JUSTIȚIEI” nu cunosc limba română nici măcar la nivel mediu, dar mănâncă rahat interpretând legile de parcă s-ar pricepe (deh, dacă așa sunt indicațiile … )

23 februarie 2018 Un comentariu

De mai multe ori am văzut cum unii, atunci când doreau să susțină vreo aberație auzită de pe la Antena 3 sau România TV, argumentau cu citate și linkuri de pe siteul ”Lumea Justiției” ( luju.ro ). Ce vedeau acolo li se părea literă de lege, mai ales că văd acolo nume cunoscute de ei de pe la tv, deci nume importante că altfel nu ar apărea la tv. 

Sorin Roșca Stănescu, Adina Anghelescu, Răzvan Savaliuc sunt nume de o greutate excepțională în întunericul minții lor îmbecilizate de vuvuzele mâncătoare de rahat ale Antenei 3 ca Mircea Badea, Mihai Gâdea, Dana Grecu (Chera, mai nou), Oana Stancu etc …

După mai mult decât penibilul, așa zis, raport al lui  Tudorel Toader, ministrul justiției, ”profesioniștii” de la Lumea Justiției s-au apucat să scrie că dacă ministrul justiției propune revocarea din funcție a Codruței Kovesi, președintele iohannis nici ”mâc” nu poate zice… musai să aprobe … citez

”Legislatia il obliga pe presedintele Romaniei sa admita cererea de revocare a sefei DNA

Astfel, sa recapitulam:

-Procedura de revocare a sefei DNA este stabilita in art. 54 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor;

-Ea este cat se poate de limpede explicata: revocarea procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie se face de catre presedintele Romaniei la propunerea ministrului Justitiei, cu avizul consultativ al CSM;”

Ca argument suprem ”profesioniștii” în ale justiției de la Lumea Justiției aduc (citez):

-Nicaieri in textul art. 54 din Legea 303/2004 nu se vorbeste despre posibilitatea ca presedintele Romaniei sa poata refuza revocarea;

Textul este unul imperativ, caci se mentioneaza ca “revocarea se face”;

Deci, în mintea întunericită a autorului, dacă Legea Circulației PERMITE traversarea străzii pe culoarea verde a semaforului, înseamnă că pietonul este OBLIGAT  să traverseze pe acolo chiar dacă intenția lui era să meargă înainte pe trotuar.

Toată aiureala celor două articole pleacă de la o necunoașterea sensului sintagmei  ”la propunerea ministrului Justitiei”. Astfel, ei consideră că nu există nici o precizare care să spună că Președintele poate refuza propunerea ministrului Justiției.

Păi exact folosirea sintagmei  ”la propunerea ministrului Justitiei” arată caracterul neimperativ, Președintele putând hotărî dacă ține cont de acea propunere sau ba.

E destul să spunem căla propunerea ministrului Justitiei” este sinonim cu la sugestia ministrului Justitiei”.

Conform DEX:

 PROPÚNE, 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 

Iar forma folosită PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a (se) propune și rezultatul ei. – V. propune.

Cum ar veni, chiar folosirea lui ”a propune” și nu ”a dispune” în textul legii 303/2004 impune sensul neimperativ al acțiunii Președintelui.

Absolut sinistru. Ca-n filmele cu proști … Cei care publică  înLumea Justițieinu cunosc limba romănâ nici măcar la nivel mediu, dar mănâncă rahat interpretând legile de parcă s-ar pricepe (deh, dacă așa sunt indicațiile … )

Mama ei de deontologie profesională !

P.S. Neprofesionalismul celor care scriu în siteul menționat este sugerat și de lungimea incredibilă a titlurilor

Iată mai jos două articole edificatoare publicate, probabil, la comandă pe siteul Lumea Justiției.

TRASNET: LULUTA E DUSA DAR INCA NU STIE – Revocarea sefei DNA Laura Kovesi este ireversibila! Legea 303/2004 nu prevede posibilitatea ca presedintele Romaniei sa poata refuza sa emita decizia de revocare. Klaus Iohannis este obligat de lege sa o revoce pe Kovesi. In caz contrar se va declansa un conflict juridic de natura constitutionala, iar CCR va constata ca Laura Kovesi este revocata. Iohannis isi risca functia daca incalca legea pentru Kovesi

Oengeurile sorosiste vor incerca sa faca agitatii de strada disperate pentru a impiedica revocarea Laurei Codruta Kovesi din fruntea DNA. Se cere insistent presedintelui Romaniei Klaus Iohannis, de catre asemenea asociatii, sa nu admita cererea de revocare formulata de ministrul Justitiei. Dezastru insa pentru sustinatorii Laurei KovesiRevocarea acesteia este ireversibila, iar pentru a deveni realitate mai trebuie parcursa doar etapa avizului Sectiei de procuror a CSM, care este unul consultativ, fara nicio valoare.

Kovesi este ca si revocata intrucat Legea 303/2004 prevede ca revocarea “se face” la propunerea ministrului Justitiei, dispozitia legiuitorului fiind una imperativa, care nu da dreptul presedintelui sa refuze, ci doar sa ia act de cerere si sa o transpuna in practica prin emiterea unui act prezidentialDe altfel, Constitutia Romaniei tocmai de aceea spune ca procurorii functioneaza sub autoritatea ministrului Justitiei, care are dreptul sa propuna numirea sau revocarea lor din functiiDaca la numire legea prevede ca presedintele poate refuza o propunere in mod motivat, repetam ca la revocare presedintele are obligatia „sa o faca”.

In caz contrar, daca presedintele va trece peste autoritatea ministrului Justitiei, se va declansa un conflict juridic de natura constitutionala prin impiedicarea exercitarii atributiilor ministrului, a carui competenta de solutionare este la Curtea Constitutionala. Cei care au dreptul sa sesizeze Curtea Constitutionala sunt, atentie: presedintele Romaniei, presedintele Senatului, presedintele Camerei Deputatilor sau presedintele CSM. Este de asteptat ca in cazul unui refuz unul din presedintii celor doua camere sau chiar presedintele CSM judecatoarea Simona Marcu (care nu este in tabara Statului Paralel) sa sesizeze Curtea Constitutionala ca presedintele refuza sa o revoce pe Laura Kovesi, caz in care s-ar ajunge la constatarea incetarii mandatului ei prin decizia CCRAceasta situatie ipotetica va fi insa una care va putea pune capat mandatului presedintelui Klaus Iohannis intrucat s-ar constata ca acesta a incalcat Constitutia si a boicotat atributiile ministrului Justitiei, situatie care ar da dreptul Parlamentului sa il suspende din functie si sa declanseze procedurile unui referendum pentru demiterea lui Klaus IohannisCum Iohannis a cazut catastrofal in sondaje, e aproape sigur ca un referendum de aceasta natura ar duce la demiterea acestuia.

Asteptam insa ca presedintele Klaus Iohannis sa respecte legea si sa dea curs cererii de revocare intrucat DNA nu sta intr-un singur om si este o institutie vitala care trebuie redata cetatenilor in forma si pentru scopurile in care au fost gandite de legiuitor.

Legislatia il obliga pe presedintele Romaniei sa admita cererea de revocare a sefei DNA

Astfel, sa recapitulam:

-Procedura de revocare a sefei DNA este stabilita in art. 54 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor;

-Ea este cat se poate de limpede explicata: revocarea procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie se face de catre presedintele Romaniei la propunerea ministrului Justitiei, cu avizul consultativ al CSM;

-Nicaieri in textul art. 54 din Legea 303/2004 nu se vorbeste despre posibilitatea ca presedintele Romaniei sa poata refuza revocarea;

Textul este unul imperativ, caci se mentioneaza ca “revocarea se face”;

Nu exista nici varianta ca posibilitatea ca presedintele sa poata refuza revocarea sa fie implicita;

-Situatiile in care presedintele poate refuza masuri privind procurorul sef al DNA sunt prevazute de lege. Mai exact, in art. 54 din Legea 303/2004 se prevede ca presedintele poate refuza motivat doar numirea in functie a procurorului sef al DNA. Doar aceasta este situatia in care se vorbeste despre refuzul presedintelui;

Asadar, nu exista nicio mentiune in legatura cu faptul ca presedintele ar putea sa refuze revocarea procurorului sef al DNA.

Iata ce prevede art. 54 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor:

(1) Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului National Anticoruptie (n.r. – procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie), adjunctii acestuia, procurorii sefi de sectie ai acestor parchete, precum si procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si adjunctii acestora sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani in functia de judecator sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data.

(2) Dispozitiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplica in mod corespunzator.

(3) Presedintele Romaniei poate refuza motivat numirea in functiile de conducere prevazute la alin. (1), aducand la cunostinta publicului motivele refuzului.

(4) Revocarea procurorilor din functiile de conducere prevazute la alin. (1) se face de catre Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunarii generale sau, dupa caz, a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori a procurorului general al Parchetului National Anticoruptie (n.r. – procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie), cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevazute la art. 51 alin. (2) care se aplica in mod corespunzator”.

Iata prevederile art. 48 alin. (10)-(12) mentionate in cuprinsul art. 54 din Legea 303/2004:

(10) Nu pot fi numiti in functii de conducere judecatorii care au facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori judecatorii care au un interes personal, ce influenteaza sau ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate si impartialitate a atributiilor prevazute de lege.

(11) Judecatorii care participa la concurs sau examen, precum si cei propusi pentru o functie de conducere sunt obligati sa dea o declaratie pe proprie raspundere din care sa rezulte ca nu au facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 si nici nu au colaborat cu acestea, precum si o declaratie de interese care se actualizeaza anual sau in termen de 15 zile de la aparitia unei schimbari sau de la data la care judecatorul a luat cunostinta despre aceasta.

(12)Inainte de numirea in functiile de conducere, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii verifica si comunica, in termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, daca judecatorul a facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 sau a colaborat cu acestea”.

Iata prevederile art. 51 alin. (2) mentionate in cuprinsul art. 54 din Legea 303/2004:

(2) Revocarea din functia de conducere a judecatorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunarii generale ori a presedintelui instantei, pentru urmatoarele motive:

a)in cazul in care nu mai indeplinesc una dintre conditiile necesare pentru numirea in functia de conducere;

b)in cazul exercitarii necorespunzatoare a atributiilor manageriale privind organizarea eficienta, comportamentul si comunicarea, asumarea responsabilitatilor si aptitudinile manageriale;

c)in cazul aplicarii uneia dintre sanctiunile disciplinare”.

Iata ce se stipuleaza la art. 132 alin. (1) din Constitutia Romaniei:

(1) Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei”.

Autor:

Articol asumat de echipa ”Lumea Justiției”

Sursa: luju.ro

Data publicării: Vineri, 23 februarie 2018

Legat de articolul următor, vreau să precizez că autorul,  Razvan SAVALIUC, spunea la B1TV că dacă Președintele Iohannis nu o demite pe Codruța Kovesi el face sesizare în contencios administrativ. Deh, e democrație … fiecare se poate face de râs așa cum dorește …

Aoleu, sariti! Moare Luluta! Isi va risca Iohannis mandatul?

Nenorocire in tabara #rezist! Faraoanca, Nefertiti, Slujirea, Zeita, Eroina, Salvatoarea Romaniei este pe copca! Raul de Gargamel vrea s-o decapeze!

Ce mai freamat, ce mai vaiet, joi seara dupa anuntul ministrului Justitiei Tudorel de declansare a procedurii de revocare a Laurei Kovesi din functia de sefa a DNA. Pertinenta argumentelor celor 20 de capete de acuzare citite public de ministrul Tudorel Toader in istorica conferinta de presa, exceptionalul raport intocmit dupa luni de dezvaluiri cutremuratoare despre abuzurile savarsite la DNA i-a facut K.O. pe #rezistentii oengistii sorosisti. I-a speriat pe exponentii si slujitorii Statului Paralel. In pofida mobilizarilor disperate lansate pe Facebook de #rezistentii de la Declic, in Piata Victoriei nu au mai iesit decat cateva sute de manipulatori si manipulati, purtand pancardele-materiale de propaganda confectionate pe bani din afara. Nu a prins nici manipularea aruncata pe televiziunea insolventilor cum ca vicepresedintele Comisiei Europene Frans Timmermans vine de urgenta la Bucuresti (cand colo el vine peste 5 zile, pentru ca asa si-a pregatit din timp vizita). Tacere la ambasade. Doar la PNL niste miscari dezarticulate, umilitoare si isterice din partea “penalilor” care tot sar sa nu ia condamnare. Si la USR, cat sa-si justifice maimutareala cotidiana. Si bineinteles, bomboana peste intreaga coliva – profesorasul de fizica Klaus Iohannis a iesit sa se antepronunte ca el sustine in continuare DNA si conducerea ei, recunoascand ca inca nu a citit Raportul (aici mai bine tacea). Si recunoscand – ce scapare – ca decizia pe care o va lua impotriva lui Kovesi este una politica: “…Daca legea spune ca presedintele revoca atunci este chestiune de oportunitate POLITICA daca revoca sau nu revoca si doar presedintele poate sa hotarasca acest lucru”.

Asa a inceput operatiunea de salvare a Lulutei din partea unora carora poti sa le demonstrezi si ca la DNA se comit cele mai atroce crime impotriva umanitatii, ca ei tot o vor tine gaia matu’ pe a lor! Acum baietii se aduna, se organizeaza, au scos la inaintare cantatori gen Danilet, Liiceanu, CT Popescu, insa esecul lor e previzibil. Romanii nu mai vor mafie la DNA si s-au convins ca acolo numai lupta anticoruptie nu se face, ci mai degraba pradarea Romaniei!

Procedura de revocare a fost declansata. In 30 de zile presedintele Klaus Iohannis va trebui sa emita actul prezidential. Intre timp, cei cinci procurori aserviti din CSM a caror ultima isprava a fost sa cenzureze un raport al Inspectiei, eliminand frazele nasoale despre Luluta-idolul lor (unii cu dosare penale la DNA, altii cu neveste angajate la DNA) vor da cel mai probabil aviz negativ. Nici nu are rost sa ii mai bagam in seama pe acesti politruci in robe, intrucat avizul lor e unul consultativ, fara nicio valoare.

Klaus Iohannis ne anunta ca trebuie sa joace “politic” momentul. Va fi aparatorul mafiei din DNA sau va respecta legea?

Pentru ca raportul ministrului Justitiei e un adevarat rechizitoriu la adresa prestatiei DNA la varf. Tehnic. Apolitic. Beton. Imposibil de combatut. Este o mica opera juridica care releva managementul gaunos al Laurei Kovesi pentru care revocarea e unica solutie. In fata acestui raport tehnic, apolitic, Iohannis vine cu teoria unei “oportunitati politice” privind revocarea. Nimic mai gresit. Revocarea e o problema de ordin legal. Iohannis va ignora argumentele cutremuratoare ale ministrului si isi va pune majoritatea populatiei in cap mentinand-o pe Kovesi? Poate sa-si ia adio de pe acum la al doilea mandat!

Legea il obliga pe Presedinte sa revoce un procuror sef impotriva caruia ministrul Justitiei aduce argumente forte ca a scapat parchetul de sub control si a incalcat grav Constitutia si legile. Asa cum Lumeajustitiei.ro a prezentat, art. 54, punctul (4) din Legea 303/2004 prevede imperativ ca revocarea se face la propunerea ministrului Justitiei. Adica nu se discuta, se face! Pentru #rezistentii care fac pe desteptii interpretand legea cum vor, amintim ca Legea 24/2000, privind normele de tehnica legislativa, prevede la art. 38 ca textul articolelor de lege trebuie sa aiba caracter dispozitiv: “verbele se utilizeaza la timpul prezent, forma afirmativa, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispozitiei respectiveAsadar, termenul se face este imperativ, fara echivoc.

Imediat dupa dezvaluirile noastre, am auzit in spatiul public o gogonata de tip #rezist, cum ca nu asa se citeste o lege, ci ca s-ar aplica “principiul simetriei”. Adica daca legea prevede ca presedintele poate refuza o propunere de numire, pe simetrie el poate refuza si o revocare. Zau? Dar de ce nu s-ar aplica simetria in mintea lor si invers, adica daca revocarea nu poate sa se refuze, sa nu se poata refuza nici propunerea de numire? Ne alegem simetria dupa cum avem interesul?

Ce pacat pentru asimetricii #rezist ca legea e foarte clara si dispune imperativ ca revocarea “se face” la propunerea ministrului, daca ea se intemeiaza pe motivele prevazute de art. 51, alin (2) din Legea 303/2004, adica in cazul exercitarii necorespunzatoare a atributiilor manageriale si altele.

La fel cum legea prevede – prin analogie – si la arestarea preventiva, unde la art. 223 Cod procedura penala se stipuleaza ca judecatorul (presedintele) poate lua masura arestarii preventive la propunerea procurorului (ministrul), dar in cazul revocarii masurii preventive la cererea procurorului (ministrului) “masura preventivase revoca in cazul in care temeiurile care au determinat-o au disparut”.

Deci iata cum legiuitorul, in cazul revocarii masurii arestarii preventive, nu a mai prevazut posibilitatea judecatorului de a mai mentine omul in arest, ci a trasat o obligatie imperativa de a face/de a pune in practica cererea de revocare a procurorului (ministrului) in cazul in care s-au indeplinit conditiile legale pentru incetarea arestului. E cristal!

Prin urmare, intrucat legea e imperativa, iar ministrul a cerut revocarea in baza motivelor date de lege – art. 51, alin (2) din Legea 303/2004 (pentru exercitarea necorespunzatoare a atributiilor manageriale si altele) revocarea este o obligatie din partea presedintelui. O alta interpretare nu ar fi posibila, intrucat ar insemna ca presedintele Romaniei sa se substituie ministrului Justitiei si sa faca munca acestuia, ceea ce ar anula autoritatea ministrului asupra procurorilor conferita de Constitutie.

Presedintele Klaus Iohannis ar face bine sa se gandeasca de 10 ori inainte sa ia in calcul ca ar putea refuza revocarea. Pentru ca nu ii este dat acest drept. Si ca atare isi poate risca functia, supunandu-se unei suspendari si unui referendum de demitere, intrucat ar fi perceput ca o persoana care protejeaza mafia si coruptia din DNA, pe care Kovesi nu a fost in stare sa le struneasca.

Doua sunt caile prin care un gest de refuz de revocare din partea presedintelui ar putea fi sanctionat ca ilegal:

1-declansarea unui conflict juridic de natura constitutionala, care va fi transat de Curtea Constitutionala, care poate constata inclacarea Constitutiei de catre presedinte si sa constate revocarea din functie a lui Kovesi;

2-atacarea la instanta de contencios administrativ a actului prezidential de refuz de revocare (in termen de 30 zile) si obligarea presedintelui la emiterea actului de revocare;

Daca posibilitatea de atacare la CCR pe conflict juridic de natura constitutionala e conferita numai presedintilor celor doua camere ale Parlamentului si presedintelui CSM, in cazul atacarii actului administrativ al presedintelui la instanta de contencios pe legea 554/2004, orice cetatean va avea dreptul sa atace la curtea de apel actul prezidentialImaginativa mii de cetateni umpland instantele de contencios administrativ cu plangeri!

Redactia Lumea Justitiei va fi prima care va face acest lucru, intrucat consideram ca legea e neinterpretabila si imperativa, iar presedintele nu se poate comporta ca un protector al abuzurilor din DNA si nu poate goli de continut autoritatea constitutionala a ministrului Justitiei asupra procurorilor.

PS – Romania nu inseamna o mana de extremisti #rezist care fac scandal in piata sau de persoane manipulate ori care nu accepta votul majoritatii. Romania este masa uriasa de oameni tacuti care isi vad de treburile lor si vor o tara in care legea sa se aplice tuturor. Inclusiv Laurei Kovesi!

Autor:  Razvan SAVALIUC

Sursa: luju.ro

Data publicării: Vineri, 23 februarie 2018

Nota Blue: Hehehe … rar am văzut mâncător de rahat mai mare 😀

%d blogeri au apreciat asta: