Arhiva

Posts Tagged ‘Ucraina’

Gabriela Zoană stupefiază Europa desfințând Ucraina (Din păcate nu e banc)

14 noiembrie 2018 Un comentariu

MOTTO: Erare humanul este, sed perseverare diabolicum

Gabriela Zoană

Gabriela Zoană, înlocuitoarea Veorikăi Dăncilă la Parlamentul European, lovește din nou reușind să stupefieze Europa prin desființarea Ucrainei.

În timpul unei dezbateri in plenul Parlamentului European , pe tema Acordului de Asociere UE-Republica Moldova, frumoasa eurodeputată Maria Gabriela Zoană, cea care a ajuns acolo pe locul eliberat de Viorica Dăncilă când a preluat funcția de prim-ministru al României, a ținut să precizeze (și să sublinieze) că Republica Moldova se învecinează cu Federația Rusă.

„Moldova, și nu trebuie să uităm acest lucru, Moldova este graniță cu Rusia”– a spus, spre stupefacția asistenței, bruneta în timpul dezbaterii. „Uniunea Europeană trebuie să dea atenție acestui lucru. Europa trebuie să ajute Moldova să scape de influențele altor țări, a continuat Gabriela Zoană.

Așteptăm reacția Ministerului de Externe al Ucrainei, țară situată între Republica Moldova și Federația Rusă.

De asemenea, așteptăm cu mare interes referirile zglobiei eurodeputate precizări legate de frontierele României cu Austria, Grecia și Turcia, precum și la porturile maritime ale Austriei și Ungariei, dar considerentele sale referitoare la froniera dintre Uniunea Europeană și Japonia.

BOMBĂ: Rusia retrocedează Crimeea şi îşi retrage trupele din toate fostele republici sovietice, inclusiv din Transnistria. Se evacuează Kremlinul

26 septembrie 2014 2 comentarii

Gata … s-a terminat cu criza din Ucraina.

Se pare că Rusia va retroceda Crimeea şi îşi va retrage trupele din toate  fostele republici sovietice, inclusiv armata a XIV-a din  Transnistria şi Flota Mării Negre aflată la Sevastopol.

Un raport al unei reţele de spionaj din România, formată din acei vestiţi turişti veniţi cu autoturisme Lada în 89 şi rămaşi în România după Înghesuiala din Decembrie unde s-au implicat în afaceri, politică şi presă a făcut o descoperire care a îngrozit Kremlinul.

Unul din spionii  care are ca obiectiv observarea Penitenciarului Rahova de când acolo au început să se „cazeze” tot felul de VIP-uri (un obscur pe care nu-l ştie nimeni şi  care lucrează  la trustul media Intact sub numele public de  Mircea Badea, în realitate numindu-se Nikolai Ilici Ceaikovski din  Kamsko-Wotkinski Sawod, azi orașul Ceaikovski,  nepot al vestitului compozitor) a observat când se plimba pe acolo cu gagica pentru a ţine sub observaţie penitenciarul, cum zeci de camioane cu fasole bătută intrau în penitenciar şi ieşeau goale.

Camioane cu fasole bătută

Oricât de multă fasole mănâncă deţinuţii, fasole cât ar fi putut hrăni un oraş ca Stalingradul la vremea marii blocade din al doilea Război Mondial, pe toată perioada asediului, e cam multă şi atrage atenţia. Aşa că omul a trecut la cercetări.

I-a dat de băut unui gardian, apoi unui poliţist, s-a mai încurcat şi cu o jună prostituată care se lăuda că ziua ar fi ministresă la Finanţe şi a aflat datele cu care a întocmit cel mai şocant raport de la cel care îl anunţa pe Stalin de planul de atacare a Uniunii Sovietice de către  trupele lui Hitler.

În rezumat e cam aşa.

România a pus la punct două arme devastatoare cu care va pune cu botul pe labe Federaţia Rusă.

Una, o super bombă, cunoscută ca SBG, de o forţă mai mare chiar decât de 11 ori forţa celei cu care le-au dat în cap americanii japonezilor la Hiroshima şi care nu a avut decât 20 de kilotone. A doua, ACV, o armă chimică ce distruge orice urmă de viaţă pe o rază de cel puţin 200 de kilomtrii în mai puţin de cinci minute.

Ioan Ghişe - superbomba

Prima armă, SBG (Superbomba Ghişe) este o bombă cu o putere echivalentă de 234,821 kilotone forţă. Este o bombă care poate rade de pe faţa Pământului orice construcţie făcută de mâna omului pe raza unui oraş ca Moscova, cu suburbii cu tot.

În principiu, această superarmă nu este decât Ioan Ghişe care atunci când vorbeşte îi bubuie mintea de te miri că încă nu a reuşit să demoleze Bucureştiul.Dan Voiculescu - Arma chimică supremă

Cea de a doua armă, ACV (Arma Chimică Voiculescu), este o armă chimică interzisă, deci nu poate fi folosită decât în timp de război şi în nopţile de Revelion.

Aceasta se bazează pe îngurigitarea de către Dan Voiculescu a tone de fasole apoi eliberarea gazelor … nimic din ce e viu nu rezistă. Mor şi râmele scufundate la zece metrii sub pământ.

Pentru a se obţine evectul devastator şi nu doar o plăcută odorizare cum făcea la Antena 3, Dan Voiculescu înghite o cisternă de 20 de tone de ciorbă de fasole cu ceapă, un vagon de 25 de tone de  iahnie de fasole şi în jur de 30 de tone de fasole bătută pe zi, timp de o lună.

În luna respectivă, din cauza unor scăpări accidentale, toţi arestaţii aflaţi la Penitenciarul Rahova sunt închişi pentru propia lor siuguranţă în nişte buncăre 100 etanşe, din beton, aflate la 18,5 m sub pământ.

Gazele rezultate, elemenul activ al armei, sunt reţinute în sistemul digestiv pentru a fi eliberate doar la momentul oportun.

Cei care se ascundeau în case sau buncăre, aflaţi sub cerul liber după detonarea SBG sunt ucişi instantaneu (fără să îşi dea seama ce li se întâmplă), de ACV.

Practic, dacă cei doi sunt trimişi în Crimeea o depopulează în mai puţin de zece minute dar o lasă şi fără viaţă, plantele uscându-se instantaneu, chiar şi peştii murind înecaţi şi dizolvaţi din cauza acidităţii apei care devine mai corozivă decât apa regală (acid sulfuric şi acid clorhidric în amestec).

Zvonurile spun că deja Flota Mării Negre ar fi ridicat ancora, bilndatele care au ocupat Crimeea îşi încălzesc motoarele.

La graniţa Transnistriei cu Ucraina se dau lupte grele între Armata a XIV-a Rusă care ar vrea să plece acasă şi trupele regulate (nu ştiu de către cine) Ucrainiene care nu vor să creadă că e vorba de o retragere intempestivă şi consideră că e vorba de un atac explicit.

Este bine încă deoarece din cei 35.000 de militari care au intrat în lupt acum două ore şi jumătate, de ambele părţi, cam 5000 mai erau în viaţă acum două ore.

Există chiar şi zvonuri care susţin că se evacuează Kremlinul, în căteva ore urmând a se evacua toate localităţile mai mari de 1000 de locuitori aflate e la est de Ural.

O misiune de grad zero (în care se pare că esate însuşi Vladimir Putin) se presupune că se îndreaptă spre aeroport de unde ar dori să plece spre Bucureşti. Aduc cu ei  rugămintea ca România să accepte gratuit atâta gaz cât poate consuma şi poate vinde pe timp de 100 de ani, misiune despre care se spune căc ar aduce şi Tezaurul Românescu, aflat la Moscova, dobânzile urmând a ne fi plătite în petrol.

Nici nu e chiar atât de rău din punctul nostru de vedere … mai ales că acum se fac cercetări aprofundate ale capacităţilor paranormal religioase a lui Gigi Becali şi a posibilităţii de conctare a creierului lui Marean Vanghelie la o reţea care ar urma să devină un supercomputer  de o capacitate similară cu cea a tuturor computerelor conectate la Internet.

Între noi fie vorba, tare mă tem de un atac din partea gorilienilor lui Dan Diaconescu …

Dar, despre asta, data viitoare …

Gata… PA …

De ce îl pune Kremnlinul pe Ministrul de Externe Serghei Lavrov să mintă?

14 septembrie 2014 Lasă un comentariu

Oare de ce Kremlinul îl pune pe Ministrul de Externe, Serghei Lavrov, să mintă cu nerușinare? O fi vorba de dorinţa Rusiei ca lumea să nu îşi amintească de nesimţirea ei de a nu-şi repecta acordurile internaţionale semnate? 

De exemplu de acordul semnat la Summitul OSCE de la Istanbul în 1999 în care se prevedea retragerea Armatei a XIV-a din  Transnistria şi de Tratatul de la Budapesta între  Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia (Marea Brutanie şi SUA în calitate de puteri garante) care garanta independenţa, suveranitatea şi întegritatea teritorială a Ucrainei. 

Semnatarii acestui memorandum se obligau să:

  1. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să respecte independența și suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei.
  2. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă obligația lor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei, și că nici una dintre armele lor vor fi folosite vreodată împotriva Ucrainei decât pentru auto-apărare sau în alt mod, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite.
  3. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să se abțină de la constrângeri economice cu intenția de a subordona propriului lor interes exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente suveranității sale și, astfel, pentru a obține avantaje de orice fel.
  4. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul a solicita imediat o acțiune a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite pentru a oferi asistență Ucrainei, în calitatea sa de stat care nu deține arme nucleare, semnatar al Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, în cazul în care Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiectul unei amenințări cu o agresiune în care sunt folosite arme nucleare.
  5. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reafirmă, în cazul Ucrainei, angajamentul lor de a nu folosi armele nucleare împotriva statelor care nu deține arme nucleare, semnatare ale Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, cu excepția cazului unui atac asupra lor, a teritoriilor lor sau teritoriilor dependente, a forțelor lor armate sau a aliaților lor, de un astfel de stat, în asociere sau în alianță cu un stat care posedă arma nucleară.
  6. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se vor consulta în cazul în care apare o situație care ridică o problemă cu privire la aceste angajamente.

E adevărat, memorandumul a rămas la nivelul de gentelmans agreement deoarece memorandumul nu a fost niciodată ratificat. Treaba e că Ucraina, renunţând la armamentul nuclear şi permiţând  Flotei Mării Negre a Rusiei să rămână în Crimeea şi-a cam respectat obligaţiile care îi revin din acest acord.

Ce a câştigat până acum? Gaz rusesc ieftin … ce a pierdut? Deocamdată şi-a pierdut liniştea, a pierdut Crimeea şi nu peste mult va pierde probabil în prima fază, un teritoriu din estul său pentru a ajunge pe termen lung să dispară de pe hartă ca stat.

Sergei Lavrov

Se pare că la Kremlin minciuna este o politică definitorie sinistrul pentru imperiu de la răsărit.

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, în contextul în care Kievul acuză Moscova că vrea să creeze un stat-marionetă în această fostă republică sovietică, eventual să cucerească întreaga Ucraină, cu nesimțirea caracteristică dintotdeauna marelui vecin de la răsărit.

Într-un interviu pentru TV Centru, Lavrov spune cu emfază că  „presupusul nostru interes de a crea o o doua Transnistrie, o zonă-tampon, ţin de domeniul absurdului”. Că ne amintim că Transnistria este o fâşie de pământ situată pe malul stâng al nistrului aflată între Republica Moldova şi Ucraina .. deci nu are cum să fie o zonă tampon între Rusia şi altcineva decât dacă nu cumva Rusia are nesimţirea să considere că Ucraina, în întregime, este deja un teritoriu rusesc.

„Doar un creier bolnav care speră să înşele publicul ar putea să inventeze că am eşuat procesul de soluţionare paşnică în Transnistria şi vrem să facem acelaşi lucru în Ucraina”, a declarat şeful diplomaţiei ruse, uitând probabil ce se întâmplă în estul Ucrainei. Acolo, Rusia a acordat ca la balamuc cetăţenie etnicilor ruşi pentru ca apoi să spună că sar în apărarea lor, rupând peninsula Crimeea după care susţine formaţiunile paramilitare pentru a se ajunge la crearea în prima fază a unui teritoriu-culoar pentru a-şi crea o legătură cu peninsula ruptă din Ucraina pe acelaşi tipic pe care Germania rupea teritorii din Polonia clamând necesitatea de a apăra interesele minoritarilor.

Amintesc că aşa cum în Transnistria există încă elemente ale Armatei a XIV-a, în Crimeea era cantonată Flota Mării Negre ruseşti.

Problema nu e că ar vrea să facă din Ucraina ce au făcut din Transnistria ci invers… doresc să aplice şi în Transnistria, parte a Republicii Moldova, cea au făcut în Crimeea…

„Avem interesul unei Ucraine puternice, prospere şi amicale. Ucrainenilor le revine să hotărască felul în care va fi organizat acest lucru din punct de vedere adminsitrativ”, a mai subliniat el. Acest lucru este evident, doar că nu doresc o Ucrană puternică şi independentă ci una unde se dansează pe muzica interpretată la Kremlin deoarece încă Rusia mai consideră că statele din fosta URSS sunt şi trebue să îi rămână subordonate.

Reprezentanţii Kievului, la fel ca numeroşi analişti ruşi şi străini, apreciază că Rusia visează să creeze un stat-marionetă pe teritoriul ucrainean, aşa cum a fost cazul în Republica Moldova şi în Georgia, în contextul în care separatişti proruşi din regiuni aflate în sud-estul Ucrainei îşi reclamă independenţa.

Premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk l-a acuzat cu subiect şi predicat pe preşedintele rus Vladimir Putin că vrea să „elimine Ucraina ca stat independent” şi „să ia întreaga Ucraină”… Culmea este că ceea ce spune Iaţeniuk se încadrează perfect în ceea ce a început să se vorbească imediat după ce URSS s-a dezintegrat. E drept, o vreme s-a încercat refacerea fostei uniuni prin crearea aşazisei Comunităţi a Statelor Independente (CSI).

Premierul Iaţeniuk, spune că Moscova încearcă să creeze un „culoar” care să asigure o legătură între Peninsula ucraineană Crimeea, anexată de către Rusia în martie, care să treacă prin mai multe regiuni din sudul Ucrainei şi care să ajungă până în Transnistria, regiunea separatistă prorusă din Republica Moldova.

Cred că ar trebui ca lui Lavrov să îi amintească cineva de o declaraţie de prin (atenţie !!! ) 2010, înainte de declanşarea poveştii Ucraneene, a lui Valerii Kuzmin,  ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, acesta spunea, citat fiind de Agenţia IFOTAG că Rusia nu-şi poate retrage armata din Transnistria, aşa cum prevede acordul semnat la summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999, deoarece timpurile s-au schimbat.

“În 1999 erau cu totul alte realităţi, iar retragerea trupelor ruseşti a devenit imposibilă. Aceasta nu este o ocupaţie a teriroriului sau un şantaj militar, ci o garanţie că acest conflict (Conflictul îngheţat din Transnistria- nota Blue) nu va răbufni din nou”, a spus Kuzmin. 

Pe  21 octombrie 2010, se împlineau  16 ani de la semnarea Acordului moldo-rus cu privire la retragerea forţelor militare ale Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.

Cu acea ocazie, preşedintele interimar al Republicii Moldova  cerea „retragerea imediată, ordonată şi completa a trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.”

I-auzi frate … o garanţie că nu va reizbucni conflictul transnistrean … Păi cam la fel se spunea şi că Flota Mării Negre este acolo ca să protejeze Ucraina… A protejat-o până a sfâşiat-o …

Eu i-aș întreba pe escrocii de la Kemlin dacă nu cumva amnezia pe care o fâlfâie o fi una mimată sau e vorba doar de faptul că dacă ai mintea marinată în vodcă devii uituc…

Păi tovarăşul Lavrov ar face bine să explice, dacă tot au intenţii atât de onorabile cum se explică faptul că Transnistria, regiune al unei ţări cu care Rusia nici măcar nu este vecină, este încă infectată de păduchii Armatei a XIV-a cantonată acolo …

În Crimeea a fost Flota Mării Negre, când a venit vremea aceasta a devenit instrumentul ruperii de Ucraina a Crimeii …

Poate că nu Transnistria în sine constituie o zonă de interes mare pentru Rusia. Exită însă la sud de Republica Moldova, Bugeacul, (fostele judeţe româneşti, Cetatea Albă şi Ismail), dăruite de ruşi Ucrainei , în marea lor bunăvoinţă faţă de aceasta, la vremea aceea, parte a URSS.

BUGEAC

Nu trebuie să fii cineştie ce priceput în geopolitica strategică de la Marea Neagră ca să vezi că aaceastă zonă ar fi cel mai vestic loc unde Rusia şi-ar putea amplasa o bază cu ţintă directă controlul asupra Balcanilor.

Locul este perfect pentru blindatele Armatei a XIV-a cantonată în Transnistria.

Pentru aceasta e mare nevoie însă de acces direct, ceea ce poate însemna o Ucraină obedientă, dacă nu chiar subordonată Kremlinului.

Astfel că semnalul tras de Premierul ucrainean Iaţeniuk pare a căpăta nişte valenţe destul de interesante.

Am mai vorbit de ceea ce se numea „visul ţarilor”, o strategie cu adânci rădăcini în istorie.

Pentru a se putea implica mai direct şi mai eficient în politica europeană, tăţi ţarii marelui imperiu rus, vizau, în mult clamatului panslavism, un control direct, puternic şi eficient asupra Balcanilor.

Astfel se explică şi iritatea scutului defensiv al NATO…

Nu te enervezi dacă cineva îşi face rost de o armură puternică decât dacă te gândeşti că la un moment dat va trebui să îi tragi una.

Cred că nimeni nu a uitat faptul că îndată ce NATO americanii au decis amplasarea la Deveselu a unor elemente a scutului antirachetă, deci eminamente defensiv, Rusia a investit miliarde de euro în modernizarea Flotei Mării Negre şi nu oricum ci mărind enorm forţa de atac a acesteia.

Nici o ţarăcu probleme financiară cum avea Rusia la vremea aceea nu bagă miliadre de euro în întărirea forţei de atac dacă nu are un plan explicit.

Un scenariu extrem de simplu pare a arăta că în zona Bugeacului ar fi un loc unde s-ar putea amplasa o bază de unde să fie neutralizată o reacţie a NATO în cazul unui atac cu rachetă care ar fi trasă de flota Mării negre sin Crimeea … cine ar oferi protecţie acestei baze? Cred că e evident … Armata a XIV…

Cum poate Rusia să adoarmă atenţia Vestului?

De exemplu punând-ul pe ministrul de externe să spună ceea ce a spus, dar şi distrăgând atenţia NATO, a americanilor în speţă, spre altă zonă fierbinte.

Care ar fi aceasta? Orientul Mijlociu, o zonă care pentru americani este de un interes formidabil… Flămândele rezervoare ale maşinilor americanilor având mare nevoie de petrolul de acolo, deci SUA trebuind să joace acolo un rol determinant.

În Orientul Mijlociu, în lumea arabă URSS avea o mare influenţă încă din timpul Războiului Rece. Dar mai are ceva,  un KGB extrem de priceput atunci când vine vorba de manipulare şi de incitare.

Culmea coincidenţei, în lumea arabă a început să prindă un contur din ce în ce mai accentuat ideea că Jihadul, războiul religios, care incită rău spiritele acolo ar fi mult mai eficient dacă s-ar crea un superstat religios, Statul Islamic, de fapt fiind vorba de vechiul vis arab, Califatul.

Or, crearea Califatului ar face ca interesul american asupra zonei să crească, ceea ce se întâmplă în nordvestul Morii Negre părânduli-se ceva mai puţin important.

În fond americanii au trăit bine-mersi o jumătate de secol  cu o Europă de Est dominată abuziv şi clar de URSS… Cu o lume arabă unde erau scoşi puţin câte puţin însă îi irita rău de tot. Şi pentru asta nu e destul să vorbim doar de Israel cu de ceva mult mai important pentru ei.. de Măria Sa Petrolul …

Conform lui Serghei Lavrov, criza Ucraineană a fost generată se Summitul Nato de la Bucureşti din 2008 şi nu de faptul că Federaţia Rusă nu îşi respectă angajamentele internaţionale asumate … (Vodca, deh …)

Rusia fascistoidului Putin are o mare problemă. Cei care o conduc. Se pare că pentru a ajunge sus în ierarhia puterii de la Moscova, condiţia estenţialemte necesară este un grad de imbecilism greu de rumegat într-o lume care se vrea civilizată.

Vladimir PutinRusia fascistului Putin, fără pic de imaginaţie, dar nu mai puţin agresivă la adresa vecinilor, se pare că începe să copieze felul în care Germania lui Hitler cel puţin în ceea ce priveşte argumentarea acţiunilor sale de a încălca tratatele pe care le-a semnat.

Să ne amintim despre invadarea Poloniei, binecuvântată de mostrul roşu de la Răsărit când, sub motivul  protrejării etnicilor nemţi, Hitler a ordonat Wernachtrului invadarea Poloniei, după ce a pus în scenă un fals atac împotriva unei staţii de emisie de la Gleiwitz. (Unul din  ofiţerii germani  care a participat la acea înscenare, Alfred Helmut Naujocks, însărcinat să coordoneze operaţiunea, interogat de judecătorii de la Nürnberg, declara: « În jurul datei de 10 august 1939, Heydrich, eful SIPO i al SD, mi-a ordonat personal să simulez un atac împotriva staiei de radioemisie din Gleiwitz, în apropierea frontierei poloneze, i să-i dau aparena unui atac polonez.»

Ce a urmat, s-a văzut. Jigodiile de la Kremlin neavând nici o jenă din a se înfrupta bălind din jumătate din Polonia, conducătorii occidentali în frunte cu mult idolatrizatul Churchill, aroganţi dar indolenţi şi laşi (cum îi caracteriza Hitler), mulţumidu-se în prim fază doar să strige că nu e OK între un pahar de coniac fin şi un trabuc, urmarea fiind milioanele de morţi din al doilea război mondial în urma căruia Eurpa de Est a fost lăsată pradă păduchilor aduşi de nespălaţii soldaţi ai Armatei Roşii.

În 2014, Crimeea, apoi estul Ucrainei a avut parte de acelaşi tratament din partea Rusiei, înscenarea cuprinzând şi un referendum falsificat.

Liderii vestului au urlat ca muşcaţi de streche şi cam atât reuşind doar să fie ridicularizaţi de ruşi care ştiu foarte bine că  dacă închid robinetul de la conducta de gaz pot provoca mare deranj într-o Europă condusă de nişte lideri destul de tâmpiţi ca să nu îşi creeze surse de gaz alternative.

Serghei LavrovSerghei Lavrov, imbecilul ministru de externe al Federaţiei Ruse, cu făţăul lui de balaure violat şi cu creierul marinat în vodcă la fel cu al tuturor conducătorilor ruşi, a acordat un interviu pentru Bloomberg TV

Cu neruşinarea caracteristică dintotdeauna tavarscilor Kremlinezi, Lavrov zice că pentru criza Ucraineană de vină este Summitul NATO de la Bucureşti  2004.

Să tâmpeşti nu alta. Nu atât pentru că o asemenea jigodie spune ce spune ci pentru că televiziuni ca  Bloomberg TV îşi pierd vremea intervievând tot felul de expiraţi ca Lavrov.

„Aceasta – zicea Serghei Lavrov –  nu ar fi doar o problemă pentru poporul ucrainean şi pentru NATO, aceasta ar fi o problemă şi pentru Rusia, pentru că am semnat o serie de acorduri cu state NATO conform cărora, iniţial, Alianţa nu se va extinde, apoi, după ce s-a extins contrar acordurilor, că nu vor fi forţe combatante substanţiale pe teritoriile noilor state membre, că nu va fi adusă infrastructură militară la frontierele Rusiei – toate aceste înţelegeri au fost încălcate într-un fel sau altul, iar încercările de admitere a Ucrainei în NATO ar fi foarte nefaste pentru întregul sistem de securitate european, iar Rusia se va opune clar, nu am nimic de ascuns”.

„Din punctul meu de vedere, totul a început mult mai devreme, în anii 1990, când NATO a stabilit că – în pofida tuturor declaraţiilor despre sfârşitul Războiului Rece şi despre faptul că nicio parte nu l-a câştigat – Alianţa se poate considera un câştigător; dar în termeni practici, criza actuală a început, seminţele acestei crize au fost sădite în anul 2008, în aprilie, în timpul summitului NATO de la Bucureşti, când liderii NATO au afirmat, în declaraţia finală, că Georgia şi Ucraina vor deveni membre ale Alianţei” – a mai explicat rusul.

„Peste câteva luni, preşedintele georgian Mihail Saakaşvili, care a primit cu multă emoţie acest anunţ dată fiind personalitatea sa, a decis că are mandatul de a invada propriul popor şi că poate rezolva prin forţă conflictul din Osetia de Sud. În mod clar, a fost motivat de aceste promisiuni făcute de NATO. Referitor la acest aspect, cum se întâmplă acum în Ucraina, Saakaşvili, imediat după ce a făcut acest lucru, a început să distrugă monumente ale eroilor din al II-lea Război Mondial. Acest curent neofascist este foarte vizibil în contextul invitaţiilor de aderare la NATO, în contextul politicilor celor care cred că Ucraina trebuie să adere la NATO” –  a argumentat şeful diplomaţiei ruse.

Fiind întrebat dacă Rusia mai doreşte şi anexarea altor părţi a Ucrainei, Lavrov a tăcut ca dânsul în iarbă. 

Întrebat dacă totuşi Rusia poate garanta că regiunile din estul şi sudul Ucrainei nu vor fi anexate, Lavrovm cu nesimţirea care îl caracterizează, a răspuns demonstrând un tupeu greu de imaginat dacă avem în vedere calitate de diplomat pe care o fâlfâie cum fâlfâiau păduchioşii soldaţi ai bravei armate roşii sticla cu vodcă şi Kalaşnicovul din dotare urlând „Davai ceas”, acuzând Occidentul că susţine Administraţia „antirusă şi antisemită” de la Kiev, ca şi cum un guvern ar trebui să fie mai interesat să îşi depună pupăturile pe celulita vodcarilor de la Kremlin decât de asigurarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii ţării proprii :

„Poate Occidentul garanta că drepturile comunităţilor vorbitoare de limbă rusă, că drepturile etnicilor ruşi, că drepturile etnicilor maghiari, cele ale etnicilor români, polonezi şi ale altor minorităţi care trăiesc în Ucraina vor fi garantate? Ne poate garanta cineva că actuala coaliţie (proeuropeană – n.red.) de la Kiev nu va susţine idei neonaziste, aşa cum face în prezent”.

Legat de antisemitism, jigodia de şef a diplomaţiei ruseşti ar trebui să se ducă să vadă cam câţi evrei au murit asasinaţi în Siberia Sovietică.

„În acest context, cred că nu trebuie să pornim de la premise artificiale, ipotetice că cineva ar urma să invadeze pe altcineva, ci de la problema substanţială a modului în care se vor simţi aceste comunităţi” – a amai emis cu aceeaşi nesimţire Lavrov.

Evident, faptul că Federaţia Rusă nu are nici cu fel de jenă atunci când încalcă Tratatele şi acordurile pe care le-a semnat, nu a fost amintit de şeful diplomaţiei ruse.

Dacă se întâmplă ca balaurele şef al diplomeţiei Federaţiei ruse să aibă doar consilieri cu creierul dizolvat în vodcă de pufoaică incapabili să îşi protejeze şeful de la a fi acuzat de amnezie, poate se va întâmpla ca cineva de la Ambasada Federaţiei Ruse de la Bucureşti să ajungă să citească aici. Astfel poate nu ar fi rău să îi amintească de doar câteva tratate şi acorduri semnate de Federaţia Rusă în trecutul nu prea îndepărtat.

De exemplu de Memorandumul de la Budapesta, girat de Rusia, Statele Unite ala Americii şi Marea Britanie în care, în schimbul renunţării la armanentul nuclear moştenit de Ucraina de la defuncta URSS i se garantau acesteia independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială, de mai vechiul Tratat semnat de Imperiul Ţarist, moştenit de URSS apoi de Federaţia Rusă cu Imperiul Otoman, moştenit de Turcia, semnat la 19 aprilie 1783 de împărăteasa Ecaterina a II-a prevede ca, în cazul în care Republica Autonomă Crimeea îşi va declara independenţa faţă de Imperiul Rus (sau moştenitorii săi), atunci ea se va întoarce automat sub controlul Imperiului Otoman (recte Turcia în calitate de moştenitor legitim).

Poate nu ar fi rău ca şefului diplomaţiei ruse să i se amintească şi de faptul că pe 18 noiembrie 2008, adunarea parlamentară a NATO a adoptat o rezoluție prin care chema Rusia să-și respecte ANGAJAMENTELE ASUMATE la summit-ul OSCE din 1999 de la Istanbul și să-și retragă trupele militare prezente în Transnistria, din momentul declarării independenţei republicii Moldova, statutul Armatei a XIV-a devenind acela de trupe de ocupaţie ilegale conform legislaţiei internaţionale.

Nu Summitul NATO de la București ci imperialismul comunisto-fascistoid maifestat tot mai clar de Kremlina generat criza Ucraineană prezentă, viitoarea criză Transnistreană precum şi predictibila criză care va duce la destabilizarea apoi sfâşierea Belarusului.

Asta e buba… Federaţia Rusă, cel mai odios imperiu din istoria lumii. Dar nu-i o problemă, mai repede sau mai târziu orice imperiu dispare, fie că vorbim de civilizatorul Imperiu Roman, de monstruosul Imperiu Otoman, de arogantul Imperiu Austro-Ungar, de o sinistrul imperiu nazist, ori de odiosul imperiu sovietic, actualmente numit Federaţia Rusă.

Toate aceste imperii au avut o caracteristică pe final, caracteristică ce a dus la destrămare. Aveau la vârf nişte imbecili aroganţi. Se pare că în conducerea Federaţiei ruse această condiţie  este îndeplinită…

*************

Ucraina, în scurta sa istorie (singura perioadă în care Statul Ucrainean a existat este cel de după destrămarea URSS), a făcut două greşeli pe care acum le plăteşte cu vârf şi îndesat.

Prima greşală fundamentală care o va costa enorm, făcută de Ucraina.

A permis Flotei Ruse a Mării Negre să rămână  în portul Sevastopol, ca bază principală după declararea Independenţei în urma oferirii de gaz la preţ mic.

Ucraina oricum ar fi beneficiat de acest gaz deoarece găsirea de trasee ocolitoare pentru conducte ar fi fost prea scumpă.

Pentru cei interesaţi, 

Flota Mării Negre este compusă în prezent din:

  • Divizia 30 Nave de suprafață
  • Brigada 11 Nave antisubmarin
  • Crucișătorul purtător de rachete Slava
  • Distrugătorul purtător de rachete Smetlivi
  • Fregata purtătoare de rachete Ladnîi
  • Fregata purtătoare de rachete Pitlivii
  • Brigada 197 Nave de asalt
  • 3 nave de desant din clasa Tapir
  • 4 nave de desant din clasa 775
  • Divizia 247 independentă de submarine
  • Submarinul Diesel-electric de atac Alrosa (din clasa Kilo)
  • Brigada 68 de nave de apărare costală
  • Divizionul 400 Nave antisubmarin
  • 4 corvete antisubmarin din clasa Albatros
  • 1 corvetă antisubmarin din clasa Mukha
  • Divizionul 418 dragoare
  • 4 dragoare maritime din clasa 266M – Avkvamarin
  • Brigada 41 vedete purtătoare de rachete
  • Divzionul 166 Novorossiisk nave usoare purtătoare de rachete
  • 2 corvete purtătoare de rachete din clasa Dergaci
  • 2 corvete purtătoare de rachete din clasa Ovod
  • Divizionul 295 Sulinsk vedete purtătoare de rachete
  • 1 vedetă purtătoare de rachete din clasa Vichr
  • 5 vedete purtătoare de rachete din clasa Molnia
  • Brigada 184 Novorossiisk de apărare costală
  • 2 corvete antisubmarin din clasa Albatros
  • 1 dragor maritim din clasa 1266
  • 1 dragor maritim din clasa 266M – Avkvamarin
  • 2 dragoare de radă din clasa Iakont
  • Brigada 11 independentă de artilerie-rachete de coastă
  • 3 sisteme de rachete anti-navă K-300P Bastion-P
  • Brigada 810 infanterie marină
  • Batalionul 382 independent de infanterie marină
  • Regimentul 25 independent de elicoptere anti-submarin
  • cca. 20 elicoptere Ka-27 și Mi-14
  • Regimentul 917 independent mixt de aviație
  • cca. 10 avioane de transport An-2, An-12, An-26
  • 4 hidroavioane Be-12
  • 10 elicoptere Mi-8
  • Escadrila 43 independentă de aviație navală de atac
  • 22 avioane de atac Su-22

***

Cea de a doua greşală fundamentală făcută de Ucraina este că renunţat la arsenalul nuclear în schimbul garanţiilor oferite  de către Federaţia Rusă, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie .

Aceste garanţii i-au fost oferirte Ucrainei prin Memorandumul semnat la 5 decembrie 1994 la Budapesta, în Ungaria între UcrainaStatele UniteMarea Britanie și Rusia.

Memorandumul de la Budapesta este un tratat internațional semnat la 5 decembrie 1994 la BudapestaUngaria între UcrainaStatele UniteMarea Britanie și Rusia. Memorandumul se referă la dezarmarea nucleară a Ucrainei și prevede garanții de securitate a independenței sale. Prin acest tratat, Ucraina a renunțat la armele nucleare sovietice de pe teritoriul său care au fost transferate către Federația Rusă. În schimb, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia s-au obligat după cum urmează:

  1. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să respecte independența și suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei.
  2. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă obligația lor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei, și că nici una dintre armele lor vor fi folosite vreodată împotriva Ucrainei decât pentru auto-apărare sau în alt mod, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite.
  3. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să se abțină de la constrângeri economice cu intenția de a subordona propriului lor interes exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente suveranității sale și, astfel, pentru a obține avantaje de orice fel.
  4. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul a solicita imediat o acțiune a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite pentru a oferi asistență Ucrainei, în calitatea sa de stat care nu deține arme nucleare, semnatar al Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, în cazul în care Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiectul unei amenințări cu o agresiune în care sunt folosite arme nucleare.
  5. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reafirmă, în cazul Ucrainei, angajamentul lor de a nu folosi armele nucleare împotriva statelor care nu deține arme nucleare, semnatare ale Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, cu excepția cazului unui atac asupra lor, a teritoriilor lor sau teritoriilor dependente, a forțelor lor armate sau a aliaților lor, de un astfel de stat, în asociere sau în alianță cu un stat care posedă arma nucleară.
  6. Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se vor consulta în cazul în care apare o situație care ridică o problemă cu privire la aceste angajamente.

E drept, memorandumul nu este ratificat.  De asemenea, memorandumul nu are valoare legală în absența unui mandat ONU. Cu toate acestea nu trebuie să uităm că Rusia este cea care a blocat obţinerea unu mandat ONU, faptul că termenii lui puternici obligă SUA și Marea Britanie să găsească o soluție pentru rezolvarea crizei din Crimeea din 2014, dar şi faptul că Ucraina a predat arsenalul nuclear. Cel puţin ca gentelman agreement e demn de luat în seamă… De asemenea, e drept şi că păducioşii vodcari de la Kremlin nu pot fi bănuiţi a fi nişte gentelmani.

După căderea Uniunii Sovietice, Ucraina s-a trezit în postura de a fi a treia putere nucleară din lume, având stocuri de arme nucleare mai mari decât ale Regatului Unit, Franței și ale Chinei împreună. 1900 de focoase nucleare au fost transferate pe teritoriul Rusiei pentru a fi distruse între 1994 și 1996.  Primul transport de arme nucleare din Ucraina în Rusia s-a făcut cu trenul, în martie 1994.

**************

În încheiere, un articol de pe  adevarul.ro despre faptul că în conformitate cu tratatul prin care Imperiul Ţarist a preluat Crimeea de la Imperiul Otoman: „dacă peninsula îşi declară independenţa, atunci se întoarce la Turcia”. Precizez că articolul este publicat pe 19 martie 2014, şi este scris de Elena Dumitru.

Tratatul prin care Imperiul Ţarist prelua oficial Peninsula Crimeea, semnat la 19 aprilie 1783 de împărăteasa Ecaterina a II-a prevede ca, în cazul în care Republica Autonomă Crimeea îşi va declara independenţa faţă de Imperiul Rus, atunci ea se va întoarce automat sub controlul Imperiului Otoman, transmite cotidianul turc „Hurriyet”.

Prin tratatul semnat în urmă cu 230 de ani, Peninsula Crimeea trecea în mod legal de la Imperiul Otoman la cel rus sub formă de republică autonomă. Unul dintre punctele acordului semnat de Ecaterina cea Mare prevede însă că, în cazul în care republica îşi va declara indepenţa faţă de Sankt Petersburg (capitala Imperiului Rus până în 1918 – n.r.), atunci peninsula se va întoarce automat la Imperiul Otoman.   

„Cu toate acestea, una dintre cele mai importante clauze ale tratatului este cea care stipulează că, în cazul în care peninsula nu-şi declară independenţa, atunci ea poate fi transferată unei alte entităţi, diferită de Imperiul Rus şi de cel Otoman. Altfel, Crimeea trebuie să fie înapoiată automat sub egida Turciei”, scrie autorul articolului din „Hurriyet”, preluat de Espresso TV. 

  În 1991, după colapsul URSS şi apariţia unei Ucraine independente, Turcia avea deja dreptul legal de a emite pretenţii asupra Crimeei, continuă jurnalistul.   

„Guvernul turc de atunci, condus de Turgut Ozal, nu a apărat însă această poziţie, având în vedere schimbările geopolitice din nordul Turciei şi schimbările la nivelul economiei mondiale. Turcia s-a limitat la a pretinde ca drepturile tătarilor din Crimeea, care locuiau acolo ca minoritate, să fie restaurate”, se arată în „Hurriyet”, care citează agenţia de ştiri QHA din Crimeea.   

Însă Republica Autonomă Crimeea ar trebui să-şi declare oficial independenţa faţă de Kiev pentru ca Turcia să poată emite vreo pretenţie asupra ei. Or, deşi autorităţile locale pro-ruse din Crimeea au declarat în nenumărate rânduri şi pe toate căile că nu recunosc noua putere de la Kiev, Parlamentul regional – dizolvat între timp de autorităţile ucrainene – nu a semnat niciun document oficial prin care să-şi declare independenţa de Kiev. Referendumul de dumincă nu a prevăzut nici el asta, ci a presupus direct alipirea Republicii la Rusia. Astfel, Crimeea a trecut de sub controlul Ucrainei direct sub cel al Rusiei, fără a fi independentă măcar o clipă. 

  Duminică, autorităţile regionale din Crimeea au organizat un referendum prin care populaţia a fost întrebată dacă doreşte alipirea peninsulei la Rusia şi dacă vrea întoarcerea la Constituţia din 1992, care prevedea mai multă autonomie faţă de Kiev pentru Republica Autonomă din Crimeea. Aceasta după ce, în urmă cu o lună, preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici a fost demis de Parlament, la fel şi Guvernul controlat de el, după mai bine de trei luni de proteste faţă de regimul pro-rus controlat de Ianukovici.  

Autorităţile locale din Crimeea au catalogat schimbarea de putere drept lovitură „fascistă” de stat, poziţie adoptată şi de Rusia.

 Locuitorii din Crimeea au votat în procent covârşitor – peste 96% – pentru alipirea la Rusia. La recensământul din 2001, cel mai recent, peste 58% din locuitorii peninsulei s-au declarat ruşi, 24,3% – ucraineni şi 12% -tătari.   

Marţi, la Moscova a fost semnat un tratat oficial pentru alipirea peninsulei, iar Vladimir Putin a susţinut un discurs întrerupt de ropotele puternice de aplauze şi încheiat prin cântece patriotice.   

P.S. Şi zi aşa gaspadin Lavrov, Criza Ucraineană de la Bucureşti se trage? Zi să mori tu …

Rusia invadează Crimeea după modelul german

12 martie 2014 2 comentarii

În toată istoria ei, Rusia, indiferent dacă a fost vorba de Imperiul Ţarist, de URSS sau de Federaţia Rusă a manifestat o dorinţă, mai mult sau mai puţin recunoscută, de a avea un cuvânt greu asupra Europei.

Poarta de intrare spre îndeplinirea acestei dorinţe, în viziunea rusească, fiind controlul asupra Peninsulei Balcanice. În momentul actual, pentru Rusia cea mai simplă posibilitate de a putea să îşi arunce sinistra unbră asupra Balcanilor este aceea de a controla Marea Neagră.

Răbdători, indiferent daci era vorba de Georgia, Transnistria, Nagorno Karabakh ori Crimeea modelul e asemănător. Crearea de conflicte care să rămână îngheţate dar nu rezolvate pentru a putea fi activate când vine momentul, moment pregătit de păstrarea de trupe în zonă şi de incitarea unor chestiuni legate  de etnie.

De mare şi fierbinte actualitate este invazia şi ocuparea Crimeii.

Povestea nu începe de acum. Flota Mării Negre a fost lăsată în Crimeea, lucru pentru care Ucraina s-a bucurat o lungă perioadă de preţuri extrem de favorabile la gaz. Tot gazul siberian a fost folosit de ruşi ca armă şi pentru crearea unei dependenţe a Occidentului, închiderea robinetului, la momentul oportun, punând Europa în situaţia în care şi-ar băga coada să rişte probleme uriaşe în economie.

Parşivenia rusă făcând ca Europa să nu îşi asigure şi o variantă alternativă de alimentare cu gaze.

În cadrul pregătirii invaziei şi ocupării Crimeii, ruşii au acordat cetăţenie rusă ca la balamuc, apoi a creat în Ucraina un  scandal monstru şi s-a apucat să spună că cetăţenii ruşi ar fi în mare pericol, armata rusă intervenind să îi apere, vezi Doamne…

Oare Europa a uitat de invazia Poloniei de către Germania lui Hitler? 

Revista 22  într-un articol scris de Timothy Snyder , intitulat „Ucraina: realitatea din spatele propagandei Kremlinului” sunt analizate chestiuni care au stat în spatele invaziei Crimeei.

Vladimir Putin

Ucraina: realitatea din spatele propagandei Kremlinului

Invazia rusa si ocuparea Crimeii sunt un dezastru pentru ordinea europeana. Dar si mai important este ce isi imagineaza presedintele Putin ca face. Indiciile se afla in fata noastra, in limbajul campaniei de propaganda care a inundat media rusa. Categoriile repetate constant sunt acelea de “lovitura de stat fascista” in Ucraina si notiunea de “cetateni rusi” care sufera sub aceasta. Justificarea lui Putin pentru a ocupa partial Ucraina, amenintand totodata cu invazia intregii tari, a fost de a-i salva pe rusii de acolo de fascisti.

Sa luam pe rand pe fiecare dintre cele doua asertiuni. Au ajuns la putere actualele autoritati ucrainene prin intermediul unei lovituri fasciste? Dupa cum toata lumea stie, masa de protestatari impotriva regimului Ianukovici a reunit milioane de oameni, din toate soiurile ideologice. Dupa ce regimul a incercat sa curme protestul tragand in manifestanti de pe acoperisuri, negociatorii UE au ajuns la un acord potrivit caruia Ianukovici urma sa cedeze puterea parlamentului. In loc sa semneze legislatia pe care s-a angajat sa o promoveze, Ianukovici a fugit in Rusia. Parlamentul a constat ca presedintele si-a abandonat responsabilitatile si a urmat procedurile care se aplica intr-un astfel de caz, continuand procesul de reforma constitutionala. Au fost anuntate alegeri prezidentiale anticipate pentru luna mai si formarea unui guvern interimar.

Primul ministru este un liberal conservator, unul dintre cei doi vicepremieri este evreu si guvernatorul importantei provincii estice Dnipropetrovsk este presedintele Federatiei Organizatiilor Evreiesti din Ucraina. Si daca oricine poate dezbate nuantele constitutionale, cu siguranta acest proces nu a fost o lovitura de stat. Si cu certitudine nu a fost fascista. Reducerea puterilor presedintelui, anuntarea alegerilor prezidentiale anticipate, restaurarea principiilor democratice nu au legatura cu ceea ce presupune fascismul.

Mai mult, liderii comunitatii evreiesti si-au declarat sustinerea pentru noul guvern si opozitia totala fata de invazia rusa. Dintre cele 18 portofolii ale noului cabinet, 3 sunt detinute de partidul de extrema dreapta, Svoboda. Liderul acestuia se bucura de mai putin de 2% sustinere conform unui sondaj recent – unul realizat dupa invazia rusa din Crimeea, un eveniment care ar fi trebuit sa fie favorabil nationalistilor. In orice caz acesta este materialul folosit de Putin pentru a prezenta totul drept o lovitura fascista.

A doua asertiune, aceea a oprimarii cetatenilor rusi din Ucraina, lipseste de asemenea. Pe parcursul ultimelor luni un cetatean rus a fost omorat in Ucraina si nu sub amenintarea protestatarilor ucraineni sau a actualului govern. Dimpotriva. El lupta de partea revolutiei ucrainene si a fost ucis de glontul unui tragator de elita.

In orice caz, de cand Ucraina nu permite dubla cetatenie, sunt foarte putini cetateni rusi rezidenti in tara. Dar sa ii luam pe cei care sunt: un grup notabil este format din soldatii si marinarii cantonati la baza de la Sevastopol. Din moment ce acestia apartin armatei, cu greu poate fi spus ca au nevoie de protectie. Un alt grup apartine fortelor speciale care ocupa acum Crimeea. Un al treilea este grupul rusilor care a fost adus cu autobuze de peste granita pentru a sustine demontratiile pro-ruse si pentru a-i bate pe studentii ucraineni din Estul Ucrainei. Un ultim grup de cetateni rusi sunt fostii politisti apartinand fortelor guvernamentale care au participat la reprimarea demonstratiilor. Fiind recompensati cu pasapoarte rusesti, acestia pot acum sa calatoreasca in Rusia. Niciunul dintre aceste grupuri nu poate fi in mod plauzibil descris ca avand nevoie de protectie.

Putin vorbeste si de compatrioti rusi, o categorie care nu are statut legal. Prin compatrioti el intelege oameni pe care guvernul rus ii considera rusi sau care se auto-identifica drept rusi si care, in consecinta, au nevoie de protectie. Acelasi tip de argument, nevoia de a proteja asa numitul Volksgenossen, a fost folosit de Adolf Hitler in enuntarea revendicarilor germane asupra Austriei si asupra regiunii sudetilor. Si chiar daca protectia Volksgenossen ar fi justificata juridic, nu este foarte limpede cine sunt acesti oameni. Este adevarat ca ucrainenii vorbesc rusa, dar acest lucru nu ii transforma in rusi. Problema limbii poate fi confuza. Cetatenii ucraineni sunt de obicei bilingvi, vorbesc in ucraineana si rusa.

Rusii sunt rareori bilingvi. Astfel ca este prea simplu sa pui semnul egal intre capacitatea de a vorbi rusa si identitatea rusa necesara pentru a fi protejat de Rusia. O parte dintre cetatenii ucraineni se percep rusi – in jur de 17% din populatie – dar asta nu inseamna ca sunt tinta discriminarii sau ca se identifica cu statul rus. Chiar si in Crimeea, unde legaturile emotionale cu statul ucrainean sunt foarte slabe, doar un procent din populatie identifica Rusia drept patria sa.

In mai multe proteste recente, ucrainenii vorbitori de rusa si chiar etnici rusi din estul Ucrainei au respins  categoric orice nevoie de protectie din partea Moscovei. O petitie a vorbitorilor de rusa si a rusilor din Ucraina ii cerea lui Putin sa ii lase pe cetatenii ucraineni sa isi rezolve singuri problemele. A fost semnata de 140.000 de oameni.

Si totusi de ce este aceasta propaganda absurda atat de utila pentru regimul Putin? Propaganda are un rol important si profund. In Uniunea Sovietica, propaganda nu era o versiune editata a realitatii, ci chiar incercarea de a construi o realitate diferita. In fosta URSS, presupozitia celor care credeau in promisiunea comunismului era ca viitorul este la fel de real daca nu si mai real decat prezentul. Propaganda sovietica nu era o versiune a lumii in care traim ci o reprezentare a lumii viitoare. Daca intelegem propaganda in acest sens, intelegem si de ce autorii ei sunt relativ netulburati de ceea ce ar parea drept erori factuale si contradictii.

Sa luam ideea nazistilor evrei, drept consecinta logica a propagandei Kremlinului despre revolutia din Kiev. Asertiunea este aceea ca nazistii sunt autorii loviturii; realitatea empirica arata ca cel putin o parte dintre cei aflati acum la putere sunt evrei. De aici scepticismul nostru potrivit caruia evreii sunt nazisti sau ca o lovitura nazista ar pune evrei in fruntea aparatului de stat ucrainean.

Insa in ideologia Uniunii Sovietice, identificarea evreilor cu nazistii era utila celor aflati la putere, astfel ca evreii nazisti au devenit o realitate propagandistica. In anii de dinaintea mortii lui Stalin, Israelul devenise parte a unui complot coordonat de fascistii din Vestul capitalist. Dupa Razboiul de 6 zile, sovieticii ii prezentau pe soldatii israelieni drept imitatori ai Wehrmachtului si SS-ului. Aceasta propaganda a fost urmata de expulzarea evreilor din Polonia comunista. Faptul ca evreii au parasit Polonia indreptandu-se spre Israel si Statele Unite a fost prezentat ca o dovada ca au fost tot timpul nazisti. Regimurile au considerat util din punct de vedere politic sa loveasca in evrei si astfel evreii s-au transformat in nazisti.

Propaganda nu este o descriere eronata, ci un scenariu de actiune. Interpretata in acesti termeni, invazia Crimeii nu a fost o reactie impotriva unei amenintari reale, ci incercarea de a activa o amenintare astfel incat violenta care ar urma ar deveni un mijloc de schimbare a realitatii. Propaganda este parte integranta din actiunea menita sa o justifice. Din aceasta perspectiva, o invazie rusa ar conduce la o contrareactie nationalista ucraineana ceea ce ar face toate povestile despre fascisti, adevarate, reatroactiv.

Cand parlamentul Federatiei Ruse l-a autorizat pe Putin sa foloseasca forta militara impotriva Ucrainei, acesta a definit obiectivul razboiului drept restaurarea “normalitatii sociale si politice”. Concluzia este aceea ca politica si societatea ucraineana nu sunt normale. Este si o formulare cu implicatii terifiante. De cata violenta si de cate generatii este nevoie pentru a normaliza societatea ucraineana, adica pana cand artificiala idee a democratiei occidentale si pana cand asa numita identitate nationala ucraineana ar fi uitate?

Si totusi actiunea dramatica nu a adus la viata mult visata realitate. Ucraina nu este un teritoriu rusesc condus temporar de cativa fascisti. Dimpotriva, arata ca un loc in care atmosfera revolutionara s-a consolidat pe fondul invaziei straine. Dupa cum a precizat rabinul sef al Ucrainei acum cateva zile: “exista multe diferente de opinie intr-o revolutie, dar toate acestea au disparut acum. Ne confruntam cu o amenintare externa numita Rusia. Aceasta i-a adus pe toti laolalta”.

S-au declansat proteste impotriva ocupatiei ruse peste tot in tara, pana si in Sud si Est, unde majoritatea oamenilor urmaresc televiziunea rusa si unde economia este strans integrata cu cea a Rusiei. Ucrainenii care doar cu cateva zile in urma se aflau in conflict unii cu ceilalti pe tema revolutiei lor, protesteaza acum sub acelasi steag.

Au existat si ciocniri violente, ca cele de la Harkov, dar acestea au fost generate de autobuze pline cu rusi aduse de peste granita. Este putin probabil ca violentele impotriva “turistilor” rusi vor fi suficient de convingatoare incat studentii ucraineni sa ajunga la concluzia ca sunt compatrioti rusi.

Costurile actiunilor rusesti sunt foarte reale pentru Europa, pentru Ucraina si pentru Rusia insasi. Propaganda rusa a furnizat o justificare eleganta tacticilor rusesti si a articulat o perspectiva ruseasca pentru Ucraina. Dar in cele din urma este doar propaganda cea care uneste tactica cu obiectivele. Nu exista nicio strategie, doar un tiran talentat care oscileaza intre universuri mentale conectate doar prin intermediul unei tesaturi de minciuni. Putin se confrunta cu o alegere: fie sa utilizeze si mai multa violenta, in speranta ca o doza suplimentara va face visul sa devina realitate, fie sa caute o cale de iesire care sa ii permita sa proclame o victorie de etapa.

Extrase de Octavian Manea din Crimea: Putin vs. Reality, de Timothy Snyder, publicat in The New York Review of Books, 7 martie 2014.

Sursa: revista22.ro

Să ne amintim de invazia Poloniei de către Germania lui Hitler, moment istoric de început al celui de-al II-lea război mondial, moment foarte asemănător în anumite privinţe cu momentul invaziei Cremeii de armata Federaţiei Ruse a lui Putin.

Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Wojna obronna 1939 roku–Războiul de apărare din 1939, de germani: Polenfeldzug–Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și „Campania poloneză din septembrie” ori „Războiul polono-german din 1939”), a fost inițiată de Germania NazistăUniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al doilea război mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat răboi Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de CanadaAustralia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.

După un presupus „atac polonez” de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Forțele poloneze au început să se retragă către sud-est, conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac aliat.

Pe 17 septembrie 1939Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit.

Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonezLupta Poloniei în al doilea război mondial nu a încetat, nou creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-a lungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Polonia a pierdut cam o cincime din populația antebelică datorită ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republici poloneze.

Germania avea un avantaj numeric important asupra Poloniei, dar și un important avantaj material, dată fiind politica de înarmare nazistă din perioada de dinainte de război. Heer (Armata terestră germană) avea aproximativ 2.400 de tancuri organizate în 6 divizii panzer, care foloseau o nouă tactică de luptă. Aceasta prevedea că diviziile de tancuri, acționând în colaborare cu restul unităților armatei, lovea masiv liniile inamice, le străpungea, izola și încercuia porțiunile selectate ale frontului inamic, după care le distrugea. Succesele diviziilor de tancuri urmau să fie exploatate de unitățile mecanizate mai puțin mobile și de unitățile de infanterie. Luftwaffe (Armata aerului) asigura sprijin tactic și strategic, în special prin intermediul bombardierelor în picaj, care atacau și dezorganizau aprovizionarea și comunicațiile inamicului. Toate aceste noi metode operaționale au fost denumite Blitzkrieg (Războiul fulger), dar istoricii sunt în general de acord că, în cazul campaniei din Polonia, tacticile folosite de germani au fost mai conservatoare, mai apropiate de cele tradiționale decât de cele ale războiului fulger. Strategia Wehrmachtului (Armata terestră) era mai degrabă cea a Vernichtungsgedankenului, bazată pe atacurile pe flancuri și crearea de pungi care trebuiau mai apoi anihilate.

Aviația a jucat un rol de prim rang în cadrul campaniei. Bombardierele au atacat numeroase ținte civile, cauzând uriașe pierderi omenești în timpul a ceea ce au fost caracterizate drept bomabardamente de terorizare. Forțele Luftwaffe erau formate din 1.180 de avioane, (290 bombardiere în picaj Ju 87 Stuka, 290 bombardiere convenționale (în special de tip He 111) și cam 240 de diferite avioane ale marinei). În total, Germania a avut cam 3.000 de avioane, din care două treimi erau modele moderne. Jumătate dintre acestea au luptat pe frontul polonez. Luftwaffe erau cele mai bine antrenate și echipate forțe aeriene.

Între 1936 și 1939, Polonia a investit masiv în industrializare în Regiunea Centrală Industrială (Centralny Okręg Przemysłowy). Pregătirile pentru un război de apărare împotriva Germaniei se derulau de mai mulți ani, dar majoritatea planurilor presupuneau că luptele nu aveau să înceapă până în 1942. Pentru a face rost de banii necesari industrializării, Polonia vindea o bună parte a echipamentului modern pe care îl producea. Armata poloneză putea mobiliza cam un milion de soldați, dar mai puțin de jumate dintre ei se afau sub arme pe 1 septembrie. Militarii de rezervă care se îndreptau către unitățile de concentrare au fost răniți sau uciși în timpul raidurilor aeriene ale Luftwaffe, care a atacat sistemul de transporturi publice al polonezilor. Armata poloneză era dotată cu mai puține tancuri și mașini blindate decât cea germană, iar, în plus, tancurile erau dispersate la unitățile de infanterie, fiind incapabile să se opună în mod eficient atacurilor masive ale panzerelor inamice.

Experiența căpătată în războiul polono-sovietic a modelat organizarea armatei și doctrinei militare poloneze. Spre deosebire de războiul de tranșee din primul război mondial, războiul polono-sovietic a fost un conflict în care mobilitatea cavaleriei a jucat un rol decisiv. Polonia a recunoscut avantajele mobilității, dar nu s-a dovedit dornică să investească masiv în noile invenții militare scumpe și netestate în luptă. În schimb, brigăzile cavaleriei poloneze erau folosite ca infanterie călare și, în timpul conflictului cu Germania, a înregistrat anumite succese limitate în luptele cu infanteria și cavaleria germane.

Forțele aeriene poloneze erau net inferioare Luftwaffe german, deși, contrar unei păreri foarte răspândite, nu a fost distrusă la sol. Deși aviația militară poloneză nu dispunea de multe avioane de vânătoare moderne, piloții polonezi se numărau printre cei mai bine antrenați din acele vremuri.[4]

Se poate afirma că germanii se bucurau de superioritatea aeriană numerică și calitativă. Polonia avea numai 400 de avioane, din care 169 de avioane de vânătoare și câteva avioane învechite de transport, recunoaștere și antrenament. Numai 36 de avioane poloneze puteau să rivalizeze cu cele germane, așa cum era bombardierul PZL.37 Łoś. Celelalte avioane poloneze erau mai vechi decât cele germane. Avionul de vânătoare polonez PZL P.11, produs la începutul deceniului al patrulea, era capabil să dezvolte o viteză de numai 350 km/oră, mult mai mică decât a bombardierelor germane.

Marina poloneză avea o flotă mai mică decât cea germană, fiind compusă din distrugătoare, submarine și vase de sprijin. Cele mai multe vase de suprafață poloneze au urmat planul Peking, au părăsit porturile poloneze pe 20 august și au scăpat de flota germană în Marea Nordului, alăturându-se Royal Navy. Submarinele poloneze au participat la Operațiunea Worek, concepută pentru angajarea și distrugerea transporturilor marine germane din Marea Baltică, dar au înregistrat numai succese limitate. În afară de aceasta, numeroase vase comerciale poloneze s-au alăturat flotei comerciale britanice și au luat parte la efortul de aprovizionare a convoaielor transatlantice. 

Vezi mai mult pe wikipedia

Eduard Leonov: ” În caz că România va absorbi Republica Moldova, noi trebuie să ne declarăm pregătiţi de reintegrarea Transnistriei în componenţa Ucrainei”

5 august 2013 2 comentarii

Transnistria

Deputat ucrainean: Ucraina ar trebui să anexeze Transnistria, dacă România va absorbi Republica Moldova

Anna Primac

 

Ucraina ar trebui să fie pregătită să integreze Transnistria, dacă România va încerca să absoarbă Republica Moldova, declară deputatul ucrainean Eduard Leonov, membru al partidului naţionalist Libertatea.

„În urma unor evenimente geopolitice din secolul al XX-lea, teritoriile etnice ale Ucrainei au fost divizate de patria mare prin frontierele statelor vecine”, a afirmat Leonov. „În special, Republica Moldova, după destrămarea Uniunii Sovietice, a primit drept moştenire Transnistria”, a adăugat el, citat de agenţia transnistreană Tiras.ru

Deputatul ucrainean a subliniat că teritoriul transnistrean „nu este străin pentru Ucraina” şi că asupra lui ar trebui instaurat protectoratul Kievului.

„Nu suntem interesaţi de acutizarea conflictelor teritoriale, dar nu avem dreptul să stăm deoparte când «jucători» externi decid soarta teritoriilor noastre etnice. În caz că România va absorbi Republica Moldova, noi trebuie să ne declarăm pregătiţi de reintegrarea Transnistriei în componenţa Ucrainei”, a declarat Leonov.

Autor:  Anna Primac

Sursa:  MEDIAFAX

 

Moscova se pregăteşte să şantajeze România?

26 aprilie 2011 8 comentarii

Mă uit în pe siteul Evz.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/flota-rusa-din-marea-neagra-va-proteja-ucraina-de-romania-927969.html şi nu-mi vine să cred. Nu cu multă vreme în urmă, când a fost vorba de instalarea scututlui antirachetă vodcarii moscoviţi au sărit ca muşcaţi de şarpe, deşi acel acut avea un ror eminamente defensive. Atunci spunea că respectivul scut îi putea deranja doar într-un singur caz. Dacă ar fi avut potenţial intenţia ca într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat să atace România sau alte ţinte din Europa, altfel nu văd de ce o structură defensivă ar putea deranja. Armura unui cavaler îl deranjează e altul doar dacă doreşte să-i împlânte sabia în maţe, altfel nu.

Ei bine,  un official rus Igor Korotcenko, reprezentant al Consiliului public de pe lângă Ministerul rus al Apărării, citat de publicaţiile electronice ruse Rosbalt şi Utro, zice nici mai mult, nici mi puţin că:

„Noi constatăm cu satisfacţie progresele înregistrate în relaţiile dintre Ucraina şi Rusia… În Ucraina a venit la putere o echipă pragmatică, care a decis să prelungească perioada de staţionare a Flotei ruse în Crimeea, ceea ce corespunde atât intereselor Rusiei, cât şi celor ale Ucrainei. Cunoaştem că există o serie de pretenţii teritoriale la adresa Ucrainei, în special din partea României. În virtutea acestui fapt, prezenţa Flotei ruse în Crimeea reprezintă un factor major pentru securitatea şi integritatea teritorială ale Ucrainei”.

Am stat şi m-am gândit cât de imbecil trebuie să fii ca ucrainean ca să crezi că Rusia îşi ţine flota în apele tale teritoriale pentru a te apăra de România,ţarăcare abia a reuşit să trimită o fregată care să facă act de prezenţă în războiul din Libia.

Din câte ştiu au, flota aceea a fost dusă acolo cu mult timp în urmă, pe vremea când Ucraina era parte a  URSS şi era similară ca misiune cu Armata a XIV-a din Transnistria.

Flota respectivă  şi orice altă entitate militară a Rusiei care se află pe teritorii foste sovietice, nu mai au rostul de a apăra aceste teritorii ci tocmai acela de a mai ţine sub ocupaţie, deci sub control,  teritorii teoretic independente. La Istanbul s-a cerut oficial Rusiei să îşi retragă trupele din Transnistria, dar ruşii s-ai făcut că plouă şi nu s-au retras. Trupele aflate acum în afara Rusiei după desfiinţarea URSS au un statut pe care Rusia refuză să îl recunoască. Acela de trupe de ocupaţie.

Da, dar nu doar că se înbâmplă ca trupele sau flota Rusiei să fie acolo dar aflăm ceva şi mai grav. Se modernizează…

 „Această modernizare a Flotei Rusiei din Marea Neagră va spori capacităţile acesteia, ceea ce este în interesul Ucrainei”, a mai spus Korotcenko, adăugând că „ministrul ucrainean al apărării a reiterat disponibilitatea Ucrainei de a oferi asistenţă în ceea ce priveşte lucrările de modernizare şi reparaţii ale navelor ruseşti la şantierele din Herson şi Nikolaiev (sudul Ucrainei) ”. Modernizarea, înseamnă capacitate de luptă crescută. Această capacitate de luptă, e drept, poate fi folosită şi cu rol defensive, dar tare m-aş mira ca pentru a opri un eventual atac al din partea României să fie necesară o medernizare a navelor existente. Poate în schimb ca, în urma unui motiv mai mult saz mai puţin real să atace România. Poate aplicâd ceea ce numesc americanii, “atacuri preventive”. În acest context, portalul Utro evocă o declaraţie a preşedintelui Traian Băsescu făcută într-un interviu acordat în noembrie trecut unui ziar bucureştean, în care a afirmat că Bucureştiul nu „se simte confortabil cu trupe ale Federaţiei Ruse lângă graniţa noastră, în Transnistria”.

„Nu ne simţim deloc confortabil că Federaţia Rusă a ţinut să-şi prelungească acordul de staţionare a flotei de la Sevastopol pâna în 2042. Dacă Rusia priveşte cu atât drag la statele din regiunea Marii Negre, de ce e nevoie de o asemenea flotă într-o mare atât de mică?”, s-a întrebat atunci retoric preşedintele român.

Deci, de aici un oarece strateg rus poate trage concluzia că România se pregăteşte să atace bazele respective, în consecinţă, Rusia care încă se consideră stăpâna şi protectoarea Ucrainei ar putea pur şi simplu să bombardeze Constana sau Bucureştiul  ca să ne  bage minţile în cap.

Să revenim puţin la scutul antirachetă. Acesta i-ar fi deranjat doar dacă aveau de gând să ne atace. Şi i-a deranjat. Pe de altă parte, Rusia îşi modernizează nişte nave care pot ataca România. Dacă trag linie şi mai pun şi iritarea Rusiei în momentul în care România caută caută să îşi resolve imorturile de gaze naturale din altă parte decât Rusia, conluzia nu poate fi decăt una. Rusia doreşte controlul asupra României.

Unul din visurile ţarilor a fost cotrolul asupra Peninsulei Balcanice, or, controlând România, controlul asupra penisulei ar fi asigurat.

Interesant ar fi dacă România nu ar fi membru NATO. Chiar fiind nu prea cred că îşi fac ruşii mari prubleme, nu prea văd eu ca marie puetri din NATO să rişte un conflict real şi deschis cu Rusia de dragul României. Să fim serioşi, au ei interese mult mai mari legate de Rusia decât de România.

Dealtfel s-a văzut cu puţini ani în urmă cine pe cine agresează. E vorba de Canalul Bastroe. Atunci Ucraina şi-a arătat muşcii plimbând prin zonă nave de luptă. O demonstraţie de forţă. Ce au făcut marlie puteri din NATO? Nimic. Adică e posibil să fi făcut ceva, deoarece culmea ironiei, în acea perioadă preţul gazului Rusesc furnizat Occidentului a scăzut simţitor. Se poate oare să fi fosr ptreţul pe care l-a încasat Occidentul ca să se facă iar că plouă? Ne-au vândut oare? Nici n-ar fi de mirare. Ne-au mai vândut şi altădată şi ca urmare am avut parte de o jumătate de secol de communism.

 Acelaşi articol mai spune că: Rusia a prelungit anul trecut contractul de închiriere a bazei navale din Sevastopol pentru încă 25 de ani, adică până în 2042, deşi actualul acord expiră abia în 2017, în schimbul unei reduceri cu 30% a preţului la gazele naturale livrate Ucrainei.

Deci pentru Rusia gazul e o armă mult mai puternică şi mai parşivă decât pare la prima vedere. Diferenţa aceea de 30% înseamnă din partea Ucrainei vinderea unei bune părţi in suveranitatea proprie.

Ce ar trebui să facă România ? Scandal.  Ar putea foarte logic spună că prezenţa unei flote în crimeea, flotă care aparţine unei ţări care ne-a defint deja ca potenţial duşman al unei ţări pe care zice că o protejează înseamnă un atac la securitatea naţională.

Gestul plimbării navelor militare ucrainiene cumulate cu modernizare flotei ruseşti din Crimeea şi cu refuzul retragerii Armatei a XIV-a pe tritoriul Transnistriei, zonă aparţinând de drept Republicii Moldova dar neaflată sub controlul acesteia ci a unui regim marionetă, prorus, ar trebui să ne facă fără întârziere să cerem ca NATO  sau SUA să deschidă baze militate suplimentare în România. Poate România ar mai trebui să facă ceva. Mai are o armă. Vedem că în economia română sunt implicate firme ruseşti, firme controlate de personae suspuse, cu relaţii la vârf în Rusia. Acestea ar trebui să se bucue de regumuri speciale, adică să li se pară mult mai bines ă plece. De exemplu, dacă servicie de informaţii s-ar apleca mai atent asupra acelor firme, sunt convins că s-ar descoperi multe lucruri care ar puta face ca acestora să li se ridice autorizaţiile de funcţionare.

Să revin la vizita lui Geoană la Moscova? Ori la faptul că Patriciu, Vântu şi Voiculescu au interese în stânga Prutului? Acum nu, poate altădată.

Rămâne întrebarea: Oare Rusia se pregăteşte să atace România? Sau poate  pregăteşte un şantaj grosier?

%d blogeri au apreciat: