Arhiva

Posts Tagged ‘Varujan Vosganian’

Marton Piști îi propune lui Vosganian să meargă la el acasă pentru a-i da ouăle să le mănânce …

5 octombrie 2017 Lasă un comentariu

Varujan Vosganian a declarat pe Facebook că românii sunt săraci deoarece în loc să vândă ouăle pe care le fac găinile din gospodărie preferă să le arunce direct în tigaie. Dacă țăranul ar vinde cu un leu oul, statul ar câștiga 50 de bani.

Când au aflat oamenii au avut diferite reacții.

Domnul Marton Piști, țăran dintr-un sat din Secuime, specialist în produse din carne tradiționale, venit la oraș la un supermarket să își vândă producția, aflând ce a postat pe Facebook domnul Vosganian, cu înțelepciunea de bunsimț a țăranului, a declarat:

”Adică Piști să te duci și să vinzi uourile făcuți de găină și dacă vrei să mânci paparai să cumperi alți uoui? Din banii cu care vinzi Piști uourile să iei statu jumătate ca să poți plăti la domnu Fossganian și la colegele lui dumnealui salar? No, asta nu-i bun.

Dacă domnu Fossganin vrei să mânci uourile la Piști, să vii la Piști și io dai să mânci câți uoui vrei. Dacă domnu vrei să mânci și cârnaț la Piști, io dai bucuros, cârnațu la Piști îi mult și gros ca mâna, Fossganian ai de unde să mânci cât vrei …”

Categorii:Pamflet Etichete:,

VARUJAN VOSGANIAN, penalul nejudecabil, despre noua revoluţie …

Varujan Vosganian, politicianul cu şapca în gură, penalul nejudecabil, scrie:

Varujan Vosganian

Despre revoluţia care se petrece sub ochii noştri

Există voci care, cu o anumita exaltare, salută ceea ce se petrece acum în România ca pe o nouă revoluţie.

Într-o exprimare simplă, o revoluţie are loc atunci când unii care nu au mai fost iau locul altora care au tot fost. Aşa s-a întâmplat cu Revoluţia franceză când Robespierre şi Babeuf au umplut de sânge străzile Parisului şi corsicanul a luat, locul, în cele din urmă, Bourbonilor pe scaunul imperial (chiar dacă, la urma urmei, trecerea de la rege la împărat nu e chiar sensul unei revoluţii burgheze). Aşa s-a întâmplat şi cu Revoluţia bolşevică, atunci când Lenin şi, apoi, Stalin, au luat, cu asupra de măsură, locul ţarilor.

Noi nu am prea avut, în România contemporană, vocaţia revoluţiilor. După al doilea război mondial am făcut import de revoluţie pe tancurile sovietice. Revoluţia din 1989 a fost, într-adevăr, o revoluţie anticomunistă. Dar a fost, în acelaşi timp, şi o revoluţie procomunistă.  Cu alte cuvinte, comuniştii buni au luat locul comuniştilor răi. Ori asta nu prea seamănă cu o revoluţie. Adevăratele revoluţii burgheze nu au fost cele în care burghezii buni au luat locul burghezilor răi. O revoluţie anticomunistă e atunci când anticomuniştii iau locul comuniştilor. La noi, în cel mai bun caz.  s-a petrecut, dacă se poate spune aşa, o revoluţie bolşevică pe dos, în care menşevicii au luat locul bolşevicilor.  Dar cred că şi acesta e un elogiu nemeritat pentru cei care, sub pretextul salvării naţionale, s-au cocoţat pe martiriul tinerilor din decembrie 1989.

Acceptând această ipoteză potrivit căreia orice revoluţie presupune înlocuirea celor care au tot fost cu cei care n-au mai fost, să vedem dacă ceea ce se petrece acum are vreun patos revoluţionar. În anul 2012 am asistat la cele mai ample mişcări populare de după decembrie 1989. Două Guverne succesive au fost înlăturate, unul prin demisie, altul prin demitere. Pe un enorm val de simpatie populară, s-a instaurat un nou Guvern, format din celelalte două mari partide ale României. Din motive care încep să fie tot mai evidente, mult-iubita coaliţie s-a destrămat. Partidul huiduit în 2012 a devenit simbol al noii revoluţii.

Niciodată în istorie o revoluţie nu s-a mai făcut cu cei care au mai fost. Eventual o restauraţie, dar asta e cu totul altceva.

Cum în această revoluţie care se petrece sub ochii noştri nu pare să fie vorba nici de oameni noi, nici de reguli noi, nici de metode noi, tare mi-e teamă că nu avem parte de o revoluţie, ci de o răfuială. Şi, dacă din punct de vedere calendaristic, lucrurile merg înainte, din punct de vedere comportamental suntem tot în lăuntrul celor douăzeci de ani prevestiţi de Silviu Brucan.

Sursa: vosganian.ro

Aveţi premoniţii cu gratii şi cătuşe, domnule Tăriceanu?

14 februarie 2015 Lasă un comentariu

Se teme Preşedintele Senatului, fostul Premier Călin Popescu-Tăriceanu, că îi vine rândul să dea extemporale la DNA şi să simtă mângâierea dură şi rece a căruşelor?

Călin Popescu Tăriceanu

Absolut deloc surprinzător, fostul premier, Călin Popescu-Tăriceanu spune că un vor în favoarea cererii formulate în cazul senatorului Varujan Vosganian ar fi creat un precedent care ar fi dus la faptul că orice decizie a Guvernului ori a altor autorităţi ar fi putut fi cenzurate de procurori, în opinia sa, intervenţia şefului statului nefiind decât  o continuare a politicii fostului preşedinte.

Reacțiile critice, în opinia fostului premier, actualul preşedinte al Senatului apărute după ce după ce senatorii au respins cererea de ridicare a imunităţii lui Varujan Vosganian ar pune „sub semnul întrebării capacitatea Senatului de a discerne într-o problemă extrem de serioasă şi gravă” intervenţia preşedintelui Iohannis după votul din Senat reprezintă „o critică fără menajamente”.

„Nu mai departe de luni, 9 februarie, preşedintele Iohannis declara în plenul Camerelor reunite următoarele: «Îmi doresc un Parlament puternic (. ..) Parteneriatul preşedintelui cu Parlamentul răspunde nevoii de a restabili încrederea în această instituţie fundamentală a democraţiei». După votul din Senat, parteneriatul propus de Preşedinte pentru restabilirea încrederii s-a transformat într-o critică fără menajamente faţă de opinia exprimată de majoritatea senatorilor” se arată în comunicatul emis de fostul Premier.

Absulut stupefiant, Călin Popescu-Tăriceanu îţi permite să precizeze că este de acord cu opinia Preşedintelui în ceea ce priveşte necesitatea unei schimbări cerute de electorat cu ocazia alegerilor prezidenţiale, dar subliniază că este necesară o definire a reperelor acestei schimbări. „Dacă ar fi să ne ghidăm după ceea ce a spus luni domnul preşedinte – spune Călin Popescu- Tăriceanu –  dar mai ales după criticile deschise ale preşedintelui la adresa votului din Senat, atunci schimbarea pare mai degrabă în realitate o continuare a politicii iniţiate de fostul preşedinte potrivit căreia instituţiile statului, inclusiv Parlamentul, trebuie să se conformeze direcţiilor propuse de Cotroceni. Această interpretare mi-a fost întărită şi de faptul că criticile de ieri au fost continuate azi cu aceeaşi asprime, chiar dacă ele au fost mascate prin circumscrierea lor în lupta cu corupţia”.

Încălcând flagrant separaţia puterilor în stat, Preşedintele încă în funcţie a Senatului, opinează că că dosarul instrumentat de Procuratura Generală şi pentru care s-a cerut votul Senatului nu se referă la presupusele fapte de corupţie ale unui senator, „ci pune în discuţie o decizie politică a unui ministru în funcţie, concretizată printr-o hotărâre de Guvern”.

„De aceea pot să afirm – continuă Tăriceanu – că un vot în favoarea cererii Procurorului general, aşa cum îşi dorea şi preşedintele, ar fi creat precedentul potrivit căruia orice decizie a Executivului (deci, potenţial şi a preşedintelui) şi a oricărei autorităţi publice ar fi putut fi cenzurată în viitor de către procurori”, pentru a adăuga că „Un asemenea precedent devenea periculos, pentru că el ar fi deschis calea spre transformarea României într-o republică a procurorilor”.

Ca orice laş care încearcă să se pună bine şi cu capra şi cu varza şi cu lupul, Tăriceanu  subliniază  că punctul de vedere exprimat nu reprezintă „o critică” la adresa şefului statului. „El derivă însă din necesitatea ca, în calitatea mea de preşedinte al Senatului României, să apăr rolul acestei instituţii fundamentale a democraţiei în arhitectura constituţională şi să subliniez poziţia sa independentă şi legitimă în raport cu celelalte puteri ale statului pe o chestiune de principiu şi nu într-un caz particular”.

Joi, 12.02.2015, Senatul României a respins solicitarea Parchetului General de încuviinţare a începerii urmăririi penale împotriva senatorului PNL Varujan Vosganian şi nu o solicitare de arestare.

Pe Facebook, Preşedintele Iohannis, aflat la Bruxelles, la reuniunea informală a Consiliului European a scris că nu se aştepta la un astfel de vot, precizând că votul senatorilor arată că nu s-a înţeles pe deplin necesitatea schimbării:

„Mă aşteptam ca Senatul să încuviinţeze cererea DNA de începere a urmăririi penale în cazul senatorului PNL Varujan Vosganian. Votul senatorilor arată că nu s-a înţeles încă pe deplin necesitatea schimbării pentru care am pledat atât la consultările cu partidele politice parlamentare, cât şi în recentul discurs ţinut în plenul Parlamentului”.

Unii mai spuneau că prin hotărârea dată de Varujan Vosganian, de oferire de gaz cu preţ mult redus, ar fi salvat locuri de muncă. O fi salvat, dar treaba e că astfel, nu se ştie… experienţa arătând că locurile de muncă nu prea depind de astfel de ajutoare, companiile menţinându-şi oricum doar angajaţii necesari, profitul suplimentar ajungând în conturile patronilor.

De ce oare a avut Varujan Vosganian acea reacţie de-a dreptul isterică?  Pare nu pentru că astfel procurorii îi puteau lua la puricat conturile fostului ministru Vosganian şi astfel s-ar fi văzut că în perioada respectivă acestea s-ar fi umflat brusc?

Vosganian nu a ezitat să precizeze când s-a văzut cu sacii în căruţă că acest caz trebuie ca „în timp de o lună să fie clasat”. Interesant, nu? Bravo românia, penalii neanchetaţi fac programul justiţiei … Parcă ne cam aminteşte de ţinta de a pune mâna pe justiţie cu orice preţ a nedecedatului USL …

 

De ce oare Tăriceanu îi ia apărarea atât de explicit lui Vosganian riscând să fie acuzat de amestec în treburile justiţiei prin antepronunţare? Să fie vorba oare de faptul că în acea periopadă îi era şef lui Vosganian şi îi superviza întreaga activitate?

Se temea oare de faptul că, odată începerea cercetării penale a senatorului Vosganian rapid lucrurile duceau la el însuşi şi dacă se ajungea acolo se puteau găsi lucruri şi mai adânci?

De exemplu legături cu serviciile secrete ungureşti sau poate procurorilor le-ar fi venit ideea de a vedea cam cum e cu multele miliarde de datorii ale unor firme aparţinând prietenilor dumnealui , ori ar fi ieşit la iveală lucruri interesante legate de povestea cu afacerea Sterling, pornită de Dinu Patriciu, Dumnezeu să-l odihnească, în vremea în care premier era Adrian Năstase şi a perfectat-o în vremea premieratului lui Tăriceanu?

Te pomeneşti că domnul Tăriceanu a cam început să aibă oarece premoniţii cu gratii şi cătuşe? Cătuşe reci, de oţel, evident şi nu pufoase ca cele cu care îşi lega blondele în ceasurile lui de desfătare de budoar….

Varujan Vosganian dovedeşte că este mai laş decât ne puteam imagina

13 februarie 2015 2 comentarii

Astăzi, 13 Ianuarie 2015, Varujan Vosganian, în urma reacţiilor teatrului ieftin de ieri din Parlament,scrie pe blogul său:

Catre conducerea Partidului National Liberal

Ca un raspuns colegial la solicitarile dumneavoastra, primiti, prin prezenta, demisia mea din noul PNL.

Sursa: vosganian.ro

I-auzi frate … demisie din PNL? Adică lui imunitatea o are de la PNL? O fi vorbit oare cu Tăriceanu să îl înfierze în partiduleţul lui? Aşa ar fi logic … în fond, când comitea ilegalităţi o făcea cu binecuvântarea şefului … Premierul supervizează tot ce fac miniştrii, nu?

Păi dacă nu era o curvă politică ordinară şi mai avea un strop de demnitate, demisiona din Senat …

Cred că nu mai pot fi spuse prea multe, Varujan Vosganian, este de o nesimţire atât de mare încât ţi-e şi greaţă să vorbeşti de el.

Dacă se ştia nevinovat ar fi fost logic să ceară să fie judecat ca să se poată apăra pentru ca deasupra lui să nu mai planeze nici un fel de suspiciuni…

El preferă să fie un laş ordinar … 

Dacă până acum mai plana o umbră de îndoială asupra vinovăţiei sale,  gestul senatorului Vosganian confirmă faptul că el este convins că e vinovat şi dacă ajunge la judecată, puşcăria îl mănâncă …

Mai am doar o frază de spus, o urare: „La mulţi ani, Varujane, fără eliberare condiţionată !”

P.S. Ia mai du-te dracului armean laş şi împuţit …

Varujan Vosganian

Varujan Vosganian – o curvă care prin pioşenia ei impresionează curvele din Senat

12 februarie 2015 Lasă un comentariu

Sunt impresionat … profund.

Nu deemult, Alina Plugaru a făcut mare vâlvă prezentându-se, pioasă,  la biserică … avea capul acoperit că ieşise zvonul că ar dori să se călugărească … 

Drept să spun atunci i-am luat apărarea… ea şi-a recunoscut condiţia de curvă şi niciodată nu a încercat măcar să nege.

Există alt gen de curve pe care nu am să le accept niciodată. Cele politice… dacă nu mă afectează în vreun fel ce face Alina Plugaru, ce fac însă curvele politice ne afectează vieţile tuturor.

Azi am văzut o curvă, senatorul cu şapca-n gură, Varujan Vosganian cum comitea un discurs care, dacă era să fie scurtat la maximum se putea reduce la a se pune în genunchi şi a implora:

„Nu mă lăsaţi pe mâna ticăloasei justiţii” … şi dă-i cu lacrimi, şi dă-i cu mir ca orice  armean care se respectă.

Da, asta am văzut, o curvă mimând poişenia, a impresionat alte curve care speră ca atunci când procurorii vor cere să fie urmăriţi penal, colegii lor să fac scut.

Aş vrea să cred că dacă, Doamne Fereşte, vreun nesimţit de procuror va dori să mă ancheteze pentru ceva, Senatul României va face la fel … nu va permite să se pornească urmărirea penală împoriva mea…

În fond sunt şi eu cetăţean român şi Constituţia în vigoare când scriu acest text spune la Articolul 16:

„Egalitatea în drepturi

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

P.S. Oare de ce dacă aş avea de ales între o blondă despre care toată presa îmi spune că este o ticăloasă fără seamăn şi un armean pios aş prefera blonda? Pentru că nu are barbă? Ori pentru că nu e laşă? 

Varujan Vosganian

Motive de supărare la vârful USL

5 noiembrie 2013 Lasă un comentariu

De ce are Crin Antonescu toate motivele pentru a fi supărat pe Victor Ponta

Andreea UdreaVictor Ponta are toate motivele să îi reproșeze lui Crin Antonescu faptul că nu este solidar cu guvernarea. Că într-o zi este de acord cu proiectul Roșia Montană sau asumarea răspunderii pe descentralizare sau un nou acord cu FMI, pentru a auzi la câteva zile, în presă, că liderul PNL s-a răzgândit și că îi face opoziție mai ceva ca PDL.

Dar la rândul său, Crin Antonescu are toate motivele pentru a fi supărat pe social-democrați și pentru a le cere acestora să îl susțină la prezidențialele din 2014. Chiar dacă este clar că mai degrabă crezi în  Moș Crăciun decât în șansele lui Antonescu de a fi candidatul USL.

  1.    Mandatul de premier al lui Victor Ponta i se datorează în mare măsură şi lui Crin Antonescu. Victor Ponta este premierul USL, în condiţiile în care înţelegerea era ca PSD să dea premierul şi PNL –preşedintele. Uniunea Social-Liberală a fost construită şi pe acest fundament, uşor de reţinut pentru electorat, într-o adaptare a variantei din 2004 Stolojan-Băsescu. Ponta s-a văzut cu sacii-n căruţă şi aşa cum se întâmplă deseori în politică, la ce bun să-ţi menţii angajamentele luate pe vreme de război?
  2.   Pactul de coabitare dintre şeful statului şi premier a fost o lovitură dată întregii strategii electorale a lui Crin Antonescu. Menţinerea unui conflict între preşedintele Traian Băsescu şi USL ar fi fost utilă preşedintelui PNL, care nu ar fi fost nevoit să demonstreze ce poate face odată aflat la Putere. Doamne fereşte, poate chiar să guverneze în interesul românilor! Dar prin pactul de coabitare, aşa cum funcţionează el, Ponta i-a luat lui Antonescu jucăria sa preferată: discursul anti-Băsescu. 
  3.    Atunci când s-a ajuns la împărţirea ministerelor, la doar câteva zile după câştigarea alegerilor parlamentare, PNL a făcut concesii după concesii în faţa PSD. Social-democraţii au rămas cu instituţiile care învârt bani şi influenţă, în timp ce liberalii au fost nevoiţi să se mulţumească cu “muşeţelul” şi “imprimantele 3D”, aşa cum amărât spunea pe la începutul anului, fostul ministru al Economiei, Varujan Vosganian. Aceste concesii au cântărit greu nu în ochii electoratului, pentru care nu contează foarte mult această luptă de putere, dar au fost deosebit de importante pentru liberalii cu funcţii ce au trudit în fel şi chip în alegeri şi aşteptau să fie răsplătiţi cu funcţii importante prin ministere sau în teritoriu. Şi de care Crin Antonescu are mare nevoie la alegerile de la anul.
  4.   În al patrulea rând- acest aspect fiind important tot pentru activul de partid- Antonescu a creat impresia unui dublu standard în privinţa modului în care au fost trataţi social-democraţii cu probleme cu legea din Guvern şi liberali. Fără îndoială, cred că decizia a fost oricum una corectă, dar nu pot să nu remarc cum, pe rând, apropiaţi ai preşedintelui PNL, precum Mircea Diaconu, Ovidiu Silaghi, Dan Mihalache şi Varujan Vosganian au fost forţaţi să plece din Guvern în condiţiile în care Liviu Dragnea este menţinut în continuare în Guvern, chiar dacă tocmai a fost trimis în judecată pentru fraudele de la referendumul din 2012. 
  5.   Dar cel mai important lucru, demonstrat din plin ieri, odată cu anunţarea rezultatului negocierilor cu FMI, PNL şi-a abandonat definitiv electoratul. Pensiile vor creşte cu 3, 76%, salariile bugetarilor vor creşte, chiar dacă nu pentru toţi. Salariul minim pe economie creşte cu 100 de lei, în două tranşe: la 850 de lei de la 1 ianuarie şi la 900 de lei de la 1 iulie. Cel puţin la prima vedere acestea sunt lucrurile pozitive din negocierile cu FMI. Dar creşterile accizelor, noua taxă de 7 cenţi pentru un litru de combustibil pe care Ponta o nega cândva săptămâna trecută şi impozitul pe construcţii speciale- pentru început- vor şterge cu buretele aceste măriri şi aşa nesemnificative. În plus, scumpirile declanşate de creşterile de accize şi noi impozite, vor fi resimţite de toţi, nu doar de bugetari şi pensionari.  Mai mult, PNL nu a reuşit reducerea CAS, aşa cum şi-a propus, ci doar o posibilă scădere dacă se vor găsi resursele de la jumătatea anului viitor. Slabe şanse ! PNL a reuşit deci, doar să gireze măsuri de stânga care nici măcar nu se vor vedea în buzunarul celor vizaţi care şi aşa este electoratul captiv al PSD. În schimb, propriul electorat va resimţi din plin efectele inflaţiei.

Nu este intenţia mea aceea de a-i plânge de milă lui Crin Antonescu. Liderul PNL plăteşte acum pentru că a dat dovadă de naivitate, probabil cel mai mare păcat din politică, şi tot ce a cedat a fost în numele susţinerii USL pentru candidatura sa la alegerile prezidenţiale. Acum cel mai probabil va rămâne cu… nimic: fără PSD, dar cel mai grav, fără electoratul PNL.

Pentru conformitate:

Autor: Andreea Udrea

Sursa: evz.ro

Ponta e exasperat de dimensiunile litoralului românesc. Conform lui Vosganian litoralul începe cel puțin la Vaslui

27 ianuarie 2013 Un comentariu

În loc de motto, un banc:

Cică Ion trăgea după el o mârțoagă păe drulul care duce la târg.

Se întlnește cu prietenul săi Ghio…

– Unde duci măi Ioane mârțoaga?

– Cum unde? La târg.

– Păi tu nu vezi cum arată? Tot e plin de râie, are pielea zgăriată în multe locuri, chiar și în coadă mai are doar cinci fire.

– Ba văd…

– Trage bine la căruță?

– Leșină după cinci minute…

– E cal ascultător?

– Da de unde … e mai căpos decât un catâr

– E ca muncitor?

– Nu există putoare mai mare…

– Păi tu cune crezi că ți-l cumpără? – Întreabă mirat Ghio.

– Nimeni, nici nu vreau să în cumpere cineva.

– Atunci de ce îl duci la târg?

– Ca să îl fac de râs…

Vosganian

Ponta are ce are cu Varujan Vosganian…

E drept, cu greu poți găsi între spusele cuiva o densitate mai mare de prostii.

Ultima dată, Vosganian spunea imaginea litoralului ar putea fi compromisă de exploatarea gazelor de șist, asta deși pincipalele licențe sunt pe la Vaslui…

Dar, parcă poți să știi de unde începe Litoralul în mintea lui Vosganian…

Acuma, mă întreb și eu când îl voi auzi spunânsd că dacă digurile de pe marginea râului Mureș nu vor fi refăcute, la următoarea ploaie toată Craiova s-ar putea trezi sub apă… ori, atunci când va veni vorba de rentabilitatea canalului Dunăre – Marea Neagră, singura variantă rentabilă fiind ca vestitului canal să I se masi facă o mocă extindere care să cuprindă câteva noi porturi, Arad, Baia Mare, Cluj Napoca, Iași și Chișinău…

„Eu ştiu că principalele licenţe de explorare sunt în Vaslui. Şi mi se pare ca nu e nici un litoral în Vaslui… sau poate-or fi?Dar chiar sunt pe litoral, pe plajă, lângă hoteluri? Mă îndoiesc.” –  s-a întrebat  Ponta, pe Hotnews.ro (mirabil e că Ponta nu se întreabă cum reușește ă găsească pentru funcția de ministru o turmă de incompetenți de toată frumusețea… cred că niciodată în istoria României nu a existat un guvern care să concentrerze atât de multi încompatibili și incapabili…

Pe la începutul săptămânii, referindu-se direct la Vosganian, Ponta i-a cam arătat ușa în cazul în care are nemulțumiri.

„Ştiu că am discutat în cadrul USL structura Guvernului. Dacă e cineva nemulţumit de structura Guvernului, nu-l ţine nimeni cu forţa, poate să plece –  a spus V.Ponta, apoi a continuat: „Sugerez oricărui ministru care e nemulțumit de activitatea sa în guvern că nu e de neînlocuit, ba dimpotrivă, fac imediat propuneri de înlocuire cu altcineva”

Vorganian tocmai își exprimase părerea că se urmărește destabilizarea miniștrilor liberali, deoarece miniştrii delegaţi i-au lăsat sentimentul că misiunea lor este aceea de a „destabiliza miniştrii liberali de atribuţiile lor”.

„… această misiune a miniştrilor delegaţi…” – a declarat Vosganian –  „…a creat o oarecare confuzie, a lăsat sentimentul că această instituţie a fost inventată ca să destabilizeze miniştrii liberali de atribuţiile lor, eu sper să nu fie aşa şi cele două, trei ministere, cele mai expuse, adică ministerul Finanţelor, ministerul Transporturilor şi ministerul Economiei, trebuie să lucreze în aşa manieră încât acestă impresie, primă impresie să nu fie reală. Şi cred că tot în sensul acesta a fost şi declaraţia lui Crin Antonescu”.

Deci miniștrii delegați din Guvernul Ponda nu doresc decât destabilizarea miniștrilor liberali? De ce? Pentru a fiI dați afară acești miniștrii și înlocuirea lor cu alții? Tot liberali?

O fi logic? Nu prea cred…

 

Dormi în pace Căcărău… Dormi în pace …

24 noiembrie 2012 Lasă un comentariu

USL a ajuns de râsul lumii… chiar și ea se plictisește de minciunile pe care le trage…

În timp ce Premierul Mutzunake preomitea mai abitir decât Dan Diaconescu tot felul de năzbâtii, plictiseala a devenit atât de mare încât vajnicul său coleg într-ale prezidențiabilității USL Căcărău ot Isaccea, vajnicul Carici Pognici a ales să facă ce știa cel mai bine… să tragă un pui de somn.

E adevărat, faptul că peneleul doarme până la prânz e de notorietate, dar numeni nu bănuia că nu se scoală mai … sau măcar că se trezește.

Tele M, televiziunea ieșeană care a difuzat imaginile cu Crin Antonescu picotind în spatele scenei pe care Victor Ponta vorbea alegătorilor, a difuzat noi imagini care surprind momentul în care premierul îi spune colegului său de alianță în momentul în care cei doi se îndreptau spre prezidiu: „Aici nu sunteți la Parlament, să lipsiți tot timpul, domnule!”

 Ponta se plictisise așteptându-l   pe Crin,  după ce liderul PNL lipsise dimineață, la inaugurarea  a unui tronson din Șoseaua de Centură a Iașiului. Șeful PNL a venit doar la întâlnirea electorală, dar și acolo a întârziat, în stilul său consacrat. 

Chiulăul liberal  nu-și mai poate ține pupila trează nici măcar în acțiunilor electorale. Liderul PNL a adormit la discursul principalului său partener politic, Victor Ponta. Și aceasta, în ciuda faptului ”hibernase”  până târziu târziu, strălucind prin absență la deplasarea în teren, trezindu-se doar când îi venea rândul să mai comită și el  oarece  discursurilor gogoși electorale.

Totul s-a întâmplat la Iași, unde cei doi s-au deplasat țanțoși  la inaugurarea  Șoseleide Centură a Iașiului, terminată însă doar pe-un sfert. Cei doi au inaugurat totuși această mică „macaroană” rutieră.  Oare să ne amintim de faptul că nu mai știu pe unde Ponta se lăda că el, spre deosebire de Boc se va duce doar la inaugurarea finală a unor obiective de investiție?

Postul local de televiziune TELE M a surprins momentul în care Crin Antonescu ”mână porcii la jir, terminat de  drumul cu avionul până la Iași. Noroc că în apropiere a sunat un  telefon mobil și cu mare greutate, șeful PNL a făcut un ultim efort de care era capabil. A deschis ochii… Nu înseamnă evident că s-a și trezit. Ar fi fost și păcat … probabil retrăia momentele de mare angajament emoțional când, de la pupitrul de la Cotroceni, la ședințele PNL,  sau pe scenele de pe te miri unde, în timp ce ce făcea pe interimarul președinte între o partidă de poker și una de tras pe nas, faptul că Președintele Băsescu a încălcat Constituția făcând ce aceasta îi cerea expres.

Căcărău nu e singurul care trece în lumea oniricului în timpul unor acțiuni politice…

La fel de plictisit de minciunile lui Ponta,  Varujan Vosganian, armeanul cu șapca-n gură a adormit și el la cluj, la Cluj, taman  când acesta își manifesta sprijinul pentru candidatura la președinție a lui Crin Antonescu.  Sprijinul pe care Ponta promite că îl va acorda liberalilor se pare că nu reușește doar să adoarmă vigilența acestora ci chiar să îi adoarmă fizic.  

Se vor trezi probabil când Ponta sau alt pesedist va face public anunțul că PSD va susține candidatura unui pesedist, lucru extrem de normal dealtfel.

De la Valeriu Sterian citire: ”Dormi in pace”

 

 

 

 

 

Adevărul despre OLTCHIM: ”Oltchimul trebuia privatizat prin insolvenţă, prin curăţarea de căpuşe!”

1 octombrie 2012 Lasă un comentariu

SENATUL EVZ.

Adevărul şi nu legende urbane despre Oltchim!

Despre Oltchim continuă să circule destule legende urbane. Adevărul este că absolut toate guvernele s-au ferit de acest „cartof fierbinte”.

Termenul de „gaură financiară este unul blând”, mai curând ar trebui folosit cel de nebuloasă, „gaură neagră”. Declaraţia lui Varujan Vosganian, cea mai dură pe care am reperat-o până acum, aceea că „Privatizarea Oltchim, aşa cum s-a derulat, este o farsă. E cea mai tristă dovadă că România nu are o politică industrială şi că singurul mod în care înţelegem competitivitatea nu este dimensiunea ei economică, ci dimensiunea ei electorală. În care cu cât dăm mai mult poporului, cu atât poporul rămâne mai abitir cu mâinile goale”. Afirmaţia este corectă. Dar ea trebuie citită tot într-o notă politicianistă.

Cu tot respectul pe care-l port acestui om de cultură şi rafinat scriitor trebuie să spun că, potrivit datelor de pe site-ul ministerului de Finanţe, în timpul guvernării Năstase, în care mandatul de ministru al Economiei era deţinut de Dan Ioan Popescu, pierderile Oltchim au ajuns la 112 milioane de euro, iar în timpul guvernării Tăriceanu , când şef peste portofoliul Economiei era domnul Varujan Vosganian, pierderile au atins 92 de milioane de euro, în doar doi ani de mandat. La fel de adevărat, ca să fim corecţi până la capăt, este că sub mandatul lui Adriean Videanu, datoriile Oltchim catre furnizori au crescut cu 11 milioane, către stat 7 milioane, către alţi creditori 5,8 milioane. Vina este a tuturor partidelor politice. Lipsa de strategie post-privatizare este şi ea jenantă. O concluzie trebuie trasă. Eşecul privatizării Oltchim se datorează exclusiv proastei negocieri cu FMI şi Banca Mondială. Oltchimul trebuia privatizat prin insolvenţă, prin curăţarea de căpuşe!

Trebuie spus clar, pentru că politicienii evită asta, că mult trâmbiţata conversie AVAS nu s-a realizat pentru că Guvernul nu deţinea decât 54% din Oltchim, avea control în AGA de doar 2/3, iar PCC, care avea share- uri la OLTCHIM, împreună cu Nachbar Services, a anunţat că votează împotrivă, prevâlandu-se de existenţa unui acord cu CE si FMI care spuneau că această conversie se poate face doar după finalizarea privatizării. În absenţa unui control total la OLTCHIM şi a opoziţiei PCC, nu s-a putut realiza conversia. În plus, consultantul extern a lăsat procedura de licitaţie deschisă, ceea ce i-a permis lui Dan Diaconescu să participe la acest proces.

Dacă Guvernul ar fi pus restricţii politice, PCC ar fi fost singura societate care ar fi participat la licitaţie, deci ar fi devenit un caz de încredinţare directă, neexistând concurenţă. Aşa a ajuns Dan Diaconescu patron în acte, iar datoria Olchim creşte cu 200.000 de euro în fiecare zi! Dacă „domnul Dan de la televizor”, cum îi spun prietenii, nu vine cu banii, Guvernul rămâne din nou cu Oltchimul ca o piatră de gât. Soluţia pregătită? Din fondul de privatizare, Guvernul va asigura capital de lucru pentru reluarea activităţii combinatului. Guvernul, aşa cum a anunţat şi primul-ministru, va prezenta un plan de susţinere a Oltchim pentru următoarele şase luni. Salariile angajaţilor vor fi plătite, iar locurile de muncă vor fi protejate. După aceste etape şi discuţia cu FMI se va stabili strategia de privatizare pentru 2013. Ceea ce pare destul de previzibil. Despre Oltchim vom mai auzi!

Oltchimul trebuia privatizat prin insolvenţă, prin curăţarea de căpuşe!

Autor:  Florian Bichir

Sursa: evz.ro

Biblia – arma de intimidare în masă a useliștilor

 

Aflată la Târgoviște, Ecaterina Andronescu a spus într-o conferință de presă că nu își putea imagina că procurorii pot derula anchete scoțând oamenii din biserică și punându-I să jure pe Biblie, pe capota mașinii…

Eu am crezut, la Revoluţia din 1989, că în această ţară nu trebuie nimănui să îi mai fie frică decât dacă încalcă legea. Să te duci să scoţi oamenii din biserică sau să te duci să pui oamenii de 90 de ani să jure cu mâna pe Biblie, pe capota maşinii, e dincolo de ce îmi putea mie imaginaţia să îmi spună

Ea a mai făcut și  comentarii legate de anunțurile  lui Cezar Preda care vizau bilanţul de 100 de zile de guvernare USL pe care democrat-liberalii îl vor prezenta public duminică şi de “almanahul minciunilor” premierului Ponta, care va fi prezentat săptămâna viitoare.

Abramburica reedita chestia și pe la România tv și prin alte părți pe unde o mai invită lumea…

Eu, la rândul meu nu îmi imaginam că, la doăzeci de ani de la Loviluția din Decembrie o să ajungem să avem ca ministresă a învcățământului o individă de teapa ei. 

Varujan Vosganian, armeanul cu șapca-n gură, publică pe blogul personal un articol numit deo indecență înfiorătoare (articolul mi se pare atât de abject  încât merită efortul de a fi citit):Lectură plăcută, dragă Inspecţie Judiciară! Şi completă…”

Citez câteva pasaje

”Extrem de interesantă este tăcerea absolută pe care o păstrează Traian Băsescu în legătură cu ancheta procurorilor privind eventualele nereguli de la referendum. Dacă ne gândim că, în ultima vreme, preşedintele suspendat a vorbit despre tot şi despre toate, este cu totul ciudat că nu a făcut nicio referire la un subiect atât de actual şi care, de la revolte ţărăneşti până la scrisori trimise la Uniunea Europeană de cître europarlamentarii  USL, a stârnit atâtea dispute.”

……………….

”Principala dovadă a independenţei justiţiei este nepărtinirea şi eficienţa ei. Hai să vedem cum stăm la capitolul ăsta. Orice observator al vieţii politice româneşti va accepta că guvernele conduse de Emil Boc au fost dintre cele mai corupte pe care România le-a avut. Comisioanele percepute de autorităţi au băgat, pur şi simplu, groaza în investitorii externi şi în ambasadele străine. Au rămas legendare preţurile la care s-au licitat sau executat unele investiţii, de la autostrada Ploieşti-Braşov şi până la tot felul de patinoare şi săli de sport. Dar, ce să vezi? Parchetul nu s-a sesizat împotriva niciunui ministru! Singura membră cercetată a cabinetului a fost Monica Iacob Ritzi, dar nu pentru că Parchetul s-ar fi autosesizat, ci pentru că presa a forţat acţiunea Parchetului.”

Și o ține tot așa, ca boul în arătură. Cine dorește poate vedea întreaga porcărie aici: http://vosganian.ro/?p=3004

Dacă cineva crede că acest articol este un maxim într-ale scârboșeniei se înșeală amarnic…

Pe același blog, același armean mai comite o grămadă de monstruozități. De exemplu împuțitul își permite să facă o legătură între ancheta de acum a procurorilor și anchetele anilor 50.

”Suraia 1959 – Suraia 2012. Cu cât înţelegem mai puţin din lecţiile ei, cu atât istoria este mai dureroasă.”

”Faptul că ţăranii – zice Vosganiain pe blogul său –  din Suraia au protestat împotriva acţiunii efectuate de procurori împreună cu poliţişti şi faptul că am văzut bătrâni de aproape nouăzeci de ani dând lecţii exemplare de  bun simţ şi de dârzenie, nu este întâmplător. Suraia şi comuna vecină, Vadu Roşca, sunt vestite în Lunca Siretului pentru modul în care, şi în anii colectivizării, au reacţionat în faţa intimidărilor şi nesăbuinţei autorităţilor.

Pentru ca voi, cei din generaţiile mai tinere, să ştiţi ce s-a întâmplat atunci la Suraia şi la Vadu Roşca, vă rog să-mi permiteţi să vă prezint un fragment din romanul meu, Cartea şoaptelor, care se referă la acest episod. Faptele relatate sunt reale, ca şi numele personajelor. Am utilizat mărturiile supravieţuitorilor, pe care le-am cules eu însumi la faţa locului, e drept, fără a fi însoţit de poliţişti şi fără a-i pune să jure pe Biblie:

Cartea şoaptelor a avut şi o parte tãcutã, pe care oamenii nu o  ascundeau doar de mine sau de cei care pândeau, o ascundeau şi unii faţã de  ceilalţi şi uneori chiar faţã de ei înşişi. Partea tãcutã a Cãrţii şoaptelor, pe care o simţeam fãrã  sã o pot descrie, am descoperit-o mult mai târziu, când oamenii pãreau cã nu se  mai tem. Nu pentru cã vremurile noi n-ar fi avut pândarii lor, ci pentru cã  încã nu ne-am deprins cu dânşii.” …

vosganian.ro

Ce pot să spun?  … un hectar de porcării

Despre ancheta procurorilor se exprimă cat toți bezmeticii de la USL care ne infectează televizoarele.

Infractorul de la Cotroceni, la rândul lui, în una din multele reprize de aberații televizate, merge chiar mai departe… el, care se dădea de ceasul morții că președintele ales și legal al României își depășește atribuțiunile, își permite ca, nici mai mult, nici mai puțin decât să cerară socoteală procurorilor pentru anchetă, lucru la fel de ilegal și inadmisibil ca și ordinele date de la același pupitru către Curtea Constituțională vis-a-vis de cum trebuie să judece CCR:

Crin Antonescu, locatarul interimar de la Cotroceni și-a permis să ceară  şefului Parchetului General să lămurească public natura anchetelor pe care procurorii le desfăşoară în ultimele zile în ţară, pe tema unor presupuse fraude la referendum. Păduchele consideră probabil că Procuratura îi este subordonată direct…

„Cer procurorului general al republicii să ofere explicaţii publice în legătură cu natura şi scopul acestor cercetări. Altfel poate să existe şi să se extindă sentimentul că Parchetul acţionează pentru a afecta dreptul fundamental al oamenilor la vot” …” Este inacceptabil că aceste drepturi cetăţeneşti fundamentale ar putea avea ca efect social acela al unei descurajări ca cetăţenii să mai participe la astfel de acţiuni. Cer procurorului general Laura Codruţa Kovesi să ofere explicaţii publice în legătură cu natura, mijloacele şi scopul acestor cercetări”.

Crin Antonescu a spus că acţionează în virtutea prerogativelor pe care i le oferă Constituţia şi pentru că „există sentimentul exprimat de aceşti cetăţeni că este o anchetă fără precedent şi cu un scop politic care îi are în vedere mai ales pe cei care s-au prezentat la vot la acest referendum”… jigodia evident că uită să precizeze că acei oameni de care zice se numesc Sorin Roșca Stănescu și Victor Ciutacu.

Eu nu formulez niciun fel de acuzaţie la adresa Parchetului General şi la măsurile acestuia. Vreau să se ştie că nici eu şi nici altcineva nu împiedicăm aceste cercetări.”

Având în vedere însă amploarea lor fără precedent, că acelaşi Parchet, cu prilejul altor alegeri, nu a acţionat la fel, cer procurorului general al republicii să ofere explicaţii publice”-a continuat Pogonici – „toţi aceşti procurori au acoperire legală şi că mărturia sub jurământul Bibliei se aplică şi în faţa procurorului”.

El a cerut şi preşedintelui Consiliului Suprem al Magistraturii (CSM) să convoace public o şedinţă „în care să lămurim aceste aspecte, prilej cu care s-ar putea să discutăm pentru a avea un ministru stabil al Justiţiei”.  La retardul care pare a-l chinui evident că Antonescu  nu își amintește de ceva ce se numește ”Independența Justiției” și ”Separația puterilor în stat… Dacă s-a văzut la Cotroceni, pun pariu că s-a gândit să îl invite acolo pe Patriarhul Daniel… în fond ce chioar așa mare problemă ar fi să îi pună prin biserici fotografiea alături de sfinți…

Ei, dar haioșenia dracului este că avem și un premier care nu vrea cu nici un preț să piardă vreun moment în care poate să se dea mare și să se mai facă odată de râs…

Premierul Mutzunake s-a luat și el de procurorii care fac anchetele în cele peste 500 de dosare penale cu fraudele electorale. Asta deși, fiind la rândul lui procuror și pe deasupra și ditamai doctorul,  ştie că anchetatorii au respectat legea care spune că  sunt obligaţi să-i audieze pe martori şi făptuitori. Criticile lui Mutzunake pot fi interpretate, zic eu, ca presiuni, venite de la nivel  înalt, pentru închiderea dosarelor, fără să se administreze probele.

Drept să spun, nu mă miră… în fond când l-au ales președinte la PSD a promis, în afară de faptul că va face tot ce poate ca să îl dea jos pe Băsescu,  că, dacă va fi cazul,  se va duce la Parchet să îi salveze colegii din ghiarele legilor.

Dacă atacurile  la adresa Parchetului făcute de  Antonescu mai pot fi scuzate deoarece pookerul drogurile și dormitul nu prea au treabă cu legile, incitarea la încălcarea legilor prin ignorarea plângerilor penale de fraudare a referendumului, la care sepretează Don Dottore este penală rău.

În plus, Mutzunake, de la înălțimea poziției de  de premier, cât şi cu cea de fost procuror, măcar teoretic, cu oarecare habar în ceea ce privește legile, a comis  cu bună ştiinţă porcării  de genul:haite de procurori s-au întors din concediu ca să ancheteze abuziv 8,5 milioane de cetăţeni români, care au votat împotriva lui Traian Băsescu” sau „dau buzna în casele lor să-i întrebe, abuziv, cum au votat, îi sperie pe bătrâni” şi că mnealui, ca premier şi ca ministru interimar la Justiţie, nu poate permite să se întâmple asta.

Ponta ştie foarte bine, că nu se vorba să se ancheteze cele 8,5 milioane de persoane care au votat , ci doar cei care sunt bănuiți a fi votat multiplu, cei cărora li s-a sculat dragostea față de turismul plătit, cei care au bătut la porţile oamenilor şi i-au obligat, prin ameninţări, pe oameni să iasă la vot, cei care au scos la plimbare ilegal urnele mobile, cei care au dat șpagă votanților şi martorii, cei care n-au votat, dar al căror CNP a fost folosit ca să voteze alții, precum și cei care au fost ameninţaţi că nu mai primesc ajutoare sociale dacă nu merg la vot.

Ponta ştie foarte bine că nu 8,5 milioane de oameni au votat demiterea lui Băsescu cum tot spoune pe unde îl apucă obișnuita lui cufureală comunicațională, ci doar 7,5 milioane dacă socotim și cele vreu 2,5-3 milioane de voturi ilegale.

Ponta pare a folosi una din cele mai simple și evidente metode de manipulare: pune un stropt de adevăr după care bprăște o găleată de minciuni. Acest fapt ne arată cam cât îi poate capul, sau mai precis, cam cât este de limitat în cunoașterea tehnicilor de manipulare a turmei precum și părerea pe care o are vis-à-vis de inteligența publicului său țintă.

De asemenea păduchele de Ponta ma știe foarte bine că nici vorbă că martorii ar fi fost obligaţi de balaurii de procurori să jure pe Biblie sau „pe cruce”, ci au fost puşi să jure pentru că aşa cum este procedura penală; dar  nu explică oamenilor, pentru că, dacă ar face-o,  pretinsa culpă a procurorilor n-ar mai putea părea o culpă şi, astfel, n-n-ar mai putea el cere în şedinţa CSM anchetarea procurorilor abuzivi … și ticăloși.

Straniu este  faptul că deși  Ponta spune că nu le poate cere procurorilor să nu facă anchete deoarece nu-i permite legea, că procurorii trebuie să-şi facă treaba, iar peste puțin timp sare la beregăți și îi acuză pe magistraţi de abuzuri,  ba le mai  le mai și  cere socoteală, cu toate că asta este o flagrantă încălcare a legii.

De fapt, șmeceria e că are grijă să spună fraze care să sune frumos cum că el nu le poate cere magistraţilor să nu facă anchete și că respectă independenţa justiţiei, pentru ca apoi să le folosescă dprept argumente pentru minciuni minciuni cum ar fi: anchetarea a 8,5 milioane de români, care sunt întrebaţi abuziv cum au votat, care sunt anchetaţi pentru că au votat. Este vorba manipulare ordinară. În plus, prin debitarea  unor adevăruri, îşi constriește căi de ieșire atunci când este încolţit cu întrebări care nu îi convin.

În acest sens este elocvetă problema numărului de cetăteni de pe listele electorale, cerute de Curtea Constituţională.

O ține una și bună  că la Guvern nu are listele electorale pentru că sunt la Parchet, chestie adevărată până aici, dar nu spune niciodată  că poate trimite legal la CCR numărul de alegători de pe listele electorale pentru că le are stocate în baza de date a Evidenţei Populaţiei de la Ministerul Administraţiei şi Internelor. De acolo au plecat listele electorale pentru referendum la Biroul Electoral Central şi la primării, după cum și prevede legea. Si iar arată cu un deget de ginecolog spre   ”vinovatul” Parchet … De fapt  Guvernul, nu putea trimite listele la CCR  pentru a se da verdictul de validare/invalidare a referendumului… nevalidarea l-ar aduce iar pe Băsescu la Cotroceni, lucru extrem de grav în vederea alewgerilor generale în caz că USL nu face 50%.

De fapt, ce vrea Parchetul cu anchetele acestea?

 Anchetele de acum ale Parchetului se împart în trei catregorii:

Prima:

 sunt anchetaţi pentru abuz în serviciu demnitarii de la Ministerul Administraţiei şi Internelor respectiv, ministrul delegat pentru Administraţie, Victor Paul Dobre, Ioan Nicolae Căbulea, secretar de stat, chestorii Constantin Manoloiu. Anchetele sunt făcute de Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul General.

A doua:

– procurorii DNA, îi vizează pe cei care ocupa o demnitate publica, pe preşedinţii de consilii judeţene (așazișii baronii locali), primari, şefi de secţii de votare care au cotribuit la  obţinerea de voturi prin falsificare, constrângere, sau șpagă.

A treia:

Sunt anchetefăcute de de Poliţie şi Parchetele teritoriale şi ii are ca obiect, în principal, pe autorii votul multiplu.

În total, în cele peste 500 de dosare penale, verificările efectuate până acum au relevant mai multe feluri de infracţiuni şi anume:  persoane care figurează că ar fi votat, dar în realitate n-au fost la vot și persoane care figurează că au votat atât pe listele electorale permanente, cât şi pe listele electorale suplimentare.

În încheiere revin puțin la folosirea Bibliei.

Îi tot aud pe unii useliști spunând că oamenii sunt credincioși, iar faptul că sunt anchetați cu cartea sfântă îi sperie și data viitoare nu se mai duc la vot… interesant…

Păi asta e o implicită recunoaștere a infracțiunilor, deoarece cineva care nu are nimic de ascuns nu prea are de ce să se teampă. Se tem doar cei care știu că mint, iar din aceștia, cei mai slabi de înger întradevăr, se vot teme, doar că nu se vor teme de ideea de a vota ci de fapul că la următoarele alegeri se vor teme să voteze multiplu pentru o amărâtă de șpagă… 

 

Dan Cristian Turturică: Revoluţia din ianuarie a înfrânt! Începe circul

27 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

Revoluţia din ianuarie a înfrânt! Începe circul

Oricât s-ar strădui televiziunile de ştiri să pună lupa pe mitingurile din Piaţa Universităţii pentru a ni le prezenta drept o nouă revoluţie, tristul adevăr este că numărul celor ce ies în stradă pentru a sancţiona puterea pentru motive cât se poate de întemeiate scade pe zi ce trece. Iar ce rămâne în urma lor este un spaţiu public dominat, ca şi până acum, de apatie sau, şi mai rău, de manipularea politică menită să ne convingă că atât timp cât schimbăm feţele puterii nu mai este nevoie să schimbăm şi metehnele ei şi că aceiaşi activişti care au năruit ţara în trecut o vor salva în viitor.

De ce este trist? Pentru că, aşa cum am spus de nenumărate ori, România are nevoie ca de aer de cetăţeni care atunci când politicienii sau funcţionarii publici îşi bat joc de ei să nu întoarcă şi celălalt obraz. Să riposteze ferm, civilizat şi gradual, printr-o mulţime de metode care în democraţiile consolidate au devenit rutină, iar dacă puterea continuă să-i ignore, să nu le fie lene sau teamă să iasă în stradă şi să-i ceară demisia. În absenţa acestui tip de comportament civic, puterea, orice putere şi orice politician, va tinde să abuzeze.

Însă este vital ca presiunea sănătoasă a cetăţenilor neînregimentaţi politic să nu fie exercitată doar din când în când, atunci când se umple paharul – aşa cum a fost revolta împotriva modului incalificabil prin care preşedintele României l-a obligat să demisioneze pe unul dintre puţinii profesionişti care au făcut ceva remarcabil în reformarea instituţională a domeniului sănătăţii -, ci permanent şi asupra tuturor nivelurilor de autoritate.

Şi atunci când este numit un ministru incompetent sau mânjit, şi atunci când este schimbată o procedură de atribuire de contracte publice pentru a face un cadou firmelor clientelare, şi atunci când justiţia trenează cu anii rezolvarea unui mare dosar de corupţie, şi atunci când un şef de consiliu judeţean cheltuieşte milioane pe focuri de artificii şi chermeze, şi atunci când un primar intră cu buldozerele în clădiri de patrimoniu, ignorând deciziile justiţiei, şi atunci când partidele nominalizează candidaţi electorali sub standardele minimale de pregătire şi moralitate.

Marele avantaj al acestui tip de atitudine este că pune permanent în discuţie principiile pe care se fundamentează relaţia dintre cetăţeni şi cei ce îi conduc, modul în care ele sunt respectate sau încălcate şi creează un spaţiu de arbitraj al comportamentului şi soluţiilor politice. Însă, pentru ca „vocea străzii” să promoveze binele public, şi nu interesele vreunui partid sau ale unei categorii sociale sau profesionale, neutralitatea faţă de jocurile partidelor şi chiar ale sindicatelor este esenţială.

Din păcate, confiscarea politică din ce în ce mai evidentă a protestelor din toată ţara nu doar de către USL şi sindicate, ci chiar şi de către putere, care îşi infiltrează oamenii pentru a bruia mesajele „Jos Băsescu!” şi „Jos guvernul!” cu unele de-a dreptul hilare, este pe cale să anuleze şansa de renaştere a mişcărilor civice care să oblige întreaga clasă politică, dar şi funcţionarii publici la o reevaluare profundă a comportamentului lor. Iar de pierdut vom pierde, ca de obicei, tot noi. Iată de ce.

Cel mai încântat de acapararea Pieţei Universităţii de către opoziţie şi sindicate, începută făţiş după mitingul USL de joi, va fi, paradoxal, Partidul Democrat Liberal. O dată cu politizarea definitivă a protestelor, inclusiv cu sprijinul strident al unor organizaţii neguvernamentale arondate USL, PDL se va putea reîntoarce la retorica pe care a folosit-o ca să respingă şi protestele din trecut, bazată pe idei pe cât de simple, pe atât de valide: „Ce cădere morală au să ne ceară nouă renunţarea la putere Victor Ponta, Crin Antonescu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Relu Fenechiu, Radu Mazăre, Varujan Vosganian, Victor Hrebenciuc şi toată cohorta lor de activişti îmbătrâniţi în rele, acuzaţi în sute şi sute de dosare de corupţie, printre care singurele figuri luminoase şi promiţătoare sunt cele ale lui Nicu Bănicioiu, Robert Negoiţă şi Tudor Chiuariu?!”.

Sau: „Cum pot să ne acuze pe noi că am sărăcit România când am ajuns să fim nevoiţi să tăiem salariile, pensiile şi ajutoarele sociale datorită cheltuielilor uriaşe şi inutile pe care le-au făcut când erau ei la putere?!”.

Sau: „Cu ce drept pretind ei că apără interesele poporului când în campania prezidenţială din 2009 i-au vândut lui Ioan Niculae Ministerul Economiei pe 1 milion de euro?! Dacă ieşea preşedinte candidatul lor, astăzi românii ar fi plătit gaze mai scumpe pentru ca Niculae să le ia mai ieftin!”.

Cu astfel de replici pot răspunde uşor atacurilor politice ale USL. Le-ar fi însă incomparabil mai greu să explice unor protestatari neînregimentaţi politic de ce reducerea salariilor şi ajutoarelor sociale nu a fost dublată şi de o reducere pe măsură a cheltuielilor statului, de ce în continuare se atribuie contracte publice fără licitaţie, de ce nu renunţă la politizarea administraţiei, de ce nu îşi dau demisia din partid chiar şi şefii din PDL care i-au promovat şi susţinut pe miniştrii şi primarii cercetaţi pentru corupţie, de ce nu au fost date sancţiuni interne pentru încălcarea codului etic sau de ce au reînnoit în 2010 contractele de furnizare de energie electrică pentru băieţii deştepţi.

Dar şi USL are de câştigat din plecarea adevăratei societăţi civile din Piaţă. În absenţa ei, nu va mai exista nimeni care să-i oblige prin forţa a zeci de mii de voci incolore politic să explice care este strategia lor anticorupţie şi, dacă au una, cum se explică susţinerea pe care i-o acordă lui Adrian Năstase, sau mitingul de susţinere organizat de PSD în apărarea baronului de Argeş, Constantin Nicolescu.

Şi ce garanţii oferă că atunci când vor veni la putere nu vor pune pumnul în gură procurorilor anticorupţie, cum au făcut cu înverşunare înainte de 2005, şi că nu vor încerca din nou să anihileze Agenţia de Integritate. Şi ce credibilitate au aceste garanţii date la presiunea străzii, în condiţiile în care în Parlament, zi de zi, ei militează pentru blocarea tuturor instrumentelor anticorupţie adoptate cu greu, la presiunea Occidentului.

Şi de unde vor lua bani pentru măririle de salarii şi pensii pe care le promit. Şi dacă vor aplica criterii de integritate în selectarea candidaţilor cu care se vor prezenta la alegeri. Şi, dacă vor fi aplicate, ce rol vor mai juca în partide toţi cei acuzaţi de corupţie. Şi de ce a fost nevoie să ceară condamnarea României în Parlamentul European, în condiţiile în care o astfel de rezoluţie ar avea consecinţe grave asupra ţării, iar derapajele democratice din România, deşi existente, nu se compară, ca gravitate, cu cele din Ungaria. Şi dacă sunt dispuşi, în schimb, să condamne violenţele comise în urmă cu 22 de ani, în aceeaşi Piaţă a Universităţii, şi pentru care părintele spiritual al USL, Ion Iliescu, poartă o răspundere majoră.

Chiar şi Traian Băsescu are de câştigat. Este mult mai uşor să se răţoiască la USL atunci când vine vorba de reforma în Sănătate, reproşându-le, pe bună dreptate, că nici PSD, nici PNL nu au îndrăznit nici măcar să se atingă de SISTEMUL de căpuşare a banilor din medicină, când s-au aflat la putere, decât să răspundă la alte întrebări, cu adevărat incomode, cum ar fi:

Cum a putut să-şi imagineze că va reuşi să securizeze un sprijin popular pentru o reformă atât de dificil de implementat şi care va lovi greu în interese financiare cifrate la miliarde de euro, pornind un război împotriva lui Raed Arafat, singurul om care are la activ o victorie instituţională majoră împotriva anchilozatului SISTEM medical românesc?

Cum a putut să-şi imagineze că va convinge o ţară care suferă şi plăteşte un preţ enorm pentru incompetenţa şi corupţia administraţiei medicale că îi vrea binele forţând demisia unuia dintre foarte puţinii profesionişti care, cu o tenacitate extraordinară, a pus la respect această administraţie? Care a reuşit să o determine în decursul a 20 de ani să îşi retragă tentaculele birocratice şi lacome din sistemul de urgenţă. Care a determinat deja o reformă, o minirevoluţie, într-un SISTEM care până acum a făcut KO toţi politicienii, specialiştii şi societatea civilă care au încercat să-l oblige să se schimbe, să devină responsabil şi să dea socoteală pentru birul pe care îl pune pe vieţile noastre.

Avea nevoie Traian Băsescu de un personaj pe care să-l demonizeze pentru a lansa dezbaterea pe tema proiectului în aşa fel încât să-şi asigure susţinerea populară? Dacă da, nu putea alege mai neinspirat decât a făcut-o. De ce nu a început prin a înfiera cu nume, prenume, sume şi stenograme armata de firme conduse din umbră de mari securişti care au sifonat miliarde de euro din 1990 încoace prin comerţul cu medicamente la preţuri umflate? Sau nu ştie SRI şi, implicit, nici preşedintele, în detaliu, care sunt marile aspiratoare de bani din bugetul Sănătăţii?

Nu ar fi fost ele ţinta perfectă pentru lansarea unui proiect care este, implicit, şi unul justiţiar atâta vreme cât una dintre cauzele majore ale crizei din Sănătate este furtul calificat? Bineînţeles că da. Motiv pentru care rechemarea târzie şi nesinceră a lui Raed Arafat este insuficientă. Pentru a demonstra bună-credinţă este obligatoriu să ia în colimator adevărata mafie din Sănătate, indiferent de conexiunile ei în lumea pe care o cunoaşte foarte bine, a foştilor securişti. La „Ghici, ghicitoarea mea, care fost generalul DIE care a făcut peste un miliard de euro în ultimii 20 de ani din vânzarea de citostatice…” ne interesează să aflăm răspunsul.

A fost clar încă de anul trecut că alegerile din 2012 vor reduce semnificativ şansele de a mai construi ceva pe direcţiile prioritare de dezvoltare. Însă protestele de până acum şi cele ce vor urma le împing spre zero. Pentru că politizarea lor le va goli de întrebări fundamentale – motivul este simplu, nici unul dintre partidele româneşti nu are răspunsuri convingătoare la ele şi cu atât mai puţin soluţii – şi le va direcţiona spre tipul de revendicări populiste la care activiştii sunt gata să răspundă prin promisiuni, chiar şi fără acoperire.

Uşor, uşor, tot dialogul social va reintra în matca lui tradiţională, cu partide care nu vor face un efort sincer de a propulsa o nouă generaţie de politicieni, dar care în schimb se vor întrece în declaraţii demagogice, cu lideri sindicali care vor încerca să profite, ca în fiecare an electoral, prin obţinerea de creşteri salariale pentru cei ce îi reprezintă, chiar dacă asta înseamnă o îndatorare şi mai mare a ţării.

Cei ce vor avea de pierdut din eşecul coagulării unei mişcări de protest apolitice vom fi tot noi. Pentru că zarva acuzelor şi reproşurilor politice va acoperi din nou vocile firave şi izolate care vor pune, fiecare din colţul ei, întrebările cu adevărat esenţiale ale României:

Cum continuă reforma statului? De unde găsim resurse financiare pentru a investi şi a ne dezvolta, în condiţiile în care împrumuturile sunt din ce în ce mai scumpe? Cum poate fi primenită rapid şi consistent clasa politică? Dar magistratura? Prin ce instrumente poate fi accelerată lupta anticorupţie? Care ar trebui să fie ţintele pe termen lung ale României? Suntem dispuşi să facem sacrificii în continuare pentru a ne alătura clubului european condus de Germania sau mai bine luăm o pauză, ne tragem sufletul şi mai vedem?

Autor: DAN CRISTIAN TURTURICA

Sursa: România Liberă

%d blogeri au apreciat: