Pe la începutul secolului trecut, lumea mondenă bucureșteană era bulversată de farmecele Miței Biciclista…
Mița, o fată frumoasă dar săracă, din provincie, venită în București cu un geamantan plin de vise, de tupeu, de cochetărie, lipsită de taburi, dar cu o puternică dorință de îmbogățire, a reușit să aducă în budoarul ei tot felul de oameni care puteau cotiza la bunăstarea frumoasei tinere. Cum-necum, prin patul ei au trecut jurnaliști, comercianți, politicieni, chiar și oarece fețe regale. Astfel, Mița a devenit o femeie destul de bogată permițându-și să se strecoare pe la sindrofiile luxoase, să fie invitată prin tot felul de locuri unde avea acces doar lumea selectă a Capitalei.
Întotdeauna Mița a făcut tot ce a putut pentru a atrage atenția. Astfel, neexistând televiziuni unde să apară ca asistentă sau să prezinte meteo, și-ar fi comandat o bicicletă cu ghidon de argint pe care apărea prin locurile unde protibendada își făcea plimbarea și socializa în ceasurile de relaxare. Supranumele ”Biciclista” i-a fost adăugat de un jurnalist de monden care scria despre ea și care o iubea fără speranță, fiind prea sărac pentru pretențiile Miței.
Iată că, la un secol după Mița, o altă biciclistă vrea să se promoveze biciclistic … Veorika.
VEORIKA BICICLISDA
O pacoste pentru SPP-iști
Fostă instructoare de lucru manual la o școală gimnazială din Videle, Veorika a ajuns europarlamentar și mai apoi Premier, supraviețuind politic chiar și celui care a adus-o în marea politică pe post de animăluț de companie, mai nou bucile ei tânjind după fotoliul prezidențial de la Cotroceni.
Cum apare un colț de autostradă, cum hop, și Veorika să îl inaugureze. Cu ceata de SPP-iști după ea, călare pe bicicleta alb virginal, Veorika face tot ce poate să atragă atenția, lucru care le provoacă ofițerilor care o păzesc tot felul de neplăceri.
Domnul Ben Ardun, un ofițer SPP care a insistat că vrea să rămână anonim, a declarat că bicicleta nu e începutul, bucuria de a călări, Veorika, descoperind-o călărind un cal pur sânge arab, El Zorab, căpătat de la un șeic în timpul unei vizite în țările arabe.
”Dom-le – a declarat ofițerul SPP Ben Ardun, căruia îi păstrăm anonimatul – plăcerea de a călări a descoperit-o coana Veorika, călărind pe El Zorab, ub cal primit de la un șeic. Călărea binișor, dar avea un obicei prost. Cum apărea un aparat foto sau o cameră de luat vederi, coana ridica mâinile și picioarelor și scotea un sunet strident: ”Iiiiiiiiii !”, apoi cădea ca un bolovan și leșina. Nu știu de ce făcea asta, dar aș vrea să vă imaginați, vara când e cald, coana Veorica se crede scoțiancă și nu poartă nimic pe sub fustă … Noi fugeam, o stropeam cu apă, îi dădeam cu oțet pe la nas și îi făceam frecție pe locul unde se lovise, de obicei pe poponeață.
Nu că ne-ar interesa prea tare suferințele doamnei, dar o aveam pe inventar.
Una peste alta, dar deoarece caii nu au voie pe autostradă a înlocuit calul cu o bicicletă albă. Ne-a dat și nouă unele, dar negre, să nu ne confunde lumea cu ea. A păstrat obiceiul de a țipa și de a ridica picioarele când vede presa.
V-am rugat să îmi păstrați anonimatul pentru că nu vreau să afle nevastă-mea cu frec eu la serviciu. Cred că vă dați seama…
Și mai e ceva, faptul că trebuie să compar tufa de păducel a nevesti-mii cu balaurele rânjind al doamnei,nu e în favoarea nevesti-mii. Unde mai pui că de când călărește a început să arate mai mult a fotomodel decât a premier.
Nu suntem de lemn și … înțelegeți dumneavoastră, rezistăm cât rezistăm avansurilor fățișe, dar tare mă tem că într-o zi cedăm .” – ne-a mai declarat Ben Ardun, ofițerul SPP care a insistat să îi păstrăm anonimatul.
Ana Armanca Ardeleanu
arrletty
Blue
Blue Sorin
micdavinci
Românica blues 