Ana Maria Păcuraru: Oligarhii … ”ARMELE ASCUNSE ale lui Putin”

Ana Maria Păcuraru (”prințesa cea mică” a Realității TV), scrie la 22 Februarie 2022 pe site-ul Realitatea.net:

Ana Maria Păcuraru

”Guvernele din Occident au răspuns la invazia Ucrainei cu sancțiuni economice, inclusiv câteva măsuri menite să vizeze oligarhii individuali din cercul apropiat al președintelui rus Vladimir Putin.

Cum acționează oligarhii ruși din spatele lui Putin?

Cea mai mare lovitură a Rusiei este prin oligarhi, cei pe care Vladimir Putin a încercat mereu să îi protejeze, pentru că era și în interesul lui. 

Statul rus și-a găsit această interfață pentru a implementa operațiunile speciale în beneficiul serviciilor secrete.

Sancțiunile care îi vizează pe magnații ruși sunt menite să provoace dezastre financiare elitei ruse, care și-a ascuns o mare parte din avere în imobiliare, echipe sportive, iahturi și investiții în afaceri în metropole vestice precum New York, Londra și Barcelona.

Miliardarii ruși care contează cel mai mult sunt folosiți de către statul rus, racolați de serviciile secrete și, ulterior, servesc ca bani murdari. 

Oligarhii girează drept off-shore pentru interesele statului rus, așadar, economia rusă este o armă coruptă.”

Autor: Ana Maria Păcuraru

Publicat: LUNI, 28 FEBRUARIE 2022

pe site-ul: ”Realitatea.net”

Putin e de acord cu rugămintea lui Dragnea de a ocupa România, dar fără Vaslui și Teleorman

Se pare că astăzi a fost o zi de-a dreptul nefastă pentru președintele PSD, Liviu Dragnea.

Dimineață pe la 5:48 a fost trezit de un telefon anonim de la Sebastian Ghiță, care, fără saltă introducere i-a spus: ”Nene Liviuțe, ai cam pus-o, nici Sfântul Duh nu te mai scapă de pușcărie. Musai să faci ceva rapid.”

Se pare că Dragnea a făcut. A sunat la Moscova și l-a chemat pe Vladimir Putin să se întâlnească la baza militară secretă  de submarine invizibile a României din subsolul Insulei Șerpilor.

Fără a ezita, Putin a răspuns la chemarea președintelui PSD.

După o scurtă întâlnire, la briefing-ul de presă de presă pentru presa de uz intern a Palatului Kremlin și a PSD, Liviu Dragnea fiind cam negru de tristețe doar Vladimir Putin a făcut o scurtă dar consistentă declarație:

”Am să fiu scurt. După cum știți, am venit imediat ce Domnul Dragnea m-a invitat deoarece e vorba de libertatea dumnealui. Se pare că singura soluție a fost aceea ca noi să ocupăm România în cel mai scurt timp.
Am fost de acord, dar am pus două condiții. Ocupăm România în 20 de minute, dar fără județele Vaslui și Teleorman.

Primul, județul Vaslui în putem ocupa, dar numai dacă ne garantează că rusoaicele care vor merge acolo nu vor fi violate de mai mult de cinci persoane deodată. Cred că știți că femeile noastre sunt ceva mai sensibile decât ale dumneavoastră. Această condiție ar urma să fie negociată.

Cea de a doua condiție a fost ca cel puțin 5% din locuitorii județului Teleorman să își ia serviciu. Oricât de puternică ar fi Rusia nu poate susține atât de multe ajutoare sociale. Când a auzit domnul Dragnea asta s-a speriat îngrozitor și mi-a spus prietenește că mai bine face pușcărie până la adânci bătrânețe decât să pronunțe cuvintele ”muncă” și ”serviciu”… Din pușcărie mai poate scăpa viu.” – a declarat Putin.

Războiul rece se intensifică, războiul bate la ușă, Media PRO, Intact Grup și Realitatea TV implicate direct

INCENDIAR. Războiul rece se intensifică, războiul nuclear bate la ușă, Media PRO, Intact Grup și Realitatea TV implicate direct.

Războiul rece atinge noi culmi. CIA  și KGB dezvoltă războiul informațional.

– KGB: ”Trump are anumite devianțe comportamentale, care implică urină.”

– CIA: ”Putin are obiceiuri scârboase. Se uită regulat  la  emisiunea lui Măruță.”

– KGB: ”Mircea Badea la îngrozit pe Trump. I-a transmis amenințarea lui Dan Voiculescu că îi scoate Scutul din priză dacă nu-l ajută să iasă din pușcărie.” 

– CIA: ”Putin are întâlniri nepotrivite cu Cosmin Gușă și  Rareș Bogdan.”

– KGB: ”Trump are relații imorale cu Lavinia Șandru și Denise Rifai.”

Ce poate urma? Războiul nuclear…

 *  *  *  * *

Iată că planeta este în pragul unui devastator război rece între SUA și Rusia, care devine din ce în ce mai fierbinte. Confruntarea atinge culmi din ce în ce mai înalte. 

După ce, în urmă cu câteva zile, probabil cu ajutor din partea CIA, apăreau în presa de mare probitate informații despre activitățile lui Vladimir Putin care ar urmări cu mare atenție emisiunile lui Măruță de la PROtv. Unii spun că este vorba de faptul că liderul moscovit ar fi fascinat de decolteul Andrei, soția lui Măruță, alții că acesta, fiind la bază ofițer de informații doreste să afle ”la prima mână” ce se întâmplă în România, aflăm că și KGB ar fi pus mâna pe informații despre o întâlnire ținută în mare secret de Casa Albă, între Donald Trump și Mircea Badea în calitate de reprezentant al lui Dan Voiculescu care nu a putut să facă această călătorie din motive obiective.

Dar să le luăm pe rând …

Mai întâi, probabil cu implicarea KGB au apărut în spațiul public informații cum că noul președinte al SUA ar avea anumite devianțe comportamentale, care implică urină. În consecință, CIA a tras niște sfori, cum doar ea știe să facă și au apărut imagini extrem de scârboase  cu Vladimir Putin în plină concentrare urmărind emisiunea lui Măruță de la PROtv.

Aceste imagini au fost aruncate în public ca niște bombe de presă devastatoare de către CNBC a cărui conducere a anunțat într-un comunicat  că:

„Agenții CIA au reușit să obțină o serie de înregistrări din care reiese că dictatorul rus se uită dup-amiaza la emisiunea „La Măruță”, difuzată de o televiziune de obscenități din România. Imaginile sunt prea puternice, extrem de scârboase, și nu pot fi difuzate la televizor”, după cum a declșarat un reprezentant al CNBC. 

Această scurgere de informații a pus pe jar autoritățile moscovite, serviciile secrete rusești mobilizându-se pentru a găsi spionul infitrat sau trădătorul. Surse credibile din cadrul CIA au confirmat că agentul care a obținut imaginile cu Putin uitându-se la Măruță a înghițit pastila cu cianură pentru că nu mai putea să doarmă de scârbă când l-a văzut „în acțiune” pe cunoscutul prezentator român.

( Citește articolul ” Război rece! Americanii amenință cu un video mult mai scârbos, cu Putin uitându-se la Măruţă ” ).

Cum KGB nu este un serviciu secret care să renunțe prea ușor iată că niște agenți infiltrați la o bodegă de lângă Casa Albă au reușit să afle de una din întâlnirile extrem de tensionate a lui Donald Trump cu reprezentantul lui Dan Voiculescu, celebrul realizator de televiziune Mircea Badea.

Întâlnirea respectivă a atins paroxismul, după cum se vede și în imagine, când Badea i-a transmis lui Trump cererea imperativă a lui Voiculescu, acesta dorind ca noul președinte american să facă o vizită în România și în mare secret să facă presiuni asupra autorităților dâmbovițene de a fi eliberat din închisoare.

Deoarece prin gura lui Mircea Badea își exprimă nevoile Dan Voiculescu acesta l-a amenințat pe Trump că dacă nu face tot ce poate să îl scoată din pușcărie îi scoate din priză scutul de la Deveselu și îi bagă zahăr în motoarele generatoarelor independente apoi, profitând de întuneric, cu ajutorul lui Sebastian Ghiță, specialist în computere virusează computerele ceea ce va duce la blocarea întregii rețele de computere a apărării americane.

Surse din KGB și CIA au dezvăluit că următorul pas ar fi implicarea în aceste dezvăluiri a unor jurnaliști de la Realitatea TV, CIA urmând a arăta dovezi despre legăturile periculoase dintre Vladimir Putin pe de o parte și Cosmin Gușă respectiv Rareș Bogdan pe de alta. La rândul său, KGB urmând a prezenta probe despre întâlniri mai mult decât fierbinți și cel puțin imorale dintre Donald Trump și Lavinia Șandru precum și dintre Trump și Denise Rifai.

Analiștii englezi in strategii militare, strategii geopolitice și strategii de agățat de la Institutul de Strategii Militare, Geopolitice și de Agățat de la HMQ University din Londra spun că cei doi pași, și anume, dezvăluitea relațiilor dintre Vladimir Putin pe de o parte și Cosmin Gușă respectiv Rareș Bogdan pe de alta, precum și a   întâlnirilor mai mult decât fierbinți și cel puțin imorale dintre Donald Trump și Lavinia Șandru precum și dintre Trump și Denise Rifai nu pot arăta decât un lucru… Ceea ce urmează după aceea nu poate fi decât un război nuclear direct între SUA și Rusia … sfârșitul lumii de fapt.

În toată povestea aceasta cu implicații devastatoare există și o parte bună.

Aflată într-o stare cam euforică după o repriză de chimioterapie și relaxare cu LSD, doamna profesor Adeline Jenika Cesterfilde Hotlips , specialistă în analize a declarat:

”Să știți că în tot rău este spre bine. După o profundă analiză a situației geopolitice am ajuns la concluzia că există și o parte bună. Prin  faptul că Europa va fi rasă de pe fața pământului va dispărea unul din cele mai periculoase fenomene care riscă să distrugă civilizația creștină occidentală. Va dispărea migrația arabă. Nici măcar arabii nu sunt destul de cretini ca să migreze dintr-o zonă măcinată de un război fratricid  clasic într-o zonă rasă de pe fața pământului de un război nuclear. Deci, una peste alta, putem fi mulțumiți.” – a încheiat doamna profesor Adeline Jenika Cesterfilde Hotlips

Poate vom reveni … 

Führerului de la Kremlin, Vladimir Putin, susține candidatura lui Igor Dodon

Führerul Putin susține explicit campania lui Igor Dodon

Conform siteului de mare probitate morală, intelectuală, profesională (și alte alea cu „…ală”), Times New Roman, candidatul prorus cu nume de prezervativ sovietic la alegerile prezidențiale din Republica Modova, Igor Dodon, homofob declarat deoarece se declară ferm împotriva comunității gay ar fi căpătat dependență în a-i trage limbi Führerului de la Kremlin, Vladimir Putin.

Conform siteului mai sus pomenit ”Nu trece zi în care Igor Dodon să nu petreacă cel puțin câteva ore cu limba în curul lui Vladimir Putin”, ar fi confirmat un apropiat al lui Dodon.

”În rarele momente în care nu mănâcă căcat, tot ceea ce face Igor Dodon este fie să îi dea limbi în cur unui alt bărbat, fie să se gândească la metode prin care să devină și mai comunist decât e acum. Căcat, limbi în cur și comunism, aceasta e triada care guvernează viața lui Igor Dodon.” – a continuat sursa citată.

Igor Dodon s-a arătat deranjat de dezvăluire. ”Aista-i curat pizdioj”– a  acuzat liderul comunist folosind un cuvând care demănstrează că limba moldovenească nu e limba română.

”E adevărat, petrec câteva ore la Kremlin, dar în nici un caz doar ca să-i dau limbi în cur domnului președinte Vladimir Putin. Cam 90% din timp stau la coadă la curul lui. Ce, doar nu credeați că sunt singurul care se duce să-i dea limbi în cur?”

Se pare că Führerului moscovit limba dodonească, fermă ca un deget de ginecolog i-a creat profunde plăceri piedosnice, lucru care l-a determinat să îl susțină explicit pe Igor Dodon.

Astfel, Distileria Prezidențială Federală Rusă a aruncat pe piață vodka”Votați Dodon”, vodcă ce va fi acordată la discreție, gratuit, tuturor celor care  vor vota cu candidatul prorus.

Igor Pagadin Vodkariev, directorul companiei care produce vodka respectivă a declarat că după anexarea Republicii Moldova, se va introduce, pentru cei care nu pot face dovada că au votat cu Igor Dodon, taxă care va acoperi cheltuielile cu producerea și promovarea acestui produs care este evaluat la prețul de vânzare a coniacului ”Napoleon” deoarece este produs din pufoaice de lucrători la întreținerea drumurilor din Siberia și este aromată cu esență originală de transpirație de miner la minele de uraniu din Orientul îndepărtat și de ciorapi schimbați primăvara de păstorii de reni.

În campania de lansare a acestui produs s-a implicat însuși Vladimir Putin.

Federația Rusă premiază liderii de la București pentru distrugerea mitingului unioniștilor

După cum deja se știe la București s-a desfășurat o demonstrație a unioniștilor, demonstrație încheiată, cum era și normal, cu un scandal provocat de jandarmi care l-au și arestat pe George Simion, liderul Unioniștilor.

Ce nu se știe este reacția Moscovei. Pe surse aflăm că în cursul serii la Ambasada Federației Ruse la București doamna Nadejda Bucilanov Țîțova, colonel NKVD, consilieră a Țarului Putin în probleme intime, probleme cu femeile și probleme cu barosanii din fostul bloc sovietic a sunat pe telefonul roșu cu fir direct la Kremlin.

Din discuție a reieșit că Țarul Putin a fost extrem de impresionat de modul în care liderii de la București servesc interesele și dorește să îi premieze pe, citez Regele Legumă deoarece doamna colonel Bucilanov Țîțova nu a reușit să își amintească numele Regelui Mihai …

Conform Agenturii Secrete a Regelui Cioabă (ASRC) care încerca să fure cuprul din care e făcut cablul  Nadejda Bucilanov Țîțova a spus (textual) către domnul ambasador:

„Măi, labagiu vodcar, încheie-te la nădragi, scoate capul din sticla de vodcă și ascultă ce îți spun. Nu mă face să repet că ambasador în Republica Congelată Antarctica ajungi.

În cel mai scurt timp să îi contactezi pe cei pe care îi voi pomeni și să îi anunți că vor primi medaliile respectiva așa cum Regele … nu mai știu, Regele legumă … a primit medalia de la tătucu Stalin.  Vor fi decorați cu Steaua Rusiei cu spade și nu numai după cum urmează:

Președintele Klaus Verter Johannis, Steaua Rusiei cu șase spade și scut,

Premierul Dacian Julien Cioloș, Steaua Rusiei cu cinci spade,

Președintele Camerei Deputaților Florin Iordache și Președintele Senatului Călin Popescu Tăriceanu, Steaua Rusiei cu patru spade,

Ministrul de interne Dragoș Tudorache, Steaua Rusiei cu trei spade,

Comandantul Jandarmieriei, general de brigadă Marin Andreiana, Steaua Rusiei cu două spade. Ăsta va pimi și gradul de colonel NKVD,

Jandarmii care au participat la arestarea liderului unioniștilor, Steaua Rusiei cu o spadă plus un angajament ca agenți secreți de influență a KGB.

Zi și tu că decorațiile li se dau pentru servicii aduse intereselor Rusiei ca să sune mai oficial.

Dacă uiți ceva, dracu te-a luat … te mai sun mâine.

Și ai grijă, dacă mai puți a vodcă de se simte de cum ridic telefonul ai de-a face cu mine. Mori dacă bei o pălincă serioasă de prună? Vezi că vin la București…”

Unele surse afirmă că deja cei din lista transmisă telefonic de Nadejda Bucilanov Țîțova au fost anunțați că urmează a se întâlni, în mare secret, în cursul zilei de mâine, cu respectiva doamnă colonel în buda primăriei din Voluntari unde li se vor înmâna medaliile.

Colonelul Dogaru îşi scoate expiraţii la prestat…

Intrat într-un fel de con de umbră unde nu îl mai bagă nici drau în seamă, devenit la România TV cam la fel de prezent ca şi sigla, Colonel Dogaru, între o mahmureală şi o nouă beţie face valuri din când în când.

Marți, 12 ianuarie 2016, pe siteul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibiliate , cunoscut drept Sindicatu’ lu’ Dogaru apărea un comunicat prin care colonelul Dogaru îşi chiamă expiraţii care au frecat menta în armata română, la lupta pentru pensii nesimţite

Zicea aşa:

 – IN ATENTIA TUTUROR FILIALELOR SCMD SI A ASOCIATIILOR REZERVISTILOR-

Stimati camarazi,

Avem aprobarea pentru desfasurarea unei adunari populare, cu invitati din intreaga societate civila organizata, pentru duminica, 24 ianuarie, intre orele 11.00-18.00, cu inchiderea Soselei Kiseleff si rezervarea spatiilor de parcare in cele doua alveole din zona Monumentului Infanteriei.

Va transmit rugamintea de a ne comunica, in situatia in care veniti cu autocare sau microbuze, numerele de inmatriculare ale acestora, pana la 21.01.2016. In plus, acestea vor avea in parbriz un afis cu mentiunea „Miting 24 ianuarie”.

Obiectivele manifestatiei sunt cele enuntate cu ocazia actiunii din 28.12.2015, vizand incetarea batjocoririi noastre, prin ordonante neconstitutionale, salarii decente, pensii decente si indemnizatii legale si pentru militari si pentru civili.

Atragem atentia ca indexarea cu 5%, bani impozitati, care a avut loc in aceasta luna, este valabila pentru toata lumea, fiind o crestere minora cu rata inflatiei. La fel masura recalcularii grupelor de munca, valabila si pentru civili si pentru militari, cu mentiunea ca, in Sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, vizeaza doar rezervistii iesiti la pensie inainte de 01.01.2011, de care onor directiile de specialitate ale MApN si-au batut joc, aplicand doar HG 1019 nu si HG 1294.

Va asteptam in Piata Victoriei incepand cu ora 10.00.

Respectul se castiga prin fapte, nu prin slugarnicie!

Honor et Patria! Vae victis!

Să rămâi crăcănat de atâta hotărâre…

Ar fi interesant dacă ar fi prima dată, dar nu e. Deh, îşi caută şi Dogaru o ocupaţie să nu zică lumea că nu ar fi şi el decât un „fost”, un expirat … El e „Cel care râcâie rahatul” … cu Cî mare …

Aşa, prin vara lui 2015, colonelul Dogaru şi sindicatul lui e expiraţi, pentru a-şi dovedi utilitatea erau în stadă cerând, ghici ce, pensii mai mari deşi cele pe care le iau sunt mult prea mari pentru ce au făcut cei mai mulţi în „carierele” …

Scria atunci Mălin Bot pe evz.ro

Militarii în REZERVĂ cer în stradă PENSII BABANE. Controversatul COLONEL DOGARU, liderul protestului de la Guvern

Militarii rezervişti au ieşit în stradă pentru a cere pensii şi mai mari, relatează televiziunile de ştiri. Controversatul colonel Mircea Dogaru, liderul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate este unul dintre coordonatorii protestului. Dogaru s-a făcut remarcat în trecut prin apropierea de Moscova dar şi prin acţiunile împotriva unor instituţii importante cum este Curtea Constituţională sau DNA.

Colonelul Mircea Dogaru şi organizaţia pe care o conduce au reprezentat, în 2012, braţul armat al USL responsabil de organizarea unor proteste de stradă agresive care au determinat căderea guverului.

Conform B1 TV, la ora 12.00, erau 300 de persoane la proteste. Într-o declaraţie dată acestui post TV, colonelul Mircea Dogaru a anunţat că în ianuarie va avea loc un protest „mai mare”. O delegaţie a celor care protestaează aştepta, la acea oră, să fie primită în Palatul Victoria pentru discuţii.

Luni, 28 decembrie 2015, organizaţia condusă de Dogaru s-a reactivat în Piaţa Victoriei, unde a fost organizat un protest al militarilor în rezervă. Dogaru a explicat, pe posturile TV de ştiri, că protestul vizează majorarea pensiilor militarilor. 

Protestul este determinat de decizia Guvernului Cioloş să taie din pensiile militare mărite exagerat în perioada anterioară, după cum a explicat EVZ în articolul: Guvernul Cioloş taie din PENSIILE MILITARE NESIMŢITE

Jurnalistul EVZ Mircea Marian a explicat modificările cu care vine Guvernul Cioloş:

„Potrivit proiectului de ordonanţă de urgenţă publicat pe site-ul Ministerului de Finanţe, baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie (…), în care nu se includ: diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare sau transfer; compensaţiile lunare pentru chirie; valoarea financiară a normelor de hrană şi alocaţiile valorice de hrană; contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament; (…) plăţile compensatorii şi ajutoarele la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie; compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, precum şi alte drepturi specifice”.

În acest context, militarii în rezervă au decis să protesteze chiar în faţa Palatului Victoria, printre liderii protestului fiind şi colonelul Mircea Dogaru. Intr-o intervenţie pentru RTV, Dogaru a explicat motivele pentru care militarii au ieşit iar în stradă.

Dogaru s-a făcut remarcat în perioade de ascensiune a defunctului USL, tot după ce se luase la nivel guvernamental decizia limitării pensiilor prea mari încasate de ofiţerii în rezervă. Invitat permament al postului Antena 3, Dogaru a devenit un vârf de lance al manifestaţiilor care au culminat cu venirea la putere a PSD şi PNL, în structura USL.

Acesta a reuşit chiar să determine liderii USL să semneze un document în care se planifica desfiinţarea unor instituţii importante ale statului, cum sunt Curtea Constituţională sau DNA.

De asemenea, Dogaru s-a făcut remarcat prin apropierea de personaje importante de la Moscova, cum este Alexandr Dughin, ideologul lui Vladimir Putin.

În iunie 2011, EVZ a explicat rolul jucat de Dogaru în aticolul: Fostul propagandist Dogaru manipulează rezerviştii

Fostul profesor de istorie a devenit ofiţer la „apelul bocancilor” şi a fost angajat de socrul său în direcţia de propagandă a lui Ilie Ceauşescu. Acum, el se foloseşte de pensionari în interes politic. Militarii în rezervă au ajuns să ducă un adevărat război cu unii lideri ai sindicatului care îi reprezintă. Aşa cum reiese din declaraţiile multora dintre ofiţerii în rezervă care au facut sau fac parte din Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere (SCMDRR), în ultimul timp, ţelul pentru care această formaţiune s-a înfiinţat, de a apăra şi a acţiona pentru apărarea drepturilor foştilor militari, a fost deturnat şi transformat într-o propagandă în slujba unor interese personale şi de partid”, a scris EVZ în iunie 2011.

Tot articolul aici!

În august 2012, Mircea Dogaru revenea cu un atac dur la adresa CCR, după cum relata EVZ, în articolul:
Şantaj la CCR. Propagandistul USL Mircea Dogaru: „Vom chema la nesupunere civică, ieşiri în stradă, neplata impozitelor, tot ce este nevoie”

„Colonelul în rezervă, Mircea Dogaru, liderul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în rezervă şi în retragere a făcut mai multe declaraţii publice prin care incită la dezordine publică. Ofiţerul somează judecătorii Curţii Constituţionale să valideze referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu”. Detalii aici!

Anterior acestui moment, în iulie 2012, colonelul Mircea Dogaru a semnat cu USL un protocol care viza instituţii importante statului de drept în România. Dogaru reprezenta atunci o „coaliție de ONG-uri” denumită „Consiliul Național al Societății Civile” (CNSC). La finele anului, în timpul alegerilor prezidenţiale, Mircea Dogaru s-a făcut iar remarcat după ce a adunat semnături pentru candidatura lui Teodor Meleşcanu, la vremea aceea şeful SIE, situaţii explicate în articolul EVZ: Surpriza din spatele candidaturii-surpriză a şefului spionilor

Despre consecinţele protocolului gândit de Dogaru, EVZ a relatat:

Protocolul redactat de acesta stabilea că „entitățile componente ale CNSC” şi-au propus ca obiective desființarea Curții Constituționale, Agenției Naționale de Integritate, Departamentului Național Anticorupție şi Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Practic, Dogaru viza distrugerea instituțiilor implicate în bătălia cu structurile de iz securist şi cu şmecherii din fosta Securitate care au generat corupție în societate.

 

Din partea USL a semnat documentul prim-ministrul Victor Ponta, penalul Daniel Chițoiu şi Daniel Constantin, omul infractorului turnător Dan Voiculescu. USL a câştigat alegerile parlamentare, însă nu a respectat înțelegerea cu Dogaru, după ce a izbucnit un scandal monstru când acest protocol a fost făcut public.

citeşte aici tot articolul!

Pe de altă parte, EVZ a relatat situaţia umilitoare în care se află militarii intraţi în Arnată după 1990, spre deosebire de rezerviştii care erau militari în perioada comunistă şi pentru care miltează Dogaru.

Dănuț Albu, șeful Ligii Militarilor Profesioniști, spune însă că militarii profesioniști reprezintă categoria cea mai devalorizată a armatei, în condițiile în care 70% din cei căzuți în misiuni sunt caporali. Potrivit lui Albu, în Armata Română sunt caporali din 1990 care au un salariu de 750 de lei pe lună, în timp ce militarii nou angajați reușesc să ia o soldă la minimum pe economie doar în baza unui ajutor financiar de la stat pentru ca aceștia să nu se afle în ilegalitate.

detalii aici!

 

Cine e colonelul Dogaru de fapt?

Mi-l amintesc pe colonelul Dogaru, plin de spume, transpiraţie şi autosuficienţă cum extrem de contrariat constata că ţeapă cum a luat el de la USL nu prea au luat mulţi.

Paote DNA-ul er trebui să cerceteze legătura dintre Sindicatu’ lu’ Dogaru şi USL. S-ar afla lucruri extrem de interesante …

Cine e de fapt acest colonel căruia îi freamătă de emoţie patriotică părul din nas şi celulita de pe creier?

Un „fost recrut al Direcţiei a IV-a de Contrainformaţii a Securităţii, INFILTRAT, în anul 2000, de Armată în Operaţiunea „Sindicatul”.”

BOMBA ZILEI | Colonelul Mircea Dogaru, fost recrut al Direcţiei a IV-a de Contrainformaţii a Securităţii, INFILTRAT, în anul 2000, de Armată în Operaţiunea „Sindicatul”. DOCUMENTE

 

Intr-o nota din data de 4 noiembrie 2004 se mentioneaza ca Mircea Dogaru, actualul președintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere, a fost recrutat in luna mai anului 2000 pentru incadrarea in cadrul Directiei de Siguranta Militara.

In aceea nota (vezi facsimil) se precizeaza ca despre col. Mircea Dogaru, sef birou in cadrul Sectiei Contracararea Dezinformarii si Protectiei Imaginii Armatei/ Directia Siguranta Militara, se cunosc o serie de aspecte de interes. Printre aceste se numara faptul ca „In cursul anului 1989, cand activa ca militar in cadrul Centrului de Cercetari de Istorie si Teorie Militara, a fost recrutat de catre fostele organe de securitate ale Directiei a IV-a Contrainformatii si dirijat pe langa atasatul militar al fostei Ambasade URSS la Bucuresti (la aceea data), lt.col Serghei Cernomaz”.

Tot in acea nota se mentioneaza ca „In cursul lunii mai a anului 2000, la ordinul sefului D.S.M. (Directia Siguranta Militara), la acea data, gl.bg Nicolescu Gheorghe, au fost initiate demersurile specifice pentru incadrarea col. Mircea Dogaru in cadrul DSM. Pe toata perioada cat a activat in cadrul DSM, col. Mircea Dogaru s-a remarcat in mod deosebit prin informatiile furnizate cu privire la actiuni ostile intreprinse de fostii colegi ai acestuia, cunoscuti sau semnalati cu contacte neoficiale cu cetateni straini ori care denigrau institutia militara”.

In finalul acelei note se subliniaza ca „In baza datelor din dosarul de agent al acestuia, propunem supunerea spre aprobare sefului DGIA, pentru dirijarea col. Mircea Dogaru in indeplinirea masurilor din Actiunea „SINDICATUL”, in scopul realizarii controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale care urmeaza a se infiinta in Romania”. Ulterior, prin anul 2010, colonelul in rezerva Mircea Dogaru infiinteaza Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere, structura sindicala unde el este presedinte si la ora actuala.

Autor: Ion Teleanu

nasul.tv

Cine este colonelul Mircea Dogaru, atacat, intre altii, de presedintele Basescu in primele declaratii referitoare la proteste

Colonelul Mircea Dogaru, liderul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD), mentionat marti seara de presedintele Traian Basescu in declaratiile prin care i-a atacat foarte dur pe liderii Opozitiei, comparindu-le mesajele cu ale fostului presedinte comunist al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, apare descris in presa, dar si de catre oficiali MApN ca fiind „un fost activist de partid adus de Ilie Ceausescu in armata” inainte de ’89.

„Domnul Basescu continua sa fie dezinformat. Declaratiile domniei sale denota frica. A pierdut controlul si se teme. El sa stie ca noi vom fi in continuare in strada si vom protesta”, a declarat pentru HotNews.ro, col. (r) Mircea Dogaru, liderul SCMD.
Mircea Dogaru si Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate au participat, marti, la Bucuresti la un miting in Piata Victoriei si la un mars de protest care s-a terminat in fata Televiziunii Romane. La manifestari au participat aproape 3.000 de persoane, majoritatea membrii de sindicat.

Mircea Dogaru, istoric si scriitor, s-a nascut pe 30 ianuarie 1955 in Targu Mures. A absolvit Facultatea de Istorie si Filosofie din Bucuresti, in anul 1979.

Dogaru a fost repartizat ca profesor la Liceul nr. 13 din Capitala insa, in acelasi an, renunta la invatamant in favoarea cercetarii. Astfel devine cercetator-stiintific la Institutul de Istorie si Teorie Militara (1979-1999), specialitatea „Istorie militara antica, medievala si arheologie”. Dogaru specialist in istoria UE la Institutul Francez (1997) si in Politici de aparare NATO in Canada (1998). (Sursa)

Obtine in 1994 titlul de doctor in istorie militara. In calitate de publicist obtine premiul pentru debut in 1984, devenind membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din 1999. Incepand cu anul 2002 este profesor asociat la Facultatea de Istorie, Geografie, Filosofie a Universitatii Craiova. (Sursa)

Dogaru, caracterizat in presa ca fiind „specialist in manipularea maselor„

Potrivit EVZ, Dogaru „pana in 1982 a lucrat ca istoric militar la Centrul de Studii si Cercetari. Pana in 1988, a fost istoric la Consiliul Politic Superior. Timp de doi ani a lucrat si la Aeroportul Otopeni. Dupa Revolutie a lucrat, o perioada, in structurile de contrainformatii militare.

Pana in 2004, a mai lucrat ca cercetator stiintific, la Editura Militara si in cadrul Directiei Siguranta Militara. Intre 2004 si 2009, a fost consilier in Parlamentul Romaniei. Ce nu reiese, insa din CV-ul sau este faptul ca el a fost ginerele fostului general Vasile Petrut, comandantul granicerilor, desconspirat ca lucra pentru rusi.

Tata socru a fost tras pe linie moarta sub comanda lui Ilie Ceausescu, la Departamentul Propaganda. Acolo l-a adus si pe ginerele sau, Mircea Dogaru care si-a inceput, astfel, cariera militara„.

La conducerea SCMDRR, Dogaru este secondat de catre Valeriu Pricina. Publicatia citata spune ca „cei doi au facut parte, pana in 1989, din Consiliul Politic al Armatei, instrument de propaganda al elitei comuniste.

Ulterior, colonelul Dogaru a facut parte din structurile de contrainformatii militare, fiind ‘specialist in manipularea maselor’, dupa cum spune unul dintre membrii organizatiei. Asa cum reiese din documentele SCMDRR, Dogaru este ‘istoric non-conformist’. Pricina, la randul lui, este ‘specialist in propaganda media’.”

Tot potrivit EVZ, „Sindicatul rezervistilor a luat fiinta pe 18 august 2009, ca o organizatie apolitica non-profit a cadrelor militare in rezerva si in retragere din sistemul national de aparare. Are 83 de filiale din care fac parte membri si simpatizanti din ministerele apararii si internelor, SRI, SPP si STS. Numarul membrilor este estimat de Dogaru la peste 20 de mii de oameni. Cifra este considerata, de multi, exagerata”.

Secretar de stat in MApN: „Dogaru, un fost activist de partid adus de Ilie Ceausescu in armata”

Secretarul de stat in MApN Viorel Oancea, declara in ianuarie 2011 ca scandalul pensiilor militare este politic, provocat de liderul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, Mircea Dogaru, „un fost activist de partid adus de Ilie Ceausescu in armata” si, deoarece are stagiul militar incomplet, va fi afectat de noua calculare a pensiilor, potrivit Mediafax si citat de Romania Libera.

„Dogaru (Mircea Dogaru, presedintele SCMD – n.r.), cel cu sindicatul, a fost activist de partid. A fost adus de Ilie Ceausescu in armata. A stat sase-sapte sau zece ani in armata ca ofiter si bineinteles ca el va avea de pierdut. (…) De aia zic ca e politic”, a spus Oancea”.

Dogaru si SCMD, proteste constante in ultimii ani impotriva guvernului si presedintelui

Mircea Dogaru si sindicatul sau s-au remarcat in special la finele anului 2010 si inceputul anului 2011 prin mai multe proteste indreptate impotriva presedintelui Basescu si premierului Emil Boc. Protestele conduse de sindicatul lui Dogaru au vizat si masura executivului de a recalcula pensiile militarilor. In plus, sindicatul cadrelor militare disponibilizate au sustinut mai multe proteste in Capitala si tara pe tot parcursul anului 2011.

In ianuarie 2011, in luna in care sindicatul sau protesta impotriva recalcularii pensiilor militare, Dogaru ii cerea lui Traian Basescu sa-l aresteze pe premierul Emil Boc.

Intr-un interviu din martie 2010, referitor la trecerea la o armata de profesionisti, Mircea Dogaru spunea: „Este unul din gesturile de tradare din partea autointitulatei noastre elite politice. In traditia romaneasca si a altor popoare se considera ca fiecare tanar are datoria de a se inrola in armata pentru a participa la apararea patriei, in caz contrar nu era considerat barbat (…) Cu alte cuvinte este un dezastru si era un dezastru previzibil, pentru ca trecerea la asa-zisa „armata de profesionisti”, a insemnat slabirea capacitatii de aparare a unei tari, lipsirea de motivatie a unor generatii intregi”.

Autor: Victor Cozmei

hotnews.ro

 

La Moscova pe führerul-ţar Putin tremură nădragii … s-a răstit la el Daniel Constantin …

Motto:

1. Fericiţi sunt cei săraci cu duhul pentru că nu îşi dau seama că sunt săraci cu duhul …
2. Fără tichie de mărgăritar prostia este ceva  banal …

La modul cel mai sincer sper că Vladimir Putin führerul-ţar moscovit nu doar că nu s-a sinucis, dar nici măcar nu a încercat să emigreze înspăimântat în Republica Congelată Antarctica. De spaimă …

O fi dumnealui Putin un tip dat dracului, dar e şi simpatic în felul lui dacă îţi place genul.

Să te îngrozeşti nu alta. Daniel Constantin, acest Muscle Man dâmboviţean, Ministru al Agriculturii şi absolvent de zootehnie care nu a reuşit încă să deosebească boul de vacă dar va reuşi dacă mai prinde vreo două mandate de făcut avioane de hârtie la ministerul unde l-a implantat Dan Voiculescu în speranţa că îi salvează cele vreo 60 de milioane de euro furate, m-a înspăimântat cu ferocitatea şi curajul lui.

Probabil pentru că se plictisea s-a apucat să scrie reclamaţii către directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Jose Graziano da Silva, în care s-a probunţat ferm (mamă ce mişto sună) pentru eforturile  comune de a opri Rusia să distrugă produsele alimentare, aflate sub embargo, considerând, totodată, că acestea ar trebui distribuite persoanelor afectate de foamete și sărăcie, din întreaga lume. 

Acum câteva zile, führerul-ţar Putin a dat un decret prin care alimentele supuse embargoului impus de Occident sunt distruse, în loc să fie donate săracilor.

„Cred – zice dumnealui Daniel Constantin în reclamaţia sa –  că decretul emis de președintele Federației Rusiei privind distrugerea produselor alimentare este incompatibilă cu angajamentele acestei țări asumate ca membru al FAO. Aceste angajamente includ punerea în practică a rezoluțiilor Conferinței FAO dedicată ‘Reducerii risipei alimentare’, care a avut loc în România, în aprilie 2014„.

„Cred că este de datoria noastră să analizăm urgent posibilitatea ca produsele alimentare care fac obiectul acestui decret să fie distribuite persoanelor afectate de foamete și sărăcie din întreaga lume”, a mai spus Constantin.

Ce poţi să zici? Ţi-l imaginezi pe putin fie luând o foaie şi începând să îşi scrie demisia fie râzând isteric după ce a reuşit să afle de pe Google cine e păduchele care îl muşcă de bucile lui oţelite de karatist fanatic.

Nu vreau să zic că nu e păcat de alimentele respective şi în loc să le distrugă fie să le pună la fermentat ca să facă oarece vodcă de pufoaică, fie să le returneze …

E interesant de aflat  dacă lui Daniel Constantin i-a transmis cineva că este ministru al agriculturii. Dacă da, şi mai interesant ar fi să aflăm dacă ştie că are dreptul să îi pese de ce fac ruşii abia după ce află cam cum stă agricultura pe care o păstoreşte, teoretic vorbind.

Mă întreb că, dacă dumnealui Constantin tot nu a aflat cum se deosebeşte boul de vacă, măcar ştie că pentru a trăi, plantele cum ar fi grâul, porumbul şi alte alea au nevoie de apă? … multă apă. Iar când aceasta lipseşte se numeşte că e secetă.

Or când e secetă, recoltele nu prea vor fi demne de acest nume, plantele respective uscându-se pur şi simplu…

Despre seceta aceasta se ştia de prin primăvară … nu-mi amintesc ca cel mai agricultor dintre zootehnişti şi cel mai zootehnist dintre agricultori să fi ieşit vreodată la tv şi să spună cam ce plan are pentru combaterea secetei.

Ca să fim totuşi corecţi totuşi, cred că trebuie să amintim că un oarecare demers a făcut el imediat după ce şi-a aşezat poponeaţa în fotoliul de ministru. A făcut un acord cu Biserica Ortodoxă Română.

OK … am văzut acum vreo două trei săptămâni că nişte preoţi au primit circulară să facă slujbe pentru ploaie, dar deoarece preoţii mioritici sunt cam dedaţi la păcatele lumeşti şi sunt conduşi de un patriarh pe umerii căruia încă se văd urmele epoleţilor de Securitate, cred că Dumnezeu nu prea i-a luat în seamă.

Sper că dacă o fi vreodată, prin absurd, să se întâlnească Daniel Constantin cu führerul-ţar Putin, rusului să nu îi vină să tragă vre-un vânt. Nu cred că al nostru Daniel ar simţi aceeaşi fericire ca atunci când se băşea Varanul care l-a făcut ministru… cred că ar fi cam greu de dezlipit de pe pereţi …

Rusia invadează Crimeea după modelul german

În toată istoria ei, Rusia, indiferent dacă a fost vorba de Imperiul Ţarist, de URSS sau de Federaţia Rusă a manifestat o dorinţă, mai mult sau mai puţin recunoscută, de a avea un cuvânt greu asupra Europei.

Poarta de intrare spre îndeplinirea acestei dorinţe, în viziunea rusească, fiind controlul asupra Peninsulei Balcanice. În momentul actual, pentru Rusia cea mai simplă posibilitate de a putea să îşi arunce sinistra unbră asupra Balcanilor este aceea de a controla Marea Neagră.

Răbdători, indiferent daci era vorba de Georgia, Transnistria, Nagorno Karabakh ori Crimeea modelul e asemănător. Crearea de conflicte care să rămână îngheţate dar nu rezolvate pentru a putea fi activate când vine momentul, moment pregătit de păstrarea de trupe în zonă şi de incitarea unor chestiuni legate  de etnie.

De mare şi fierbinte actualitate este invazia şi ocuparea Crimeii.

Povestea nu începe de acum. Flota Mării Negre a fost lăsată în Crimeea, lucru pentru care Ucraina s-a bucurat o lungă perioadă de preţuri extrem de favorabile la gaz. Tot gazul siberian a fost folosit de ruşi ca armă şi pentru crearea unei dependenţe a Occidentului, închiderea robinetului, la momentul oportun, punând Europa în situaţia în care şi-ar băga coada să rişte probleme uriaşe în economie.

Parşivenia rusă făcând ca Europa să nu îşi asigure şi o variantă alternativă de alimentare cu gaze.

În cadrul pregătirii invaziei şi ocupării Crimeii, ruşii au acordat cetăţenie rusă ca la balamuc, apoi a creat în Ucraina un  scandal monstru şi s-a apucat să spună că cetăţenii ruşi ar fi în mare pericol, armata rusă intervenind să îi apere, vezi Doamne…

Oare Europa a uitat de invazia Poloniei de către Germania lui Hitler? 

Revista 22  într-un articol scris de Timothy Snyder , intitulat „Ucraina: realitatea din spatele propagandei Kremlinului” sunt analizate chestiuni care au stat în spatele invaziei Crimeei.

Ucraina: realitatea din spatele propagandei Kremlinului

Invazia rusa si ocuparea Crimeii sunt un dezastru pentru ordinea europeana. Dar si mai important este ce isi imagineaza presedintele Putin ca face. Indiciile se afla in fata noastra, in limbajul campaniei de propaganda care a inundat media rusa. Categoriile repetate constant sunt acelea de “lovitura de stat fascista” in Ucraina si notiunea de “cetateni rusi” care sufera sub aceasta. Justificarea lui Putin pentru a ocupa partial Ucraina, amenintand totodata cu invazia intregii tari, a fost de a-i salva pe rusii de acolo de fascisti.

Sa luam pe rand pe fiecare dintre cele doua asertiuni. Au ajuns la putere actualele autoritati ucrainene prin intermediul unei lovituri fasciste? Dupa cum toata lumea stie, masa de protestatari impotriva regimului Ianukovici a reunit milioane de oameni, din toate soiurile ideologice. Dupa ce regimul a incercat sa curme protestul tragand in manifestanti de pe acoperisuri, negociatorii UE au ajuns la un acord potrivit caruia Ianukovici urma sa cedeze puterea parlamentului. In loc sa semneze legislatia pe care s-a angajat sa o promoveze, Ianukovici a fugit in Rusia. Parlamentul a constat ca presedintele si-a abandonat responsabilitatile si a urmat procedurile care se aplica intr-un astfel de caz, continuand procesul de reforma constitutionala. Au fost anuntate alegeri prezidentiale anticipate pentru luna mai si formarea unui guvern interimar.

Primul ministru este un liberal conservator, unul dintre cei doi vicepremieri este evreu si guvernatorul importantei provincii estice Dnipropetrovsk este presedintele Federatiei Organizatiilor Evreiesti din Ucraina. Si daca oricine poate dezbate nuantele constitutionale, cu siguranta acest proces nu a fost o lovitura de stat. Si cu certitudine nu a fost fascista. Reducerea puterilor presedintelui, anuntarea alegerilor prezidentiale anticipate, restaurarea principiilor democratice nu au legatura cu ceea ce presupune fascismul.

Mai mult, liderii comunitatii evreiesti si-au declarat sustinerea pentru noul guvern si opozitia totala fata de invazia rusa. Dintre cele 18 portofolii ale noului cabinet, 3 sunt detinute de partidul de extrema dreapta, Svoboda. Liderul acestuia se bucura de mai putin de 2% sustinere conform unui sondaj recent – unul realizat dupa invazia rusa din Crimeea, un eveniment care ar fi trebuit sa fie favorabil nationalistilor. In orice caz acesta este materialul folosit de Putin pentru a prezenta totul drept o lovitura fascista.

A doua asertiune, aceea a oprimarii cetatenilor rusi din Ucraina, lipseste de asemenea. Pe parcursul ultimelor luni un cetatean rus a fost omorat in Ucraina si nu sub amenintarea protestatarilor ucraineni sau a actualului govern. Dimpotriva. El lupta de partea revolutiei ucrainene si a fost ucis de glontul unui tragator de elita.

In orice caz, de cand Ucraina nu permite dubla cetatenie, sunt foarte putini cetateni rusi rezidenti in tara. Dar sa ii luam pe cei care sunt: un grup notabil este format din soldatii si marinarii cantonati la baza de la Sevastopol. Din moment ce acestia apartin armatei, cu greu poate fi spus ca au nevoie de protectie. Un alt grup apartine fortelor speciale care ocupa acum Crimeea. Un al treilea este grupul rusilor care a fost adus cu autobuze de peste granita pentru a sustine demontratiile pro-ruse si pentru a-i bate pe studentii ucraineni din Estul Ucrainei. Un ultim grup de cetateni rusi sunt fostii politisti apartinand fortelor guvernamentale care au participat la reprimarea demonstratiilor. Fiind recompensati cu pasapoarte rusesti, acestia pot acum sa calatoreasca in Rusia. Niciunul dintre aceste grupuri nu poate fi in mod plauzibil descris ca avand nevoie de protectie.

Putin vorbeste si de compatrioti rusi, o categorie care nu are statut legal. Prin compatrioti el intelege oameni pe care guvernul rus ii considera rusi sau care se auto-identifica drept rusi si care, in consecinta, au nevoie de protectie. Acelasi tip de argument, nevoia de a proteja asa numitul Volksgenossen, a fost folosit de Adolf Hitler in enuntarea revendicarilor germane asupra Austriei si asupra regiunii sudetilor. Si chiar daca protectia Volksgenossen ar fi justificata juridic, nu este foarte limpede cine sunt acesti oameni. Este adevarat ca ucrainenii vorbesc rusa, dar acest lucru nu ii transforma in rusi. Problema limbii poate fi confuza. Cetatenii ucraineni sunt de obicei bilingvi, vorbesc in ucraineana si rusa.

Rusii sunt rareori bilingvi. Astfel ca este prea simplu sa pui semnul egal intre capacitatea de a vorbi rusa si identitatea rusa necesara pentru a fi protejat de Rusia. O parte dintre cetatenii ucraineni se percep rusi – in jur de 17% din populatie – dar asta nu inseamna ca sunt tinta discriminarii sau ca se identifica cu statul rus. Chiar si in Crimeea, unde legaturile emotionale cu statul ucrainean sunt foarte slabe, doar un procent din populatie identifica Rusia drept patria sa.

In mai multe proteste recente, ucrainenii vorbitori de rusa si chiar etnici rusi din estul Ucrainei au respins  categoric orice nevoie de protectie din partea Moscovei. O petitie a vorbitorilor de rusa si a rusilor din Ucraina ii cerea lui Putin sa ii lase pe cetatenii ucraineni sa isi rezolve singuri problemele. A fost semnata de 140.000 de oameni.

Si totusi de ce este aceasta propaganda absurda atat de utila pentru regimul Putin? Propaganda are un rol important si profund. In Uniunea Sovietica, propaganda nu era o versiune editata a realitatii, ci chiar incercarea de a construi o realitate diferita. In fosta URSS, presupozitia celor care credeau in promisiunea comunismului era ca viitorul este la fel de real daca nu si mai real decat prezentul. Propaganda sovietica nu era o versiune a lumii in care traim ci o reprezentare a lumii viitoare. Daca intelegem propaganda in acest sens, intelegem si de ce autorii ei sunt relativ netulburati de ceea ce ar parea drept erori factuale si contradictii.

Sa luam ideea nazistilor evrei, drept consecinta logica a propagandei Kremlinului despre revolutia din Kiev. Asertiunea este aceea ca nazistii sunt autorii loviturii; realitatea empirica arata ca cel putin o parte dintre cei aflati acum la putere sunt evrei. De aici scepticismul nostru potrivit caruia evreii sunt nazisti sau ca o lovitura nazista ar pune evrei in fruntea aparatului de stat ucrainean.

Insa in ideologia Uniunii Sovietice, identificarea evreilor cu nazistii era utila celor aflati la putere, astfel ca evreii nazisti au devenit o realitate propagandistica. In anii de dinaintea mortii lui Stalin, Israelul devenise parte a unui complot coordonat de fascistii din Vestul capitalist. Dupa Razboiul de 6 zile, sovieticii ii prezentau pe soldatii israelieni drept imitatori ai Wehrmachtului si SS-ului. Aceasta propaganda a fost urmata de expulzarea evreilor din Polonia comunista. Faptul ca evreii au parasit Polonia indreptandu-se spre Israel si Statele Unite a fost prezentat ca o dovada ca au fost tot timpul nazisti. Regimurile au considerat util din punct de vedere politic sa loveasca in evrei si astfel evreii s-au transformat in nazisti.

Propaganda nu este o descriere eronata, ci un scenariu de actiune. Interpretata in acesti termeni, invazia Crimeii nu a fost o reactie impotriva unei amenintari reale, ci incercarea de a activa o amenintare astfel incat violenta care ar urma ar deveni un mijloc de schimbare a realitatii. Propaganda este parte integranta din actiunea menita sa o justifice. Din aceasta perspectiva, o invazie rusa ar conduce la o contrareactie nationalista ucraineana ceea ce ar face toate povestile despre fascisti, adevarate, reatroactiv.

Cand parlamentul Federatiei Ruse l-a autorizat pe Putin sa foloseasca forta militara impotriva Ucrainei, acesta a definit obiectivul razboiului drept restaurarea “normalitatii sociale si politice”. Concluzia este aceea ca politica si societatea ucraineana nu sunt normale. Este si o formulare cu implicatii terifiante. De cata violenta si de cate generatii este nevoie pentru a normaliza societatea ucraineana, adica pana cand artificiala idee a democratiei occidentale si pana cand asa numita identitate nationala ucraineana ar fi uitate?

Si totusi actiunea dramatica nu a adus la viata mult visata realitate. Ucraina nu este un teritoriu rusesc condus temporar de cativa fascisti. Dimpotriva, arata ca un loc in care atmosfera revolutionara s-a consolidat pe fondul invaziei straine. Dupa cum a precizat rabinul sef al Ucrainei acum cateva zile: “exista multe diferente de opinie intr-o revolutie, dar toate acestea au disparut acum. Ne confruntam cu o amenintare externa numita Rusia. Aceasta i-a adus pe toti laolalta”.

S-au declansat proteste impotriva ocupatiei ruse peste tot in tara, pana si in Sud si Est, unde majoritatea oamenilor urmaresc televiziunea rusa si unde economia este strans integrata cu cea a Rusiei. Ucrainenii care doar cu cateva zile in urma se aflau in conflict unii cu ceilalti pe tema revolutiei lor, protesteaza acum sub acelasi steag.

Au existat si ciocniri violente, ca cele de la Harkov, dar acestea au fost generate de autobuze pline cu rusi aduse de peste granita. Este putin probabil ca violentele impotriva “turistilor” rusi vor fi suficient de convingatoare incat studentii ucraineni sa ajunga la concluzia ca sunt compatrioti rusi.

Costurile actiunilor rusesti sunt foarte reale pentru Europa, pentru Ucraina si pentru Rusia insasi. Propaganda rusa a furnizat o justificare eleganta tacticilor rusesti si a articulat o perspectiva ruseasca pentru Ucraina. Dar in cele din urma este doar propaganda cea care uneste tactica cu obiectivele. Nu exista nicio strategie, doar un tiran talentat care oscileaza intre universuri mentale conectate doar prin intermediul unei tesaturi de minciuni. Putin se confrunta cu o alegere: fie sa utilizeze si mai multa violenta, in speranta ca o doza suplimentara va face visul sa devina realitate, fie sa caute o cale de iesire care sa ii permita sa proclame o victorie de etapa.

Extrase de Octavian Manea din “Crimea: Putin vs. Reality”, de Timothy Snyder, publicat in The New York Review of Books, 7 martie 2014.

Sursa: revista22.ro

Să ne amintim de invazia Poloniei de către Germania lui Hitler, moment istoric de început al celui de-al II-lea război mondial, moment foarte asemănător în anumite privinţe cu momentul invaziei Cremeii de armata Federaţiei Ruse a lui Putin.

Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Wojna obronna 1939 roku–Războiul de apărare din 1939, de germani: Polenfeldzug–Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și „Campania poloneză din septembrie” ori „Războiul polono-german din 1939”), a fost inițiată de Germania Nazistă, Uniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al doilea război mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat răboi Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de Canada, Australia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.

După un presupus „atac polonez” de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Forțele poloneze au început să se retragă către sud-est, conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac aliat.

Pe 17 septembrie 1939, Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit.

Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonez. Lupta Poloniei în al doilea război mondial nu a încetat, nou creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-a lungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Polonia a pierdut cam o cincime din populația antebelică datorită ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republici poloneze.

Germania avea un avantaj numeric important asupra Poloniei, dar și un important avantaj material, dată fiind politica de înarmare nazistă din perioada de dinainte de război. Heer (Armata terestră germană) avea aproximativ 2.400 de tancuri organizate în 6 divizii panzer, care foloseau o nouă tactică de luptă. Aceasta prevedea că diviziile de tancuri, acționând în colaborare cu restul unităților armatei, lovea masiv liniile inamice, le străpungea, izola și încercuia porțiunile selectate ale frontului inamic, după care le distrugea. Succesele diviziilor de tancuri urmau să fie exploatate de unitățile mecanizate mai puțin mobile și de unitățile de infanterie. Luftwaffe (Armata aerului) asigura sprijin tactic și strategic, în special prin intermediul bombardierelor în picaj, care atacau și dezorganizau aprovizionarea și comunicațiile inamicului. Toate aceste noi metode operaționale au fost denumite Blitzkrieg (Războiul fulger), dar istoricii sunt în general de acord că, în cazul campaniei din Polonia, tacticile folosite de germani au fost mai conservatoare, mai apropiate de cele tradiționale decât de cele ale războiului fulger. Strategia Wehrmachtului (Armata terestră) era mai degrabă cea a Vernichtungsgedankenului, bazată pe atacurile pe flancuri și crearea de pungi care trebuiau mai apoi anihilate.

Aviația a jucat un rol de prim rang în cadrul campaniei. Bombardierele au atacat numeroase ținte civile, cauzând uriașe pierderi omenești în timpul a ceea ce au fost caracterizate drept bomabardamente de terorizare. Forțele Luftwaffe erau formate din 1.180 de avioane, (290 bombardiere în picaj Ju 87 Stuka, 290 bombardiere convenționale (în special de tip He 111) și cam 240 de diferite avioane ale marinei). În total, Germania a avut cam 3.000 de avioane, din care două treimi erau modele moderne. Jumătate dintre acestea au luptat pe frontul polonez. Luftwaffe erau cele mai bine antrenate și echipate forțe aeriene.

Între 1936 și 1939, Polonia a investit masiv în industrializare în Regiunea Centrală Industrială (Centralny Okręg Przemysłowy). Pregătirile pentru un război de apărare împotriva Germaniei se derulau de mai mulți ani, dar majoritatea planurilor presupuneau că luptele nu aveau să înceapă până în 1942. Pentru a face rost de banii necesari industrializării, Polonia vindea o bună parte a echipamentului modern pe care îl producea. Armata poloneză putea mobiliza cam un milion de soldați, dar mai puțin de jumate dintre ei se afau sub arme pe 1 septembrie. Militarii de rezervă care se îndreptau către unitățile de concentrare au fost răniți sau uciși în timpul raidurilor aeriene ale Luftwaffe, care a atacat sistemul de transporturi publice al polonezilor. Armata poloneză era dotată cu mai puține tancuri și mașini blindate decât cea germană, iar, în plus, tancurile erau dispersate la unitățile de infanterie, fiind incapabile să se opună în mod eficient atacurilor masive ale panzerelor inamice.

Experiența căpătată în războiul polono-sovietic a modelat organizarea armatei și doctrinei militare poloneze. Spre deosebire de războiul de tranșee din primul război mondial, războiul polono-sovietic a fost un conflict în care mobilitatea cavaleriei a jucat un rol decisiv. Polonia a recunoscut avantajele mobilității, dar nu s-a dovedit dornică să investească masiv în noile invenții militare scumpe și netestate în luptă. În schimb, brigăzile cavaleriei poloneze erau folosite ca infanterie călare și, în timpul conflictului cu Germania, a înregistrat anumite succese limitate în luptele cu infanteria și cavaleria germane.

Forțele aeriene poloneze erau net inferioare Luftwaffe german, deși, contrar unei păreri foarte răspândite, nu a fost distrusă la sol. Deși aviația militară poloneză nu dispunea de multe avioane de vânătoare moderne, piloții polonezi se numărau printre cei mai bine antrenați din acele vremuri.^[4]

Se poate afirma că germanii se bucurau de superioritatea aeriană numerică și calitativă. Polonia avea numai 400 de avioane, din care 169 de avioane de vânătoare și câteva avioane învechite de transport, recunoaștere și antrenament. Numai 36 de avioane poloneze puteau să rivalizeze cu cele germane, așa cum era bombardierul PZL.37 Łoś. Celelalte avioane poloneze erau mai vechi decât cele germane. Avionul de vânătoare polonez PZL P.11, produs la începutul deceniului al patrulea, era capabil să dezvolte o viteză de numai 350 km/oră, mult mai mică decât a bombardierelor germane.

Marina poloneză avea o flotă mai mică decât cea germană, fiind compusă din distrugătoare, submarine și vase de sprijin. Cele mai multe vase de suprafață poloneze au urmat planul Peking, au părăsit porturile poloneze pe 20 august și au scăpat de flota germană în Marea Nordului, alăturându-se Royal Navy. Submarinele poloneze au participat la Operațiunea Worek, concepută pentru angajarea și distrugerea transporturilor marine germane din Marea Baltică, dar au înregistrat numai succese limitate. În afară de aceasta, numeroase vase comerciale poloneze s-au alăturat flotei comerciale britanice și au luat parte la efortul de aprovizionare a convoaielor transatlantice. 

Vezi mai mult pe wikipedia

SORINA MATEI: „România n-a susținut niciodată South Stream pentru că a înlocui o dependență de Rusia cu altă dependență de Rusia, avantajează, cât se poate de logic, mereu Rusia și nicidecum, așa cum s-a demonstrat, pe românul de rând.”

România spera să mai câştige un pic de independenţă  energetică prin adoptatea Proiecului Nabuco… Era proiectul susţinut de Băsescu… Ponta pare a înclina spre South Stream, unde s-ar putea mufa…

Deoarece energia înseamnă putere, la finalul articolului un filmuleţ extrem de interesant… o oră şi jumătate în care cititorul poate afla lucruri interesante despre Putere,  despre metodele şi armele Puterii. O oră şi jumătate petrecută cât se poate de interesant … 

Băsescu e cu SUA, Ponta s-ar mufa la proiectul lui Vladimir Putin

O serie de comunicate apărute pe siteul Guvernului și mai multe declarații făcute de premierul Victor Ponta în  Azerbaijan și Kazakhstan au atras atenția asupra intențiilor USL și îndeosebi ale premierului,  în ceea ce privește strategia energetică pe care vrea ca România s-o urmeze.În Azerbaijan, Victor Ponta ne spune așa, după întâlnirea cu Aliyev: „în cadrul dialogului a fost reconfirmată importanța proiectului AGRI, precum și susținerea concretă a celor două state pentru acest proiect. (…) Am aflat desigur despre decizia cu privire la coridorul sudic de transport al gazelor naturale, am înțeles motivația economică de a alege TAP și nu Nabucco. (…). Am menționat în discuțiile cu președintele dumneavoastră dar desigur vom detalia și cu Guvernul, două proiecte posibile: unul este AGRI care privește Azerbaijan, Georgia, România”.

În Kazakhstan, după întâlnirea cu supremul, extrem de controversatul și eternul Nursultan Nazarbayev, declarațiile lui Ponta sună chiar mai îngrijorător: „De asemenea,partea kazahă a avansat părții române propunerea să asigure livrări de gaz din Kazahstan în România, o opțiune în acest sens fiind o extensie a South Stream din Bulgaria către România.”

În România, același Victor Ponta transmite: „În Azerbaijan, am discutat de un proiect mai vechi care poate fi pornit, proiectul AGRI. În Kazahstan, iată, a apărut ideea unei ramificații din gazoduct care ar putea să vină în România. Nabucco nu e sfârșitul lumii. Proiecte vor fi în continuare, proiecte de a se aduce gaze din Asia. Important e să avem o relație pe care n-am prea avut-o în ultimii ani, la nivel politic, în aceste țări.”

La Bruxelles, sesizând gafele majore și erorile strategice grave ale lui Ponta, președintele Băsescu reacționează: „Am văzut idei de genul că nu are nimic, acum vrem și noi în South Stream. E o copilărie, obiectivul României e să își diversifice sursele de aprovizionare. South Stream înseamnă menținerea sursei de aprovizionare. Atât timp cât rămâne tot un singur furnizor, nu am făcut nimic din punct de vedere al independenței energetice. Sigur că România ar fi avut de câștigat dacă priectul Nabucco se făcea. Eu nu sunt la vârsta pubertății să cred afirmația făcută că au câștigat amândoi pentru că din TAP vom face niște prelungiri care vor acoperi statele prin care ar fi trebuit să treacă Nabucco. Am trecut de vârsta pubertății politice. Sunt vorbe de consolare, dar România trebuie să-și ia soarta strategiei energetice în mâini. (…) Am informat Consiliul European că România își va redefini politica energetică plecând de la propriile resurse și fără a aștepta aprobarea nimănui. Fără a intra în detalii vă pot spune că opțiunea mea este acum, fără niciun fel de dubiu, România are obligația să accelereze procesele de evaluare și să treacă la exploatarea gazelor de șist.(…) Deci sunt partizanul calculului rece, să nu ne amăgim că „ok, am pierdut Nabucco, lasă că ne ducem la South Stream.(…) Analiza pe care am prezentat-o eu în Consiliu este aceea că România nu vrea să rămână dependentă de un singur furnizor și că ne autodefinim politica energetică având în bedere eșecul proiectului european. Nu putem sta până când UE va crea un nou proiect pentru că nu știm dacă va reuși. Avem elemente să reușim pe cont propriu și o vom face sau ar trebui s-o facem foarte rapid.”

Toată această avalanșă de declarații merită analizată pentru că ea exprimă cât se poate de clar două folozofii. Una a președintelui Băsescu, alta a premierului Ponta.

Cea a președintelui Băsescu este fără echivoc. Și nu e de ieri, de azi, ci din 2004. România n-a susținut niciodată South Stream pentru că a înlocui o dependență de Rusia cu altă dependență de Rusia, avantajează, cât se poate de logic, mereu Rusia și nicidecum, așa cum s-a demonstrat, pe românul de rând.
În plus, asta n-a fost nicodată strategia României. Ținta statului român a fost ca, pe importul de gaze, să nu mai fim dependenți de prețul, gazul, influența și supremația rusă.
În al doilea rând, direcțiile strategice, politice, militare, energetice ale României sub mandatele președintelui Băsescu au fost totdeauna la fel de clare: SUA și Uniunea Europeană. Odată picat proiectul Nabucco, pare de la sine înțeles că România trebuie să-și reseteze rapid toată strategia energetică.
Să te duci la ruși, după 6 ani, cu căciula în mână nu e totuși cea mai bună variantă. Și, în plus, de ce ai face-o? Cui i-ar folosi cu adevărat, în afara Gazpromului? Președintele Băsescu nu cred că va fi vreodată un susținător al acestui  traseu. De altfel, a și declarat-o. Și bine a făcut. Pentru viitorul României, nu e nicio afacere, nu înseamnă chiar nimic bun. Ba din contră, aș zice. În plus, strategic, ar fi pur și simplu catastrofal.

South Stream este proiecul rusesc lansat la 4 ani după Nabucco, Nabucco fiind proiectul inițial ce a generat rivalitățile- lansat cu susținerea UE și a SUA. South Stream înseamnă, în fapt, gaze rusești ce tranzitează Marea Neagră și merg spre Bulgaria, Grecia, Italia și Austria. Un gazoduct de 2380 de kilometri cu 63 de miliarde de metri cubi pe pe an care ar trebui să se finalizeze în 2015. Un proiect al Gazpromului fidel lui Putin, lansat de Alexander Medvedev și susținut cu toată puterea, bineînțeles, tot de președintele rus Putin. 
La asta s-ar mufa și cabinetul Ponta, sedus de mâna forte care conduce de 23 de ani Kazakhstanul,  așa cum reiese din comunicatul Guvernului și declarațiile ulterioare.

Nazarbayev, Regele Luminii ( „Nur” – vine de la lumină), ultimul oligarh în viață- așa cum îi place să i se spună- este omul care stă, cu susținerea rusă, pe uriașe rezerve de petrol și gaze, îngropându-și țara în corupție și ducând-o la limitele standarelor democratice, etichetate diplomatic drept precare. Nursultan Nazarbayev, aflat la al cincilea mandat consecutiv, este șeful de stat care a uimit toată comunitatea internațională pentru că a amendat Constituția țării dându-și dreptul să candideze la Președinția statului de câte ori vrea el. Asta după ce a fost ales, în lipsa eternă a unui contracandidat, cu rezultate năucitoare de 95 și 91%. În Kazakhstan, totul este controlat de familia lui Nazarbayev. În caz că s-a uitat, președintele kazakh are și două muzee dedicate lui pe teritoriul țării. Așadar, foștii prim secretari ai Partidului Comunist nu ne pot trasa politica energetică a țării. Nursultan niciodată nu poate fi luat drept un standard. Nicidecum, un sfătuitor de bună credință, fără interese, al statului român. În politica externă, nu există așa ceva.

Pe lângă descoperirea proiectului AGRI, mai spune premierul Ponta că dacă proiectul UE și SUA a picat, chiar nu e nicio tragedie, nu e „sfârșitul lumii”. Deși adevărul este că prăbușirea Nabocco, pentru România, cam este o tragedie cu adevărat.
Guvernul român spune, la sfatul lui Nazarbayev, că ne putem mufa tot la ruși sau la oricine altcineva, de parcă acesta ar fi fost scopul. Și asta în loc să gândească o strategie rapidă și viabilă, să accelereze, de exemplu, exploatarea propriilor resurse.
În caz că Executivul a uitat, ținta României din ultimii 9 ani era să scape de dependența costisitoare a gazelor patronate de Putin, nu să se mufeze din nou la ele.
Astfel, prin invocarea TAP sau, culmea, a South Stream, Guvernul român pare acum să recunoască senin că, de fapt, nu are nici un fel strategie. Ceea ce nici nu e de mirare. Însă lejeritatea și seninătatea cu care sunt invocate toate aceste lucruri te face să te gândești dacă e vorba doar de lipsă de profesionalism, de neștiință, de prostie sau dacă, în subteran, viziunea și aspirațiile adevărate ale Guvernului nu cumva bat, de fapt, spre Est.
Până ne vom lămuri, Guvernul României nu face decât să etaleze o bâjbâiala nepermisă, doar doar s-o căciuli la cineva, nici nu mai contează la cine. Iar căciulirea la Gazprom, în sine, este o altă dureroasă tragedie. Strategic și politic pe termen mediu și lung, e devastator. Intern, acum, poporul poate că nu înțelege totul. Același popor însă va plăti prețul mult mai mare al acestei sinucigașe lipse de viziune peste câțiva ani.

Și încă ceva vizavi de declarațiile premierului Ponta referitoare la relațiile pe care nu le-ar fi avut România cu statele pe care el le-a vizitat acum prima oară din spațiul ex-sovietic:

– Președintele Traian Băsescu l-a vizitat pe Nazarbayev pe 22 Noiembrie 2007 (vizită de stat), pe 2-3 Martie 2010 (vizită de stat), 3 Decembrie 2010 ( Summit OSCE, Astana),  Nazarbayev a fost la București – în vizită oficială- 22 Noiembrie 2007. Iar în Mai 2012, s-a ridicat în Kazakhstan și un monument ridicat în memoria românilor deportați. În total, cel puțin 4 întâlniri oficiale.

– Președintele Băsescu s-a întâlnit cu Aliyev pe 4 Iunie 2006 la Palatul Cotroceni când președintele azer a venit în vizită oficială, pe 11 Octombrie 2006 l-a vizitat pe Aliyev la Baku ( vizită oficială), pe 19 Iunie 2007 (Summit Baku), pe 24 Septembrie 2007 ( Aliyev a venit la București și a inaugurat aleea parcului Tei- ce poartă numele bătrânului Aliyev), pe 21 August 2008 – președintele Băsescu a fost din nou la Baku- turneul provocat de criza georgiană,  28 Septembrie 2009-președintele Băsescu l-a vizitat pe Aliyev (vizită oficială),  10 Septembrie 2010- președintele Băsescu a fost la Summitul AGRI de la Baku, 18-19 Aprilie 2011- președintele Băsescu a fost iar în vizită oficială în Azerbaijan, 26 Iunie 2012- președintele Băsescu s-a întâlnit cu Aliyev la Istanbul. Și dacă mai pun și venirea lui Aliyev în Aprilie 2008, la București, la Summitul NATO- înseamnă, în total, cel puțin 10 întâlniri oficiale la nivel înalt.

O vorbă din popor spune că minciuna are picioare scurte. Faptul că premierul abia acum descoperă, prin natura funcției, Azerbaijanul și Kazakhstanul nu e vina noastră. Iar asta nu înseamnă sub nicio formă că România n-a avut relații chiar strânse cu aceste state. Cu unele tot președintele Băsescu, în numele aceleiași Românii, a încheiat chiar și parteneriate strategice pe care premierul Ponta le fructifică acum. În principal, trebuie spus că desele întâlniri ale președintelui Băsescu cu Aliyev și cu Nazarbayev au avut, de cele mai multe ori, o singură țintă: impulsionarea Nabucco.
Președintele Băsescu n-a ieșit niciodată din aceste întâlniri spunând că, dacă pică Nabucco, poate poate s-ar mufa la rușii lui Putin. Adică la South Stream.
Așa ceva nu face niciodată un bărbat politic, un bărbat care se visează, la un moment dat, șef de stat.

Autor: Sorina Matei

Data publicării: Sâmbătă, iunie 29, 2013

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

Despre Putere: metodele, armele și rezultatele ei

Autor: Sorina Matei

Data publicării:  Duminică, iunie 30, 2013

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

A semna cu Rusia tratate și acorduri e pierdere de vreme. Fiind o țară fără onoare niciodată nu-și respectă semnătura pusă pe acestea.

O țară care nu își repectă semnătura pusă pe tratate și acorduri internaționale este o țară de rahat, o țară care nu prezintă credibilitate.

Superputerile consideră că lumea este locul creat doar pentru a putea ele să își arate mușcii… Rusia este de departe o țară care niciodată nu a avut nici cel mai mic respect față de țările din jur. Caracteristcă a imperiilor. 

De când există Rusia, monstrul de la răsărit, are o caracteristică: nimeni nu se poate baza pe faptul că atunci când semnează un acord sau un tratat acesta va fi repectat.

Ba mai mult, nici măcar nu are decența de  se face că plouă.

Semnează acordul sau tratatul, apoi, dacă îi vine pe chelie anunță că i se rupe, și gata…

La fel și cu retragerea trupelor ruse din Transnistria, retragere asumată la Istanbul.

Iată mai jos în niște articole mai vechi sau mai noi cum Rusia lui Putin, calcă în picioare ceea ce și-a asumat legat de retragerea trupelor sale, între altele, și a celor din Transnistria.

Pe 16 Iulie 2007, 9am.ro publica: 

Putin da un ultimatum de cinci luni NATO

Presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat, din motive de «securitate nationala», decretul de suspendare a participarii tarii la tratatul pentru reducerea fortelor conventionale din Europa (CFE) in termen de cinci luni, daca nu se va ajunge la un acord pentru actualizarea acestui document, considerat «depasit» de catre autoritatile de la Kremlin.

Moscova a avertizat cu retragerea totala din acest tratat in cursul summit-ului NATO-Rusia de la Oslo din iunie, denuntand neratificarea de catre statele occidentale a Acordului de la Istanbul din 1999, care a amendat tratatul CFE pentru a-l face compatibil cu realitatile de dupa incheierea ‘Razboiului Rece>>. Statele NATO refuza ratificarea acestui acord, conditionand-o de retragerea trupelor ruse din Republica Moldova si Georgia. Rusia respinge, la randul ei, aceasta interpretare, sustinand ca situatia din Transnistria si Caucaz nu ar avea nici o legatura cu tratatul CFE, si ca ar trebui sa fie solutionata prin negocieri separate. Semnat in noiembrie 1990, tratatul CFE este considerat piatra unghiulara a securitatii europene. El stabileste limite pentru numarul de militari si de tipuri de armament pe care fiecare tara are dreptul sa le desfasoare in teritoriul situat intre Atlantic si Urali, inclusiv numarul de tancuri, piese de artilerie grea, avioane si elicoptere de lupta si hangare de rachete. Pentru a-si suspenda participarea la tratat, partile semnatare trebuie sa notifice aceasta decizie cu 150 de zile inainte de a intra efectiv in vigoare. Ministerul de Externe al Rusiei a anuntat ca, daca in acest rastimp nu se va ajunge la un acord, Rusia va inceta sa publice informatii asupra miscarilor sale de trupe si nu va mai permite inspectarea armamentului sau greu.

 

Motivatie interna?

Decizia Rusiei a fost considerata ‘regretabila>> de purtatorii de cuvant ai Casei Albe, NATO si UE. La randul sau, vice-ministrul de Externe al Poloniei, Witold Waszczykowski, a calificat decizia Kremlinului ca fiind ‘deconcertanta>> si a apreciat ca ea ar putea avea legatura cu proiectul de instalare a unor facilitati ale scutului antiracheta american in tara sa si in Republica Ceha. ‘Ar putea exista si motive de politica interna ale Rusiei, o demonstratie de forta inaintea campaniei prezidentiale din aceasta tara>>, a mai adaugat oficialul polonez, intr-un interviu acordat Agentiei Reuters. Presedintele rus, al carui mandat se incheie in noiembrie 2008, a socat tarile occidentale in februarie, cand a acuzat Washingtonul ca ar intentiona sa domine intreaga lume. In acest rastimp, el a mai amenintat cu constituiea unui OPEC al gazelor si cu instalarea de rachete in enclava rusa Kaliningrad, ca masura de retorsiune fata de scutul american. O alta sursa de dezacord intre Rusia si statele membre ale NATO referitoare la tratatul CFE sunt acordurile care interzic concentrarile masive de trupe si material de lupta in apropierea anumitor frontiere, acorduri pe care NATO doreste sa le mentina, iar Rusia le contesta, pe motiv ca frontierele sale au devenit mai instabile incepand de la dezintegrarea, in 1991, a URSS. Prin abandonarea acestor acorduri, Rusia ar putea sa-si intareasca prezenta militara in Caucaz si sa amane ‘ad calaendas graecas” retragerea militarilor sai din regiunile separatiste din Georgia (Osetia de Sud si Abhazia) si Republica Moldova (Transnistria), asumata la Istanbul.

Autor: Dan Stefan

Pe același site,  9am.ro  , pe 7 august 2007 apărea un alt artocol care îl întărea pe primul:

Estul din vecinatatea UE.

Putin ingroapa acordul de la Istanbul: de ce tace Republica Moldova?

Presedintele rus Vladimir Putin a anuntat ca Rusia nu va mai respecta tratatul despre armamentele conventionale in Europa, daca tratatul nu va fi revizuit in interesul Rusiei. Kremlinul avertizeaza ca Rusia va suspenda participarea ei la acest tratat

 

Presedintele rus Vladimir Putin a anuntat ca Rusia nu va mai respecta tratatul despre armamentele conventionale in Europa, daca tratatul nu va fi revizuit in interesul Rusiei. Kremlinul avertizeaza ca Rusia va suspenda participarea ei la acest tratat in termen de 5 luni si va iesi cu totul din tratat dupa alte 5 luni. 
Avertismentul vizeaza un mare numar de tari. Republica Moldova este cel mai direct vizata, deoarece o parte componenta a tratatului respectiv prevede retragerea trupelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova. Acea parte este cunoscuta sub denumirea „Acordurile de la Istanbul” din 1999. Aproape toate tarile semnatare ale tratatului despre armele conventionale —- sunt 30 de tari in total —- au reactionat public chiar de mai multe ori dupa avertismentul domnului Putin. Toate reactiile sunt negative. Nici macar Belarus ori Armenia, aliatele Rusiei, nu sustin Kremlinul in aceasta problema. 
Guvernul Republicii Moldova, insa, nu ia niciun fel de atitudine publica. Pare-se ca Republica Moldova e singura tara care pastreaza tacerea, in ciuda faptului ca interesele ei vitale sunt direct primejduite. Sau poate tocmai din acest motiv tace, de teama sa nu supere Kremlinul? 
Marea majoritate a tarilor semnatare ale tratatului sunt afectate in mod indirect sau potential, in viitor, de o eventuala crestere a fortelor conventionale rusesti dincolo de limitele stabilite prin tratat. Republica Moldova, insa, este afectata direct si imediat, aici si acum, deoarece trupele rusesti se gasesc pe teritoriul Republicii Moldova, in mod ilegal, desigur. 
Cu atat mai stranie devine tacerea Chisinaului. Inexplicabila, deoarece pozitia de pana acum a Presedintiei si a Guvernului a fost cat se poate de ferma in chestiunea trupelor rusesti. Republica Moldova cere oficial retragerea completa, neconditionata a trupelor rusesti cu verificare internationala, precum si inlocuirea trupelor rusesti, asa-zis pacificatoare, printr-o misiune internationala cu caracter civil. Aceasta este si pozitia de pana acum a Republicii Moldova in negocierile separate cu Rusia pentru reglementarea conflictului din Transnistria. Dar evolutia acestor negocieri ramane ne-transparenta, iar intre Chisinau si partenerii sai occidentali au aparut probleme serioase de comunicare si incredere. Iata de ce este cu atat de necesara o luare de atitudine publica, in loc de tacere, din partea Republicii Moldova referitor la tratatul despre armamentele conventionale si, in mod specific, fata de problema trupelor rusesti. 
Republica Moldova este mentionata in numeroase declaratii prin care guvernele tarilor membre in NATO si in Uniunea Europeana i-au raspuns domnului Putin. Declaratiile occidentale cer explicit retragerea trupelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova. Pare inexplicabil de ce nu se pronunta chiar Republica Moldova in mod public si oficial in aceasta problema vitala.

Pentru cei care nu știu foarte clar despre ce este vorba, iată ce se publica pe e-democracy.md pe 16 ianuarie 2005 articol scris de Iulian Fruntaşu 

Retragerea trupelor ruse din Moldova în contextul Tratatului FACE adaptat:

percepţii, interese şi natura schimbătoare a securităţii europene

Deşi nu este prea cunoscut publicului larg, Tratatul Forţelor Armate Convenţionale din Europa reprezintă una din pietrele de temelie ale securităţii europene. În perioada războiului rece acesta a contribuit semnificativ la menţinerea stabilităţii şi securităţii europene prin stabilirea juridică a plafoanelor pentru deţineri de armamente convenţionale (cinci categorii: tancuri, maşini blindate, artilerie calibru 100mm, avioane de luptă şi elicoptere de atac), reducerea lor substanţială (59 000 unităţi pînă la 28.05.01, cînd a avut loc Conferinţa de evaluare a Tratatului FACE), consolidarea transparenţei şi încrederii prin elaborarea regimului de inspecţii şi a schimbului de informaţii, precum şi crearea regimului special de flancuri — acolo unde forţele NATO şi cele ale Tratatului de la Varşovia se aflau într-un contact mai apropiat — cu deţineri şi flexibilităţi reduse. O dată cu dispariţia Tratatului de la Varşovia şi dezintegrarea URSS, statele-membre au demarat procesul de adaptare a Tratatului FACE la noile realităţi politice şi de securitate pe continentul european, adoptînd Tratatul adaptat la 19.11.99 în cadrul Summit-ului OSCE de la Istanbul.

În cele ce urmează vom trece în revistă deciziile Summit-ului OSCE cu privire la Moldova, conţinutul şi caracterul lor, percepţiile divergente ale părţilor implicate vis-a-vis de modul de implementare, poziţia Federaţiei Ruse faţă de Tratatul adaptat şi, nu în ultimul rînd, perspectivele Republicii Moldova de utilizare a acestui instrument de securitate europeană pentru promovarea intereselor naţionale. Elementele particulare ale procesului de adaptare vor fi explicate, din lipsă de spaţiu, doar în măsura în care acestea scot în evidenţă problemele şi sfidările la adresa securităţii Republicii Moldova.

De menţionat că în cadrul procesului de adaptare diplomaţia moldovenească a depus eforturi considerabile în ce priveşte consolidarea obligativităţii acordului statului-gazdă pentru amplasările temporare, soluţionarea aflării ilegale a trupelor ruse în contextul Tratatului, reglementarea problemei echipamentelor limitate de tratat necontabilizate. Interesele naţionale în raport cu Tratatul FACE au fost promovate extrem de insistent pe parcursul a mai multor ani şi în mod special pe parcursul anului 1999 din cauza intensificării negocierilor. Aceasta se efectua prin intermediul intervenţiilor la Grupul consultativ comun, abilitat să negocieze adaptarea, prin avansarea de iniţiative şi proiecte de decizii, prin intermediul nenumăratelor consultări şi negocieri atît în cadru formal, cît şi neoficial la Viena şi alte capitale. Din aceste considerente reuşita Istanbulului nu a fost o surpriză pentru cei implicaţi direct în procesul de adaptare, deşi nu putem nega o anumită influenţă benefică a circumstanţelor internaţionale, cum ar fi presiunea exercitată de statele occidentale membre ale Tratatului asupra Federaţiei Ruse pentru violarea plafoanelor pentru deţineri în zona de flanc şi anume în Caucazul de Nord unde ruşii au declanşat operaţiuni cu utilizarea masivă a armamentelor convenţionale. Cu toate acestea, în ultimele două zile la Istanbul existase şi scenariul scoaterii Moldovei din joc, deoarece unele state importante se temeau că din cauza unei probleme regionale se poate bloca o decizie fundamentală pentru securitatea europeană. Cu ceva tărie de caracter, mişcări calculate, implicarea delegaţiilor occidentale ca mediatori, delegaţia Moldovei a reuşit finalizarea negocierilor cu ruşii în jurul orei trei dimineaţa 19.11.99, după care a avut loc şi Conferinţa FACE. Ceremonia oficială a semnării Tratatului adaptat s-a produs la opt dimineaţa de către şefii de state şi guverne, numai la cîteva ore de la finalizarea negocierilor.

Deci, Actul final care este parte a pachetului de înţelegeri împreună cu Tratatul adaptat^[1], conţine următoarele referinţe la Moldova: “[Statele-membre] …Luînd act de declaraţia Republicii Moldova care este anexată la acest Act final referitor la renunţarea dreptului de a găzdui amplasările temporare pe teritoriul său^[2], au salutat angajamentul Federaţiei Ruse de a retrage şi/ sau distruge armamentele şi echipamentele ruse limitate de Tratat pînă la sfîrşitul anului 2001, în contextul angajamentului său menţionat în paragraful 19 al Declaraţiei Summit-ului de la Istanbul”.^[3]

Aici este important să facem o distincţie între Tratatul adaptat care, apropo, conţine clauze referitor la acordul statului-gazdă^[4], inclusiv Actul final care, la rîndul său, conţine angajamente politice extrem de puternice deoarece au fost asumate în pachet cu Tratatul, şi Declaraţia Summit-ului de la Istanbul care are un regim politic de implementare ca oricare alt document OSCE. Deşi pe de altă parte se poate afirma că referinţele reciproce între Actul final şi Declaraţia Summit-ului au consolidat caracterul obligativităţii acesteia din urmă. Declaraţia Summit-ului spune următoarele lucruri relevante referitor la Moldova în primele două alineate: “Cu trimitere la Deciziile Summit-elor de la Budapesta şi Lisabona, precum şi a Reuniunii Ministeriale de la Oslo, reiterăm aşteptările noastre cu privire la retragerea cît mai curîndă, ordonată şi completă a trupelor ruse din Moldova. În acest context, noi salutăm progresul recent obţinut în retragerea şi distrugerea echipamentelor militare ruse stocate în regiunea transnistreană a Moldovei şi finalizarea distrugerii muniţiilor netransportabile. Noi salutăm angajamentul Federaţiei Ruse de a finaliza retragerea forţelor armate ruse de pe teritoriul Moldovei pînă la sfîrşitul anului 2002. Noi, de asemenea, salutăm disponibilitatea Republicii Moldova şi a OSCE de a facilita acest proces, în limitele capacităţilor respective(subliniat de autor pentru a respinge pretenţia rusă de condiţionare — n.a.), pînă la termenul stabilit”.^[5]

Reţeaua de documente juridice şi politice, precum şi rapoartele existente pun în evidenţă substanţa angajamentelor relevante în cazul Moldovei:

La pachet		Referinţe reciproce
Tratatul adaptat		Actul final		Declaraţia Summit-ului OSCE
Acordul Statului-gazdă prezent în mai multe articole.		1. Retragerea ELTN-urilor ruse pînă la sfîrşitul 2001. 2. Renunţarea la dreptul la amplasări temporare în Anexa 13.		Paragraful 19. Retragerea completă a trupelor ruse pînă la sfîşitul 2002. Muniţiile şi armamentele evident nu sînt în cele 5 categorii FACE, dar cad şi ele sub incidenţa Tratatului pentru că sînt în dotarea forţelor armate, iar excesul acestora nu este relevant în termenii documentului. S-a acceptat această divizare oarecum tautologică pentru a grăbi retragerea tehnicii de luptă. Aceasta explica diferenţa între termenii 2001 şi 2002.

Acum, dacă punem Tratatul adaptat cu toate angajamentele sale în contextul securităţii europene, dar şi cel al relaţiilor moldo-ruse, vedem că abordările Moscovei variază în dependenţă de percepţiile ruse ale ameninţărilor şi provocărilor la adresa sa. De exemplu, în cadrul unei conferinţe la nivel înalt la Munchen la 9 februarie 2004 ministrul rus al Apărării, Serghei Ivanov, a declarat că Rusia ar putea să se retragă din Tratatul FACE din cauza aderării la NATO a statelor baltice care nu vor fi cuprinse de limitări, regimul de inspecţii şi informaţii, acestea oferind posibilitatea amplasării nelimitate a echipamentelor Alianţei pe teritoriile respective.^[6] Duma Federaţiei Ruse s-a exprimat în termeni similari, susţinînd că acceptarea statelor baltice în NATO creează o zonă gri şi Rusia drept răspuns ar putea revizui angajamentele sale de la Istanbul privind deţinerile în Kaliningrad şi Pskov.^[7] Toate acestea au continuat pînă în momentul cînd NATO a oferit asigurări că noile state-membre, inclusiv statele baltice, vor respecta prevederile Tratatului FACE şi angajamentele Alianţei în raport cu Rusia cum ar fi Actul fondator al relaţiilor între NATO şi Rusia, Declaraţia de la Roma şi Declaraţia de la Madrid din 2003. Duma Rusiei a ratificat Tratatul adaptat (anterior au făcut-o Belarus, Ucraina şi mai apoi Kazahstan) la 25 iunie 2004^[8], iar ministrul rus de Externe Lavrov făcea deja agitaţie în favoarea ratificării Tratatului adaptat, participînd la Consiliul Ministerial de la Sofia de la sfîrşitul anului trecut.^[9] Aceasta ne conduce la concluzia că ruşii au exercitat presiuni politice care s-au încununat cu succes, deoarece se pare că NATO le-a dat garanţii de neamplasare a trupelor în noile state-membre suficient de credibile ca Moscova să treacă rapid de la ideea părăsirii Tratatului la cea de ratificare. Într-un context mai larg este evident faptul că Tratatul FACE adaptat este mai convenabil Federaţiei Ruse decît Alianţei pentru că NATO oricum a tratat de mulţi ani cu o oarecare înţelegere violarea plafonului în Caucazul de Nord, dar şi comportamentul Moscovei în aşa-numita străinătate imediată. Acum însă lucrurile încep să se schimbe în sensul că toleranţa faţă de prezenţa ilegală a trupelor ruse scade, deşi Moscova încearcă să accentueze prevederile care îi sînt convenabile în Tratatul adaptat (şi chiar să obţină din partea Alianţei garanţii suplimentare, după cum am văzut) şi să minimalizeze angajamentele în raport cu Moldova şi Georgia, susţinînd ba că acestea sînt politice şi fără termen de implementare, ba că sînt bilaterale fără efect asupra părţilor terţe.^[10] Însă dacă ne vom închipui o situaţie ipotetică în care Polonia ar declara că angajamentele sale anexate la Actul final referitor la limitarea plafoanelor pentru tancuri la 1577, pentru maşini blindate de luptă la 1789 şi pentru piese de artilerie la 1370 nu mai sînt valabile pentru că sînt politice, funcţionarii de la MAE-ul rus şi cel al Apărării ar sări ca fripţi în oficiile lor.

Nu este greu de observat că ruşii manipulează, cu ceva dexteritate adevărat, chestiunea Tratatului FACE adaptat. Moscova ştie prea bine că acordul statului-gazdă a fost un principiu fundamental în cadrul negocierilor şi reflectat corespunzător în Tratatul adaptat, pentru că diplomaţii şi militarii ruşi au fost cei care în permanenţă s-au opus puternic pe parcursul negocierilor conceptului obligativităţii acordului statului-gazdă. Moscova, de asemenea, ştie că angajamentele politice din Actul final sînt în pachet cu Tratatul adaptat şi au o valoare net superioară oricărei alte decizii OSCE, că din punct de vedere juridic nici o altă decizie nu poate modifica termenii Conferinţei FACE de la Istanbul decît o altă Conferinţă FACE şi că, în ultimă instanţă, nu se poate de testat la nesfîrşit limitele toleranţei statelor-membre NATO prin provocări politico-diplomatice de felul menţionat mai sus. La urma urmei, în termeni comparaţi, Moscova are o nevoie mai mare de Tratatul FACE adaptat ca să poată monitoriza prezenţa şi mişcările Alianţei în imediată apropiere de graniţele sale în condiţiile în care armamentele convenţionale ruse degradează, iar elementul mobilităţii şi componentul aerian sînt superioare în cazul NATO. Adevărat că în eventualitatea dispariţiei Tratatului toate părţile vor avea de pierdut, însă pierderile Moscovei ar fi mai mari şi comportamentul hectic în ultima jumătate de an demonstrează veridicitatea afirmaţiei în cauză.

Este important de menţionat că poziţia SUA anunţată la numai un an de la Summit-ul de la Istanbul de doamna Albright la cel de-al optulea Consiliu Ministerial al OSCE de la Viena, din 27–28 noiembrie 2000, că semnarea Tratatului FACE adaptat este o realizare istorică posibilă, în parte, datorită angajamentelor importante asumate de către Federaţia Rusă este valabilă şi astăzi, nuanţată de condiţionarea ratificării prin implementarea deplină a angajamentelor, după cum a stipulat Colin Powell la Consiliul Ministerial de la OSCE de la Sofia.^[11]Adevărat, SUA şi NATO în general ar putea avea scopurile proprii sau suplimentare de a întîrzia ratificarea Tratatului adaptat, însă vom lăsa experţilor ruşi acest subiect care sînt mai capabili şi cu mai mult elan să analizeze deficienţele reale sau imaginare ale Alianţei.

În ce priveşte Moldova şi Tratatul FACE este bine de ţinut minte că din perspectiva multor cancelarii occidentale acesta menţine un sistem de relaţii ce afectează securitatea pe întregul continent şi că Tratatul soluţionează chestiuni mult mai importante decît aflarea sau retragerea trupelor ruse de pe teritoriul moldovenesc. Această situaţie ar trebui să menţină diplomaţia moldovenească în alertă şi să conducă la elaborarea de iniţiative politice şi diplomatice suplimentare, pe de o parte în consultări cu Washington, Londra şi Ankara, iar pe de altă parte la negocieri cu Moscova. Nu este ideea cea mai bună de complacere în capacitatea redusă, după cum arătase şi Acordul privind flancurile din 1996, de a bloca ratificarea Tratatului adaptat atunci cînd aceasta o decid s-o facă statele importante ale Alianţei. Fără iniţiative diplomatice serioase îndreptate spre retragerea completă a armatei ruse şi cea a separatiştilor ruşi, afirmaţia care urmează din “Defense Monitor” are şanse mari să se adeverească: “Ca şi predecesorul său, regimul tratatului adaptat va fi după toate probabilităţile viciat de acţiunile ilegale ruse în Caucazul de Nord şi fostele republici sovietice socialiste. Moscova consideră nerespectarea angajamentelor ca fiind în conformitate cu interesele sale de securitate şi din aceste considerente este dispusă să rişte ostracismul, pe cînd statele NATO nu sînt dispuse să penalizeze Rusia, deoarece ele nu sînt afectate de acţiunile ruse.”^[12]

Cu toate acestea, la momentul de faţă este clar că Tratatul FACE adaptat la Istanbul a avut un impact pozitiv asupra securităţii Republicii Moldova, ruşii retrăgînd şi/ sau distrugînd, pe banii occidentalilor, de altfel, o mare parte din echipamente. Semnificativ în acest context este faptul că Moscova păstrează echipamentele antrenate în aşa-numita misiune de pacificare, sperînd că acestea vor fi scoase de sub incidenţa FACE dacă li se va atribui mandatul OSCE. O altă problemă este stocul de muniţii şi armamente care trebuiau să fie retrase pînă la sfîrşitul anului 2002 — deşi acest angajament este stipulat de Declaraţia Summit-ului, muniţiile şi armamentele cad şi ele sub incidenţa Tratatului FACE, după cum am menţionat şi prin intermediul schemei de mai sus — divizarea a fost făcută din cauza volumului mare a acestora şi dorinţei de a urgenta retragerea tehnicii militare pentru a reduce riscul transferului către armata secesioniştilor. Aceasta, de altfel, reprezintă o altă problemă, deoarece bazele armatei în cauză au fost puse de către transferurile Armatei a 14-a, de cele mai multe ori, benevole şi deliberate. Echipamentele limitate de Tratatul FACE sînt considerate, în cazul în care nu sînt controlate de autorităţile constituţionale, drept echipamente necontabilizate (ELTN) care pe teritoriul Moldovei sînt în număr de 18 tancuri, 49 maşini blindate de luptă, 32 unităţi de artilerie 100 mm.^[13] Este necesar de demarat acţiuni diplomatice atît în cadrul FACE cît şi utilizînd mecanismele politice, cum ar fi, de exemplu, Consiliul NATO-Rusia, în vederea atribuirii clare Federaţiei Ruse a responsabilităţii pentru ELTN-urile din zona ocupată, care trebuie să fie retrase sau/ şi distruse de Moscova.

Natura schimbătoare a securităţii europene solicită, în special din partea unor state mai puţin importante sub aspect militar şi politic, o politică externă caracterizată de perseverenţă, imaginaţie şi dedicaţie în vederea unei promovări mai bune a intereselor naţionale.

Și cum cu lucrurle acestea nu se glumește, în isteria ei, Rusia lui Putin  trece la fapte. Nici mai mult, nici mai puțin, se gândește să instaleze în Tranmsnistria  un sistem radar Voronej: 

Rusia ar putea amplasa in Transnistria sistemul de radar Voronej

La Viena are loc o noua runda de convorbiri pe problema transnistreana in format 5+1, iar emisarul special al presedintelui rus pentru nerecunoscuta republica, Dmitri Rogozin, va avea o serie de intalniri cu conducerea regiunii la Tiraspol. Bucuresti, Kiev si Chisinau cred ca scopul acestor intrevederi este restabilirea controlului Moscovei asupra Transnistriei in vederea mentinerii prezentei militare a Rusiei in zona. Surse din anturajul presedintelui rus au declarat pentru Nezavisimaia Gazeta ca Moscova ar putea amplasa la Tiraspol sistemul de radar Voronej, ca raspuns la scutul antiracheta in Europa si ca o contrapondere la bazele NATO din Romania.

Sursele Nezavisimaia Gazeta au precizat ca numirea lui Rogozin marcheaza inceputul realizarii politicii lui Vladimir Putin in CSI, conform careia Transnistria va redeveni tinta unei atentii sporite din partea Rusiei. Avand in vedere apropierea regiunii de o tara NATO – Romania, unde exista deja patru baze americane, precum si intensificarea proceselor legate de integrarea Moldovei in Romania, „Rusia intentioneaza sa-si mentina prezenta militara in Transnistria, ba chiar mai mult, sa instaleze acolo sistemul de radar Voronej”.

Posibilitatea a fost evocata si de directorul Institutului kievean pentru problemele societatii civile, Vitali Kulik. „In Romania se afirma ca Rusia poate deplasa in Transnistria rachete Iskander, dupa modelul regiunii Kaliningrad. Acelasi lucru se spune si la Kiev. Dar eu nu cred. In schimb, un radar pare o varianta mult mai plauzibila. Moscova intelege ca Moldova se departeaza treptat, iar unirea ei cu Romania ar putea avea loc”.

In acelasi timp, Ministerul rus al Apararii sustine ca pe ordinea de zi a institutiei nu exista planuri de amplasare in Transnistria a unei statii de radiolocare Voronej-DM, care face parte din Sistemul de avertizare timpurie a atacurilor cu rachete. Ministerul spune ca Rusia si-a propus sa construiasca asemenea statii exclusiv pe teritoriul tarii – in regiunile Leningrad, Kaliningrad, langa Armavir si in regiunea Irkutsk.

Totusi, scrie in continuare NG, exista experti care considera absolut reala posibilitatea ca Transnistria sa devina acel teritoriu al Federatiei Ruse unde pot fi amplasate nu numari radare, ci si orice altceva. Daca pana acum asemenea scenarii erau catalogate drept absurde, astazi, pe „fondul romanizarii intense a Moldovei”, aceasta perspectiva nu mai este exclusa nici de liderul transnistrean, Evgheni Sevciuc, dupa cum scrie Nezavisimaia Gazeta.

In opinia analistului Serghei Jiktsov, de la Academia de diplomatie a MAE rus, „Rogozin trebuie sa aduca la cunostinta conducerii Moldovei preocuparea Rusiei legata de politica promovata de autoritatile de la Chisinau de apropiere de Romania. De asemenea, el trebuie sa calmeze situatia din Transnistria, unde noul presedinte a intrat in conflict cu Sovietul suprem si cu influenta corporatie Sherif. Ceea ce poate destabiliza situatia in regiune. Rogozin trebuie sa stinga ambitiile de ambele parti”, afirma analistul.

Autor: Olga Popescu

Sursa: hotnews.ro

Data publicării: 17 aprilie 2012

Pentru cine nu știe, Sistemul Radar Voronej ( în rusește: Воронеж) este generația actuală de radare de avertizare timpurie (sistem radar cu bătaie lungă) oferint o monitorizare a spațiului aerian. La Lekhtusi, în apropiere de Sankt Petersburg, prima componentă a sistemului a devenit activă în 2009. 

Există un plan de înlocuire a acestui sistem până în 2020. Numele după  obiceiul sovietic, vine de la un râu care se numește Voronej, generaţiile  anterioare de radar au fost cunoscute sub numele de Daryal (dupăCheile Darial), Volga (dupa Volga) şi Daugava (Daugava River) şi înainte de generareaDnepr (Nipru River), şi Nistru (Nistru). Radarele Voronezh sunt descrise în sensul extrem de prefabricate care au un set de până timp de luni, mai degrabă decât de ani şi au nevoie de personal mai puţin decât generaţiile anterioare. Ele sunt, de asemenea, modulare, astfel ca un radar pot fi instalate  doar parţial. 

Rusia a folosit  lansarea acestor radare  noi pentru a ridica preocupările sale cu privire la apărare anti-rachetă american în Europa. La lansarea  radarului Kaliningrad în noiembrie 2011 preşedintele rus Dmitri Medvedev a fost citat spunand ca „Ma astept ca acest pas (lansarea radarului), va fi văzut de către partenerii noştri ca primul semnal de disponibilitate a ţării noastre de a da un răspuns adecvat la ameninţările pe care le ridică scutul antirachetă pentru fortele noastre nucleare strategice.

Conform Wikipedia componentele   Sistemului Radar Voronej sunt desfășurate în locațiile:

  – Lekhtusi Radar Station,Leningrad Oblast, ( 60°16′31.65″N30°32′45.66″E )

– Armavir Radar Station,Krasnodar (44°55′30.38″N40°59′2.02″E)

– Fostul  Dunayevka air base , în apropiere de Pionersky,Kaliningrad , (54.857294°N 20.18235°E)

– Mishelevka Radar Station, Irkutsk , (52°51′20.11″N103°13′53.94″ – aproximativ)

Pechora Radar Station, Komi, (65°12′36.59″N57°17′43.38″-aproximativ)

Olenegorsk Radar Station, Murmansk, (68°6′59.63″N33°55′8.69″-aproximativ)

 P.S. Cred că vodcarilor de la Kremlin care consideră că ei sunt buricul pământului ar trebui să li se amintească de Imperiul Roman și de  Imperiul Mongol. Ambele au dispărut.

Cei de atunci considerau că Imperiul lor e etern, atât Romanii cât și Mongolii. De asemenea ar trebui să li se mai spună că există o mare diferență. Din Imperiul Roman a rămas o civilizație, din cem mongol povești cu niște conducători, cruzi, răi, monstruoși, adevărate rușini pentru specia umană.

Rusia a adus lumii  păduchi, vodcă și multă suferință. În istorie va rămâne poate, peste o mie de ani, doar amintirea păduchilor și a sinistrei Ciume Roșii,  Comunismul…

Atenție vodcari, Istoria nu iartă …

Ion Mihai Pacepa: „Încet, dar sigur, Vladimir Putin transformă Rusia în prima dictatură a Serviciilor din istorie”

Ultimul mesaj al lui Pacepa despre Ţarul Putin

Ultimul mesaj al lui Ion Mihai Pacepa, intitulat „Țarul Putin”, atrage atenția asupra ramificațiilor periculoase pe care le implică revenirea lui Putin la cârma Rusiei.

„Adevărul” prezintă, într-un serial, analizele fiecărei părți din mesajul lui Pacepa: „Boris, capul sau demisia”, „KGB îmi conduce țara”, „Statul trebuie să fie acolo unde e nevoie de el, la fel şi libertatea”, „Prieteni atunci, prieteni și-acum. Putin și terorismul”, „Putin folosește intelectualii”, „Vladimir Putin și americanii”.

„Războiul rece este într-adevăr finalizat, dar spre deosebire de alte războaie nu s-a terminat cu un act de predare. Învățăm acum, pe calea cea grea, că fixațiile celui care pierde nu pot fi schimbate de la o zi la alta”, a subliniat Pacepa.

Fostul consilier personal al lui Nicolae Ceaușescu vorbește, în mesajul său, despre cum Putin l-a forțat pe singurul președinte liber ales al rușilor, Boris Elțin, să demisioneze, dar şi despre cum Putin a transferat puterea din Rusia către KGB

„Încet, dar sigur, Vladimir Putin transformă Rusia în prima dictatură a Serviciilor din istorie”, a avertizat Pacepa.

Pacepa dezvăluie susținerea de la Moscova de care s-au bucurat guvernele teoriste din Iran, Irak și Coreea de Nord, precum și despre agenții KGB infiltrați în cele mai importante branșe ale Europei (precum cancelarul german și președintele Jacques Chirac).

„În august 2002, Putin a încheiat o înțelegere de 40 de miliarde de dolari cu regimul tiran al lui Saddam Hussein, în Irak”, scrie Pacepa.

Generalul Pacepa nu uită nici rolul mișcărilor de stradă și importanța acțiunii intelectuale, ca ideologie. Dezvăluie importanța unor studii precum cele ale sociologului Antonio Negri sau ale filosofului Jacques Derrida în răspândire ideologiei marxiste.

Cel mai important, însă, atrage atenția asupra pericolelor unei guvernări viitoare a lui Vladimir Putin, întrucât, consideră Pacepa, noul președinte vechi de la Moscova este doar vârful iceberg-ului având în vedere că întreaga mișcare este comandată de KGB. 

Autor: Alina Brebenel 

Sursa:   adevărul.ro