Arhiva

Posts Tagged ‘Zăpadă’

Carmen Daniela Dan are genă de milițian pursânge … a luat măsuri împotriva viscolului

Carmen Daniela Dan, noul ministru de interne a hotărât să ia măsuri. pe toată perioada iernii va închide metroul, firmele de deszăpezire își vor înceta activitatea pe timpul iernii iar avioanelor care nu au lanțuri antiderapante vor fi retrase în hangare…

Cei care au permis ca vântul să bată atât de tare și cei care au pus atâta zăpadă pe carosabil vor fi pedepsiți aspru.

Carmen Daniela Dan

Iată că doamna Carmen Daniela Dan, născută prin 1970 și fostă secretară de școală pe la Videle, mulțumită Atotputernicului Liviu Dragnea și-a găsit vocația… a ajuns ministru de interne …

carmen-daniela-danÎncă de la început, doamna în discuție a reușit să demonstreze că are o genă de milițian pur sânge.

Venind dânsa la serviciu și fiind extrem de concentrată la ce urma să spună la ședința de mituire a electoratului unde urmau să șteargă taxe și să mărească salarii nu a observat ce urgie albă era afară. Normal, e greu să te concentrezi asupra atâtor lucruri.

Când a ajuns la birou a prins diferite discuții între nurliile sale secretare.

-Fată -zicea una – când l-am văzut pe Sorinică (noul premier) m-am udat toată …

-Wooow, ce urgie e afară – zicea alta …

Doamna ministru a dedus că dacă una zice că e urgie și alta că e udă a dedus că e vorba de inundații. După ce au terminat ședința, și-a tras cizmele albe de firmă, geaca de fâș și la treabă … Ajunsă afară a înțeles că era vorba de înzăpezire, educată fiind nu a înjurat și, însoțită de un electrician și o femeie de serviciu, a mers să vadă cum se descurcă cei care trebuiau să intervină.

La revenirea la minister doamna a făcut câteva declarații care așteaptă aprobarea șefului său, Liviu Dragnea pentru a fi dată publicității.

”-Am observat – a spus doamna ministru- o mulțime de neregului. La Metrou un tren era înzăpezit, lucru datorat probabil indolenței călătorilor care nu își scutură picioarele la intrare în stații. La aeroport, nici un avion nu avea lanțuri antiderapante.

Cel mai grav lucru a fost că, deși era frig și zăpadă cei de la firmele de deszăpezire au scos mașinile pe traseu. În viața mea nu am văzut atâta lipsă de respect față de utilaje. 

Am luat și măsuri, stațiile de metrou și firmele de deszăpezire vor fi închise între 1 decembrie și 1 martie.Cât despre avioane, vor fi ținute în hangare atâta vreme cât nu le pun lanțuri antiderapante”

Doamna ministru a mai spus și că va declanșa o cercetare extrem de atentă ca să afle cine a permis ca pe șosele să fie pusă atâta zăpadă și să bată vântul în halul acela.

-Este inadmisibil – a mai spus doamna ministru – vântul mi-a deranjat coafura. Voi știți cât costă o astfel de coafură?

 

59 %

26 decembrie 2014 4 comentarii

Am avut parte de-o ghiceala in cafea si nu-mi mai trebuie in viata mea. Ever!

zânaA fost cu ani in urma, de un Revelion la o cabana in munti. Ninsese 24 de ore continuu. Cu fulgi mari, grei, apoi a pornit si viscolul si s-a oprit doar dimineata. Stihiile se intrecusera pe sine, totul era ireal, nepamantean. Nu-mi putea lua ochii. O lume stralucitoare in care nu puteam aproxima distantele, in care albul pur inghitea sunetele, ma absorbea, ma transforma. Nimeni nu indraznea sa tulbure linistea magica nici macar cu o soapta. Nimeni nu simtea nevoia sa vorbeasca.
– Buna ziua ! Am venit sa va ghicesc in cafea!
Toti am tresarit de parca explodase o butelie langa noi , panicati. Altminteri, tonul fiintei zambarete cu broboada de lana peste caciula de nutrie era blajin.
Nu stiu cum a razbatut prin troienele alea , dat fiind ca satul era la kilometri buni de cabana, dar am pierdut din vedere amanuntul cand femeia s-a oprit in fata mea si m-a privit fix in ochi.
Jur!
Avea doua creaturi verzi in ochi, stralucitoare, care serpuiau, susoteau, descantau…
Cert e ca in urmatoarele minute, toti astreptam cuminti – cu cestile rasturnate conform indicatiilor – sa se scurga zatul.
Si-a inceput distractia…. Auzeam toti tot ce spunea fiecaruia, cu mici exceptii in care , probabil , ghicitoarea noastra analiza imbarligaturile din zat. Eram si curiosi, si zeflemitori, desigur, dar in scurt timp totul a devenit o veselie generala, abia asteptam sa ne vina randul la „citit”. Ghicitoarea noastra era numai zambet, atmosfera placuta, cald, brad, de la bucatarie veneau mirosuri care ne buimaceau stomacul…

Ei… si vine randul desteptaciunii de mine.
Dragii mei, sa-mi stea inima…. Ce-i trasneste prin minte magului cu fusta croita dintr-o patura militara, nu stiu, dar se opreste din ras, isi compune cea mai serioasa mina vazuta de mine pana atunci si-mi spune, in timp ce martienii aia din ochi isi dadeau palme isterici :
– Tu!
Si se holbeaza iar in cana mea.
– Doamne , iarta-ma si pazeste-ma, mare-i Imparatia Ta!- si se uita la mine foarte, dar foarte grav.
Mie incep sa-mi tremure mainile, dau sa rad, dar nu era rasul meu… Ce mai la deal la vale, nici nu-mi mai trebuia ghicit, chiar nu voiam sa mai deschida gura, doar sa ma lase dracului in pace.
Si incepe sa-i turuie… Nu numai ca era 100% corect ce-mi povestea ea despre prezentul meu cu radacini bine infipte trecutul personal… Dar in momentul ala, daca imi spunea sa ma arunc de pe cabana, pe cuvant ca asa faceam, asa de puternic te subjuga femeia aia. M-a lasat masca….

Conform cu ce spunea ea, viitorul meu era unul total nebunesc. Ceva incredibil. Ce o sa fac si nu e bine (mi-am propus sa fentez destinul, dar n-am reusit, s-a intamplat exact cum a spus ghicitoarea)ce o sa fac si e bine, ca-i destin etc. Dar numai asa niste sf-uri de-mi venea sa plang.

Oricum, cert este ca nu-mi amintesc tot ce mi-a povestit ea, decat in exact momentul in care se intampla. Cand nu pot decat sa constat…Ce sens a avut toata tarasenia, m-am intrebat… Pai uite, in ciuda faptului ca am uitat ce mi-a spus, in clipa in care ma trezesc in situatia x, imi amintesc ce urmeaza… Sigur uit dupa un timp, ca doar nu e program… dar ramane un feeling. Un soi de lampa de veghe.
Si de ce v-am povestit asta…
Pentru ca mi-am amintit de intamplare cand am vazut la tv ca unui politician , o vrajitoare i-a spus ca-s 59% sansele ca DNA-ul sa-l inhate. Deci, oameni buni, 59% !!! Not more, not less.
Si ma intreb: de ce nu-si schimba Universitatile astea de la noi profilul, programa etc, ca si-asa nu le mai ia nimeni in considerare, de ce nu devin Universitati de Vrajitorie . Cum ar fi :
1.Facultatea de vraji bune , nivel 1- vraji simple; 15000 de locuri cu plata, 5000 fara plata.
2. Facultatea de vraji bune, nivel 2- invieri, transformari, zane, elfi , spiridusi, musculosi, etc ; 12000 de locuri cu plata, 2000 fara plata.
3. Facultatea de vraji rele, nivel 1-sicane si chestii dureroase gen „iti rup mana si te bat cu ea”;
4. Facultatea de vraji rele, nivel 2- omoruri, transformari, cotoroante si mume, draci, starpituri etc, acelasi numar de locuri,( ca in caz de atac sa existe riposta pe masura).
Apoi masterate, doctorate s.a.m.d.
Cred ca asa s-ar solutiona majoritatea problemelor Romaniei.

Fara reforma in  invatamant, nu iesim situatia asta nenorocita.

În România, de fiecare dată, calamitățile scot la iveală puturoșenia și indolența românilor.

12 februarie 2012 11 comentarii

Motto: ”Frumoasă țară, păcat că-i locuită”

Din start trebuie să spun că mă încearcă o lehamite cum rar am avut ocazia.

Ca de obicei, când în România se întâmplă o calamitate, iasă la iveală indolența, puturoșenia și prostia românilor.

 Acum zăpada, viscolul și frigul au lovit o parte a țării.

”Să ne dea Guvernul…”, ”Să ne ajute Guvernul…”, ”Avem nevoie de ajutoare…” par a fi șlagărele preferate ale românilor, iar poziția definitorie a românilor pare a fi cea cu mâna întinsă. Dacă nu li se dau ajutoare se enervează. Pentru Dumnezeu, e vorba de ajutoare nu de indemnizații de calamitate… Dacă ar mai și munci, poate ar avea mâinile ocupate și n-ar mai putea să se umilească cerșind. Ajutoarele trebuie să vină doar ca o completare a eforturilor celor implicați. E adevărat, oamenii trebuie ajutați, dar când au probleme, primii care trebuie să pună umărul la treabă sunt ei. De multe ori e adevărată vorba aceea: ”Sărăcia merge mână în mână cu lenea”.

Sunt de acord că există neplăceri extrem de mari. Nu doar la noi. Prin toate țările din jur vedem oameni înzăpeziți, oameni morți. Nu e ceva plăcut, dar e normal. Când natura are manifestări extreme, e normal să apară și victime. Nu voi comenta asta.

Nu știu dacă și la alții se întâmplă, dar la noi avem ocazia să asistăm la un spectacol realemte sinistru, un spectacol al indolenței, al puturoșeniei, al prostiei și al încercării din partea mediei, a televiziunilor zise de știri de a mai aduna câteva puncte de rating prezentând lucruri izolate ca pe niște lucruri cu caracter general.

De exemplu, pe la începutul poveștii, o țiitoare de microfon spunea că în satul X zăpada era de peste dou metrii și a acoperit gardurile oamenilor. Imaginea o arăta întradevăr pe fundalul unui noian de peste doi metrii înălțime.

Problema e că, imediat ce cadrul s-a lărgit, s-a văzut că în spatele microfonisdei era adunat lângă un gard un morman de zăpadă, adunată de cineva care își curățase în fața curții. Ideea e că se exagerează, și când e vorba de o calamitate se poate crea o panică ale cărei urmări ar fi mai mari chiar decât urmările calamității în sine.

Există oarece asemănări cu ultimele inundații.

Tot aud pe la televizor că se cere declararea stării de urgență, un primar de prin județul Buzău  cerea ca imediat în zonă să fie declarată starea de urgență și să intervină armata, să fie duse acolo ajutoare.

E adevărat, există zone calamitate cu adevărat, dar există și ceva care nu poate fi trecut cu vederea. Indolența oamenilor și faptul că problema nu se reduce doar la aceste zile cu e  mult mai veche.

Ca o coincidență, ieri îl auzeam pe Premierul Ungureanu spunând că e inadmisibil ca la dezăpezire să participe doar jandarmii, iar locuitorii, beneficiarii, să stea în case la căldură. Imediat leprele din presă au sărit ca atunci când alții au spus că dacă românii doresc să trăiască mai bine n-ar fi rău să mai și pună osul la treabă.

Una din leprele acestea, Radu Tudor nu demult spunea negru de supărare că rostul tancurilor nu e cel de a ieși să scoată mașinile din zăpadă, asta după ce o năroadă spunea că nu știu pe unde armata a scos tancurile, de fapt niște transportoare blindate cu roți cunoscute sub numele de TAB pe care doar dacă ești complet rupt de realitate le poți confunda cu niște tancuri de 40 sau 60 de tone. Același Radu Tudor se strofoca puțin mai târziu că armata nu iese la zăpadă… Cred că pur și simplu nu știa ce vorbește, dar nici nu conta, rostul lui și al matracucii în emisiunea căreia prestează, au rostul de a scuipa mizerii, pentru că altceva nu știu ce să facă.

Să încercăm puțin să vedem cam care e treaba pe acolo, prin zonele calamitate.

 

Autoritățile locale

Vedem că  în zonele calamitate apar niște păduchi care ocupă fotolii de primar cu ies și spun că la ei nuștiu câte mii de oameni sunt izolați, nu mai au de niciunele și este neapărat ca guvernul să intervină. Adevărul e că dacă într-o comună un sat este parțial sau total izolat, ei extrapolează la toate satele comunei. Dacă, să zice că o comună are 7000 de locuitori, aflăm că toți sunt calamitați când de fapt de vorba doar de câteva zeci sau poare una două sute.

Culmea nesimțirii este că unul din ei spunea că așteaptă ca ajutoarele care ar veni să fie duse la sediul primării deoarece are acolo oameni pregătiți să le distribuie. Adică acolo nu e calamitate…

Eu știu că fiecare primărie trebuie să aibă niște scenarii de urgență. Aceste scenarii spun exact ce trebuie să facă oameni și entitățile economice din zonă, cine dispune de utilaje cu care ar putea interveni. Niciunul din aceste scenarii nu pare a se aplica. ”Să vină armata și să ne facă treba pe care nu am făcut-o noi.

Media reflectă ce se întâmplă acolo. Dacă Primarul e unul al puterii, vinovat e el, PDL și Băsescu. Dacă e un primar independent, acesta e un erou, iar vinovații sunt PDL și Băsescu…

 

Oamenii

De foarte multe ori vedem de la fața locului imagini care prezintă fel de fel de aspecte. Vedem imagini de la modul în care se intervine.

Vedem cum oameni în uniforma armatei sau a jandarmilor dau la lopată. Da, doar oameni în uniformă. Civili nu, pe civili îi vedem ba cu pachete cu alimente, ba cu pâini, ba cu, atenție sticle de băutură… La muncă niciunul.

Îi mai vedem pe locuitori într-o ipstază care pare să devină generală.

Se plâng. N-au lemne, n-au alimente, n-au apă și electricitate, n-au nimic, nimic.

Asta e foarte interesant.

Se spune că dacă vrei să îți faci o părere despre un om, atunci trebuie să îi vezi casa în care locuiește…

Case mici, de oameni sărmani, de obicei din chirpici sau cărămidă nearsă.

Aceste case au un mare avantaj, nu sunt necesare costuri mari la încălzire. Ai încă și un mare dezavantaj: materialele din care sunt făcute se înmoaie la contactul cu apa și le cad în cap locatarilor. (Voi reveni la construcții).

Ce mă miră pe mine este că vorbim în general de localități care trăiesc din agricultură.

Agricultura din câte știu, produce alimente.

În cămările pivnițele și podurile caselor țărănești eu știu că orcând se găsește făină de grâu și porumb, oarece ceapă, fasole, morcovi etc, ba se mai găsește și un ciolan afumat prin pod precum și altele asemenea, există și sape, hârlețe, lopeți care ar putea fi folosite la deszăpezire.

Culmea … nu sunt alimnete? În special în căsuțele mici și pricăjite?

Ciudat… Culmea e că în aceste sate există o categorie de oameni destul de prosperi: cârciumarii … oare de ce? Să aibă vreo legătură cu faptul că, la inundații vedeam cum armata și jandarmii le făceau diguri iar satul era la birt? Nu doar în perioada inundații lor erau pline birturile ci și după. Atâta cât au ținut banii primiți din vânzarea materialelor de construcții primite de la stat sau firme sau persoane private. Casele și le-au făcut tot din chirpici… va trebui să se dărâme și la inundațiile ce vin, iar guvernul sau autoritățile locale le vor daalte ajutoare pe care le vor vine  și vor cumpăra băutură.

Vorbesc de inudații deoarece atuci câd va veni încălzirea toată acestă zăpadă se va transforma în apă și va dizolva alcătuirile numite case.

Din anumite motive, știu foarte bine cum reacționează la apă diferite materiale de construcții, știu și cum trebuie să arate structura de rezistență a unei construcții.

O casă de chirpici are o structură de rezistență bazată pe lemn și nu are ceva fosrte important: fundație din beton. După câțiva  zece ani structura de lemn de obicei e degradată. O inundație de câteva ore e destulă ca toată șandamaua să se dărâme.

E adevărat, chirpiciul își face loc în precedeele de construire, dar mai mult cu rol de izolare termică, pentru protezarea lui se folosesc mortate hidrofuge care nu permit contactul cu apa.

Din câte am văzut la inudații în imaginile cu case dărâmate, niciuna nu era din cărămidă arsă să zicem, o fundație ddin beton serioasă, stâlpi și centuri din beton armat.

Ce nu s-a văzut este altceva, și aici e vina autorităilor. Aceste case nu au autorizații de constrire, sau dacă acestea există nu au fost respectate.

Se invocă lipsa banilor. OK, de acord, asta încă cade când vorbim de faptul că oamenii au primit gratuit  materialele de construcții necesare. Acelea le-au fost date pentru a le folosi nu pentru a le vinde și a bea banii. De asemenea, parcă desprinsă din filemle cu proști vedeam niște case din chirpici, cuă pereții acoperiți cu plăci din faianță și cu ferestre și uși cu geam TERMOPAN. E adevărat, au și acei oameni dreptul la ”termopane”, dar cred că e mai important ca o casă să stea în picioare decât a fi înzorzonată cu tot felul de chestii care mi de care mai chicioase…

Deși risc ca vremea să mă contrazică, eu zic că vom mai avea parte de transmisii tv din casele cum acoperite de zăpadă. Cu ele dărâmate…

În fine…

Mă macină totuși o întrebare. (Știu că e o formă de cinism din partea mea). Oare din ce trăiau actualii sinistrați dacă nu aveau norocut să-i lovească această calamitate astfel putând primi niște alimente. Dacă cine prins în zăpadă cu casă cu tot se plânge că a făcut foame, înseamnă  că nu a avut nici un fel de rezerve care se pot găsi în orice gopodărie țărănească așa cum o știu eu…

Întrun fel cred că este vorba de fapt despre ceva ce acești oameni sunt pedepsiți să plătească. Acum plătesc indolența, puturoșenia și faptul că au votat niște primari care au ca singură ocupație bunăstarea propie, primari pe care i-au votat în funcție de cât de plină a fost punga electorală primită…

Cred că majoritatea au primit exact ce meritau … O fi vorba de un fel de dreptate divină?

%d blogeri au apreciat: