Archive

Archive for the ‘weekend’ Category

Lady Gaga

3 Septembrie 2016 Lasă un comentariu

 


goose

Am hotărât că trebuie să iau măsuri, nu se poate să mă trezesc în halul ăsta în fiecare weekend. Aşa că am setat alarma la 7ºº şi m-am culcat mustăcind gen “ue camioane nenorocite, mf, sp, fmm”etc.

Când a sunat alarma, am întins mâna şi am oprit-o instantaneu fără să ridic măcar un milimetru pleoapa, precizie pentru care aveam să mă felicit mai târziu, după ce se termina visul ăla extrem de interesant. Partea incitantă acum era că visam dar ştiam că visez. Absolut fantastic.

Din motive care-mi scapă, visul a deraiat şi-am ajuns în clasa a opta, în bancă, la ora de geografie. Oricât m-am împotrivit, n-am reuşit să scap din cursa asta.

În stânga mea, colega de bancă scria în caiet, faţa ei avea nişte spasme cumplite şi din când în când îmi ardea câte un cot în coaste. Mi-am dat seama că încerca să-şi stapânească râsul şi asta m-a făcut şi pe mine să izbucnesc într-un râs dement. Moment în care profa de geografie s-a oprit din scris pe tablă şi s-a întors cu mâinile în şold spre noi. Se uita direct la mine, pe deasupra ochelarilor şi fuck my life, arăta exact ca o gâscă. Avea un cap grăsuţ de gâscă, mai exact. Şi ochelari cu lănţişor. Asta m-a făcut să-mi pierd total cumpătul, cu cât mă străduiam mai mult să mă controlez, cu atât râdeam mai tare. Râdeam cu lacrimi, mă durea de atâta râs şi mă chinuiam îngrozitor să mă stăpânesc. Simţeam că mor prosteşte, de râs.

Nu ştiu cât a durat asta şi care a fost formula magică salvatoare, dar m-am trezit râzând într-o huruială apocaliptică şi din urmă m-au ajuns cuvintele profesoarei de geografie, ca o incantaţie: “calota glaciară are o grosime de trei kilometri”.

Şi chiar cred că are.

sursa  micdavinci.wordpress.com


Categorii:Amuzant, Haioşenii, weekend Etichete:, ,

Simbiotul

30 August 2016 6 comentarii

SDL020953786_1381227466_image1-08069

   De mult timp am convingerea că-n mine doarme un monstru care atunci când se trezeşte mă determină să fac lucruri nebuneşti. Mulţi ar fi îngrijoraţi, poate, de pornirile astea, s-ar ruşina şi ar avea mustrări de conştiinţă, s-ar corecta şi ar face schimbări radicale. Dar mie îmi produc o stare indescriptibilă de bucurie, simpla amintire îmi smulge un rânjet fericit şi mă binedispune. Şi asta încă din copilărie, cu timpul doar mi-am perfecţionat metoda, nici un moment nu m-am gândit să inhib entitatea asta şi niciodată n-am scăpat vreo ocazie să o las să se manifeste în toată splendoarea. Tentaţia e prea mare şi îmi place simbioza. Dacă nu a existat cu adevărat, acum există.

  Ce poate fi mai plăcut decât să-l priveşti cu consideraţie pe cel care încearcă să te aburească, neştiind ce-l aşteaptă? Să-l laşi să-şi facă ritualul solemn, să-i admiri gestica, argumentele, expresivitatea, momentul în care începe să folosească pluralul la persoana întâi, felul in care cu un fluturat de mâini şi voce tremurătoare şi adâncă dejoacă planurile malefice ale mulţimii cu elementele ei, ceilalţi, ăia şi să-i intăreşti convingerea că persuasiunea lui te-a subjugat? Ador oamenii ăştia, fără ei m-aş plictisi de moarte.

  Dar cel care ar face orice ca să te ajute, chiar să-ţi ţină laptopul cât mergi în echilibru pe coama acoperişului numai ca să-i arăţi că degeaba insistă intr-una că nu poti, deşi niciodată nu ţi-a trecut prin minte să faci asta? Aştia sunt favoriţii mei, în cazul lor chiar reuşesc să simt ceva regrete şi chiar devin o persoană profund morală şi empatică, cu criterii şi idealuri. Temporar.

  Apoi sunt simplii farsori care visează (sau au ghinionul) să-şi încerce măiestria pe spinarea unora cărora nimeni nu le-a pus capac şi în cazurile astea apar transformări absolut remarcabile ale lor. În oameni profund religioşi, cu viziuni şi tot tacâmul.

  Trebuie să mă gândesc la un nume potrivit pentru monstrul meu.

Sursa: micdavinci.wordpress.com


Sunday — micdavinci’s Blog

28 August 2016 7 comentarii

În mod normal trebuia să dorm de să sparg azi, aşa cum aveam în plan. În loc de asta, m-am trezit cu un salt de panteră direct în mijlocul camerei, cu inima bubuind și simțurile ascuţite la maximum, gata să acţionez imediat ce mă clarificam în ce direcţie. Acţionatul s-a materializat prin aceea că am ţâşnit afară […]

via https://micdavinci.wordpress.com/2016/08/28/sunday/

%d blogeri au apreciat asta: