Arhiva

Archive for the ‘Rahatofilie’ Category

SCRISOAREA LUI GIULIANI – un rahat scump care continuă să pută

12 septembrie 2018 Lasă un comentariu

Nu mai e un secret pentru nimeni că așa zisa scrisoare a lui Rodolf Giuliani, fostul primar al New York-ului, avocatul lui Donald Trump este un rahat. Dar un  rahat extrem de scump (vreo 5 milioane de dolari) care continuă să pută.

Povestea cu, celebra deja, scrisoare a lui Rudolf Giuliani, fostul primar al New York-ului, ar fi trebuit să moară imediat ce s-a fâsâit, el însuși recunoscând că a primit bani de la niște megainfractori pentru a trimite o cerere de aminstie către Președintele României și că acțiunea nu a avut nici o legătură cu ”Licuriciul” de la Casa Albă sau cu administrația americană.

A fost un rahat extrem de scump (vreo 5 milioane de dolari) care continuă să pută ademenitor pentru tot felul de muște rahatofile, povestea continuând să facă valuri în SUA și în România.

În țara Unchiului Tom nu mai puțin de șapte congresmani cer Departamentului de Justiţie să investigheze activităţilede lobby lipsite de scruple  ale lui Rudolph Giuliani, spre a vedea dacă nu cumva încalcă legislaţia de lobby. Lucru absolut normal, fostul primar al New York-ului făcut celebru de Osama bin Laden fiind și avocatul ”Licuriciului” de la Casa Albă, lucru care îi crează o aură de importanță de care individul profită din plin. Dealtfel congresmanii doresc să înțeleagă dacă nu cumva discuţiile dintre Giuliani şi Trump influenţează în vreun fel deciziile acestuia din urmă.

În țara Mioriței unde nimic nu mai e normal, lucrurile au luat-o rău de tot prin arătură, minciuna a devenit Adevăr Absolut şi în numele ei se distribuie represalii şi recompense. Bomboana de pe colivă ajungând să fie paradigma conform căreia statul de drept a ajuns să fie considerat stat paralel, statul penal fiind considerat drept statul normal, legal.

Trebuie să ne aminti că, la o oră după ce a spus lucrurilor pe nume, arâtând că scrisoarea lui Giuliani nu e decât un lobby plătit de niște  megainfractori, ambasadorul României Washington, George Maior, s-a trezit că este mustrat de Ministerul Afacerilor Externe de la București printr-un COMUNICAT OFICIAL că nu respectă (ATENȚIE !!!) „liniile de acţiune“ ale Guvernului român.

Asta era pe 27 august. La  12 septembrie,  George Maior a ajuns să fie audiat cu toată împuțiciunea de care sunt capabili de cei din Comisia de Politică Externă a Senatului, unde, evident senilizatul, Călin Popescu Tăriceanu a întocmit un veritabil rechizitoriu pentru declaraţia făcută şi a propus trimiterea unei scrisori către MAE prin care să ceară rechemarea de la post a lui Maior. Decizia (a se citi sentința de condamnare) se va da săptămâna viitoare, mai mult decât probabil, o sentință care cere încheierea activității lui Maior în SUA … Omul a demolat una din operațiunile de manipulare scumpe comise de actuala putere de la București, putere aflată în subordinea infractorilor care se tem că vor ajunge să dea socoteală pentru faptele lor.

Domnul Maior nu a fost singurul diplomat român car a vorbit de această scrisoare. A vorbit și Cătălin Dancu, apărătorul mai multor megainfractori, considerat ”avocatul vedetelor”, el însuși aflat în topul datornicilor români ca persoane fizice, cu o datorie de peste 2,7 milioane de lei,  a declarat presei române că Giuliani nu ar fi trimis scrisoarea fără o „discuţie serioasă“ cu preşedintele Trump, iar acesta şi-ar fi dat acceptul. Spre ghinionul lui Dancu, în aceeaşi zi, dar puţin mai târziu, Giuliani a recunoscut că a luat bani în calitate pur privată, iar Departamentul de stat a confirmat că administraţia americană nu a fost implicată deloc în povestea scrisorii, lucru care a subliniat, de fapt, că avocatul infractorilor nu poate fi decât un mare, mare mincinos.

De ce a fost pus Dancu să spună ce a spus? Poate pentru că, în mintea unora, era cuvântul unui contra covântului altuia, manipularea putând merge linișiti, mai departe. Doar că manipulatorii s-au dovedit de un amatorism înfiorător, avem, aşadar, doi diplomaţi români aflaţi la post în SUA care spun lucruri perfect contrarii despre aceeaşi situaţie. Este evident că unul dintre ei minte, iar acela nu poate fi decât consulul Cătălin Dancu. Dacă în cazul Maior a fost atât de prompt, MAE nu a reacţionat în niciun fel la afirmaţiile lui Dancu – deşi acestea chiar periclitează relaţiile României cu SUA: îl atrag pe preşedintele Trump într-o afacere pur privată, care în plus contrazice chiar politica oficială a SUA faţă de România.

Ar fi interesant de aflat cam ce spune MAE, dacă poziţia lui Cătălin Dancu a fost aprobată la nivelul Centralei MAE sau al Guvernului, dacă reprezintă poziţia MAE, dacă se abate sau nu de la liniile de acţiune ale misiunilor diplomatice ale României şi dacă e de natură să afecteze negativ relaţia bilaterală dintre România şi Statele Unite ale Americii. Da… ar fi foarte interesant de aflat. Probabil MAE ar refuza să clarifice chestiunea.

La toată povestea aceasta, pentru crearea unei imagini ”rotunde”, cred că ar trebui precizate încă niște detalii.

– Giuliani a mai declarat presei americane că a discutat cu un oficial român despre trimiterea scrisorii, fără să-i dea însă numele.

– Cătălin Dancu a declarat, în acelaşi interviu, că a discutat cu Rudolph Giuliani ca acesta din urmă să ţină la Bucureşti două conferinţe pe teme de cyber-security, în colaborare cu serviciile secrete româneşti. (interesant, nu?)

Deoarece Ministerul Afacerilor Externe se face că plouă și pare a continua să ia de bună scrisoarea lui Giuliani ”neobservând” că nu e decât o împuțită operațiune de intoxicare la care împreună ci niște infractori notorii a participat cot la cot și statul mioritic prin MAE însuși, dar nu prin Ambasadorul român în SUA cu prin consului  mâncător de rahat de la New York (dap, exact în orașul unde Giuliani a fost primar, a dracului coincidență, cred că e interesant să facem o observație. Diplomatul care și-a făcut datoria riscă să fie rechemat din post, jigodia care a susținut mizeria punând în pericol chiar relația oficială cu SUA e recompensat cu menținerea în funcție…

Ce concluzii se pot trage din povestea aceasta? Cred că fiecare o poate face fără a fi cineștie ce tobă în problemă …

 

LA MULȚI ANI, OLGUȚA VASILESCU (fără liberare condiționată) …

18 noiembrie 2017 Un comentariu

Astăzi, 18 Noiembrie 2017, Lia Olguța Vasilescu își aniversează împlinirea a 43 de anișori. (Este născută pe 18 Noiembrie 1974 la Craiova).

Nu putem să nu îi facem o urare:

LA MULȚI ANI … FĂRĂ LIBERARE CONDIȚIONATĂ !

Lia Olguța Vasilescu
Ministrul Muncii

Nu știu dacă e vorba de un cadou de ziua ei dar,  adevarul.ro aduce în atenție într-un articol publicat de Sebastian Zachmann

o declarație a Olguței Vasilescu făcută pe Facebook în care se ia de Sorin Moisă care, îndată ce a demisionat din PSD a devenit „securist mititel şi neinsemnat” (Cum mama dracului de nu a observat asta înainte de a demisiona acesta?)

„Eu am auzit prima oară de el (Sorin Moisă –n.r) atunci când sistemul îl dădea varianta de premier şi am raspuns unui post tv ca nu are cum pentru ca nu e nici măcar membru de partid. Asta pentru ca, repet, eu nu auzisem de el. Acum înţeleg ca scrie ca a fost sfătuit sa refuze funcţia de premier. Dacă propunerea de premier o făcea Coldea sau Cioloş, probabil îşi permitea luxul sa o refuze, dar din PSD nu i-a făcut nimeni o asemenea oferta. De ce? Pentru PSD el nu exista! Simplu! Doar pentru Victor Ponta, singurul care a văzut ” meritele” sale, după cum însuşi Moisa sau Moise sau cum l-o chema afirma. Dar nu înţeleg de ce pleacă la PPE şi nu face grup partiduletului lui Ponta? Un grup politic al Securităţii nu aveţi in Parlamentul European?”, a scris Olguţei Vasilescu pe Facebook.

Totodată, ministrul Muncii i-a transmis lui Sorin Moisă să-şi vadă de drum liniştit.    „Domnule Moise, dacă tot aţi primit ordin de reîncorporare, vedeţi-vă de drum liniştit! Doljul a adus voturi cât pentru un europarlamentar PSD. Sper că nu pentru Dvs! Dacă eu nu vă cunosc, electoratul pe care pretindeţi că îl respectaţi, nici atât! Am pierdut prea mult timp azi cu un securist mititel şi neînsemnat ca Dvs… Prindeţi viteză că are Cioloş nevoie de un argat acolo!”, a mai comentat ministresa  Vasilescu.

Deh, când ești dependentă de mâncat rahat, poți renunța chiar și de ziua ta la tort. Rahatul îți satisface toate nevoile …

DANA GRECU, RAHATOFILA UITUCĂ

28 octombrie 2017 Un comentariu

Din start vreau să precizez că față de Moise Guran nu am nici un fel de simpatie sau apreciere vis a vis de modul în care își face meseria. 

Rahatofila Dana Grecu

Chiar și așa, după atâta timp de când Isterica Antenei 3, Dana Grecu, încă nu pot să înțeleg cum reușește Dana Grecu să comită la fiecare emisiune a ei adevărate orgii rahatofile. Chiar și la chestiuni care ar trebui să nici nu le bage în seamă.

Grecu, dintr-o pornire de cine știe ce mândrie față de mizeriile  de emisiuni pe care le comite, s-a apucat să facă o comparație între ce face ea și un interviu realizat de Europa FM cu șefa DNA, Laura Codruța Kovesi. 

Prestatoarea rahatofilă a Antenei 3 considerat de cuviință să remarce că interviul său  a fost unul realizat la o masă într-o altă locație, cu mai multe persoane, în timp ce interviul acordat lui Moise Guran de șefa DNA a avut loc chiar în biroul Laurei Kovesi, ceea ce a presupus mutarea tehnicii necesare unei transmisii radio, dar și tv. Dana Grecu a spus în acest context că Moise Guran s-a mutat cu tot radioul în biroul șefei DNA.

Moise Guran i-a trimis un mesaj Danei Grecu în care îi reproșa cele afirmate.

„Am primit un mesaj de la Moise Guran. El îmi scrie: Echipa noastră de transmisie este formată din doi oameni și mă întreabă dacă nu mi-e jenă. Îi răspund: Nu, nu îmi jenă. De ce să îmi fie jenă? De ce mi-ar fi jenă? Era o observație. Kovesi era la ea în birou și a chemat acolo radioul. Aa, că am zis că v-ați mutat cu tot radioul acolo. Păi n-ați fi avut cum, din punct de vedere tehnic să vă mutați cu tot radioul. Care-i treaba? „ a spus Dana Grecu la Antena 3.

Năroada, ca și emisiunile comise de postul care îi plătește salariul uriaș pentru mercenariatul pe care în practică,  evident nu a neputând fi vreodată  bănuite de vreo urmă de profesionalism, pare a nu fi capabilă, intelectual vorbind să facă diferența între formatul emisiunilor sale, de genul talk-show,  unde se adună mâncătorii de rahat ca sectarii și încearcă să pună în aplicare ceea ce s-a hotărât la ședința de redacție, pe când un interviu ca cel realizat  este cu totul altceva.

Ce mi s-a părut extrem de interesant este că năuca pare a avea mare nevoie de lecitină.

Oripilată de ”umilința” de care i se părea ei că a avut parte Guran mergând în biroul lui Kovesi, a uita cum, nu demult, șeful ei, realiza un așa zis interviu cu Gabriela Firea, Primărița Generală a capitalei când, Gîdea însoțit de o întreagă echipă de filmare (și nu de o singură persoană, cum se face la radio), s-a dus la Primăria Generală unde a organizat o piesă de teatru absolut jenantă.
De exemplu scena în care Gîdea spunea că este curios ce face primărița, astfel că va intra neanunțat în birou și o va surprinde, intră și, Firea mimează extrem de prost surpriza … uimitor este că firea a fost atât de surprinsă încât avea deja lavaliera montată …

Dacă aș avea ocazia, aș întreba-o pe Dana Grecu: ”Fă năroado, tu pe lângă că ești proastă și mâncătoare de rahat, ai început să ai și blancuri de memorie? Eu zic să încerci niște lecitină.”

ELENA CRISTIAN (De profesie redactor șef mâncător de rahat) vrea desființarea declarațiilor de avere, cică sunt inutile

17 august 2016 Un comentariu

Ieri îl auzeam pe Mircea Badea cum, după ce și-a compus o față ridicolă dar care se dorea obosită, obidită și scârbită,  se plângea că nu mai are tăria  de a citi articolele care au în titlu cuvinte ca „penali”, „corupți” etc… pro și simplu nu mai poate.

Ei bine, surpriză, azi, pe jurnalul.ro site-ul infecției media, Jurnalul Micțio … pardon … Național, sub semnătura asumată a Elenei Cristian (din câte știu, redactor șef la publicația respectivă) un de care te și miri că nu e grasă ca o scroafă condamnată le belire de Crăciun la cât rahat bagă la maț. Articolul se numește ”Inutilele declaraţii de avere” și nu e altceva decât o jenantă pledoarie pentru desființarea declarațiilor de avere. Adică de ce ar trebui să știm noi cu cât i-a … crescut piciorul unuia care ocupă funcții, alese sau numite, plătite din bani de la buget?

Nu e treaba noastră … de ce să ne ofticăm noi dacă cineva a avut noroc să ajungă undeva unde poate fura ca la balamuc?

Întotdeauna m-am întrebat dacă muierea asta se spală pe dinți și pe maniqură după ce grohăie pe  la vreo emisiune a Antenei 3 sau publică vreun articol. Dacă nu o face cu multă determinare cred că cei din jurul ei sunt în mare pericol, pute ca dracu la cât rahat înghite…

Citiți și vă uimiți:

Inutilele declaraţii de avere

ELENA CRISTIAN Profesia: Mâncătoare de rahat.

ELENA CRISTIAN
Profesia: Mâncătoare de rahat

6.627.385 declaraţii de avere şi de interese există în acest moment pe site-ul controversatei, eu aş spune inutilei, ANI. Dacă ai o zi liberă, în care Facebook-ul nu-ţi oferă satisfacţie prea mare ori canicula nu te lasă să ieşi din casă, te poţi distra copios studiind peticele de hârtie completate de câteva categorii profesionale sau mai puţin profesioniste. Vei găsi acolo averi fabuloase strânse din nunţi şi botezuri. Sau moşteniri cum numai în filme ne este dat să vedem. Ori generozitatea întruchipată în împrumuturi cu multe zerouri, oferite fără dobândă, evident. Proprietăţi închiriate pe sume care i-ar face invidioşi pe deţinătorii de ranch-uri în zone de prestigiu. Iar lista poate continua cu achiziţii chilipir – cum numai în politică poţi întâlni. Nu lipsesc nici colecţionarii de tablouri sau deţinătorii unor adevărate parcuri auto sau bijuterii de mare valoare.

Nu mi-am propus să fac un sumar al averilor celor care – conform legislaţiei – trebuie să şi le declare. Însă mi-am propus să mă întreb la ce folosesc aceste declaraţii de avere. Cele de interese au mai fost luate la puricat, iar unii au plătit conflictul. De cele mai multe ori, însă, ANI s-a întors de la judecată cu coada-ntre picioare.

Revin însă la declaraţiile de avere. Care este scopul depunerii acestor declaraţii, exceptând cantitatea de informaţii exploatată de presă? Există undeva în ţara asta cu 1,4 milioane de bugetari şi alte câteva sute de mii de altfel de angajaţi plătiţi tot de către stat vreo instituţie care să se uite pe aceste declaraţii şi să întrebe: „Domnule X, ai încasat în anul precedent 100.000 de euro, dar achiziţiile, depozitele, cheltuielile, împrumuturile dvs. sunt de 200.000 de euro. Şi nu aveai în declaraţia precedentă 100.00 de euro, care să justifice shopping-ul. De unde ai banii? Şi mai ales ce impozite şi taxe ai achitat?”. Şi evident că acestea sunt doar o parte dintre întrebări. Pentru că, în unele declaraţii de avere, spălarea de bani se vede cu ochiul liber. La fel şi evaziunea fiscală sau aşteptarea unor foloase necuvenite prin oferirea de împrumuturi fictive, care evident că nu pot fi justificate.

Se pot face multe discuţii pe marginea acestui subiect. Fondul rămâne însă. De ce nu se vrea ca aceste declaraţii de avere să fie ceea ce s-a spus înainte de a fi implementat proiectul: calea prin care să se elimine corupţia de orice fel din clasa politică sau din instituţiile statului? De ce au ajuns aceste declaraţii de avere un soi de „să ne batem în averi”? O citez pe doamna fost ofiţer SRI, actual judecător şi candidat la CSM: „Puteam să nu declar această avere”. Sigur că puteaţi, doamnă! Nu conta că aţi fi încălcat legea. Oricum nu ar fi verificat cineva. Nici dacă v-aţi declarat averea, nici dacă aţi dobândit-o în mod legal.

Autor: Elena Cristian

Sursa: jurnalul.ro

Data publicării: 11 Aug 2016

Pe Maria Coman, când rahat pofteşte, nimic, nimic nu o opreşte …

16 iunie 2016 Un comentariu

Maria Coman

De la o vreme am senzaţia că în visele sale umed erotice, Maria Coman de la Antena 3 retrăieşte momentele fericite din vremea în care Justiţia nu nu îndrăznea să ridice măcar privirea la stăpânul ei, Varanul.

Când scria:  „Același Călin Popescu Tăriceanu e cel care propune acum revenirea la vechea variantă. Potrivit propunerii sale, în numirea în funcțiile de conducere ar trebui să nu mai fie implicat fix factorul politic”, probabil că respira cam la fel de greu ca Dana Grecu atunci când stă în genunchi…

Maria Coman publică în această dimineaţă (16 Iun 2016,  la 7:30 ) sub titlul „Bătălia pe Justiție” pe jurnalul.ro următorul text: 

„Zilele acestea, în spatele sirenelor publice, în Parlament s-a întâmplat ceva. Tacit, Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege care îl exclude pe președinte din numirea conducerii Înaltei Curți și Parchetelor. Varianta aceasta a fost introdusă pe vremea lui Traian Băsescu, la propunerea doamnei Monica Macovei, sub girul premierului de la acea vreme, Călin Popescu Tăriceanu. Același Călin Popescu Tăriceanu e cel care propune acum revenirea la vechea variantă. Potrivit propunerii sale, în numirea în funcțiile de conducere ar trebui să nu mai fie implicat fix factorul politic. Respectiv președintele tării și ministrul Justiției. Poate pentru că cea care a funcționat în deceniul Băsescu s-a dovedit a fi extrem de toxică. Pentru că e varianta care ni i-a dat pe doamna Laura Codruța Kovesi și pe domnul Daniel Morar. Pentru că e varianta care a întărit puterea Parchetelor poate mai mult decât era cazul.

Ar mai fi de precizat un amănunt, important în context. Și anume faptul că tocmai CSM-ul, cel menit să asigure independența Justiției, a dat aviz negativ propunerii venite de la Senat.

E interesant să urmărim cum se va tranșa episodul acesta. Pentru că de asta depinde și cum vor evolua lucrurile în România. Pentru că, din păcate, evoluția României depinde foarte mult de cine conduce Parchetele. E doar o parte a grelei moșteniri pe care ne-a lăsat-o Traian Băsescu, cel care tună și fulgeră acum împotriva fostei sale favorite, Laura Codruța Kovesi.”

Sau, poate o fi vorba doar de faptul că pe Maria Coman, când rahat pofteşte, nimic, nimic nu o opreşte … … 

%d blogeri au apreciat asta: