Arhiva

Archive for the ‘Parfum de România’ Category

CRISTINA ȘTEFAN: ” …Cîteodată parcă sînt prea Gică contra. Dar lucrez la dezvoltarea personală, vreau să fiu un om mai bun….”

Sînt eu hater?

Ura îmi vine natural. Nu fac discriminări. Urăsc tot. Urăsc bărbaţii (că-s misogini), femeile (că-s proaste), homosexualii (mai mult decît lesbienele), copiii (altora), părinţii (las’ că ştiu eu mai bine cum e cu parenting-ul), tinerii (cum învăţam eu pe vremea mea şi cum e acum…), bătrînii (îi caută moartea pe-acasă şi ei ne încurcă toate treburile), romii, ungurii (străinii-n general), dar şi românii (mai ales pe ăia plecaţi în străinătate), veganii (eu nu pot decît cu carne), slabii, dar şi grașii, ateii, dar şi credincioşii de orice fel (în special musulmanii), pe oricine cîştigă mai mult decît mine (că sigur fac ei ceva necurat), dar şi pe cei care cîştigă mai puţin. 

Cu toată tehnologia la degetul mic, e atît de uşor. În pauza de masă, citesc ştirile cele mai recente, bîrfesc cu colegii şi-mi postez opiniile pe Facebook. Vorbeam cu un prieten şi mi-a zis că sînt exhibiţionistă. Dar eu admir oamenii sinceri, ştii? Am citit un studiu şi onestitatea era printre cele mai preţuite valori ale românilor. Nu-mi plac oamenii falşi. E important să spui ce crezi. Sinceritatea e foarte importantă în ziua de azi, la fel şi libertatea de exprimare. Pe aia nu mi-o poate lua nimeni. Sînt foarte vehementă în privinţa asta. Nu mai sîntem în comunism, n-am de ce să-mi pun bariere şi tu nu poţi să mă cenzurezi. Vreau să exprim public ceea ce cred. E dreptul meu.

Şi nu sînt singură – am o grămadă de fani care îmi urmăresc toate postările şi care gîndesc exact ca mine. Dacă sîntem atîţia care gîndim la fel, înseamnă că e bine, nu? Nu vreau să-mi cosmetizez părerile doar pentru că le pun pe net, să mă abţin de la micile înjurături – alea sînt sarea şi piperul. E perfect normal tot ce zic. Doar am sute, mii de like-uri la fiecare text pe care-l scriu. Şi multe-multe comentarii. Sînt cool. Fac foarte multe vizualizări şi am o reputaţie de menţinut. Pun multă pasiune în ceea ce fac şi e normal să-mi placă să mă pun în lumina reflectoarelor. Aş vrea să normalizăm ura în discursul public. Corectitudinea politică e deja passé, aţi văzut că n-a ţinut nici la americani. Uite, Trump e un om care spune drept ceea ce gîndeşte. Mie-mi place foarte mult de el din acest punct de vedere. În rest nu prea am citit ce face, dar mi se pare aşa, un om bun. Ştie el bine ce zice.

Prea ne-am obişnuit să ne filtrăm stările şi sentimentele, să nu postăm pe net decît lucrurile bune, frumoase. Uite cîte tragedii se întîmplă în jurul nostru şi jurnaliştii ăştia nu se pricep să le pună în context, e păcat să rămînă necomentate, să nu aibă mai mare vizibilitate în public. Ei, mai lovesc într-un părinte, un preot sau un medic, cîteodată într-o comunitate întreagă, dar şi dacă se ofensează doi-trei, aia e, prea se victimizează oamenii ăştia. Puţin public shaming nu strică niciodată, e cu un scop bun. Îi arăt cu degetul pe vinovaţi, deci fac ceva constructiv, contribui la rezolvarea problemei.

Recunosc, am oareşce porniri negative. Cîteodată parcă sînt prea Gică contra. Dar lucrez la dezvoltarea personală, vreau să fiu un om mai bun. Totuşi, m-am mai gîndit şi nu m-aş numi chiar hater. Mie nu-mi plac hater-ii. Ăia sînt fixişti, au complexe de superioritate… Eu sînt mai bună de atît. Ce fac eu e totuşi pamflet, sarcasm, ironie fină. Nu pricepe oricine.

Autor: Cristina Ștefan

Crescător de virguliţe la DILEMA veche

Master „Teoria si practica editarii” Universitatea Bucuresti

Absolventă a Facultatății de Litere, Universitatea Bucuresti

Sursa: dilemaveche.ro

Data publicării: 26 04 2017 

Omagiu. Azi, Gabriela Vrânceanu Firea (mulţi înainte)

21 Septembrie 2016 2 comentarii

Motto-ul Gabrielei: 

Ideea mea de forţă este aceea că o femeie face curat zilnic după mai multi bărbaţi

Suflet oribil sensibil, soţie, ex-jurnalistă, iar soţie, ex-senatoare, poetă, credincioasă, aproape cuvioasă, primar, mamă (număr necunoscut de copii, din lipsă de interes)

Alte nume la care răspunde:

Spune-mi zănatecă,
Zărpălatecă, zăpăcitoare,
Zăpăitură, zăpor.”

Poziţia:

„ce vreţi să insinuaţi? am genunchii aşa de la atâta muncă.”

sursa micdavinci.wordpress.com

(pamflet)

UPDATE Blue (21.09.2016-ora 19:43)


Je suis Jeanne D’Arc

31 August 2016 4 comentarii

     Joanna D


     Azi mă duc să mă cert cu mârlanii care-mi fac proiectul şi se ocupă să ia avizul de la primărie. E inacceptabil să dureze atât de mult. Nu ştiu de ce a decis cineva că trebuiesc luni întregi pentru treaba asta. Poate în alte cazuri da, dar acum e ceva de-a dreptul banal.

   Îmi aştept rândul. Holul răsună de urletele de-a dreptul inumane ale femeii din biroul şefului. E clar că a cedat psihic, de fapt oricine ar fi innebunit din cauza abuzurilor descrise de ea şi eu sunt total de acord că realmente nu mai are altă soluţie decât actiunea pe cale legală. Durează de un sfert bun de oră şi pulsul meu e out of the blue, deja aud un zgomot de fond care creşte în intensitate. Cu toate astea nimeni nu dă atenţie incidentului, toţi cei din biroul alăturat lucrează concentraţi, sunt absorbiţi, transportaţi în alt univers. Par surzi. Absolut, dar absolut fucking incredibil! Simt că îmi plesnesc tâmplele dacă nu intru şi-l sugrum pe nemernic. Deodată se face linişte. Sper că nu am un atac cerebral şi e chiar linişte reală. L-am auzit pe individ după vreun minut, voia să pară calm dar era evident speriat şi încerca să negocieze. Apoi a vorbit cu cineva la telefon, cu un jurist cred. După nici cinci minute, în care s-a discutat pe un ton coborât şi n-am mai auzit ce vorbesc, deşi m-am străduit, femeia a ieşit, a traversat culoarul şi a plecat. Era congestionată şi părea năucită. 

   Dau să intru în biroul jigodiei, un pipernicit cu moacă insolentă care cere pumni în bot, dar pe lângă mine se strecoară rânjind cu un telefon în mână unul dintre ăia din biroul vecin, aşa că mă opresc în cadrul uşii.

-Boss, dai o bere pentru asta. Aproape m-am pişat pe mine de râs, neeeeebună creatură, eu nu ştiu cum poţi să suporţi, câtă rabdare să ai, doamne, cu aşa ceva?

-Lasă, mă, e fată bună, ai văzut ce repede s-a liniştit în momentul în care a crezut că te dau afară şi o să-ţi plângă copilul de foame pe drumuri. A înmuiat-o gândul că-ţi pierzi servciul şi casa iar ea va fi responsabilă pentru asta. Are conştiinţă. 

-Da boss, eu înţeleg că la ea ţine mereu treaba asta cu aşa-zisul sindrom Jeanne D’Arc, că ea trebuie să se sacrifice şi să salveze pe cineva zilnic, da’ nu crezi totuşi că ne-a tâmpit pe toţi cu scandalurile astea absurde? Nu e om cu care să nu se certe, sindicalista ceauşistă a lu’ peşte prăjit, e definiţia isteriei. O fi ea cea mai veche aici, dar i s-a urcat la cap.

-Face treabă, e profi, e perfectă. Are şi ea traume, se descarcă. Ce, noi n-avem minusuri? Şi în plus, are mama complet paralizată şi cu o grămadă de boli. O îngrijeşte de opt ani. Ce să fac, să o dau afară numai pentru atât? Ba chiar o să fie protectoarea ta de acum, e tiparul ei.

-Pffff, nu boss, ziceam numai aşa, îmi pare rău c-am râs, ce căcat de viaţă! Cum să nu te scrânteşti? Dar îmi ies din minţi când cineva zbiară. Ok, o să reuşim să ne înţelegem cumva, nici   n-am prea făcut mare lucru în privinţa asta.

     Am plecat, totuşi sunt şi ei nişte oameni iar legile, aşa cum or fi ele, trebuiesc respectate.

Sursa: micdavinci.wordpress.com


Mircea Badea se vrea agent secret cu nădragii în vine la Cotroceni

 Motto: Când măscăriciul se crede luptător, războiul e pierdut definitiv …

*****************

Uneori avem ocazia să trăim momente cum nu au mai existat de Big Bang până azi.

  Un moment  care, cu siguranţă, peste milenii, va fi considerat drept un moment care va marca nu doar istoria României şi a Europei ci chiar istoria planetei ca să nu mai spun de evoluţia speciei umane care va intra astfel într-o nouă etapă, evident, superioară din punct de vedere spiritual.

 

IDIOTUL

IDIOTUL

Marţi, 13 Mai 2014, omenirea a fost zguduită o veste. După ce ani de zile, în pauzele pentru  respiraţie la concertul de aberaţii pe care măscăriciul îl susţine  la tejgheau sa di emisiunea „În gura presei” a spus că el nu se consideră jurnalist, iată că, a recunoscut cu modestia sa caracteristică şi în deplinătatea labilităţii intelectuale că da, e jurnalist şi că  a luat decizia să se implice trup şi suflet ca jurnalist acreditat taman la Palatul Cotroceni…

  Un singur om nu a fost uimit. Marele jurnalist Mihai Gâdea, cea mai barosană sculă de la Antene, Mihai Gâdea, ca orice şef care se respectă pe sine şi pe  restul din dotare, a spus că deja a şi făcut demersurile necesare, subînţelegându-se că îşi cunoaşte atât de bine subordonaţii încât pur şi simplu le ghiceşte nevoile. L-a  văzut cumva, cineva, pe Mircea Badea cerând pauză de publicitate ca să se ducă la budă ? Nu. De ce? Simplu, pentru că Gâdea ştie exact la ce oră îl lovesc pe fiecare nevoile )există zvonuri că şi hârtia igienică ar avea calitatea compatibilă cu zona inteligentă a angajaţilor antenelor indiferent de sex, religie, orientare sexuală sau specie.)

Astfel Gâdele a declarat (preluat de dcnews.ro): ”Am semnat documentele oficiale prin care ești jurnalist acreditat al Antena 3 la Cotroceni. Administrația Prezidențială trebuie să confirme treaba asta. Acum, totuși, nu cred că va coborî instituția prezidențială într-o astfel de mocirlă, încât să interzică unui post de televiziune să-și trimită reprezentanții la Administrația Prezidențială”.

La rândul său, pentru a şoca şi mai mult, superjurnalistul Badea a lovit exact unde trebuie cum doar un superjurnalist adevărat poate, şi-a dezvăluit magnifica strategie absolut revoluţionară, dând de înţeles că îşi oferă serviciile de consilier pe probleme de strategie geopolitică. Parcă îl şi văd pe Preşedintelşe Băsescu extrem de supărat că nu l-a contactat pe Badea în problema cu Rogozin.

„Eu dacă m-aș fi dus acum – a declarat la rândul lui Badea zilele astea, cât a fost subiectul Rogozin, eu l-aș fi întrebat pe președintele României: domnule președinte, cum apreciați, având în vedere vasta dumneavoastră experiență în politica externă, cam câte sticle de votcă apreciați că ar fi consumat, ar fi servit domnul Rogozin înainte de declarații?”, după care a mai adăugat „Eu dacă m-aș fi dus acum, zilele astea, cât a fost subiectul Rogozin, eu l-aș fi întrebat pe președintele României: domnule președinte, cum apreciați, având în vedere vasta dumneavoastră experiență în politica externă, cam câte sticle de votcă apreciați că ar fi consumat, ar fi servit domnul Rogozin înainte de declarații?”  Ei, nu ziceam mai sus?  Superjurnalist 152% nu alta. Minuni face nandrolonul asupra siapselor …

Acelaşi site de o probitate care îl face invidios chiar şi pe superjurnalistul politician, dcnews.ro Sorin Roşca Stănescu, ne mai face o dezvăluire care va aduce clarificări în viitoarele desfăşurări politice dare urmează să vină.

Şoc, Preşedintele Băsescu s-a confruntat cu Mircea  Badea … deja te trec fiori. 

La un semafor coloana prezidenţială a dat radiator în radiator cu  maşina lui Mircea  Badea… Probabil sincronizarea a avut ca motiv faptul că SPP a intenţionat să  blocheze maşina lui Badea în vederea obţinerii sub ameninţare a unui autograf, însă abilul vedet, a reuşit să se strecoare şi se evite această grozăvie. E şi explicabil. Cum dreaq să fi preşedinte şi după ce termini mandatul să nu ai la loc de cinste, între peştele şi balerina de pe televizor, un aurograf de la Mircea Badea? Cu poză dacă se poate. Color.

”Băsescu – declară superjurnalizdul Badea preluat tot de dcnews.ro că altfel nu mai pupă şeful siteului invitaţie la Antena 3 –  când se termina emisiunea mea, se duce acasă. Nu e prima dată când mă văd cu Băsescu pe străzi. De obicei, ne întâlnim pe Magheru, eu în contrasens cu el.

De această dată întâlnirea s-a întâmplat pe Lascăr Catargiu. Între Piața Romană și Piața Victoriei e un semafor. Cum stăteam la semafor, din sensul celălat venea coloana prezidențială. Ăia cu girofari, mașină de la SPP. Gașca automobilistică prezidențială. Mergeau încet.

Deschide unul geamul la mașină, iese jumate afară pe geam. Când trece Băsescu, frate, și îl înjură îngrozitor. A răgnit ăla. Milițenii ăia plantați pe stradă erau absolut șocați. Știți cine era ăla? Eram eu.

S-a făcut verde și m-am cărat. Credeți-mă, nu aveam cum să nu audă. Ce bine m-am simțit. Recunosc, i-am zis oribil”.

Ospăil cu rahat păstorit de Mihai Gâdea în care a apărut cu tricoul în care artă unde o vrea de la Preşedinte.

Ospăţul cu rahat păstorit de Mihai Gâdea în care a apărut Badea cu tricoul în care arată unde o vrea de la Preşedinte

Sunt ferm convins că sub povestea asta se ascund lucruri mari… Pe de o parte vedem ce abilitate formodabilă are Badea de a se disimula în peisaj. Altfel e imposibil ca Preşedintele să nu iasă în presă, emoţionat de şansa unică pe care i-a oferit-o viaţa.

Păi nu zicea chiar Badea ce repect îi dă şi răul şi ramul? Ba chiar şi bariera de la mall care intră în erecţie imediat ce îl vede …

De exemplu că Mircea Badea ar putea să nu fie doar cretinul care aberează ca papagalii, zi de zi, cu mintea în erecţie, la taraba lui din „Gura presei”.

E mai mult, e agent secret (secret pentru că mintea lui secretă nonstop tot felul de prostii). Iar trimiterea lui de către Antena3 la Cotroceni nefiind decât anunţarea, pentru cunoscători a faptului că soarta lui Băsescu e pecetluită.

Îl şi văd parcă pe Mircea, după vreo conferinţă de presă, ascuns în spatele vreunui tablou, după vreun picior de masă, ori în toaleta cucoanelor aşteptând să se liniştească lumea, apoi, în linişte, să aştepte şase dinineaţa, când începe matinalul Antenei 3 să se arunce în aer cu

Tricoul în care Badea atată unde o vrea de la Băsescu,gaura orală fiind rezervată lui Voiculescu

Tricoul pe care Badea arată unde o vrea de la Băsescu … gaura orală de sus  fiind rezervată lui Voiculescu

 palat cu tot. Evident, fără bombe, mintea îi bubuie mai abitir decât orice bombă atomică sau cu nutrii…

Nu pot să nu remarc încă ceva. Acelaşi site dcnews.ro de care am vorbit mai sus, pentru a plăti  biletul învitaţie a şefului şefului său, mai spune şi că duminică,  11 mai 2014, Mircea Badea a apărut în emisiunea „Sinteza zilei” cu un tricou în care îi face o ofertă  Preşedintelui Băsescu, pe tricoul avea un desen  care face furori la GayFest , unde îşi expune bucile. Sub desen există şi un mesaj scris în care arată exact unde o vrea de la Băsescu. Evident, gaura orală î este rezervată lui Voiculescu.

În emisiune Badea zicea, pentru a salva aparenţele , că: „Înţeleg că domnul Băsescu Traian a fost la mare să deseneze mere pe plajă cu aia mică. (…) Şi am înţeles, cu privire la o încălcare violentă şi flagrantă a Constituţiei, că dânsul a spus: mă îmbrac cu ce vreau eu”… „Ei, atunci şi eu mă îmbrac cu ce vreau eu, şi mă îmbrac cu acest tricou pe care îl am de anul trecut din Croaţia, cu cetăţeanul Bart Simpson în această poziţie”  de unde putem deduce, superjurnalistul încearcă să devină o punte între Voculescu şi Băsescu … În fond, ce i-ar putea apropia mai mult pe cei doi decât dacă, în acelaşi timp, în Mircea Badea ar intra pe care orală Voiculescu iar, pe cale anală, Băsescu?

Din păcate, se pare că Băsescu nu ar prea vrea să intre în acest joc cu … dublă intrare …  Deşi fost marinar, acesta ar fi heterosexual cf unor surse demne de încredere.

SIMONA TACHE: „Scrisoare deschisă căcatului de pe trotuar”

Motto:  „Indiferent cât de mult te costă ceea ce mănânci, tot căcat ajunge” – proverb asiatic

Simona Tache

Despre Simona Tache am zis întotdeauna că este o femeie drăguţă, care are o privire frumoasă şi o minte brutal de delicioasă….

„Acum un an, pe vremea asta, scriam acest text. Se pare că intestinele câinilor și nesimțirea stăpânilor înfloresc odată cu liliacul, altfel nu mi-aș fi amintit de el, zilele astea, la fiecare slalom printre căcați.” – scrie Simona Tache azi, 09.05.2014, pe contul său de Facebook.

Scrisoare deschisă căcatului de pe trotuar

Stimate căcat de pe trotuar,

De câteva dimineți te întâlnesc cu consecvență, în drumul meu către parc, precum și pe ăla de întoarcere. Ești lățit pe trotuar și întins bine, din cauză că cel puțin un amețit a călcat în tine. Și nu, nu ești deloc singur, mai ai câțiva frățiori înșirați pe cei 2 km care despart casa mea de intrarea în parc. Unii sunt tot așa, întinși, alții mai deshidratați (căldurile astea, deh!), alții proaspeți, intacți și cu moț. Ba era și unul aproape înnegrit de vreme, care cred că nu-ți e frățior, ci mai degrabă vreun unchi (sau mătușă, că parcă avea sâni). Pentru tine e foarte bine că nu ești singur, nu mă-nțelege greșit (în viață trebuie să ai alături familia), pentru noi însă, oamenii care folosim trotuarul ca să ne deplasăm de colo-colo, nu e chiar mișto. Vezi tu, să călcăm în tine nu e chiar visul nostru, din motive pe care mi-e rușine să ți le expun, mai ales că nu vreau să te rănesc. De-asta am și decis să îți scriu. Ca să îți comunic civilizat și finuț niște lucruri și să nu ajungem, Doamne ferește, să ne certăm și să ne jignim.

Vreau să te rog, dragă căcatule, cu tot respectul și cu toată buna mea credință, să îți iei toate rudele și să plecați de pe trotuar. Pur și simplu nu ai ce căuta acolo. Cum nu e vina ta? Cum adică “Oamenii sunt nesimțiți și își scot câinii la căcare pe trotuar”???? NU CRED AȘA CEVA!!!!! NU CRED!!!

Iartă-mă, dar asta e o calomnie. Oamenii, adică semenii mei, nu au cum să fie atât de infect de nesimțiți. Suntem în anul 2013, un an în care toți stăpânii de câini din lumea asta poartă la ei pungi în care adună căcații animalelor din dotare. Nu am cum să cred că românul (românul meu iubit, care s-a născut poet!) încă nu a aflat că are această obligație. Nu cred și pace! Sunt sigură că ei vă adună în punguțe, dragă căcatule, și că vă aruncă la coșul de gunoi, doar că voi vă încăpățâți de fiecare dată și vă întoarceți la locul nașterii voastre. Cunosc sentimentul, cu toții suntem atașați de locul în care am ieșit din burțile mamelor noastre (în cazul vostru, de sub cozile lor), doar că… îmi pare rău, legile nescrise ale bunului simț interzic prezența voastră pe trotuar. Și, te rog mult, nu mai încerca să dai vina pe oameni. Nu o să mă convingi niciodată că pot fi atât de nesimțiți și de îngălați încât să-și scoată potăile la căcare pe trotuar, de parcă trotuarul ar fi WC-ul lor public!! După ce că arăți cum arăți și că… miroși cum miroși, mai ești și mincinos. Mincinosule!

Hai că am zis că nu vreau să ne jignim și deja ne jignim. Închei, că nu am timp de stat la discuții. Pleacă dracu’ de pe trotuarele noastre, căcat nesimțit!

Cu respect,

Simona

Sursa: simonatache.ro

Categorii:Parfum de România Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: