Arhiva

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Republica Moldova trebuie să decidă cine are întietate: mafia pro rusă sau mafia pro româno europeană

11 Noiembrie 2016 Lasă un comentariu

În urmă cu niște ani, la Chișnău, cineva, nu mai știu cine, persoană importantă, făcea un fel de proiect de țară, că tot se poartă termenul. Moldova trebuia să fie neutră, un fel de nici cal nici măgar în relația cu estul rusesc ce pute rău a vodcă și ger siberian și vestul, din punctul lor, al basarabenilor, de vedere, european, românesc și fascist.

Da, tot ce era spre vest era prezentat a fi fascist, concept promovat obsesiv de un Kremlin mult prea arogant să înțeleagă că forța lui e una a unei țări de lumea a treia,  spre a patra, africanoidă, deoarece se bazează pe resursa și nu pe tehnologizare. Cam ca și tările continentului negru.

Acesta e fost și motivul pentru care monstruosul imperiu sovietic a sfârșit-o în gard încercând să iasă cât mai mult în arătură.

Atunci au apărut tot felul de maimuțoi cu pretenții de analiști politico economici care acreditau în subtext ideea  că șansa Republicii Moldova este aceea că țara ar fi undeva foarte sus în topul interesului rusesc și euroatlantic, rușii și europenii neputând dormi din cauza planurilor de atragere a Basarabiei în sfera lor de influență și nu o zonă crepusculară despre care nimeni nu prea înțelege în ce ape se scaldă.

Astfel, Basarabia ar fi urmat să fie inundată de investiții rusești și europene, care s-ar lupta pe viață și pe moarte, lucru care ar genera o bunăstare de basm care ar face din Republica Moldova un fel de Elveție a estului.

Diferența de esență fiind că neutralitatea Elveției se bazează pe statutul ei de seif unde se depozitează averi uriașe, a Moldovei nefiind decât o marotă infectată de tancurile rusești din Transnistria și podurile de flori încheiate cu beții generale ca pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Cum e acum Republica Moldova? O țară bolnavă, aflată, economic pe două feluri de perfuzii, cele rusești, atent direcționate de la Kremlin și cele administrate de moldovenii plecați la muncă, la furat și la prostituat prin Europa.

Țara e controlată discreționar de trei grupuri mafiote cu extensii în viața politică. Mafia pro rusească, mafia pro europeană și mafia autohtonă care se ascunde sun așa zisa neutralitate cam binevoitoare față de interesele rusești.

Acum, la turul doi al alegerilor prezidențiale, primul scrutin în care președintele, Maia  Sandu sau Igor Dodon, va fi ales  prin vot popular, direct.

Se spune că dacă va fi aleasă doamna Sandu, țara o va lua spre Europa, dacă va fi ales Dodon țara o va lua, fatal, spre este, spre noua reîncarnare a URSS, cealaltă fiind lamentabilul CSI. 

E și nu e așa. După alegeri mafia europeană sau cea pro rusă va fi cea care le va domina pe celelalte.

Există un paradox. Țara nu va scăpa de corupție dar se va putea pune lumina pe unii sau alții. O victorie pe termen scurt acum va reuși să dea o zdravănă gură de oxigen adversarilor care vor putea arăta, caragialesc,  cu un deget țeapăn, de ginecolog, spre ceilalți … ”Uite, ei sunt vinovații pentru dezastru moldovenesc.”

Prorușii vor spune în cazul unei victorii e proeuropenilor, că asta înseamnă românismul, europenismul … corupție.

Proeuropenii vor apune în cazul unei victorii a pro rușilor atunci când se va vedea că va continua să prospere corupția, că aceasta există independent de politică.

Pe scurt, tabăra care va câștiga acum, pe termen scurt ar putea pierde pe termen lung.

O victorie a lui Dodon va însemna continuarea perfuziilor pentru bolnavul numit Republica Moldova, o eventuală victorie a proeuropenilor va împinge țara spre niște reforme și sacrificii pe care nu știu dacă populația, săracă și umilită de marile probleme existențialiste, va fi de acord să le facă.

Legat de cei doi candidați, dacă Igor Dodon, acest individ cu nume de prezervativ sovietic, un fel de reîncarnare a celor care se făceau preș roșu când veneau tancurile sovietice,  mi se pare  a fi exact glonțul care trebuie tras în tâmpla bolnavului numit Basarabia, aflat pe perfuzii, doamna Sandu pare un candidat interesant care merită votat.

Deși, fizic, Maia Sandu nu e taman un  Arnold  Schwarzenegger, este o femeie puternică, școlită pe la John F. Kennedy School of Government și  Academia de Studii Economice a Moldovei, puternică, intelectual vorbind, cu idei de om sănătos la cap în marile chestiuni. Dânsa consideră că în mod normal, Crimeea e a Ucrainei, că Justiția este cea care trebuie să facă ordine în Republica Moldova, că singurul drum pe care merită să o apuce Moldova este acela spre Europa, Basarabia fiind un stat european.

Ce va fi, de-m trăi, om vedea.

Până atunci, un interesant interviu acordat de doamna Maia Sandu, candidata pro europeană la alegerile prezidențiale din Republica Moldova acordat pentru adevarul.ro. publicat la 9 noiembrie 2016, sub semnătura lui Iurii Botnarenco.

Maia Sandu

INTERVIU Maia Sandu:

Moldova, la un moment de cotitură. Preşedinţia e ultima redută care nu a fost cucerită încă de sistemul oligarhic mafiot

Candidata proeuropeană la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, Maia Sandu, a acordat un interviu pentru „Adevărul“, în care a vorbit deschis despre lupta anticorupţie, despre relaţiile Moldovei cu vecinii, dar şi despre planurile pe care le are pentru a-i aduce acasă pe moldovenii plecaţi la muncă în străinătate.

Reporter: Aţi simţit vreo clipă că faptul că sunteţi femeie ar fi în detrimentul dumneavoastră?

Maia Sandu: Eu întotdeauna am luptat pentru independenţa mea şi am reuşit să obţin această independenţă. Întotdeauna am optat pentru principiul meritocraţiei. Cred că oamenii trebuie judecaţi pe bază de profesionalism, nu pe criterii de gen, religie, limbă vorbită, etnie. Noi am demonstrat un lucru enorm cu resurse foarte mici, cu mult bun simţ. Cu o campanie onestă şi transparentă am obţinut un scor foarte bun în primul tur şi sunt sigură că o să obţinem unul şi mai bun în turul doi. Faptul că am ajuns până aici ar trebui să le dea curaj şi altor femei să încerce în politică, să opteze pentru funcţii de conducere. Noi nu suntem mai puţin pregătite decât bărbaţii pentru aceste funcţii.

Reporter: Despre lupta anticorupţie. Cum veţi realiza acest lucru în condiţiile în care atribuţiile preşedintelui sunt destul de limitate?

Maia Sandu: Preşedintele va avea legitimitate, spre deosebire de Parlament, care nu are aproape deloc sprijinul poporului. Eu voi face toate lucrurile transparent. Pe procurorul general, modificarea Constituţiei astfel încât preşedintele să numească procurorul general. Am să lupt ca această clauză să intre în vigoare, pentru că această promisiune a fost făcută şi în faţa partenerilor de dezvoltare, cu care am să fac front comun. La fel, am să fac front comun şi cu cetăţenii. Atunci când va fi nevoie, am să apelez la ajutorul cetăţenilor ca să determinăm autorităţile să-şi îndeplinească obligaţiunile. În cazul numirii judecătorilor, e adevărat: Consiliul Superior al Magistraturii propune numirile judecătorilor, dar pentru fiecare caz în parte am să fac public dosarul oamenilor propuşi pentru aceste funcţii şi o să vedem cât tupeu poată să aibă Consiliul Superior al Magistraturii, cât de departe poate merge în încercarea de a promova în continuare oameni corupţi în sistem. Ştiu că şi în sistemul judecătoresc există oameni corecţi şi integri. Am să fac apel şi la aceşti oameni. Vom curăţa sistemul. Sunt mulţi judecători supăraţi pe faptul că întreaga breaslă este blamată pentru corupţie.

Reporter: Aţi negat vehement că aveţi vreo relaţie cu Vlad Plahotniuc. De ce aţi început să vorbiţi despre el atât de târziu?

Maia Sandu: Pentru că, în special după furtul bancar, s-a descoperit toată situaţia cu această guvernare. În 2012, când eu mi-am dat acordul să vin să lucrez în Guvern în calitate de ministru al Educaţiei, percepţia generală era că acest guvern îşi dorea să facă lucruri corecte. Eu am reuşit să fac nişte reforme, am avut sprijin politic pentru aceste reforme. Nu am cunoscut aceste personaje, mai ales că Plahotniuc vine din zona de business, şi nu am avut nicio tangenţă cu aceşti oameni, care au nu au fost foarte vizibili. În momentul în care s-a descoperit furtul bancar, am fost primul membru al Guvernului care a declarat, în aprilie 2015, că Republica Moldova este un stat capturat şi că sunt anumite persoane care controlează şi folosesc instituţiile publice în scop personal. De atunci, am fost destul de vocală despre aceşti oameni.

Reporter: Despre declaraţiile lui Dodon cu privire la Crimeea. Care este poziţia dumneavoastră vizavi de acest subiect?

Maia Sandu: Poziţia mea este foarte clară. Crimeea este parte a Ucrainei. În cazul oponentului meu, aceste declaraţii ofensatoare la adresa vecinilor noştri demonstrează că el nu are stofă de preşedinte. Un preşedinte nu-şi poate permite să facă asemenea declaraţii. Noi trebuie să ne bucurăm de faptul că Ucraina a ales să meargă pe calea europeană şi ne bucură orice realizare a aceste ţări. Trebuie să fim solidari atunci când au ei probleme. Mai ales că noi avem deja experienţa transnistreană şi ar trebui să fim mai înţelegători cu ţări care trec prin aceleaşi situaţii ca noi. Ucraina a avut curaj şi a demonstrat inclusiv în conflictul din Donbas că poate să reuşească, a ieşit cu demnitate din acest conflict, iar acest lucru trebuie să ne încurajeze şi pe noi, să avem demnitate naţională şi să ne apărăm şi integritatea teritorială, şi interesele cetăţenilor noştri.

Reporter: Cum vedeţi relaţiile cu Rusia?

Maia Sandu: Domnul Dodon a făcut lobby la Moscova să se interzică exporturile din Republica Moldova, iar acum a obţinut permis pentru 15 întreprinderi din Moldova ca să poată exporta pe piaţa rusească. Din câte scrie presa, pentru aceste beneficii, companiile trebuie să plătească Partidului Socialiştilor. Noi nu avem nevoie de un astfel de preşedinte, ci de unul care să le poarte de grijă tuturor agenţilor economici din Moldova. Avem nevoie de rezolvarea problemelor pe plan instituţional. Nu este vorba doar de probleme tehnice, ci şi de probleme politice. Eu am să promovez la modul cel mai corect şi mai sincer interesele Republicii Moldova. Spre deosebire de Igor Dodon, eu nu spun una la Moscova şi alta la Bruxelles. Eu spun adevărul şi sper ca acest lucru să fie apreciat.

Reporter: De ce Igor Dodon nu trebuie să fie preşedinte?

Maia Sandu: În primul rând, pentru că domnul Dodon face parte din clanul corupţilor. Oricât ar încerca el să se detaşeze de toate lucrurile care s-au întâmplat în ultimii 10-15 ani, el a făcut parte din acest sistem chiar şi atunci când a fost în opoziţie. Un om corupt nu are cum să lupte cu corupţia, chiar dacă-şi doreşte acest lucru. Nu este independent în acţiunile sale. Doi la mână, este un personaj care dezbină. În această campanie electorală a demonstrat cum foloseşte fobiile şi ura.

Reporter: Cum trebuie să fie relaţiile cu România?

Maia Sandu: România a fost cel mai fidel prieten şi avocat al Republicii Moldova de la independenţă încoace şi noi apreciem asta. Am sentimente deosebite faţă de România, îmi place să merg la munte. Am fost sprijinită de mai  mulţi politicieni din România, pe unii dintre ei nici nu-i cunosc personal şi acest lucru vorbeşte despre faptul că politicienii români sprijină parcursul european al Republicii Moldova şi nu neapărat pe Maia Sandu.

Reporter: Există vreun plan să fie aduşi înapoi moldovenii plecaţi în străinătate?

Maia Sandu: Cei plecaţi peste hotare sunt îngrijoraţi de situaţia oamenilor dragi care au rămas acasă. Acesta este primul lucru pe care mi-l spun atunci când discut cu ei. Mulţi dintre ei au o viaţă mai bună peste hotare, nu neapărat toţi, şi-şi fac mari griji pentru cei care au rămas acasă. Noi ştim că bună parte din ei nu se va întoarce, pentru că s-au stabilit acolo, dar sunt şi oameni care vor să se întoarcă. Trebuie să le demonstrăm că aici, în Republica Moldova, poate fi la fel de bine ca acolo unde au mers ei, că pot avea locuri de muncă aici, că pot avea salarii, dacă nu chiar ca în Europa, cel puţin 70-80% din valoarea salariilor de dincolo, că avem şcoli unde să-şi ducă copiii, că avem şi noi servicii medicale de calitate şi accesibile, deci tot ce înseamnă standarde de viaţă mai bune, asta trebuie să construim noi aici. Evident, avem nevoie de ajutorul lor pentru a face acest lucru, de aceea trebuie să le dăm un semnal pozitiv acum, o speranţă, dacă vreţi, că lucrurile au început să se mişte în direcţia potrivită. Atunci, cu siguranţă, mulţi vor reveni ca să pună umărul la această schimbare.

Reporter: De ce credeţi că tinerii nu au ieşit masiv la vot în primul tur?

Maia Sandu: Trebuie să spunem că totuşi în jur de o treime din tineri au participat la vot, ştim cu toţii că mulţi sunt plecaţi. A fost şi problema creată de autorităţi: tinerii nu au putut să voteze la locul de studii. Dar în acest interval, după primul tur, am observat o mobilizare pe reţelele de socializare şi sunt încrezătoare că în al doilea tur tinerii vor veni într-un număr mai mare la vot şi nu vor lăsa pe alţii să ia o decizie pentru ei.

Reporter: Cum veţi mobiliza electoratul pentru turul doi de scrutin?

Maia Sandu: Republica Moldova se află la un moment de cotitură. E foarte important ca lumea să înţeleagă că trebuie să meargă la vot. Preşedinţia este ultima redută care nu a fost cucerită încă de acest sistem oligarhic mafiot. De aceea, trebuie să mergem la vot. Cei care au capturat instituţiile statului nu vor să plece. Vedem o campanie plină de minciuni. Este o dovadă clară că acestor oameni le este frică de schimbare. Pentru asta, trebuie să ieşim la vot. Am văzut o mobilizare exemplară în rândul diasporei şi sper că şi cei de acasă vor fi inspiraţi de această mobilizare, ca să reuşim să dăm o şansă Republicii Moldova.

Reporter: Aveţi vreun politician la nivel mondial pe care îl admiraţi?

Maia Sandu: Sunt fan al lui Barack Obama şi sunt impresionată de lucrurile pe care le-a reuşit Angela Merkel în toată această perioadă.

Sursa: adevarul.ro

Tehnicile manipulării (cu copy-paste)

2 Octombrie 2016 3 comentarii

images


Pun asta aici ca să-mi fie mai ușor să fac trimiteri. O să fie interesant de identificat care sunt metodele uzitate de aleșii neamului. Și nu numai, unii dintre voi au specimene din astea alături, acasă sau la serviciu. Nu trebuie să mai pomenesc despre media, de câte ori deschidem televizorul, devenim, fără voie, niște păpuși manipulate după bunul plac de către indivizi cărora altminteri le suntem total indiferenți.

Simon, George K (1996) (In Sheep’s Clothing: Understanding and Dealing with Manipulative People) a identificat următoarele tehnici manipulative:

  1. Minciuna: Pe moment e greu de spus dacă cineva minte, deși deseori adevărul iese la iveală după un timp, când deja e prea târziu. Un mod de a reduce șansele de a fi mințit este de a înțelege că indivizii cu unele tipuri de personalitate (în special psihopații) sunt experți în arta minciunii și a trișatului, făcând frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate.
  2. Minciuna prin omisiune: Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propagandă.
  3. Negarea: Manipulatorul refuză să admită că el sau ea a făcut ceva rău.
  4. Raționalizarea: O scuză prezentată de manipulator pentru comportamentul neadecvat. Raționalizarea este strâns legată de spin. În principiu, tehnica spin constă în arta de a pune întrebări (e utilizată fără excepție în vânzări, de exemplu).
  5. Minimizarea: Un tip de negare cuplată cu raționalizare. Manipulatorul spune  despre comportamentul lui/ei că nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva, de exemplu spunând că o insultă a fost doar o glumă.
  6. Atenția sau neatenția selectivă: Manipulatorul refuză să acorde atenție oricărui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunând lucruri cum ar fi „Nu vreau să aud”.
  7. Diversiunea: Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări directe, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect.
  8. Evaziunea: Similară cu diversiunea, dar aici se oferă răspunsuri vagi, irelevante, divagații sau expresii ambigui.
  9. Intimidarea mascată: Manipulatorul își pune victima în defensivă folosind amenințări voalate (subtile, indirecte sau subînțelese).
  10. Culpabilizarea: Un tip aparte de tactică de intimidare. Un manipulator se adresează conștiinței victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că e prea egoistă sau că o duce prea ușor. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost, punând-o într-o poziție inferioară, provocându-i anxietate și îndoială de sine.
  11. Rușinarea: Manipulatorul folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, de exemplu o privire aprigă, un ton al vocii neplăcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face să te simți rușinat pentru simplul fapt că ai îndrăznit să li te opui. Este o modalitate efectivă de a crea un sentiment de inadecvare în victimă.
  12. Jucarea rolului de victimă („sărmanul/a de mine”): Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca milă, simpatie sau compasiune. Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și manipulatorului îi este ușor să se folosescă de simpatie pentru a obține cooperare.
  13. Învinovățirea victimei: Aceasta este o tactică eficientă de a pune victima în defensivă, mascând totodată intenția agresivă a manipulatorului.
  14. Jucarea rolului de servitor: Agenda personală este mascată de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunând că se comportă într-un anumit fel din „supunere” sau pentru că se află „în slujba lui Dumnezeu” sau a unei figuri autoritare similare.
  15. Seducția: Manipulatorii folosesc șarmul superficial, lauda, măgulirea sau sprijinul fățiș al altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea.
  16. Proiectarea vinii (datul vinii pe alții): Manipulatorul găsește un țap ispășitor, deseori în moduri subtile, greu de detectat.
  17. Simularea inocenței: Manipulatorul încearcă să sugereze că răul făcut nu a fost intenționat sau că nu a făcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Această tactică face ca victima să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea ei mintală.
  18. Simularea confuziei: Manipulatorul face pe neștiutorul, pretinzând că nu știe despre ce vorbești sau că e confuz cu privire la o problemă importantă care i-a fost adusă la cunoștință.
  19. Afișarea furiei: Manipulatorul exprimă furie pentru a afișa suficientă intensitate emoțională și mânie pentru a șoca victima și a o face să se supună. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva și „se enervează” dacă nu obține lucrul respectiv.
  20. Persuasiunea este o formă de influențare. Este modalitatea de argumentare prin intermediul căreia o persoană încearcă să convingă o altă persoană sau un grup de persoane să creadă sau să facă un anumit lucru. Persuasiunea este un proces de ghidare al oamenilor pentru a adopta idei, atitudini sau acțiuni (raționale sau mai puțin raționale). Persuasiunea se bazează pe discuții și „atractivitatea prezentării” în locul folosirii mijloacelor de forță.
    Persuasiunea este o formă extremă a convingerii.

Manipulatorii exploatează următoarele vulnerabilități pe care le pot avea victimele:

  • naivitateavictimei îi este greu să accepte ideea că unii oameni sunt șireți, necinstiți și nemiloși sau e în negare când e victimizată;
  • conștiinciozitate exageratăvictima este înclinată să acorde manipulatorului beneficiul îndoielii și să privească lucrurile din perspectiva acestuia, în care dă vina pe victimă;
  • încredere în sine scăzutăvictima se îndoiește de sine, lipsindu-i încrederea și hotărârea, existând o probabilitate mare de a intra în defensivă foarte repede;
  • intelectualizarevictima încearcă din greu să înțeleagă manipulatorul și crede că acesta are un motiv întemeiat pentru care se comportă așa;
  • dependență emoționalăvictima are o personalitate dependentă sau docilă. Cu cât victima este mai dependentă emoțional, cu atât este mai vulnerabilă în fața manipulării sau exploatării.

sursa  micdavinci.wordpress.com


 

‘șa

26 Septembrie 2016 1 comentariu

pandele-bun.jpg

Nelson Pandela era un om bun şi corect de felul lui, aşa. El era un om foarte simplu, cu ambiţii foarte mici şi ar fi rămas necunoscut şi fericit dacă farmecul personal nu atrăgea, ca muştele la baclava, elita politică. Cum-necum, mintea lui ascuţită şi plăcerea cu care lucra manual în gospodăria proprie, a lăsat să se întrezărească în el un lider cinstit, un bun familist, calitaţi de manager şi înclinaţie spre studiu, mai ales în nopţile lungi şi romantice de iarnă în care se lua şi curentul, lucruri despre care el nu era conştient.

Acum să nu exagerăm, au fost multi săraci pe un loc. Pandela s-a detasat pentru că pur şi simplu nu aparţinea spatiului terestru şi mai şi descoperise antidotul pentru cancer, când şi-a pus felii de ceapă între degetele de la picioare. Asta după ce l-a visat pe fiul domnului cu Olivia Steer în dreapta,  care îi explica în detaliu procedura. Şi asta era exact ceea ce căutau, de zile şi  săptămâni întregi, stapânii benereuleui. Un om exact ca Pandela, numai bun pentru copila un pic mai debilă a partidului.

Acest om simplu a acceptat toate condiţiile, dar a avut şi el doar o mică dorinţă:să radă de faţa pământului spitalul şi şcoala, deşi erau fundaţii pe fonduri europene, şi să facă o catedrală în Voluntari, aşa cum a visat mama lui când a luat un bocanc în gură de la un om care stătea în gazdă la ei de şaptesprezece ani.

The end.

Aproape. Tot mai poartă pieptarul de lână de la mamaia sub sacou. Oriunde puneți virgulele, e fix același lucru.

P.S. Draga noastră Firea, ne doare fix în pulă de tine și de figurile tale.

sursa micdavinci.wordpress.com


Tcholoschooling şi Voiculescugrafie

19 Septembrie 2016 Lasă un comentariu

Aţi citit bine, sunt noile trenduri româneşti. Au din ce în ce mai mulţi adepţi, după ce românii au privit cu voioşie nedisimulată show-rile prestate de Dhragnoula cel care învie morţii mai abitir decât Iisus, O.Prea care-i doctorul generalilor sau generalul doctorilor, Mickey Mouse alias copy-paste, Pheerhea cea care urăşte manifestările aberante şi alţii de pe această listă incompletă.

Snobismul românilor l-a iritat teribil pe Dhragnolula, care a explodat de nervi când aceştia au decis că vor vorbi numai în limba tehnocrată, renunţând la valorile strămoşeşti comuniste şi creştine totodată, brandul kitsch al marelui grup de la putere. Ajuns la capătul puterilor în lupta sa cu insolenţa românilor, care nu pot fi educaţi să trăiască decent fără bani, spitale, învăţământ şi justiţie, a cerut ca guvernul să nu mai facă nimic pentru români, riscul fiind ca aceştia să aibă impresia bizară că li se cuvine. Deşi veşnic nemulţumiţii au la discreţie agheazmă şi foiţe pentru pomelnice, ei au hotărât să protesteze continuînd să vorbească limba de neînţeles, total nouă, imposibil de descifrat nici măcar de cei care ascultă telefoanele şi scotocesc în fişierele computerelor atacate de virusul tehnocrat.

Momentan, alfabetul a fost înlocuit de cifre şi termeni ştiinţifici şi asta e ultima distracţie naţională, de departe mai tare decât Pokemon-Go. Sper să apară şi Micul Prinţ tradus în cifre.

sursa micdavinci.wordpress.com


Ministrul Educaţiei: Temele ar trebui făcute la şcoală

18 Septembrie 2016 Lasă un comentariu

 


monitor06.gif

În sfârşit, o atitudine corectă vis-à-vis de modul în care ar trebui să se desfăşoare orele la şcoală. Faptul că acum şcoala e considerată de copii o corvoadă, se poate corecta (sursa).

„Ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, a declarat la emisiunea „În faţa ta” difuzată de Digi24 că elevii ar trebui să îşi facă temele la şcoală, nu acasă.”

Nu pot să nu marchez ştirea asta, pentru că înseamnă încetarea unui abuz în formă continuă asupra elevilor. Nu este vorba doar de lipsă de participare la orele care au devenit calvarul de dinaintea orelor de muncă efectivă acasă. Programa este supraîncărcată, elevii nu sunt încurajaţi să aibă o abordare logică a materiei şi nici să aloce mai mult timp disciplinei care îi pasionează. La terminarea liceului, cei mai multi elevi habar nu au ce vor face în continuare, ce le place, care e drumul pe care îl vor urma. Pentru că o altă problemă este mixul de discipline obligatorii. Modul în care toţi trebuie să încapă într-un şablon.

„Stau mult ca să-şi pregateasca orele, da, foarte mult, nepermis de mult. După ce termină programul la scoală, tot cu şcoala se ocupă, pentru că trebuie să facă aceste teme care li se dau la şcoală şi care, în mod normal, ar trebui rezolvate în timpul în care sunt in şcoală, nu ar trebui supraîncărcaţi şi acasă. Ideea aceasta că intr-un fel sau altul pe parcursul întregii zilei te ocupi numai de rezolvarea unor teme şcolare nu e normală pentru educaţia actuală şi impune asupra copilului un ritm de lucru şi o cantitate de muncă nerezonabile”, a declarat ministrul Educaţiei.

Poate nu e imposibil un sistem de învăţământ care să nu mai fure copilării şi să ucidă imaginaţia şi visele. Cu condiţia să nu rămână doar o simplă discuţie şi să se continue cu implementarea acestui model, dacă tot s-a făcut pasul ăsta şi s-a spus pe şleau că asta e soluţia. A fost dificil să se ajungă în punctul acesta, dar se poate, se poate!

sursa micdavinci.wordpress.com


 

Orzoaica, râsul mânzesc şi Olivia Steer

16 Septembrie 2016 5 comentarii

220px-aztlan_codex_boturini

Începem cu începutul, aşa cum e în general recomandat, dar şi pentru că începutul cu sfârşitul e o caracteristică întâlnită numai în filmele bune, aşa zisele blockbusters, care conving oamenii singuri sau pe săraci că sunt speciali şi au un destin de cinci stele, cu condiţia să traverseze podişul Tibet şi o junglă amazoniană. După care vor câştiga la Loto.

Succint din wikipedia, “orzoaica (Hordeum distichon) este o specie de orz al cărei spic este format numai din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului și folosite la fabricarea berii. Orzoaica pentru bere se recoltează obligatoriu la umiditatea boabelor sub 14%, când conținutul în extractive neazotatate este cel mai ridicat, iar boabele posedă o energie de germinație mai mare. Produce 4 – 8 t/ha.” Un search rapid m-a convins că are chiar mai multe proprietăţi benefice decât mi-aş fi imaginat, aşa că mi-a întărit convingerea că e parte esenţială a modului de viaţă sănătos al Oliviei.

Despre râsul mânzesc nu am găsit referinţe in wikipedia, dar sunt o mulţime în trilogia Fraţii Jderi şi în romanul în două volume Moromeţii, care au fost studiate pentru bacalaureat, în toate emisiunile tv de la noi şi la vânzătorii online de produse de slăbit în timp record, chiar în timp ce balotezi juma’ de porc rotisat cu pâine de la vatră şi bei vin de ţară cu ulciorul. Adică mănânci sănătos şi bei la fel.

Chiar dacă m-am lungit cu introducerea, era necesar, dat fiind că urmează partea delicată, pentru care sunt necesare două pensete şi exerciţiu îndelungat cu manevrarea ouălor. Pentru că urmează să păşim timid într-un nou ev al medicinii, descoperit de gingaşa făptură care poartă numele predestinat Steer. Olivia Steer.

În marea ei modestie, aşa cum sunt toţi corifeii, nici măcar nu îşi asumă această uriaşă revelaţie, ci o pune pe seama unui studiu publicat într-un jurnal medical oarecare din America. Care i-a fost adus sub ochi de către chiar destinul ei special cu ochelari speciali, altminteri nimeni nu ar fi remarcat informaţia bine ascunsă printre rândurile voit plictisitoare ale articolului. Olivia a clipit des sub povara surprizei şi a dozei şoc de orzoaică, chackra i-a strănutat productiv şi s-a desfundat rămânând complet curată şi uscată. O transă imposibil de redat în cuvinte a pus stăpânire pe mâinile ei şi pe laptop. În următoarea oră, sub puterea transei induse de orzoaică, a tăiat din articolul ştiinţific toate informaţiile de umplutură şi a demascat cea mai diabolică făcătură a industriei medicale şi farmaceutice mondiale: cancerul mamar în formă incipientă nu există. El există numai direct în formă avansată. Forma incipientă care de fapt nici nu este cancer, devine cancer numai dacă faci mamografie şi o stârneşti. Pentru că forma incipientă dispare de la sine, dacă nu o bagi în seamă.

O să vă întrebaţi: bine, dar cum ajunge un cancer să fie avansat dacă n-a fost incipient mai întâi? Cu toată jena, trebuie să vă spun că se pare că nici cancerul avansat nu există, de fapt există o formă agresivă, dar ea trece în şase ani, de la sine, dacă nu muriţi din alte cauze sau pretexte pentru care apelaţi la medici. Olivia a descoperit că scopul medicilor este doar să facă duble masectomii şi tratamente scumpe ca să vă ia banii. Şi că, de fapt, sunteţi doar nişte isterice. Mai clar de-atât n-am cum să vă spun: nu mai fiţi isterice, că din asta se poate muri!

Eu deja m-am convins de proprietăţile curative ale orzoaicei, la terasa din capătul străzii. Ca de obicei, explicaţia e la îndemâna noastră, numai că noi n-avem ochi să o vedem. Şi mai şi râdem mânzeşte!

sursa micdavinci.wordpress.com


Nu e despre străzi, spitale şi şcoli, e despre cum ajungeţi cineva

15 Septembrie 2016 3 comentarii

M-am uitat, preţ de vreo cinci minute, la nişte fotografii de la deschiderea anului şcolar în România. Nu pentru că ar fi fost atât de multe sau atractive, nah. Ci pentru că erau de o hidoşenie greu de redat în cuvinte. Nu o să le mai pun şi eu aici, cu siguranţă absolut toată lumea le-a văzut. Nu exagerez când spun toată lumea, au fost viralizate mai ceva decât orice sărbătoare creştină. Şi încă mai sunt.

Las la o parte chiar şi poza absurdă cu omul care s-a urcat pe o masă cu microfonul în mânâ.Nu o să-i spun oficial, deşi se pare că este ceva de genul ăsta, e primar, cu alte cuvinte e un ales. Omul ăla credea sincer că lumea vrea să-l vadă, că prezenţa lui e o plăcere, pentru toţi cei de acolo. Aşa că s-a arătat lor. S-a aburcat pe o masă, ca nu cumva cei din spate să aibă minima şansă să-şi protejeze retina. Pentru că lui nu i-a trecut prin minte că fix asta voiau să evite oamenii ăia care şi-au adus copiii la şcoală. Sigur, ce altceva mai important ar fi avut de făcut? Serviciu? Orice altceva? N-am pomenit de discuţiile cu profesorii pentru că lumea şi-a pierdut oricum speranţa. Modul în care îşi susţin orele nu o să fie altceva decât un chin pentru copii, ca şi până acum, indiferent de rugile şi lacrimile părinţilor acestora. N-au primit decât câte un popă pentru rugile astea. Se rugau ca nişte neiniţiaţi, de asta.

Ah, uitasem omul ăla pe masă! Omul -o continui să-l numesc aşa, deşi ar trebui să arăt mai mult respect unei ilustre personaliţăţi, dar eu sunt o fiinţă limitată- a explicat tuturor cum vor trebui să înveţe, dacă vor să ajungă ca el, care are că are două facultăți, două masterate și două doctorate. Nu vă strâmbaţi! A început şi terminat două doctorate şi un masterat în paralel. Cred că ştiţi ce înseamnă “paralel”, nu trebuie să mai explic şi asta, nu? Plus că a facut şi o catedrală în Voluntari, pe fundaţiile turnate pentru o şcoală şi un spital, deşi mai erau cinci biserici. Dar erau mici, trebuia una mare. Nu trebuia să pomenesc despre asta, pentru că soţia domniei sale face o megacatredală, dar se ştie că femeile sunt mai ambiţioase. Ce să fac, mi-a scăpat.

În acest timp, aţi ghicit, exemplul personal al acestui mare om, a inspirat fiinţa cu care s-a unit la bine în faţa domnului. Doar la bine, pentru că e un om calculat şi foarte cerebral. Aceasta a devenit un primar şi mai mare şi a decis ca ea v-a construi o biserică şi mai mare, o megacatredală, cum deja mi-a scăpat păsărica. Şi desigur va explica la deschiderea anului şcolar, cum a ajuns dânsa aşa deşteaptă şi aşa de sus. Şi-a pus banderolă tricoloră, a luat doi generali de aproximativ un metru bucata, un popă şi un poliţist şi nişte nimeni (pardon, necunoscuţi) şi a făcut asta. Şi poză, pe care nu v-o arăt.

În toată ţara, formula de deschidere a anului şcolar a fost aceeaşi : om foarte important, popă, poliţai, ceva cu şapcă de la armată, necunoscuţi care lucrează ceva pe la şcoală şi colectează bani de la părinţi. Repet, pentru a treia oară, că toţi copiii au primit toate explicaţiile necesare pentru a deveni, la rândul lor, mari oameni. De la nişte experţi care au studiat tot în ţara asta, în aceleaşi condiţii în care vor studia copiii dumneavoastră. Să vad ce scuze mai găsiţi acum.

În încheiere, îmi cer scuze c-am spus despre poze c-ar fi o hidoşenie, au vorbit invidia şi răutatea din mine. Doamne, iartă-mă!

sursa micdavinci.wordpress.com


 

%d blogeri au apreciat asta: