Archive

Archive for the ‘Justiţie’ Category

UIMITOR !!! … Prof. Dr. Monica Pop urmărită penal.

Pe doamna doctor  Monica Pop, manager al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București, am văzut-o de multe ori la televizor. Întotdeauna am avut senzația că văd un profesionist de mare clasă, o doamnă de o onestitate ireproșabilă. Deși stau binișor cu imaginația nu mi-aș fi putut închipui că dânsa va ajunge să fie urmărită penal, acuzată de abuz în serviciu și conflict de interese.

Conform unui comunicat al DNA, Monica Daniela Pop, în calitatea deținută, a încheiat, la datele de 13 iunie 2003, 25 octombrie 2007, 1 decembrie 2007 și 29 noiembrie 2012, cu încălcarea legislației primare, patru acte adiționale la un contract de închiriere ce fusese încheiat anterior cu o societate comercială.

„Prelungirea contractului de închiriere s-a făcut nelegal, deoarece, pentru respectarea prevederilor din Legea 213/1998 raportat la HG 1.069/2002, exista obligația legală ca, începând cu anul 2003, închirierea spațiilor din cadrul Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București să fie efectuată de către Administrația Fondului Imobiliar al Unităților Sanitare Publice — Sector 1 și ulterior de către Administrația Unităților de Învățământ Preuniversitar și Unităților Sanitare Publice din cadrul Consiliului Local Sector 1 București, iar sumele de bani încasate cu titlu de chirie să revină fie Primăriei Sectorului 1 în calitate de administrator, fie Primăriei Municipiului București în calitate de proprietar” – se arată în comunicatul DNA.

De asemenea, suma stabilită prin cele patru acte adiționale ar fi fost sub pragul minim al chiriei pentru închirierea de spații pentru servicii medicale și alte activități decât cele medicale (alimentație publică) aflate în administrarea Administrației Fondului Imobiliar al Unităților Sanitare Publice — Sector 1, stabilit de Consiliul Local Sector 1.

Astfel s-ar fi cauzat o pagubă bugetului Primăriei Generale a București și bugetului Primăriei Sectorului 1 în valoare de aproape 25.000 de euro  (mai precis 24.478 euro)  și a fost creat astfel un folos de aceeași valoare societății comerciale care a închiriat spațiul în incinta spitalului.

La data 28 noiembrie 2012, în calitate de manager al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice — București, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, suspecta Monica Daniela Pop a participat, în cadrul ședinței Consiliului de Administrație al Spitalului Clinic de Oftalmologie, la luarea unei decizii privind încheierea unuia dintre actele adiționale la contractul de închiriere, decizie prin care s-a obținut, în mod direct, un folos patrimonial pentru o societate comercială cu care suspecta s-a aflat în raporturi de muncă. Astfel, în perioada 01.03.2007 — 14.01.2011, aceasta a fost angajată cu contract de muncă cu normă parțială la respectiva societate comercială. Fiind vorba de o perioadă de cinci ani ce precede data încheierii documentului, sunt întrunite condițiile care definesc conflictul de interese”, mai spune comunicatulDNA.

Doamna doctor Pop, spune  că nu a săvârșit niciun fel de  abuz în serviciu, dânda ținând să precizeze că  are și o decizie de la Agenția Națională de Integritate conform căreia nu este incompatibilă.

„Nu este niciun abuz în serviciu, de niciun fel. Am de la ANI o hârtie că nu este nicio incompatibilitate, care este pusă la dosar (respectiva hârtie). Toate reclamațiile pornesc de la o asistentă care ne-a făcut vreo 500 de procese și ei știu foarte bine. Primăria nu s-a constituit în niciun fel de parte civilă. Nimic. Nu este adevărat”, a subliniat Monica Pop.

Doamna doctor spune că  Primăria a avut mereu reprezentant în Consiliul de Administrație al spitalului. „Totdeauna reprezentantul Primăriei a fost în Consiliul de Administrație. Nu am luat hotărâri fără el. Nu este niciun fel de altă problemă. Nu am văzut încă dosarul, o să îl văd”, a mai spus dânsa.

Judecătoarea Dana Gârbovan nu are ce căuta într-un guvern care îl slugărește pe Liviu Dragnea. Și-ar face praf imaginea impecabilă pe care o are.

20 Februarie 2017 Lasă un comentariu

Dana GirbovanSe pare că doamna judecător Dana Gîrbovan ar fi luată calcule pentru a-l înlocui pe Florin Ciordache la conducerea Ministerului Justiției.

Premierul Sorin Grindeanu a declarat la Antena 3 că a negociat cu doamna Gîrbovan, dar că va mai avea și alte întâlniri în vederea găsirii unei persoane care să ocupe postul respectiv după după demisia lui Florin Iordache cauzată de scandalul OUG 13.

”E o doamnă cu care am avut o discuție, dar am avut și cu alții, fiind președintele Uniunii Judecătorilor. Anunțul îl voi face miercuri. Și mâine am programate întâlniri, vom veni cu o soluție care va fi de necontestat.”, a spus Sorin Grindeanu la Antena 3.

Sunt convins că pentru acest guvern, doamna judecător în discuție ar fi un câștig incredibil.

Problema se pune invers. Dacă doamna Gîrbovan ar accepta și-ar dinamita imaginea impecabilă pe care o are… nu poți să te angajezi la bordel și să zici apoi că ești fată mare.

Am admirat-o întotdeauna pe doamna Gîrbovan și am considerat că ar merita să ajungă ministru la Justiție dar, în nici un caz în acest guvern care la modul cel mai evident îl slugărește cu credință pe Liviu Dragnea. Ar fi păcate de cariera dânsei …

Legea grațierii, Gigi Becali și oile …

30 Ianuarie 2017 2 comentarii

Nu mai e nici o noutate că astăzi, 30.01.2017 a avut loc un spectacol care ar fi fost ridicol dacă nu ar fi fost sinistru legat de legea privitoare la grațiere și de modificarea Codului Penal.

În contextul în care aseară au ieșit în stradă vreo sută de mii de manifestanți, PSD pare a căuta o cale de a-și servi stăpânul absolut, Liviu Dragnea pentru a-i deschide calea spre funcția de premier în prima fază apoi spre cea de președinte al României.

Cu oportunismul care îl caracterizează, președintele condamnat penal al PSD se face că plouă, tace ca dânsul în iarbă lăsându-și supușii numiți în diferite înalte demnități și televiziunile obediente să scoată din foc cartoful fierbinte pe care li l-a plasat în brațe. La Dragnea acest comportament de a-i lăsa pe alții să rezolve problemele create de populismul său.

După ce, mai întâi, s-a vorbit de amnistie, discuția a culisat spre grațiere. Motivul? Cică ar fi prea mulți pușcăriași pentru locurile existente.

Adevărate pete de culoare, în toată dezbaterea de la televiziunile de știri, au fost intervențiile lui Gigi Becali. Deși povestea a fost aruncată de PSD pe piață cu motivația legată de condițiile din penitenciare, Gigi, așa cum face și când e vorba de fotbal, s-a apucat să vorbească de faptul că nu i se pare corectă legea propusă de PSD deoarece dacă e vorba de clemență, i se pare corect să beneficieze toți… Deh, omul s-a legat sufletește de foștii și sperăm, viitorii colegi de detenție.

Nu am înțeles niciodată de ce Gigi nu se poate abține când e vorba de lucruri cam complicate pentru intelectul lui populat de propriile fantezii. 

De exemplu de ce nu vorbește despre oi … la asta se pricepe deoarece înțelege oile ca nimeni altul…

* * *

Cum ar fi fost un interviu cu Gigi ciobanul? Cam ca mai jos … 

gigi-becali-oi

Scena:  Gigi Becali își paște oile și se apropie un reporter …

INTERVIU CU GIGI CIOBANUL

REPORTERUL: – Frumoase oi ai nea Gigi …

GIGI BECALI: – Așa-i, frumoase. Se vede că sunt iubite.

REP: –  Văd că au miei tare frumoși, dar văd că nu există nici un berbec.

GIGI: – La ce e nevoie de berbec? Ascultă-mă pe mine că știu ce vorbesc. Cine iubește oile devine tatăl mieilor. Nu vezi că mulți miei îmi seamănă?

REP: – Așa-i, îți seamănă, credeam că mi se pare. Văd că nu toți, unul seamănă cu Cristi  Borcea și unul cu Prodanca.

GIGI: – E normal. Cei doi miei sunt frați de la aceeași oaie și sunt rodul unui experiment. A fost însămânțată artificial, Cristi a donat spermă și Prodanca ne-a dat niște ovule cu împrumut. Dacă mai vrea Reghie copii îi dăm ovulele înapoi. Avem niște țurcane de cea mai bună calitate.

REP: –  Văd că și câinele seamănă cu cineva … Cu Meme Stoica parcă.

GIGI: – Da, lui nu îi plac oile. El e cu câinii.

REP: – Ce planuri de viitor ai nea Gigi?

GIGI: – Am făcut o propunere de colaborare pesedeului. Vrem să încercăm materialul genetic al liderilor lor de succes, Liviu dragnea, Victor Ponta și Adrian Năstase. Dacă reușim să le lămurim pe Lia Olguța Vasilescu, Gabi Firea și Ana Birchall să ne doneze niște ovule vom reuși să revoluționăm oieritul românesc. Ia imaginează-ți cum vor arăta niște turme din oi roșcate, blonde și brunete …

REP: – Mult succes, nea Gigi …

MELANIA CINCEA: ”La Ordonanţa de urgenţă privind graţierea, de exemplu, în nota sa de fundamentare aglomeraţia din penitenciare este invocată ca pretext. Unul mincinos.”

27 Ianuarie 2017 Lasă un comentariu

Supărarea repetentului clasei

Călin Popescu Tăriceanu ar trebui să ştie că nu monitorizarea în cadrul MCV îi face pe români să se simtă cetăţeni ai unei ţări de mâna a doua, ci dispreţul faţă de lege manifestat indivizi de la vârful politicii, el însuşi exponent al acestei caste de repetenţi ai clasei în fiecare raport MCV.

Melania CinceaRaportul pe 2016 al Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare – un document remis şi Parlamentului European şi Consiliului European – este, în linii mari, favorabil României. Şi în privinţa independenţei Justiţiei, şi a eficienţei sistemului judiciar, şi a integrităţii, şi a luptei anticorupţie. Adică, note bune – cu recomandări de îmbunătăţire a unor aspecte – pentru Parchete, pentru Curtea Supremă, pentru CSM, pentru ANI şi mai puţin bune, ca o cutumă s-ar putea spune, pentru Parlament, care s-a remarcat, din nou, prin refuzuri obstinate de a ridica imunitatea parlamentară, pentru a permite Justiţiei anchete sau măsuri preventive.

Comisia Europeană dă asigurări că se va renunţa la monitorizare “atunci când măsurile prevăzute la fiecare din obiectivele de referinţă din prezentul raport vo fi întreprinse, obiectivul respective va fi considerat provizoriu finalizat. Atunci când acest lucru va fi valabil pentru toate obiectivele de referinţă, MCV va fi închis”. 

Un minus mare, care pune sub semnul întrebării încetarea monitorizării la finalul acestui an, îl dau proiectele de ordonanţă de urgenţă ale Guvernului Grindeanu. Acestea – unul privind graţierea colectivă, celălalt, privind modificarea Codului Penal şi a celui de Procedură Penală – au stârnit îngrijorare nu numai în România, unde împotriva lor au manifestat, în stradă, zeci de mii de oameni, ci şi la nivelul Comisiei Europene. Care atrage atenţia, în cadrul aceluiaşi raport, că “modificările legislative menite în mod clar să slăbească sau să reducă domeniul de aplicare al infracţiunii de corupţie sau care au reprezentat o provocare majoră la adresa independenţei sau a eficacităţii DNA ar atrage după sine reevaluarea progreselor realizate”. Cu menţiunea că orice versiuni finale adoptate ale celor două ordonanţe de urgenţă prezentate spre consultare de către Guvern, la 18 ianuarie 2017, ar trebui privite din acest punct de vedere.

De ce îngrijorează cele două ordonanţe de urgenţă? 1. Din cauza lipsei de transparenţă de care s-a dat dovadă în redactarea lor. 2. Din cauza fals invocatului caracter de urgenţă, dat de Guvenul Grindeanu, care nu numai că nu are nicio explicaţie sustenabilă pentru această urgenţă, dar încalcă şi Constituţia, cel puţin în privinţa uneia dintre ordonanţe, cea privind graţierea; legea fundamentală prevede că acordarea amnistiei sau a graţierii colective se reglementează doar prin lege organică, nu prin ordonanţă de urgenţă. 3. Din cauza minciunilor oficiale din care este ţesută justificarea lor. Apoi, mai sunt motive de alarmare date punctual de fiecare ordonanţă în parte.

La Ordonanţa de urgenţă privind graţierea, de exemplu, în nota sa de fundamentare aglomeraţia din penitenciare este invocată ca pretext. Unul mincinos. În primul rând, pentru că graţierea ar fi presupus o rezolvare pe termen scurt a problemei invocate, penitenciarele putând ajunge la acelaşi număr de deţinuţi, poate chiar mai mare, într-o perioadă relativ scurtă de timp. În al doilea rând, pentru că, dacă aglomeraţia din penitenciare ar fi fost motivul real de graţiere, nu ar fi urmat să beneficieze de acest act de clemenţă inclusiv oameni condamnaţi la plata de amenzi penale sau la închisoare cu suspendare. Situaţie în care se află, de exemplu, Liviu Dragnea, şeful pe linie de partid al lui Sorin Grindeanu şi al ministrului Justiţiei, Florin Iordache, şi care, din cauza condamnării pe care o are deja, riscă să ajungă în detenţie dacă următoarea sentinţă – aşteptată a fi pronunţată curând – prevede o altă pedeapsă cu închisoarea, fie şi cu suspendare. În al treilea rând, pentru că de graţiere ar fi urmat să beneficieze nu doar cei aflaţi în puşcării, ci şi cei care au dosare penale pe rol sau dosare care urmează a le fi deschise, pentru că ordonanţa de graţiere vizează fapte comise până în 18 ianuarie 2017.

Ordonanţa privind modificarea Codului Penal şi a celui de Procedură Penală este justificată oficial prin obligaţia de punere în acord cu decizii recente ale CCR. În practică, însă, avertizează experţi şi din Justiţie, şi din societatea civilă, ar dezarma magistraţii de „arme” juridice folosite în lupta anticorupţie, pentru că modificările aduse dezincriminează unele infracţiuni.

O dovadă în plus de îngrijorare este dată de faptul că ambele proiecte sunt încă în procedură de avizare. Nu a fost anunţată nici măcar intenţia de a le retrage. Aşadar, pot fi repuse pe ordinea de zi în orice moment şi îşi produc efectele imediat. Şi nu se va mai putea face nimic nici dacă ulterior ar fi abrogate de către Guvern, ori declarate neconstituţionale de către CCR. Deci, sunt un fel de bombă cu ceas, care poate fi detonată în orice moment.

În aceste condiţii, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu – partenerul de guvernare al PSD, părtaş la derapajul care a scos în stradă zeci de mii de oameni –, declara ritos, ieri, după publicarea raportului CE. „Vreau să vă spun că încep să nu mai țin seama de toate aceste recomandări din MCV pentru că este evident că, în loc să fie un mecanism de cooperare, a devenit un mecanism politic prin care România este tratată ca o țară de mâna a doua”, spunea el, acuzând Comisia Europeană de “tratament discriminatoriu”. O afirmaţie total deplasată, care frizează nu doar penibilul, ci un tupeu gros. Şi care, făcută de la înălţimea celei de-a doua funcţii în stat, te pune pe tine, cetăţean onest, în situaţia de a-ţi fi jenă.

Dl Tăriceanu ar trebui să ştie că nu monitorizarea în cadrul MCV îi face pe români să se simtă cetăţeni ai unei ţări de mâna a doua, ci dispreţul faţă de lege manifestat indivizi de la vârful politicii, plasarea lor deasupra legii, uneori prin alte legi ticluite pentru binele unei găşti penale. Iar Călin Popescu Tăriceanu, este un exponent al acestei caste de repetenţi ai clasei în fiecare raport MCV. Dl Tăriceanu, urmărit penal pentru mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului, este unul dintre politicienii foarte vocali când vine vorba despre combaterea anticorupţiei. Este cel care folosea pagina Senatului României pentru a-şi regla conturi personale cu Justiţia, instigând, anul trecut, parlamentarii să refuze să se mai pronunțe în vreun fel, până la finalul legislaturii, asupra cererilor venite de la DNA.Şi tot el este cel care, în calitate de preşedinte de Senat, orchestrase o conjuraţie împotriva statului de drept, instigând punerea în aplicare a unei sentinţe definitive şi irevocabile emise în dosarul “ICA” – un dosar de corupţie cu un prejudiciu nerecuperat de 60 de milioane de euro –, şi, deci, la încălcarea separaţiei puterilor în stat. Atunci, sub bagheta d-lui Tăriceanu, Camera superioară a Parlamentului s-a reunit pentru a bloca punerea în practică a unei sentinţe care dădea dreptul ANAF să evacueze Antena 3.

Privind, aşadar, nu doar spre ceea ce s-a întâmplat în anii trecuţi în Parlamentul României – indicat constant în Rapoartele MCV ca sursă de probleme –, ci şi la derapajele actualului Guvern, care s-a dat în stambă încă din primele zile de mandat, aş spune că e prematură şi periculoasă o încetare a monitorizării în privinţa României. Aceste ieşiri împotriva statului de drept, ale repetenţilor clasei, neliniştesc şi dau senzaţia de trai într-o ţară de mâna a doua sau a treia.

Autor: Melania Cincea

Sursa: Puterea a Cincea

P.S. Având în vedere că astăzi, la data publicării aici a acestui text, frumoasa autoare a articolului, jurnalista Melania Cincea, își sărbătorește ziua de naștere îi urez din suflet, multă sănătate, fericire alături de cei dragi și succes în tot ce face.

melania

LA MULȚI ANI, MELANIA !

Ana Maria Pătru, șefa Autorităţii Electorale Permanente (AEP), la bulău …

18 Noiembrie 2016 Lasă un comentariu

Ana Maria PătruSub acuzația de  de trafic de influență și spălarea banilor Ana Maria Pătru, șefa Autorităţii Electorale Permanente (AEP), a fost arestată preventiv pentru 30 de zile.

La începutul lunii Irina Socol, al cărei nume apare și dosarul DNA Ploiești în care Relu Fenechiu, fostul ministru al Transporturilor, a fost condamnat de Tribunalul București la 3 ani și 10 luni închisoare cu executare, după ce și-a recunoscut vinovăția, a fost condamnată definitiv de Curtea de Apel București la doi ani și șase luni de închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Reținută de către de procurorii DNA Ploiești, marți 15 nov, pentru pentru trei infracțiuni de trafic de influență și două infracțiuni de spălarea banilor sub acuzația că, în perioada aprilie-iunie 2008, în calitate de vicepreședinte al AEP – funcție cu rang de secretar de stat – ar fi pretins, iar în anul 2009 ar fi și primit de la reprezentanții unei societăți comerciale, suma de 210.000 euro reprezentând contravaloarea unui anumit imobil situat în municipiul București.

 În ordonanța de reținere se spune că, în calitate de vicepreședinte al AEP, Pătru ar fi pretins de la reprezentanții aceleiași societăți comerciale contravaloarea unui autovehicul marca Land Rover din care ar fi primit suma de 15.000 euro, în schimbul promisiunii că va susține derularea, în bune condiții, a unor contracte de servicii, încheiate de societatea respectivă cu AEP. De asemenea, suspecta a promis că va susține societatea să obțină și să deruleze contracte viitoare, fapt care s-a și realizat, în același an Ana Maria Pătru ar fi pretins și ar fi primit suma de 50.000 euro de la administratorul unei alte firme, intervenind în schimb la ministrul Economiei, astfel încât omul de afaceri să fie primit în audiență, fapt care s-a și întâmplat la scurt timp de la intervenția Anei Maria Pătru.

Miercuri, 16 nov, Ana Maria  Pătru a fost prezentată Tribunalului Prahova, iar judecătorii i-au dat mandat de arestare preventivă pentru 30 de zile.

În motivarea instanței se precizează că A. M. Pătru ar fi pretins de la SC S. R. SA (SC Siveco România) contravaloarea în bani a unui autovehicul (15.000 de euro) și a  unui apartament (în valoare de 210.000 de euro), pentru a asigura derularea în bune condiţii a unor contracte pe care firma le avea cu AEP şi pentru a susţine în continuare societatea în obţinerea de noi contracte cu instituţia.

  • Din motivarea instanței reiese că este vorba de ”contractul de achiziţie publică nr. 80703/25.04.2008 prin care s-au realizat programele de calculator pentru consiliile locale şi judeţene (inclusiv sectoarele şi primăria generală a municipiului Bucureşti), precum şi pentru primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor, primarul general al mun. Bucureşti şi preşedinţii consiliilor judeţene”.
  • Al doilea contract cu nr. 4595/29.08.2011 și contractul subsecvent de servicii nr. 1 din data de 30.08.2011  poartă denumirea  ”Acord cadru de servicii pentru realizarea sistemului informatic al registrului electoral”.

În consecință, Tribunalul Prahova  a apreciat că măsura arestării preventive a  Anei Maria Pătru este „pe deplin proporţională cu interesele ce vizează preîntâmpinarea repetabilităţii acestui gen de fapte şi cu cerinţele protecţiei publicului larg de consecinţele reluării unui ciclu infracţional extins”, precum și că „apărările inculpatei în sensul că nu a pretins şi nu a avut nicio putere de a influenţa desfăşurarea unor contracte în derulare şi viitoare, nu pot fi reţinute, acestea necoroborându-se cu probatoriul administrat în cauză, nu prezintă relevanţă în faţa gravităţii faptelor, ca de altfel recunoaşterea şi lipsa antecedentelor penale”.

Decizia a fost contestată de de Ana Maria Pătru, contestația urmând să se judece la Curtea de Apel Ploieşti.

Legat de Ana Maria Pătru citiți și: Ponta minte?, un articol publicat pe acest blog la data de 4 ianuarie 2013.

 

Mai juna vărăniță, Camelia Voiculescu, încă un pas spre pușcărie … (Ce să zic? La mulți ani, fără eliberare condiționată! )

5 Noiembrie 2016 6 comentarii

 

camelia-voiculescuConform evz.ro Camelia Voiculescu, fiica Varanului, s-a prezentat la Înalta Curtede Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) 

Pe mai juna vărăniță a însoțit-o la sediul ÎCCJ Sorin Alexandrescu.

La Înalta Curtede Casaţie şi Justiţie avea loc un nou termen în dosarul de şantaj în care cei doi sunt implicaţi.

Amintesc că varanul ăl bătrân, Dan Voiculescu a primit o condamnare la doi ani de detenţie, iar Sorin Alexandrescu, la trei ani şi şase luni, în acest caz, în primăvara acestui an.

În primă instanţă sa decis între altele şi condamnarea Cameliei Voiculescu, la doi ani de închisoare cu suspendare pentru complicitate la şantaj în timp ce Antena Group, ca entitate implicată, a primit o amendă penală de 350.000 de lei.

Procurorii spun că în perioada 16 aprilie – 21 mai 2013, în calitate de director general al SC Antena TV Group SA, Sorin Alexandrescu a exercitat, în mod repetat şi gradual, acte de constrângere asupra administratorului RCS&RDS Ioan Bendei, ameninţându-l cu darea în vileag a unor presupuse fapte de corupţie, astfel încât să îl determine să urmeze conduita impusă de el.

Nu că aș avea impresia că cineva a uitat, dar cred că e bine să amintim că Dan Voiculescu se află în închisoare din august 2014, fiind condamnat la 10 ani de închisoare cu executare în cazul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare.

Ce putem să îi urâm mai junei vărănițe? La mulți ani, fără liberare condiționată...

SORINA MATEI: ”Fie că-i convine, fie că nu, şi SRI este la fel de responsabil ca şi DNA de rezultatele din instanţă ale demersurilor anticorupţie din perioada Mai 2013- Martie 2016…”

11 Septembrie 2016 Lasă un comentariu

Un remarcabil articol publicat de Sorina Matei pe siteul său sorinamatei.ro

Sorina Matei

Războiul

Probabil că nu va mai fi nevoie de nicio Marţe Neagră, nici de zeci de modificări în cascadă ale Codului Penal sau ale Codului de Procedură Penală pentru că războiul declanşat de prim-adjunctul SRI, Florian Coldea, împotriva DNA are toate şansele să creeze cadrul şi contextul prin care să se “rezolve” aproape tot ce n-a visat vreodată să reuşească întreaga clasa politică românească nereformată. Poate să distrugă chiar de la rădăcină un concept foarte preţios, sănătos pentru societate şi un crez puternic: anticorupţia. Iar cel mai grav este să ucizi idei.

Probabil că, de exemplu, prin Iunie 2012, nici prin cap nu-i trecea baronului de Ilfov şi prieten al directorului SRI, Marian Petrache, care şobolănea împreună cu figuri de tristă amintire din DGIPI Ilfov şi Justiţie despre cum să pună mâna pe “curent, care înseamnă informaţia şi puterea şi parchetul, care înseamnă DNA-ul şi motorul”, că în Septembrie 2016, curentul pe care şi-l dorea n-are altă treabă legală în această societate decât să scurtcircuiteze motorul. Acum, curentul, deşi decuplat, ar vrea instituţional ca motorul pur şi simplu să ia foc. Pentru că nu-l mai poate doza şi controla.

Viaţa a dovedit că oricât s-au chinuit alţii, decuplarea dintre curent şi motor n-au făcut-o nici baroni ca Marian Petrache, nici duşmani ai Justiţiei, a făcut-o pe 16 Februarie 2016, şi a devenit general obligatorie pentru toate autorităţile statului şi efectivă cu putere de lege din 14 Martie 2016, chiar Daniel Morar, fost procuror şef al DNA, un acerb şi deschis adversar al implicării SRI în treburile DNA şi, printre altele, ulterior, şi adevăratul creator al sintagmei pentru DNA de “divizie penală a SRI”.

Doar un om care a ştiut în detaliu măruntaiele şi secretele sistemului s-a demonstrat că a fost capabil să taie artera aortă a funcţionării reale şi legale a întregului eşafodaj, înlăturând aproape prin legiferare o mică sintagmă “alte organe specializate ale statului” din articolul 142, alineatul 1 al Codului de procedură penală, care viza punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. Daniel Morar a fost cel care astfel a pus punct colaborării SRI- DNA.

Atunci, DNA, sedusă de succesul, aplauzele şi mirajul publice, aproape că a achiesat la decizia lui Daniel Morar de a tăia cordonul ombilical care o lega de SRI, spunând că “se descurcă şi fără”, că tehnic va face faţă, că practic nu este nicio problemă. În fapt, DNA îşi dorea destul de tare independenţa totală, pe care de altfel a obţinut-o de 6 luni.

Că datele obiective arată că intern şi din punct de vedere tehnic în DNA lucrurile nu au stat chiar aşa, este aproape o altă discuţie,însă în timp viziunea despre actul acuzării, timing şi speţe a celor două instituţii- DNA şi SRI- a început să difere radical, degenerând până astăzi când s-a ajuns la un conflict inter-instituţional aproape deschis.

Imediat după decizia CCR, mai întâi DNA a cerut arestarea în lipsă a miliardarului israelian, Benny Steinmetz şi a celorlalţi doi complici. Fără nicio pârghie în instrumentare şi neobişnuit cu perspectiva contemplativă, SRI a început uşor să se urce pe pereţi. Sub pretextul unei halucinante motivări ce susţinea aproape textual că israelienii nu pot fi citaţi telefonic pentru că nu ştiu cine de fapt îi sună, judecătorul “cu naşul în suflet” al ÎCCJ care, printre altele, emitea şi mandatele de siguranţă naţională, dă satisfacţie SRI şi revocă mandatul de arestare în lipsă pentru toţi trei iraelienii. Spre supărarea SRI, după două luni de la revocarea mandatului de arestare în lipsă, DNA îi trimite pe toţi trei israelienii din dosar- Benny Steinmetz, Tal Silberstein şi Moshe Agavi- în judecată, şi mai cere încă o dată instanţei arest preventiv în lipsă pentru toţi trei.

Şi lucrurile au progresat. În lipsa unei ancore reale de susţinere, “în dreapta cu duşmani, în stânga cu duşmani, în spate cu duşmani”, aşa cum declara încă din Mai, şefa DNA a ales să meargă tot înainte, fiind extrem de atentă la nemulţumirile societăţii, societate care o şi sprijinea puternic în demers. Aşa, DNA şi-a fixat ţinte publice şi a continuat să-i ia de pe funcţii şi să descotorosească populaţia de toţi nesuferiţii, speţele Niţu, Oprea, Tobă, Ponta- Ghiţă, găsind SRI, la fel de constatator, dar cumva mutat: de pe pereţi, fix pe tavan.

Cazurile Tobă şi Ponta-Ghiţă au totuşi particularitatea lor, în discuţie nefiind vorba numai despre deschiderea unei Cutii a Pandorei- cheltuirea legală a fondurilor operative din surse publice- ci şi prietenia SRI cu Petrică Tobă şi cu eterna piatră de moară protejată instituţional şi operativ, Sebastian Ghiţă. Ca atare, cumva ajunsă pe lustră, conducerea SRI cu intenţie săvârşeşte un gest fără precedent şi imediat se apucă să arunce cu napalm în DNA. Vorbeşte public, dar “pe surse” despre “dosarul Ponta- Ghiţă” care este “sută la sută producţia DNA”, simte nevoia să spună că nu are “nicio contribuţie”, că “nicio probă din acest caz nu a fost culeasă de către SRI pentru că dosarul a fost făcut după decizia Curţii Constituţionale, care a lăsat Serviciului exclusiv cazurile de siguranţă naţională”.

Cumva, SRI – care niciodată nu simte nevoia să explice societăţii propriile greşeli, deşi este dator să facă asta –  se apucă brusc să moară public de grija DNA când nimeni nu l-a întrebat nimic, când legal nici n-ar avea cum să aibă vreo legătură, dar culmea este că ştie şi când anume a fost întocmit al 5-lea dosar care-l vizează pe protejatul instituţional Ghiţă, ştie că n-are nicio contribuţie de parcă ar cunoaşte ce este folosit cu exactitate în probatoriu, şi bineînţeles poate indica cu precizie şi perioada de timp în care speţa a fost lucrată, dar şi cine anume a cules probele.

Câtă grijă faţă de fostul partener s-ar putea spune, când de fapt napalmul a continuat şi în zilele următoare cu mesajul “Kovesi, pixul înapoi”, cu o poză, şi tot aşa. Dacă n-am avea de-a face cu oameni de peste 18 ani, vaccinaţi totuşi, cu buletin, probabil scena ar putea fi desprinsă dintr-o grădiniţă cu prichindei în care doi puşti prieteni se ceartă rău, unul îi ia jucăriile celuilalt iar cel rămas fără maşinuţe, după a nu ştiu câta rundă de joacă în care stă spectator, începe ofticat să strige ca să-l audă chiar tot cartierul la fostul partener că e urât, că are haine murdare, rupte, că nu mănâncă tot şi că-l pârăşte şi la mama dar şi la doamna. Na!

În prima jumătate a acestui an, când DNA a încasat în instanţe aproape 250 de achitări la fond şi prin decizii definitive, aşadar aproape 20% din vechea “producţie DNA- SRI”, nimeni din conducerea SRI nu s-a mai simţit responsabil în faţa societăţii şi nici nu a mai dorit să ajungă la public explicaţia pe surse: “Măi, băieţi, ne pare rău, am greşit”. Nici când Radu Ruşanu a fost achitat definitiv după ce-a stat luni bune în arest preventiv şi la domiciliu, pentru că fapta nu exista, nici când Gruia Stoica a fost condamnat la doi ani şi jumătate cu suspendare, absolut nimeni nu s-a simţit răspunzător să schiţeze vreun gest de scuze că rechizitoriile au fost atât de şubrede încât cei doi nu au putut fi probaţi deloc la dimensiunile acţiunilor lor. Tăcere a fost şi la DNA.

Fie că-i convine, fie că nu, şi SRI este la fel de responsabil ca şi DNA de rezultatele din instanţă ale demersurilor anticorupţie din perioada Mai 2013- Martie 2016, chiar dacă strict tehnic demersurile legale şi instrumentările sunt semnate şi asumate exclusiv de procurorii DNA. Însă şi SRI a fost pe acolo, a văzut ce se întâmplă, putea sesiza de mai demult derapajele iar acum nu se poate descotorosi de efecte cu una cu două, mai ales când ambele instituţii au turat la maximum motoarele, lâsând deoparte calitatea actului acuzării care în mod continuu s-a degradat. Altminteri, de pildă, revista Intelligence a SRI ar putea ieşi din tipografie sub denumirea de Mare Tratat al Ipocriziei, iar ediţia princeps s-ar putea intitula “Despre cum am fost acolo şi nu vreau să-mi aduc aminte nimic”. Faptul că SRI nu mai este responsabil de 6 luni de ce face, ce nu face sau cum face DNA, este altceva, însă invenţia pescuirii suspecţilor de pe funcţii, de exemplu, nu a apărut de 6 luni, ci este tot o “producţie a casei de succes SRI-DNA”.

Este adevărat că nimeni nu dă dreptul SRI să proclame cât de bune sau de slabe sunt acum dosarele “fără sprijin” şi că doar judecătorul în instanţă decide, însă în acelaşi timp este cam de râsul curcilor să susţii juridic într-o speţă, spre exemplu, că momentele spălării de bani s-au făcut pe invers iar Ghiţă nu ajungea pe listele PSD în 2012, dacă nu i-l aducea ofrandă lui Ponta pe Tony Blair. DNA, ca orice instituţie, are procurori foarte buni, care ştiu carte dar şi catastrofe. N-ar fi nici prima, dar nici ultima speţă în care principala instituţie anticorupţie ar putea da chix în instanţă, însă când toate se vor aduna şi va veni momentul adevărului, obiectiv şi cuantificabil, pe statistici, n-ar fi exclus să vedem că, în performanţa instituţiei, mandatele 2005- 2013 au mai multe condamări definitive, raportat la trimiterile în judecată, decât mandatele 2013-2019. Iar o asemenea potenţială realitate nici DNA şi nici SRI nu o vor putea suporta.

Cu mai multe lupte deschise, printre care cu SIE, DGIPI, SRI, cu o clasă politică ce unanim ar sfărâma bucăţică cu bucaţică din clădirea DNA, cu o presă în majoritatea ei defavorabilă, cu trompete interesate sau infractori ce urlă vrute şi nevrute din toţi bojocii de dimineaţa până seara, DNA este aproape forţată să nu mai facă greşeli. Să instrumenteze mult mai atent şi temeinic dosare, să cântărească ca la carte probatoriile şi infracţiunile, să renunţe definitiv la eseistică, să nu mai reinterpreteze juridic nimic, pentru că altfel, atunci când speţele vor ajunge la maturitate în instanţe şi se va trage linie, vremelnica susţinere publică deja şubrezită este foarte posibil să nu mai existe, clasa politică va ataca şi se va simţi îndreptăţită s-o facă, suspecţii de corupţie scăpaţi de instrumentări slabe vor râde în nasurile tuturor şi se vor întoarce de unde au plecat, iar nimeni din DNA nu va şti pe unde să scoată cămaşa. Acest moment nu este chiar foarte îndepărtat.

Întotdeauna, cele mai grele şi puternice lovituri pentru Justiţie au venit chiar din măruntaiele sistemului, iar acum, după Daniel Morar, cu un al doilea personaj ca prim adjunctul SRI şi a doua instituţie făţis pe capul DNA, nimic şi nimeni nu poate prevesti ceva ce s-ar putea întâmpla şi pentru societate ar fi de bun augur. O societate care, printre altele, susţine fără ezitare anticorupţia de 11 ani, dar care însă trăieşte la fel de prost, pentru că efectele nu sunt cuantificabile iar mecanismele recuperării efective a prejudiciilor nu sunt operaţionale nici acum.

Fără jucării dar cu metehne, SRI este antrenat să distrugă şi probabil va da, programatic, cu napalm până când ceva va sări, la un moment dat, definitiv, de pe axul anticorupţiei sau măcar ceva se va schimba. Pentru că, în esenţă, este vorba despre control şi despre putere reală, iar în această bătălie se va trage cu tot arsenalul din dotare, DNA având de partea sa pârghiile, instrumentele şi încă şi opinia publică iar SRI restul.

Canibalizarea celor două instituţii, realistic, n-o poate arbitra nici intern şi nici extern nimeni, astfel că proporţiile devastatoare şi consecinţele ce pot friza iresponsabilul, le-am putea vedea cu toţii foarte probabil.

Însă până să vegheze constant şi atent la decesul caprei vecinului, SRI ar face bine să vadă şi bârna din ochii săi. Fonduri operative vraişte, arată date obiective, sunt la toate serviciile secrete, la fel ca şi continua neadaptare la nevoile, evoluţiile sănătoase şi pretenţiile societăţii. Aflat într-o hazna de retorică şi imagine, prins zilnic în vârtejuri, generate de multe ori chiar de propriile greşeli, SRI stă ca struţul cu capul în nisip, iar când şi-l scoate, îşi pune ochelari de cal şi îşi înfige dopuri adânci în urechi.

De aproape 1 an, n-a mişcat un deget în privinţa propriilor plagiatori, că SRI nu dă doi bani nici pe furtul de idei. Când a fost vorba de grija legală şi atribuţiile vizavi de starea de sănătate a populaţiei, SRI a sifdat printr-un ghem de minciuni întreaga populaţie, ba chiar a continuat să stea mufat cu ventuzele firmelor proxy şi interpuşilor, la fondurile sistemului sanitar. Ce poate fi mai cinic şi condamnabil oare decât acest perpetuum mobile de a ciupi bani din viaţă? La împărţiri de bani publici însă, SRI e invariabil primul bugetofag al ţării în timp ce societatea nu are nici măcar dreptul să ştie câţi sunt. SRI ar trebui de pe acum să se obişnuiască cu ideea că lipsa de control real şi independent asupra funcţionării instituţiei nu poate dura la nesfârşit, că în orice societate evoluată dezbaterea reală şi răspunsurile trebuie să existe şi că, la un moment dat, această societate care enervează teribil dar în slujba căreia se află, va reacţiona.

Până atunci, în lipsa pârghiilor efective şi legale de instrumentare a speţelor de mare corupţie, SRI se poate îngriji doar de conţinutul Titlului X al Codului Penal, adică de partea specială ce priveşte infracţiunile la adresa siguranţei naţionale şi unde este organ de cercetare penală specială. Dar nici aici să nu se mai apuce să declare toţi şaormarii şi vânătorii cu permis ca pericole reale la starea de siguranţă naţionale a ţării, că râde lumea din nou.

Se spune că războiul este ştiinţa distrugerii şi că atât timp cât poţi trăi în pace nu este bine să baţi la poarta lui. “Cei ce sunt însă experţi în arta războiului supun armata inamică fără luptă, cuceresc oraşele fără a le asedia şi doboară un stat fără operaţiuni prelungite”/Sun Tzu. Altfel, singurul om bun este omul mort.

Autor:  Sorina Matei 

Sursa: sorinamatei.ro

Publicat: 11 septembrie 2016

%d blogeri au apreciat asta: