Archive

Archive for the ‘Minoritate – Majoritate’ Category

Anormal

24 Octombrie 2016 Lasă un comentariu

Avea obiceiul să privească extrem de concentrat într-un punct minute în șir, nu-mi dădeam seama dacă asculta ceva, elabora o teorie sau era într-un laborios proces de analiză, era bun la asta. Urmau concluzii uluitoare pe care ți le spunea direct, fără să specifice drumul logic parcurs, dar făcea sens. Cumva, transfera un pachet de date odată cu concluziile scurte.

Practic, eu nu mă gândeam la nimic atunci când observam asta, dar invariabil îmi atrăgea și mie privirea un punct din spațiu, ca un magnet, si-l fixam până incepea să se descompună și mă absorbea; o stare plăcută, la care renunțam cu regret.

-Îți dai seama cum e o cameră care miroase a zambile?

Întrebarea asta bruscă m-a paralizat, nu reușeam deloc să-mi amintesc ce parfum au zambilele și nu prindeam rostul întrebării. N-aveam nimic, absolut nimic în minte și-am articulat niște sunete fără sens, în timp ce flori mici, albe, roz și violet se agitau în amintiri complet banale. Mă privea atât de atent, așteptând un răspuns, încât din ochi îi ieșea în raze albastrul ăla neverosimil și-mi intra în cap, dar dădea peste narcise, liliac, lăcrămioare, bulbi de lalele, ghiocei care ieșeau din zăpadă și brândușe, însă nici cel mai vag parfum pe care să-l asociez zambilelor. Chiar când nu mai suportam privirea aia serioasă, fluxul continuu de albastru intens mi-a revelat răspunsul și-am izbucnit ca un școlar:

-Ca ochii tăi!

“Dumnezeule, ce tâmpenie!” am gândit imediat. Apoi am repetat asta tare, de câteva ori, în timp ce o panică înfiorătoare punea stăpânire pe mine, sub expresia lui relaxată de surpriză.

Și-a aruncat brațele și m-a strâns atât de tare, încât mi-a pocnit o vertebră. Cu surprindere, am descoperit că mereu mă duruse locul ăla dar mi-am dat seama abia acum, când durerea a dispărut.

Era o situație foarte ciudată și eram amândoi complet zăpăciți. Ne-am așezat și n-am mai spus nimic, n-am mai vorbit niciodată despre asta.

De fiecare dată când îmi amintesc scena asta, simt că roșesc și spun iar “Dumnezeule, ce tâmpenie!” fără să am habar care e tâmpenia. Așa s-a întâmplat și acum. Cineva de lângă mine m-a bătut prietenește pe spate, solidar. Am revenit în prezent și m-am uitat la imaginile de la televizor, unde mulțimi de oameni apărau familia tradițională, căsătoria între femeie și bărbat. Am privit, în tăcere. Nu era nimic deosebit, erau doar niște oameni normali, cu nimic deosebiți de toți ceilalți oameni.

Un zâmbet albastru a traversat un continent când am încremenit cu ceașca de cafea în aer.

La naiba! am îngaimat stins, de uluire.

sursa micdavinci.wordpress.com


INADMISIBIL – Profitând de disprețul manifestat de autoritățile de la București față de Transilvania, ungurii din Haghita calcă în picioare minoritatea română adoptând drapelul secuiesc ca drapel al județului fără nici un însemn românesc

15 Decembrie 2015 Lasă un comentariu

Dispreţul Bucureştiului faţă de problemele Transilvaniei naşte monştrii…

Politicianii de la Bucureşti par a nu înţelege că şi răbdarea ardelenilor are limite.

Par de asemenea a nu înţelege că diapreţul faţă de problemele Transilvaniei ar putea face ca într-o zi  să aibă nevoie de paşaport când doresc să se ducă să facă vacanţe de lux pe la Poiana Braşov ori Păltiniş, să îşi trataţi reumele cu apele minerale ale Harghitei … să plătească palinca, turţul ori horinca în euro … pentru că, fără restul României, Transilvania era demult în Spaţiul Schengen…

Transilvania poate trăi bine merci fără balcanismul, manelele şi corupţia importate de la Bucureşti … România fără Transilvania însă nu prea …

Se pare că politicienii de la Bucureşti, preocupaţi doar de propiile venituri şi privilegii, nu ştiu că tot mai mulţi ardeleni visează să vină ziua în care se vor duce la Bucureşti cu paşaport. Şi nu e vorba de unguri, secui ori saşi ci de români get beget.

Şi ce dacă a existat 1918 … oricum din  acea Românie lipsesc hălci babane …

Şi dacă dispreţul faţă de problemele Transilvaniei acea zi ar putea fi mult mai aproape decât îşi imaginează …

Harghita, Ținutul Secuiesc

Avem o lege care spune că:

Art. 1.

Cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale, care au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritorială, au dreptul de a folosi limba maternă în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, ale Convenţiei-cadrupentru protecţia minorităţilor naţionale, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995, ale altor convenţii şi tratate internaţionale la care România este parte, precum şi ale prezentelor norme.

Art. 2.

(1) În raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale din unităţile administrativ-teritoriale în care aceştia au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor au dreptul să li se aducă la cunoştinţă, în limba maternă, ordinea de zi a şedinţelor consiliului local sau judeţean, precum şi hotărârile adoptate de acestea.

(2) În condiţiile prevăzute la alin. (1) cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au dreptul să se adreseze autorităţilor administraţiei publice locale şi aparatului propriu al consiliilor locale şi judeţene, oral sau în scris, şi în limba maternă, precum şi de a primi răspuns atât în limba română, cât şi în limba maternă.

……………..

Art. 4.

(1) În localităţile în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor se va asigura inscripţionarea denumirii localităţii şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective.

(2) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective, în condiţiile legii.

Drept să spun, nu am înţeles niciodată de ce s-a ales taman acel 20 % şi nici de ce acolo unde minoritarii sunt 20% îşi pot folosi limba maternă iar unde sunt 19,5% nu.

De asemenea, nu înţeleg de unde şi până unde marota cu învăţatul în limba maternă alta decât limba română dacă aceasta nu este însoţită de o bună cunoaştere a limbii majorităţii.

De multe ori s-a văzut că un elev care a făcut şcoala, până la nivel de opt clase sau de liceu, în altă limbă decât româna nu prea mai poate să meargă la un liceu sau o facultate unde nu se predă în limba lui maternă. Pur şi simplu nu va reuşi să îşi se descurce neînţelegând anumite aspecte a ceea ce i se predă cel puţin pentru că, spre deosebire de majoritari, elevul minoritar va trebui tot timpul să îşi traducă ceea ce se vorbeşte.

Cât despre cei care nu cunosc satisfăcător limba majorităţii îşi vor putea face meseria doar în zonele unde se vorbeşte limba lui.

Mi-e pur şi simplu groază că, Doamne fereşte, aş ajunge să am un accident într-o zonă unde majoritari sunt cei care, luat la nivel de ţară sunt minoritari, iar primul ajutor să trebuiască să mi-l acorde echipajul unei salvări nevorbitor de limba română.

În fine, dacă din motive despre care prefer să nu vorbesc, se permite folosirea limbii minoritarilor la inscripţionarea numelui localităţii, a unor instituţii auz la folosirea limbii minoritare în justiţie ori în administraţie, mi se pare OK dacă cei care folosesc limba minorităţii cunosc şi limba română sau dacă acasă omul preferă să îşi căsăpească nevasta pe ungureşte, ţigăneşte, nemţeşte, cinezeşte ori suedeză. Fiecare are dreptul să îşi trateze nevasta cum doreşte dacă aia e proastă şi n-are nimic împotrivă.

La fel şi cu folosirea unor însemne cum ar fi un drapel al unei minorităţi. E OK să îşi manifeste şi în acest fel existenţa, dar numai dacă o fac folosind respectivele însemne asociate cu însemnele apartenenţei la România.

Folosirea, însă, a unor însemne cu conotaţii clare, istorice, ale respectivei minoritare, minoritare pe plan naţional, fără a ţine cont de faptul că acolo există o minoritate românească deja depăşeşte limitele bunului simţ.

Adoptarea unor astfel de însemne ale majorităţii minoritare pe plan naţional ca însemn al unei subdiviziuni administrative, un judeţ, a drapelului aşazisului Ţinut Secuiesc, entitate existentă doar în minţile înfierbântate ale unora care nu recunosc Tratatul de la Trianon ar trebui să ducă la oarece arestări fără teama că ar fi political incorect.

Pentru cel puţin două motive, chiar fiind locuite de o majoritate maghiară, judeţele Harghita şi Covasna sunt judeţe ale României. judeţul Mureş nu intră în discuţie NU ESTE UN JUDEŢ MAJORITAR MAGHIAR.

Statistic vorbind, conform recensământului populației din 2002, județul Mureș are o populație de 581.628 locuitori, o densitate de 86,1 locuitori/km²,

Români – 53,26%, Maghiari – 39,30%, Țigani – 6,96%, Germani – 0,35%, Evrei – 0,03%, Alte grupuri etnice – 0,09%.

Vorbind însă despre judeţul Harghita lucrurile se schimbă un pic. Harghita este un județ în regiunea istorică Ardeal, în zona centrală a României, a fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Mureș-Autonomă Maghiară.

Județul Harghita are o populație de 326.222 locuitori, din care peste 56% traiesc în mediul rural. În județul Harghita, există 276.038 etnici maghiari, adică 84,61% din totalul populației.

Etnic vorbind, judeţul Harghita are următoarea componenţă:

– Maghiari – 276.038 (84,61%), Români – 45.870 (14%), Țigani – 3.835 (1,2%).

Chiar dacă minoritatea, local majoritară, maghiară are aproape 85%, judeţul Harghita este parte INSEPARABILĂ  a României.

În acest context, adoptarea drapelului aşazisului Ţinut Secuiec (albastru deschis cu o dungă lată orizontală, aurie şi o semilună, simbol musulman), entitate nerecunoscută oficial de nimeni, drept drapel al judeţului este o sfidare la adresa României şi a legii şi un gest nu doar neprietenos la adresa celor aproape 15% români.

Astfel, cum e şi normal, Forumul Civic al românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) a anunţat că ei consideră că adoptarea steagului secuiesc ca drapel al judeţului Harghita „sfidează legea” şi „este o ofensă adusă statului român„, afirmând că prin această decizie „se pune în discuţie autoritatea statului în această zonă„.  

Într-un comunicat de presă transmis, de FCRCHM împreună cu asociaţiile şi fundaţiile care au aderat la platforma sa, decizia consilierilor judeţeni de a adopta steagul secuiesc ca drapel al judeţului Harghita, după ce o hotărâre similară a CJ din 2009 a fost fost anulată printr-o decizie a Curţii de Apel Târgu Mureş, „sfidează legea„.

În comunicat se spune: „Această decizie sfidează legea, din moment ce acelaşi steag al judeţului, în aceeaşi configuraţie coloristică, cu aceeaşi simbolistică şi aceleaşi proporţii şi dimensiuni, votat şi în 2009 ca steag al judeţului Harghita, a fost anulat prin Decizia nr. 2690/R din data de 26 septembrie 2012, a Curţii de Apel Târgu Mureş. În acest mod, judeţul Harghita, unitate administrativ-teritorială oficială a statului român, şi-a însuşit drapelul unei entităţi care nu există, asumându-şi, totodată, şi revendicările acesteia, în totalitate neconstituţionale„.

Deşi în alte părţi minoritatea maghiară se dă de ceasul morţii că îi e călcată identitatea în picioare dacă nu îşi văd însemnele sau limba folosite pe te miri unde, în Harghita unde deţine majoritatea pur şi simplu, cu un dispreţ şi o nesimţire specifice naţiei, calcă în picioare orice minoritate neţinând cont şi de părerea altora. Astfel conducerea FCRCHM arată că la adoptarea steagului judeţului nu s-a ţinut cont nici de propunerea sa ca drapelul să conţină şi un element heraldic românesc, şi nici de propunerea consilierului român Ion Proca, având acelaşi obiect, iar steagul votat are, în opinia semnatarilor comunicatului, „un caracter pur etnic maghiar„.

„Aprobarea acestui drapel este şi o ofensă adusă statului român. Steagurile simbolizează entitatea statală a populaţiei de pe un anumit teritoriu. Prin aprobarea acestui steag, care nu conţine niciun element care să-i reprezinte şi pe români, practic se pune în discuţie autoritatea statului în această zonă. Nici preşedintele CJ şi nici consilierii UDMR şi PPMT n-au putut fi clintiţi din opinia, exprimată obstinat, că aceste simboluri îi reprezintă pe toţi locuitorii şi toate etniile judeţului, niciodată argumentată şi în niciun fel justificată. FCRCHM consideră că avem de-a face, a câta oară, cu un clasic exemplu de ignorare voită a cetăţenilor nemaghiari ai judeţului, de evidentă discriminare culturală, de anihilare simbolică a existenţei românilor pe aceste meleaguri, de folosire abuzivă a votului democratic împotriva democraţiei înseşi”, scrie în comunicatul FCRCHM.

De asemenea FCRCHM atrage atenţia şi roagă instituţiile statului „să observe şi să ţină cont” în deciziile actuale şi viitoare de „diferenţa enormă dintre comportamentul inflexibil de stăpân medieval pe plan local şi apelul la toleranţă şi revendicările maximale pretinse de conducătorii politici români de etnie maghiară pe plan naţional şi european”, arborarea steagului secuiesc fiind „încă un element care tensionează relaţiile interumane” în zonă.

A fi obligat – se arată în finalul documentului – să accepţi mereu deasupra capului un steag care nu numai că nu te reprezintă, dar te şi sfidează, este încă un element care tensionează relaţiile interumane din acest areal, care ar putea fi cel puţin acceptabile în lipsa acestor provocări intenţionate – de care politicienii maghiari din zonă sunt perfect conştienţi şi pe care le comit sistematic, în vederea unor presiuni, şantaje sau tranzacţii viitoare cu puterea de la Bucureşti. Tranzacţii ale căror victime am căzut permanent din 1990 încoace„.

Vineri, 12 decembrie 2015, consilierii judeţeni din Harghita au aprobat, pentru a doua oară, după anularea în instanţă a primei hotărâri similare a aleşilor din 2009, drapelul secuiesc ca steag al judeţului. Steagul secuiesc a fost aprobat ca drapel al judeţului Harghita cu 24 de voturi pro, ale celor 21 de consilieri UDMR şi trei de la Partidul Popular Maghiar din Transilvania, patru abţineri, ale consilierilor PCM, şi trei voturi „împotrivă”, ale consilierilor PSD şi PNL.

Drapelul albastru deschis, având pe el simbolurile secuieşti – steaua în opt colţuri şi semiluna (simbol musulman), în culoare galben-aurie – este steagul Consiliul Naţional Secuiesc (entitate nerecunoscută din puct de vedere legal) şi în 2008 a fost votat şi steag al aşazisului  „Ţinutului Secuiesc”, iar în noiembrie 2009, la iniţiativa preşedintelui CJ Harghita, Borboly Csaba, a fost votat şi steag al judeţului Harghita şi folosit la toate manifestările publice, de cele mai multe ori cu încălcarea flagrantă a legii fiind folosit FĂRĂ DRAPELUL ROMÂNIEI, în unele cazuri alături drapelul de stat al Ungariei şi drapelul aşazisei  Ungarii Mari.

De atunci, el a fost arborat cu încălcarea legii pe sediile instituţiilor şi primăriilor din Harghita, iar din 2010, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, drapelul secuiesc este arborat pe Palatul Administrativ din Miercurea Ciuc, lucru extrem de las fel de grav ca şi lipsa absolut ineptă de reacţie a autorităţilor române de la Bucureşti, evident pentru că la Bucureşti se speră în colaborarea cu UDMR la alcătuirea unei viitoare majorităţi guvernamentale.

Amintesc că pe 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş a anulat definitiv şi irevocabil Hotărârea nr. 269/26.11.2009 a Consiliului Judeţean Harghita prin care drapelul secuiesc a fost adoptat steag al judeţului Harghita.

Prefectul de Harghita, Jean-Adrian Andrei, spunea, referitor la aprobarea „drapelului secuiesc” ca steag al judeţului, că i se pare inacceptabil ca o hotărâre a Consiliului Judeţean să nu respecte interesele tuturor cetăţenilor, urmând să analizeze „din toate punctele de vedere” acest proiect.

„Este inacceptabil ca o hotărâre a Consiliului Judeţean să nu respecte interesele tuturor cetăţenilor judeţului Harghita. Proiectul de hotărâre al Consiliului Judeţean adoptat, pentru că este doar un proiect de hotărâre, urmează să parcurgă cursul firesc şi legal, însă prefectul este cel care se va pronunţa asupra legalităţii actului administrativ, având în vedere că s-a aprobat acelaşi steag al judeţului care a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, care are putere de lege, ca nefiind steagul judeţului Harghita”, declara, sâmbătă, presei, prefectul Jean-Adrian Andrei.

Acesta a mai adăugat şi că, în calitate de garant al respectării legii în judeţ, va analiza „din toate punctele de vedere” legalitatea hotărârii Consiliului Judeţean.

„Sigur, Comisia Naţională de Heraldică, după toate procedurile legale, va trebui să se pronunţe în acest caz, însă prefectul va analiza din toate punctele de vedere legalitatea hotărârii Consiliului Judeţean, mai ales că a fost depus şi un amendament din partea comunităţii româneşti”, mai spunea Jean-Adrian Andrei, prefectul judeţului Harghita.

ATENŢIE DOMNILOR POLITICIENI, DISPREŢUL SUFERAN FAŢĂ DE PROBLEMELE TRANSILVANIEI AR PUTEA SĂ VĂ COSTE

Nu că aş vrea să fiu prăpăstios, dar dacă dispreţul cu care sunt tratate la Bucureşti problemele de dincoace de Carpaţi  va continua, într-o zi ne vom trezi că atunci când am dori să intrăm în HarCov (prefer această denumire celei de „Tinut Secuiesc”) ni se va cere paşaportul. Iar când asta se va întâmpla, tare mă tem că răbdarea transilvănenilor se va termina şi cu tot calmul ardelenesc şi aceştia vor hotărâ că trebuie şi ei să treacă dincolo de Carpaţi cu paşaport.

Le-aş atrage atenţia domnilor şi doamnelor politicieni că atunci când PDL era perceput ca interesat de problemele Transilvaniei, a ajuns la putere. Când a dovedit dezinteres faţă de tentativa preşedintelui Ungariei de a veni cu bombardierul în România, ori când, deşi presa a arătat drapele ungureşti atârnate pe la şcoli sau instituţii de stat, PDL a rămas în aer cu susţinerea sfârşind prin a fi halit de un partid amărât care niciodată în istoria lui nu a trecut de 17%.

Dacă cei de la Bucureşti au cumva impresia că Transilvania poate fi şantajată cu minoritatea maghiară, greşesc. Chiar şi într-o o Transilvanie separată, maghiarii tot  clar minoritari ar fi, iar despre o lipire de Ungaria nu poate fi vorba. Şi nu neapărat pentru că nu ar dori-o românii majoritari ci pentru că Ungaria s-ar trezi cu o minoritate românească pe care nu o va mai putea trata aşa cum o tratează acum, ca formată din cetăţeni de mâna a doua, care au un singur drept, acela de a se considera unguri.

Economic vorbind însă, o Românie fără Transilvania ar avea nişte probleme mult mai mari decât îşi imaginează.

Cred că ar fi destul să ne referim doar la firmele transilvane cu sediul central la Bucureşti, deci acolo plătind impozite şi taxe …

Şi să vedem atuncu cu căcănarii politiciani vor mai avea de unde să îşi asigure tot felul de privilegii …

Gândiţi-vă domnilor politicieni … gândiţi-vă cum ar fi să aveţi nevoie de paşaport când vreţi să vă duceţi să faceţi vacanţe de lux pe la Poiana Braşov ori Păltiniş, să vă trataţi reumele cu apele minerale ale Harghitei … Gântiţi-vă că poate, într-o zi va trebui să plătiţi palinca, turţul ori horinca în euro … pentru că fără restul României Transilvania era demult în Spaţiul Schengen…

Transilvania poate trăi bine merci fără balcanismul, manelele şi corupţia importate de la Bucureşti … România fără Transilvania însă nu prea …

Gândiţi-vă, dacă puterea aparentă nu v-a luat complet minţile …

Gândiţi-vă că acea zi ar putea fi mult mai aproape decât vă imaginaţi …

P.S. Cum s-a văzut destul de clar astăzi când 5000 de ciobani manifestau afară, în timp ce în clădirea Parlamentului domnii şi doamnele politicieni erau preocupaţi de legea prin care îşi acordau pensii speciale … evident că li se va rupe şi de manifestările separatiste, iredentist agresive ale unei minorităţi încremenite într-o perioadă istorică în care se considerau cetăţeni superiori şi când, românii, pentru a putea avea şi ei nişte drepturi erau obligaţi să îşi maghiarizeze numele.

Robert Horvath, îi îngrozeşte pe niponi … cică le-am dat cu bombardeaua în cap la afganistanezi (nu cu bomba din creier de moldovean ci cu cea nucleară)

13 Martie 2014 13 comentarii

Motto 

1. Ştiţi de ce are niponul ochii oblici? Pentru că s-a îngrozit că în Afganistan a explodat bomba românească (nu moldovenească ci nucleară).

2. Dacă un cineast, reporter de investigaţie se numeşte Robert Horvath şi e din  Déva (cu e cu accent), înseamnă că e pui de dac. Ce credeaţi că doar hunii le-au violat pe blonedle dace? Ba, şi dacii s-au cam  dat la asiaticele plecate în migraţie prin Europa 

3.  Inteligenţa artificială nu se compară cu mătreaţa naturală chiar dacă e ungurească… mătreaţa …

*****

ROBERT HORVATH-DÉVA

ROBERT HORVATH-DÉVA

Mărturisesc că până acum o jumătate de oră numele Robert Horvath îmi spunea cam la fel de mult cât mi-ar spune numele unui primar al unui sat din Republica Congelată Antarctica.

Ce mi-a atras atenţia după ce am ajuns pe blogul „ROBERT HORVATH-DÉVA” http://devanewyork.blogspot.ro/ a fost modul în care, deşi omul se pretinde jurnalist şi scrie în româneşte, îşi permite să scrie „DÉVA” cu accent pe „E”… Dacă pui şi faptul că Horvath dacă eşti extraterestru poţi crede că Horvath e un nume 100% românesc.

Mi s-a părut extrem de interesant faptul că, pe siteul mai sus pomenit, respectivul vorbeşte de un război între Explosiv-news (site de unde uneori importam câte un articol, deci vizitam siteul destul de des, aproape zilnic, şi Preşedintele Traian Băsescu).

 Mărturisesc că de la o vreme, nu ştiu din ce motiv, nu mai pot accesa respectivul site (era la această adresăhttp://www.exploziv-news.ro/ ), deci nu am cum să ştiu ce se mai întâmplă acolo. 

Ce ştiu despre acel site este că titulara Simona Ela Fica, fostă OTV-istă era în mare căutare de senzaţional; nu mă exprim asupra celor pe care ea le afirma, dar ştiu că atunci când vizitam siteul, acesta acea mai repede un aspect pro decât contra Băsescu.

Dacă orientarea siteului s-a schimbat, poate o fi având vreo legătură cu banii … la un moment dat siteul a fost blocat pentru neachitarea sumei necesare pentru găzduire pe serverul respectiv. În fine … presupun şi eu.

Precizez că nu am nimic de împărţit cu Simona deşi de la o vreme, ea pare a refuza orice formă de dialog … nici nu mai încerc să aflu, demult pentru mine logica feminină (dacă există) este … o enigmă de nedezlegat.

Uimitor este că atunci când comunicam eu cu Simona era LA O DATĂ ULTERIOARĂ  datei în care Horvath vorbea despre războiul dintre Băsescu şi Explosiv-news (teamă mi-e totuşi  că acest războise cam ducea doar prin mătreaţa aburită de pálinka (remercaţi accentul) românului Horvath.

Iată ce scrie acesta pe 10 Iunie 2010:

Ziaristii din intreaga lume impotriva lui Traian Basescu in apararea ziaristei Simona Fica !

(Petitie a Uniunii Internationale a Ziaristilor in sprijinul presei romane)
Am fost atacat in in decursul anilor de mafia Basescu dar niciodata direct. Pentru
a deruta politia si a pretinde ca este vorba de spargeri ordinare, serviciile romanesti au spart intregul cartier al galeriilor de arta Chelsea ( 7 sparger intr-o noapte ) . Scopul a fost sustragerea carnetului meu de telefoane si cateva fotografii. Cititi http://devanewyork.blogspot.com/2009/11/atac-banditesc-ordonat-de-basescu-la.html.
In aceste zile atacurile impotriva ziaristilor sunt directe si fara menajamente. Ziarista de mare curaj si probitate profesionala este Simona Fica este supusa la atacuri greu de imaginat : spargerea locuintei, bataie,amenintari peste amenintari
chiar si din partea unei firme iraniene involvata in trafic de armament. etc.
In decursul zilelor trecute amenintarea devine personala. Prin consilierul sau Traian Basescu o ameninta personal pe ziarista de Exploziv News.
Vedeti documentele acestui atac de tip fascist ; http://www.exploziv-news.ro/
Cand banditii ataca la vedere inseamna ca sunt disperati si extrem de periculosi.
Sunt ingrijorat de soarta om singur si consider ca viata acestei ziariste in grava primejdie.
In calitate de ziarist american si corespondent SUA al Exploziv -News m-am adresat FBI-ului si Departamentului de Stat ( Romanian Desk ). Cea mai mare parte a companilor romanesti involvate in activitati ilegale de armament sunt companii mixte romane , licentiate in SUA. Cu alte cuvinte activitatea criminala si ilegala a lui Basescu intra sub lurisdictia legilor americane.
Tocmai cand scriam aceste randuri am primit o scriisoare deosebit de importanta. Uniunea Internationala a Jurnalistilor in numele a trei mii de membrii protesteaza impotrva ataculului impotriva ziaristei romane Sorina Fica si se ridica in apararea presei si mediei romane in pericol. (acest document in limba engleza, sta la dispozitia la dispozitia oricarui ziar sau blog interesat sa-l publice.) Pentru demonstratia pe care o pregatesc in in curand, am trimis invitatie de participare majoritatii organizatilor profesionale ca si reprezentatiilor presei straine aflate la New York.
Am inteles ca lupta lui Traian Basescu impotriva “mogulilor”si a ziaristilor incomozi este o preocupare esentiala si poate o va duce la bun sfarsit. Totusi ma intreb in aceasta fraza de incheiere, cum se va descurca el acum, cand jurnalistii intregii lumi se ridica impotriva lui, in apararea democratiei romanesti.
Am trimis invitatii pentru a participa la manifestatia ziaristilor si fotografilor profesionisti care vor avea loc in fata misiunii Romaniei la ONU ,in apararea ziaristei Sorina Fica,a libertatii presei, urmatoarelor organizatii: SOCIETY OF PROFESIONAL JURNALSTS, INTERNATIONAL JOURNALIS, FOREIGN COMMITTEE. PRESS FREEDOM NETWORK, NATIONAL PRESS CLUB, NATIONAL PRESS PHOTO GRAPHERSS ASSOCIATION, INTERNATIONAL PRESS ASSOCIATION FOREIGN PRESS CENTERS,,CPJ – Committee to Protect Journalists, THE SOCIETY OF PROFESIONAL FREELANCERS, INTERNATIONAL FEDERATION OF NEW MEDIA,INTERNATIONAL PRESS INSTITUTE, WORLD PRESS FREEDOM COMMITTE, REPORTERS SANS FRONTIERES.
 
Robert Horvath DÉVA Cineast si ziarist de investigatii

Dacă Horvath ăsta e şi cineast cam de aceeaşi valoare cum e cea de jurnalist e clar de ce avem o cinematografie care mai mult nu există decât există, orice film fiind o raritate nu datorită valorii ci pur şi simplu a faptului că există.

Dacă cineva mai are nelămuriri legate de valoare intrinsecă a acestuia, trebuie să mai citească un articol publicat de această dată, pe 5 Iunie 2010 … aşa, ca să vază cam ce îi poate pielea (sau „a bőr” în româna vorbită de puiul de dac Horvath). Cu această ocazie, mai află şi românii că nu doar la Hiroshima şi Nagasaky au explodat bombe atomice americane ci şi în Afganistan ar fi explodat o bombă atomică şi nu una cu moldoveni ci una nucleară.

BOMBA NUCLEARA ROMANEASCA DETONATA IN AFGANISTAN !

O VESTE TERIFIANTA PENTRU INTREAGA LUME
BEN LADEN A TESTAT „A DIRTY BOMB” ( O BOMBA ATOMICA IN MINIATURA )
IN KUNAR , AFGANISTAN !
– URANIUM PROVENIT DIN ROMANIA A FOST VANDUT CATRE BEN LADEN PRIN MAFIA UCRAINIANA ARATA UN RAPORT AL
SERVICIULUI M 15 BRITANIC.//cbrayton.wordpress.com/2008/03/09/farc-sought-romanian-uranium-from-russian-mobster-with-israeli-passport/
– BOMBA A FOST CREIATA DE OAMENI DE STINTA ROMANI RACOLATI DE MEMBRII ARABI AL SERVICIULUI SECRET ROMANESC.
 
Noi amanunte despre intalnirea intre Leon Paneta si Traian Basescu.
Daca primele 50 de minute ale intalnirii au fost tensionate dar acoperite de politetea diplomatica, in momentul in care Panetta a prezentat un document Britanic despre TESTAREA DE CATRE BENLADEN A UNEI BOMBE RADIOACTIVE IN MINIATURA ( DIRTY BOMB ) CREIATA DE OAMENII DE STINTA ROMANI CU URANIUM PROVENIT DIN ROMANIA discutia a devenit exploziva.
„There are over 40 documented cases of persons attempting to purchase special nuclear material (stuff to make bombs) or tactical nuclear weapons on the Romanian black market
– There are over 10 „suitcase bombs” missing from the Romanian nuclear inventory”
Presedintele Roman Traian Basescu a negat orice amestec a statului roman in aceasta afacere., negand deasemenea autenticitate probelor prezentate. Cu totul pe neasteptate Directorul CIA declarand ” ca nu are timp de pierdut ” sa ridicat de la masa, spre stupefactia gazdelor si a plecat spre usa. spunand doar ca va trimite un raport Departamentului de stat despre cele discutate la Bucuresti. ( Sursa SRI participanta la discutie )
BOMBA RADIOCTIVA ROMANEASCA DETONATA IN KUNAR
AFGANISTAN !
 
„By 2000 bin Laden had hired a large number of atomic scientists from Romania for $5,000 a month ” „They working in a highly sophisticated and well-fortified laboratory in Kandahar, Afghanistan.”
Oamenii de stinta din Romania au lucrat intr-un program creiat de Sadam Hussein pentru creiarea unei bombe nucleare portabile. Programul a fuctionat pana la bombardarea facilitatilor de catre israelieni. Reintorsi in Romania ei au fost reactivati acum doi ani si trimisi in provicia Kunar. Actiunea a fost corelata de armata ” secreta a lui Basescu ” ofiterii arabi ai serviciilor romanesti.
Specialistii romani au lucrat in laboratoare secrete alaturi de oameni de stinta rusi ,pachistanezi si turcmeni. In timpul experientelor un roman si-a pierdut vederea si alti doi au fost grav iradiati. Testul a fost un succes
 
The report was based on previously undisclosed evidence released by the U.K. authorities, including intelligence reports from British agents who had infiltrated al Qaeda training camps in Afghanistan.
MESAJUL ADRESAT CATRE PRESEDINTELE TRAIAN BASESCU DE CATRE PRESEDINTELE OBAMA:
DOCTRINA AMERICANA ESTE CLARA. CINE SPRIJINA, ASCUNDE SAU INARMEAZA PE TERORISTI ESTE CONSIDERAT TERORIST SI VA FI PEDEPSIT CONFORM LEGILOR SUA SI A CELOR INTERNATIONALE !
 
Robert Horvath Ziarist de investigatie SUA
Corespondenta speciala pentru Nipon Press
Sper că ai priceput, dragă cititorule, de ce are niponii ochii oblici … că s-au cam îngrozit de bomba nicleară românească.
Nici acum nu ai înţeles cititorule cum e cu Horvath românul din Déva? OK…
Iată atunci ce mai găsim ca să înţelegem cam ce poate ‘mnealui.

Prin 2008 pe neamul-romanesc.com găseam motivul pentru care, Regele Mişu săracu, ori nu prea poate umbla, ori umblă crăcănat. De la limbile pe care cineaştii jrunalişti români ci nume ungureşti li le trage în timp ce se întreabă dacă românii sunt criminali au ba:

Robert Horvath: „Românii, criminali sau eroi?“

Stimate domnule editor Grigore L. Culian,

Folosesc acest prilej pentru a vă mulţumi şi a vă arăta aprecierea mea pentru demnitatea şi competenţa Dumneavoastră profesională. Pentru că noua clasă oligarhică – formată din foşti comunişti şi securişti – merge cu minciuna şi cinismul prea departe şi România este tratată ca o colonie, vă rog să publicaţi materialul de mai jos. El conţine o scrisoare deschisă adresată Regelui Mihai I al României. Ţinând seama că Raportul Wiesel asupra Holocaustului reprezintă o palmă adresată tuturor, cred că a sosit momentul ca regele Mihai I, spunând adevărul, să deschidă o cale reală recuperării Istoriei României.

MAJESTĂŢII SALE REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI

Sire,

Mă numesc Robert Horvath şi sunt de profesie cineast, absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti (I.A.T.C.) şi am lucrat în mai multe studiouri mari din România, îndeosebi la Televiziunea Română. Actualmente, îmi continui activitatea la studioul meu de film, cu sedii în New York şi Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, sub numele de Deva (oraşul unde m-am născut) în calitate de grafician, ilustrator şi pictor.

Majestate,

Fiind un erou al copilăriei mele, am purtat întodeauna, în buzunarul pantalonilor, o monedă de argint cu efigia Dumneavoastră. Această monedă mi-a fost confiscată de Securitate şi niciodată înapoiată. Fiind acuzat de spionaj (prin transmiterea unor materiale filmate despre Ceauşescu spre Occident), mi-am propus ca, în cazul în care scap cu viaţă, să nu uit nimic şi să mă alătur celor care au vrut o contra-revoluţie în România. Acest lucru ar fi însemnat readucerea adevăratelor valori la vârful ţării şi reversarea revoluţiei sociale care a adus la conducere scursura mahalalelor, adunată cu pleava de leneşi de la marginea satelor. M-am alăturat celor care au vrut să reinstaureze mult hulitul regim “burghezo-moşieresc”, care, într-un timp istoric extrem de scurt, a adus prosperitate şi intrarea ţării în civilizaţia europeană.

Am vrut să aducem înapoi un regim care să redea demnitatea Armatei Române, mereu terfelită şi acum, peste noapte, acuzată de uciderea a aproape jumătate milion de români evrei; am vrut o întoacere la Dumnezeu şi la Biserică; am vrut o reîntoarcere la adevărata cultură; am vrut o şcoală unde copiii să nu înveţe minciuni şi să vină acasă plângând auzind că părinţii şi bunicii lor au fost cei mai mari criminali de război. Am crezut în reconciliere, în iertarea celor care au greşit, dar şi în pedeapsirea celor care au ucis. Mă refer, aici, la genocidul împotriva unor oameni nevinovaţi, a căror singură vină a fost că au citit mai multe cărţi şi că nu au fost ţărani săraci. Am vrut un rege care să apere legile, Constituţia şi, implicit, să ne apere pe noi.

Majestate,

Am dorit ca dumneavoastră, fiind o personificare a însăşi istoriei celui de al Doilea Război Mondial, să rupeţi, în sfârşit, tăcerea, spunând adevărul că ROMÂNII NU SUNT VINOVAŢI PENTRU HOLOCAUST ci, dimpotrivă, au făcut un lucru pe care alţii nu au îndrăznit să-l gândească: AU SALVAT ÎNTREAGA POPULAŢIE EVREIASCĂ DE LA HOLOCAUST. Acest moment unic al istoriei, când un popor salvează un alt popor de la moarte, trebuie făcut cunoscut şi, sper, celebrat de evrei şi de români împreună. Este momentul, cred, Majestate, ca, prin vocea Dumneavoastră, ultima personalitate importantă a celui de-al Doilea Război Mondial rămasă în viaţă, acest miracol românesc să fie făcut cunoscut întregii lumi. Nu cred că există un loc mai prielnic pentru a spune ADEVĂRUL decât aici, la New York, la o sinagogă cu evrei români. După o introducere despre rolul monarhiei – în special al Reginei Elena, mama Dvs. -în salvarea evreilor, va veni şi rândul Majestăţii Voastre. Nu rămâne decât să spuneţi: “Eu am fost acolo şi ştiu ce s-a întâmplat. Românii i-au salvat pe toţi evreii de pe teritoriul Regatului României, regatul meu”. Aceste cuvinte, puţine dar magice, îndreptând istoria, vor reda românilor, pentru totdeauna, demnitatea furată. Veţi vorbi, probabil, cu lacrimi în ochi, despre suferinţa evreilor şi îi veţi asigura că majoritatea românilor a fost alături de ei. Astfel, în faţa unei presiuni extraordinare, având trupe germane în ţară, întreaga societate românească, monarhia, partidele istorice şi Biserica au pactizat şi conspirat pentru salvarea evreilor. Nu veţi uita să spuneţi că a existat un singur om în toată istoria războiului care i s-a opus lui Hitler, spunându-i, fără ezitare: “Nu îi dau pe evreii mei” (rostită de Mareşalul Ion Antonescu). Vă sugerez, în final, să folosiţi un citat al marelui rabin Şafran, care, vorbind de anii războiului, îşi arată iubirea şi recunoştinţa pentru “bunul şi blajinul popor român”. Un rege are datoria să spună unui popor când a greşit, să-l laude pentru bine şi să-l apere în faţa lumii când este nedreptăţit şi umilit.

Responsibilitatea guvernului de la Bucureşti pentru crimele comise în primele două luni de război este de netăgăduit. De asemenea, nu trebuie negat faptul că familii întregi din populaţia evreiască din Basarabia şi Bucovina au fost deportate dincolo de Nistru, suferind de foame, epidemii sau de epuizare fizică. Dar, pornind de la o tragedie reală, adică moartea a câtorva mii de oameni, fapt prezentat în procesul Ion Antonescu, se ajunge la cea mai bizară deformare a istoriei. Astfel, o comisie condusă de un dezechilibrat mintal, Elie Wiesel, fără nicio competenţă legală sau vreo greutate morală, declară peste noapte România ca fiind prima maşină de ucis (“kiling machine”) din istoria lumii. Deci, Armata Română, a cărei misiune principala era recucerirea unor teritorii, fără ordine primite, fără muniţie şi disciplină germană, fără trupe şi comandouri specializate în operaţii de curăţire (SS şi EInzatszruppe) ucide aproape jumătate milion de oameni, în numai două luni, şi masacrează aproape 8 mii de bătrâni, femei şi copii pe zi (bărbaţii evrei încă în putere fiind încadraţi în Armata Roşie, iar cea mai mare parte a populaţiei evreieşti a fugit în interiorul Rusiei). Astfel, Armata Română depăşeşte cu mult performanţa maşinii de război germane, sprijinită de fasciştii ucrainieni, estonieni şi lituanieni. Pornind pe această linie a ilogicii, putem să ne întrebăm de ce ţăranii români, elementul de bază al Armatei Naţionale, având această unică pornire spre bestialitate, nu au fost folosiţi mai departe în implementarea “Soluţiei Finale” a lui Hitler.

Nu de mult a avut loc, la Institutul Cultural Român din New York (ICR), o întâlnire cu reprezentanţii “Industriei Holocaustului” din Bucureşti, unde s-a “remarcat” d-l general Mihai Ionescu, o veche coadă de topor. Atunci, am reuşit, printr-o intervenţie foarte dură şi percutantă, să-i ridiculizez şi-i să trimit acasă cu coada între picioare pe reprezentanţii celei mai tragicomice comisii din istorie: Comisia Wiesel. Prima şansă a fost dată de Guvernul României în 2002, care, bazându-se pe documentele Arhivei Naţionale şi în conjuncţie cu documentele primite de la Muzeul Holocaustului din Washington, DC, decretează, fără niciun echivoc, că PE TERITORIUL ROMÂNIEI NU A AVUT LOC HOLOCAUSTUL. La mai puţin de doi ani, însă, acelaşi Guvern al României îşi schimbă poziţia, înfiinţând o Comisie care, bazându-se pe aceleaşi documente, decretează că

ÎN ROMÂNIA A AVUT LOC UN GENOCID DE PROPORŢII INIMAGINABILE!

Şi, pentru ca absurdul să fie total, după negarea Holocaustului, acelaşi guvern, în acelaşi an, 2002, scoate un decret-lege prin care negarea Holocaustului este pedepsită cu până la 15 ani de închisoare! Admiţând că, în cazuri grave, se poate aplica această lege şi retroactiv, ar fi normal ca însăşi guvernul să-şi afle locul cuvenit în spatele gratiilor! Creat la comandă, pentru câştigarea unor avantaje politice, Raportul Comisiei spune că “România a ucis, a ucis, a ucis”. Asfel, se spune, fără clipire, un mare neadevăr cutremurător: “În România a fost decimată întreaga populaţie evreiască, cu excepţia unor regiuni unde au supraveţuit”. I-am asigurat pe membrii delegaţiei că adevărul este exact invers şi că aceste câteva regiuni reprezintă, de fapt, actualul teritoriu al României. Mă întreb ce trebuie aruncat mai întâi în lada de gunoi a istoriei: guvernul sau autorii acestu raport. Concluzia înebunitoare a comisiei “ROMÂNII SUNT VINOVAŢI DE GENOCID” nu trebuie lăsată fără un răspuns. Când cineva vine la tine acasă şi te face criminal, cred că este cazul să îi arăţi, fără ocol, uşa. Cred că nu este prea târziu, Majestate, să faceţi acest gest, în numele tuturor.

Istoria este făcută întodeauna de învingători. Dar, atâta timp cât nu se spune răspicat că a existat un singur om în întreaga istorie a celui de al Doilea Război Mondial care s-a opus lui Hitler, salvând jumătate milion de suflete de la moarte sigură (Mareşalul Ion Antonescu) rămânem în minciună. Nu putem nega opinia lui Goebels, căpetenia nazistă, care, în jurnalul personal, spune: “M-am dus de mai multe ori la Hitler şi i-am spus că Antonescu conduce cu ajutorul duşmanilor noştri. Sub nasul nostru pleacă nenumărate vapoare cu evrei spre Palestina. S-a ajuns să se trimită alimente pentru evreii români din Franţa”. Cred că sunteţi de acord să-l credem mai degrabă pe Goebels (acesta avea zeci de agenţi la Bucureşti, care îi spuneau adevărul), decât pe Wiesel, care are mii de agenţi locali care se încurcă însă în minciuni.

Dacă de pe teritoriul Regatului României nu a fost trimis niciun evreu spre lagărele de concentrare naziste, nu aceeaşi soartă au avut-o cei surprinşi de război pe teritoriul german sau pe al axei fasciste. La ordinele Mareşalului Antonescu, Guvenul României a făcut eforturi extraordinare pentru a-i încuraja pe evrei, a le face viaţa mai uşoară şi a salva mii de oameni de la moarte sigură. Prin acţiuni disperate, contra cronometru, oamenii Mareşalului Ion Antonescu scot din trenurile morţii zeci de famili, opresc arestări şi execuţii în ultimul moment sau dau zeci de paşapoate în alb cu nume româneşti. După cum reiese din documente, s-a încercat de multe ori scoaterea evreilor români chiar şi din lagărele de concentrare. Pentru că documentele esenţiale a activităţii statului român pentru salvarea evreilor de la moarte sunt ascunse în raport, pun sub semnul întrebarii onestitatea, imparţialitatea şi chiar legalitatea Comisiei Wiesel. Astfel, în directiva guvernului din toamna anului 1942 se spune, cu claritate:

“Întrucât în România evreii sunt consideraţi cetăţeni români, ei trebuie să se bucure şi în străinătate de protecţia statului român”. În final, se cere să se intervină pentru recuperarea averilor evreilor români aflaţi pe teritorul Reich-ului. Ca urmare a faptului că Mareşalul Ion Antonescu cerea înapoierea “evreilor săi”, în răspuns, Ministerul Afacerilor Străine al Franţei comunică, în ianuarie 1943, Legaţiei Române de la Vichy, că este favorabil repatrierii evreilor români aflaţi în Franţa. La 28 mai, Ministerul Afacerilor Străine şi Direcţia Generală a Poliţiei stabilea normele în vederea “revenirii în ţară a evreilor cu drepturi foarte bine stabilite la cetăţenia română şi a căror primire în România a fost admisă în mod excepţional, dintr-un spirit de umanitate faţă de situaţia grava ce li s-ar fi creat în străinătate”.

În urma instrucţiunilor personale ale ministrului român de Interne, Mihai Antonescu, din 6 aprilie 1943, Legaţia României din Berlin a adresat (pe 12 aprilie) o notă către Auswärtiges Amt, solicitând o intervenţie la serviciile germane competente şi în special la Geheimestaatspolizei (Gestapo) pentru eliberarea cetăţenilor români nearieni arestaţi după 31 martie 1943 şi acordarea vizelor de plecare în România. Din “raţiuni politice”, Auswärtiges Amt a dat curs cererii. În circulara trimisă de Sicherheitsdiest (Serviciul Secret-SD) la 30 aprilie către unităţile din subordine se cerea acestora să înceteze arestările în rândul evreilor români, iar la Bruxelles, consulul român se duce personal la Gestapo, cerând sistarea arestărilor şi deportărilor şi obţine, la 6 mai, eliberarea celor arestaţi. Peste o săptămână, Legaţia germană anunţă “că au fost luate măsuri să nu mai fie arestat niciun supus român”. În decembrie 1943, a început acţiunea pentru salvarea evreilor din Italia şi Grecia. În scurt timp, sub nasul nemţilor, evreii sunt aduşi în ţară. Primăvara anului 1944 va intra în istorie ca un miracol românesc: MAREŞALUL ION ANTONESCU SALVEAZĂ 11.000 DE EVREI DE LA HOLOCAUST, trimiţând instrucţiuni Legaţiei Române din Budapesta să dea viza de intrare în România (9.837 de vize) pentru mii de evrei unguri şi străini aflaţi în Ungaria.

Un document de extraordinară importanţă îl reprezintă şi raportul generalului Ion Gheorghe, ministrul de la Berlin, care descrie eforturile susţinute ale diplomaţiei româneşti pentru a-i salva pe evreii români aflaţi deja în lagăre. El precizează: “atitudinea hotărâtă din partea noastră, declarând formal că înţelegem să ne rezervăm drepturile suverane asupra cetăţenilor români, oricare ar fi originea lor. Astfel, nu poate fi acceptată internarea de către Germania a evreilor supuşi români”. Raportul ajunge la Mihai Antonescu, în 22 octombrie 1943. În perioda următoare, prin legaţia de la Berlin, s-au făcut noi intervenţii în sprijinul evreilor români din lagăre. În luna mai 1944, ministrul de la Berlin primeşte o telegramă disperată de la Bucureşti: “nu este posibil să ne dezinteresăm de soarta cetăţenilor noştri nearieni care solicită protecţia la care au drept legal… Vă rog deci să binevoiţi a face tot ce stă în putinţă pentru ocrotirea, eliberarea şi repatrierea celor în cauză”.

Îi asigur pe toţi cei interesaţi că documentele pe această temă sunt numeroase şi intenţionez să le strâng într-o carte intitulată “Omenia” (Antonescu şi românii salvează evreii de la Holocaust). Am citit multe documente şi niciunul nu m-a uimit şi cutremurat precum cel datat 27 aprilie 1944, prin care Guvernul Român, prin Radu Lecca, cere oficial şi fără menajamente repatrierea evreilor români internaţi la Bleichauer şi Auschwitz (document B’nai B’rith international). Într-o ţară ameninţată cu ocuparea completă de către germani, înlăturarea lui Ion Antonescu, abolirea monarhiei, deportarea tuturor evreilor şi instalarea lui Eichman la Bucureşti (operaţiuni paralele “Margarethe 1” – Ungaria şi respectiv “Margarethe 2” – România) o ultimă încercare de a salva evreii români de la o moarte sigură mi se pare un act de o demnitate sublimă.

Comisia Elie Wiesel pentru studierea Holocaustului îşi intitulează “opera” Raport Final. Dar, pentru că au apărut noi cărţi menţionând 800.000 de victime pe teritoriul controlat de autorităţile române, mi-am dat seama că această statistică nu se va opri niciodată. În consecinţă, cred că este cazul ca orice român sau evreu care gândeşte raţional şi are bun simţ să se opună acestui monstru care a luat-o razna. Trebuie să menţionez că Comisia Wiesel a dat undă verde unei adevărate vânători de vrăjitoare şi de antisemiţi, având ca victimă cultura şi limba română. Astfel, aici, la New York, la Institutul Cultural Român (director pe Corina Şuteu), Eminescu este boicotat, iar folosirea limbii române este absolut interzisă. Pentru că demolarea statuii poetului naţional este aproape desăvârşită şi limba română declarată periculoasă, nu rămâne decât să aşteptăm interzicerea arborării steagului tricolor.

O altă consecinţă a acestui raport este acerbarea antisemitismului şi a sentimentelor antiamericane. Minciuna, exagerările fără limite şi călcarea în picioare a demnităţii oamenilor nu putea să nu creeze resentimente şi chiar ură. Poate că inteligenţa evreiască va realiza într-o bună zi că această politică de tip “bumerang” este contraproductivă şi chiar periculoasă pentru viitor. România a fost o ţară care i-a aşteptat pe americani, iar acum abia aşteaptă ca ei să plece. Dar nimic nu depăşeşte în gravitate faptul că toţi copiii învaţă la şcoală că fac parte dintr-o naţiune de criminali. Aici nu mai este loc de întors, pentru că se merge prea departe. Fiecare părinte, indiferent dacă este român, ungur, evreu sau ţigan (ordinea nu contează), are datoria morală să rupă paginile pline de minciuni ordinare din cartea de istorie în faţa copiilor şi a întregii familii. Fiecare profesor are datoria să vorbească despre omenia şi curajul românilor care au salvat de la moarte o jumătate million de oameni nevinovaţi, chiar dacă această lecţie nu face încă parte din programul de învăţământ. În acest fel, vom face un prim pas spre recâştigarea demnităţii noastre, iar copiii noştri se vor întoarce de la şcoală cu fruntea sus.

Majestate,

Un rege are datoria să ne apere istoria, cultura şi să fie alături de noi la nevoie. Cred că sunt în asentimentul ţării să vă rog să vă ridicaţi în ceasul din urmă şi să spuneţi ADEVĂRUL. În acest fel, veţi recupera istoria şi onoarea tuturor. Când va veni momentul, veţi mulţumi destinului care v-a dat şansa să faceţi ceva important pentru trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Majestate, vă găsiţi la o ultimă încrucişare de drumuri, având posibilitatea de a pleca spre istorie ca REGELE MIHAI I al ROMÂNlEI sau ca un Mihai oarecare, în curând uitat de toţi.

ROBERT HORVATH (Deva) New York, 24 Mai 2008

Sursa:

neamul-romanesc.com

Uite, vezi dragă cititorule de ce zic că bine zicea cineva Messa care scria scria pe siteul elucubratie.wordpress.com că era imposibil să nu se ude la chiloţi de râs?

Robert Horvath, membru al diasporei romanesti din SUA

Era imposibil sa nu ma pufneasca rasul. Aproape spasmodic. ROFL, adica.

Iete romanul care s-a autosesizat si a trimis NYPDistii pe capul expozantilor de la Institutul Cultural din New York, unde este zilele astea expozitia cea atat de controversata, “Freedom for Lazy People“.

Pe roman il cheama Robert Horvath. ROFL.

De asemenea, romanul Robert Horvath nu a miorlait ca expozitia e naspa pentru imaginea romanilor, ci ca are caracter… antisemit.

Un roman evreu pe nume Horvath, cetatean american.

Cine sa mai zica ceva? E clar – nicaieri, niciodata, n-o sa mai gasim roman verde. Roman neaos. Roman curat. Roman pur. Roman si atat.

Da’ romanul e mai roman decat romanul, intotdeauna. ROFL

P.S. Dragă cititorule, dacă ai ajuns cu lectura până aici te rog să mă crezi că îţi mulţumesc sincer şi uimit pentru răbdarea de care ai dat dovadă şi să te asigur că visul vieţii mele este să îl văd pe Robert Horvath, românul cineasto-reporter de investgaţie povestind cum neamurile asiatice  de huni, unguri şi secui cum s-au îmbârligat ele la beţie şi au creat maimuţa mioritică, maimuţă din care s-au născut ca tot omul  tăticii noştrii Trăian şi Decebal (cu mama mai vedem ce era … şi mai ales dacă avea sau nu coadă şi păr pe piept).

Gata, PA, mulţam pentru răbdare …

Le Monde: „Visul revenirii la o Ungarie Mare începe să încingă spiritele în Transilvania… „

19 August 2013 2 comentarii

Ungur

„Visul Ungariei Mari”, într-un articol „Le Monde”

Cotidianul francez „Le Monde“ a scris, recent, despre formaţiunea Jobbik, care „s-a transformat într-un avocat al minorităţilor maghiare din ţările vecine, în special al celor 1,2 milioane de români de etnie maghiară“.

În articolul scris de către jurnaliştii francezi se spune că relaţiile diplomatice dintre Ungaria şi România sunt supuse unui test, în urma declaraţiilor făcute de liderul extremist maghiar, afirmaţii care „au stârnit furia la Bucureşti“.

Jobbik, formaţiune „antisemită, ultranaţionalistă, anticapitalistă, mişcarea tineretului radical ungar s-a transformat în partid politic în 2003. De atunci, a cucerit un loc important, obţinând 16,6% dintre voturi la legislativele din 2010“, se arată în material.

„Nu facem altceva decât să ne apărăm rasa şi naţia, valorile şi drepturile acesteia“, ar fi spus Vona Gabor, liderul formaţiunii.

Tensiunile dintre cele două state intervin, arată cotidianul francez, într-o perioadă în care România „se află în plină reformă administrativă“, aşadar declaraţiile venite din partea Ungariei „au încins spiritele în Transilvania.

„Visul revenirii la o Ungarie Mare începe să încingă spiritele în Transilvania, regiune care a fost mult timp în centrul discordiei dintre Bucureşti şi Budapesta. Parte integrantă a Imperiului Austro-Ungar, dar în care românii sunt majoritari, Transilvania a fost integrată în România în 1918, la sfârşitul Primului Război Mondial. După înlăturarea dictaturilor comuniste în Europa Centrală şi de Est, în 1989, Bucureştiul şi Budapesta au avut probleme în a se înţelege pe tema minorităţii ungare din Transilvania“, explică jurnaliştii cotidianului francez.

Pe de altă parte, integrarea celor două state în Uniunea Europeană calmase, într-o perioadă, spiritele, mai scriu jurnaliştii francezi.

„Jobbik promite, însă, să schimbe“ asta, conchide „Le Monde“.

Sursa: ro.stiri.yahoo.com

Extrem de ciudat, în cotidianul.ro apare un articol scris de Marcel Bărbătei un articol interviu cu istoricul Petre Ţurlea, articol care, cel puţin mie îmi aminteşte de momentul în care Kosovo s-a rupt de Serbia.  Atunci un lider al UDMR, cu nonşalanţă, făcea asemănări înte Transnistria şi Kosovo. Ce e interesant e că imebecilul nici măcar nu a fost arestat:

Petre Ţurlea

Petre Ţurlea

– De unde atâta grabă în povestea cu regionalizarea? De unde atâta siguranţă şi nicio umbră de îndoială?

– Treaba este forţată după câte ştiu eu pentru că există o înţelegere între guvernul Ponta şi UDMR. În orice condiţii s-ar face regionalizarea – ştiţi că se discută; 8-10-20 de regiuni – ea înseamnă începutul disoluţiei statului naţional-unitar român. Deci, după regionalizare sunt posibile o sumedenie de lucruri, se poate face mult mai uşor federalizarea. După federalizare se poate realiza foarte uşor o secesiune a unei regiuni, deci chestia cu autonomia rămâne undeva în urmă, pentru că ţelul UDMR va fi realizat altfel.

– Pe ce vă bazaţi când vorbiţi despre pactul Ponta-UDMR?

– E vorba despre nişte precedente destul de clare. Domnul Ponta şi USL au câştigat alegerile în toamna trecută fără drept de apel -70%. V-aduceţi aminte desigur că UDMR a fost solicitat la guvernare deşi n-avea absolut niciun sens. În plus, ştiţi foarte bine reacţia populaţiei româneşti. USL ca purtător de cuvânt al majorităţii populaţiei a luptat împotriva domnului Băsescu şi a tuturor aliaţilor săi. Cel mai fidel dintre aliaţi i-a fost UDMR-ul. Să ieşi exact în seara respectivă şi să-i chemi la guvernare, înseamnă că încalci ceea ce le-ai promis alegătorilor. Eu am impresia că în perspectivă PSD-ul şi domnul Ponta urmăresc izolarea PNL şi formarea unei alte majorităţi parlamentare. Singura soluţie pentru o altă majoritate parlamentară este UDMR.

Şi-apoi vedeţi în spatele grabei acesteia pentru regionalizare o mulţimede lucruri dubioase. Printre altele, am aflat săptămâna trecută la Târgu-Mureş că se urmăreşte scăderea pragului de la referendum de la 50 la 30% şi iată că s-a şi întâmplat. Regionalizarea va putea fi aprobată doar cu un sfert dintre voturile electoratului român contra a 75%. Asta înseamnă democraţie în ochii domnului prim-ministru. Şi evident – sunt sigur de asta – vor intra în joc şi manevrele oculte ale celor mai versaţi în acest domeniu din PSD care sunt domnii Hrebenciuc şi Cosmâncă. V-aduceţi aminte în 2003 când a mai fost o modificare de Constituţie? Atunci s-a inventat un lucru nemaiauzit în istoria electorală românească; votul în două zile. Reacţia populaţiei a fost una „nepotrivită” pentru ei şi chiar şi-a doua zi la ora 18 nu se atinsese pragul de prezenţă. În decurs de două ore Hrebenciuc şi cu SRI, evident, au făcut ca proiectul acela care avantaja evident în multe domenii UDMR-ul să treacă. La fel se va-ntâmpla şi-acum, dar lucrul cel mai grav este scăderea pragului la 30%. Apoi, după ce-a avut loc această conferinţă de la Târgu-Mureş privind regionalizarea, exact a doua zi, domnul Ponta s-a dus slugarnic la Congresul UDMR zâmbind în stânga şi-n dreapta. Eu sunt convins că există deja o înţelegere.

Acum vreo zece zile, reprezentanţii UDMR au ieşit şi-au spus cu fermitate şi cu încruntarea de rigoare că ei sunt împotriva oricărei forme de regionalizare, însă în spatele acestui comportament stă o înţelegere, pentru că dacă ar fi spus că sunt pro-regionalizare, suspiciunea românilor, mai ales a celor din Transilvania i-ar fi făcut pe aceştia să voteze împotriva regionalizării. Aşa, prin faptul că UDMR este împotrivă, poate că unii dintre electorii români vor vota propunerile acestea bezmetice ale guvernului.

– Avem situaţii comparabile în istorie?

– Întotdeauna când s-a lucrat la reîmpărţirea administrativă peste capul judeţelor- acestea fiind forma de organizare clasică a românilor, de tip roman – minoritatea maghiară a avut de câştigat. În 1938 în timpul dictaturii carliste s-au format 10 ţinuturi. Ca să-i mulţumească, în contextul acesta al formării ţinuturilor, regele şi ministrul de interne de atunci ,Armand Călinescu, au acceptat un lucru nemaiîntâlnit până atunci în relaţiile dintre stat şi minorităţi; ideea drepturilor colective pentru minoritatea maghiară. Era un pas, toate ziarele maghiare din Transilvania exultau. Conducerea României de atunci credea că astfel ungurii vor deveni susţinători cinstiţi ai statului român. Ş-a dovedit că în scurt timp, la Dictatul de la Viena, toţi s-au pronunţat împotriva statului român şi n-au cerut doar partea de nord ci şi restul Transilvaniei. Aţi văzut apoi şi comportamentul extraordinar de brutal împotriva românilor în timpul ocupaţiei, dar şi împotriva evreilor. Deci ei nu sunt mulţumiţi niciodată, orice le-ai da. În 1952, în alt regim de dictatură, s-au format din nou regiunile. Una dintre ele era Regiunea Autonomă Maghiară. Ordinul de formare a regiunii a venit de la Moscova şi conducerea românească l-a acceptat. Eh, s-a crezut că acceptând formarea regiunii, ungurii vor fi mulţumiţi şi va fi o mare veselie în ţară.

Dar eu am găsit la arhiva Camerei Deputaţilor două dosare masive din 1952 cu procesele verbale din timpul adunărilor din vara aceea în toate localităţile majoritar maghiare din Transilvania. Gheorghiu Dej a pus să se facă aceste întruniri pentru a testa fidelitatea ungurilor, el sperând că o să culeagă doar laude. Într-adevăr, din procesele verbale rezultă că erau mulţumiţi pentru moment, dar iată ce cereau în continuare la unison; – o republică secuiască, apoi un guvern separat maghiar, o armată maghiară, un coridor de unire cu Ungaria, monedă proprie, drapel propriu, justiţie şi administraţie doar în limba maghiară.

Aşa-i şi-acu’ după 1989. Văzând că nu pot printr-o lovitură de tip Târgu-Mureş să rupă Transilvania, au trecut la politica paşilor mărunţi, iar guvernele de la Bucureşti în prostia lor au spus; „las’ să le dăm asta că vor fi mulţumiţi”. Dar niciodată n-au fost mulţumiţi. Ţelul lor final este ruperea Transilvaniei. În realitate nu sunt supăraţi de statutul lor în România, deşi spun asta, ei sunt supăraţi pentru faptul că se află în România şi singura soluţie pentru a le fi bine este disoluţia statului. Şi revenim la regionalizare; se face regionalizarea şi ce se spune? Miniştrii ăştia mari susţin cu tărie că regiunile nu vor avea niciodată dreptul la relaţii diplomatice proprii şi nici armată. Dar, după ce se vor înfiinţa regiunile, va fi fiecare condusă de câte-un baron din ăsta regional. Fie prin mituire, fie prin şantaj aşa cum se practică la români aceştia vor fi aduşi să ceară şi dreptul de a avea relaţii diplomatice cu alte state pe motiv că relansează economia…motive se găsesc uşor, frazeologii la fel. Atunci vom avea mai multe state-n stat şi o federalizare din care se pot rupe bucăţi.

Să vă spun ceva ce părea că nu se ştia: Ministerul de Externe ştie cu siguranţă, dar cel care conduce azi Ministerul de Externe este o nulitate. O ţară slabă ca a nostră din punct de vedere militar şi economic trebuie să se menţină dacă are un Minister de Externe valabil. Singurul diplomat veritabil este domnul Bogdan Aurescu, dar pentru că el n-are apartenenţă politică, n-a ajuns şi nici nu va ajunge vreodată ministru. În anumite sfere superioare de la Bruxelles, sub influenţa deosebit de puternică a lobby-ului maghiar se merge pe ideea de a se sugera – şi o sugestie de la Bruxelles e obligaţie – României să se încadreze şi ea în mersul actual internaţional, adică recunoaşterea statului Kosovo, dar recunoaşterea statului Kosovo care s-a format prin secesiunea dintr-un stat naţional unitar va fi folosită ulterior ca precedent istoric. Şi iată cum ajungem înapoi în România. În 1999 când a fost războiul din Kosovo, un frate al domnului Tokes care trăieşte în Târgu-Mureş a spus clar într-o conferinţă publică; „ Cazul Kosovo va fi un precedent pentru Transilvania!”. În faţa acestor presiuni, cu siguranţă vom recunoaşte până la urmă provincia Kosovo ca stat, se va realiza un precedent, iar pe fundalul regionalizării şi disoluţiei puterii statului român se va face şi secesiunea. Ideea statului naţional unitar după regionalizare poate să rămână ea în Constituţie , dar nu va fi decât o formulă fără acoperire în practică.

Iată că foarte multe lucruri se leagă şi revin la ceea ce-am spus la Conferinţa de la Târgu-Mureş. Le cer tuturor românilor să voteze împotriva regionalizării şi acestui proiect de Constituţie care face posibilă regionalizarea.

– În cazul unui asemenea vot nu i se va da apă la moară preşedintelui care va creşte precum Făt-Frumos în sondaje?

Eu nu cred…Domnul Băsescu este ieşit din istorie, sau va intra în istorie ca un personalitate cu totul negativă a secolului 21 indiferent de ceea ce va face de-aici încolo şi trebuie să ne aducem aminte că el a pregătit foarte multe lucruri care au contribuit la situaţia de fapt din România. Cum de-a fost ales domnul Tokes europarlamentar dacă nu cu serviciile secrete ale domnului preşedinte? În judeţul Vaslui sunt 40 de unguri şi l-au votat pe Tokes 8000 de oameni. Şi-aşa a ajuns el mare demnitar al Parlamentului European cu un cuvânt greu de spus acolo, datorită acestui domn Băsescu care ar face orice ca să poată sta la butoane în continuare şi după cum vedeţi îi iese, pentru că actualul prim-ministru este un om slab şi de o laşitate extraordinară. Se ţine cu dinţii de scaun şi ar face şi el orice pentru a se menţine acolo, inclusiv toate aceste convenţii secrete cu domnul Băsescu.

Vor exista cu siguranţă voci care vă vor taxa drept un naţionalist prăfuit şi că regionalizarea e foarte bună din punct de vedere economic…

Cum e foarte bună economic domnule? În relaţia noastră cu Uniunea Europeană cine a avut de câştigat până acum?  Sau a avut România ceva de câştigat până acum? Şi banii aceştia despre care se spune că vin de la UE…România dă ea nişte bani şi primeşte mai puţin decât dă. S-au pus atât de multe condiţii pentru banii pe care-ar trebui să- primim încât să nu poată fi îndeplinite. Noi finanţăm, în ultimă instanţă, Uniunea Europeană. Şi pentru a intra în această Uniune vestită am dat tot; finanţele, bogăţiile subsolului, totul, totul, totul…Şi-acum suntem trataţi exact ca o colonie. Vă amintiţi în 2012 cum au venit pe rând – era pelerinaj!- diverşi fruntaşi europeni şi un bezmetic de american, care-au bătut cu pumnul în masă că şapte milioane şi jumătate de români nu au dreptul să voteze împotriva domnului Băsescu şi că acesta trebuie să rămână? Şi guvernanţii de la noi, alianţa aceasta care a pregătit extrem de prost referendumul a lăsat capul în jos frumos şi astăzi am ajuns la statutul de colonie americană. S-a protestat vehement împotriva unor măsuri luate de PDL privind aurul, gazele de şist şi altele. Şi actualul guvern care atunci protesta dă tot ! Dar acum le dă el nu le dau alţii.

Eu fiind istoric contemporan fac comparaţie şi constat că se aseamănă situaţia extraordinar de mult cu relaţiile româno-sovietice de după 1945 când exista subordonare deplină prin SOVROM-uri, o jefuire sistematică a bogăţiilor ţării, la fel cum se întâmplă şi astăzi dar de către occidentalii care vin cu statutul de democraţi. În domeniul militar erau chiar trupe sovietice aici,  şi-acum sunt trupe americane aici, care culmea, când fac chiar crime pe teritoriul nostru n-avem voie să-i judecăm. Păi nu suntem colonie? Dar e o deosebire mare; după 1945 eram subordonaţi unui stat dictatorial comunist, bolşevic, acum suntem subordonaţi unor state care se pretind democratice, dar democraţia funcţionează doar pentru ele şi nu pentru statele acestea mici subordonate complet. Ba îşi mai şi bat joc de noi vânzându-ne la preţ de top tot soiul de produse scoase din uz, vezi avioane –sicrie zburătoare şi fregate de la fier vechi. În plus suntem trataţi de la o înălţime astrală de către baronii ăştia occidentali iar răspunsul românesc este de-a dreptul în genunchi. Nu am deloc o simpatie deosebită pentru politica cu totul urâtă faţă de România a multora dintre dintre conducătorii maghiari, dar e de admirat faptul că majoritatea liderilor de la Budapesta îşi ţin coloana dreaptă în faţa Occidentului şi Occidentul văzând acest lucru tratează Ungaria cu respect, pe când noi suntem trataţi cu dispreţ suveran şi mai suntem şi jefuiţi.

Sursa: cotidianul.ro

VASILE DÂNCU: „Transilvania este tot mai izolată, geografic, dar şi politic şi, mai grav este că politicienii de la Bucureşti nici nu realizează asta”

Într-o postare pe blogul personal – scrie Ana-Maria Adamoae în  evz.ro sociologul Vasile Dâncu analizează problema Transilvaniei și modul în care clasa politică românească reacționează cu privire la declarațiile agresive ale extremiștilor maghiari și chestiunea autonomiei Ținutului Secuiesc.

Sociologul atrage atenția că Transilvania ajunge în atenția opiniei publice și a clasei politice de două ori pe an, pe 15 martie (de Ziua Maghiarilor de pretutindeni – n.r.) și cu prilejul Școlii de Vară de la Tușnad sau de la Balvanyos, și condamnă politicienii că nu fac din Transilvania un subiect de strategie națională.

„Scriu despre acest subiect pentru că mi-este frică de faptul că nepăsarea generală şi ticăloşia unor politicieni ar putea afecta viitorul copiilor mei pe care vreau să-i văd trăind fericiţi în Transilvania noastră, nu la Boston sau în Germania. Dar nu voi aborda, decât tangenţial, declaraţiile Preşedintelui de la Izvorul Mureşului, deoarece discuţia s-a politizat mult prea puternic şi nu cred că poate fi dusă mai departe cu folos. Poate că Preşedintele României a avut un ton prea ofensiv după gustul diplomaţilor, nu mă pricep, dar de ce nu a reacţionat consistent nimeni din clasă politică atunci când Tokes a cerut protectorat la şcoala de vară de la Balvanyos din acest an? (….) Problema transilvană revine doar de maximum două ori pe an, de 15 martie sau cu prilejul Şcolii de Vară de la Tuşnad sau Balvanyos, momente în care vreun  politician din Ungaria, călător prin Transilvania, spune ceva cuvinte asmuţitoare, iar atunci încep să latre toţi câinii, din Ardeal, până pe Dâmboviţa. Discuţia despre Transilvania ar trebui să fie una serioasă, strategică, nu o întâmplare sau o ceartă de trei zile cu ungurii sau, mai rău, o nouă ceartă între putere sau opoziţie. În douăzeci şi trei de ani de democraţie ştiu doar un singur eveniment în care politicienii de la Bucureşti au lansat un proiect, acesta este Autostrada Transilvania, pe care s-au chinuit apoi cu toţii să-l îngroape. (…) Faptul că nu avem un proiect naţional pentru Transilvania, că nu avem nicio strategie şi niciun gând de viitor este cel mai mare pericol pentru integritatea statului naţional, nu extremiştii unguri”, consideră Vasile Dâncu.

În finalul postării de pe blog, Dâncu conchide: „Lipsa lucidităţii politice, lipsa proiectelor animate de interes colectiv şi lipsa de solidaritate între politicienii români când este vorba de Transilvania sau statul vecin şi prieten, acestea sunt marile pericole”.

Autor: Ana-Maria Adamoae

 Sursa: evz.ro 

Data publicării: 18 August 2013

Având în vedere că mie mi se pare interesant întreg articolul din care citează Ana-Maria Adamoae pentru evz.ro, iată mai jos, integral,  articolul   publicat de Vasile Dâncu în transilvaniareporter.ro ca editorial, articol preluat şi pe siteul personal al autorului 

Problema transilvană.

Alba Iulia

Alba Iulia

 

Am scris de multe ori despre Transilvania sau relaţia dintre români și unguri, dar în ultima vreme încep să nu mai găsesc rostul acestei întreprinderi.

Primesc sute de mesaje pe tema asta pe mail, sms sau pe facebook, dar sunt mesaje mai ales de la ardeleni. Mai radicali sau mai puţin radicali, de fiecare dată partenerii mei de dialog revin cu aceleaşi îintrebări, cu aceleași tristeţi, iar, până la urmă, discuţia se înfundă în punctul în care analizăm modul în care sunt reprezentaţi politic ardelenii şi la o idee mai veche legată de înfiinţarea unui partid al ardelenilor. Cum eu nu sunt de acord cu un asemenea proiect, într-o Românie fragilă și prea puţin pregatită să gestioneze diversitatea, pentru că nu ştiu înspre ce direcţie poate duce, discuţia ramâne, de regulă fără soluţie. Nu înseamnă că nu îmi pasă și nu sunt la fel de nefericit, ca și alţi intelectuali ardeleni, de lipsa de înţelegere a compatrioţilor noştri față de o realitate tristă. Aleg totuşi să scriu despre acest subiect pentru că mi-este frică de faptul că nepăsarea generală și ticăloșia unor politicieni ar putea afecta viitorul copiilor mei pe care vreau să-i văd trăind fericiți în Transilvania noastră, nu la Boston sau în Germania. Dar nu voi aborda, decât tangențial, declaraţiile Preşedintelui de la Izvorul Mureşului, deoarece discuţia s-a politizat mult prea puternic şi nu cred că poate fi dusă mai departe cu folos. Poate că Președintele României a avut un ton prea ofensiv după gustul diplomaţilor, nu mă pricep, dar de ce nu a reacţionat consistent nimeni din clasă politică atunci când Tokes a cerut protectorat la şcoala de vară de la Balvanyos din acest an? În plus, nu am vazut oficiali maghiari de la Budapesta făcând scandal prea mare, semn că neînţelegerile lor cu Slovacia şi Serbia le ajung, în actuala lor situaţie nu au chef şi de un scandal cu România.

Problema transilvană revine doar de maximum două ori pe an, de 15 martie sau cu prilejul Şcolii de Vară de la Tuşnad sau Balvanyos, momente în care vreun  politician din Ungaria, călător prin Transilvania, spune ceva cuvinte asmuţitoare, iar atunci încep să latre toţi câinii, din Ardeal, până pe Dâmbovița. Discuţia despre Transilvania ar trebui să fie una serioasă, strategică, nu o întâmplare sau o ceartă de trei zile cu ungurii sau, mai rău, o nouă ceartă între putere sau opoziție. În douăzeci şi trei de ani de democraţie ştiu doar un singur eveniment în care politicienii de la Bucureşti au lansat un proiect, acesta este Autostrada Transilvania, pe care s-au chinuit apoi cu toții să-l îngroape. Se vor împlini peste puţin timp 100 de ani de la înfăptuirea Marelui Vis, unitatea naţiunii române. Dar noi cum decontăm asta? Nu am reuşit să facem nici măcar o autostrada peste Carpați într-un secol. Nu ajunge sentimentul că ”noi suntem români” pentru a construi o Românie puternică și prosperă. Dacă clasa politică din Romania nu ar suferi de o crasă cultură istorică, am fi cu toţii ingrijorați de faptul că şi ardelenii ar putea să-şi pună întrebarea: ce s-a întâmplat timp de 100 de ani cu comunitățile noastre? Cei care ştiu ceva istorie îşi aduc aminte că, la implinirea a zece ani de la Marea Unire, răspunsul la această întrebare a fost o expresie a dezamăgirii. Acum, la 100 de ani, vom putea face un bilanț pozitiv care să fie acceptat de majoritatea straturilor societății ardelene?  Dacă nu avem nici acum un răspuns cred că sunt două soluţii: ori punem rapid un proiect în lucru, ori nu mai sărbătorim nimic, mergem pe burtă, nu mai punem această problemă, nu-i mai întrebăm nimic, aşa cum facem de obicei. Dar putem fi linistiţi, indiferent de ceea ce vom face noi, Ungaria nu va uita să comemoreze, afisându-și din nou rana Trianonului. 
Faptul că Transilvania nu este subiect de strategie naţională este lucrul cel mai grav, rădăcina tuturor relelor. Îmi veţi spune, poate, că nici România nu este subiect strategic pentru politicieni şi aș putea să accept că așa este, dar aceasta nu poate fi o scuză. Un singur argument aduc pentru prioritatea strategică a Transilvaniei: este zona cu cele mai importante resurse ale României, nu doar minerale, dar și umane, ca să nu mai vorbim că este necesară o integrare completă şi firească în matca națiunii române, nu ajunge să proclami unirea politic pentru ca ea să se realizeze spontan. Am scris mai demult un proiect politic, dar m-au convins colegii de partid că nu e momentul pentru el, că trebuie să mai aşteptăm. Altădată, într-o poziţie executivă, am inventariat proiectele, riscurile și oportunitățile legate de Transilvania, alături de o echipă de oameni îngrijorați, am scris o strategie, dar am fost din nou liniştit cu formula că ar putea fi un proiect pe care „să-l prindă spionii unguri care ar fi în stare să …”. Când am întrebat ce ar putea face ei cu proiectul nostru, personajul politic important era deja plecat de lângă mine.  Faptul că nu avem un proiect naţional pentru Transilvania, că nu avem nicio strategie şi niciun gând de viitor este cel mai mare pericol pentru integritatea statului naţional, nu extremiștii unguri.

Ce se poate lesne observa este faptul tulburător că avem nevoie de extremiştii unguri. Da, avem nevoie pentru ca să direcționăm spre ei toate lașitățile noastre, toate impotențele şi ticăloșia politică din ultimii 23 de ani. Pe spinarea lor se nasc politicieni, se câştigă alegeri, se ascund târguri făcute cu elita ungurească din acest moment sau din momentele trecute. Mai ales că se îmbracă precum la operetă, că flutură steaguri şi steme, ungurii cu minte înfierbântată sunt necesari ca aerul pentru politicienii români. Când te lupţi cu ungurii nu mai trebuie să decontezi nerealizările ce se văd chiar de pe Lună. Când ţara este amenințată de nişte iredentişti periculoși, cum putem să ne ocupăm de nimicuri cum ar fi  descentralizarea sau dezvoltarea comunităților. Când în România toţi politicienii vorbesc doct despre energie şi despre cum va deveni ţara noastră mare jucator strategic în acest domeniu, ar fi bine să ne amintim că mai avem aproape 100 000 de gospodării neelectrificate, iar 96 de localități sunt neelectrificate complet. De remarcat, majoritatea sunt în Transilvania. Atunci nu este mai simplu să jonglăm cu sabia fină a diplomaţiei cu adversarii din Ungaria? Mă rog, uneori putem să-i dăm unuia şi cu o bâta în cap, cum a facut recent Preşedintele, pentru a-i stârni pe ceilalţi politicieni care nu vor mai avea nimic de făcut cu floretele lor subţiri şi usor ruginite. Dar lipsa de reacţie este şi mai gravă: la ofensele aduse românilor în ultimii ani, nu a mai reacţionat decât foarte puţină lume.
Politicienii români din Transilvania se duc la Bucureşti cu căciula în mâna, pe la guverne, dar dacă vad că nu se poate, nu se mai războiesc. Dacă nu sunt cuminţi nu vor mai fi aprobaţi pe liste la următoarele alegeri, Bucureştiul validează orice candidatură, chiar şi a unui  amarît de candidat dintr-o comună izolată din Apuseni. Bucureștiul îi va accepta doar pe cei umili și cuminți. Capitala a ”reuşit” chiar și performanța de a ucide orice discurs sau program nationalist. La început, a promovat clovni și artiști de operetă, exemplul lui Vadim Tudor fiind cel mai bun, oameni care să te facă apoi să roșești cănd spui cuvântul patrie. Funar a fost lansat cu numărul 1 din Evenimentul Zilei cu un titlu imens ”Clujul stă pe un butoi de pulbere”, pe baza unei colaborări Ion Cristoiu – Cornel Brahaș. Poate că era un proiect necesar atunci, dar acel proiect nu a lăsat mare lucru în urmă. Zona discursului naţionalist a devenit astfel înconjurată de un cordon sanitar sau, cum spunea recent un jurnalist, ”a fost împuțit locul”. Trebuie să ne întrebăm dacă este bine ca Transilvania să fie reprezentată doar simbolic de câte unul sau doi politicieni în guverne sau în conducerile partidelor importante. Nu pot să nu recunosc că și în Transivania este o criză de leadership, dar ea ar putea fi depășită cu un mic efort din partea Bucureştiului, cel care deţine acum monopolul puterii selectiei cadrelor în partide. Dacă vor fi provaţi doar politicienii ardeleni conformişti şi fără personalitate, iar cei care au o voce mai ridicată vor fi executaţi  în diferite forme, atunci România nu va avea politicieni care să înţeleagă şi să fie utili în cazul problemei transilvane.

Transilvania, cu problemele etnice, politice sau sociale a fost francizată politic şi cercul celor cu acces a fost destul de redus. La PSD, de două decenii deja, deţinătorul francizei este Viorel Hrebenciuc. El face mereu legături, negociază, aduce voturile de aur ale ungurilor, împreună cu un prieten drag. Eu ştiu multe detalii, ştiu că dincolo de oprobiul public care-l stigmatizează, Viorel Hrebenciuc a participat la menţinerea unui echilibru, şi indiscutabil a făcut lucruri bune pentru convieţuire pașnică, mai ales în anii de început când a pus bazele unei relaţii normale cu UDMR, când a negociat cu americanii, dar a trecut destul de mult timp de atunci.

A fost vremea legăturilor ascunse, dar acum ar trebuie să trecem la o relaţie transparentă şi fluidă cu ungurii. Inclusiv la o negociere serioasă, în cadrul comunităţilor sau regiunilor. Nu este normal ca relaţia UDMR cu un partid românesc din Cluj, să spunem, să fie dictată la Bucureşti, în detalii. Strategia generală a partidului este una, dar măcar detaliile trebuie puse de acord pe plan local. Mulţi candidați social-democraţi din Transilvania au fost sacrificaţi pentru ca UDMR să sprijine Guvernul central, iar acest preţ este plătit şi astăzi de organizaţiile de stânga din această zonă. Sprijinul pentru comunitățile maghiare trebuie să fie real și transparent. Nu este normal ca în zona Harghita şi Covasna alocaţiile bugetare să fie făcute mai ales pe bază de târguri politice în care banii pentru un drum sau o şcoala sunt aduşi în coşuleţul bunicii de la UDMR. La masa negocierilor cu UDMR ar trebui să stea politicieni din Transilvania, ei ştiu cel mai bine ce înseamnă coabitarea interetnică, ei plătesc apoi toate costurile acestei coabitări. La un moment dat, atunci când era prim ministru, Adrian Năstase m-a introdus pe mine şi pe Vasile Puscas în grupul celor care negociau cu UDMR, dar după câteva luni, negocierea a devenit, din nou, una underground.

Românii din Harghita şi Covasna au fost lăsați în plata Domnului pentru că sunt prea puţini, mi-a spus un politician bucureştean, ei nu sunt o miză electorală.Pentru ei nu negociază nimeni, nu au fost măcar sprijiniţi să-şi constituie o elită nouă, militantă în stil nou, ca să spun aşa. Un lucru pe care noi, românii, nu l-am observat, este că ungurii de la UDMR au schimbat garda politică. Au adus o nouă generaţie cu oameni şcoliţi, interesaţi şi ei să scape de vechile figuri ale compromisului româno-maghiar. Poate că şi ei aşteaptă o generaţie mai tânără de români cu care să negocieze un compromis în care inclusiv românii să fie ambasadorii zonei Harghitei şi Covasnei, la Bucureşti. În acest moment, situaţia românilor din comunitățile unde sunt minoritari nu este măcar comparabilă cu a ungurilor minoritari din localităţile româneşti. În mare masură este și vina noastră, nu doar vina extremismelor ungureşti. Românii din Harghita și Covasna nu trebuie lăsaţi singuri, mai ales, nu trebuie lăsați să-şi dezvolte singuri spaimele sau ura, au nevoie să fie incluşi în negocierea generală cu administraţia maghiară din aceste judeţe. Noua generaţie a elitei maghiare cred că poate fi un partener corect de dialog, dar are nevoie şi ea de justificări pentru electoratul ei, la fel de speriat, bântuit de spaimele insuflate de vechea negociere romano-maghiară.
 
Noua negociere ar trebui să reconsidere poziţia statului faţă de comunităţile secuieşti din Harghita şi Covasna. Secuii au fost lăsaţi prizonieri discursurilor politice, mai mult sau mai putin extremiste sau demagogice, un fel de filosofie de genul Pieţei Universității: ”să fiarbă în suc propriu”. Nu este corect deoarece sunt plătitori de impozite şi au drepturi egale cu majoritarii. Un pic de respect nu ar fi rău din partea noastră pentur că nu noi suntem cei care trebuie să le spunem cine sunt, dacă sunt unguri sau nu, nici nu putem să-i obligăm să se declare români la recensământ. E adevărat că stramoşii lor ne-au maghiarizat forţat, dar apoi a venit Ceauşescu şi a făcut la fel. Ţinutul Secuiesc nu înseamnă politicieni unguri sau doar discursuri extremiste, este vorba de o cultură veche, unică în această parte a lumii. Ne putem mândri și noi cu asta şi putem să-i sprijinim pe secui să dezvolte această moştenire. Nu este un joc cu sumă nula, chiar dacă unii politicieni vor graniţă pentru Tinutul Secuiesc. Zona lor este o zona cu nevoi speciale aşa cum este şi zona moţilor din Munţii Apuseni şi o strategie pentru această zonă făcută împreună cu elita maghiara ar fi decredibilizat unica soluţie pe care au trâmbiţat-o politicienii în campanii: autonomie teritrorială. Soluţia pentru linişte în Harghita şi Covasna nu cred că mai stă în târguri politice cu UDMR sau PCM. Leacul la autonomia teritorială, inacceptabilă pentru statul român, nu este forta, ci mobilitatea, libertatea zonelor de a se dezvolta prin descentralizarea finanţelor publice și a deciziilor, stimularea energiilor locale. Nu cred că Victor Orban a adus vreun tractor în satele secuilor, dar Guvernul României era dator s-o facă.
 
Din păcate, marea bătălie pentru Transilvania este cea legata de cine câştigă sau nu câştigă ceva electoral din discursul naţionalist sau din replici dure date politicienilor maghiari. Acum, discursul lui Traian Băsescu de la Izvorul Mureşului a incitat toată media şi clasa politică doar din perspectiva cîştigului electoral probabil sau posibil. Nu ştiu dacă Preşedintele a vrut să obţină beneficiu electoral pentru Mişcarea Populară, probabil că a dorit și asta, dar dacă tot izbucneşte un scandal, să vedem dacă este şi ceva serios de făcut. Sigur, scandalul va trece în trei zile, iar apoi nu se va mai întâmpla nimic. Dacă un asemenea scandal măcar ar naşte o competiţie pozitivă între partidele politice care să vadă cum se poate realiza Autostrada Transilvania sau electrificarea satelor de care vorbeam anterior sau un program pentru dezvoltarea de investiţii în infrastructura culturală din comunitatile interetnice sau orice alt proiect de acest tip. Nu va rămâne nimic din această dezbatere şi nici oamenii nu vor înţelege nimic. Ce să înţeleagă ardeleanul, de exemplu: este bine sau nu să reacţionezi când vine liderul unui partid maghiar şi ameninţă România? Oricum ardelenii de rând nu înteleg cum de se plimbă liderii maghiari prin Transilvania de aproape două decenii şi spun tot ce vor, fără ca cineva să-i deranjeze. Unii dintre ei cred că statul român mai are ceva putere ca să reacţioneze măcar pe plan intern, însă nu înţeleg de ce politicienii români se certa unii cu alţii şi apoi nu fac nimic. Cei mai cu minte dintre ardeleni sunt evident socaţi de faptul că această zona contează mai mult doar ca și furnizoare de voturi.
Dacă tot am ajuns la acest subiect al relaţiei cu Ungaria, sunt de acord că dincolo de orice eforturi, noi nu vom reuşi sa găsim o soluţie ”nevrozei ungureţti”. Ca să răspund în acelaşi fel discursului şefului Jobbik, nu vreau să fiu eu psihanalistul lor, pe canapeaua istoriei, fiecare trebuie să-şi descopere singur problemele, dar trebuie să găsim o soluţie comună de conduită pentru clasa politică şi, mai ales, pentru statul român. Nu o mai fi Ungaria un pericol pentru zona noatră, dar este normal să fim mereu cei care nu ne amestecam în treburile interne, chiar dacă este vorba despre Transilvania? M-am bucurat de progresele făcute, în ultimii 15 ani,   în relaţia cu statul maghiar, dar este un pic prea mult să acceptam mereu provocările care vin dinspre Ungaria, mai ales prin intermediul politicienilor ce „dau ture” prin Transilvania. Nu sunt maestru în treburi diplomatice, dar există uzanţe şi proceduri pentru toate situaţiile. De ce le folosim atât de rar? Faptul că politicienii unguri cu funcţii în stat spun lucruri trăznite pentru că sunt în campanie electorală nu este explicaţie şi nici o scuză. Nici respiraţia gură la gură pe care o fac politicienii de la Budapesta fraţilor lor din Transilvania nu ar trebui să fie acceptată cu atâta usurință. Am facut politică la vârf, la un moment dat, dar nici atunci nu am detectat vreo strategie coerentă, pe termen lung faţă de Ungaria. Chiar atunci când s-au făcut lucruri bune, acestea au fost rodul unor inspiraţii personale sau întâmplări. Dacă am şti că există la Bucureşti sertariul ală secret cu strategia, multi ardeleni ar fi mai linistiti. Pentru că altfel nu înţelegem cu statul român acceptă o mafie a retrocedărilor în Transilvania, pe bază de documente false sau procese cumpărate. Dacă nevroza ungurească şi utopiile ei tămăduitoare nu trebuie să ne îngrijoreze prea mult, noi, ardelenii, ar trebui să-i întrebăm trotusi, pe politicienii de la Bucureşti, poate în campaniile electorale, atunci când vin pe la noi: frați români, totuși, care este planul cu Transilvania? Pe cel maghiar îl vedem in fiecare zi, suntem de acord să nu punem mâna pe puşcă pentru asta, dar noi avem un plan? Nu de alta, dar marii lideri români ne-au pus să ne speriem de faptul că ungurii dau legitimaţii sau duble cetăţenii şi că ne vor pleca ungurii (ca şi cum am fi fost tare îngrijoraţi!) şi când colo am văzut că ungurii nu au plecat şi nici nu au făcut revoluţie cu legitimaţiile lor, în schimb Transilvania se depopulează continuu, peste 1 milion şi jumătate de români au plecat deja, zilnic ne pleacă medicii şi inginerii în timp ce noi vedem singura ameninţare din partea unor unguri care fac scandal?
 
Transilvania este tot mai izolată, geografic, dar şi politic şi, mai grav este că politicienii de la Bucureşti nici nu realizează asta. Autostrada Transilvania a fost scoasa ca prioritate, de către Anca Boagiu şi de vremelnicul ministru moldovean Nazare, din strategia Consiliului pentru Transport, Telecomunicatii şi Energie al Uniunii Europene (TEN-T). Ei au înlocuit acest traseu care leagă Clujul de Bucureşti cu o iluzorie cale ce leagă Bacăul sau Iaşiul de Târgu Mureş sau Braşovul de Bacău. Trebuia de mult timp să avem un drum din Transilvania spre Moldova, dar nu este normal să lași un traseu la care se lucrează pentru ceva ce se va configura în viitor. Ardelenii ajung mai repede la Viena şi la Budapesta, deşi nu acolo au treabă, ci la București. Daca vă uitaţi pe noile hărţi ale infrastructurii (visate) la Bucureşti o să vedeţi că Ardealul de Nord, anexat dupa Dictatul de la Viena, devine o zonă lăsată în afara căilor de comunicaţie, deci în afara dezvoltării. Ce se va întampla peste 50 de ani în Transilvania ne interesează sau lăsăm să plutească totul, în derivă,pe fluviul istoriei?
 
Vedeţi de ce avem nevoie mereu de extremiștii unguri, veniţi pe drumurile proaste din Transilvania?  Numai aşa România își aminteşte de Transilvania. Din păcate, este nevoie de extremiştii unguri să ne aducă aminte tuturor că Transilvania nu este doar o monedă de schimb cu UDMR, că este o zonă care trăieşte, uitată, de regulă, de guvernele de la Bucureşti, unde românii şi ungurii sunt la fel de săraci sau bogaţi, dar participă la PIB-ul ţării. Când unii unguri se îmbracă în costume militare, scoase de prin muzee, ardeleanul simplu din Transilvania nu înţelege de ce românii se ceartă la Bucureţti pe tipul de reacţie la acest gest și finalmente nu iese nimic. Din nefericire, certurile acestea nu schimbă cu nimic viața de zi cu zi a oamenilor și nici nu cresc sentimentul de siguranţă națională. Dar extremiştii nu vin cu un  memento care ar folosi, ci ei aduc la Bucureşti motivul pentru politica de conflict. De aia mă enerveaza şi pe mine politicienii budapestani care se plimbă prin Transilvania ca „Vodă prin lobodă” şi ne ţin discursuri belicoase, ei sprijină politicienii de pe Dâmbovița să se ascundă de adevăratele probleme ale Transilvaniei şi să facă uitată ineficienţa politicii de la Bucureşti, inclusiv marile ”realizări” ale compromisului româno-maghiar din ultimele decenii. Când politicienii unguri umblă prin Transilvania cu sabia scoasă și nimeni nu-i aruncă peste graniţă unii dintre noi avem sentimentul că Transilvania este un no mans land şi asta ne întristează, ca ardeleni care păstrăm vie memoria lui Avram Iancu. Nu ajunge sa fluierăm după ei, dar, în lumea moderna si civilizată, nu putem nici să punem mâna pe bâte. Dar am trece şi peste asta, însă marii duşmani pentru Transilvania şi ai întregii Românii sunt alţii, mai periculoși decât toți „yobbicii” sau „tokeşii”.
 
Lipsa lucidităţii politice, lipsa proiectelor animate de interes colectiv și lipsa de solidaritate între politicienii români când este vorba de Transilvania sau statul vecin şi prieten, acestea sunt marile pericole.

Autor:  

Vasile Dâncu

Articolul poate fi văzut ca editorial în: 

transilvaniareporter.ro

Articolul este preluat şi pe siteul autorului:

vasiledancu.blogspot.ro

 

 

Prof. univ. dr. Corneliu Turianu : „O inepţie. Legea statutului maghiarilor de pretutindeni”

Pe siteul domniei sale, dl. prof. univ. dr. Corneliu Turianu publică un interviu cu dl. prof.univ.dr. ION COJA  legat de noile tensiuni create de nişte politicieni extremişti inconştienţi de la Budapesta.

O inepţie. Legea statutului maghiarilor de pretutindeni

„Încăpăţânarea parlamentarilor de la Budepesta de a adopta o lege care îi vizează în mod direct pe cetăţenii statelor vecine a încins temperatura relaţiilor diplomatice. După poziţiile tranşante exprimate de oficialii ţărilor direct afectate de microbul revizionist prin declaraţiile ferme ale autorităţilor române şi slovace, cancelariile europene au anunţat, rând pe rând, că nu agrează nicicum un astfel de act normativ, prevederile lui fiind contrare reglementărilor europene în vigoare. În ceea ce priveşte ţara noastră, întreaga clasă politică s-a solidarizat cu poziţia autorităţilor statului, putându-se afirma pe această temă că „iată, avem parte de un consens naţional”.

Dată fiind importanţa şi gravitatea acestei probleme, le propunem telespectatorilor noştri părerea şi a altor personalităţi marcante ale vieţii noastre publice. Ne-a făcut cinstea astăzi de a răspunde invitaţiei noastre prof.univ.dr. ION COJA de la Universitatea Bucureşti, preşedinte al Ligii pentru combaterea antiromânismului, scriitor şi reputat om de cultură, autor al numeroase monografii istorice, lucrări de lingvistică generală şi despre limba română şi, nu în ultimul rând, recunoscut autor dramatic.”
.
.

 

VOMA GABOR show – Cu ungurii nu-i bine să te pui … au mintea odihnită …

11 August 2013 2 comentarii

Recunosc, poporul român este un popor format în mare majoritate din imbecili …

Trebuie să spun că deşi la noi numărul de imbecili este semnificativ mai mare decât la o ţară sănătoasă la cap, nici pe departe densitatea de imbecili în masa populaţiei nu se apropie de cea a vecinilor de peste Tisa…

Se pare că Ungaria e populată majoritar de handicapaţi psihic altfel este inexplicabil cum cretini de teapa lui Vona Gabor se pot impune în spaţiul public… 

Nu vreau să spun că idiotul ar trebui arestat  ci internat… Din cauza unora ca acest imbecil Ungaria este cu mult mai mică decât era acum 100 de ani şi tot din cauza unora ca el probabil peste 100 de ani Ungaria va deveni din fericire… o amintire sinistră în istoria unei Europe unite şi  civilizate…

Vona Gabor

Vona Gabor

EXTREMIST MAGHIAR: „Dacă apărarea drepturilor maghiarilor înseamnă un conflict cu România, ne asumăm asta”. VEZI reacția Ministerului ungar de Externe

Liderul Partidului Mişcarea pentru Ungaria-Jobbik, Vona Gabor, a declarat, sâmbătă, la Tabăra Tineretului Maghiar din Ardeal (Erdelyi Magyar Ifjak-EMI) de la Borzont, judeţul Harghita, că partidul pe care îl conduce va apăra drepturile şi interesele maghiarilor din Transilvania, chiar dacă asta va însemna un conflict cu România. MAE a condamnat declarațiile și a cerut guvernului ungar să se disocieze public de poziția Jobbik, subliniind că acesta este al doilea derapaj în decurs de o lună produs în contextul taberelor și școlilor de vară din secuime.

Vona Gabor a declarat că Ungaria are obligaţia de a susţine şi sprijini în faţa Uniunii Europene obţinerea autonomiei, revendicate de maghiarii din Transilvania. Acesta a apreciat că disputele pe această temă trebuie soluţionate cât mai curând, relatează mediafax.ro.

„Eu cred că Ungaria, dincolo de gesturile simbolice şi de iniţiativele civice, are obligaţia să încerce să dea glas acestei cerinţe în faţa forurilor internationale. Eu cred că această dispută (privind autonomia Secuimii) nu este disputa României şi Ungariei, ci una europeană. Ungaria trebuie să facă orice îi stă în putinţă ca disputa pe seama autonomiei să se finalizeze cât mai repede”, a susţinut Vona Gabor.

Întrebat dacă va susţine cauza autonomiei Secuimii cu riscul de a deteriora relaţiile dintre România şi Ungaria, preşedintele Jobbik a spus că partidul său îşi va asuma acest risc, pe care ar trebuie să şi-l asume, în opinia sa, întreaga Ungarie.

„Este evident că, pentru noi, principalul obiectiv nu este calitatea relaţiei dintre Romania şi Ungaria, ci starea societăţii şi naţiunii maghiare, care îi include şi pe maghiarii din Transilvania. Deci, dacă apărarea drepturilor maghiarior din România şi reprezentarea lor înseamnă conflict cu România, cred că Jobbik îşi va asuma această reponsabilitate, care trebuie, de fapt, asumată de întreaga Ungarie”, a mai declarat Vona Gabor.

După părerea sa, „problema minorităţilor, pe care ungurii o numesc problema Trianonului” este „o tragedie a regiunii”, impusă de Europa Occidentală, „care nu are niciun alt scop decât să facă imposibilă acţiunea comună a naţiunilor care trăiesc în această regiune”.

„Cer presei româneşti şi românilor să înţeleagă că noi nu facem altceva decât încercăm să protejăm propria noastră rasă, propria noastră naţiune, să reprezentăm valorile şi drepturile ei. Scopul nostru nu este să acţionăm împotriva românilor, ci să acţionăm pentru maghiari şi dacă aceste naţiuni arată toleranţă, înţelegere una faţă de cealaltă, noi suntem deschişi la o împăcare istorică la nivelul Europei Centrale”, a precizat preşedintele partidului Jobbik.

La alegerile parlamentare din 2010, Jobbik a obținut 16,67% din voturi, în primul tur. Prin acest rezultat, Jobbik a devenit a treia formațiune din Ungaria. Ideologia acestei formațiuni a fost descrisă drept populism de dreapta. În ultimii ani, Jobbik a fost acuzat de iredentism, antisemitism, și rasism. 

Fosta grupare Garda Maghiară a fost interzisă de instanţa de la Budapesta la începutul lunii iulie 2009.

Deputat PSD cere ca Gabor Vona să fie declarat persona non-grata

Deputatul PSD Bogdan Diaconu solicită MAE declararea liderului partidului radical naţionalist ungar Jobbik, Gabor Vona, persona non grata şi anunţă că va depune în Parlament, la începutul viitoare sesiuni, un proiect de lege de interzicere a extremismului, informează un comunicat remis duminică AGERPRES.

„Solicit Ministerului de Externe declararea de urgenţă a cetăţeanului maghiar Gabor Vona persona non grata pentru declaraţiile sale fără precedent împotriva statului român. Incitarea publică la conflicte cu România reprezintă o escaladare a extremismului maghiar la care statul român nu are voie să rămână fără replică. De asemenea, activitatea partidului Jobbik şi a organizaţiilor extremiste paramilitare maghiare trebuie interzisă pe teritoriul românesc. Pentru a oferi un instrument legal opririi manifestărilor extremiste pe teritoriul naţional, voi depune la Parlamentul României la începutul sesiunii parlamentare un proiect de lege prin care să fie interzise manifestările de orice fel (întruniri, tabere, conferinţe, mitinguri) care, prin obiectul, desfăşurarea sau mesajele lor aduc atingere directă sau indirectă art. 1 alin. 1 din Constituţia României”, precizează Bogdan Diaconu în comunicat.

MAE: Budapesta să se delimiteze de declarațiile lui Vona

Ministerul Afacerilor Externe condamnă cu fermitate şi respinge declaraţiile făcute în cadrul Taberei de vară de la Joseni, în cursul zilei de sâmbătă, 10 august 2013, a reacționat diplomația românească la declarațiile extremistului ungur.

Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996, se arată într-un comunicat de presă.

În ce priveşte afirmaţia că pentru soluţionarea aşa-zisei probleme a maghiarilor din România este necesară asumarea unui conflict între Ungaria şi România, MAE apreciază că este extrem de gravă. Ea contravine flagrant spiritului şi realităţilor europene contemporane, principiilor de drept internaţional, Tratatului politic de bază, precum şi Parteneriatului Strategic bilateral. Astfel de poziţionări sunt complet anacronice şi trebuie condamnate cu toată fermitatea de către toţi actorii responsabili din România, Ungaria şi Europa, în general.

MAE dezavuează orice manifestări sau declaraţii extremiste care au loc pe teritoriul României și reaminteşte că este nevoit să ia poziţie, în mod public, pentru a doua oară în decurs de o lună, faţă de declaraţiile unor oficiali ungari făcute în contextul unor şcoli sau tabere de vară organizate de teritoriul suveran al României care disonează cu „Parteneriatului strategic ungaro-român pentru Europa în secolul XXI”.

Ministerul Afacerilor Externe aşteaptă din partea Guvernului de la Budapesta să se disocieze de declaraţiile Jobbik făcute la Joseni în cursul zilei de ieri, se mai arată în comunicatul instituției.

Vona Gabor .

UPDATE: În replică, ministerul ungar de Externe a declarat că Jobbik este un partid de opoziţie care nu este implicat în activitatea Guvernului ungar şi nu împărtăşeşte responsabilităţile acestuia.

Autori:   Cristina Lica Mircea Marian Paul Ciocoiu

Sursa: evz.ro

%d blogeri au apreciat asta: