Archive

Archive for the ‘Republica Moldova’ Category

Igor Dodon se pregătește să le dea cu flit rusofonilor ?

26 Noiembrie 2016 Lasă un comentariu

Într-un interviu dat la TVR în care se adresa românilor, Igor Dodon, președintele ales al Republicii Moldova, spunea:

”Fraţi români, eu vă stimez, vă iubesc ca vecini, dar haideţi să ne respectăm ca două state independente, suverane. Veniţi voi la noi, noi la voi, dar nu cu idei unioniste. Imaginaţi-vă dacă ar apărea în România mişcări finanţate de Republica Moldova care ar spune „Haideţi să lichidăm România, să luăm jumătate de România înapoi şi să ajungem la harta cum a fost Moldova”!

……………….

Eu nu am fost niciodată anti-român, suntem vecini avem rădăcini istorice comune, suntem frați. Însă fiecare la casa lui. Eu stimez statul român, ca stat suveran și vreau să aibă aceeași viziune față de statul moldovean.

………………..

Noi trebuie să facem primii pași în direcțiile în care avem probleme de rezolvat. Acum avem mai multe probleme de rezolvat în legătură cu Federația Rusă. Voi fi apoi și la Bruxelles, unde iarăși avem probleme de rezolvat. Și a treia vizită va fi la București”.

.

.

Straniu interviu aș spune. Dacă în campania electorală își exprima moldovenismul, inclusiv prin faptul că vorbea de așazisa limbă moldovenească acum, hodoronc tronc, vorbește de identitatea sa românească deși după nume numai pui de dac nu e, de  intenția de a se duce la Bruxelles ca să rezolve nu știu ce … Ce treabă o mai avea cu Bruxelles-ul de vreme ce vrea să pună Republica Moldova pe orbita rusească … Dumnezeu știe.

Cu toată lehamitea care mă apucă atunci când văd acest limbric politic slugarnic față de Führerul de la Kremlin, nu pot să nu consider că dacă ar fi rostit acest discurs în campania electorală rusofonii ar fi înțeles ce jigodie este și nu prea se pot baza pe el cu toată slugărnicia sa promoscovită. 

În fine, deși tare mă îndoiesc,  teoretic cel puțin, acea diferență de 70.000 de voturi în favoarea lui Dodon  ar putea face curtea constituțională moldoveană să nu valideze alegerile din cauza năvalei hoardelor de transnistreni și a incalificabilei blocări a celor din diaspora în a participa la vot. Am înțeles că ar exista dovezi puternice că alegerile au fost fraudate grav.

E drept, Judecătorii de la Curtea Constituțională sunt tot oameni care au față de Moscova o teamă maladivă.

Frumoasa jurnalistă Elena Robu, pe siteul său analizează această posibilitate, repet, cel puțin teoretic, se va putea ajunge la repetarea turului 2 al alegerilor prezidențiale.

Ce se întâmplă în cazul în care Curtea Constituțională invalidează alegerile

Elena RobuCurtea Constituțională ne-a obișnuit în ultima perioadă cu decizii mai puțin populare care au trezit polemici aprinse în societate. Și astăzi mai sunt juriști care consideră că alegerile prezidențiale din 30 octombrie sunt anticonstituționale, pentru că magistrații de la Curtea Constituțională nu pot modifica Legea Supremă a țării așa încât președintele să fie ales de popor. Dar, scrutinul deja s-a consumat. Urmează verdictul Înaltei Curți.

Nu sunt juristă, nu am studii în drept constituțional, dar am câteva întrebări și neclarități în legătură cu ce urmează. Până în momentul de față este clar un singur lucru: ori alegerile vor fi validate și socialistul Igor Dodon devine președinte, ori sunt invalidate și se organizează alte alegeri (nu cunosc exact în ce termen). Probabil, decizia se va lua în funcție de scenariul care îi este comod guvernării.

Haideți să presupunem că Înalta Curte nu validează alegerile, iar motivele principale vor fi cele legate de diasporă (lipsa buletinelor de vot și insuficiența secțiilor de votare). Și atunci sunt organizate alegeri repetate, acum depinde dacă va fi repetat turul II sau în general vor fi organizate alegeri noi. Dar cu siguranță regulile de joc se vor schimba, adică vor fi deschise mai multe secții de votare și s-ar putea ca și această limită de 3000 de buletine de vot să fie exclusă sau mărită.

Dacă e să ținem cont de numărul de alegători din diaspora pentru a deschide secții de votare, atunci în Federația Rusă ar trebui să fie cele mai multe secții de votare. Cum votează cetățenii din Federația Rusă este deja clar pentru fiecare. Așa că indiferent cât de mult se vor mobiliza alegătorii moldoveni din Italia, Marea Britanie, România, oricum numeric vor fi insuficienți față de numărul de alegători din Federația Rusă. Poate acesta este scenariul care convine cel mai mult guvernării în acest moment? Poate e nevoie de o mai mare legitimitate pentru Igor Dodon sau poate să i se arate unde îi este locul și cine decide în țara asta? Ne va fi mai clar în funcție de decizia CC, pentru că acum toată responsabilitatea este pasată pe umerii magistraților de la Curtea Constituțională. Asta după ce Comisia Electorală Centrală a validat, fără mari discuții sau contradicții, alegerile și a transmis pachetul de documente către CC.

Și încă un detaliu, de vreo două zile președintele ales al R. Moldova, Igor Dodon nu apare în spațiul public. De ce oare? Nu vin cu teorii conspiraționiste, este doar un mic detaliu.

Așadar, unde e problema? Consider că fiecărui cetățean ar trebui să i se creeze condiții de vot, indiferent de culoarea sau simpatia politică. Al doilea lucru este să acceptăm decizia cetățenilor, în cazul în care ei sunt informați corect, nu sunt manipulați și zombați.

Interzicerea nu este o soluție. Educația, informarea, explicarea, stabilirea unor principii și valori, respectul, patriotismul, sentimentul că această țară îți aparține, că merită să te implici pentru viitorul ei – iată care ar fi soluțiile pentru a cultiva un alegător conștient în R. Moldova. Rolul de a se implica în acest proces este al întregii societăți. Să nu ne ascundem după deget, dar să privim lucrurile așa cum sunt ele și să găsim soluții. Este bine să rezolvăm problemele care sunt în interiorul nostru și apoi să decidem ce vrem să facem mai departe.

Autor: Elena Robu

Sursa: elenarobu.wordpress.com

Dacă Republica Moldova nu renunță la Transnistria va rămâne Zona Crepusculară a Europei pentru totdeauna

14 Noiembrie 2016 Lasă un comentariu

Cred că nimic nu este mai logic decât rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. 

Este rezultatul unui cumul de evenimente pe care le putem numi istorice. Acel anunț de după câștigarea independenței prin care se spunea că Moldova vrea să fie neutră militar ar fi unul din acele evenimente, un altul ar fi cadoul otrăvit făcut de Stalin.  Transnistria. Să fim realiști acel teritoriu nu ar trebui să fie al Republicii Moldova. Prezența rusă din Transnistria face ca Republica Moldova să nu poată fi luată serios dacă ar spune că vrea în UE sau NATO. Europa se termină pe Nistru și punct.

Rușii nu vor putea niciodată să fie determinați în vreun fel să plece de acolo. Ba mai mult, o Transnistrie încă lipită de Republica Moldova le poate da rușilor apă la moară și în numele protejării minorității ruse, să invadeze și să o anexeze.

Dacă acum Transnistria nu ar fi fost parte a Republicii Moldova candidatul pro rus nu ar fi putut câștiga.  73.000 de voturi au făcut diferența …

Unul din efectele faptului că Transnistria este parte a Republicii Moldova este că  țara datorează azi 90% din PIB către Gazprom, datorie care tot crește, și asta în contextul în care cca 70-80% din datoria pentru gazele rusești e făcută în Transnistria.

Da… cred că a venit vremea ca Republica Moldova să spună Transnistriei PA și PU …  Oricum, de facto, Transnistria nu este parte a Moldovei …

Dacă Republica Moldova nu renunță la Transnistria va rămâne Zona Crepusculară a Europei pentru totdeauna

În continuare un articol publicat de contributors.ro, articol scris de Ana Otilia Nuţu, analist de politici publice în energie și infrastructura la Expert Forum, o interesantă analiză a situației de fapt.

După alegeri. De ce Occidentul trebuie să stea cu ochii pe Moldova

Ana Otilia Nuţu Analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

Ana Otilia Nuţu
Analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

După o campanie destul de urâtă și dezechilibrată, în care unul din candidați a avut în spatele său o mașinărie de partid, o parte din biserică, presă, primari, microbuze, legea care limitează numărul de buletine în diasporă la 3000, iar cealaltă doar internetul și o mână de voluntari inimoși, alegerile din Moldova s-au terminat cu un rezultat destul de strâns: 48-52, sau 73.000 de voturi diferență.

Rezultatele le vor comenta unii mult mai pricepuți decât mine, la fel, se va discuta mult despre cum au votat diverse categorii de electorat, pe regiuni, sexe, vârste, geografic etc. În peisajul global al anului 2016 cu Brexit, Trump, Siria, Erdogan sau Ucraina, Moldova pare chiar ultima preocupare pentru liderii occidentali, la categoria ”și altele”. Din nou, lumea va fi mulțumită dacă măcar e liniște în mica țărișoară de la marginea Europei și măcar la vedere nu sunt derapaje prea grave de la litera acordurilor internaționale.

Cu toate acestea, Moldova merită mult mai multă atenție, cam cum ai face când știi că pe acolo se finanțează partide extremiste în Vest, se spală bani, se încalcă embargouri și, în general, se cam face mișto de tine, gluma cinică a zilei fiind Transnistria. Până nu vedem asta, e greu de priceput ceva din “războiul neconvențional al Rusiei”.

1. Am explicat că Moldova datorează azi 90% din PIB către Gazprom, datorie care tot crește. În atari condiții, mâinile unor politicieni sunt întrucâtva legate și tind să cred că marea discuție cu direcția Moldovei e văzută la noi în termeni prea simpliști, pro sau anti-ruși, ca și când totul ar fi în funcție de culoarea unui partid, de o mână de oameni de la vârf și, mai ales, de ce spun ei public. De parcă n-am avea și noi exemple gârlă de discurs dublu la noi acasă. Dacă vreți să vedeți cine e cu adevărat pro-occidental și cine nu, diferența ar fi cine ia o decizie curajoasă care sa oprească acumularea datoriilor de ACUM încolo. Guvernul “pro-occidental” a preferat prelungirea contractelor existente.

Ca să vedem peisajul mai larg, de menționat că cca 70-80% din datoria pentru gazele rusești e făcută în Transnistria. O mare parte din datorie vine din energia electrică, vândută moldovenilor printr-o companie offshore care ia banii pe curent și nu plătește gazul. Compania offshore duce până la niscaiva companii implicate în faimosul furt al miliardului, iar niște plăți parțiale se duc, se pare, la finanțarea regimului separatist de la Tiraspol.

Ați crede că pro-occidentalii la guvernare în Chișinău și lăudați de ai noștri pentru eforturile reformiste fac tot ce le stă în putere ca să limiteze dependența de Rusia și furturile din buzunarul cetățenilor către companii din Transnistria, nu? Ei, guvernul Filip (pro-occidental) a prezentat ca pe un mare succes în martie că firma asta de furăciuni prin offshore-uri le-a oferit acum un preț ceva mai bun! Stați, că mai urmează: compania offshore, din Transnistria, are licență de la autoritățile moldovenești, în condițiile în care în orice țară normală un furnizor nu ia licență dacă are datorii neplătite de miliarde de dolari, bașca Transnistria e un no man’s land necontrolat altminteri deloc de autoritățile de la Chișinău, sau așa se pretinde.

2. Merită citite pe îndelete investigațiile celor de la RISE Moldova. Ei au scris tot soiul de articole bune, de pildă, despre cum Rusia importă prin Moldova (prin companii înregistrate în Transnistria) și Belarus produse din UE. Asta, în ciuda “geopoliticii” mari și oficiale, aia după care ne ghidăm analizele și care spune că UE dă sancțiuni, iar Rusia răspunde cu embargou pe importuri. În spatele geopoliticii, afacerile merg ca până acum, Estul (aka Putin) înțelege acest modus operandi, occidentalii nu.

3. Tot RISE arată cum Rusia a finanțat prin Moldova partide extremiste din occident, ca Frontul Național al lui Le Pen. Atenție, și acolo avem alegeri în aprilie 2017.
În tot acest timp, Occidentul stă cu gura căscată și discută savant despre vocea poporului, despre making our countries great again, despre independența de UE și de NATO, de birocrați și tehnocrați și specialiști lipsiți de inimă. Se trăncănește și despre banii lui Soros, deși de asta cred că tot Putin s-a îngrijit, occidentalii doar pică în plasă.

4. Că tot vorbim despre cum Transnistria e și nu e parte din Moldova și dublul discurs de la Chișinău, e interesant cum s-au putut mobiliza moldovenii din Transnistria la vot, cu microbuzele și lista de prezență de la fabrică și cum au știut autoritățile din Moldova că de data asta vor veni mult mai mulți la vot decât în primul tur, ca să suplimenteze numărul de buletine cu 3 zile înainte de alegeri. Doar se știe, moldovenii de la putere pe malul drept nu au nicio putere pe teritoriul separatist de pe malul stâng, nu?

Pe scurt, Moldova trebuie să rămână pe radarul Occidentului. Rezultatul alegerilor nu înseamnă că moldovenii se orientează spre Moscova, iar până una-alta, Moldova depinde de banii Occidentului pentru pensii și salarii și de Moscova să nu execute datoria istorică. Moldova depinde de banii europeni și de la FMI, în condițiile în care datorează 90% din PIB Rusiei, deci oricine e la putere va trebui să facă un balet fin ca să-i convingă și pe unii, și pe ceilalți. Ceea ce trebuie să înțeleagă partenerii internaționali, inclusiv România, este că:

– politicienii din regiunea asta mint. Mult. Spun și unora, și altora, ce vor să audă. Noi știm cum e în România, în Moldova e de 100 de ori mai multă duplicitate. Iar Transnistria e o schemă cinică de furăciune, prin energie, prin alte afaceri, o mașinărie de spălat bani și de finanțat interesele lui Putin în Europa, schemă construită batjocorind sute de mii de oameni. De această mașinărie nu sunt străini niște oameni cu legături la Chișinău.

– banii trebuie să vină cu condiții, iar condițiile să fie monitorizate. Nu se poate să iei bani pe credit din Vest, dar să sifonezi banii propriilor cetățeni prin offshoreuri. Votul de ieri arată că lumea s-a săturat de corupție, nu că e anti-occident. Condițiile trebuie să lovească dur în schema infracțională Transnistria.

– România, în special, trebuie să ajute Moldova să nu mai depindă de Gazprom și de centrala din Transnistria. Trebuie să ne grăbim cu interconectările pe gaze și energie electrică, altminteri, oficialii de la Chișinău, indiferent cine vor fi aceia, vor putea fi șantajați oricând de Rusia cu tăierea gazului sau a curentului. Putem contribui chiar cu bani, merită ca afacere și pentru noi, cu condiția să punem și presiuni pentru ”întărirea statului”, adică reforma justiției și reforma autorităților de reglementare care dau licențe offshore-urilor.

Sursa: contributors.ro

Führerului de la Kremlin, Vladimir Putin, susține candidatura lui Igor Dodon

7 Noiembrie 2016 Lasă un comentariu
Führerul Putin susține explicit campania lui Igor Dodon

Führerul Putin susține explicit campania lui Igor Dodon

Conform siteului de mare probitate morală, intelectuală, profesională (și alte alea cu „…ală”), Times New Roman, candidatul prorus cu nume de prezervativ sovietic la alegerile prezidențiale din Republica Modova, Igor Dodon, homofob declarat deoarece se declară ferm împotriva comunității gay ar fi căpătat dependență în a-i trage limbi Führerului de la Kremlin, Vladimir Putin.

Conform siteului mai sus pomenit ”Nu trece zi în care Igor Dodon să nu petreacă cel puțin câteva ore cu limba în curul lui Vladimir Putin”, ar fi confirmat un apropiat al lui Dodon.

”În rarele momente în care nu mănâcă căcat, tot ceea ce face Igor Dodon este fie să îi dea limbi în cur unui alt bărbat, fie să se gândească la metode prin care să devină și mai comunist decât e acum. Căcat, limbi în cur și comunism, aceasta e triada care guvernează viața lui Igor Dodon.” – a continuat sursa citată.

Igor Dodon s-a arătat deranjat de dezvăluire. ”Aista-i curat pizdioj”– a  acuzat liderul comunist folosind un cuvând care demănstrează că limba moldovenească nu e limba română.

”E adevărat, petrec câteva ore la Kremlin, dar în nici un caz doar ca să-i dau limbi în cur domnului președinte Vladimir Putin. Cam 90% din timp stau la coadă la curul lui. Ce, doar nu credeați că sunt singurul care se duce să-i dea limbi în cur?”

Se pare că Führerului moscovit limba dodonească, fermă ca un deget de ginecolog i-a creat profunde plăceri piedosnice, lucru care l-a determinat să îl susțină explicit pe Igor Dodon.

Astfel, Distileria Prezidențială Federală Rusă a aruncat pe piață vodka”Votați Dodon”, vodcă ce va fi acordată la discreție, gratuit, tuturor celor care  vor vota cu candidatul prorus.

Igor Pagadin Vodkariev, directorul companiei care produce vodka respectivă a declarat că după anexarea Republicii Moldova, se va introduce, pentru cei care nu pot face dovada că au votat cu Igor Dodon, taxă care va acoperi cheltuielile cu producerea și promovarea acestui produs care este evaluat la prețul de vânzare a coniacului ”Napoleon” deoarece este produs din pufoaice de lucrători la întreținerea drumurilor din Siberia și este aromată cu esență originală de transpirație de miner la minele de uraniu din Orientul îndepărtat și de ciorapi schimbați primăvara de păstorii de reni.

În campania de lansare a acestui produs s-a implicat însuși Vladimir Putin.

Episcopul imbecil de Marchel de Bălţi şi Făleşti e de partea lui Dodon pentru că (ATENȚIE !!!!! ) Maia Sandu ”e stearpă” (nu are copii)

4 Noiembrie 2016 Lasă un comentariu

maia-sanduZiarul National din Republica Moldova scrie că Episcopul Marchel de Bălţi şi Făleşti, împreună cu alți trei preoți, au lansat un atac fără precedent la adresa Maiei Sandu, care candidează pentru funcția de președinte. Aceștia au repetat discursul lui Igor Dodon la adresa Maiei Sandum chiar dacă au spus că nu fac politică. Anterior, Maia Sandu a calificat drept „minciuni” acuzaţiile lui Dodon la adresa sa.

„Avem de ales un pre­șe­din­te din două can­di­da­tu­ri. Un creș­tin sau un necreș­tin. Un patri­ot sau un nepa­tri­ot. Da, anu­me așa, pen­tru că anu­me așa s-au pla­sat cele două can­di­da­tu­ri. Anu­me așa s-au stra­ti­fi­cat prin fap­ta lor, prin vor­ba lor, prin acti­vi­ta­tea lor. Des­pre ati­tu­di­nea unui can­di­dat, Igor Dodon, pe care-l cre­dem creș­tin și patri­ot, nu o să vor­besc mult, pen­tru că e nor­mal să ai o ati­tu­di­ne față de bise­ri­că, cre­din­ță și valo­ri­le națio­na­le, așa cum o are el. Dar des­pre ati­tu­di­nea dnei San­du, al doi­lea can­di­dat care aspi­ră la func­ția de pre­șe­din­te… Ati­tu­di­nea ei față de mora­li­ta­tea creș­ti­nă, față de cură­țe­nia sufle­teas­că, față de tot ce este sfânt pare să fie abă­tu­tă mult de la axa nor­ma­li­tă­ții. Anu­me asta ne-a scos din case­le noas­tre, ca să venim să ne împăr­tă­șim cu îngri­jo­ra­rea noas­tră cu dvs.”, a declarat Machel, adaugând că „biserica nu se amestecă în politică”.

Acesta nu s-a limitat doar la aceste acuzații și a trecut la atac la persoană, amintindu-i-se că „nu are familie şi copii” şi că ar fi „stearpă”. „Rodul acti­vi­tă­ții mele, a dumi­ta­le, tre­bu­ie să se sol­de­ze cu un…rezul­tat. Așa cum nu găsim rodul stă­ru­in­țe­lor ei, am zis că e un bob sterp. Lumea zice că ea nu va închi­de bise­ri­ci, pen­tru că ea se duce la bise­ri­că. Eu nu am văzut-o. Dar, și la școa­lă a fost, dar le-a închis. Eu nu mă ames­tec în poli­ti­că. Eu le spun oame­ni­lor cu cine să vote­ze, dar nu fac poli­ti­că. Dacă aș tăcea, înseam­nă că aș fi păr­tașul unui can­di­dat și cu viziu­ni­le lui păcă­toa­se”, a mai spus Marchel.

Acesta a mai adăugat că Maia Sandu ar fi părtașă la concesionarea Aeroportului, la furtul miliardului, că a interzis icoanele în școli etc.

Aceste acuzaţii i le aduce şi Igor Dodon fostei ministre a Educaţiei. Maia Sandu a declarat chiar ieri la Pro TV că, atunci când mergi la biserică, nu e neapărat să-ţi pui pozele pe reţelele de socializare şi l-a acuzat pe Dodon că este un mincinos care încalcă cel puţin una dintre cele zece porunci sfinte, deşi se declară credincios.

Pe final, Marchel a îndemnat cetățenii să voteze cu Dodon.

Stai și te întrebi dacă pentru a ajunge episcop ortodox în Republica Moldova e obligatoriu să fii imbecil sau dumnealui o fi un caz mai special?

Te mai întrebi și dacă între afirmația episcopului imbecil o fi vreo legătură cu faptul că într-o țară atât de săracă precum Republica Moldova reușește să își facă un palat care îi face invidioși și pe șefii mafiei țigănești …

Vladimir Voronin, fie s-a ramolit de tot, fie s-a tâmpit …

24 Septembrie 2016 1 comentariu

Rar mi-a fost dat să văd un personaj mai sinistru decât Vladimir Voronin, dar și mai rar mi-a fost dat să văd un personaj politic să comită afirmații mai cretine, dincolo nu doar de orice logică ci chiar dincolo de limitele minima ale rațiunii…

Cât de imbecili trebuie oare să fie comuniștii din Republica Moldova ca să urmeze un politician evident senilizat care, pe de o parte, spune că ”poporului Moldovei i-au fost răpite drepturile suverane, el fiind lipsit de calitatea de unic suveran în statul nostru.” iar pe de alta, în fraza imediat următoare ”Lipsa legitimității trecerii la alegerile generale directe ale președintelui țării va face nelegitimă alegerea în acest mod a Președintelui, va agrava și mai mult instabilitatea socială, va conduce la ”războiul împuternicirilor” între Președinte, Parlament și Guvern”

Adică dacă alegerea președintelui țării se face prin vot popular, direct înseamnă că poporului i se răpește suveranitatea?

Dumnezeule mare … omul ăsta e de-a dreptul cretin … Fără glumă, pentru binele lui, cred că ar trebui dus la un control psihiatric …

Vladimir Voronin

PCRM îndeamnă cetățenii să boicoteze alegerile din 30 octombrie

Fostul președinte al Republicii Moldova Vladimir Voronin a declarat, citat de http://www.unimedia.info, că PCRM nu va înainta candidat pentru alegerile şefului statului şi îndeamnă cetățenii să nu participe la scrutinul din 30 octombrie pe motiv că acesta ar fi neconstituțional.

„Noi, comuniștii, considerăm că decizia neconstituțională din 4 martie a.c. a Curții Constituționale privind alegerile directe ale Președintelui vor conduce la schimbarea structurii politice statale a Republicii Moldova.

Prin respectiva decizie, s-a comis o crimă dintre cele mai grave: poporului Moldovei i-au fost răpite drepturile suverane, el fiind lipsit de calitatea de unic suveran în statul nostru. Lipsa legitimității trecerii la alegerile generale directe ale președintelui țării va face nelegitimă alegerea în acest mod a Președintelui, va agrava și mai mult instabilitatea socială, va conduce la ”războiul împuternicirilor” între Președinte, Parlament și Guvern”, a declarat Voronin.

Comunista Inna Șupac spune că toți candidații înscriși la scrutinul din 30 octombrie fac jocul PDM.

Sursa: cuvintul.md

Ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, poate fi fericit că prostia nu doare …

MOTTO:

”Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. De primul nu sunt sigur …” – Albert Einstein

James Pettit - Ambasadorul SUA la Chișinău

James Pettit – Ambasadorul SUA la Chișinău

James Pettit, Ambasadorul SUA al Chişinău, a spus ca la postul de radio Moldova 1, că R. Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent, în interiorul unor graniţe sigure.

 „Consider că este foarte important şi aceasta desigur este politica noastră, ca Republica Moldova să rămână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure. Unirea cu România, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Moldova. Republica Moldova nu este România, Republica Moldova are propria sa istorie şi propriile provocări”.

Ce poate fi o astfel de declarație din partea unui ambasador decât o confirmare a ceea ce spunea Einstein: ”Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. De primul nu sunt sigur …” ?

Fie că acest individ este un imbecil sadea, fie că e o lepră aflată în serviciul Kremlinului, SUA ar fi trebuit să îl retragă imediat, mai ales că ar fi fost de bunsimț să ceară Rusiei să respecte declarația  semnată la Summitul de la Istanbul din 1999 al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), să își retragă ÎN TOTALITATE  trupele Armatei a XIV-a din Transnistria, teritoriu aflat de drept în componța Republicii Moldova, stat suveran și independent, RECUNOSCUT DE FEDERAȚIA RUSĂ CA ATARE.

Dacă la București oficialii au făcut ce au știut mai bine, adică au tăcut ca rahatul în iarbă, deh, oamenii erau în vacanță și nu știau pe unde să se ascundă de presă (poate ar trebui să ne amintim cum a fugut la Sibiu neamțul de la Cotroceni când a venit delegația tinerilor moldoveni)  românii de rând observând chestia ca pe un fapt divers, și cam atât, la Chișinău prounioniștii au reacționat destul de puternic.

Unioniştii din ”Acţiunea 2012” au protestat în  Piaţa Universităţii strângând cărţi de istorie pentru nărodul  ambasador al SUA la Chişinău, James D. Pettit, după ce acesta a declarat că Moldova nu este România, are propria istorie şi este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite.

George Simion, preşedintele platformei unioniste Acţiunea 2012, a declarat: „Începând de astăzi unioniştii stau non-stop în Piaţa Uniersităţii şi strângem cărţi de istorie pentru ambasadorul american de la Chişinău. Aşteptăm reacţii de la Ambasada de la Bucureşti şi de la Departamentul de Stat la scrisoarea deschisă adresată secretarului de stat John Kerry”.

Cărţile de istorie adunate la Bucureşti îi vor fi trimise ambasadorului Pettit, „Declaraţia domnului Pettit faţă de istoria românilor este total greşită. A vorbit fără să cunoască istoria noastra şi vrem să îl aducem pe calea cea dreaptă. Toţi suntem români, doar că ne separă o graniţă fictivă din cauza că ruşii ne-au răpit fraţii şi noi vrem să îi aducem înapoi”, a spus Gheorghe Vlad, unul dintre protestatari.

„Protestăm împotriva declaraţiilor ambasadorului SUA din Republica Moldova, cum că Basarabia nu e pământ românesc, că nu e cazul să se unească cu România. Păcat că suntem puţini. Nu e normal să merg în Uniunea Europeană cu buletinul şi în Basarabia să am nevoie de paşaport” – spunea  un alt protestatar.

„Suntem în acest loc pentru a exprima un protest paşnic faţă de declaraţiile domnului ambasador al SUA la Chişinău. Moldova de peste Prut, nu Basarabia, cum au botezat-o ruşii în 1812, când au rupt-o din trupul ţării. Suntem aceeaşi naţie, aceeaşi istorie. Că unii sunt ardeleni, unii sunt moldoveni, unii sunt olteni, toti suntem români”, a ținut să declare un altul.

La sediul Ambasadei de la Chişinău se desfășoară un protest, manifestanţii cerând retragerea de urgenţă a lui James D. Pettit din funcţia de reprezentant al diplomaţiei americane la Chişinău, lucru pa care, dacă mi se permite, îl susțin și eu.

Dacă cineva are cu asupra de măsură dreptul să se exprima în chestiunea declarației ambasadorului american de la Chișinău, atunci acesta este dl. Dan Dungaciu, o adevărată somitate în geopolitică. Și s-a exprimat. 

Siteul adevarul.ro publică la 29 august 2016, un articol în care Dl. Dungaciu se exprimă în zece puncte despre declarațile lui James Pettit:

EXCLUSIV Dan Dungaciu: „Apără-mă, Doamne, de prieteni“. Despre declaraţiile ambasadorului american la Chişinău în zece puncte

Dan Dungaciu

Dan Dungaciu

A nu reacţiona la declaraţiile ambasadorului Statelor Unite în R. Moldova făcute la postul public de televiziune (26 august 2016) este, din perspectivă românească, o ipocrizie. Un parteneriat strategic nu se clădeşte pe şuşoteli, tăceri insidioase şi înghiţit de broaşte (geo)politice.

Având conştiinţa limpede şi fermă că episodul nefericit al declaraţiilor domnului James Pettit nu va şubrezi parteneriatul strategic vital între Washington şi Bucureşti, el trebuie abordat, fără pudibonderii inutile, tocmai pentru a sublinia, dacă mai era cazul, că problematica R. Moldova rămâne, pentru românii din dreapta Prutului, sensibilă şi strategică.

1. Linie de mesaj sau eroare privată?

„Moldova nu este România… Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special…”, a declarat James Pettit pentru postul public de televiziune de peste Prut.

Trecem peste faptul că denumirea corectă a statului din stânga Prutului este Republica Moldova, nu Moldova, iar utilizarea sintagmei „Moldova“ este ea însăşi o strategie identitară a moldoveniştilor de la Chişinău prin care treimea de Moldova istorică din stânga Prutului îşi asumă, fraudulos, moştenirea istorică a întregului voievodat.

Revenind la conţinutul declaraţiei, nu putem clarifica aici dacă e vorba despre o linie de mesaj a Departamentului de Stat sau de un exces de zel din partea reprezentantului SUA la Chişinău. Oricare ar fi însă explicaţia, declaraţiile ambasadorului James Pettit sunt stupefiante. Partea română, prin canale specifice, trebuie să clarifice urgent aceste chestiuni. Pentru că dacă „Moldova nu este România” e linia strategică a Departamentului de Stat, atunci această abordare va continua şi va produce consecinţe pentru regiune şi pentru România. ASTA trebuie să clarifice Bucureştiul, şi încă urgent.

2. România şi R. Moldova la Departamentul de Stat

Defecţiunile abordării relaţiei România-R. Moldova la Washington sunt mai vechi, iar unele structurale. Diplomaţii pregătiţi pentru R. Moldova sunt cei pe ai căror agendă de preocupări mai figurează Ucraina sau Belarus. R. Moldova se află la altă rubrică la Departamentul de Stat decât România, iar cele două rubrici diferite nu comunică. R. Moldova este în spaţiu post-sovietic, România este în cel euroatlantic. De aici lipsa de sincronizare şi chiar ignorarea fizică a României de către diplomaţii acreditaţi la Chişinău. De câte ori a fost dl James Pettit la Bucureşti sau a avut consultări cu diplomaţii americani sau autorităţile din România? De foarte puţine ori. E o realitate de fapt, cu consecinţe pe teren dintre cele mai neplăcute, una dintre ele fiind minimalizarea „chestiunii Basarabiei” pentru România în interiorul Parteneriatului strategic româno-american.

3. O viziune identitară moldovenistă domină

Departamentul de Stat Consecinţele concrete ale acestei separaţii sunt întărite de faptul că lucrarea de căpătâi la Departamentul de stat în ceea ce priveşte chestiunea identitară în R. Moldova rămâne volumul publicat în anii ’90 a lui Charles King: The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, unde dimensiunea identitar moldovenistă – moldovenii nu sunt români – e determinantă. Aşa au gândit şi gândesc mulţi diplomaţii americani acreditaţi la post în R. Moldova, mai cu seamă că majoritatea dintre ei erau doar vorbitori de limbă rusă. Este şi această realitate o determinantă semnificativă în atitudinea Departamentului de Stat şi a diplomaţilor acreditaţi acolo. Pe acest fundal, atitudinile politicienilor de la Chişinău – cu rarisime excepţii, toţi moldovenişti, indiferent că erau/sunt de dreapta sau de stânga, pro-Est sau pro-Vest – nu au făcut decât să accentueze trendul. Lipsa de atitudine fermă pe această chestiune a Bucureştiului a fost cireaşa de pe tort. Sau de pe colivă.

4. Zidurile care cad şi cortinele care se ridică

Declaraţiile lui James Pettit pot fi puse, din această perspectivă, într-o tendinţă mai amplă. Diferenţa este însă că fostul consul general de la Moscova a exprimat-o public şi într-un mod complet nefericit. Şi dacă asta este poziţia Departamentului de Stat, atunci putem măsura, cu melancolie, diferenţa enormă dintre atitudinea unui mare preşedinte american, Ronald Reagan şi cea a administraţiei Obama. Pe 12 iunie 1987, Ronald Reagan îi adresa lui Mihail Gorbaciov aceste vorbe profetice: „Tear down this wall“ – ceea ce s-a petrecut şi, pe cale de consecinţă, cele două Germanii s-au reunificat, sub oblăduirea inteligentă şi vizionară a SUA. Astăzi, ambasadorul american ne sugerează, dacă nu un zid, atunci o cortină de catifea peste Prut, căci orice alăturare prea mare de România „ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova”. Şi asta în timp ce ambasadorul saluta în acelaşi interviu relansarea relaţiilor economice şi politice cu Federaţia Rusă! E, totuşi, prea mult.

5. Un enorm deserviciu adus diplomaţiei americane

Nu e vorba numai despre România sau românii din R. Moldova aici. E vorba, poate în primul rând, despre diplomaţia americană şi prestigiul ei. Intervenţia oficialului de la Chişinău pe chestiuni de identitate şi relaţiile cu alte state – linii roşii pentru un ambasador! – i-a adus mari prejudicii. După cum s-a remarcat şi în R. Moldova, stilul acesta de a da note şi sugestii identitare populaţiei a readus în memorie prestaţiile de tristă amintire ale ambasadorului rus Valerii Kuzmin, care se implica nonşalant în disputele legate de curricula de învăţământ din R. Moldova, denumirea manualelor sau denumirea limbii vorbite în stânga Prutului. Un asemenea stil nu era deloc atribuit diplomaţiei americane. Iată că, prin acest interviu, ambasadorul Pettit schimbă percepţiile, iar un Valerii Kuzmin jubilează: Rusia nu mai e singură şi singulară în R. Moldova!

6. Rusia va profita de această breşă pentru a stârni antiamericanism

Şi asta nu e tot. Mai grav este altceva. Declaraţiile ambasadorului american au dat prilejul Federaţiei Ruse, foarte prezentă pe teren la Chişinău, să pornească o campanie anti-americană, prin proteste, petiţii on-line, proteste în faţa ambasadei, declaraţii fulminante. Reţelele de socializare sunt pline de aşa ceva. Fireşte, asta nu înseamnă deloc că cei care protestează nu sunt oneşti în protestul lor sau nu ar avea dreptul să o facă. Dar, dincolo de aceste reacţii sincere, genuine şi extrem de corecte, apar şi altele, care readuc în discuţie „efectele negative“ ale dominaţiei americane în această regiune, impertinenţa imperială a Washingtonului, efectele nefaste ale ambasadorilor americani în acest spaţiu etc. etc. Respectiv, vechile linii de mesaj ale Federaţiei Ruse prin care aceasta încerca să submineze pro-americanismul indiscutabil al românilor. Prin intervenţii neînţelepte, ambasadorul James Pettit a deschis această Cutie a Pandorei.

7. Fără România, dar cu prezenţa trupelor ruse

Interviul mai este scandalos şi din alt motiv. La 25 de ani de independenţă, Chişinăul este încă dependent de Rusia prin falsa „neutralitate“ pe care o are în Constituţie, încălcată, de fapt, de Moscova prin refuzul ei obstinat de a-şi retrage trupele din regiunea transnistreană. Un interviu care dă lecţii de geopolitică Chişinăului şi spune la cine să se alăture şi la cine nu, dar nu pomeneşte nici măcar în treacăt de prezenţa trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul R. Moldova este cel puţin discutabil. A sugera un statut special pentru Transnistria în condiţiile ne-retragerii trupelor Federaţiei Ruse, înseamnă nu doar a îndemna la încălcarea legilor R. Moldova (Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005), ci şi la a încuraja transnistrizarea republicii. Cu efecte fatale pentru orice proiecţie euroatlantică a R. Moldova.

8. Sondajele care îl infirmă pe ambasador

Declaraţiile ambasadorului vin pe un fond de interes identitar sporit, după cum ne-a arătat recent sondajul FUMN/MAGENTA. Cifrele cercetării sociologice vin în contradicţie vădită cu declaraţiile ambasadorului sau, mai bine spus, aserţiunile acestuia contrazic, flagrant, datele de sondaj. Când ai opţiuni unioniste care se ridică la 28%, cu potenţial de peste 50% în cazul perceperii plenare a avantajelor socio-economice sau un potenţial de circa un milion de cetăţenii româneşti, atunci trebuie să fii prudent cu declaraţiile publice. Din acest punct de vedere, reacţiile furioase, chiar furibunde, la declaraţiile ambasadorului erau de aşteptat. Populaţia este deja sensibilizată la chestiunea naţională, chiar dacă majoritatea politicienilor sau ambasadorilor de la Chişinău nu vor să admită asta. Din acest punct de vedere, declaraţiile ambasadorului american au fost o veritabilă hârtie de turnesol care a relevat un mediu extrem de încărcat cu particule identitare. Element esenţial în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 30 octombrie.

9. Ambasadorul Pettit – agent electoral

Ceea ce nu a luat în calcul ambasadorul SUA la Chişinău este efectul pervers al declaraţiilor sale. Două sunt principale. Primul ţine de instrumentalizarea politică a declaraţiilor sale, din moment ce ambasadorul a fost folosit de acea tabără care abhoră orice apropiere de România şi vrea o cortină (geo)politică pe Prut. Nu întâmplător, candidatul lui Vladimir Putin, socialistul Igor Dodon, a reacţionat primul salutând declaraţiile. A urmat urgent reprezentantul PD care s-a grăbit să salute şi el aserţiunile ambasadorului american după care „Moldova nu e România“. Dar mai este un efect al interviului din 26 august al ambasadorului. Şi mult mai important. Prin declaraţiile sale, James Pettit a stârnit o adevărată furtună pe ambele maluri ale Prutului şi asta în ajun de campanie prezidenţială. S-a readus intempestiv în discuţie problema unionismului, România a fost reconectată la viaţa politică de la Chişinău. Geopolitica a învins, din nou, politica! Aducerea acestor teme identitare în discuţie va genera o recalibrare a agendei politice a R. Moldova în campania prezidenţială. E foarte semnificativ că astăzi aşa-numiţii candidaţi antisistem au ieşit din zona de interes public (Maia Sandu sau Andrei Năstase), nici unul neluând vreo poziţie. Dacă lucrurile continuă aşa şi se configurează polarizarea Unionism versus statalism/România versus Rusia ca linie majoră în campania prezidenţială, atunci tot ceea ce ştim sau ştiam până acum despre alegerile de la Chişinău va fi dat peste cap.

10. Moldovenii să nu jubileze, ci să se îngrijoreze

Am spus deja că declaraţiile ambasadorului american au generat satisfacţie unor categorii politice şi nu numai din R. Moldova – aşa-numiţii moldovenişti proruşi sau moldoveniştii europeni – ostili ideii de parteneriat strategic cu Bucureştiul sau – şi mai rău! – o eventuală reunificare (sau „alăturare“ cum în spune ambasadorul James Pettit). Ambasadorul a spus ceea ce ei doreau să spună de mult dar nu îndrăzneau să fie atât de tranşanţi. Jubilaţia este o teribilă eroare. În realitate, dacă declaraţiile ambasadorului sunt linii de mesaj şi nu gafă personală, atunci ceea ce i se pregăteşte R. Moldova este de rău augur. Într-o viziune în care conflictele îngheţate – Transnistria sau Donbas – trebuie rezolvate prin reglementarea politică înainte de cea militară, Federaţia Rusă câştigă de departe. Asta înseamnă un „big bargain“ în regiune, prin care frontiera actuală a UE şi NATO va rămâne aşa multă vreme, iar R. Moldova sau Ucraina se transformă, pe cale de consecinţă, în spaţiu tampon între Rusia şi UE, zone fără identitate strategică şi fără opţiuni ferme.

 

 

 

Elena Robu a descoperit gaura de la macaroană: a aflat și ea că Republica Moldova nu are nici un viitor

Jurnalista Elena Robu, frumoasa moderatoare a portalului de știri Unimedia  din Republica Moldova, în trecut angajată la Compania Teleradio Moldova şi Radio Moldova, descoperă apa caldă și gaura de la macaroană.

Deși era evident încă e la apariția ca stat independent că această țară va un lamentabil eșec deoarece nu are resursele necesare, Elena Robu constată abia în 2016 că, citez, ”Republica asta nu are viitor”

Nici nu se putea altfel dacă ne gândim că în afară de lipsa de resurse Republica Moldova a încercat să sugă de la două oi, oftând la podurile de flori către România dar dând frumușel din codiță și bălind vesel când era mângâiată pe scăfârlie de Kremlin. Moldovenii constată acum că ipocrizia se plătește …

Pe 27.01.2016, pe siteul său, frumoasa jurnalistă Elena Robu publica articolul Republica asta nu are nici un viitor  pentru a reveni pe 24.08.2016 cu Statul independent R. Moldova a eșuat.

Elena Robu

Citiți:

Republica asta nu are viitor

Astăzi sunt pesimistă în privința viitorului aceste republici în care trăiesc, după discuțiile pe care le-am avut „off the record” cu fostul ministru al Finanțelor, Veaceslav Negruța, după emisiunea Alb&Negru. În timp ce oamenii protestează, trăiesc cu frica pentru ziua de mâine, nu văd decât negru în jurul ochilor, cei care dirijează schemele frauduloase fură în continuare din banul public, din banul cetățeanului. Sunt prea mulți oameni implicați la toate nivelurile, încât azi nu pot vedea o ieșire din această mocirlă, nu pot vedea cum și mai ales cine va fi în stare să distrugă toate aceste scheme, monopoluri, instituții preluate/capturate.

De sine stătător acest stat nu poate avea viitor. 6 ani de zile ne-au asistat partenerii europeni, ne-au oferit bani pentru realizarea reformelor, doar că așa-zisa guvernare pro-europeană a compromis tot ce se poate compromite. Și acum spun cu toții într-un glas că situația este gravă.

În cadrul emisiunii Alb&Negru de astăzi, fostul ministru al Finanțelor Veacelsav Negruța vorbea despre faptul că această criză gravă a fost provocată de actuala guvernare, de iresponsabilitatea de care a dat dovadă, în special în ultimii doi ani. De asemenea, această guvernare a evitat să rezolve ghemul de probleme care se tot aduna. A fost un credit de încredere oferit de cetățeni, dar și de partenerii externi pentru guvernarea declarată pro-europeană, dar acum nu mai este nimic.

De la Independență și până acum niciun Guvern nu a fost în stare să aducă bunăstare pe termen mediu cetățenilor acestei țări, nu a fost capabil să democratizeze acest stat și să pună legea mai presus de funcție sau interes personal. Și au fost peste 14 Guverne în 24 de ani de Independență.

Ce m-ar face să cred că de acum încolo lucrurile se pot schimba. Au fost mai mulți așa-ziși eroi în 25 de ani de Independență care au obținut încrederea oamenilor, dar după asta au dezamăgit atât de mult, încât este destul de greu să vezi luminița de la capătul tunelului.

Sursa: elenarobu.wordpress.com

Statul independent R. Moldova a eșuat

Scriam la începutul anului despre faptul că R. Moldova ca stat independent nu are viitor, din cauza unei societăți care nu poate produce elite politice, pentru că timp de 25 de ani nu s-a găsit nicio persoană de la conducere căreia să îi pese de interesul național al acestui teritoriu. Totul rămâne în vigoare.

Iată mai jos câteva dintre declarațiile deputatului din primul Parlament, Andrei Țurcanu, în cadrul emisiunii Alb&Negru de la UNIMEDIA.
*Semnarea Declarației de Independență a fost doar o verigă într-un lanț de mari manifestări culturale care atunci viza un singur lucru – ruperea imperiului sovietic.

*Mulți dintre deputați pe atunci nu știau cum să voteze în ziua de 27 august 1991. Se credea că URSS se va reface. Unii deputați s-au aflat departe de țară, la odihnă.

*Ceea ce s-a întâmplat la Moscova a fost hotărâtor pentru republicile unionale.

*Mulți încearcă să face scenarii geopolitice, dar nu cred că scenariul Independenței a fost scris la Moscova. În istorie apar momente de unde nici nu te aștepți.

*La Moscova, forța hotărâtoare a fost Boris Elțin. Între timp, și în republicile periferice s-au găsit doritori să fie președinți. Dar exista și entuziasmului poporului de atunci de a se rupe de URSS, de a fi liberi. Astăzi nu mai există așa ceva, doar se plătește, se hrănește, se organizează muzică, se aduc sarmane. Asta este deja manipulare, nu demostrație populară.

*Ideea de Unire a apărut mai târziu. Dar Bucureștiul a spus NU, adică a tăcut categoric. Atunci România era hărțuită din toate părțile, era în situația Iugoslaviei de mai târziu. Dacă se producea unirea, putea ca această hărțuire să dezmembreze statul român. Asta a fost logica celor de la București care au decis să nu se facă unirea. Era un scenariu plauzibil. Dar nu se pune problema de trupele rusești, ele erau într-o derută totală. Nu se știe dacă era un scenariu dirijat doar de Moscova. Puterea care a decis cel mai mult în Iugoslavia a fost Germania.

*Primul președinte al R. Moldova Mircea Snegur nu a vorbit niciodată în public despre unire, dar cred că în unele momente își dorea unirea. A fost ușor influențabil. Ușor se aprinde, ușor se stinge, este explozibil uneori unde nu trebuie, este întârziat acolo unde ar trebui să ia o decizie categorică. În Parlament erau două forțe: democratice și agrariene. Care îl luau în mâini în anumit moment acela era Mircea Snegur.

*A fost marea greșeală a primului președinte aderarea la CSI. A mai fost și ciocnirea șampaniei la Moscova cu Igor Smirnov. Dar a fost o greșeală strategică că s-a dus acolo. Mircea Snegur era pe atunci un bun moldovean, dar venea din nomenclatura sovietică. Cu siguranță, a fost chemat de Elțin și el nu a putut să refuze, pentru că ceva din șurubașul cela a spus „Du-te” și el s-a dus. Ar fi putut găsi motive să nu plece, dar pentru asta trebuia să mai multă voință.

*Președinția dlui Lucinschi a fost un total tembelism. El n-a făcut greșeli pentru că nu a făcut nimic. Asta este marea greșeală a unui politician care are în mâini atâtea pârghii de decizie și a nu face nimic este crima cea mai mare. Nu a fost neutru în problemele economice, s-a dat în stânga și în dreapta.

*Firul nu s-a rupt. De la bun început nu erau evidente, structurate clanurile, nu erau schemele, dar existau oamenii. La început cei care au fost în sistemul sovietic, au început să se structureze și să găsească schemele pentru a ajunge la ceea ce s-a ajuns azi, unde se știe ierarhia unde se duce și cât se duce.

*Noi am fost așa, societatea, și nu putea fi alt președinte decât Snegur în acea perioadă, deși au fost oameni cu viziune, curaj.

*Algoritmul de partajare a funcțiilor este un blestem pentru această republică. Fiecare știe ce ia.

*Am fi putut câștiga ușor războiul din 1992. Nu l-am câștigat pentru că nu s-a vrut. Forețele oculte, hunul din noi, care în loc să apere interesul național, făceau averile de ieri și azi. Ne-a jucat festa caracterul lui Mircea Snegur. Pe front erau multe persoane care apărau alte interese, nu pe ale noastre.

*Astăzi suntem un vid de putere, un vid de responsabilitate, de sus până jos, nu mă refer doar la elita politică. Este svobădă fără răspundere.

*Alegerile prezidențiale nu rezolvă problemele cu care se confruntă întreaga societate. Scrutinul nu va aduce un președinte care să vrea să răstoarne munții.

*Nu avem dictatură, dar avem monopol de putere politico-economic al unei singure persoane, Vlad Plahotniuc, + PD

*Nu am niciun fel de speranță pentru viitorul R. Moldova. A fost o soluție independența. Putea să existe un stat independent, prosper, democratic, așa cum ne-am dorit. Dar proiectul a eșuat.

*Ideea care prinde aripi tot mai evident este cea a reunirii. Realizarea o văd un pic altfel, decât votată în Parlament. Cere multă organizare, pregătire și neapărat printr-un referendum. Consider că în situația actuală această opțiune este unica alternativă politică a R. Moldova, însă pregătită minuțios.

*Dacă nu ajungem la soluția despre care am vorbit, în 2050, așa cum scriam în poezia mea „Ghid turistic R. Moldova 2050”, rămân aici doar niște coclauri și niște vite fără stăpân pentru că ei au plecat prin marile orașe ale lumii, au emigrat, au murit, au umplut cimitirele. Mai este și un tren care cară aceste vite sălbăticite la abator pentru săpun dincolo.

Sursa: elenarobu.wordpress.com

%d blogeri au apreciat asta: