VERONICA MIHAILOV – MORARU, MINISTRUL JUSTIȚIEI DIN REPUBLICA MOLDOVA, NU ÎNȚELEGE DE CE JUDECĂTORII CSJ ÎȘI DAU DEMISIA IN CORPORE

Pentru europeni Republica Moldova pare o ciudățenie.

Este o țară, care, deși mimează democrația, nu poate fi schimbată. La o privire mai atentă se văd structuri care blochează schimbările, structuri formate din oameni puși acolo de entități tributare Moscovei, menite tocmai să blocheze ieșirea țării din marasmul sovietoid.

VERONICA MIHAILOV – MORARU
Ministrul Justiției din Republica Moldova

Unul din cele mai blocate în timp, mai nereformabile, pare sistemul de justiție. Fățiș, magistrații se opun  schimbărilor, probabil din recunoștință pentru cei care i-au pus acolo, interesați ca R. Moldova să rămână obedientă față de Kremlin.

Conform site-ului UNIMEDIA, ministrul moldovean al Justiției,  Veronica Mihailov-Moraru,  susține că nu își poate explica plecarea in corpore a judecătorilor de la CSJ.  „Până la urmă și-au depus un anumit jurământ. De când un judecător se teme atât de ușor să-și lase angajamentul asumat public doar pentru faptul că a fost criticat public?”.

„Eu nu pot să-mi explic, totuși, această plecare in corpore, într-un mod atât de nepăsător. Până la urmă, judecătorii și-au depus un anumit jurământ și atunci când am zis să discutăm, să se ia în calcul interesul public și asigurarea funcționalității instituției, cel puțin până la începerea exercițiului de evaluare, cred că asta este cumva un pic de neînțeles, fiindcă se putea cel puțin la nivel de președinte, la nivel de CSM, să se organizeze într-un mod etapizat, ca să nu punem în pericol examinarea dosarelor.

De când un judecător se teme atât de ușor să-și lase angajamentul asumat public doar pentru faptul că a fost criticat public? Aceste riscuri sunt față de orice profesie valabile, dar este o anumită responsabilitate, care trebuie asumată. Da, eu le-am comunicat și lor, eu împărtășesc anumite îngrijorări, pot să vin în întâmpinare, pentru a găsi acele soluții de compromis, mai mult ca atât, am fost de acord să mai facem o rundă de consultări și poate să mai îmbunătățim anumite aspecte critice în legea evaluării cu privire la Curtea Supremă de Justiție. Dar, cu siguranță, reforma justiției trebuie să meargă înainte și am fost de acord cumva ca noi să echilibrăm anumite accente, ca să fie un mecanism cât mai acceptabil, pentru că acest exercițiu nu este făcut împotriva lor. Este făcut pentru societate și pentru a promova judecătorii onești”– a declarat  Veronica Mihailov-Moraru.

În contextul reformei justiției și evaluării extraordinare a judecătorilor, dar și a demisiilor mai multor magistrați din cadrul Curții Supreme de Justiție, ministrul Justiției, Veronica Mihailov-Moraru, s-a întâlnit cu judecătorii CSJ și au participat atât unii dintre cei care și-au depus demisia, cât și cei care nu au renunțat la mandat.

„Salariile judecătorilor vor fi majorate substanțial. Responsabilitatea în îmbunătățirea imaginii și încrederii în sistemul judecătoresc stă pe umerii fiecărui judecător, inclusiv de a participa la reforma justiției, la acest exercițiu de evaluare necesar de verificare și de încurajare a judecătorilor onești și profesioniști” – se mai menționează în comunicatul Veronicăi Mihailov-Moraru,  Ministerului Justiției.

REPUBLICA MOLDOVA LA RĂSCRUCE

– Iurie Leancă, fost premier al Moldovei: ”Unicul scenariu este unirea.”

– Maia Sandu, Președinte al Republicii Moldova, despre unirea cu România: „Atâta timp cât oamenii nu vor acest lucru…”

Fostul Premier al Republicii Moldova în perioada 2013 – 2015 , Iurie Leancă, a analizat tensiunile din Transnistria precum și opțiunile pe care le are Republica Moldova în cazul în care regiunea Odessa ajunge în mâinile rușilor, iar situația de securitate se degradează. „După mine, unica soluţie şi cea mai rezonabilă ar fi unirea Republicii Moldova cu România”, a declarat Leancă pentru presă.

„Suntem în zona limitrofă războiului, în regiunea transnistreană, unde sunt amplasate trupe ruseşti din prima zi a independenţei Republciii Moldova. Doamne fereşte dacă acest depozit explodează, ar face ravagii extrem de mari, e o mină cu efect întârziat. Pentru Rusia mereu obiectivul a fost transnistrizarea întregii Republici Moldova. Prima noastră şansă este ca Ucraina să reziste” – a declarat Iurie Leancă.

„După mine, unica soluţie şi cea mai rezonabilă ar fi unirea Republicii Moldova cu România. Şi atunci intrăm sub umbrela de securitate a NATO. Mereu pot fi invocate tot felul de argumente, că România e ţară NATO, că nu e autonomă în decizii de acest gen. Nu cred că astfel de argumente sunt foarte rezonabile. Problema se pune într-o manieră existenţială. Rusia spune că ar trebui să elibereze şi Transnistria, că în Transnistria ar fi cetăţeni ruşi. În Republica Moldova e pământ românesc, sunt peste un milion de cetăţeni români. România nu are doar dreptul, dar şi obligaţia legală, morală şi politică de a se preocupa de soarta acestor cetăţeni”– a mai declarat Prim Ministru al Republicii Moldova.

„În situaţii de criză e nevoie de viziunea politicienilor, de decizii la nivel de decidenţi. Situaţia e de criză fără precedent şi e nevoie de soluţii radicale. Maia Sandu e preşedinta Republicii Moldova. Preşedinta Republicii Moldova nu se poate propunţa foarte explicit în virtutea poziţiei pe care o are pentru lichidarea acestui subiect al dreptului internaţional care se numeşte Republica Moldova”– a spus Iurie Leancă.

„Nu avem o altă ţară mai importantă pentru noi decât România, de unde poate veni soluţia de securitate şi de bunăstare. Discuţiile trebuie avute acum, ieri, alaltăieri şi aplicate în cazul în care acest scenariu se realizează şi regiunea Odesa cade. Care ar fi soluţia? Să ieşim să luptăm cu armele în mâini? E o chestie eroică, patriotică, dar cât putem rezista? Două ore, o zi, o noapte…. Şi după aia ce facem? România trebuie să decidă în ce măsură contează pentru ea Republica Moldova. Ce pot să vă spun e doar că am avut discuţii cu prim-ministrul de atunci, cu domnul Ponta, şi cu preşedintele Băsescu. Eram gata, în cazul în care se deteriora situaţia, să întreprindem anumite acţiuni” –  a concluzionat fostul premier al Republicii Moldova.

Maia Sandu

La rândul său, într-o conferință de presă, întrebată cum vede posibilitatea unirii  R. Moldovei cu România sau aderarea la NATO, Maia Sandu a spus că, la fel ca în cazul neutralităţii, cetăţenii ţării ar trebui să decidă.

„Aceste întrebări ar trebui adresate cetăţenilor. Aceasta (unirea cu România ) nu se poate întâmpla decât cu sprijinul poporului, când poporul va spune că vrea, se va întâmpla. Atâta timp cât oamenii nu vor acest lucru sau nu există o masă critică de oameni care să susţină acest obiectiv, atunci…”

„În ceea ce priveşte aderarea la NATO, răspunsul este acelaşi – decizia este la latitudinea cetăţenilor. A fost decizia cetăţenilor când au votat Constituţia. Astăzi putem vedea în sondaje care este atitudinea majorităţii oamenilor faţă de această problemă” – a explicat Maia Sandu, pentru presa basarabeană.

Ceea ce par a ocoli cu grijă cei doi politicieni din stânga Prutului, de fapt, cheia întregii chestiuni, se numește Transnistria.

Regiunea din stânga Nistrului este cadoul otrăvit oferit de Stalin Republicii Moldova. Existența  acolo unor elemente ale armatei ruse, a unui depozit uriaș de material militar sunt exact ce era nevoie pentru a bloca accesul R. Moldova în UE sau NATO. Dacă mai punem și faptul că regiunea nu  se află sub controlul Chișinăului precum și faptul că scenariul aplicat de Moscova pentru a avea un ”motiv” să invadeze Ucraina, este perfect aplicabil în Transnistria.

Probabil singura soluție care să îi deschidă cu adevărat drumul Moldovei spre Europa este ca Parlamentul Republicii Moldova să voteze renunțarea la teritoriile din stânga Nistrului. Este singura modalitate ca Moldova să iasă din sinucigașa ”suveranitate”.  Republica Moldova nu are capacitatea de a exista ca stat suveran decât până când Rusia va considera că îi ajunge.

FELICITĂRI, MAIA SANDU !

Maia Sandu este noul președinte al Republicii Moldova.

Maia Sandu

Numărătoarea voturilor la alegerile prezidențiale din Republica Moldova s-a încheiat. Potrivit rezultatelor oficiale comunicare de Comisia Electorală Centrală, Maia Sandu, candidata proeuropeană a câștigat în mod detașat.

Maia Sandu a obținut 57,75% din voturi, contracandidatul Igor Dodon, 42,25 %.

Noua președintă a Republicii Moldova se va confrunta cu un parlament ostil, ceea ce îi face pe mulți analiști să considere că e posibil și necesar să fie declanșate, în următoarea perioadă, alegeri parlamentare anticipate.

De remarcat că scorul din diaspora este realmente zdrobitor în favoarea doamnei Sandu, dânsa a obținut 92,94 % din voturi Igor Dodon doar 7, 06 %.

Deși rezultatul acestor alegeri este entuziasmant pentru electoratul proeuropean, nu înseamnă că poate să se culce pe o ureche. Dacă la următoarele alegeri parlamentate, la termen sau anticipate, nu se va reuși formarea unei majorități proeuropene cât mai consistente, rezultatul acestor alegeri prezidențiale va rămâne doar o amintire care nu ca aduce schimbări semnificative.

P.S. FELICITĂRI MAIA SANDU !

MAIA SANDU A CÂȘTIGAT TURUL 1 AL ALEGERILOR PREZIDENȚIALE DIN REPUBLICA MOLDOVA

La turul întâi al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, Maia Sandu, candidata Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS), s-a clasat pe locul întâi cu 36,16%.  Pe locul al doilea s-a clasat actualul președinte, socialistul Igor Dodon, cu 32,61%. Locul al treilea este ocupat de Renato Usatîi, Partidul Politic „Partidul Nostru”, cu 16,90%.

Maia Sandu

Ceilalți candidați au obținut Violeta Ivanov,  Partidul Politic „Şor”, cu 6,49%, Andrei Năstase, Partidul Politic „Platforma Demnitate şi Adevăr”, cu 3,26%, Octavian Ţîcu, Partidul Politic „Partidul Unităţii Naţionale”, cu 2,01%, Tudor Deliu, Partidul Liberal Democrat din Moldova, cu 1,37%, şi Dorin Chirtoacă, Blocul electoral Unirea, cu 1,20%.

Interesant este rezultatul lui Renato Usatîi. Acest rezultat, deși nu îi permite lui Usatîi o prezență în finala din turul 2, îi conferă o poziție de arbitru, mai ales că în cazul unei alianțe cu Maia Sandu ar avea peste 50%, ceea ce este sinonim cu o victorie.

Conform presei, Usatîi ar fi urmat să se prezinte la negocieri cu doamna Sandu, înainte de această întâlnire, reprezentantul Partidului Politic „Partidul Nostru”, declara:

„Unii spun că ruşii mă presează şi am să ies pentru Dodon, iar alţii spun că Renato Usatîi trebuie să iasă pentru Maia Sandu. Eu am fost susţinut de peste 200.000 de cetăţeni şi am o obligaţie faţă de ei şi am o obligaţie faţă de toţi cetăţenii din Republica Moldova, ca să fiu corect. Astăzi pe mine mă doare şi mă interesează cum va fi soluţionată problema diasporei. Ce facem în primul rând cu alegerile parlamentare anticipate?” – a afirmat Usatîi.

Marți, după întâlnire, Maia Sandu a transmis un mesaj anticorupție:

„Astăzi am avut o primă discuţie cu Renato Usatîi. Am reiterat angajamentul meu, făcut anterior public, că vom curăţa preşedinţia şi apoi vom curăţa parlamentul. Vom identifica metodele legale prin care să declanşăm alegeri anticipate, astfel încât în Parlament să ajungă oameni care îi reprezintă pe cetăţeni. Am un mesaj către toţi alegătorii, inclusiv către cei care au votat pentru domnul Usatîi – voi vreţi să scăpăm de corupţie, să pedepsim hoţii şi să scăpăm ţara de Dodon. Asta ne dorim şi noi. Putem face asta cu sprijinul vostru” – a declarat Maia Sandu.

O eventuală victorie a Maiei Sandu la alegerile prezidențiale ar putea însemna o revenire la sentimentele filo românești din perioada podurilor de flori și implicit o apropiere a Republicii Moldova de Europa.

Problema este că, atâta timp cât nu se va rezolva problema Transnistriei, puternic controlată de la Kremlin, nu se poate pune problema unei admiteri în UE a Moldovei de peste Prut. Poate a venit vremea ca moldovenii să înțeleagă că Transnistria este definitiv pierdută, strategic vorbind, este evident că Rusia nu va renunța la ea, respectivul teritoriu fiind este exact bolovanul care ține țara în afara Uniunii Europene.

Vizita la Chișinău a fost un succes. Urmează o remaniere guvernamentală?

Vizita premierului Mihai Tudose la Chișinău se pare că a fost o vizită extrem de fructuoasă care a bucurat pe toată lumea, mai ales că șeful executivului român a fost însoțit de o donație de 96 de microbuze.

Extrem de bucuros, Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip,  a propus ca microbuzele să își facă rodajul cu folos, astfel că vor fi umplute cu câte butoaie cu vin pot duce acestea și vor fi trimise la București la Palatul Victoria. Singura rugăminte a premierului moldav a fost să returneze butoaiele după golire, țara e săracă.

”Pavele – ar fi spus Tudose – sunt om serios, să mor io, cum se golesc, cum îți trimit butoaiele. Am auzit că Băsescu nu v-a dat înapoi sticlele, cică le-a vândut și și-a cumpărat pământ. Și nici măcar nu le-a spălat”.

După întâlnirea cu premierul Republicii Moldova, Mihai Tudose ar fi sunat la București:

”Cine a propus să aducem microbuze pentru că ar fi mai ieftine în loc de autobuze dinalea mari, articulate să se pregătească sufletește; fie îl remaniez, fie își asumă ca până la sfârșitul mandatului să suporte nota la tot ce se consumă înainte, în timpul și după ședințele de guvern. Nu putem pune astfel de cheltuieli în seama poporului”

Igor Dodon se pregătește să le dea cu flit rusofonilor ?

Într-un interviu dat la TVR în care se adresa românilor, Igor Dodon, președintele ales al Republicii Moldova, spunea:

”Fraţi români, eu vă stimez, vă iubesc ca vecini, dar haideţi să ne respectăm ca două state independente, suverane. Veniţi voi la noi, noi la voi, dar nu cu idei unioniste. Imaginaţi-vă dacă ar apărea în România mişcări finanţate de Republica Moldova care ar spune „Haideţi să lichidăm România, să luăm jumătate de România înapoi şi să ajungem la harta cum a fost Moldova”!

……………….

Eu nu am fost niciodată anti-român, suntem vecini avem rădăcini istorice comune, suntem frați. Însă fiecare la casa lui. Eu stimez statul român, ca stat suveran și vreau să aibă aceeași viziune față de statul moldovean.

………………..

Noi trebuie să facem primii pași în direcțiile în care avem probleme de rezolvat. Acum avem mai multe probleme de rezolvat în legătură cu Federația Rusă. Voi fi apoi și la Bruxelles, unde iarăși avem probleme de rezolvat. Și a treia vizită va fi la București”.

.

.

Straniu interviu aș spune. Dacă în campania electorală își exprima moldovenismul, inclusiv prin faptul că vorbea de așazisa limbă moldovenească acum, hodoronc tronc, vorbește de identitatea sa românească deși după nume numai pui de dac nu e, de  intenția de a se duce la Bruxelles ca să rezolve nu știu ce … Ce treabă o mai avea cu Bruxelles-ul de vreme ce vrea să pună Republica Moldova pe orbita rusească … Dumnezeu știe.

Cu toată lehamitea care mă apucă atunci când văd acest limbric politic slugarnic față de Führerul de la Kremlin, nu pot să nu consider că dacă ar fi rostit acest discurs în campania electorală rusofonii ar fi înțeles ce jigodie este și nu prea se pot baza pe el cu toată slugărnicia sa promoscovită. 

În fine, deși tare mă îndoiesc,  teoretic cel puțin, acea diferență de 70.000 de voturi în favoarea lui Dodon  ar putea face curtea constituțională moldoveană să nu valideze alegerile din cauza năvalei hoardelor de transnistreni și a incalificabilei blocări a celor din diaspora în a participa la vot. Am înțeles că ar exista dovezi puternice că alegerile au fost fraudate grav.

E drept, Judecătorii de la Curtea Constituțională sunt tot oameni care au față de Moscova o teamă maladivă.

Frumoasa jurnalistă Elena Robu, pe siteul său analizează această posibilitate, repet, cel puțin teoretic, se va putea ajunge la repetarea turului 2 al alegerilor prezidențiale.

Ce se întâmplă în cazul în care Curtea Constituțională invalidează alegerile

Curtea Constituțională ne-a obișnuit în ultima perioadă cu decizii mai puțin populare care au trezit polemici aprinse în societate. Și astăzi mai sunt juriști care consideră că alegerile prezidențiale din 30 octombrie sunt anticonstituționale, pentru că magistrații de la Curtea Constituțională nu pot modifica Legea Supremă a țării așa încât președintele să fie ales de popor. Dar, scrutinul deja s-a consumat. Urmează verdictul Înaltei Curți.

Nu sunt juristă, nu am studii în drept constituțional, dar am câteva întrebări și neclarități în legătură cu ce urmează. Până în momentul de față este clar un singur lucru: ori alegerile vor fi validate și socialistul Igor Dodon devine președinte, ori sunt invalidate și se organizează alte alegeri (nu cunosc exact în ce termen). Probabil, decizia se va lua în funcție de scenariul care îi este comod guvernării.

Haideți să presupunem că Înalta Curte nu validează alegerile, iar motivele principale vor fi cele legate de diasporă (lipsa buletinelor de vot și insuficiența secțiilor de votare). Și atunci sunt organizate alegeri repetate, acum depinde dacă va fi repetat turul II sau în general vor fi organizate alegeri noi. Dar cu siguranță regulile de joc se vor schimba, adică vor fi deschise mai multe secții de votare și s-ar putea ca și această limită de 3000 de buletine de vot să fie exclusă sau mărită.

Dacă e să ținem cont de numărul de alegători din diaspora pentru a deschide secții de votare, atunci în Federația Rusă ar trebui să fie cele mai multe secții de votare. Cum votează cetățenii din Federația Rusă este deja clar pentru fiecare. Așa că indiferent cât de mult se vor mobiliza alegătorii moldoveni din Italia, Marea Britanie, România, oricum numeric vor fi insuficienți față de numărul de alegători din Federația Rusă. Poate acesta este scenariul care convine cel mai mult guvernării în acest moment? Poate e nevoie de o mai mare legitimitate pentru Igor Dodon sau poate să i se arate unde îi este locul și cine decide în țara asta? Ne va fi mai clar în funcție de decizia CC, pentru că acum toată responsabilitatea este pasată pe umerii magistraților de la Curtea Constituțională. Asta după ce Comisia Electorală Centrală a validat, fără mari discuții sau contradicții, alegerile și a transmis pachetul de documente către CC.

Și încă un detaliu, de vreo două zile președintele ales al R. Moldova, Igor Dodon nu apare în spațiul public. De ce oare? Nu vin cu teorii conspiraționiste, este doar un mic detaliu.

Așadar, unde e problema? Consider că fiecărui cetățean ar trebui să i se creeze condiții de vot, indiferent de culoarea sau simpatia politică. Al doilea lucru este să acceptăm decizia cetățenilor, în cazul în care ei sunt informați corect, nu sunt manipulați și zombați.

Interzicerea nu este o soluție. Educația, informarea, explicarea, stabilirea unor principii și valori, respectul, patriotismul, sentimentul că această țară îți aparține, că merită să te implici pentru viitorul ei – iată care ar fi soluțiile pentru a cultiva un alegător conștient în R. Moldova. Rolul de a se implica în acest proces este al întregii societăți. Să nu ne ascundem după deget, dar să privim lucrurile așa cum sunt ele și să găsim soluții. Este bine să rezolvăm problemele care sunt în interiorul nostru și apoi să decidem ce vrem să facem mai departe.

Autor: Elena Robu

Sursa: elenarobu.wordpress.com

Dacă Republica Moldova nu renunță la Transnistria va rămâne Zona Crepusculară a Europei pentru totdeauna

Cred că nimic nu este mai logic decât rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. 

Este rezultatul unui cumul de evenimente pe care le putem numi istorice. Acel anunț de după câștigarea independenței prin care se spunea că Moldova vrea să fie neutră militar ar fi unul din acele evenimente, un altul ar fi cadoul otrăvit făcut de Stalin.  Transnistria. Să fim realiști acel teritoriu nu ar trebui să fie al Republicii Moldova. Prezența rusă din Transnistria face ca Republica Moldova să nu poată fi luată serios dacă ar spune că vrea în UE sau NATO. Europa se termină pe Nistru și punct.

Rușii nu vor putea niciodată să fie determinați în vreun fel să plece de acolo. Ba mai mult, o Transnistrie încă lipită de Republica Moldova le poate da rușilor apă la moară și în numele protejării minorității ruse, să invadeze și să o anexeze.

Dacă acum Transnistria nu ar fi fost parte a Republicii Moldova candidatul pro rus nu ar fi putut câștiga.  73.000 de voturi au făcut diferența …

Unul din efectele faptului că Transnistria este parte a Republicii Moldova este că  țara datorează azi 90% din PIB către Gazprom, datorie care tot crește, și asta în contextul în care cca 70-80% din datoria pentru gazele rusești e făcută în Transnistria.

Da… cred că a venit vremea ca Republica Moldova să spună Transnistriei PA și PU …  Oricum, de facto, Transnistria nu este parte a Moldovei …

Dacă Republica Moldova nu renunță la Transnistria va rămâne Zona Crepusculară a Europei pentru totdeauna

În continuare un articol publicat de contributors.ro, articol scris de Ana Otilia Nuţu, analist de politici publice în energie și infrastructura la Expert Forum, o interesantă analiză a situației de fapt.

După alegeri. De ce Occidentul trebuie să stea cu ochii pe Moldova

Ana Otilia Nuţu
Analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

După o campanie destul de urâtă și dezechilibrată, în care unul din candidați a avut în spatele său o mașinărie de partid, o parte din biserică, presă, primari, microbuze, legea care limitează numărul de buletine în diasporă la 3000, iar cealaltă doar internetul și o mână de voluntari inimoși, alegerile din Moldova s-au terminat cu un rezultat destul de strâns: 48-52, sau 73.000 de voturi diferență.

Rezultatele le vor comenta unii mult mai pricepuți decât mine, la fel, se va discuta mult despre cum au votat diverse categorii de electorat, pe regiuni, sexe, vârste, geografic etc. În peisajul global al anului 2016 cu Brexit, Trump, Siria, Erdogan sau Ucraina, Moldova pare chiar ultima preocupare pentru liderii occidentali, la categoria ”și altele”. Din nou, lumea va fi mulțumită dacă măcar e liniște în mica țărișoară de la marginea Europei și măcar la vedere nu sunt derapaje prea grave de la litera acordurilor internaționale.

Cu toate acestea, Moldova merită mult mai multă atenție, cam cum ai face când știi că pe acolo se finanțează partide extremiste în Vest, se spală bani, se încalcă embargouri și, în general, se cam face mișto de tine, gluma cinică a zilei fiind Transnistria. Până nu vedem asta, e greu de priceput ceva din “războiul neconvențional al Rusiei”.

1. Am explicat că Moldova datorează azi 90% din PIB către Gazprom, datorie care tot crește. În atari condiții, mâinile unor politicieni sunt întrucâtva legate și tind să cred că marea discuție cu direcția Moldovei e văzută la noi în termeni prea simpliști, pro sau anti-ruși, ca și când totul ar fi în funcție de culoarea unui partid, de o mână de oameni de la vârf și, mai ales, de ce spun ei public. De parcă n-am avea și noi exemple gârlă de discurs dublu la noi acasă. Dacă vreți să vedeți cine e cu adevărat pro-occidental și cine nu, diferența ar fi cine ia o decizie curajoasă care sa oprească acumularea datoriilor de ACUM încolo. Guvernul “pro-occidental” a preferat prelungirea contractelor existente.

Ca să vedem peisajul mai larg, de menționat că cca 70-80% din datoria pentru gazele rusești e făcută în Transnistria. O mare parte din datorie vine din energia electrică, vândută moldovenilor printr-o companie offshore care ia banii pe curent și nu plătește gazul. Compania offshore duce până la niscaiva companii implicate în faimosul furt al miliardului, iar niște plăți parțiale se duc, se pare, la finanțarea regimului separatist de la Tiraspol.

Ați crede că pro-occidentalii la guvernare în Chișinău și lăudați de ai noștri pentru eforturile reformiste fac tot ce le stă în putere ca să limiteze dependența de Rusia și furturile din buzunarul cetățenilor către companii din Transnistria, nu? Ei, guvernul Filip (pro-occidental) a prezentat ca pe un mare succes în martie că firma asta de furăciuni prin offshore-uri le-a oferit acum un preț ceva mai bun! Stați, că mai urmează: compania offshore, din Transnistria, are licență de la autoritățile moldovenești, în condițiile în care în orice țară normală un furnizor nu ia licență dacă are datorii neplătite de miliarde de dolari, bașca Transnistria e un no man’s land necontrolat altminteri deloc de autoritățile de la Chișinău, sau așa se pretinde.

2. Merită citite pe îndelete investigațiile celor de la RISE Moldova. Ei au scris tot soiul de articole bune, de pildă, despre cum Rusia importă prin Moldova (prin companii înregistrate în Transnistria) și Belarus produse din UE. Asta, în ciuda “geopoliticii” mari și oficiale, aia după care ne ghidăm analizele și care spune că UE dă sancțiuni, iar Rusia răspunde cu embargou pe importuri. În spatele geopoliticii, afacerile merg ca până acum, Estul (aka Putin) înțelege acest modus operandi, occidentalii nu.

3. Tot RISE arată cum Rusia a finanțat prin Moldova partide extremiste din occident, ca Frontul Național al lui Le Pen. Atenție, și acolo avem alegeri în aprilie 2017.
În tot acest timp, Occidentul stă cu gura căscată și discută savant despre vocea poporului, despre making our countries great again, despre independența de UE și de NATO, de birocrați și tehnocrați și specialiști lipsiți de inimă. Se trăncănește și despre banii lui Soros, deși de asta cred că tot Putin s-a îngrijit, occidentalii doar pică în plasă.

4. Că tot vorbim despre cum Transnistria e și nu e parte din Moldova și dublul discurs de la Chișinău, e interesant cum s-au putut mobiliza moldovenii din Transnistria la vot, cu microbuzele și lista de prezență de la fabrică și cum au știut autoritățile din Moldova că de data asta vor veni mult mai mulți la vot decât în primul tur, ca să suplimenteze numărul de buletine cu 3 zile înainte de alegeri. Doar se știe, moldovenii de la putere pe malul drept nu au nicio putere pe teritoriul separatist de pe malul stâng, nu?

Pe scurt, Moldova trebuie să rămână pe radarul Occidentului. Rezultatul alegerilor nu înseamnă că moldovenii se orientează spre Moscova, iar până una-alta, Moldova depinde de banii Occidentului pentru pensii și salarii și de Moscova să nu execute datoria istorică. Moldova depinde de banii europeni și de la FMI, în condițiile în care datorează 90% din PIB Rusiei, deci oricine e la putere va trebui să facă un balet fin ca să-i convingă și pe unii, și pe ceilalți. Ceea ce trebuie să înțeleagă partenerii internaționali, inclusiv România, este că:

– politicienii din regiunea asta mint. Mult. Spun și unora, și altora, ce vor să audă. Noi știm cum e în România, în Moldova e de 100 de ori mai multă duplicitate. Iar Transnistria e o schemă cinică de furăciune, prin energie, prin alte afaceri, o mașinărie de spălat bani și de finanțat interesele lui Putin în Europa, schemă construită batjocorind sute de mii de oameni. De această mașinărie nu sunt străini niște oameni cu legături la Chișinău.

– banii trebuie să vină cu condiții, iar condițiile să fie monitorizate. Nu se poate să iei bani pe credit din Vest, dar să sifonezi banii propriilor cetățeni prin offshoreuri. Votul de ieri arată că lumea s-a săturat de corupție, nu că e anti-occident. Condițiile trebuie să lovească dur în schema infracțională Transnistria.

– România, în special, trebuie să ajute Moldova să nu mai depindă de Gazprom și de centrala din Transnistria. Trebuie să ne grăbim cu interconectările pe gaze și energie electrică, altminteri, oficialii de la Chișinău, indiferent cine vor fi aceia, vor putea fi șantajați oricând de Rusia cu tăierea gazului sau a curentului. Putem contribui chiar cu bani, merită ca afacere și pentru noi, cu condiția să punem și presiuni pentru ”întărirea statului”, adică reforma justiției și reforma autorităților de reglementare care dau licențe offshore-urilor.

Sursa: contributors.ro

Führerului de la Kremlin, Vladimir Putin, susține candidatura lui Igor Dodon

Führerul Putin susține explicit campania lui Igor Dodon

Conform siteului de mare probitate morală, intelectuală, profesională (și alte alea cu „…ală”), Times New Roman, candidatul prorus cu nume de prezervativ sovietic la alegerile prezidențiale din Republica Modova, Igor Dodon, homofob declarat deoarece se declară ferm împotriva comunității gay ar fi căpătat dependență în a-i trage limbi Führerului de la Kremlin, Vladimir Putin.

Conform siteului mai sus pomenit ”Nu trece zi în care Igor Dodon să nu petreacă cel puțin câteva ore cu limba în curul lui Vladimir Putin”, ar fi confirmat un apropiat al lui Dodon.

”În rarele momente în care nu mănâcă căcat, tot ceea ce face Igor Dodon este fie să îi dea limbi în cur unui alt bărbat, fie să se gândească la metode prin care să devină și mai comunist decât e acum. Căcat, limbi în cur și comunism, aceasta e triada care guvernează viața lui Igor Dodon.” – a continuat sursa citată.

Igor Dodon s-a arătat deranjat de dezvăluire. ”Aista-i curat pizdioj”– a  acuzat liderul comunist folosind un cuvând care demănstrează că limba moldovenească nu e limba română.

”E adevărat, petrec câteva ore la Kremlin, dar în nici un caz doar ca să-i dau limbi în cur domnului președinte Vladimir Putin. Cam 90% din timp stau la coadă la curul lui. Ce, doar nu credeați că sunt singurul care se duce să-i dea limbi în cur?”

Se pare că Führerului moscovit limba dodonească, fermă ca un deget de ginecolog i-a creat profunde plăceri piedosnice, lucru care l-a determinat să îl susțină explicit pe Igor Dodon.

Astfel, Distileria Prezidențială Federală Rusă a aruncat pe piață vodka”Votați Dodon”, vodcă ce va fi acordată la discreție, gratuit, tuturor celor care  vor vota cu candidatul prorus.

Igor Pagadin Vodkariev, directorul companiei care produce vodka respectivă a declarat că după anexarea Republicii Moldova, se va introduce, pentru cei care nu pot face dovada că au votat cu Igor Dodon, taxă care va acoperi cheltuielile cu producerea și promovarea acestui produs care este evaluat la prețul de vânzare a coniacului ”Napoleon” deoarece este produs din pufoaice de lucrători la întreținerea drumurilor din Siberia și este aromată cu esență originală de transpirație de miner la minele de uraniu din Orientul îndepărtat și de ciorapi schimbați primăvara de păstorii de reni.

În campania de lansare a acestui produs s-a implicat însuși Vladimir Putin.

Episcopul imbecil de Marchel de Bălţi şi Făleşti e de partea lui Dodon pentru că (ATENȚIE !!!!! ) Maia Sandu ”e stearpă” (nu are copii)

Ziarul National din Republica Moldova scrie că Episcopul Marchel de Bălţi şi Făleşti, împreună cu alți trei preoți, au lansat un atac fără precedent la adresa Maiei Sandu, care candidează pentru funcția de președinte. Aceștia au repetat discursul lui Igor Dodon la adresa Maiei Sandum chiar dacă au spus că nu fac politică. Anterior, Maia Sandu a calificat drept „minciuni” acuzaţiile lui Dodon la adresa sa.

„Avem de ales un pre­șe­din­te din două can­di­da­tu­ri. Un creș­tin sau un necreș­tin. Un patri­ot sau un nepa­tri­ot. Da, anu­me așa, pen­tru că anu­me așa s-au pla­sat cele două can­di­da­tu­ri. Anu­me așa s-au stra­ti­fi­cat prin fap­ta lor, prin vor­ba lor, prin acti­vi­ta­tea lor. Des­pre ati­tu­di­nea unui can­di­dat, Igor Dodon, pe care-l cre­dem creș­tin și patri­ot, nu o să vor­besc mult, pen­tru că e nor­mal să ai o ati­tu­di­ne față de bise­ri­că, cre­din­ță și valo­ri­le națio­na­le, așa cum o are el. Dar des­pre ati­tu­di­nea dnei San­du, al doi­lea can­di­dat care aspi­ră la func­ția de pre­șe­din­te… Ati­tu­di­nea ei față de mora­li­ta­tea creș­ti­nă, față de cură­țe­nia sufle­teas­că, față de tot ce este sfânt pare să fie abă­tu­tă mult de la axa nor­ma­li­tă­ții. Anu­me asta ne-a scos din case­le noas­tre, ca să venim să ne împăr­tă­șim cu îngri­jo­ra­rea noas­tră cu dvs.”, a declarat Machel, adaugând că „biserica nu se amestecă în politică”.

Acesta nu s-a limitat doar la aceste acuzații și a trecut la atac la persoană, amintindu-i-se că „nu are familie şi copii” şi că ar fi „stearpă”. „Rodul acti­vi­tă­ții mele, a dumi­ta­le, tre­bu­ie să se sol­de­ze cu un…rezul­tat. Așa cum nu găsim rodul stă­ru­in­țe­lor ei, am zis că e un bob sterp. Lumea zice că ea nu va închi­de bise­ri­ci, pen­tru că ea se duce la bise­ri­că. Eu nu am văzut-o. Dar, și la școa­lă a fost, dar le-a închis. Eu nu mă ames­tec în poli­ti­că. Eu le spun oame­ni­lor cu cine să vote­ze, dar nu fac poli­ti­că. Dacă aș tăcea, înseam­nă că aș fi păr­tașul unui can­di­dat și cu viziu­ni­le lui păcă­toa­se”, a mai spus Marchel.

Acesta a mai adăugat că Maia Sandu ar fi părtașă la concesionarea Aeroportului, la furtul miliardului, că a interzis icoanele în școli etc.

Aceste acuzaţii i le aduce şi Igor Dodon fostei ministre a Educaţiei. Maia Sandu a declarat chiar ieri la Pro TV că, atunci când mergi la biserică, nu e neapărat să-ţi pui pozele pe reţelele de socializare şi l-a acuzat pe Dodon că este un mincinos care încalcă cel puţin una dintre cele zece porunci sfinte, deşi se declară credincios.

Pe final, Marchel a îndemnat cetățenii să voteze cu Dodon.

Stai și te întrebi dacă pentru a ajunge episcop ortodox în Republica Moldova e obligatoriu să fii imbecil sau dumnealui o fi un caz mai special?

Te mai întrebi și dacă între afirmația episcopului imbecil o fi vreo legătură cu faptul că într-o țară atât de săracă precum Republica Moldova reușește să își facă un palat care îi face invidioși și pe șefii mafiei țigănești …

Vladimir Voronin, fie s-a ramolit de tot, fie s-a tâmpit …

Rar mi-a fost dat să văd un personaj mai sinistru decât Vladimir Voronin, dar și mai rar mi-a fost dat să văd un personaj politic să comită afirmații mai cretine, dincolo nu doar de orice logică ci chiar dincolo de limitele minima ale rațiunii…

Cât de imbecili trebuie oare să fie comuniștii din Republica Moldova ca să urmeze un politician evident senilizat care, pe de o parte, spune că ”poporului Moldovei i-au fost răpite drepturile suverane, el fiind lipsit de calitatea de unic suveran în statul nostru.” iar pe de alta, în fraza imediat următoare ”Lipsa legitimității trecerii la alegerile generale directe ale președintelui țării va face nelegitimă alegerea în acest mod a Președintelui, va agrava și mai mult instabilitatea socială, va conduce la ”războiul împuternicirilor” între Președinte, Parlament și Guvern”

Adică dacă alegerea președintelui țării se face prin vot popular, direct înseamnă că poporului i se răpește suveranitatea?

Dumnezeule mare … omul ăsta e de-a dreptul cretin … Fără glumă, pentru binele lui, cred că ar trebui dus la un control psihiatric …

PCRM îndeamnă cetățenii să boicoteze alegerile din 30 octombrie

Fostul președinte al Republicii Moldova Vladimir Voronin a declarat, citat de http://www.unimedia.info, că PCRM nu va înainta candidat pentru alegerile şefului statului şi îndeamnă cetățenii să nu participe la scrutinul din 30 octombrie pe motiv că acesta ar fi neconstituțional.

„Noi, comuniștii, considerăm că decizia neconstituțională din 4 martie a.c. a Curții Constituționale privind alegerile directe ale Președintelui vor conduce la schimbarea structurii politice statale a Republicii Moldova.

Prin respectiva decizie, s-a comis o crimă dintre cele mai grave: poporului Moldovei i-au fost răpite drepturile suverane, el fiind lipsit de calitatea de unic suveran în statul nostru. Lipsa legitimității trecerii la alegerile generale directe ale președintelui țării va face nelegitimă alegerea în acest mod a Președintelui, va agrava și mai mult instabilitatea socială, va conduce la ”războiul împuternicirilor” între Președinte, Parlament și Guvern”, a declarat Voronin.

Comunista Inna Șupac spune că toți candidații înscriși la scrutinul din 30 octombrie fac jocul PDM.

Sursa: cuvintul.md

Ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, poate fi fericit că prostia nu doare …

MOTTO:

”Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. De primul nu sunt sigur …” – Albert Einstein

James Pettit – Ambasadorul SUA la Chișinău

James Pettit, Ambasadorul SUA al Chişinău, a spus ca la postul de radio Moldova 1, că R. Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent, în interiorul unor graniţe sigure.

 „Consider că este foarte important şi aceasta desigur este politica noastră, ca Republica Moldova să rămână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure. Unirea cu România, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Moldova. Republica Moldova nu este România, Republica Moldova are propria sa istorie şi propriile provocări”.

Ce poate fi o astfel de declarație din partea unui ambasador decât o confirmare a ceea ce spunea Einstein: ”Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. De primul nu sunt sigur …” ?

Fie că acest individ este un imbecil sadea, fie că e o lepră aflată în serviciul Kremlinului, SUA ar fi trebuit să îl retragă imediat, mai ales că ar fi fost de bunsimț să ceară Rusiei să respecte declarația  semnată la Summitul de la Istanbul din 1999 al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), să își retragă ÎN TOTALITATE  trupele Armatei a XIV-a din Transnistria, teritoriu aflat de drept în componța Republicii Moldova, stat suveran și independent, RECUNOSCUT DE FEDERAȚIA RUSĂ CA ATARE.

Dacă la București oficialii au făcut ce au știut mai bine, adică au tăcut ca rahatul în iarbă, deh, oamenii erau în vacanță și nu știau pe unde să se ascundă de presă (poate ar trebui să ne amintim cum a fugut la Sibiu neamțul de la Cotroceni când a venit delegația tinerilor moldoveni)  românii de rând observând chestia ca pe un fapt divers, și cam atât, la Chișinău prounioniștii au reacționat destul de puternic.

Unioniştii din ”Acţiunea 2012” au protestat în  Piaţa Universităţii strângând cărţi de istorie pentru nărodul  ambasador al SUA la Chişinău, James D. Pettit, după ce acesta a declarat că Moldova nu este România, are propria istorie şi este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite.

George Simion, preşedintele platformei unioniste Acţiunea 2012, a declarat: „Începând de astăzi unioniştii stau non-stop în Piaţa Uniersităţii şi strângem cărţi de istorie pentru ambasadorul american de la Chişinău. Aşteptăm reacţii de la Ambasada de la Bucureşti şi de la Departamentul de Stat la scrisoarea deschisă adresată secretarului de stat John Kerry”.

Cărţile de istorie adunate la Bucureşti îi vor fi trimise ambasadorului Pettit, „Declaraţia domnului Pettit faţă de istoria românilor este total greşită. A vorbit fără să cunoască istoria noastra şi vrem să îl aducem pe calea cea dreaptă. Toţi suntem români, doar că ne separă o graniţă fictivă din cauza că ruşii ne-au răpit fraţii şi noi vrem să îi aducem înapoi”, a spus Gheorghe Vlad, unul dintre protestatari.

„Protestăm împotriva declaraţiilor ambasadorului SUA din Republica Moldova, cum că Basarabia nu e pământ românesc, că nu e cazul să se unească cu România. Păcat că suntem puţini. Nu e normal să merg în Uniunea Europeană cu buletinul şi în Basarabia să am nevoie de paşaport” – spunea  un alt protestatar.

„Suntem în acest loc pentru a exprima un protest paşnic faţă de declaraţiile domnului ambasador al SUA la Chişinău. Moldova de peste Prut, nu Basarabia, cum au botezat-o ruşii în 1812, când au rupt-o din trupul ţării. Suntem aceeaşi naţie, aceeaşi istorie. Că unii sunt ardeleni, unii sunt moldoveni, unii sunt olteni, toti suntem români”, a ținut să declare un altul.

La sediul Ambasadei de la Chişinău se desfășoară un protest, manifestanţii cerând retragerea de urgenţă a lui James D. Pettit din funcţia de reprezentant al diplomaţiei americane la Chişinău, lucru pa care, dacă mi se permite, îl susțin și eu.

Dacă cineva are cu asupra de măsură dreptul să se exprima în chestiunea declarației ambasadorului american de la Chișinău, atunci acesta este dl. Dan Dungaciu, o adevărată somitate în geopolitică. Și s-a exprimat. 

Siteul adevarul.ro publică la 29 august 2016, un articol în care Dl. Dungaciu se exprimă în zece puncte despre declarațile lui James Pettit:

EXCLUSIV Dan Dungaciu: „Apără-mă, Doamne, de prieteni“. Despre declaraţiile ambasadorului american la Chişinău în zece puncte

Dan Dungaciu

A nu reacţiona la declaraţiile ambasadorului Statelor Unite în R. Moldova făcute la postul public de televiziune (26 august 2016) este, din perspectivă românească, o ipocrizie. Un parteneriat strategic nu se clădeşte pe şuşoteli, tăceri insidioase şi înghiţit de broaşte (geo)politice.

Având conştiinţa limpede şi fermă că episodul nefericit al declaraţiilor domnului James Pettit nu va şubrezi parteneriatul strategic vital între Washington şi Bucureşti, el trebuie abordat, fără pudibonderii inutile, tocmai pentru a sublinia, dacă mai era cazul, că problematica R. Moldova rămâne, pentru românii din dreapta Prutului, sensibilă şi strategică.

1. Linie de mesaj sau eroare privată?

„Moldova nu este România… Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special…”, a declarat James Pettit pentru postul public de televiziune de peste Prut.

Trecem peste faptul că denumirea corectă a statului din stânga Prutului este Republica Moldova, nu Moldova, iar utilizarea sintagmei „Moldova“ este ea însăşi o strategie identitară a moldoveniştilor de la Chişinău prin care treimea de Moldova istorică din stânga Prutului îşi asumă, fraudulos, moştenirea istorică a întregului voievodat.

Revenind la conţinutul declaraţiei, nu putem clarifica aici dacă e vorba despre o linie de mesaj a Departamentului de Stat sau de un exces de zel din partea reprezentantului SUA la Chişinău. Oricare ar fi însă explicaţia, declaraţiile ambasadorului James Pettit sunt stupefiante. Partea română, prin canale specifice, trebuie să clarifice urgent aceste chestiuni. Pentru că dacă „Moldova nu este România” e linia strategică a Departamentului de Stat, atunci această abordare va continua şi va produce consecinţe pentru regiune şi pentru România. ASTA trebuie să clarifice Bucureştiul, şi încă urgent.

2. România şi R. Moldova la Departamentul de Stat

Defecţiunile abordării relaţiei România-R. Moldova la Washington sunt mai vechi, iar unele structurale. Diplomaţii pregătiţi pentru R. Moldova sunt cei pe ai căror agendă de preocupări mai figurează Ucraina sau Belarus. R. Moldova se află la altă rubrică la Departamentul de Stat decât România, iar cele două rubrici diferite nu comunică. R. Moldova este în spaţiu post-sovietic, România este în cel euroatlantic. De aici lipsa de sincronizare şi chiar ignorarea fizică a României de către diplomaţii acreditaţi la Chişinău. De câte ori a fost dl James Pettit la Bucureşti sau a avut consultări cu diplomaţii americani sau autorităţile din România? De foarte puţine ori. E o realitate de fapt, cu consecinţe pe teren dintre cele mai neplăcute, una dintre ele fiind minimalizarea „chestiunii Basarabiei” pentru România în interiorul Parteneriatului strategic româno-american.

3. O viziune identitară moldovenistă domină

Departamentul de Stat Consecinţele concrete ale acestei separaţii sunt întărite de faptul că lucrarea de căpătâi la Departamentul de stat în ceea ce priveşte chestiunea identitară în R. Moldova rămâne volumul publicat în anii ’90 a lui Charles King: The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, unde dimensiunea identitar moldovenistă – moldovenii nu sunt români – e determinantă. Aşa au gândit şi gândesc mulţi diplomaţii americani acreditaţi la post în R. Moldova, mai cu seamă că majoritatea dintre ei erau doar vorbitori de limbă rusă. Este şi această realitate o determinantă semnificativă în atitudinea Departamentului de Stat şi a diplomaţilor acreditaţi acolo. Pe acest fundal, atitudinile politicienilor de la Chişinău – cu rarisime excepţii, toţi moldovenişti, indiferent că erau/sunt de dreapta sau de stânga, pro-Est sau pro-Vest – nu au făcut decât să accentueze trendul. Lipsa de atitudine fermă pe această chestiune a Bucureştiului a fost cireaşa de pe tort. Sau de pe colivă.

4. Zidurile care cad şi cortinele care se ridică

Declaraţiile lui James Pettit pot fi puse, din această perspectivă, într-o tendinţă mai amplă. Diferenţa este însă că fostul consul general de la Moscova a exprimat-o public şi într-un mod complet nefericit. Şi dacă asta este poziţia Departamentului de Stat, atunci putem măsura, cu melancolie, diferenţa enormă dintre atitudinea unui mare preşedinte american, Ronald Reagan şi cea a administraţiei Obama. Pe 12 iunie 1987, Ronald Reagan îi adresa lui Mihail Gorbaciov aceste vorbe profetice: „Tear down this wall“ – ceea ce s-a petrecut şi, pe cale de consecinţă, cele două Germanii s-au reunificat, sub oblăduirea inteligentă şi vizionară a SUA. Astăzi, ambasadorul american ne sugerează, dacă nu un zid, atunci o cortină de catifea peste Prut, căci orice alăturare prea mare de România „ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova”. Şi asta în timp ce ambasadorul saluta în acelaşi interviu relansarea relaţiilor economice şi politice cu Federaţia Rusă! E, totuşi, prea mult.

5. Un enorm deserviciu adus diplomaţiei americane

Nu e vorba numai despre România sau românii din R. Moldova aici. E vorba, poate în primul rând, despre diplomaţia americană şi prestigiul ei. Intervenţia oficialului de la Chişinău pe chestiuni de identitate şi relaţiile cu alte state – linii roşii pentru un ambasador! – i-a adus mari prejudicii. După cum s-a remarcat şi în R. Moldova, stilul acesta de a da note şi sugestii identitare populaţiei a readus în memorie prestaţiile de tristă amintire ale ambasadorului rus Valerii Kuzmin, care se implica nonşalant în disputele legate de curricula de învăţământ din R. Moldova, denumirea manualelor sau denumirea limbii vorbite în stânga Prutului. Un asemenea stil nu era deloc atribuit diplomaţiei americane. Iată că, prin acest interviu, ambasadorul Pettit schimbă percepţiile, iar un Valerii Kuzmin jubilează: Rusia nu mai e singură şi singulară în R. Moldova!

6. Rusia va profita de această breşă pentru a stârni antiamericanism

Şi asta nu e tot. Mai grav este altceva. Declaraţiile ambasadorului american au dat prilejul Federaţiei Ruse, foarte prezentă pe teren la Chişinău, să pornească o campanie anti-americană, prin proteste, petiţii on-line, proteste în faţa ambasadei, declaraţii fulminante. Reţelele de socializare sunt pline de aşa ceva. Fireşte, asta nu înseamnă deloc că cei care protestează nu sunt oneşti în protestul lor sau nu ar avea dreptul să o facă. Dar, dincolo de aceste reacţii sincere, genuine şi extrem de corecte, apar şi altele, care readuc în discuţie „efectele negative“ ale dominaţiei americane în această regiune, impertinenţa imperială a Washingtonului, efectele nefaste ale ambasadorilor americani în acest spaţiu etc. etc. Respectiv, vechile linii de mesaj ale Federaţiei Ruse prin care aceasta încerca să submineze pro-americanismul indiscutabil al românilor. Prin intervenţii neînţelepte, ambasadorul James Pettit a deschis această Cutie a Pandorei.

7. Fără România, dar cu prezenţa trupelor ruse

Interviul mai este scandalos şi din alt motiv. La 25 de ani de independenţă, Chişinăul este încă dependent de Rusia prin falsa „neutralitate“ pe care o are în Constituţie, încălcată, de fapt, de Moscova prin refuzul ei obstinat de a-şi retrage trupele din regiunea transnistreană. Un interviu care dă lecţii de geopolitică Chişinăului şi spune la cine să se alăture şi la cine nu, dar nu pomeneşte nici măcar în treacăt de prezenţa trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul R. Moldova este cel puţin discutabil. A sugera un statut special pentru Transnistria în condiţiile ne-retragerii trupelor Federaţiei Ruse, înseamnă nu doar a îndemna la încălcarea legilor R. Moldova (Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005), ci şi la a încuraja transnistrizarea republicii. Cu efecte fatale pentru orice proiecţie euroatlantică a R. Moldova.

8. Sondajele care îl infirmă pe ambasador

Declaraţiile ambasadorului vin pe un fond de interes identitar sporit, după cum ne-a arătat recent sondajul FUMN/MAGENTA. Cifrele cercetării sociologice vin în contradicţie vădită cu declaraţiile ambasadorului sau, mai bine spus, aserţiunile acestuia contrazic, flagrant, datele de sondaj. Când ai opţiuni unioniste care se ridică la 28%, cu potenţial de peste 50% în cazul perceperii plenare a avantajelor socio-economice sau un potenţial de circa un milion de cetăţenii româneşti, atunci trebuie să fii prudent cu declaraţiile publice. Din acest punct de vedere, reacţiile furioase, chiar furibunde, la declaraţiile ambasadorului erau de aşteptat. Populaţia este deja sensibilizată la chestiunea naţională, chiar dacă majoritatea politicienilor sau ambasadorilor de la Chişinău nu vor să admită asta. Din acest punct de vedere, declaraţiile ambasadorului american au fost o veritabilă hârtie de turnesol care a relevat un mediu extrem de încărcat cu particule identitare. Element esenţial în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 30 octombrie.

9. Ambasadorul Pettit – agent electoral

Ceea ce nu a luat în calcul ambasadorul SUA la Chişinău este efectul pervers al declaraţiilor sale. Două sunt principale. Primul ţine de instrumentalizarea politică a declaraţiilor sale, din moment ce ambasadorul a fost folosit de acea tabără care abhoră orice apropiere de România şi vrea o cortină (geo)politică pe Prut. Nu întâmplător, candidatul lui Vladimir Putin, socialistul Igor Dodon, a reacţionat primul salutând declaraţiile. A urmat urgent reprezentantul PD care s-a grăbit să salute şi el aserţiunile ambasadorului american după care „Moldova nu e România“. Dar mai este un efect al interviului din 26 august al ambasadorului. Şi mult mai important. Prin declaraţiile sale, James Pettit a stârnit o adevărată furtună pe ambele maluri ale Prutului şi asta în ajun de campanie prezidenţială. S-a readus intempestiv în discuţie problema unionismului, România a fost reconectată la viaţa politică de la Chişinău. Geopolitica a învins, din nou, politica! Aducerea acestor teme identitare în discuţie va genera o recalibrare a agendei politice a R. Moldova în campania prezidenţială. E foarte semnificativ că astăzi aşa-numiţii candidaţi antisistem au ieşit din zona de interes public (Maia Sandu sau Andrei Năstase), nici unul neluând vreo poziţie. Dacă lucrurile continuă aşa şi se configurează polarizarea Unionism versus statalism/România versus Rusia ca linie majoră în campania prezidenţială, atunci tot ceea ce ştim sau ştiam până acum despre alegerile de la Chişinău va fi dat peste cap.

10. Moldovenii să nu jubileze, ci să se îngrijoreze

Am spus deja că declaraţiile ambasadorului american au generat satisfacţie unor categorii politice şi nu numai din R. Moldova – aşa-numiţii moldovenişti proruşi sau moldoveniştii europeni – ostili ideii de parteneriat strategic cu Bucureştiul sau – şi mai rău! – o eventuală reunificare (sau „alăturare“ cum în spune ambasadorul James Pettit). Ambasadorul a spus ceea ce ei doreau să spună de mult dar nu îndrăzneau să fie atât de tranşanţi. Jubilaţia este o teribilă eroare. În realitate, dacă declaraţiile ambasadorului sunt linii de mesaj şi nu gafă personală, atunci ceea ce i se pregăteşte R. Moldova este de rău augur. Într-o viziune în care conflictele îngheţate – Transnistria sau Donbas – trebuie rezolvate prin reglementarea politică înainte de cea militară, Federaţia Rusă câştigă de departe. Asta înseamnă un „big bargain“ în regiune, prin care frontiera actuală a UE şi NATO va rămâne aşa multă vreme, iar R. Moldova sau Ucraina se transformă, pe cale de consecinţă, în spaţiu tampon între Rusia şi UE, zone fără identitate strategică şi fără opţiuni ferme.

 

 

 

Elena Robu a descoperit gaura de la macaroană: a aflat și ea că Republica Moldova nu are nici un viitor

Jurnalista Elena Robu, frumoasa moderatoare a portalului de știri Unimedia  din Republica Moldova, în trecut angajată la Compania Teleradio Moldova şi Radio Moldova, descoperă apa caldă și gaura de la macaroană.

Deși era evident încă e la apariția ca stat independent că această țară va un lamentabil eșec deoarece nu are resursele necesare, Elena Robu constată abia în 2016 că, citez, ”Republica asta nu are viitor”. 

Nici nu se putea altfel dacă ne gândim că în afară de lipsa de resurse Republica Moldova a încercat să sugă de la două oi, oftând la podurile de flori către România dar dând frumușel din codiță și bălind vesel când era mângâiată pe scăfârlie de Kremlin. Moldovenii constată acum că ipocrizia se plătește …

Pe 27.01.2016, pe siteul său, frumoasa jurnalistă Elena Robu publica articolul Republica asta nu are nici un viitor  pentru a reveni pe 24.08.2016 cu Statul independent R. Moldova a eșuat.

Citiți:

Republica asta nu are viitor

Astăzi sunt pesimistă în privința viitorului aceste republici în care trăiesc, după discuțiile pe care le-am avut „off the record” cu fostul ministru al Finanțelor, Veaceslav Negruța, după emisiunea Alb&Negru. În timp ce oamenii protestează, trăiesc cu frica pentru ziua de mâine, nu văd decât negru în jurul ochilor, cei care dirijează schemele frauduloase fură în continuare din banul public, din banul cetățeanului. Sunt prea mulți oameni implicați la toate nivelurile, încât azi nu pot vedea o ieșire din această mocirlă, nu pot vedea cum și mai ales cine va fi în stare să distrugă toate aceste scheme, monopoluri, instituții preluate/capturate.

De sine stătător acest stat nu poate avea viitor. 6 ani de zile ne-au asistat partenerii europeni, ne-au oferit bani pentru realizarea reformelor, doar că așa-zisa guvernare pro-europeană a compromis tot ce se poate compromite. Și acum spun cu toții într-un glas că situația este gravă.

În cadrul emisiunii Alb&Negru de astăzi, fostul ministru al Finanțelor Veacelsav Negruța vorbea despre faptul că această criză gravă a fost provocată de actuala guvernare, de iresponsabilitatea de care a dat dovadă, în special în ultimii doi ani. De asemenea, această guvernare a evitat să rezolve ghemul de probleme care se tot aduna. A fost un credit de încredere oferit de cetățeni, dar și de partenerii externi pentru guvernarea declarată pro-europeană, dar acum nu mai este nimic.

De la Independență și până acum niciun Guvern nu a fost în stare să aducă bunăstare pe termen mediu cetățenilor acestei țări, nu a fost capabil să democratizeze acest stat și să pună legea mai presus de funcție sau interes personal. Și au fost peste 14 Guverne în 24 de ani de Independență.

Ce m-ar face să cred că de acum încolo lucrurile se pot schimba. Au fost mai mulți așa-ziși eroi în 25 de ani de Independență care au obținut încrederea oamenilor, dar după asta au dezamăgit atât de mult, încât este destul de greu să vezi luminița de la capătul tunelului.

Sursa: elenarobu.wordpress.com

Statul independent R. Moldova a eșuat

Scriam la începutul anului despre faptul că R. Moldova ca stat independent nu are viitor, din cauza unei societăți care nu poate produce elite politice, pentru că timp de 25 de ani nu s-a găsit nicio persoană de la conducere căreia să îi pese de interesul național al acestui teritoriu. Totul rămâne în vigoare.

Iată mai jos câteva dintre declarațiile deputatului din primul Parlament, Andrei Țurcanu, în cadrul emisiunii Alb&Negru de la UNIMEDIA.
*Semnarea Declarației de Independență a fost doar o verigă într-un lanț de mari manifestări culturale care atunci viza un singur lucru – ruperea imperiului sovietic.

*Mulți dintre deputați pe atunci nu știau cum să voteze în ziua de 27 august 1991. Se credea că URSS se va reface. Unii deputați s-au aflat departe de țară, la odihnă.

*Ceea ce s-a întâmplat la Moscova a fost hotărâtor pentru republicile unionale.

*Mulți încearcă să face scenarii geopolitice, dar nu cred că scenariul Independenței a fost scris la Moscova. În istorie apar momente de unde nici nu te aștepți.

*La Moscova, forța hotărâtoare a fost Boris Elțin. Între timp, și în republicile periferice s-au găsit doritori să fie președinți. Dar exista și entuziasmului poporului de atunci de a se rupe de URSS, de a fi liberi. Astăzi nu mai există așa ceva, doar se plătește, se hrănește, se organizează muzică, se aduc sarmane. Asta este deja manipulare, nu demostrație populară.

*Ideea de Unire a apărut mai târziu. Dar Bucureștiul a spus NU, adică a tăcut categoric. Atunci România era hărțuită din toate părțile, era în situația Iugoslaviei de mai târziu. Dacă se producea unirea, putea ca această hărțuire să dezmembreze statul român. Asta a fost logica celor de la București care au decis să nu se facă unirea. Era un scenariu plauzibil. Dar nu se pune problema de trupele rusești, ele erau într-o derută totală. Nu se știe dacă era un scenariu dirijat doar de Moscova. Puterea care a decis cel mai mult în Iugoslavia a fost Germania.

*Primul președinte al R. Moldova Mircea Snegur nu a vorbit niciodată în public despre unire, dar cred că în unele momente își dorea unirea. A fost ușor influențabil. Ușor se aprinde, ușor se stinge, este explozibil uneori unde nu trebuie, este întârziat acolo unde ar trebui să ia o decizie categorică. În Parlament erau două forțe: democratice și agrariene. Care îl luau în mâini în anumit moment acela era Mircea Snegur.

*A fost marea greșeală a primului președinte aderarea la CSI. A mai fost și ciocnirea șampaniei la Moscova cu Igor Smirnov. Dar a fost o greșeală strategică că s-a dus acolo. Mircea Snegur era pe atunci un bun moldovean, dar venea din nomenclatura sovietică. Cu siguranță, a fost chemat de Elțin și el nu a putut să refuze, pentru că ceva din șurubașul cela a spus „Du-te” și el s-a dus. Ar fi putut găsi motive să nu plece, dar pentru asta trebuia să mai multă voință.

*Președinția dlui Lucinschi a fost un total tembelism. El n-a făcut greșeli pentru că nu a făcut nimic. Asta este marea greșeală a unui politician care are în mâini atâtea pârghii de decizie și a nu face nimic este crima cea mai mare. Nu a fost neutru în problemele economice, s-a dat în stânga și în dreapta.

*Firul nu s-a rupt. De la bun început nu erau evidente, structurate clanurile, nu erau schemele, dar existau oamenii. La început cei care au fost în sistemul sovietic, au început să se structureze și să găsească schemele pentru a ajunge la ceea ce s-a ajuns azi, unde se știe ierarhia unde se duce și cât se duce.

*Noi am fost așa, societatea, și nu putea fi alt președinte decât Snegur în acea perioadă, deși au fost oameni cu viziune, curaj.

*Algoritmul de partajare a funcțiilor este un blestem pentru această republică. Fiecare știe ce ia.

*Am fi putut câștiga ușor războiul din 1992. Nu l-am câștigat pentru că nu s-a vrut. Forețele oculte, hunul din noi, care în loc să apere interesul național, făceau averile de ieri și azi. Ne-a jucat festa caracterul lui Mircea Snegur. Pe front erau multe persoane care apărau alte interese, nu pe ale noastre.

*Astăzi suntem un vid de putere, un vid de responsabilitate, de sus până jos, nu mă refer doar la elita politică. Este svobădă fără răspundere.

*Alegerile prezidențiale nu rezolvă problemele cu care se confruntă întreaga societate. Scrutinul nu va aduce un președinte care să vrea să răstoarne munții.

*Nu avem dictatură, dar avem monopol de putere politico-economic al unei singure persoane, Vlad Plahotniuc, + PD

*Nu am niciun fel de speranță pentru viitorul R. Moldova. A fost o soluție independența. Putea să existe un stat independent, prosper, democratic, așa cum ne-am dorit. Dar proiectul a eșuat.

*Ideea care prinde aripi tot mai evident este cea a reunirii. Realizarea o văd un pic altfel, decât votată în Parlament. Cere multă organizare, pregătire și neapărat printr-un referendum. Consider că în situația actuală această opțiune este unica alternativă politică a R. Moldova, însă pregătită minuțios.

*Dacă nu ajungem la soluția despre care am vorbit, în 2050, așa cum scriam în poezia mea „Ghid turistic R. Moldova 2050”, rămân aici doar niște coclauri și niște vite fără stăpân pentru că ei au plecat prin marile orașe ale lumii, au emigrat, au murit, au umplut cimitirele. Mai este și un tren care cară aceste vite sălbăticite la abator pentru săpun dincolo.

Sursa: elenarobu.wordpress.com

ŢEAPA MOLDOVENEASCĂ PE ENERGIE: Un MWh produs de centrala din Transnistria cu gaz rusesc: 65 de euro. Un MWh importat din România ar costa doar 40-42 de euro

Ana Otilia Nuţu, expert în politici de energie şi infrastructură de transport la Expert Forum (EFOR), consideră că Republica moldova ia o ţeapă greu de imaginat.

Moldoca importă tot gazul din Rusia, cea mai mare parte din acest gaz fiind consumat în centrala din Transnistria, culmea fiind că centrala e deţinută tot de Rusia.

Astfel că Moldova ajunge să lătească 65 de euro pentru un  euro MWh  pe când, dacă l-ar cumpăra din România acest preţ ar fi de doar 40-42 de euro.

Moldova, prizoniera Moscovei. Alimentarea cu gaze şi energie, afacere rusească

Alimentarea cu gaze şi cu energie electrică a Moldovei este, în prezent, o afacere rusească, una pe bani mulţi. Pentru ca această situaţie să se schimbe trebuie ca România şi UE să se implice şi nu doar cu vorbe, ci investind.

Moldova importă, în prezent, tot gazul pe care îl consumă, din Rusia. Cea mai mare parte din acest gaz se consumă, culmea, în Transnistria, în special pentru producţia de energie electrică. Moldova cumpără apoi această energie electrică de la o centrală transnistreană deţinută de o companie rusească, a explicat marţi Otilia Nuţu, expert în politici de energie şi infrastructură de transport la Expert Forum (EFOR)

Evident, energia electrică cumpărată de la transnistreni este scumpă, mai scumpă decât pe piaţa românească. Astfel, dacă pe piaţa engros din România, costul unui MWh este de 40-42 de euro în Moldova preţul este de 65 euro. Mai mult, deşi plătesc un preţ atât de mare, banii respectivi nu sunt folosiţi pentru plata gazului consumat pentru energie electrică, ci se duc într-o companiei off-shore ai cărei acţionari nu sunt cunoscuţi.

„Este foarte posibil că, fără să ştie, moldovenii să plătească, de fapt, pentru companii care sunt fie deţinute de autorităţile transnistrean, fie de ruşi în mod direct.”, a declarat Nuţu.

Din toată această „afacere” păgubiţi ies, evident, moldovenii. Pe lângă faptul că au energie electrică scumpă, datoria cea mai mare pe care o are toată Moldova faţă de Gazprom este legată de consumul din Transnistria şi se ridică la aproximativ 65% din PIB-ul ţării, a explicat experta.

Soluţia

Potrivit expertei, soluţia pe termen lung este ca Moldova să nu mai depindă exclusiv de energia electrică produsă în centrala transnistreană, care este deţinută de Rusia şi căpuşată de firme offshore. De asemenea, trebuie create soluţii şi pentru aprovizionare directă cu gaze, alternativă la Gazprom.

Otilia Nuţu a reamintit că există deja unele proiecte în acest sens, însă tot ce s-a realizat până acum a fost o bucăţică de gazoduct (Iaşi-Ungheni). Deşi inaugurat cum mare fast în 2014 acest gazoduct nu are mare relevanţă, România livrând prin el cam 1% din consumul de gaze al Moldovei.

„Trebuie făcute investiţii şi pe partea românească şi pe partea moldovenească. Pe partea noastră sunt necesare 110 milioane de euro, dintre care anul trecut au fost alocate, prin fonduri europene, pe anii până în 2020 jumătate din această sumă. În ceea ce priveşte partea moldovenească, potrivit unui studiu de fezabilitate recent, costul este mult mai mare decât estimat iniţial, respectiv 92 de milioane de euro faţă de 70, iar Uniunea Europeană va da doar 10 milioane din această sumă.”, a explicat experta.

Exporturile nu ar fi benefice doar pentru Moldova ci şi pentru România care de când nu mai pompează cantităţi uriaşe de gaze în afacerile lui Ion Niculae, actualmente la puşcărie, este foarte interesată de pieţe externe.

„Apare din ce în ce mai mult o presiune din partea Românie să exporte gaze şi energie electrică. Însă, evident, Gazprom nu va vrea să permită accesul în reţeaua lui proprie de gaze a gazului care vine din România aşadar autorităţile din Moldova vor trebui să construiască infrastructura necesară pentru a importa gaze şi energie de la români, infrastructură ce va trebui să permită accesul nediscriminatoriu al oricărui furnizor, potrivit regulilor UE.”, a explicat Otilia Nuţu.

Şi pe partea de energie electrică există o serie de proiecte care, din punctul de vedere al României sunt foarte avantajoase căci s-ar putea vinde energia electrică produsă în Dobrogea. Însă toate proiecte costă bani iar Moldova este acum o ţară aproape falimentară.

UE trebuie să se implice. Inclusiv cu bani

Din punctul de vedere al specialistei, pentru ca infrastructura din Moldova, dacă se contruieşte , să aibă un impact real asupra consumatorilor din Moldova este să se aplice regulile europene. În acelaşi timp, există, evident, presiuni asupra actorilor din piaţă să nu se aplice aceste reguli europene pentru ca ei să nu aibă concurenţă din partea unor noi linii.

„Acesta este motivul pentru care şi UE ar trebui să sprijine foarte puternic reforme, precum depolitizarea reglementatorului în domeniul energiei, întărirea reglementatorului, o să apară tot felul de presiuni, prin corupţie, prin nepotism, prin presiuni din partea industriei reglementate – dar în acelaşi timp se pune problema să dea şi nişte bani pentru asta. Căci, în condiţiile în care acum avem şi deficit bugetar şi ditamai criza financiară este foarte greu să te aştepţi ca infrastructura să poată fi construită fără sprijin financiar din afară.”, a explicat Otilia Nuţu.

Ce poate face România

Pentru ca România să convingă că într-adevăr este interesată de rezolvarea problemei de dependenţa energetică a Moldovei de Rusia trebuie să participe cu bani de investiţii, asigurându-se, bineînţeles, că banii daţi Moldovei merg în proiecte concrete de infrastructură şi sunt cheltuiţi cu îndeplinirea unor condiţii, consideră Otilia Nuţu.

Experta a reamintit că România a pus deoparte, cel puţin la nivel de discurs, de câţiva ani de zile, o sumă de 100 de milioane de euro care urma sa fie oferită tocmai pentru construcţia de infrastructură, proiecte de investiţii etc.

„100 de milioane nu înseamnă o sumă foarte mare, nu poţi construi din ei şosele, şi infrastructură de apă, şi canalizare şi gaze, dar pot fi alocaţi pentru realizarea a unu sau două proiecte mari, pe care să le poţi urmări cu adevărat şi se pot pune condiţii ca administrarea acelei infrastructuri să se facă în condiţii europene.

Cu alte cuvinte, dacă vrem să reducem dependenţa Moldovei de Rusia prin reguli europene, ne trebuie anticorupţie şi reguli administrative serioase, şi abia mai târziu ar trebui să ne preocupe partea de stabilitate a Guvernului. Trebuie să foloseşti pârghiile pe care le ai, respectiv banii, pentru a te asigura că se aplică nişte reguli aşa cum ar trebui ele aplicate”, a concluzionat experta.

Autor: Loredana Diacu

Sursa: epochtimes-romania.com

Ana Otilia Nuţu este aceeaşi care în 2012 spunea că toate contractele denunţate de Hidroelectrica ar trebui să fie făcute publice deoarece ar putea conţine lucuri valoroase înclusiv pentru justiţie, restectivele contracte putând arăta cum s-a furat într-o complicitate generalizată.

Tot ea mai spunea atinci că, fiind în faţa unei campanii electorale, foamea de resurse  era mare aşa că puteau apărea tentaţii.

Claudia Pârvoiu scria la data de 27 iulie 2012 pe hotnews.ro:

In ultima luna, Hidroelectrica a denuntat sase contracte bilaterale din 10. Dar, chiar daca au fost anulate, aceste contracte nu au fost facute inca publice. Intrebat de HotNews daca vor publicate, Remus Vulpescu, administratorul special al Hidroelectrica si seful Oficiului pentru Participatiile Statului si Privatizare in Industrie (OPSPI), a raspuns ca „aceste contracte nu sunt clasificate”.

Principalele declaratii ale Otiliei Nutu

Cat de benefica a fost pentru Hidroelectrica intrarea in insolventa? Putem spune ca intrarea in insolventa a fost benefica abia in momentul in care se  finalizeaza acest proces. Trebuie sa vedem ce va face cu cantitatile care sunt eliberate din aceste contracte, daca vor fi toate puse pe bursa, le ce preturi  se vor tranzactiona si daca va reusi, intr-adevar, Hidroelectrica sa se repuna pe picioare. Deocamdata acesta este un prim pas si este un pas foarte bun,  insa riscurile raman in continuare.

Care sunt riscurile intrarii in insolventa? Una dintre temeri este ca ar fi ca ar putea sa se incerce incheierea unor contracte, cum a fost cel cu Mittal in  care cerea o cantitate foarte mare de energie pe piata. Hidroelectrica a fost singura companie care oferea acea cantitate la un pret foarte mic. Se pot  incerca anumite contracte in afara bursei in intregime. Mai pot fi lucruri care s-au mai incercat anul acesta si au fost blocate de Fondul Monetar  International si de Fondul Proprietatea. Deci, pana cand nu vom vedea ca toate contractele noi se incheie in mod transparent si sunt publicate fara clauze  secrete sau ascunse prin cine stie ce sertare, nu vom putea sa fim siguri. Acum totusi suntem in fata unei campanii electorale, este foame mare de resurse,  asa ca exista riscul acesta sa apara tentatii.

Trebuie publicate contractele bilaterale? Toate contractele denuntate trebuie sa fie facute publice, pentru ca in acele contracte exista informatii foarte  valoroase si ati vazut cat de mare a fost interesul publicului pentru acel contract (n.red. contractul cu Energy Holding care a fost publicat de Nasul TV) si  cat s-a discutat pe acel subiect. Practic, din acele contracte se vede exact modul in care s-au facut afacerile cu Hidroelectrica in ultimii zece ani, se  vede cum s-a furat de la stat intr-o complicitate generalizata.
Retelele cele mai mari care castiga foarte multi bani din contractul cu statul sunt transpartinice si din cauza aceasta justitia este acum o miza foarte  mare. Publicarea acelor contracte ar ajuta si justitia, eventual, daca nu au avut acces pana acum, sa vada care sunt cei care au semnat, dupa care sa-i  intrebe pe fiecare in baza caror documente si in baza ordinelor cui au semnat aceste contracte in defavoarea Hidroelectrica. Cu  siguranta exista clauze similare (n.red. ca cele din contractul cu Energy Holding) si in cazul celorlalte contracte, pentru ca toate au fost in aceeasi categorie de contracte dezavantajoase pentru Hidroelectrica. In iarna, FMI a cerut o analiza din partea Ministerului Justitiei si Ministerului Economiei cu posibilitatea de renegociere si de reziliere a acestor contracte. Aceasta analiza nu s-a primit pentru niciunul dintre contracte. Probabil ca toate contractele seamana cu ce am vazut la Energy Holding.

In ce masura ar trebui Alro sa beneficieze de tratament preferential? Eu cred ca in cazul Alro si in cazul vechilor contracte pe care le-au avut cu Mittal,  lucrurile stau chiar mai simplu decat in cazul traderilor. Aceasta pentru ca exista o investigatie inceputa de Comisia Europeana pentru ajutor de stat ilegal.Si spre deosebire de traderi care pot sa-si inchida maine pravalia si pleaca din tara, Alro si cu Mittal au aici fabrici pe care nu le pot inchide si sa plece imediat. Deci, daca se va constata ca Alro a primit ajutor de stat ilegal si este foarte probabil ca aceasta sa fie concluzia investigatiei Comisiei  Europene, Alro va fi obligata sa restituie banii din urma. Deci, dupa parerea mea nu este in avantajul Alro sa continue sa ceara un pret mult sub piata.  Toata lumea, cred eu, a cazut de acord ca exista preturi care sunt preturi de piata, preturile din bursa OPCOM sunt foarte apropiate de preturile de pe  celelalte burse de energie. De aceea, nu inteleg de ce unul dintre cumparatori ar trebui sa beneficieze de tratament preferential fata de toata cealalata  parte a economiei romanesti. E adevarat ca Alro este o companie mare care consuma foarte multa energie electrica. Insa din cauza ca Alro beneficiaza de un  asemenea contract, poate un alt producator cu si mai multi angajati nu beneficiaza de conditii similare. Unde tragem aceasta linie? Si tocmai faptul ca  exista aceasta investigatie din partea Comisiei Europene ne arata ca lucrurile nu sunt corecte.

Vanzarea unor pachete mici de energie pe bursa pot fi garantii viabile pentru banci? In primul rand, Hidroelectrica nu a participat pana acum cateva zile la  Bursa OPCOM, in afara de Piata Zilei Urmatoare (PZU). Asa ca trebuie sa invete in perioada urmatoare cum se pot face contractele in asa fel incat sa obtina  cele mai bune preturi. Este foarte bine ca Hidroelectrica a inceput acest lucru cu contracte mici. Trebuie sa testeze intai piata, sa vezi cati cumparatori  ai avea la pachete destul de mici, pentru ca daca pui un pachet mare pe care il pui pe bursa, s-ar putea sa fie un singur cumparator interesat si sa ofere un  pret mai mic decat daca ai da 10 contracte la cantitati mai mici si sa vina mult mai multi cumparatori. Hidroelectrica, dupa parerea mea, nu are nevoie de  garantii foarte mari pentru aceste imprumuturi la banci pentru ca daca se repune pe picioare, practic ar fi o companie foarte viabila. Si nu-si pune nimeni  problema ca Hidroelectrica sa nu fie in stare sa restituie un imprumut. Ea a reusit sa supravietuiasca in conditiile in care toate energia pe care o produce  este vanduta la preturi mult mai mici decat ar putea sa fie obtinute. Deci, pe masura ce Hidroelectrica va pune aceste cantitati pe bursa, increderea  bancilor se va baza pe rezultatele profitabile ale Hidroectrica. Nu au nevoie de o garantie printr-un contract foarte lung. Pe de alta parte, Hidroelectrica  va putea sa faca si contracte lungi prin bursa. OPCOM da posibilitate sa faci contracte multianuale, se pot face conditii de preturi. De exemplu, poti sa pui  un pret care sa fie corelat cu indicii de pret din bursa, asa cum se intampla si in alte parti. Si in viitor vor aparea si instrumente financiare asa cum  sunt in bursele de energie din strainatate. Ele trebuie sa intre si in Romania din 2013. OPCOM are in pregatire astfel de instrumente.

In ce masura ar putea fi afectata listarea Hidroelectrica de insolventa?Depinde cum va fi gestionat intregul proces. A fost o masura foarte riscanta de la  bun inceput si lucrurile s-au resimtit mult dincolo de Hidroelectrica. Am vazut ca a scazut si ratingul Transelectrica, au intrat bancile in panica. De acum  incolo va exista o atentie foarte mare care se va acorda Hidroelectrica si de catre finantatorii internationali si de catre mediul de afaceri. Insa, daca  procesul va fi gestionat bine si toate contractele se vor face asa cum trebuie, nu ar trebui sa apara ca o pata neagra, ci dimpotriva. Cei care ar investi in  Hidroelectrica vad ca vechea problema care a capusat Hidroelectrica ani de zile a disparut.

Cum va fi rezolvata problema contractelor incheiate cu termocentralele la preturi foarte mari? Acele contracte au fost justificate prin faptul ca  Hidroelectrica era blocata de acele contracte pe termen lung de vanzare. Daca nu reusea sa produca suficient trebuia sa cumpere din alta parte ca sa acopere  obligatiile contractuale. Acesta este si argumentul pe care l-a adus Energy Holding atunci cand a contestat forta majora. Prin asta s-a facut doua lucruri.  Baietii destepti au beneficiat de aceleasi cantitati de energie, indiferent ca ploua sau nu ploua. Practic, nu si-au asumat niciun risc. Pe de alta parte,  Hidroelectrica oferea, de fapt, o subventie incrucisata centralelor celor mai ineficiente. Acum, practic, nu mai exista aceasta scuza. Cred ca nu ar mai  trebui sa se intample asa ceva. Pe de alta parte, subventiile incrucisate, adica ceea ce se intampla pana acum ca Hidroelectrica lua scump si vindea ieftin  pentru a intretine in viata aceste centrale ineficiente sunt, in mod explicit, interzise de Legea Energiei.Daca va uitati in vechile rapoarte ale  administratorilor de la Hidoelectrica, o sa vedeti acolo ca ele sunt justificate cumva, se incerca sa se dea o oarecare aparenta de legalitate prin faptul ca  s-ar putea candva asa se infiinteze campionii integrati. Trebuiau sa se justifice cumva legal, desi erau explicit interzise.

Sursa: hotnews.ro

 

CHIŞINĂU – Vot în regim de Formula 1

Guvernul Filip, văzut, auzit, votat în 30 de minute. Zeci de mii de oameni au încercuit clădirea Parlamentului în semn de protest

VALENTIN BUDA

Anunțată „la botul calului”, cu doar câteva ore înainte de deschidere, ședința Parlamentului dedicată votului pentru Guvernul Filip, care trebuia să pună capăt unei perioade extrem de lungi în care Republica Moldova a plutit în derivă, fără a avea un Executiv legitim, a stârnit valuri în societate. Pe site-urile de socializare au curs, efectiv, mesajele de mobilizare „totală” la proteste pentru a împiedica aleșii să consfințească decesul oficial al visului de „anticipate” al unui important segment de populație. Lista membrilor Cabinetului, la rândul ei, a fost răsucită pe toate părțile de opinia publică, numele aspiranților la portofoliile guvernamentale fiind scanate, criticate și lăudate, în funcție de afectele personale ale comentatorilor. 

Proteste afară, proteste în Parlament

„Anunţarea şedinţei de învestire a guvernului cu câteva ore înainte, demonstrează adevărată faţă a acestei majorităţi – tacită, sumbră, în contradicţie morală cu cetăţenii ţării. Aceste fapte demonstrează că ei se pot numi oricum, dar nu pro-europeni. Cu acelaşi succes se puteau întruni liniştit într-o cafenea, la miez de noapte. De regulament, timp pentru prezentarea şi studierea candidaţilor nici nu mai zic… ce vei semăna, aceea vei culege”, a decretat pe pagina sa de Facebook deputatul PLDM, Vadim Pistrinciuc

Mii de oameni, reprezentând tridentul protestatar deja tradițional al capitalei, Platforma Civică DA, PSRM și Partidul Nostru, s-au adunat în fața clădirii Legislativului pentru a protesta împotriva votului pentru guvern, în timp ce speakerul Andrian Candu deschidea lucrările anunțând ordinea de zi a lucrărilor și anunța prezența, la limita cvorumului și respingea propunerea socialistului Vlad Bătrâncea de a acorda o pauză de  ore pentru ca toți deputații din partidul său să ajungă la lucrări.

În semn de protest față de refuzul președintelui Parlamentului, câțiva deputați sociliști au flancat masa prezidiului cu inscripții prin care cereau alegeri anticipate, în timp ce candidatul Pavel Filip sintetiza programul de guvernare. Ulterior, premierul desemnat a fost nevoit să își schimbe locul, microfonul de la tribună fiind obstrucționat de protestatarii din sală. Simultan, la intrarea în Parlament, protestatarii ccereau deputaților să iasă la discuții cu omenii adunați în fața clădirii.

Vot în regim de Formula 1

Procedura de învestitură a fost una în regim de mare viteză, la mai puțin de 30 de minute de la deschiderea ședinței, Andrian Candu solicitând exprimarea votului de încredere pentru Guvernul Filip, sărind peste obișnuitele sesiuni de luări de poziții și întrebări obișnuite în asemenea situații. Cu 57 de voturi guvernul Filip a fost învestit de către parlament. În cuvântul său de mulțumire, Pavel Filip și-a exprimat gratitudinea pentru votul care împiedică alegerile anticipate. Vestea că guvernul  fost votat în aceste condiții, i-a luat prin  surprindere și pe liderii manifestațiilor de protest, cărora nu le-a mai rămas decât să iasă din clădire și să anunțe mulțimea de cele întâmplate, cerând încercuirea forului Legislativ.

Sursa: evzmd.md

CHIŞINĂU – Un guvern de încropeală

La Chișinău, fără negocieri reale, un guvern de încropeală

Iulian Chifu

La Chișinău, majoritatea realizată din PL, PDM grupul „comuniștilor pro-europeni” și grupul lideral democraților pro-guvernamentali a reușit să treacă Guvernul Filip.

Un guvern tern, de încropeală, făcut la repezeală și fără prea mari ambiții, dar un guvern care trebuie să facă reforme majore și trebuie să mai treacă un prag major în luna martie, la alegerea Președintelui. În caz contrar, nealegerea unui președinte în Parlamentul Republicii Moldova duce la alegeri anticipate într-un interval de un an.

Calvarul de la Chișinău e stopat doar de nevoia acută de sprijin și de evitarea prăbușirii totale în faliment a economiei, finanțelor, a statului însuși. Nici o negociere reală sau ofertă reală făcută celorlaltor partide pro-europene, nici un echilibru al funcțiilor în stat – să vedem dacă președintele Parlamentului Candu va opta să facă rocada cu vreun coleg al său liberal democrat – și nici o alegere reală a celor mai buni în funcțiile de miniștri, ba chiar a unor liberal democrați, pe principiul atragerii mai multor voturi. Ca și cum doar votul de investire conta și evitarea spectrului anticipatelor.

Republica Moldova e într-o situație la fel de incertă ca și ieri. Cu actualul guvern, intrarea în reforme trebuie să se facă abrupt, și cu costuri majore. Și nu va fi simplu. Pentru că declarațiile de luni de la București în baza acordurilor româno-americane nu garantează decât sprijinul pentru crearea rapidă a unui guvern, care să livreze, nu e nicidecum o poliță în alb la dispoziția cuiva. Și nici măcar un sprijin pentru Vladimir Plahotniuc sau pentru PDM, cum a încercat opoziția să prezinte situația. Și e liberă să o facă.

Asta pentru că partidele neparlamentare și cele rămase în opoziție au drept unic scop poziționarea și câștigul de sprijin politic în vederea viitoarelor alegeri, pe care și le doresc cât mai repede, e normal. Însă tuturor le priește un intermezzo pentru consolidare, și oricum reformele vor aduce costuri partidelor la putere și vor putea fi mai bine criticate. Mai mult, absența unei balansări și echilibrări credibile de putere între diferitele componente ale guvernării, dezechilibrul creat de monopolul PDM asupra funcțiilor în stat, ba și preluarea miniștrilor vechi și doar peticirea guvernului cu anumiți reprezentanți tehnocrați asumați de partide, nu ajută. Iar echilibrarea făcută din opoziție și din stradă crează riscuri majore pentru destabilizare sau tendințe unilaterale ale unui singur partid dominant, ca să nu spunem a unei singure persoane. Pe de altă parte, nu e cu adevărat un guvern făcut din cei mai buni și capabili reprezentanți, ci graba pare să fi definit formarea actualei formule guvernamentale.

În ceea ce privește soluțiile, există o soluție pe termen scurt, și una pe termen mediu pe care reuniunea de la București a reușit să o asigure cetățenilor Republicii Moldova. Pentru că ei trebuie să trăiască și azi, și mâine, și nu pot aștepta o nouă rundă de alegeri și alte runde de negocieri, mai complicate, cu mai multe partide, după o nouă perioadă electorală. De aceea, cu condiția unui guvern reformist pro-european, un ajutor umanitar poate sosi la Chișinău relativ repede, odată ce orientarea politică și pentru reforme este probată. Asta pentru că nimeni nu mai ia un guvern pe încredere, pe baza programului sau a aspirațiilor unui premier, ci evaluarea se va face strict pe modul în care sunt aplicate reformele, pe viteza lor și perspectiva de echilibrare economico-financiară.

Momentul crucial va fi remanierea și restructurarea Guvernului, pe care o așteptăm în martie. Fără a avea presiunea alegerilor anticipate, cu o eventuală imagine exactă asupra reformelor de făcut și a dorinței de a le face, poate cu unele parcurse consecvent, partidele pro-europene vor trebui să reia discuția pentru votarea Președintelui Republicii Moldova cu 61 de voturi în Parlament. Aici drumul negocierii cu cele două partide pro-europene rămase în afara majorității e fără intoarcere. Și poate, de această dată, o ofertă serioasă la pachet va fi pe masă, și ea va putea asigura și echilibrarea puterilor în stat și distribuirea echitabilă între diferitele partide, și o lărgire a majorității viitorului guvern reformat și remaniat.

Până atunci, constatăm doar o guvernare ternă, insipidă, de continuitate, e adevărat, dar a minimei rezistențe, în care personalitățile nu s-au înghesuit să-și asume responsabilitatea și să-și cheltuiască resurse de încredere în actul guvernării. Un guvern încropit, improvizația cea mai facilă a unei formule fără pretenții majore, în care doar voința majorității pentru reforme va conta.

Sursa: evzmd.md

ANA GUŢU … un licăr de speranţă din stânga Prutului

Cu mare bucurie am descoperit o doamnă de dincolo de Prut.

Se numeşte Ana Guţu şi în numele  Blocului Unității Naționale adresează pe siteul dânsei  o scrisoare Preşedintelui Republicii Moldova, domnul Nicolae Timofti.

Interesant este că doamna Guţu publică această scrisoare exact pe 15 ianuarie 2016, ziua în care îl aniversam pe Mihai Eminescu.

După ce îi mulţumeşte domnului Preşedinte, pentru faptul că nu a permis formalizarea în parlamentul Republicii Moldova a unei coaliții monstruoase, care ar fi pus la cârma statului descendenții comuniștilor de ieri, cei care au maltratat națiunea românească și au deportat buneii noștri în Siberii de gheață, în scrisoarea postată de doamna Guţu se cere dorect, şi fără menajamente:

„Domnule președinte Nicoale Timofti, cerem

să declarați reunificarea Republicii Moldova cu România drept unica șansă de revenire la normalitate – în sânul națiunii române, România fiind membru de drept a Uniunii Europene, țară membru al NATO/OTAN.”

Simplitatea, claritatea şi lipsa de echivoc a acestui mesaja făcut pur şi simplu să mă furnice pe spinare pentră că am constatat că în toată nebunia de la Chişinău există oameni care gândesc româneşte …

Bravo doamnă Guţu …

Iată mai jos, integral, scrisoarea adresată de doamna Guţu în numele Blocului Unității Naționale de la Chişinău, domnului Preşedinte al Republicii Moldova:

La 15 ianuarie, de ziua nașterii marelui poet român Mihai Eminescu, Dreapta și Blocul Unității Naționale au adresat o scrisoare deschisă președintelui Republicii Moldova Nicolae Timofti.

SCRISOARE DESCHISĂ PREȘEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA DOMNULUI NICOLAE TIMOFTI

 Stimate Domnule Președinte,

Prin prezenta, noi, reprezentanții grupului partidului unionist DREAPTA și ai Blocului Unității Naționale (BUN), vă aducem mulțumiri pentru faptul că nu ați permis formalizarea în parlamentul Republicii Moldova a unei coaliții monstruoase, care ar fi pus la cârma statului descendenții comuniștilor de ieri, cei care au maltratat națiunea românească și au deportat buneii noștri în Siberii de gheață.

Totodată, vă amintim că unii din semnatarii acestei scrisori deschise, v-au votat la 16 martie 2012 și v-au încredințat mandatul președinției Republicii Moldova pentru patru ani.

Pe parcursul acestor patru ani ați putut să vă convingeți, cât de dificilă este asumarea responsabilității de demnitar de stat, în mediul unor politicieni meschini, măcinați de dorința nesănătoasă de îmbogățire personală prin corupție  fățișă. Înțelegem cât v-a fost greu în acești patru ani de mandat, ca fost magistrat integru, să pledați pentru un stat de drept cu instituții funcționale, libere de orice influență partinică.

Mandatul dumneavoastră a cunoscut mici victorii – precum liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova și semnarea/ratificarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană – evenimente ce s-au întâmplat în anul 2014. Aceste mici victorii păreau să asigure o ireversibilitate a procesului de modernizare a Republicii Moldova.

Din păcate, nu a fost așa. Anul 2015 a marcat dezintegrarea totală a tot ceea ce înseamnă stat de drept, instituții funcționale, demnitari onești și integri, securitatea economică și socială a cetățenilor. Eșecul se datorează imaturității politice incurabile de care au dat dovadă toți politicienii – cei de la guvernare și cei din opoziție. Republica Moldova s-a transformat într-o barcă, pe care o clatină clanuri mafiote, măcinate de interese financiare. Oricare ar fi învingătorul acestei lupte politice, ea nu va aduce decât satisfacție viscerală unei minorități rupte completamente de realitate. Actualmente doar 5 % din populația Republicii Moldova dețin 80% din bogățiile materiale ale acestui stat în derivă. Republica Moldova este zguduită de crize politice interminabile, menite să sărăcească și să exaspereze cetățenii.

V-ați convins de faptul că sunt previzibile alte confruntări politice, similare celor ce durează de 25 de ani, care nu vor face decât să prelungească agonia acestei palme de pământ, incapabile să se autoguverneze în pace și democrație veritabilă.

Noi, subsemnații, reprezentanții partidului unionist DREAPTA și organizațiilor non-guvernamentale unioniste din Blocul Unității Naționale, în ultimul ceas al mandatului dumneavoastră prezidențial,

Domnule președinte Nicoale Timofti, cerem

să declarați reunificarea Republicii Moldova cu România drept unica șansă de revenire la normalitate – în sânul națiunii române, România fiind membru de drept a Uniunii Europene, țară membru al NATO/OTAN.

Vă îndemnăm să demarați urgent dialogul cu președintele României Klaus Iohannis în vederea elaborării unui plan strategic de reunificare a celor două state românești, cu eșalonarea acțiunilor concrete ce țin de unificarea armatelor, abolirea actualelor frontiere între frați, aplicarea legislației românești fără excepții pe întreg teritoriul națiunii române reîntregite.

Prin declararea reunificării Republicii Moldova cu România veți intra în istoria națiunii române în calitate de mare om de stat. Suntem siguri că aveți curajul și voința de a face acest gest.

Semnează:

Membrii grupului de inițiativă al partidului unionist DREAPTA

Membrii Blocului Unității Naționale

Scrisoarea poate fi văzută în original pe :

Siteul doamnei Ana Guţu

Cum eu, spre marea mea ruşine, nu am ştiu despre această doamnă cred că mai sunt şi alţii care nu ştiu de dânsa, aş dori să postez mai jos câteva date biografice a acestei frumoase moldovence cu suflet mare, românesc.

Conform Siteului dânsei, doamna Ana Guţu (născută Petrov, în satul Alexandru Ioan Cuza, judeţul Cahul) de naţionalitate română, cetăţean al Republicii Moldova de profesie filolog, trăducător, profesor de limba şi literatura franceză, ocupă funcţea de Prim-Vicerector ULIM (Universitatea Liberă Internațională din Moldova),Vice-preşedinte al Senatului ULIM, Preşedintele Consiliului Educaţional ULIM.

Doamna Guţu a fost  Deputat în Parlamentul RM de legislatura a XVII-a şi a XVIII-a. 

În organisme  organisme academice internaţionale doamna Ana Guţu este:

 – Membru Biroului Consiliului de Asociere al Agenţiei Universitare a Francofoniei din partea Europei Centrale şi de Est (din mai 2009) Paris, Franţa – Montreal, Canada;

– Membru al Consiliului de Administrare a Institutului Francofon pentru Administrare şi Gestionare (IFAG), Soia, Bulgaria

Doamna Guţu deţine un titlu de doctor în filologie romanică (1993) şi a devenit conferenţiar universitar în 1997, iar în 2005, profesor universitar ad interim.

A absolvit Şcoala medie nr.2 din Cahul (1979), U.S.M., facultatea de limbi străine (1979-1984), doctorat la U.S.M. (1985-1990)
Teza teza de doctorat a dânsei se intitulează: “Aspectul sistemic şi funcţional al antonimiei” (studiu lexico-stilistic) (Chişinău, 1993), iar ca domeniul ştiinţific de activitate dânsa este specialist în : Lexicologie, Traductologie, Terminologie, Semiotică, Hermeneutică, Stilistică.

C experienţă profesională putem consemna :

Tiraspol (Institutul pedagogic “T.G. Şevcenko”, lector, 1984-1985;

Şcoala nr. 2, profesor de limbă franceză, 1985-1988),

U.A.S.M. (lector, 1988-1991), A.S.E.M. (lector superior 1991-1995),

U.L.I.M.(din 1995, unde a fost lector superior, conferenţiar, şefa catedrei limbă şi literatură franceză, director de departament, vicerector, prim-vicerector)
Are 150 de lucrări publicate de-a lungul timpului.

A fost conducător ştiinţific a 4 teze de doctorat
Lucrări fundamentale: Despre aspectul structural semantic al antitezei // Cercetări în filologia romano-germanică (Chişinău, 1989, articol); La grammaire francaise en tests et exercices (Chişinău, 1996, manual); Curriculum naţional de limbi străine, ciclul gimnazial şi liceal (Chişinău, 1999, 2000, în colaborare); Aspects systémique et fonctionnel des antonymes (Chişinău, 2000, monografie); Dulce lacrimă de dor (Chişinău, 2001, culegere de versuri); Poezii pentru copii – Poésies pour les petits (Chişinău, 2003, culegere de versuri); Unele probleme de teorie, empirism şi didactică a limbilor – Certains problèmes de théorie, empirisme et didactique des langues (Chişinău, 2004, culegere de articole ştiinţifice); Exegèse et traduction littérare. Méthode de formation en traduction littéraire (Chişinău, ULIM, 2005); Sistemul de gestionare a calităţii la ULIM, ULIM, Chişinău, 2007; Théorie et pratique de la traduction (Chişinău, 2007); Introduction à la traductologie française (Chişinău, 2008);  Fascination (culegere bilingvă de poeme lirice franco-română, autotraducere, Chişinău, 2008).

Cursuri universitare: Limba franceză practică; Limba franceză de afaceri, Lexicul limbii franceze/Exegeza textului, Bazele traductologiei, Teoria şi practica traducerii, Traducerea simultană, Traducerea literară, Traducerea specializată, Monitorizarea documentară multilingvă, Filosofia şi semiotica traducerii (ULIM).
Cele mai marcante realizări: elaborarea tipologiei lexicografice a antonimelor limbii franceze şi tipologiei modelelor semantico-structurale ale actualizării acestora în textul literar francez (studiu semiotic); fondarea sistemului educational (concepţie, planuri didactice, programe analitice) în domeniul formării universitare a traducătorilor-interpreţi în Moldova (fondarea specilităţii respective la ULIM); promovarea noilor tehnologii în predarea/învăţarea limbilor străine şi pregătirea traducătorilor-interpreţi la facultăţile filologice; restructurarea sistemului catedral lingvistic la ULIM; elaborarea curriculumului naţional de limbi străine, ciclul gimnazial şi liceal; elaborarea curriculei universitare şi sstemului de gestionare a calităţii procesului educaţional la ULIM.

• Doamna Guţu a participat la mai multe congrese, simpozioane, conferinţe, foruri internaţionale de specialitate: Colocviu internaţional al FIPF (Paris, 1997); Conferinţa mondială pe problemele învăţământului superior, UNESCO (Paris, 1998); Seminar internaţional pe problemele multiculturalităţii în predarea limbilor străine (Sarajevo, Bosnia-Herţegovina, 1998); Conferinţă internaţională pe problemele minorităţilor francofone “Limbă şi pputere” (Saint-Vincent, Italia, 1998); Colocvium internaţional “Traducerea: alteritate sau echivalenţă?”(ESIT, Paris, Franţa, 2000); Seminar internaţional „Terminologie şi limbaje specializate”, Chişinău, mai 2001; Conferinţă internaţională „Conexiuni şi perspective în filologia contemporană”, Chişinău, 2002; Seminar internaţionale formare în terminologie şi traductologie, Chişinău, 2002; Probleme de lingvistică generală şi romancă, Conferinţă internaţională, in memoriam Grigore Cincilei; Chişinău, 2003; Seminar internaţional „Probleme curente ale învăţământului superior din Moldova, Soros, Chişinău,Moldova, 2002, 2003; Cunoaştere, guvernare şi cercetare, Forum internaţional UNESCO pe problemele învăţământului superior, decembrie 2004; Sensul în traducere, Seminar internaţional, ESIT, Paris-III, Franţa; Guvernarea în învăţământul superior, Consiliul Europei, Strasbourg, Franţa, septembrie 2005; Colocviul internaţional „La francopolyphonie comme vecteur de la communication”, ULIM, 2006; Simpozionul „L’Impressa y il nuovo umanessimo” Roma, Italia, iunie 2006; Conferinţa anuală a Comitetului Director pentru Învăţământ superior şi Cercetare, Consiliul Europei, Strasbourg, Franţa ş.a.

Director de ediţie al revistei Intertext, membră a Asociaţiei Profesorilor de Limbă Franceză din R.M.; Lider în Domeniul Educaţie şi Ştiinţă a Asociaţiei Absolvenţilor programelor Ambasadei SUA în RM (2005).
Distinctii: Profesor Magna cum Laudae al ULIM, 1999; Ordinul ULIM 2002, Ordinul “Gloria Muncii”, 2002; Medalia “ULIM – 15 ani de ascensiune”, 2007.
Personalia: Busuioc L. Pe lângă toate cele…//Universitas, martie, No 3, 1999 ;Bussuioc L. Dincolo de toate celea…//Universitas, martie, No 3, 1999 ; Dragoş Vicol, « Limbile străine nu sunt deloc străine la ULIM » in: Analele ştiinţifice ULIM, seria Filologie, Chişinău, Pontos, 2003; Tudor Palladi, « Diastihul „Lacrimii de dor” între poesis şi catharsis » in: Analele ştiinţifice ULIM, seria Filologie, Chişinău, Pontos, 2003; Dragoş Vicol, « Trecerea inexorabilă a timpului şi permanentizarea valorilor sapienţiale » in: Literatura şi Arta, decembre, 2003 ; Dragos Vicol, Rădăcina veşniciei in: Literatura si arta, 22 aprilie 2004.

• Specializări şi cursuri de perfecţionare peste hotare: Universitatea Rennes-II, stagiu în traducere, redactare şi frazeologie (Rennes, Franţa, 1997); Centrul de perfecţionare a cadrelor didactice, stagiu în problemele sistemului de învăţământ (Jerusalem, Israel, 1998), Universitatea Bordeaux-IV, stagiu în problemele folosirii noilor tehnologii în predrea/învăţarea limbilor străine (Bordeaux, Franţa); ESIT, Universitatea Paris-III Sorbonne-Nouvelle, schimb de experienţă în metodologia predării traducerii (Paris, Franţa, 2000); International Visitors Program (SUA, 2003); Tempus-Tacis pe problemele managementului calităţii în instituţiile universitare, deplasări de documentare în Suedia, Universitatea din Vaxjo, (octombrie, 2006), Franţa, Universitatea Sophia Antipolis, Nisa (2007), Lituania, Universitatea din Vilnus (2007).

• Granturi: participarea la colocviumul internaţional al FIPF, Paris (Fundaţia Soros Moldova, Alianţa Franceză, 1997); stagiu în traducere, redactare şi frazeologie, Rennes, Franţa (Alianţa Franceză, 1997); stagiu în didactica şi noile tehnologii în predarea limbilor străine, Bordeaux (Alianţa franceză, 1998); colocviu internaţional în probleme de traducere, Chişinău, 1998 (Fundaţia Soros, Alianţa Franceză, 1998); organizarea Zilei Internaţionale a traducătorului, ULIM, 1999 (Fundaţia Soros, 1999); schimb de experienţă ştiinţifico-didactică la ESIT, Franţa (Fundaţia Soros, 2000) ; International Visitors Program (SUA, 2003); contribuţia la dezvoltarea grantului instituţional SCM Tempus-Tacis 2006-2007 pe problema dezvoltării sistemului de management al calităţii studiilor universitare.

În afară de limba română, doamna Guţu vorbeşte franceza, rusa, spaniola, italiana, engleza, portugheza.

Toate datele biografice provin de pe

Siteul Doamnei Ana Guţu

P. S. Faptul că Blocul Unităţii Naţionale nu este cineştie ce amărâtă  formaţiune politică formată din aventurieri,ci o formaţiunea care chiar contează ne este relevat de news.russiatoday.ro care publică pe Mai 16, 2015 articolul:

Chişinău: A fost creat Blocul Unităţii Naţionale 

Un articol interesant şi bine scriscare poate fi văzut dând clic pe numele scris cu roşu

Republica Moldova, victima corupţiei de la Chişinău şi a nepăsării Bucureştiului

Drumul spre Europa a republicii Moldova pare a fi intrat într-o fundătură din cauza nepăsării celor care ar trebui să o ajute.

E şi vina ei, a corupţiei care o sufocă, dar şi a Preşedintelui Iohannis care nu pare a o avea pe agendă deşi se lăuda cu asta, a Bucureştiului preocupat de infecta luptă pentru putere şi de interesele personale, de tot mai aroganta şi autosuficienta Europă sclerozată şi rămasă înţepenită de laşitatea şi teama faţă de arabii refugiaţi şi de tot mai tupeista Rusie …

Încă odată, Republica Moldova se vede a fi ca o furnică pe o frunză purtată de valurile de furtună.

Președintele României e undeva prin Florida, încercând să demonstreze cât de mult detestă România, regretând probabil că nu s-a dus mai departe, în Australia ori Antarctica, Consiliul Superior al Magistraturii își pune ca șef unul din autorii uneia din cele mai mari erori din istoria justiției mioritice în urma căreia o femeie a stat la pușcărie nevinovată timp de zece ani, presa nu mai ştie cum să unească ştirile despre puşcăriaşii care toarnă plozi vedetelor de fasion repudiate e politicieni cu drumul pas cu par de la spital la închisoare a unui condamnat , guvernanţii şi parlametari fac … şi ei probabil ceva.

Tuturor li se rupe de faptul în Republica Moldova  proeuropenii sunt prea penali pentru a mai rămâne la conducere, filoruşii bălesc aşteptând momentul … îşi ia ţara înapoi (hehehe, unde am mai auzit asta ?), Turcia şi Rusia reânvie vechi controverse punând din când în când paie pe foc, Ucrana începe să semene tot mai mult cu caprele negre părând pe cale de dispariţie …

La rândul lui, Occidentul nu mai ştie cum să îşiu schimbe scuteceleşi să îşi ascundă armatele, poliţiile şi sarviciile secrete îndată ce unu cu faţă de arăboc scoate brişca bălind la maţe de francez ori îşi desface şliţul poftind la nuri de nemţoaică.

Stă nelămurit dacă destul  să pupe Rusia sub coadă şi să închidă ochi când hoardele lui Putin invadează Crimeea, sperând că gazul nu se va scumpi. Stă inert ignorând faptul că Ucraina pare tot mai mult a avea zilele numărate, acceptând tacit că dacă îi vine şi Republicii Moldăva rândul la tăiere, aata e … fatalitatea deh.

Totul de dragul unei mult clamatei ordini internaţionale care seamănă tot mai mult cu invazia mondială a unor brenduri ca Pepsi, Coca Cola şi MacDonalds.

Sinistru, dar de-a dreptul haios fiind gestul de acum câteva zile, al  Coca Cola care şi-a cerut scuze că a publicat pe NET o hartă unde Crimeea este pământ rusesc (nu că asta nu ar exprima un adevăr, Ucraina cu nădragii plini de esenţa curajului nemai îndrăznicd măcar să spună că despre Crimeea că e a lor), pentru ca la 5 Ianuarie  să republice harta cu Creimeea revenită Ucrainei.

Din  toată nebunia asta pare a e pofila ca un spectru înfiorător faptul că , la Kremlin, printre sticlele de vodcă mişună nişte strategi de mare forţă, cu un spirit vizionar de o face să roşească toate babele Vanga, de nasulii prevestitoare.

Rusia ştia exact că Occidentul, scăldându-se în bunăstarea sa ca hipopotamul nămolul malştinilor africane, va tăcea ca dânsul în iarbă şi nu va îndrăzni să zică nici pâs şi nu va dori în ruptul capului să îşi asume oarece răspunderi, poate poate ruşii nu se vor atinge de puful în care îşi trăieşte dolce farniantele.

Deja Rusia pare sigură că un vânt dacă trage civilizaţia europeană, atât de arogantă în scleroza ei, se va prăbuşi la picioarele sale rugând să nu fie zdrobită.

România stă încremenită de spaimă şi nepăsare, neândrăznind să îşi asume poziţia de lider regional la care visează în visele sale umede şi cu care de laudă. Stă şi ea, Românica, aşa ca proasta, nimic părând a nu o putea scoate din aceasta.

Nu mai reacţionează nici când lăţeii democraţiei zbiară printre spume cât de ticălos de fostul marinar, ori blonda cu degetul pe aparatul respirator. Nimic…

Am tot văzut fel de fel de îmbăţoşări verbale referitoare  de viitorul măreţ într-ale politicii externe mioritice, pompoase dar dar cam la fel de goale precum capetele vorbitorilor, am tot auzit de ambiţii de căţărarespre noi culmi ale gloriei internaţionale care s-au dovedit nişte baloane de săpun care se sparg nelăsând nici măcar râgâielilor vorbitorilor, nişte ăia care se cred lideri naţionali, de fapt nişte păduchi incapabili să facă altceva decât să îşi burduşească grăsălanele conturi.

În discursul său, cu inflexiuni de RoboCop cu softul pentru vorbire aflat în safe mode, Preşedintele Iohannis, la aniversarea unui  an de la preluarea mandatului său de președinte ne vorbea despre “susținerea parcursului european” al Chișinăului, despre  “relația privilegiată cu Republica Moldova” şi despre faptul că Moldova va fi “o constantă” a politicii externe românești.

Părea chiar mai preucupat de ceea ce spunea decât de neratarea virgulelor puse de autorul discursului şi de punerea coresctă a accentelor în limba română.

Din păcate pentru dumnealui nu a putut să  dea nici măcar un exemplu de sprijin acordat basarabenilor.

Şi nu doar că nu s-a preocupat, în realitate, niciodată, de relaţia România – Republica Moldova, dar pur şi simplu s-a ferit sistematic de ea.

Era destul să se acorde asistenţă, nu neapărat bani, deşi din cei furaţi de VIP-urile de la Beciu Domnesc şi-ar găsi bune întrebuinţări.

La noi mai e cum e, dincolo de Prut însă, cu mici şi neînsemnate excepţii, cam totul e varză … Adică ar exista chestii care funcţionează … furtul deşi o ţară considerabil mai mică şi mai săracă decât a noastră acolo  se fură la nişte cote care îi fac pe penalii noştrii să se creadă puri ca nişte lebădoi.

 Soarta a plasat Republica Moldova aici, la confluenţa intereselor lumilor care o înconjoară precum un gândac între elefanţi care luptă pentru impunerea influienţei şi asta nu se poate schimba.

Nimeni nu poate face din moldovenii care atunci când sunt mângâiaţi pe mătreaţă de mâna Kremlinului bălesc de pofta pomenii nişte euroentuziaşti incurabili imeni nu-i poate vindeca peste noapte de traumele instituţionale, bolnave de sovietism,şi să facă din ei nişte atleţi ai democraţiei şi a valorilor europene. Numeni nu poate pretinde aşa ceva…

Totuşi, dacă relaţia cu Chişinăul ar fi fost pe agenda neamţului măcar în propierea traiului cât mai plin de privilegii senioriale şi a poftei neostoite de vacanţe de nabab, Bucureştiul ar fi putut pune piedică miasmelor apetisante venite de la Moscova şi ar fi putut împinge puţin ţara spre Europa.

Republica Moldova e o ţară mititică, vulnerabilă şi cu o personalitate străvezie. Nu poate aspira la a respira singură fără ajutor extern …  şi asta e drept.

Iohannis și gaşca lui de consilieri, năcar când nu se leagănă în braţele lui Morfeu pe la întâlnirile interneţionale,  ar fi putut profita de faptul că Rusia a slăbit un pic presiunea asupra Moldovei din stânga Prutului deoarece  e acum preocupată de invectarea de  teamă în ciolanele Stanbulului, de recâştigarea influienţei în Orientul Mijlociu prin dirijarea ostilităţilor din Siria şi de adormirea vigilenţei sclerozatei Europe prin gazarea cu gaz ieftin ca să nu vază cum sfâşie Ucraina năucită de băgarea proiectilului pe ţeavă de către  Flota Mării Negre de la Sevastopol.

Ar fi putut să mai ungă un pic mecanismul de apropiere dintre România şi Republica Moldova.

Președintele României preferă să lase Moldova să fie dusă de curenţi în deriva ei spre nu se ştie unde (dar se poate bănui).

Teamă mi-e că Iohannis a văzut cum la Chişinău se proofilează o criză care îi ca schimba destinul micii ţărişoare pentru multă vreme lucru care arată că pe agenda lui Iohannis Republica Moldova a rămas doar un obiectiv cu care îşi poate împopoţona discurdul când nu mai are ce spune, un obiectiv dintr-o vitrină care se va sparge când prima muscă se va aşeza pe el.

Cum a dovedit că nu prea îi pasă de România neconsiderăd că e de datoria ca preşedinte să ciocnească o cupă de şampanie de Ziua Naţională sau să promoveze un pic turismul minând măcar că se simte binişor în concediu pe coclautii patriei; cam aşa pare să nu îi pese  că Republica Moldova se colorează tot mai puternic, iar, în culori ruseşti.

Şi-o fi luat dumnealui Preşedintele şi gaşca de sicofanţi ţara înapoi, la fel se pare că şi Rusia e pe cale să îşi ia Moldova înapoi, cum nu pare să îi pese că întrebg orizontul pare a deveni tot mai rusesc, Bulgaria a avut şi va avea întotdeauna o bentiţă colorată ruseşte precum au femeile o şuviţă mov in naştere, Ucraina se diluează, Ungaria şi ea devine tot mai obedientă Kremlinului … Dacă mai punem şi Marea Neagră tot mai dominată de flota rusească de la Sevastopol …

Probabil nu îi va păsa nici când România va începe să se sufoce  şi să moară …

Sau, poate, se va trezi cine trebuie și îi va spune că dacă tot iubește atât de mult vacanţele prin locuri îndepărtate, poate să rămână liniştit acolo şi să îşi continue somnul nepăsării…

Când Medvedev pupă Republica Moldova în Starleţ, aceasta dă frumos din codiţă

Se pare că Republica Moldova de când are un Starleţ în frunte doreşte să revină la status qvo-ul din 2012.

Într-o discuţie telefonică  între premierul rus Dmitri Medvedev şi noul premier moldovean, Valeriu Streleț, a apărut propunerea de a se relua „cât mai curând posibil a activităţii Comisiei interguvernamentale moldo-ruse pentru colaborare economică, ultima şedinţă a căreia a avut loc în anul 2012.”

Deci, cum ar veni,  Republica Moldova mai visează că este posibil să sugă şi de la Europa şi de la Federaţia Rusă. 

Poate la dreapta de Prut nu se ştie zicerea conform căreia mielul vrea să sugă de la două oi moare flămând.

A băli la binefaceriule venite din Europa şi a da frumos din coadă când te mângâie pe scăfârlie Moscova este politica cea mai neinspirată pe care o poate face statul moldovean.

Poate ar trebui să îi amintească lui Starleţ cineva cât de frumos făcea Ucraina în faţa Rusiei şi cum aceasta, permiţând rămânerea Flotei Mării Negre a Rusiei contra  unui preţ mic la gaz, a făcut exact ce dorea Moscova. Când a început povestea crimeeană, respectiva flotă a drăngănit un pic din arme şi armata ucraineană s-a scăpat în izmene.

Să fie oare această discuţie începutul sfârşitului drumului Moldovei spre Europa?

Discuție telefonică dintre Streleț și Medvedev. Ce au stabilit oficialii 

Valriu Starleţ – Dmitri Medvedev

Premierul Valeriu Streleț a avut astăzi o discuție telefonică cu omologul său de la Moscova, Dmitri Medvedev. Șeful Guvernului rus l-a felicitat pe Valeriu Streleţ cu ocazia învestirii în funcţia de Prim-ministru al Republicii Moldova.

Mai mult, cei doi au discutat subiectele de actualitate de pe agenda relaţiilor bilaterale moldo-ruse, pledând pentru promovarea de mai departe a dialogului politic între cele două ţări, dezvoltarea cooperării în domeniul comercial-economic, energetic şi cel umanitar, informează UNIMEDIA.

De asemenea, cei doi şefi de guvern s-au pronunţat pentru reluarea cât mai curând posibil a activităţii Comisiei interguvernamentale moldo-ruse pentru colaborare economică, ultima şedinţă a căreia a avut loc în anul 2012.

Un subiect aparte al discuţiei l-a constituit problematica reglementării conflictului transnistrean, fiind remarcată necesitatea revigorării procesului de negocieri şi întreprinderii unor acţiuni concrete menite să contribuie la consolidarea încrederii dintre Chişinău şi Tiraspol. Premierul Valeriu Streleţ a pledat pentru finalizarea procesului de retragere a forţelor militare şi muniţiilor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova.

Premierul moldovean l-a invitat pe omologul său rus să întreprindă o vizită în Republica Moldova.

Sursa articolului: unimedia.info

Semne bune de la Chişinău. MAIA SANDU, actualul Ministru al Educaţiei ar putea fi desemnată ca Premier

SEMNE BUNE DE LA CHIŞINĂU

Se pare că urmează a veni semne bune de la Chișinău.

Actualul ministru al Educaţiei, Maia Sandu ar urma să ocupe fotoliul de Prim Ministru  al Republicii Moldova.

Deţinătoare a unui masterat obţinut la la Harvard Kennedy School of Government, Maia Sandu este o femeie percepută a fi extrem de eficientă, integră şi principială, cu o bună experienţă administrativă căpătată în funcţia de Ministru al Economiei.

Doamna Sandu a fost director de programe la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare,  lucrat mai mulţi ani la reprezentanţa Băncii Mondiale din Chişinău.

În 2012 era consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale, moment în care a fost invitată să renunţe la funcţia de la Washington şi să vină la Chişinău pentru a prelua portofoliul Educaţiei, fiind nominalizată de Partidului Liberal Democrat din Republica Moldova.

Find venită din străinătate, Maia Sandu are o imagine impecabilă nepărând a fi integrată în niciunul din clanurile politico-financiare de la Chişinău.

Imaginea sa de integritate şi principialitate a fost accentuată de împlicarea în introducerea supravegherii video la examenul de bacalaureat după modelul aplicat în România.

Cu un puternic sprijin din România, Maia Sandu a început activitatea de evaluare şi acreditare în educaţie, absolut obligatorie pentru calitatea educaţiei,  demers care loveşte puternic în interesele de grup din acest domeniu.

După alegerile parlamentare  din 30.11.2014 s-a făcut tot mai simţită o campanie de promovare a Maiei Sandu, campanie simţită în special după începutul lui 2015. Această campanie de PR pentru Maia Sandu nu a avut cineştie ce succes de moment, dar o urmare a acestei promovări s-a văzut totuşi, Maia reuşind să îşi păstreze portofoliul de ministru al Educaţiei în noul Guvernul Gaburici.

SITUAŢIA DE LA CHIŞINĂU

Din punct de vedere social şi economic la Chişinău situaţia pare a fi de-as dreptul explosivă, după ce după alegerile parlamentare din noiembrie 2014, PLDM şi PDM au refuzat să constituie un guvern pro-european împreună cu PL, optând absolut şocat pentru unii, dar explicabil pentru alţii, să facă o majoritate cu comuniştii lui Voronin.

Pentru funcţşia de premier a fost desemnat Chiril Gaburici care până atunci lucrase la filiala din Azerbaidjan a unei multinaţionale.

O mare problemă în  R. Moldova fiind  că din trei bănci, în principal din BEM (Banca de Economii a Moldovei) s-a furat nişte sume ameţitoare, peste un miliard de dolari, cu complicitatea unor persoane extrem de sus-puse. Suma este percepută cu atât mai mare cu cât  economia R. Moldova este foarte precară, jaful realmente a dezechilibrat grav economia naţională şi a discreditat imaginea partidelor pro-europene.

Coaliţia PLDM-PDM nu a făcut reformele solicitate de partenerii de dezvoltare, adică UE, SUA, Banca Mondială şi nici nu a implementat prevederile acordurilor de asociere şi liber schimb (AA şi DCFTA) semnate cu UE. Motivele au fost pe de o parte incompetenţa şi incapacitatea administrativă, şi pe de altă parte ostilitatea faţă de nişte reforme, în special reforma Justiţiei, care odată aplicate ar putea pune în pericol nu numai statutul social, dar chiar şi averile şi libertatea politicienilor. Campania anticorupţie din România este pe larg mediatizată în Republica Moldova stârnind îngrijorare printre politicieni, iar scandările de genul „DNA să treacă Prutul” ale zecilor de mii de participanţi la manifestaţii antiguvernamentale de la Chişinău sunt şi mai îngrijorătoare pentru aceştia.

Consecinţa refuzului de a face reforme a coaliţiei de la Chişinău a fost că, rând pe rând, partenerii de dezvoltare, începând cu Suedia şi terminând cu UE şi Banca Mondială, au anunţat că îngheaţă finanţările pentru Republica Moldova, ceea ce este foarte grav. Bugetul Republicii Moldova este dezechilibrat, iar fondurile de la partenerii de dezvoltare fuseseră prinse în bugetul pe 2015, motiv pentru care deja guvernul a oprit investiţiile, a tăiat subvenţiile din agricultură şi a redus şi cheltuielile curente, de genul consumabilelor din spitale. Deprecierea cursului leului MDL, cauzată în mare măsură de furtul miliardului va avea drept consecinţă scumpirea iminentă a preţurilor la energia electrică cu circa 40%.

O altă lovitură a fost anunţul că FMI şi-a anulat vizita la Chişinău. Vestea este dramatică, pentru că banii de la FMI sunt indispensabili ca suport bugetar, lipsa lor putând însemna neplata pensiilor şi salariilor. De asemenea, o parte din bani vor ajunge ca rezervă la Banca Naţională a Moldovei (BNM), pentru ca aceasta să poată interveni pe piaţă pentru a susţine cursul leului. Totodată, reprezentantul UE la Chişinău i-a anunţat pe guvernanţi că nu vor vedea niciun ban de la Bruxelles până nu încheie acordul cu FMI.

Trebuie spus că anularea vizitei FMI s-a produs din cauza liderilor coaliţiei. Cu câteva zile înainte de vizita programată a delegaţiei FMI, liderii coaliţiei au anunţat în mod sfidător că vor naţionaliza BEM, deşi cunoşteau că UE şi FMI recomandă lichidarea acesteia. Puşi în faţa faptului împlinit, reprezentanţii FMI au anulat vizita. Pe lângă aceasta, tot în perioada respectivă liderii coaliţiei au forţat demisia premierului Gaburici deşi ştiau că FMI nu discută cu premieri interimari.

Având în vedere cele de mai sus, nu doar economia este în pericol, ci Republica Moldova însăşi, care s-ar putea transforma într-un stat eşuat, odată cu intrarea în incapacitate de plăţi interne, ajuns în imposibilitate de a plăti pensii, salarii, prestaţii sociale, sau de a asigura serviciile publice începând din octombrie 2015.

MAIA SANDU –  SPERANŢE DE REDRESARE

O extrem de importantă urmare a desemnării Maiei Sandu în funcţia de premier ar putea fi întoarcerea delegaţiei FMI. În luna august sunt concedii, iar funcţionarii internaţionali nu şi-ar da programul peste cap pentru Republica Moldova, cu atât mai puţin cu cât nici nu merită, din punctul lor de vedere. Ar însemna ca delegaţia FMI să vină prin septembrie, iar dacă un guvern de la Chişinău deosebit de reformator ar accepta condiţiile impuse, acordul s-ar semna în octombrie şi banii ar intra prin decembrie 2015 sau ianuarie 2016. Aceasta ar însemna cumplite suferinţe pentru populaţia Republicii Moldova, având în vedere că încetarea plăţilor interne ale guvernului este estimată a se produce prin octombrie, cel târziu noiembrie.

Venirea Maiei Sandu în fotoliul de Premier ar putea duce la revenirea încă din luna august a delegaţiei FMI, încheierea cu rapiditate a acordului, prin septembrie şi intrarea banilor poate chiar în octombrie, ceea ce ar putea evita intrarea în încetarea de plăţi a Republicii Moldova în octombrie-noiembrie, cu tot cortegiul de nenorociri care ar fi decurs de aici.

Dacă după numirea Maiei Sandu în fruntea guvernului se va anunţa la scurt timp şi vizita delegaţiei FMI la Chişinău, înseamnă că ea se bucură de un puternic sprijin extern. De altfel, când am afirmat mai sus că la începutul anului s-a desfăşurat o adevărată campanie de PR pentru promovarea Maiei nu am spus şi că această campanie ar fi aparţinut forţelor politice de la Chişinău.

Numirea Maiei Sandu în funcţia de premier nu ar arăta că partidele din coaliţie nu au alte soluţii, sau că PDM şi PL l-au respins pe Vlad Filat.

Cel mai important lucru este acela că, prin numirea Maiei, politicienii de la Chişinău dau semnalul că s-au predat, că se dau cu totul pe mâna partenerilor de dezvoltare, în principal UE şi SUA, care vor impune reforme dure, în principal în ce priveşte justiţia şi combaterea corupţiei. Aceasta nu este o alegere uşoară pentru oligarhii din Republica Moldova. Ca urmare a acestor reforme, ei ar putea chiar să-şi piardă averile şi libertatea. Se vede însă că au rămas fără alternative, iar situaţia republicii este aşa de greu încât oligarhii au acceptat singuri să-şi bage capul în laţ.

La Chişinău oligarhiicu greutate au încercat ei să redreseze R.Moldova dar nu au putut.

Că negocierile pentru formarea guvernului după alegerile din 2014 nu a avut succes  din cauza inflexibilului Ghimpu, văzută din afară, pare a fi desprinsă din filmele pentru proşti.

După formarea „Monstruoasei Coaliţii” s-a simţit extrem de pregnant influenţa malefică a Rusiei, care promova tot felul de proiecte destinate îndepărtării R.Moldova, proiecte de autonomie teritorială pe criterii etnice la Taraclia sau legea „consolidării neutralităţii”, sprijinte fie pe faţă, fie tacit, de PDM, respectiv PLDM.

Având în vedere contextul, e clar că un  guvern condus de Maia Sandu ar mai merita o şansă.

O SCURTĂ BIOGRAFIE A DOAMNEI MAIA SANDU

Maia Sandu este născută pe 24 mai 1972 înn satul Risipeni, raionul Fălești, în R.S.S. Moldovenească, Uniunea Sovietică.

Între 1989 și 1994 Maia Sandu a studiat la Academia de Studii Economice a Moldovei (ASEM), Facultatea Management. Din 1995 până în 1998 a studiat relații internaționale la „Academia de Administrare Publică pe lângă Președintele Republicii Moldova”. În 2010 a absolvit Harvard Kennedy School of Government. Între 2010 și 2012, Maia Sandu a activat în calitate de consilier al Directorului Executiv la Banca Mondială, în Washington DC, SUA. Din 24 iulie 2012 până în prezent este ministru al educației în Republica Moldova.

Pe 7 septembrie 2014, în cadrul unui miting organizat de Partidul Liberal Democrat din Moldova, Maia Sandu a declarat că aderă la partid (împreună cu Natalia Gherman.

Totuși, la o emisiune TV din mai 2015, ea a precizat: ”Am decis să ader la acest partid, pentru că m-a sprijinit în toate reformele pe care le-am implementat în domeniul educației. Eu nu mi-am formalizat neapărat relația cu echipa, fac parte din partid, dar oficial, pe hârtie, nu sunt membră a PLDM”.

Preşedintele Iohannis a fugit de la Cotroceni ca să nu fie găsit de tinerii care aduceau un mesaj de unire de la Chişinău …

Trist că nu şi-a văzut salariul mărit, Preşedintele Iohannis  a plecat să îşi caute alinare prin străinătate.

Cum vizita la Bruxelles fiind anulată deoarece oricât de mare e Iohannis a fost considerat prea mic pentru un asemenea război ca cel de rezolvare a problemei greceşti, Preşedintele şi consoarta au fugit în străinătate la Sibiu unde au aşteptat avionul prezidenţial spre Spania unde a fost încropită în grabă  o vizită. 

Se temea, probabil, că îl vor găsi la Cotroceni tinerii veniţi de la Chişinău cu un  mesaj de unire.

Probabil speră că, data viitoare, sau dacă o fi vreo suspendare să îl voteze spaniolii … de la români ar fi cazul să nu mai aibă speranţe. 

Oare Iohannis ştie că avem în limba română cuvântul: RUŞINE? Dacă da, oare ştie ce înseamnă?

Nimic nu e mai urât decât ca atunci când vine cineva la tine tu să cauți cu orice preț să nu fii acasă.

Așa și nesimțitul nr. 1 al României președintele Iohannis a făcut tot ce putea să nu fie la Cotroceni când vin tinerii Basarabeni plecați pe jos de la Chișinău până la Iaşi de unde au mers la Bucureşti cu trenul ca să ceară unirea cu România.

Din păcate România are un președinte care are alte priorități. De exemplu, să vadă lumea pe banii prostimii.

E drept, omul e cam supărat…  taman când își făcea planuri că va câștiga pe lună mai mult decât atunci când dădea meditații între două ședințe de shoping de case iată că a venit Palgiatorul cel Șchiop de la Stanbul și i-a tăiat macaroana.

Extrem de fericit că urma să se ducă la Bruxelles şi să scape de a trebui să inhaleze duhoarea moldovenilor ( deh, veneau oamenii pe jos de la drum lung după care au transpirat în vagoanele CFR-ului, deci nu se făcea ca nasul său fin,  de neamţ cu pretenţii, să se infecteze cu mirosul lor). Nici nu cereau cineştie ce chestie care ar putea să îl intereseze pe singurul fost primar necondamnat pentru incompatibilitate deşi ceilalţi erau.

Mai era unu care nu suporta duhoarea valahilor … unu Brukenthal care refuza orice fel de apropiere de vre-un autohton de origine română.  Avea nasul sensibilos, deh. Cum încerca unu să se apropie cum se trezea la prin beciurile palatului.

Ei bine, era să îi joace lui Iohannis soarta una de să o ţină minte. Cât e neamţul de mare cei de la Bruxelles au considerat că e prea mic pentru a avea cela de opinat în problema Greciei şi au zis că mai bine să mai steaşi pe acasă.

Speriat omul şi-a luat nevasta şi hai, la drum … în străinătate  … la Sibiu. Cum necum i-a venit ideea să devanseze o vizită în Spania. Dacă tot veneau moldovenii de care se temea mai rău decât Mircea Badea de motocilişti nu avea ce face.

Dacă cineva spune că vizita în Spania era programată şi nu avea ce face mine mai rău decât Ponta. Nu avea cum  să fie programată acum de vreme ce în program era până mai deunăzi vizita la Bruxelles.

Când au ajuns tinerii moldoveni la Cotroceni, ce să vezi? Iohannis era la Sibiu şi aştepta să i se confirme probabil devansarea vizitei în Spania…

Pentru prima dată în istoria României aeronava prezidenţială a trebuit să decoleze de la Otopeni fără a-l avea la bord pe Preşedinte, urmând să îl ia de pe traseu.

Dacă îşi amâna vizita oricum decalată cu câteva ore ca să îi promească pe acei tineri nu se făcea gaură în cer. Putea să le dea nişte mici şi să ciocnească o bere. Nu era nevoie de vin, oamenii veneau din ţara în care se fac vinuri mai bune decât cele franţuzeşti.

Le arăta un pic de respect … ah, Santa Klaus von Siebenburger nu cunoaşte cuvântul? OK … treacă  … putea să mimeze măcar deoarece şi mulţumită lor are ocazia să tragă vânturi la Cotroceni după întâlnirile cu austriecii care ne lasă fără păduri.

Adept al lucrului bine făcut, Iohannis punea echipa de comunicare, el nu stăpâneşte foarte corect limba română să scrie duminică pe Facebook referindu-se la cei circa 1.000 de tineri care au pornit, în 5 iulie, din Chişinău spre Bucureşti, după Marea Adunare Naţională, mergând pe jos într-o încercare de a reface „Marşul lui Ştefan cel Mare”.: „Sunt foarte impresionat de drumul pe care îl fac tinerii de la Chişinău la Bucureşti. Din păcate, nu voi fi în ţară şi nu îi pot întâmpina la Palatul Cotroceni, dar fiţi convinşi că mi-ar fi făcut o reală plăcere”.

Vicepreşedintele Platformei Unioniste Acțiunea 2012, Iulia Modiga, a declarat pentru AGERPRES că evenimentul de duminică are rolul de a transmite „un semnal clar Președinției, Parlamentului, Guvernului de la București — și anume că românii din Basarabia doresc unirea cu România”. Da, numai că a cam greşit adrisantul … respectivul mesaj trebuia transmis unui român veritabil şi nu unui nemţ pasionat doar de aface turism pe banii românilor, aflat temporar la Cotroceni doar pentru că alternativa ar fi fost un comunisoid mitoman.

„Noi ne-am strâns astăzi aici pentru a merge împreună la Cotroceni pentru a cere președintelui Iohannis unirea. Ni s-a spus că, dacă vom cere unirea, unirea se va face. Aceste cuvinte le-au spus atât președintele Iohannis, premierul Ponta, cât și fostul președinte Băsescu, și că până în 2018 se va realiza unificarea. Tinerii basarabeni au ajuns în București arătând că dorința lor e vie și momentul este aproape”, a spus Iulia Modiga.

George Simion, Președintele Platformei Unioniste Acțiunea 2012, a ținut să atragă atenția că organizația sa nu acceptă simboluri politice în acest demers. „Politica se face în Parlament și unirea trebuie să se facă tot în Parlament”, a arătat Simion.

 Ce fraier… Păi cum dracu să le susţină demersul vreo gaşcă de penali numită partid dacă nu putea puncta  electoral?

Tinerii din Marșul lui Ștefan cel Mare, ca nişte frumoşi nebuni, au plecat din Chișinău spre București duminică, 5 iulie, imediat după Marea Adunare Națională, și au mers pe jos, cu drapele tricolore, pentru a ajunge la Prut, unde au refăcut celebrele Poduri de Flori, potrivit Platformei Unioniste.

Participanții la marș au mers duminică din Iași spre Bucureşti cu trenul.

„Acești tineri poartă în suflete flacăra dorinței de Unire și au nevoie de tot sprijinul românilor pentru a o duce aprinsă la Cotroceni! Veniți, români, să vă întâmpinați frații de pe celălalt mal al Prutului! Acum, mai mult ca oricând, au nevoie de voi!”, a declarat George Simion.