Arhiva

Archive for the ‘Ştiinţă’ Category

Coincidența dracului. Anul 20 al fiecărui secol marcat de o epidemie virală. Ce este un coronavirus.

7 februarie 2020 Lasă un comentariu

Siteul mexican EL IMPARCIAL aduce în atenție o stranie coincidență. Anii 20 a mai multor secole sunt marcați de pandemii.

Demersul siteului amintit vine în urma dezvoltării sindromului respirator cunoscut acum drept Coronavirus, o tulpină virală identificată pentru prima dată în 2012 în Arabia Saudită.

Epidemiile ai însoțit Omenirea de-a lungul întregii ei existențe, ciudat este că,  începând din secolul XIV, anul 20 al fiecărui secol este marcat de o pandemie provocată de un virus.

1320, Ciuma Neagră (Ciuma bubonică).

Se crede că ciuma bubonică, mai cunoscută sub numele de Moartea Neagră, a apărut pentru prima dată la oameni în Mongolia în jurul anului 1320. Simptomele ei erau durerile de cap, febra și frisoanele. Limbile lor arătau adesea albicioase înainte de a exista ganglioni limfatici umflați. În cele din urmă, pe pielea celor afectați au apărut pete negre și violet; Moartea ar putea interveni într-o săptămână.

1520, Variola.

Această boală a fost un factor determinant pentru victoria spaniolă împotriva aztecilor la Tenochtitlan. Conform istoricilor au murit 2 și 3,5 milioane de indigeni. Mulți azteci au cedat la variola care a fost adusă de europenii, acesta putând fi motivul înfrângerii lui Tlatoani Cuitláhuac, de către Hernán Cortés.

1620, Boala ciudată (probabil ciumă).

La 16 martie 1620, coloniștii de la Plymouth au ajuns la bordul Mayflower în Statele Unite. Istoricii spun că marea majoritate a pasagerilor au murit și iar boala s-a răspândit și în rândul locuitorilor de pe coasta de est a Americii de Nord.

1720, Ciuma de Marsilia.

El Gran San Antonio, o navă din estul Mediteranei care a ajuns la Marsilia la 25 mai 1720, a fost sursa  epidemiei. De fapt, încărcătura sa constând din mătase fine și baloți de bumbac a fost contaminată cu bacilul lui Yersin, responsabil de ciumă. Ca urmare a unei serii de neglijențe grave și, în ciuda măsurilor stricte de securitate, ciuma s-a răspândit în tot orașul. Centrul din Marsilia și vechile cartiere au fost cele mai afectate. Plaga s-a răspândit rapid provocând între 30.000-40.000 de decese, în total 90.000 de locuitori. 

1820, Holera.

În 1820, această boală a apărut în Java și Borneo. A ajuns în China în 1821, apoi s-a extins la vest de Ceylon și a ajuns mai târziu în Persia, Arabia, Siria și Cochinchina în același an. Vaste teritorii iraniene ale Imperiului Rus au fost contaminate de armata bolnavă și zeci de mii de bărbați au murit. 

1920, Ciuma pneumonică.

Conform informațiilor din Biblioteca Națională de Medicină din SUA, a doua epidemie de ciumă pneumonică, a avut loc în Manchuria între 1920 și 1921.

CE ESTE UN CORONAVIRUS?

Conform WIKIPEDIA, Coronavirusurile sunt o subfamilie de virusuri (din familia coronaviridelor) cu formă variabilă, sferică sau ovoidală, pleomorfă, diametrul de 120-160 nm, având un înveliș extern pe care se află niște proeminențe glicoproteice, numite spicule (peplomere), foarte lungi (24 nm), pedunculate, cu extremități rotunjite, bulboase, aranjate în așa fel încât, la microscopul electronic, dau aspect de coroană solară (de unde și denumirea de coronavirusuri). Spiculele au rolul de a se lega de receptorii celulari, favorizând infecția celulelor sensibile.

Virionul are un înveliș extern de natură lipoproteică, care conține proteine virale: glicoproteină S (proteina structurală a spiculelor), proteină E de înveliș, proteină de membrană (M), hemaglutinin-esterază (HE). Genomul constă într-o singură moleculă lineară de acid ribonucleic (ARN), monocatenară, de sens pozitiv, care are 25-33 kb, fiind cel mai mare ARN viral cunoscut. Genomul ARN și proteina N formează o nucleocapsida helicală, înconjurată de învelișul extern. ARN este infecțios, servește ca genom și ca ARNm viral. Transcrierea genomului este un proces complex și implică sinteza a opt catene de ARN de sens negativ subgenomic intermediar; cele cinci proteine structurale sunt traduse de la ARN subgenomic.

Coronavirusurile sunt foarte răspândite în natură, producând, la om și animale (păsări, porci, bovine, cai, rozătoare, lilieci, feline, câini) afecțiuni ale căilor respiratorii și gastroenterite, unele foarte grave, iar altele ușoare sau chiar neexprimate clinic. La om, au o mare afinitate pentru macrofage, epitelii respiratorii și enterice, producând peste 1/3 din rinofaringite și alte afecțiuni respiratorii (mai ales toamna și iarna), gastroenterite și o formă particulară a sindromului respirator acut sever (SARS). Sunt al doilea grup viral, după rinovirusuri, responsabil de inducerea rinofaringitelor, răcelii comune la om. La sfârșitul lui decembrie 2019, a fost descoperit un nou coronavirus 2019-nCoV în Wuhan, China, care provoacă o pneumonie severă cu mortalitate ridicată. Bolile oamenilor și animalelor provocate de coronavirusuri sunt numite coronaviroze. Coronavirusurile se transmit direct pe cale respiratorie (prin picături) sau fecal/orală. Nu există un tratament antiviral specific sau preventiv (vaccin) în infecțiile umane cu coronavirus, tratamentul fiind numai simptomatic.

ȘOCANT (fără glumă). În Marea Britanie s-a legalizat conceperea de copii cu trei părinți genetici.

1 iulie 2018 5 comentarii

Mai întîi o scurtă povestire posibilă într-un viitor incert.

”Gigel era un băiat ca oricare. Frumușel și pus pe șotii, făcea tot felul de prostioare ca toți băieții de vârsta lui. Ba le învăța pe maimuțele din laboratorul școlii codurile care deschideau ușile cuștilor, ba turna tuș de imprimantă pe camerele roboților de la curățenie de se loveau ăia de toate obstacolele. Ba le punea fetelor gândaci după gât de urlau alea ca mușcate de șarpe.

Directorul uman și computerul manager al școlii au încercat toate procedurile de corectare a lui. Gigel părea incorectabil. Nu răspundea la nici un fel de programe educaționale.

Într-o zi directorul uman în chiamă în birou și îl anuță:

– Luni vei veni la școală cu toți părinții tăi genetici să vedem ce facem cu tine.

Copilul pleacă.

Luni dimineața intra în școală însoțit de toți cei opt părinți biologici ai săi.”

La prima vedere, probabil, atât povestioara cât și imaginea alăturată par cam anapoda. Doar la prima vedere. Se pare că viitorul va face să fie cât se poate de posibile.

Ciudat sau nu, dar știrea aceasta e una cât se poate de reală. Pe viitor copii britanici pot avea, legal, mai mult de doi părinți genetici.

Marea Britanie a devenit prima țară din lume care a autorizat conceperea de copii folosint material genetic provenind de la 3 părinți. Legea extrem de controversată a fost aprobată de deputații britanici și are drept scop prevenirea transmiterii unor boli genetice grave.  Deja se preconizează că primii copii cu material genetic de la două mame și un tată se vor naște peste un an.

Noua tehnică de concepere a copiilor modificați genetic, dezvoltată la Newcastle, se adresează celor care sufera de anomalii mitocondriale, adica ale unui numar restrans de gene aflate in afara nucleului ovulului.

Practic se procedează la combinarea ovulului bolnav cu mitocondriile prelevate dintr-un ovul sănătos, donat de o femeie. Ovulul astfel rezultat este fecundat invitro și implantat mamei copilului. Materialul genetic implantat este de sub 1% din genomul viitorului făt.

Consilierul guvernamental Sally Davies, spune: ”Acestea nu sunt modificări genetice. Nu modificăm cele 50% din genele care provin de la fiecare părinte”.

De remarcat că, în Marea Britanie, au fost depistate în jur de 2500 de femei care suferă de anomalii mitocondriale. Anual se nasc aproximativ 125 de copii care moștenesc această problemă. Practic acești bebeluși pot suferi de boli degenerative ca diabet sau miopatie. 

Există specialiști care susțin că bebelușii cocepuți astfel au un risc crescut pentru a dezvolta un cancer.

Biserica Catolică și cea Anglicană au manifestat reacții de rezistență la apariția acestei legi, unele voci spunând că pe termen lung, după mai multe generații, aceste modificări vor putea dice la situații greu de imaginat.

La rândul său, reprezentanta Christian Concert, Andrea Williams, declară:

”Se modifică nu doar codul genetic a acelui copil ci și cel al copiilor și copiilor copiilor lui”.

Există și reacții de natură etică în sânul comunității științifice.

”Va fi prima oară când vom manipula genomul uman. Odată ce ai trecut acest prag, e foarte greu să reziști tentației de a crea copii la comandă” – declara David King, director Human Genetics Alert.

Unul din cercetătorii implicați în proiect, probabil din cauza declarației șocante, a preferat să i se păstreze anomimatul, a declarat:

”Ceea ce vedeți aici este doar un început. Tehnologic deja putem manipula cu mari șanse de reușită ganomul embrionului, putem stabili prin înlocuirea genelor existente cu genele potrivite, a anumitor caracteristici aviitorului individ. Culoarea ochilor, a pielii, a părului, putem îndepărta predispoziția la boli. 

Acesta e viitorul. Femeile nu vor mai trebui să poarte sarcina, fătul se va dezvolta până la vârsta nașterii într-un uter artificial, acum, tehologic posibil, evitându-se astfel accidebtele inevitabile apărute în timpul sarcinii naturale. Genele necesare vor fi luate de la un număr oricât de mare de persoane, un copil favând ca părinți o comunitate oricât de mare.”

Marea Britanie a fost întotdeauna în avandardă în domeniul reproducerii asistate, acolo, în 1978, născându-se primul copil rezultat al fertilizării in vitro.

ȘOCANT – Geniul STEPHEN HAWKING: ”Oamenii vor trebui să colonizeze o altă planetă în maxim 100 de ani pentru ca Omenirea să supravieţuiască.”

Să fi ajuns fabuloasa minte a geniului Stephen Hawking la concluzia că Omenirea are mare nevoie de un zdravăn picior în cur pentru a porni pe drumul care ar transforma-o peste secole sau milenii din civilizație planetară în civilizație galactică?

Să considere oare domnul Hawking că un Omenirea a acumulat energii pe care nu le mai poate gestiona și este la o răscruce capitală, fie să se autodistrugă, fie să renunțe la conflictele interne și să se concentreze pe colonizarea altor corpuri cerești din Sistemul Solar în prima fază, din Galaxie, mai târziu?

Sau chiar o fi vorba de faptul că Pământul e epuizat și fie Omenirea îl părăsește, fie dispare?

Stephen Hawking

STEPHEN HAWKING – SCURTĂ BIOGRAFIE

Stephen Hawking este considerat un adevărat geniu, o superinteligență rarisimă. Născut la 8 Ianuarie 1942 la Oxford în Anglia, Hawking este un fizician englez, teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, predă ca profesor la catedra de Matematică la Universitatea Cambridge, catedră deținută de deținută cândva de însuși  Isaac Newton.

O coincidență teribilă face ca  Hawking s-a se fi  născut exact   în ziua în care se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei. Și-a făcut educația la St. Albans School din Hertfordshire) și la University College din Oxford). În 1962 – la  20 de ani – Stephen obține titlul de Doctor în Fizică la Trinity Hall din Cambridge, unde își începe activitatea didactică și științifică.

INFIRMITATEA

Stephen Wawking și prima sa soție, Jane Wilde

La vârsta de 21 de ani Stephen Hawking resimte pentru prima dată o slăbiciune a mușchilor. După un examen medical primește o veste cruntă, are o boală incurabilă, progresivă de neuron motor, boală cunoscută ca Scleroză laterală amiotrofică.

Medicii spun că mai are doar vreo doi ani de trăit. Ambițios, Stephen nu se dă bătut, continuă să lucreze, în ciuda agravării continue a invalidității. 

În ciuda bolii se căsătorește cu Jane Wilde de care divorțează în  1995, după o separare ce dura din 1990. Va avea trei copii.

Boala continuă să progreseze, devine complet imobilizat, își pierde și vocea reușind să comunice cu ajutorul unui computer care poate fi controlat cu mișcări ale capului și globilor oculari, conceput pentru el, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut! Totuși, în pofida infirmității își continuă activitatea didactică. În 1995 se căsătorește  cu Elaine Mason. 

La data de 20 aprilie 2009, Universitatea Cambridge a declarat că Hawking este „foarte bolnav”, și a fost internat la spitalul Addenbrooke. A două zi s-a declarat că starea lui este stabilă, dar pentru observație și o recuperare integrală, este în continuare ținut la spital.

ACTIVITATEA ȘTIINȚIFICĂ

Stephen Hawking și a doua soție, Elaine Mason

Hawking se concentrează pe cosmologie teoretică, mecanica cuantică și relativitatea generală. Între 1965 și 1970 elaborează un   model matematic asupra originii și evoluției universului în expansiune, din momentul „marii explozii” inițiale („The Big Bang”) și face studii asupra corelației dintre găurile negre din Univers și termodinamică. Ajunge la concluzii destul de greu de ”înghițit” cum ar fi că aceste găuri negre au o durată limitată în timp, constituirea unor perechi de particule-antiparticule ducând la o „evaporare” treptată a acestora sub forma radiației Hawking.

Revine apoi asupra acestei teorii admițând că radiația se produce indiferent de procesul ce are loc înăuntrul unei găuri negre, reprezentare ce contrazice regulile mecanicii cuantice, teorie cunoscută sub numele de paradoxul informațional al găurilor negre.

La Conferința Internațională asupra Relativității Generale și Gravitației din 21 iulie 2004, care a avut loc la Dublin, Hawking  emite ideea că găurile negre ar putea transmite, într-o manieră deformată, informații asupra întregii materii pe care au asimilat-o. Cam greu de asimilat de lumea științifică o astfel de teorie.

Hawking este autorul unei serii de cărți de popularizare a științei. 

– A Brief History of Time, 1988 (publicată în limba română sub titlul Scurtă istorie a timpului, 2004),

– Einstein’s dream, 1993 (Visul lui Einstein și alte eseuri),

– The Universe in a Nutshell, 2001 (Universul într-o coajă de nucă, 2004) și

– A briefer history of time, în colaborare cu Leonard Mlodinow, 2005 (O mai scurtă istorie a timpului).

În data de 1 octombrie 2009, Universitatea din Cambridge declară că: În joia aceasta celebrul fizician și cosmolog predă la celebra „Catedră Lucasiană de Matematică” a Universității.

Stephen Hawking a construit un calculator la vârsta de șaisprezece ani, folosind piese de schimb.

STEPHEN HAWKING:  „Nu cred că vom supraviețui (ca specie) încă 1.000 de ani dacă nu vom scăpa de pe această planetă fragilă”

Conform unui articol publicat pe 17 Noiembrie 2016 de dcnews.ro, fizicianul vine cu o afirmație extrem de șocantă,  probabil, de mai mult de 1.000 de ani pentru a trăi pe Pământ. El este de părere că singurul mod ca Omenirea să se poată salva de la dispariție este să colonizeze alte planete și sateliți naturali din Sistemul Solar, conform unui articol publicat de site-ul sciencealert.com. 

”Trebuie să continuăm să călătorim în spațiu pentru viitorul omenirii”, a spus  Hawking în cadrul unei conferințe organizată la Universitatea Cambridge. „Nu cred că vom supraviețui (ca specie) încă 1.000 de ani dacă nu vom scăpa de pe această planetă fragilă”.

Hawking este extrem de preocupat de soarta Omenirii și avertizează  cu privire la pericolul de a contacta eventuale civilizații extraterestre mai evoluate tehnologic sau de a dezvolta și perfecționa inteligența artificială (AI) care va fi „fie cel mai bun lucru, fie cea mai mare catastrofă care s-a întâmplat vreodată omenirii”.

Oamenii fiind parcă deja condamnați la repetarea acelorași greșeli, Hawking se teme că dezvoltarea unor „arme autonome puternice” ar putea avea consecințe dramatice pentru specia umană. De asemenea, Hawking este rezervat și cu privire la posibilitatea colonizării planetei Marte în viitorul apropiat, estimând că astfel de colonii capabile să se autosusțină pe Planeta Roșie vor fi o soluție viabilă peste aproximativ un secol.

Fără a mai pune la socoteală pericolele „clasice” reprezentate de efectele devastatoare ale schimbărilor climatice, izbucnirea unor pandemii globale din cauza proliferării de microorganisme ce au devenit rezistente la antibiotice sau arsenalele nucleare ce ar putea intra pe mâna unui lider politic nebun, omenirea ar putea să se confrunte în curând și cu alte tipuri de pericole letale, la care nu este pregătită să răspundă.

Stephen Hawking: ,,Omenirea trebuie să părăsească Pământul în 100 de ani”

Pe  08 Mai 2017dcnews.ro revine cu un articol pe același subiect semnat de Crişan Andreescu De data aceasta Hawking este mult mai șocant. ”Oamenii vor trebui să colonizeze o altă planetă în maxim 100 de ani pentru ca omenirea să supravieţuiască.”– declară el.

Stepohen Hawking  a realizat un nou documentar denumit ,,Expediţie către Noul Pământ” în care afirmă că omenirea rămâne fără timp pe Pământ, aceasta fiind nevoită să supravieţuiască schimbărilor climatice, prăbuşirii asteroizilor, epidemiilor şi a suprapopulaţiei.

În cadrul serialului, Hawking împreună cu studentul său Christophe Galfard călătoresc prin lume pentru a observa cum vor putea oamenii să supravieţuiască în spaţiu.

În cadrul serialului vor fi prezentate teme precum ascensiunea roboţilor, lipsa antibioticelor, călătoria către Marte şi schimbarile de gen.

 Hawking nu se află la prima declarație de acest fel. Renumitul profesor a declarat anterior că suntem la „cel mai periculos punct din istorie” deoarece „avem tehnologia necesară distrugerii planetei pe care trăim și nu am dezvoltat încă abilitatea necesară pentru a scăpa de acest lucru”.

* * * * * * * * * * *  *

Evident că nu o să am vreodată tupeul de a mă gândi măcar să contrazic măcar o virgulă din afirmațiile cuiva cu capacitatea intelectuală a domnului Hawking. 

Pot însă, de vreme ce la jumătate de an, dumnealui scade speranța de viață a omenirii de la 1000 de ani la 100, să mă întreb dacă nu cumva e vorba de o farsă, dumnealui amuzându-se privind ce se întâmplă în lume în urma unor afirmații cu făcute de cineva cu greutatea sa, ori, poate, asemeni tuturor geniilor, dumnealui încearcă să canalizeze energiile omenirii pe un drum care să o salveze de la autodistrugere.

Efortul necesar pentru  de a coloniza o planetă din Sistemul Solar ar fi atât de mare încât oamenii nu ar mai avea forța de a se ucide unul pe altul, poate, chiar focoasele nucleare adunate de-a lungul timpului putând deveni combustibil pentru eventualele  nave uriașe care să ne ducă în Univers.

Indiferent care e motivul, e clar că în mintea domnului Hawking se coace ceva, un plan care ar fi capabil să facă din Omenire o civilizație capabilă să colonizeze Sistemul Solar și mai târziu, Galaxia.

Poate domnul Hawking consideră că omenirea a depășit statutul de civilizație planetară și are nevoie de un picior zdravăn în cur … să facă pasul înaintespre devenirea sa galactică

Fizicianul britanic, Brian Cox, crede că se poate călători în timp … doar înainte … Dacă se trece prin gaură se poate merge şi înapoi

15 septembrie 2013 Lasă un comentariu

MOTTO:

1.

– A matale-s oile, bade?

– Alea albe, da…

– Dar alea negre …? 

– Şi alea …

Gaura de vierme

Gaura de vierme

Era o vreme când oamenii erau arşi pe rug dacă spuneau că Pămânul e rotunt sau că se învârteşte în jurul Soarelui

Cu nu foarte mulţi ani în urmă, oameni cu mare greutate în unele domenii ale ştiinţei, plini de titluri academice precum câinii comunitari de păduchi, spuneau că un corp mai greu decât aerul nu va putea zbura.

Alţii, nu mai puţin importanţi, spuneau că niciodată un avion sau o altă maşinărie făcută de om nu va putea depăşi viteza sunetului… S-ar dezmembra din cauza bangului sonic.

Cu toată greutatea personalităţii sale, Einstein zicea că viteza luminii nu poate fi atinsă sau depăşită de un corp material deoarece masa lui ar deveni infinită în momentul atingerii acestei viteze…

( Aici, dacă aveam ocazia, i-aş fi pus o întrebare. De fapt o chestiune .. nelămurită …

Să presupunem că avem trei obiecte A, B, C şi un punct P …

A şi B se deplasează pe aceeaşi axă care trece prin P în sensuri diferite. 

Ştim că viteza luminii e de aproximativ 300.000 km/s. Corpul A şi corpul B au faţă de P viteza de 100.000 km/s … având în vedere că sensurile acestor viteze a lui A şi a lei B sunt contrare, avem viteza relativă a lui A faţă de B ca fiind 200.000 km/s …

Să presupunem corpul C … acesta se mişcă în acelaşi sens cu A, dar mai rapid …  cu 200.000 km/s … Până aici e OK

Avem o problemă… Corpul C va avea 300.000km/s faţă de punctul P şi ATENŢIE ! …400.000 km/s faţă de corpul B

Deja avem două situaţii: 

– La 300.000 km/s … masa corpului e infinită … timpul e oprit

– La 400.000 km/s … masa corpului este …. ? (mai mare decât infinită?) … timpul se scurge invers… 

Cam aiurea, nu? )

De fapt am avut foarte multe cazuri când nişte oameni consideraţi super deştepţi spuneau că aia sau ailaltă nu se poate pentru a se descoperi ceva ce făcea praf toată construcţia logică..

Avioane zboară în draci cu viteze supersonice …FĂRĂ A OBSERVA MĂCAR CĂ DEPĂŞESC VITEZA SUNETULUI … Există oameni de ştiinţă care vorbesc de anumite teorii ce fac praf Teoria Relativitătii şi spun că nu peste mult navele vor zburda cu viteze de zeci de ori mai mari decât a luminii…

La fel se spunea că nu se va putea călători în timp din cauza paradoxurilor ce ar apărea… 

Iată că vine un fizician britanic, Brian Cox, care afirmă că „…o călătorie în timp este posibilă, însă doar într-o singură direcţie – în viitor, nu în trecut.”

De ce mister Cox? Că aşa zici mata şi Einstein? … 

Culmea e că tot el crede că o călătorie pringaură de vierme le-ar permite oamenilor să călătorească înapoi în timp” …

Aha, deci nu se poate, dar poate că se poate … aşa cum nici corpurile mai grele decât aerul  nu pot zbura, dar pot zbura şi cum nici viteza sunetului nu se poate depăşi dar se poate depăşi…

Totuşi, mister Cox ăsta mi se pare a nu fi decât un papagal care înţelege şi nu prea chestiunile pe care le abordează…

O gaură de vierme se numeşte aşa deoarece e cam ca şi cum am, considera că distanţa dintre două puncte de pe suprafaţa unui măr, e mai mică dacă se alege un traseu prin interiorul mărului, traseu asimilat unei găuri de vierme care traversează mărul…

Dacă timpul cât e necesar pentru a ajunge din un punct în altul e mult mai mic prin interior, nu înseamnă că viteza de deplasare e mai mare ci că practic se alege un traseu mai scurt. 

Mr. Cox, pentru a considera că timpul va putea fi parcurs în sens negativ, deci spre trecut consideră că aceasta se obţine prin  depăşirea vitezei luminii .. greşala fatalşă fiind modul de măsurare a distanţei … nu prin gaura de vierme, care e traseul parcurs de fapt, cu pe suprafaţa mărului …

Fizicianul Brian Cox: Călătoria în timp e posibilă, însă doar în viitor

"Călătoria în timp este posibilă, însă doar în viitor, susţine un fizician britanic"

„Călătoria în timp este posibilă, însă doar în viitor” . susţine  fizicianul britanic Brian Cox

 Într-o prezentare ştiinţifică pe care a susţinut-o la British Science Festival, fizicianul britanic Brian Cox a spus că o călătorie în timp este posibilă, însă doar într-o singură direcţie – în viitor, nu în trecut.

„Principala întrebare care se pune este aceasta: poate fi construită o maşină a timpului?. Răspunsul este da, putem să călătorim în viitor”, a declarat Brian Cox, profesor de fizica particulelor la Universitatea Manchester. „Oamenii vor avea aproape o libertate totală în călătoria lor în viitor”.

Potrivit cercetătorului britanic, călătoriile în viitor sunt posibile pe baza teoriei generale a relativităţii, enunţată de Albert Einstein. „Oamenii vor putea să călătorească câteva sute de ani sau chiar câteva mii de ani în viitor, dacă vor călători cu o viteză foarte mare, apropiată de viteza luminii”.

Discovery News a explicat teoria denumită „Paradoxul gemenilor”. „Imaginaţi-vă o pereche de gemeni – unul stă pe Terra (Geamănul A), în timp ce celălalt (Geamănul B) se îmbarcă pe o navă spaţială şi călătoreşte în spaţiu cu o viteză relativistă. În comparaţie cu intervalul de timp trăit de A pe Terra, intervalul de timp trăit de B în spaţiu se micşorează. Dacă timpul curge mai încet pentru B, atunci, când acesta va reveni pe Terra, unde timpul a curs mult mai repede, A va fi îmbătrânit semnificativ mai mult decât B. Mecanismul din spatele acestui fenomen se numeşte „dilatarea timpului” şi el are efecte cu atât mai puternice, cu cât oamenii vor călători în spaţiu cu viteze care se apropie tot mai mult de viteza luminii„, informează Discovery News.

Să te întorci înapoi din viitor sau să călătoreşti într-un anumit punct din trecut este mult mai puţin probabil, consideră Brian Cox. Bazându-şi teoria pe popularul serial ştiinţifico-fantastic britanic „Doctor Who”, Brian Cox spune că personajul principal din acest serial, supranumit „The Doctor”, ar avea nevoie de o „gaură de vierme” pentru a putea să se întoarcă în trecut. Existenţa acestei punţi teoretice, descrisă ca un fel de scurtătură în binomul spaţiu-timp, propusă de savanţi pe baza teoriei generale a relativităţii a lui Einstein, nu a fost niciodată demonstrată. Şi, chiar dacă o „gaură de vierme” ar fi descoperită sau ar fi creată, nimeni nu poate să garanteze că oameni ar putea într-adevăr să o folosească pentru a călători în timp.

Brian Cox nu este însă singurul cercetător care consideră, în teorie, că o „gaură de vierme” le-ar permite oamenilor să călătorească înapoi în timp. La începutul acestui an, astrofizicianul Eric W. Davis de la EarthTech International Institute for Advanced Studies a declarat că o „gaură de vierme” ar fi cea mai bună opţiune pentru călătoriile în timp. Însă, aşa cum a recunoscut şi acest cercetător, a fi nevoie de „un efort herculean pentru a transforma o gaură de vierme într-o maşină a timpului”.  

YAHOO – NEWS

Dezastre care ar putea însemna sfârsitul lumii pe loc!

23 iunie 2013 Un comentariu

prima

Din cand in cand ideea sfarsitului lumii este plimbata ca mortul prin fata ferestrei. Ea are menirea de a strecura dramul necesar de teama pentru propria fiinta. Lasand la o parte filmele de la Hollywood care ne prezinta scenarii apocaliptice, dar si recenta gogorita a calendarului mayas, cercetatorii fac si scenarii care, rivalizand cu cele de la Hollywood,  includ amenintari reale venite fie din Cosmos, fie de pe Pamant si care ar putea duce, intr-o buna zi la disparitia celei de-a treia planete de la Soare.

Disparitia planetei sau doar a civilizatiei?

 Vom incerca sa facem o distinctie intre disparitia definitiva a planetei noastre si disparitia civilizatiei, asa cum o cunoastem noi astazi. Prima varianta ar putea duce la transformarea Pamantului in pulbere stelara sau doar intr-un taram neprielnic vreunei forme de viata (sa zicem ca Marte sau Jupiter), cea de-a doua ar duce la disparitia masiva a oamenilor (dar nu completa) si a unor specii de animale, pasari sau pesti. Asta ar insemna pentru fiintele umane supravietuitoare reintoarcerea la viata cavernelor, a oamenilor de Neanderthal de acum 600.000 de ani, cu speranta cuibarita in suflet ca, poate, dupa un milion de ani am putea redeveni o civilizatie evoluata tehnologic. Sa vedem, pe scurt, care ar fi cateva dintre aceste pericole.

 ACCELERATORUL DE PARTICULE. Fizicienii au avertizat de mai multa vreme ca acceleratoarele de particule ar  putea distruge Pamantul. Cand pentru accelerarea protonilor sunt folosite campuri magnetice enorme, ei s-ar putea ciocni la viteze suficient de mari pentru a crea gauri negre sau materie alterata. Aceste mici gauri negre ar putea inghiti Pamantul iar materia alterata, denumita de unii fizicieni in mod aiuritor strangelets (un fel de chestii ciudate, ca sa nu i se spuna materie neagra) ar distruge materia obisnuita cu care ar veni in contact, anihiland intreaga planeta! Temerile si teoriile, care s-au dovedit pure exercitii de creatie literara mai curand decat abordare stiintifica, au devenit ridicole o data cu construirea langa Geneva a acceleratorului de particule denumit Large Hedron Collider (LHC). Daca pana in 2008, fizicienii, sa zicem literati, asigurau ca posibilitatea aparitiei unor gauri negre sau a materiei alterate e redusa deoarece actualele acceleratoare, in functiune pana la acea data, sunt prea slabe pentru a produce asemenea fenomene, temerile si avertizarile lor s-au amplificat in preajma primelor experiente ale LHC. Nici o gaura neagra nu a inghitit Pamantul!

 GAURILE NEGRE. Desi conceptul de gaura neagra a fost initiat de Einstein (fara suport stiintific) ideea a fost instaurata in Enciclopedii dupa ce Stephen Hawking si colaboratorul lui, Roger Penrose, au dovedit existenta lor (teoretica) in 1970. „Au dovedit existenta lor” e un fel metaforic de a spune, pentru ca nici azi nu toti fizicienii o accepta. Asa cum aratam in Magazin (nr. 43 din 25 octombrie 2012) astrofizicianul Abnas Mitra a demonstrat ca ideea lui Hawking este eronata, in realitate gaurile neexistand! Intr-o scrisoare el a scris raspicat „Ati gresit, domnule Hawking!”. Lucru pe care, la o conferinta de la Roma l-a admis chiar Hawking, atunci recunoscand ca probabil e vorba despre alte fenomene astronomice si nu despre gauri negre. Dar chiar si daca ar exista (unii astronomi s-au grabit sa le si numere, ar fi 10 milioane (?!?), ele ar fi prea indepartate de masele astronomice mari cum este si Sistemul nostru solar pentru a avea vreun efect asupra lor. In viziunea (poetico-literara) a unor fizicieni, daca o gaura neagra s-ar apropia de Pamant sau chiar de Sistemul nostru solar, orbitele planetelor s-ar schimba dramatic ceea ce ar insemna sfarsitul Pamantului sau Pamantul ar fi pur si simplu inghitit, impreuna cu restul planetelor, cum spun teoriile mai ambitioase. Toate bune si frumoase, dar deocamdata, gaurile negre nu exista decat pe hartie, in interminabilele si de neinteles calcule matematice!

 INTERVENTIA DIVINA. Daca acceptam ca Pamantul a fost creat (impreuna cu tot Universul) de o entitate divina, denumita de crestini Dumnezeu (nu insistam pe definirea mai exacta a cuvantului din Geneza), atunci tot ea ar putea sa-l si distruga. Credinciosii cred asta cu tarie. Crestinii se uita in Cartea Revelatiei, evreii in Cartea lui Daniel iar musulmanii cred ca venirea lui Mahdi va aduce sfarsitul Pamantului. Nu se stie daca al intregii Planete sau doar a civilizatiei ei (partiale).

 ACTIVITATEA SOLARA. Din fericire, asa au fost aranjate lucrurile pe Pamant, atmosfera si campul magnetic ne protejeaza de efectul distructiv al exploziilor solare. Dar poate face fata Pamantul unei cresteri gigantice a activitatii solare? Probabil la asta se gandeau si egiptenii care il aveau ca zeu tutelar pe Ra (Soarele). Fara Soare, Pamantul n-ar exista, iar cu un Soare prea puternic, Pamantul s-ar transforma intr-un taram parjolit, mort. Fizicienii au descoperit ca pe unele stele din alte galaxii, radiatia solara poate creste si pana la de 20 de ori. Aceste super-emisii solare ar fi de milioane de ori mai puternice decat emisia Soarelui nostru. Daca Soarele ar emite, intr-o buna zi, o asemenea radiatie, Pamantul s-ar transforma in scrum. Si invers, daca activitatea solara s-ar diminua cu doar 1 la suta, cum au observat fizicienii ca se intampla pe alte stele, asta ne-ar arunca inapoi intr-o lunga epoca de gheata. Macar Pamantul n-ar disparea, in acest caz ar disparea doar civilizatia (partial).

 INVAZIA EXTRATERESTRILOR. Parerile stiintifice sunt impartite. Unii oameni de stiinta cred ca sansele de a intalni extraterestri devin tot mai mari pe zi ce trece, altii cred ca, dimpotriva, ele sunt mici, foarte mici, aproape inexistente. Cosmologul Carl Sagan era atat de convins ca trebuie sa fie niste extraterestri agresivi prin Sistemul nostru solar incat a scris  in 1952 secretarului de stat Dean Acheson pentru a-l intreba cum va raspunde SUA daca nave cu extraterestri vor aparea pe cerul patriei. Si tot el a fost cel care a pus umarul la infiintarea celebrului Program SETI (1961), care de atunci pana azi n-a descoperit nici o civilizatie extraterestra printre galaxii. Dar, sa admitem ca ar exista un conflict intre terrieni si extraterestri, atunci e probabil ca distrugerea Pamantului sa nu se petreaca, in cel mai rau, teoretiza Carl Sagan, extraterestri ne-ar fura toate bogatiile naturale sau ar putea sa distruga planeta din greseala! Idei puerile, preluate aproape integral, in urma cu doi ani, de fizicianul teoretician Steven Hawking, care credea ca daca ar sosi extraterestrii, ar face-o doar sa ne ia toate bogatiile naturale pentru a se putea muta in alta parte a Universului!

 RAZBOI NUCLEAR. Hawking crede ca un razboi nuclear, devastator, care sa distruga civilizatia umana este posibil la un moment dat. Cand? Fizicianul crede ca peste 1.000 de ani! Ce se poate face pana atunci? „Este foarte important sa colonizam spatiul. Cred ca vom reusi pana la urma sa cream colonii auto-suficiente pe Marte si pe alte planete din Sistemul nostru solar, insa asta nu se va intampla in urmatoarea suta de ani”, prognozeaza Hawking, fara sa prezinte nici un argument stiintific. Viziunile lui „literare” seamana, inca o data, cu cele ale lui Carl Sagan care, in anii ’70, era convins ca in 2001, calatoriile spatiale ale omului spre alte galaxii vor fi posibile, ceea ce a ilustrat apoi foarte convingator Stanley Kubrik in filmul sau 2001: A space Odyssey. Dar filmul e una si realitatea e alta, iar tot ceea ce am putut realiza sunt simple zboruri circumterestre.

 CONCLUZIE. Consolarea ar fi ca daca de pericolele din Cosmos nu ne putem in nici un fel apara si Planeta ar disparea fara ca noi sa putem sa intervenim in vreun fel, in privinta disparitiei civilizatiei ar mai ramane ceva sanse de supravietuire, chiar daca in niste pesteri inghetate, in conditii pe care astazi nici nu ni le putem imagina din interiorul unui trai incremenit in propria magnificenta. (George Cusnarencu)

Sursa: GEORGE CUSNARENCU

http:  revistamagazin

 

Este planeta cuprinsa de un haos climateric?

23 iunie 2013 2 comentarii

prima (1)

De decenii intregi, oamenii de stiinta vorbesc despre schimbarile climaterice de pe planeta noastra, totul culminand cu consacrarea unui nou concept, acela de incalzire globala. Aceasta ar fi vinovata de masive inundatii, de temperaturi extreme, de secete indelungate, de incendii devastatoare etc. Se pierde din vedere ca aceste fenomene exista de cand lumea.

Joaca de-a haosul

 Este unul dintre cele mai interesante jocuri din lume, mai ales atunci cand el devine global. Teoriile sunt incantatoare, nu intram in amanunte, dar producerea deliberata a haosului duce de fiecare data la acumularea unor avantaje enorme pentru cei care il controleaza. Haosul climateric despre care vorbesc unii oameni de stiinta poate parea ceva infricosator, dar dincolo de faptul ca este ceva normal, haosul climateric pare mai degraba o cuvertura care vrea sa ascunda un haos planetar mult mai profund, si anume cel produs de industrializarea salbatica, de dezastrul ecologic, haosul social si cel economic. In cazul acestora realitatea depaseste fictiunea, in vreme ce in cazul haosului climateric, multa fictiune vrea sa garniseasca apocaliptic o realitate cvasi-normala. Atunci cand se doreste demonstrarea unei teorii ambigue, este suficienta prezentarea unor exemple de netagaduit. Ele sunt reale, dar contextul in care sunt plasate e fals.

 Unul dintre argumentele cercetatorilor sunt manifestarile climatice extreme de care lumea a avut parte in ultima vreme. Temperaturi record in Rusia, inundatii in India, Pakistan si China, secete severe in Africa subsahariana, ploi torentiale in SUA, seceta in Australia, valuri de frig in Argentina si Bolivia si chiar desprinderea in Groenlanda a unui aisberg de patru ori mai mare decat Manhattan (!?!) Un lant de evenimente pe care Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM) il considera fara precedent. Desi aceste observatii vor sa fie avertismente pentru un viitor climatic incert, sunt si cercetatori care se dovedesc mai reticenti atunci cand e vorba despre prognozele climatice catastrofice cum e cazul celor formulate de Comitetului Interguvernamental privind Schimbarea Climei (IPCC). Chiar daca este amintit valul de caldura care a afectat Europa in 2003, totusi unii oameni de stiinta nu vad o legatura atat de directa intre dezastre punctuale si incalzirea globala sau haosul climateric enuntat.

 Rafael Simó, cercetator la Institutul Stiintelor Maritime din Barcelona care studiaza impactul oceanelor asupra schimbarii globale arata ca „cele intamplate in Rusia sunt greu de explicat prin oscilatii naturale pe care sa le poata suferi aceasta regiune”. Pentru o mai buna intelegere a lucrurilor, OMM va organiza la sfarsitul lui septembrie la Paris o conferinta mondiala pentru a incerca sa omogenizeze procedurile care sa permita o cuantificare a fenomenelor extreme. Daca pentru uragane si cicloane este mai usor sa fie studiata evolutia, prin diferitele categorii de clasificare, nu acelasi lucru se intam-pla cu valurile de frig sau de caldura, sau cu ploile torentiale. Potrivit lui Rivera, acest lucru „raspunde unei preocupari in crestere, deoarece avem impresia ca numarul fenomenelor adverse este tot mai mare”. Se pierde din vedere ca ele sunt de cand lumea.

 Dar cand se vorbeste de haos climateric se aduce in discutie fara exceptie cresterea temperaturii medii globale la suprafata pamantului si a oceanelor care a fost in iulie trecut de 16,5 grade, cu 0,7 grade Celsius peste media din secolul XX, cind a fost de 15,8 grade. Doar iulie 1998 a fost mai cald. Dar chiar si acest argument este discutabil, in primul rand pentru ca aceasta crestere a temperaturilor este un fenomen in dinti de fierastrau, adica ele cresc, dar si coboara, periodic. Si apoi, haosul climateric nu poate fi explicat exclusiv printr-o crestere a temperaturilor, natura pe Terra evolueaza in functie de o multime de parametri, nu doar din perspectiva celui mai simplu, cel al temperaturilor.

Pasi spre teorii catastrofice

 De la teorii, pana la previziuni catastrofice, nu e de obicei decat un pas. Cand scenariile vin din mass-media, e de inteles argumentul ratingului. Dar cand scenariile vin din partea unor studii stiintifice, lucrurile par de-a dreptul nefiresti, deoarece stiinta se spune ca lucreaza cu argumente exacte, incontestabile si nu cu fictiuni mai mult sau mai putin literare. Daca organizatii mondiale serioase, precum OMM, lanseaza avertismente usor contestabile, apar repede si studii catastrofice.

 Unul dintre acestea, recent, lanseaza predictia cum ca mai mult de jumatate din speciile vegetale si de o treime din animalele cele mai comune isi vor avea spatiul propice existentei lor redus la jumatate pana in 2080 din cauza incalzirii climatice, daca tendinta actuala continua! Emisiile de gaze cu efect de sera (GES) in crestere pun planeta pe traiectoria unei incalziri cu circa 4 grade C pana la sfarsitul secolului in raport cu nivelurile preindustriale. Studiul publicat de revista Nature Climate Change apartine unui grup de cercetatori de la University of East Anglia din Norwich, Marea Britanie si se bazeaza pe impactul unei astfel de cresteri a temperaturilor in zonele climatice al 48.786 de specii. Concluzia ar fi ca circa 55% din plante si 35 % din animale ar putea sa-si vada acest spatiu redus la cel putin jumatate pana in 2080. Plantele, amfibienii si reptilele risca cel mai mult pentru ca ritmul capacitatii lor de adaptare este mai lent decat cel al schimbarii climatice, subliniaza cercetatorii. Zonele cele mai afectate ar fi Africa Subsahariana, America Centrala, Amazonia si Australia.

 Aceste estimari ar putea fi chiar depasite in masura in care ele nu tin seama decat de impactul cresterii temperaturilor, dar nu si de evenimentele extreme induse de schimbarea climatica precum cicloanele si inundatiile, este de parere cercetatoarea Rachel Warren. „Populatiile de animale in special ar putea sa dispara mai rapid decat estimam avand mai putine plante disponibile pentru a le hrani” si „vor exista, de asemenea, efecte asupra oamenilor pentru ca unele specii sunt importante pentru purificarea apei si aerului, pentru a limita inundatiile si ciclul alimentarii”, tine Rachel Warren sa atraga atentia.

 Toate aceste scenarii apocaliptice, care nu se bazeaza decat pe modele matematice de calcul computerizat vor putea fi limitate, chiar in mod semnificativ, daca masuri de reducere a emisiilor de GES sunt luate rapid. Daca emisiile de GES s-ar stabiliza in 2016, scenariu nerealist, pierderile de zone climatice ar fi reduse cu 60 la suta. Daca emisiile se plafoneaza in 2030, aceasta cifra ar fi de 40 la suta. Dupa cum se vede, toata prognoza si estimarea este facuta in ideea controlarii emisiilor gazelor cu efect de sera si, mai exact, a stabilirii taxelor pe care tarile trebuie sa le plateasca in functie de cantitatile acestor emisii lansate in atmosfera.

 Si ca studiul britanic sa nu fie stingher, revista Nature publica si ea un studiu stiintific care sa arate ca haosul climateric nu duce la nimic bun. Pe baza investigatiilor unui grup de 22 de experti (ar fi bine de stiut de cine sunt finantati) s-a redactat un document care spune ca schimbarile climatice, cresterea populatiei mondiale si pagubele provocate mediului inconjurator ar putea conduce la prabusirea ecosistemului planetei noastre in cateva generatii! Noroc ca exista si o salvare si aceasta salvare ne este anuntata tot de acest studiu: printre solutiile care ar putea opri aceasta evolutie se evoca renuntarea la modelele de crestere nedurabila si la risipirea resurselor naturale.

 Doua idei-icoana despre care se vorbeste in zadar de aproape o jumatate de secol, adica cam tot de atunci cand se prognoza pentru anii ’70 criza mondiala cauzata de epuizarea surselor fosile de energie. Prognoza cazuta in ridicol la fel ca si prognoza lui Arthur C. Clarke, care era convins ca in anul 2000 automobilele vor disparea si toti oamenii vor calatori cu farfurii zburatoare.

Autor: GEORGE CUSNARENCU

 

Sursa: revistamagazin.ro

 

Între ora 22,00-26.01.2013 si și ora 06,00-27.01.2013 sunt șanse uriașe să se producă un cutremur de peste 7,5 grade Richter în Europa de sudest….

15 ianuarie 2013 11 comentarii

Domnul Farcas Marian spune că are o metodă personală de prevestirii cutremurelor, poate prevedea momentul, locul și intensitatea cutremurului 

 GRAVITATIA UNIVERSALA, în perioada  23,24,25,26 si 27 ianuarie 2013  va acționa în Europa de sud-est, respectiv pe Turcia,Grecia,Iran{incluzand Marea Neagra},Italia,Bulgaria si Romania. Apogeul maxim (da, nu mediu sau minim) de GRAVITATIA UNIVERSALA critica pt. Romania l-am identificat intre orele 22,00-26.01.2013 si 06,00-27.01.2013…. și multe altele… merită citit

Cutremur

Cutremur

Asa cum v-am promis,revin pt. a va oferi o intelegere rotunda a nedumeririlor care persista in foarte multe aspecte ale fizicii actuale…Personal sunt intrigat de oprirea descrierii universului la acel moment critic aflat cu doar cateva milionimi de secunda inainte de caderea gaurii-negre cuantice spre singularitate zero ,moment echivalent cu pierderea totala a informatiei anterior existenta. De asemenea,sunt la fel de intrigat de perceptia gravitatiei prin ideea de curbare a spatiu-timpului…care in esenta ne sugereaza ca spatiul gol ar “împinge” masa spre centrul Terrei…Mentionez doar aceste doua nedumeriri personale ,suficiente cred pt.a va oferi o deschidere spre calea trudei mele de a descifra universul…Si ca sa demolez total ideea de “profetie” seismica, va voi oferi sansa de a realiza ca postulatul lui Einstein privitor la curbarea spatiului nu poate explica sub nici o forma intelegerea perfecta a notiunii de gravitatie…Se pare ca Isaac Newton va ramane totusi in primul plan al definirii corecte a gravitatiei universale. Si acum va pot spune ca nu tensiunile interne ale Terrei si nici acumularile de energie , produc seismele terestre. Responsabila de cutremurele de pamant este numai GRAVITATIA UNIVERSALA…care in perioada 23,24,25,26 si 27 ianuarie 2013, va actiona asupra zonei Europei sud-estice,respectiv pe Turcia,Grecia,Iran{incluzand Marea Neagra},Italia,Bulgaria si Romania. Vizand o intensitate seismica de peste 7,5 grade Richter, epicentrul probabil se poate situa pe oricare dintre tarile sus-mentionate. Apogeul maxim de temporalitate critica pt.Romania l-am identificat intre orele 22,00-26.01.2013 si 06,00-27.01.2013…deci un stress redus la numai 6 ore…comparativ cu stress-ul de un an si mai mult oferit de predictiile dlui.Purcaru…Repet ca epicentrul maxcim se poate declansa pe oricare dintre tarile sus-mentionate. Va pot ura numai intelepciune si multa stapanire de sine… Iata ca am declansat numaratoarea inversa, cu acuratetea mentionarii zonei afectate,magnitudine si mai ales temporalitate maxima posibil acum pt.mine personal. Privitor la o adancime probabila ma abtin si nu emit nici o predictie…Fiind vorba de un calcul ce implica o trigonometrie a gravitatiei intr-o viziune unica,deci originala,consider ca adancimea este o valoare variabila care tine numai de masa optima ca raport de portanta gravifica. Adica ,pt.moment nu pot exprima o valoare a adancimii in epicentrul probabil,insa sper sa ating curand si aceasta performanta. Atunci cand va fi suficient de clar ceea ce va ofer acum, sper sa aflu mijloacele prin care sa realizez un amplu program seismic apt sa emita date seismice intr-o temporalitate de pana la minut si secunda,cu ore,zile,luni si ani inainte de producerea cutremurelor…Initial ,programul la care inca “visez” nu-mi este accesibil pt.a-l infaptui,datorita investitiilor in primul rand si in al doilea rand al nesansei de a fi singur in fata tuturor seismologilor lumii…Sper totusi ca voi reusi sa realizez si acest program seismic,inainte ca a inchide ochii definitiv…Fiind un program de identificare a tuturor evenimentelor catastrofice terestre, puteti intelege de aici ca si valurile tsunami,tornadele,cicloanele,uraganele,secetele si ploile totentiale,vor fi alaturi de seisme…cel mai frumos dar pe care-l pot oferi intregii lumi…in care inca se pierd vieti pretioase din cauza nestiintei si lipsei de cunoastere. In incheiere vreau sa adaug ca in perioada sus mentionata,respectiv 23-27 ianuarie 2013,vor fi seisme de peste 6 grade Richter si in alte zone ale Terrei. Am localizat atat zonal cat si temporal aceste seisme viitoare, insa ma rezum la a va oferi doar iminenta din zona Europei sud-estice…Folositi cum credeti de cuviinta aceste informatii si ne “auzim” in zorii zilei de 27 ianuarie 2013,cand sper sa renuntati la ideea de “ghicit si profetii” care nu are absolut nimic comun cu datele pe care vi le-am oferit. Cu stima si respect,Farcas Ioan Marian.Revin cu rugamintea de a ma scuza pt.greselile din fraze…Si rectific ca darul pe care sper sa-l pot oferi umanitatii se refera la identificarea valurilor tsunami,a tornadelor si cicloanelor,a uraganelor,secetelor prelungite si a ploilor torentiale care lovesc intrega lume terestra…Prin acest program,odata realizat, vom sti cu multa vreme inainte cand vom avea o iarna grea cu multa zapada si ger…deci vom fi mai bine pregatiti sa trecem peste evenimentele catastrofice naturale,,,In principiu toate evenimentele catastrofice naturale sunt o consecinta a legilor care guverneaza intreg universul, legi care sunt fundamentate pe o constanta unica ce explica absolut totul,incepand de la macrostructura universala pana la lumea subcuantica…Aceasta constanta unica descoperita de mine intr-o viata intreaga de truda si renuntari, este aplicabila tuturor structurilor si substructurilor universale…Incepand de la super-roiurile de galaxii si pana la quarcii legati prin gluoni…constanta unica este definitorie in toate procesele devenirii si existentei universului…Mai mult decat atat,aceasta constanta unica explica si de ce masa ultima din gaura -neagra cuantica ,a produs BIG-BANG-ul cu doar cateva milionimi de secunda inainte de caderea in singularitate zero…..Constanta despre care vorbesc aici explica mult mai mult decat pot reda pt.moment…implicit faptul ca universul este intr-adevar plat … In definitiv acesta este visul celor ce doresc sa descifreze universul si daca am folosit aceasta descoperire pt.a identifica seismele , sper sa intelegeti ca m-am gandit la utilitatea sa imediata si absolut necesara lumii in care traiesc…Stiu ca va fi foarte greu sa ma fac inteles pe deplin….dar faptele vor vorbi pt.mine in curand…Atunci sper intr-o larga abordare a descoperirii mele, o colaborare mondiala pentru infaptuirea programului pe care il cunosc perfect…si implicit sper la intemeierea unei viziuni sanatoase asupra lumii universale in care existam…Cu toate cele bune tuturor, pe curand…

Mai târziu, domnul Farcas revine cu alte precizari.

Revin cu rugamintea de a ma scuza pt.greselile din fraze…Si rectific ca darul pe care sper sa-l pot oferi umanitatii se refera la identificarea valurilor tsunami,a tornadelor si cicloanelor,a uraganelor,secetelor prelungite si a ploilor torentiale care lovesc intrega lume terestra…Prin acest program,odata realizat, vom sti cu multa vreme inainte cand vom avea o iarna grea cu multa zapada si ger…deci vom fi mai bine pregatiti sa trecem peste evenimentele catastrofice naturale,,,In principiu toate evenimentele catastrofice naturale sunt o consecinta a legilor care guverneaza intreg universul, legi care sunt fundamentate pe o constanta unica ce explica absolut totul,incepand de la macrostructura universala pana la lumea subcuantica…Aceasta constanta unica descoperita de mine intr-o viata intreaga de truda si renuntari, este aplicabila tuturor structurilor si substructurilor universale…Incepand de la super-roiurile de galaxii si pana la quarcii legati prin gluoni…constanta unica este definitorie in toate procesele devenirii si existentei universului…Mai mult decat atat,aceasta constanta unica explica si de ce masa ultima din gaura -neagra cuantica ,a produs BIG-BANG-ul cu doar cateva milionimi de secunda inainte de caderea in singularitate zero…..Constanta despre care vorbesc aici explica mult mai mult decat pot reda pt.moment…implicit faptul ca universul este intr-adevar plat … In definitiv acesta este visul celor ce doresc sa descifreze universul si daca am folosit aceasta descoperire pt.a identifica seismele , sper sa intelegeti ca m-am gandit la utilitatea sa imediata si absolut necesara lumii in care traiesc…Stiu ca va fi foarte greu sa ma fac inteles pe deplin….dar faptele vor vorbi pt.mine in curand…Atunci sper intr-o larga abordare a descoperirii mele, o colaborare mondiala pentru infaptuirea programului pe care il cunosc perfect…si implicit sper la intemeierea unei viziuni sanatoase asupra lumii universale in care existam…Cu toate cele bune tuturor, pe curand…

Ce cred eu? Păi ce să cred? Dacă se va dovedi adevărat domnul Farcas merită premiul NOBEL .. și asta fără mișto și fără întârziere…

Pe de altă parte, cei care îi pot oferi sprijinul material pentru a-și continua, am impresia că ar trebui să îi ofere acest ajutor (se spune că mintea multă și banii mulți cam rar se pot găsi la același om)

Stephen Hawking: Daca extraterestrii ar decide sa ne viziteze am putea avea soarta indienilor de dupa descoperirea Americii

Daca am gasi fiinte inteligente pe alte planete am face fara indoiala cea mai mare descoperire stiintifica din istorie, insa trebuie sa fim prudenti daca vrem sa comunicam cu aceste forme de viata, fiindca am putea avea soarta crunta a bastinasilor din Americi dupa sosirea europenilor, a spus pentru BBC reputatul om de stiinta Stephen Hawking care duminica implineste 70 de ani.

„Daca am gasi forme inteligente de viata in Univers am fi in fata celei mai mari descoperiri stiintifice”, a spus Hawking, raspunzand unei intrebari venite din partea unui utilizator Twitter. „Ar fi insa riscant sa incercam sa comunicam cu o civilizatie extraterestra”, avertizeaza savantul britanic.
„Daca extraterestrii ar decide sa ne viziteze, finalitatea ar fi similara cu ce s-a intamplat cand europenii au sosit in America. Lucrurile nu s-au sfarsit bine pentru amerindieni”, spune Hawking, care face referire la efectele dezastruoase pe care sosirea europenilor la final de secol 15 le-a avut asupra populatiilor din cele doua Americi. Atunci, multe orase au fost distruse de spanioli, un numar mare de indigeni au fost ucisi, iar bolile aduse de europeni au decimat populatii lipsite de imunitate.
Spatiul cosmic poate fi nu doar sursa unui dezastru pentru rasa umana, ci trebuie sa ajunga sa reprezinte salvarea speciei umane. „Este esential sa colonizam spatiul cosmic. Cred ca pana la urma vom intemeia colonii care se pot sustine singure pe Marte si pe alte corpuri ceresti din Sistemul Solar, chiar daca probabil acest lucru nu se va intampla in urmatoarea suta de ani”, a raspuns Hawking intrebarii unui cititor din Tara Galilor.
Oamenii trebuie sa intemeieze colonii in spatiu din cauza ca in cel mult o mie de ani un dezastru poate afecta grav viata pe Terra, iar solutia este sa profitam de progresele stiintei pentru a ne extinde in lumi mai sigure.
Hawking urmeaza sa-si serbeze ziua de nastere duminica, in cadrul unui simpozion public intitulat „Starea Universului”, ce va avea loc la Centre for Theoretical Cosmology din cadrul Universitatii Cambridge.
Celebrul om de stiinta va tine o prelegere. Printre ceilalti vorbitori se numara astronomul britanic Martin Rees, laureatul Nobel Saul Perlmutter si fizicianul Kip Thorne.

Autor: Vlad Barza

Publicat: 6 ianuarie 2012

Sursa: HotNews

NASA spune că e aproape să decopere o planetă care ar putea susține viața

21 decembrie 2011 Lasă un comentariu

Oamenii de știință de la NASA spun că sunt aproape de a decoperi o planetă care în opinia lor, ar putea susține viața.

Este vorba de două exoplanete (planete extrioare Sistemului Solar) Kepler 20e şi Kepler 20f, care au dimensiuni apropiate cu cele ale Terrei şi orbitează în jurul unei stele similare Soarelui.

Aceiași crecetători spun că aceste planete sunt prea aproape de steaua în jurul căreia gravitează pentru a putea exista apă în stare lichidă, absolute necesară existenței vieții, așa cum o înțelegem noi.

Interesant este că acestea sunt cele mai mici exoplanete descoperite până acum.

Descoperirea poate fi considerată un reper în căutarea vieții în afara Sistemului Solar.

Ca dimensiuni, Kepler-20e este puţin mai mică decât Venus, de măsurare 0.87 ori mai mare decât raza Pământului. Kepler-20f este un pic mai mare decât Pământul, de măsurare 1.03 ori.

Sistemul stelei respective este format din cinci planete și se găsește la aproximativ 1.000 de ani-lumină depărtare în constelaţia Lyra.
Kepler-20e orbiteaza in jurul stelei sale mamă la fiecare 6.1 zile şi Kepler-20f la fiecare 19.6 zile. Aceste perioade scurte de timp orbitale înseamnă sunt planete foarte calde, lumi neospitaliere. Kepler-20f, la 800 de grade Fahrenheit, este similar cu o zi medie de pe planeta Mercur. Temperatura de suprafata de Kepler-20e, la mai mult de 1.400 de grade Celsius, ar topi de sticlă.

„Scopul principal al misiunii Kepler este de a găsi planete de mărimea Pământului în zona de locuit”, a declarat Francois Fressin de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică din Cambridge, Massachusetts, autorul principal al unui nou studiu publicat in revista Nature.”Aceasta descoperire demonstreaza, pentru prima dată că Pământul de dimensiuni planete exista in jurul altor stele, şi că suntem capabili pentru a le detecta.”
Sistemul are un aranjament neaşteptat. În sistemul nostru solar, planetele mici  și stâncoase  stancoasa lumi orbitează  mai aproape de soare şi cele mari, gazoase orbitează  lumi mai departe. În comparaţie, planete de Kepler-20 sunt organizate în dimensiuni alternative: mari, mici, mari, mici şi mari.

„Datele pe care ni le arată  Kepler ne relevă  unele sisteme planetare au aranjamente de planete foarte diferite de cea observată în sistemul nostru solar”, a declarat Jack Lissauer, om de ştiinţă şi ştiinţa planetară Kepler membru al echipei de la NASA Ames Research Center din Moffett Field, California „Analiza datelor oferite de  Kepler continuă pentru a descoperi noi perspective cu privire la diversitatea de planete şi sisteme planetare în cadrul galaxiei noastre. „
Oamenii de stiinta nu sunt siguri modul în care sistemul a evoluat, dar ei nu cred că planetele s-au format în  locaţiile existente. Ei sustin format planetele mai depărtate  de steaua lor au migrat spre interior, probabil prin interacţiuni cu discul de materialul din care acestea provin. Acest lucru a permis menținerea  distanţelor dintre ele, în ciuda dimensiunile alternativ.
Telescopul Spaţial Kepler detectează planete şi candidate la statutul de planet planeta prin măsurarea golurilor în luminozitate mai mult de 150.000 de stele pentru a căuta planete trecere prin fața stelele lor. Echipa de ştiinţă Kepler spune că are nevoie de  cel puţin trei treceri prin fața stelei  pentru a putea confirma că e vrba de o planetă.
Echipa de ştiinţă Kepler foloseste o bază terestră de telescoape şi telescopul spaţial Spitzer pentru a revizui observaţii cu privire la candidaţii planetă nave spaţiale găseşte. Stelele monitorizate de Kepler în constelaţiile Cygnus şi Lyra pot fi văzute numai de la sol de primăvara și până toamna devreme. Datele obținute la aceste observaţii, pot ajuta la determinarea candidatelor care  pot fi validate ca planete.
Pentru a valida Kepler-20e şi Kepler-20f, astronomii au folosit un program de calculator numit Blender, care se desfăşoară simulări pentru a ajuta la eliminarea altor fenomene astrofizice care pot induce părerea că e vorba de o planetă.
Pe 05 decembrie echipa a anunţat descoperirea lui Kepler-22b în zona de locuibilă a stelei mamă. Este posibil să fie prea mare pentru a avea o suprafata stancoasa. În timp ce Kepler-20e şi Kepler-20f au dimensiuni relative similare Pământului , acestea sunt însă  prea aproape de steaua-mamă lor de a avea apă în stare lichidă la suprafaţă.
„În jocul cosmic de a căuta și a găsi planete doar cu mărimea potrivită şi cu temperatura ideala, pare a fi doar o chestiune de timp”, a declarat Natalie Batalha, conducător științific  adjunct al echipei Kepler, și profesor de astronomie şi fizică, la San Jose State University .„Suntem pe marginea scaunelor noastre ştiind că descoperirile cele mai anticipate a lui Kepler așteaptă  încă să vină.”
NASA Ames Research Center din Moffett Field, California, gestionează dezvoltarea sistemul de la sol Kepler, operaţiunile,  misiunea  şi de analiză datelor ştiinţifice. JPL gestionează și dezvoltarea misiunii lui Kepler.
Ball Aerospace şi Technologies Corp din Boulder, Colorado, a dezvoltat sistemul de zbor Kepler şi sprijină operaţiunile Laboratorului de Fizica Atmosferei si Spatiu de la Universitatea din Colorado din Boulder.

Space Telescope Science Institute din Baltimore arhivează , găzduiește  si distribuie datele  ştiinţifice Kepler. Kepler este misiunea NASA Discovery 10 şi este finanţată de către NASA’s Science Mission Directorate la sediul agenţiei din Washington.

Pentru mai multe informaţii despre misiunea Kepler se pot vedea  vizitând: http://www.nasa.gov/kepler

Pentru conformitate:

articolul original NASA Discovers First Earth-size Planets Beyond Our Solar System   

poate fi văzut pe siteul NASA  

Categorii:Ştiinţă Etichete:,

Apă lichidă pe Europa, satelitul lui Jupiter (O fi semn că e posibil să existe și forme de viață?)

22 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

NASA a anunţat descoperirea anului: un lac imens cu apă pe un satelit al lui Jupiter!

O sondă a NASA a constatat că sub suprafaţa de gheaţă ce acoperă Europa, unul din sateliţii planetei Jupiter, se află un imens corp de apă subterană. Apa lichidă este un ingredient necesar pentru toate formele de viaţă pe care le cunoaştem, această descoperire sugerând că Terra nu este singurul loc din sistemul nostru solar în care există viaţă.

Lacul subteran descoperit de sonda Galileo are un volum similar Marilor Lacuri din America de Nord, iar cercetătorii spun că mai multe lacuri de acest tip ar putea exista în zonele subţiri ale scoarţei de gheaţă de pe Europa.

Suprafaţa de apă descoperită este acoperită de bancuri de gheaţă care se dezintegrează, iar cercetătorii cred că acest mecanism permite transferul de nutrienţi şi de energie dinspre suprafaţă către corpul de apă subteran, astfel că Europa este un habitat mult mai prietenos vieţii decât se credea până acum.

Britney Schmidt, geofizician la Universitatea din Texas, a explicat că „până acum, majoritatea oamenilor de ştiinţă credeau că gheaţa de pe Europa este prea groasă pentru a fi un habitat prietenos vieţii. Noile dovezi arată că există porţiuni mai subţiri, în care există lacuri gigant. Acest lucru sugerează că oceanul de pe Europa este un loc în care ar putea exista forme de viaţă”.

„Nu am fi putut înţelege procesele prin care aceste lacuri de apă de pe Europa s-au format dacă în ultimii 20 de ani calotele glaciare ale Pământului nu ar fi fost studiate intens”, a adăugat Don Blankenship, co-autor al studiului.

Europa nu este singurul corp ceresc din sistemul nostru solar care are potenţialul de a găzdui viaţă. Cercetătorii suspectează că şi Enceladus, unul din sateliţii lui Saturn, ar putea găzdui forme de viaţă.

Agenţiile spaţiale din SUA şi Europa plănuiesc misiuni spre lunile lui Jupiter, pentru a le studia la faţa locului. Acestea ar putea fi lansate spre finalul acestui deceniu sau la începutul deceniului următor.

Sursa: descoperă.ro

Categorii:Ştiinţă Etichete:, ,

Noi elemente în Tabelul lui Meneleev

6 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

Trei noi elemente chimice în Tabelul lui Mendeleev

Celebrul Tabel al lui Mendeleev, care conţine elementele chimice a fost îmbogăţit cu trei noi elemente: coperniciu, roentgeniu şi darmstadtiu. Acestea fac parte din categoria elementelor super-grele, transuraniene şi ele nu există în natură, fiind create pe cale artificială, în laborator, în acceleratoare de particule. Prin aceste experimente se obţin un număr mic de atomi, extrem de instabili.

În mod normal includerea în tabelul lui Mendeleev şi denumirea noilor elemente se face în decurs de zeci de ani, după verificări şi experimente de confirmare de către comisii speciale ale Uniunii Internaţionale pentru Fizică Pură şi Aplicată şi Uniunii Internaţionale pentru Chimie Pură şi Aplicată. 

Darmstadtiul (Ds), este elementul cu numărul atomic 110. A fost obţinut în 1994, bombardând un izotop greu de plumb cu atomi de nichel. S-au obţinut astfel 13 atomi din noul element. Numele vine de la oraşul german Darmstadt, unde se află laboratorul care a “moşit” noul element.

Roentgeniul (Rg) – numărul atomic 111 – a fost obţinut tot în 1994, când au luat naştere trei atomi. În 2002 s-au obţinut alţi trei atomi. Numele elementului a fost dat în onoarea fizicianului german Wilhelm Conrad Roentgen (1845 – 1923), laureat al premiului Nobel pentru fizică, cel care a descoperit razele X, în 1895.

Coperniciul (Cn), este elementul cu numărul atomic 112. A fost obţinut în 1996, prin ciocnirea atomilor de zinc cu cei de plumb. De atunci, au fost obţinuţi, în total, 75 de atomi ai acestui element. Numele său vine de la celebrul astronom Nicolaus Copernicus (1473-1543), primul care a emis teoria că Pământul se roteşte în jurul Soarelui.  

Autor:  Mihai Petean  

Data publicării:  6.11.2011 

Sursa: ftr.ro – FOAIA TRANSILVANĂ

http://www.ftr.ro/trei-noi-elemente-chimice-in-tabelul-lui-mendeleev-51411.php

 

 

Categorii:Ştiinţă Etichete:

Viață pe Marte?

4 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

NASA vine cu noi dovezi despre viaţa pe Marte

de Ioana Nicolescu

Un studiu făcut de NASA în decursul ultimilor cinci ani a adus dovezi care susţin teoria conform căreia apa de pe Marte a existat în sol aproape de suprafaţă. Aceasta înseamnă că singurele habitate unde s-ar fi putut dezvolta viaţă au fost în subteran. Conform studiului publicat în jurnalul ştiinţific Nature, apă lichidă nu ar fi existat la suprafaţa planetei roşii decât pentru perioade foarte scurte de timp, informează NASA.
Oamenii de ştiinţă au analizat date despre concentraţia de minerale din sol de la 350 de situri examinate de sateliţii ESA şi NASA care orbitează în jurul planetei Marte. Rezultatele studiului sugerează că apă a existat la suprafaţa planetei pentru perioade scurte de timp care alternau cu perioade aride de sute de milioane de ani, când planeta arăta ca acum. Episoadele rare când a existat apă pe planetă aveau loc când apa din subteran interacţiona cu rocile de la suprafaţă. Studiul are implicaţii majore în privinţa atmosferei marţiene, dar şi asupra posibilelor habitate care ar fi putut susţine viaţa.
În 2005 s-a descoperit pe Marte argilă bogată în minerale, ceea ce sugerează că au existat cândva pe planetă condiţii de umezeală şi căldură. „Peste tot pe Marte am descoperit în subteran pământ bogat în minerale, în schimb, la suprafaţa planetei am găsit foarte puţine astfel de minerale, iar zonele unde se află sunt rare”, spune John Mustard, profesor la Brown University şi co-autor al studiului publicat în Nature. Pentru ca aceste condiţii să fi existat la suprafaţă pentru perioade lungi de timp, atmosfera planetei trebuia să fie mult mai densă decât este acum pentru ca apa să nu se evapore sau să îngheţe. Cercetătorii caută dovezi pentru procesul care ar fi putut duce la pierderea atmosferei dense de-a lungul timpului.
„Chiar dacă habitatele de la suprafaţă au supravieţuit pentru scurt timp, aceasta nu înseamnă că nu a existat viaţă pe Marte, dar oferă nişte indicii despre ce fel de habitat trebuie să ne interesăm. Se pare că cele mai stabile habitate marţiene care au existat pentru mai mult timp s-au aflat sub suprafaţa planetei. Pe Pământ, habitatele geotermale din subteran au ecosisteme active”, spune cercetătorul-şef Bethany Ehlmann, profesor la California Institute of Technology şi cercetător la laboratoul NASA Jet Propulsion din Pasadena.
Descoperirea argilei bogate în minerale dovedeşte că într-adevăr a existat apă pe Marte fiindcă argila se poate forma numai atunci când apa interacţionează cu rocă. Solul marţian este bogat în fier şi magneziu. La suprafaţă, apa a luat cu ea elementele solubile din rocă şi a format argilă bogată în aluminiu. Un alt indiciu care atestă existenţa apei este prezenţa mineralului „prehnite” care se poate forma numai la temperaturi de 200 grade Celsius. Aceste sunt caracteristice habitatelor subterane hidrotermale şi nu a apei de la suprafaţă.
„Interpretarea pe care am dat-o noi este că habitatele calde şi umede au existat, cu câteva excepţii, mai mult în subteran şi nu la suprafaţă, cum s-a crezut până acum”, spune Scott Murchie de la Laboratorul de de Fizică Aplicată al Universităţii John Hopkins.

Data publicării:04.11.2011 

Sursa: gândul.info 

http://www.gandul.info/magazin/nasa-vine-cu-noi-dovezi-despre-viata-pe-marte-8932866

GALERIE FOTO

.

..

Categorii:Ştiinţă Etichete:

Minunile d-nei cercetator Marioara Godeanu

11 august 2011 2 comentarii

Minunile d-nei cercetator Marioara Godeanu.

Categorii:Ştiinţă Etichete:, ,

Duşul wireless – invenţie românescă

1 aprilie 2011 Lasă un comentariu

Duşul wireless – invenţia unui român

Gh. Firu, un inventator clujean trecut de prima tinereţe, a scos pe piaţă primul duş wireless din lume. Invenţia sa este cu atît mai uimitoare cu cît Gh. Firu voia să se retragă din domeniul invenţiilor pentru că nu mai avea nici o idee şi i se părea că totul se făcuse.

„Duşul wireless este ceva uimitor. Gîndiţi-vă că, în cazul în care se ia apa la bucătărie, puteţi să îl duceţi acolo şi să spălaţi liniştit vasele. Nu mai zic că am primit multe comenzi de oameni care locuiesc la ţară şi practică agricultura. Ei vor să ude cu duşul wireless prin curte. O singură problemă are duşul wireless… În momentul în care se ia apa la baie, nici el nu mai dă apă”, a spus Gh. Firu.

Întrebat despre cum se întîmplă că nu mai dă apă în momentul în care se opreşte apa la baie, inventatorul l-a privit în ochi pe reporterul nostru şi a răspuns şoptit: „Pur şi simplu, ştie!”

Sursa: http://www.timesnewroman.ro/life-death/4234-dusul-wireless-este-inventia-unui-roman

Categorii:Ştiinţă Etichete:

Bacteria a înviat. Adevărat, a înviat.

22 mai 2010 2 comentarii

Mi s-a părut a dracului de interesant

Oamenii de stiinta au creat primul organism viu artificial, readucand la viata o bacterie

de I.R. HotNews.ro


J. Craig Venter (stanga) si dr. Hamilton Smith
Foto: Reuters
Oameni de stiinta americani care incearca de mai multi ani sa creeze viata artificiala au anuntat joi ca au reusit sa realizeze in laborator un genom sintetic, pe care l-au folosit pentru a aduce inapoi la viata o bacterie, relateaza Reuters. Presedintele american Barack Obama a solicitat o ancheta asupra implicatiilor acestei descoperiri.  

Cei care au luat parte la experimentul care dureaza de 15 ani si care a costat pana acum 40 de milioane de dolari spera ca realizarea sa ii invete cum sa creeze microbi speciali.

Exista insa temeri ca aceasta tehnologie ar putea fi folosita pentru a produce arme biologice, motiv pentru care, la solicitarea lui Obama, Comitetul american pe probleme de energie si comert din cadrul Parlamentului se va reuni saptamana viitoare pentru a discuta implicatiile acestei descoperiri.

„In studiul sau, Comitetul ar trebui sa ia in considerare potentialele beneficii medicale, asupra mediului inconjurator si a securitatii, precum si potentialele riscuri asupra sanatatii sau sigurantei, ” a precizat Obama.

Cercetatorii au lucrat cu o varianta sintetica a ADN-ului bacteriei, transplantata intr-un alt microb, „golit” pe dinauntru in prealabil.  Dupa mai mult incercari, noul microb a prins viata si a inceput sa se multiplice in vasul de laborator.

„Este prima celula sintetica facuta vreodata,” a declarat Craig Venter, cel care a coordonat cercetarea. „Este prima specie de pe planeta care se auto-multiplica si al carei parinte este un computer.” Venter a adaugat ca va incerca sa foloseasca bacterii pentru a produce combustibil, vaccinuri sau pentru a creea alge care sa absoarba dioxidul de carbon din atmosfera.

„Va deveni o unealta foarte puternica in incercarea de a realiza ce vrem noi in biologie,” a spus Venter.

Pe de alta parte, unii biologi sustin ca realizarea echipei lui Venter reprezinta un progres important, fara insa a insemna ca s-a reusit producerea de viata artificiala de la zero.

 

Pentru conformitate,

Articolul e importat de pe HotNews.ro

Nici nu ştiu ce să zic. E doar un alt experiment ştiinţific, sau e un pas înainte  spre … chiar aşa…  Un pas spre ce ar putea fi?

%d blogeri au apreciat: