Dacă Raluca Prună și-a permis să mintă la CEDO, de unde știm că nouă ne spune vreodată adevărul?

RALUCA PRUNĂ
Ministrul care și-a permis să mintă la CEDO

Duminică, 9 Octombrie 2016, Preşedintele UNJR, Dana Gîrbovan, a postat pe pagina sa de Facebook, că declaraţiile Ralucăi Prună, care a recunoscut că a minţit la CEDO privind bugetul penitenciarelor, vor avea impact asupra relaţiilor cu celelalte state din UE în ceea ce priveşte cooperarea judiciară.

Preşedintele UNJR mai precizează că declaraţia ministrului Justiţiei va avea impact şi asupra relaţiilor cu celelalte state din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte cooperarea judiciară, deoarece aceasta se bazează pe premiza că fiecare stat membru are încredere în sistemele de justiţie ale celorlalte state membre. Dana Gîrbovan cere ca o anchetă să fie demarată urgent.

Ministrul Justiţiei, Raluca Prună, a declarat că a minţit la CEDO că dispune de un buget de aproape un miliard de euro pentru şapte penitenciare, deşi în realitate Guvernul nu avea această sumă în buget, argumentând că declaraţiile “erau nişte bune intenţii.”

Declaraţiile ministrului Justiţiei au venit în contextul în care în plenul CSM se discuta despre amânarea investiţiilor pentru sediile de instanţe. Potrivit unui comunicat de presă emis de CEDO, Raluca Prună a vizitat Curtea în data de 14 iunie 2016, unde a fost primită de preşedintele Guido Raimondi, la întrevedere participând şi judecătoarea Iulia Motoc, aleasă în numele României, dar şi Roderick Liddel, grefier şef

Mai jos, postarea integrală a Danei Gîrbovan, Preşedintele UNJR:

Ministrul Justitiei Raluca Pruna a declarat ca a mintit la CEDO, avand incredere intr-o „hartie sub semnatura cuiva din statul roman”. Declaratia este intr-adevar socanta, prin consecintele pe care le implica. Problema trebuie clarificata si nu trebuie sa ramana la nivelul unui titlu senzational si trecator de presa, pentru ca prezinta importanta din mai multe perspective.

1. Cand a aflat ministra de inducerea sa in eroare si ce a facut ulterior pentru a corecta informatia falsa trimisa Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Acest fapt este cu deosebire important nu doar pentru a pastra credibilitatea statului roman si a sistemului sau de justitie – cum sa ai incredere intr-un stat care isi permita sa minta curtea suprema in materie de drepturi fundamentale? – ci si pentru ca, acoperind minciuna, viciezi actul de justitie la inalt nivel. Asta arata respectul pe care statul roman il are fata de actul de justitie in sine.

Apoi, in concret si tot foarte grav, actionand in acest mod statul arata ca nu are nici o dorinta sa solutioneze problema din penitenciare, o problema reala despre care am scris si in trecut, singura sa preocupare fiind aceea de a tine ascunsa aceasta situatie grava.

Reamintesc ca pe rolul Curtii Europene se afla numeroase cauze privind conditiile din penitenciare, CEDO avand posibilitatea de a declanşa procedura hotararii-pilot impotriva Romaniei pe acest motiv.

Ca atare, este important ca doamna Raluca Pruna sa raspunda acestor intrebari: cand a aflat si ce demersuri a facut pentru a corecta minciuna si efectele ei?

2. Declaratia doamnei ministru va avea impact si asupra relatiilor cu celelalte state din UE in ceea ce priveste cooperarea judiciara.

Aceasta cooperare se bazeaza pe premiza ca fiecare stat membru are incredere in sistemele de justitie ale celorlalte state membre, iar aceasta incredere depinde de o serie de parametri, care includ mecanismele de protectie a drepturilor fundamantele. In definirea acestora, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului reprezinta un pilon important, facandu-se numeroase referiri la aceasta atat in fundamantarea actelor normative europene, cat si in deciziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Este usor de inteles, asadar, ce consecinte poate avea asupra acestei increderii declaratia unui ministru al justitiei care recunoaste ca a mintiti CEDO.

3. Cine a semnat „hartia” respectiva si ce masuri se iau pentru tragerea sa la raspundere.

Ca judecator de scaun, atunci cand solicit date sau informatii de la institutii ale statului roman, vreau sa am ferma convingere ca acestea sunt reale, pentru ca imi intemeiez hotararea si pe acestea.

Posibilitatea ca o institutie a statului sa induca in eroare in mod intentionat un judecator este cu adevarat socanta, de aceea este imperativ sa se demareze urgent o ancheta, vinovatii sa fie sanctionati si consecintele minciunii spuse de ministrul justitiei remediate.

Sursa:

Contul de Facebook al doamnei Dana Gîrbovan, Președintele UNJR

Declaraţiile ministrului Justiţiei au venit în contextul în care în plenul CSM se discuta despre amânarea investiţiilor pentru sediile de instanţe. Potrivit unui comunicat de presă emis de CEDO, Raluca Prună a vizitat Curtea în data de 14 iunie 2016, unde a fost primită de preşedintele Guido Raimondi, la întrevedere participând şi judecătoarea Iulia Motoc, aleasă în numele României, dar şi Roderick Liddel, grefier şef.

 Raluca Prună, a declarat joi, în şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii:

“Ştiţi cum e, domnule judecător, ca la penitenciare, unde eu m-am dus şi am minţit la CEDO şi spun bine minţit la CEDO, că eu am crezut că dacă mi se dă o hârtie sub semnătura cuiva din statul român… Deci eu am minţit acolo spunând că noi am asigurat buget pentru şapte penitenciare a câte 150 de milioane pentru fiecare penitenciar, ergo aproape un miliard de euro, dar astea erau nişte bune intenţii, pentru că în realitate în buget noi nu avem aceşti bani. Aşa s-a întâmplat şi cu investiţiile. Pe mine nu mă costă nimic şi pe niciun ministru să facem o foaie foarte frumoasă, să spunem că ne trebuie două miliarde de euro ca noi să avem o infrastructură de top în România, dar câtă vreme nu ai acoperire în buget, lucrurile astea nu se vor întâmpla. Deci acest guvern, pe care mă simt obligată să îl apăr nu neapărat pentru că fac parte din el, acest guvern a moştenit asta, o colecţie de bune intenţii. Şi a trebuit eu să ies să spun că nu pot să fac şapte penitenciare, că nu am bani (…)”.

Se pune o întrebare:

Dacă Raluca Prună și-a permis să mintă la CEDO, de unde știm că nouă ne spune vreodată adevărul?

Oare ar fi prea mult să îi cerem demisia de onoare (dacă la mincinoși mai poate fi vorba de onoare)?