UDREA – PDL: End of love

Motto: „Unde dragoste nu e nimic nu e”.

Dacă opreai pe stradă, la întâmplare, zece persoane și le rugai să îţi spună câteva nume a celor mai reprezentative persoane din PDL cel puţin opt îţi vor spune în fruntea listei numele Elenei Udrea.

Acum gata, doamna Udrea a plecat din PDL.

De ce s-a produs această despărţire şi de ce se vor produce următoarele plecări din PDL presupune o discuţie lungă şi complicată.

Cui îi foloseşte? Aici e mai simplu … orice schindare din sânul dreptei reale foloseşte în primul rând USL. Mă uitam la Ponta care, cu umorul lui păşunistico-aviar marca Năstase zicea că abia acum, după ce (citez) „PDL a scăpat de Băsescu şi Udrea” el a început să se teamă.

Este evident că încerca să fie sarcastic şi să sărbătorească astfel ceea ce probabil în mintea lui de găgăuţă politic este una din marile victorii.

De facto, această despărţire nu s-a produs acum cu după alegerile interne din partid.

Motivul e unul cât se poate de românesc. Presa felixoidă a tot identificat ca mari probleme ale României prezenţa lui Băsescu, Udrea, Boc …

PDL, voit au ba, a pus botul la această manipulare, şi, pentru a scăpa de acuzele care spuneau că în România  se trăieşte rău ar fi din cauza lor, au aruncat indirect vine pe cei care au condus PDL până la alegerile interne … cei veniţi după alegerile interne la conducerea partidului, nici uturoi nu au mâncat nici cavitatea bucală nu le pute …

Treaba e că, de fapt, nişte tensiuni interne mocnite şi nu foarte bine definite, au existat tot timpul, neomogenitatea având drept cauză modul în care a apărut PDL prin alipirea grupului venit din PNL de PD.

Greşala de fond care s-a făcut în PDL a venit în momentul în care, în campania pentru alegerile interne s-a produs un fel de  radicalizare.

Grupul Blaga arăta că singura soluţie este o schimbare profundă şi rupte de cei care conduseseră partidul, nota de plată pentru guvernare urmând a fi achitată de aceştia, grupul Udrea vorbind despre dorinţa grupului Blaga de a fi primit la guvernare, vordinduse chiar despre o înţelegere a lui Blaga cu cei de la USL în acest sens, lui Blaga fiindu-i chiar rezervat un loc de ministru.

În mod logic, pentru păstrarea unui PDL nescindat ar fi fost bine ca la conducerea partidului să fi ajuns Monica Macovei deoarece asta ar fi garantat un fel de soluţie de mijloc, iar către electorat s-ar fi trimis un mesaj care ar fi spus că PDL ar fi intrat într-o perioadă de purificare morală dacă asta e posibil în politică.

PDL pare a traversa o oarecare criză de personalitate, dar şi una în care nu înţelege cum e perceput din exterior. E destul să ne uităm la candidatul pe care îl propune pentru prezidenţiale.

Cătălin Predoiu o fi el un profesionist desăvârşit şi ca om un individ absolut respectabil, dar nu are carisma necesară pentru a prinde la electorat… percepţia fiind că PDL a capitulat şi nici nu îndrăzneşte să se gândească la faptul că ar putea avea o şansă la prezidenţiale.

Faptul că în PDL domină cu totul alte principii decât cele logice în politică, cel mai important fiind „lipiciul” pe care îl are la electorat, s-a văzut şi din faptul că, deşi rezultatul lui Emil Boc care, pe fondul unui declin evident al partidului în sondaje câştigă la pas Primăria Clujană, sau Elena Udrea care, deşi paraşutată în Moldova, câştigă lejer colegiul, nu a contat. Blaga în schimb, deşi a ajuns parlamentar cu mari emoţii, ajunge liderul partidului… cam ciudat.

Nu am înţeles ce spera totuşi Elena Udrea după alegerile interne. După oficializarea rezultatului alegerilor, mai ales având în vedere modul în care s-a dus campania aferentă, pasul logic imediat ar fi fost să plece atunci… De ce a rămas? Habar n-am… era evident că vocea sa nu va mai conta în PDL.

Rămânerea deputatei în PDL după alegerile interne a însemnat un lung şir de şicane reciproce, de atacuri mai mult sal mau puţin voalate la adresa preşedintelui partidului, atacuri cu atât mai puternic vizibile cu cât notorietatea doamna Udrea a fost mai prezentă decât toţi rstul mmbrilor PDL la un loc.

În buna tradiţie mioritică, atacurile doamnei Udrea la preşedintele partidului au fost percepută drept atacuri la partid, lucru care se poate vedea şi la alte partide. Ca şi în acele cazuri, astfel PDL arată modul absolut fără substanţă în care e percepută ideea de libertate de exprimare .

Cui îi dăunează oare acest divorţ politic?  Aceasta e o chestiune care trebuie privită într-un cadru mai larg, rupturile dintre diferite părţi ale Dreptei venite din orgoliile personale şi de grup şi incapacitatea de a accepta meritele altora, cumulată cu incapacitatea de a accepta propiile tare, este motivul pentru care dreapta cu a reuşit să se coalizeze niciodată cu adevărat.

Singurul mod în care aceasta s-ar putea produce cred că este cel de a apărea o persoană neimplocată, pe modelul lui Emil Constantinescu.

În context, pentru ilustrarea modului în care e văzută această ruptură, Elena Udrea, pe pagina sa de Facebook, scrie pe data de 30 Ianuarie:

„Încep prin a le mulțumi tuturor care au transmis astăzi mesaje de încurajare, încredere și susținere atât pentru mine, cât și pentru Mișcarea Populară. Faptul că sunteți aproape de acest proiect înseamnă foarte mult pentru toți cei implicați.
Decizia de a mă înscrie în Mișcarea Populară înseamnă continuarea unui demers politic început în 2004, dar pe un drum nou. Atunci am intrat în politică pentru că am crezut în proiectul de țară al lui Traian Băsescu. Acum, după 10 ani de la acel moment, cred cu și mai mare tărie că este absolut necesar să existe o forță politică de centru-dreapta care să se afle în parteneriat cu Președintele și să continue procesul de reformă a statului, de modernizare și întărire a instituțiilor în fața asalturilor unui USL atotputernic care sufocă România.
Partidul Mișcarea Populară își propune să continue această linie și acesta a fost motivul major pentru care am și hotărât să mă alătur acestui proiect politic curajos, optimist și cu un viitor extrem de promițător.
Sunt absolut convinsă că, intrând într-un parteneriat cu Traian Băsescu și deschizând un dialog real cu toate celelalte partide veritabile de centru-dreapta, Mișcarea Populară se va dovedi un succes și va reuși să-și atingă toate obiectivele asumate.”

Iar pe 31 Ianuarie:

„Am aflat strategia PDL de a creşte în sondaje acum că a scăpat de pietrele de moară Udrea şi Băsescu: partidul va fi susţinut de Victor Ponta. Nu degeaba Premierul USL adoptă un discurs similar cu cei din PDL.
Înţeleg din asta că eram o piedică pentru frăţia Ponta – Blaga – Şova – CNADNR.
Mă aştept ca, de aici încolo, contractele să curgă şi mai bine ca până acum.”

La rândul său, mi se pare că modul în care PDL vede această despărţire ca fiind clar arătat de declaraţiile doamnei Raluca Turcan, vicepreşedintă a partidului.

Aceasta a spus , într-o conferinţă de presă că discursul Elenei Udrea, după plecarea din PDL, este unul „mincinos, nedemocratic şi distructiv” şi că „teoria cum că PDL este anti-Traian Băsescu este revoltătoare”.

Doamna Turcan a declarat, consideră că „este dreptul ELENEI UDREA să aibă propriul partid pe care să-l manevreze aşa cum doreşte. Consider însă revoltătoare teoria cum că PDL ar fi anti -Traian Băsescu. În momentele cheie pentru democraţia românească, pentru reformele din România şi stabilitatea instituţională, PDL a fost partener constant al preşedintelui Traian Băsescu”, a declarat Raluca Turcan.

Aceasta a dat ca exemplu mobilizarea conducerii PDL în sprijinul preşedintelui Băsescu cu ocazia referendumului din 2012 privind demiterea acestuia.

„Actuala conducere a PDL a fost cea care a militat fără nicio reţinere pentru preşedintele Traian Băsescu şi pentru o funcţionare corectă a României. În acel moment cheie, doamna Elena Udrea nu cred că a ieşit din casă şi nu a avut vreo emisiune televizată”, a mai spus Turcan la modul cel mai politicianist cu putinţă, „uitând” că de fapt, ruptura a survenit în urma tratării campaniei aferente alegerilor interne de tabăra Blaga din care dânsa făcea cu onoare parte.

„Opoziţia se face cu voturi date în Parlament şi contestări la Curtea Constituţională. La aceste momente, doamna Elena Udrea, în proporţie de 90 la sută, a fost absentă”, susţine Raluca Turcan, probabil di  cauză că nu se uită la televizor. Ca vizibilitate Elena Udrea a fost peste vizibilitatea partidului, preşedintele acestuia fiind atât de rar văzut încât la un moment dat lumea se întreba chiar dacă mai există.

Doamna Turcan a mai spus şi că PDL face opoziţie constantă …

„Acum nu mai lipseşte decât ca doamna Elena Udrea să dea certificate de puritate ideologică. Unde s-a mai auzit ca o persoană să decidă cine este sau nu de dreapta, cine este sau nu împotriva lui Traian Băsescu, cine face şi cine nu face opoziţie? Dacă PDL nu făcea opoziţie, astăzi aveam proiectul de descentralizare al lui Dragnea prin care se întărea puterea baronilor locali. PDL a blocat Codul Penal prin vot în Parlament, iar doamna Elena Udrea nu a fost acolo”, a mai spus vicepreşedintele democrat liberal.

Personal, nu contest asta, doar că modul în care această opoziţie se face uhul cam insipid, inodor şi încolor, opoziţia respectivă fiind una nu prea vizibilă, lipsită de agresivitatea necesară pentru a atrage atenţia.

Raluca Turcan a încheiat afirmând: „Consider mincinos, nedemocratic şi distructiv un discurs ca cel avut de Elena Udrea şi cu care vrea să-şi înceapă în forţă viaţa politică într-un alt partid”.

Întrebată dacă se aşteaptă la noi plecări din PDL, aşa cum a anunţat Elena Udea, Raluca Turcan a spus că nu-şi face strategia politică în funcţie de oamenii care pleacă, dar a precizat că plecarea lui Cezar Preda nu o surprinde.

Doamna Udrea şi-a anunţat demisia joi când l-a sunat pe secretarului general al PDL, Gheorghe Flutur, ulterior anunţând public că s-a înscris în Partidul Mişcarea Populară.

ELENA UDREA declara, joi, că „fix înainte” să se înscrie în PMP nu s-a consultat cu preşedintele Traian Băsescu, dar că „în trecut au fost astfel de discuţii”, iar preşedintele Băsescu i-a atras atenţia că este un proiect politic greu.

Ulterior, ELENA UDREA a prezentat, într-o conferinţă de presă susţinută alături de Eugen Tomac, motivele pentru care a plecat din PDL şi s-a înscris în PMP, ea arătând că „în PDL există un curent care s-a dezis de propria istorie de succes, de propria guvernare, de lucrurile bune care s-au făcut în guvernarea Boc şi, mai grav, s-a dezis de Traian Băsescu”.

Cumva o înţeleg pe Raluca Turcan, care îmi pare a încerca să ascundă un fel de frustrare pentru faptul că nu au reuşit darea afară a Elenei Udrea, aceasta fiind cu un pas înainte.

A pierdut sau a câştigat PDL ori Elena Udrea? A câştigat PMP prin venitea blondei? Cu siguranţă un câştig de imagine se va resimţi pentru PMP un câştig … Elena Udrea va rămâne la fel de mult în atenţia presei. Cât de mare va fi acest câştig… rămâne de văzut cum rămâne de văzut şi funcţia pe care blonda o va primi şi dacă pentru PDL sau Udrea e vorba de un câştig sau o pierdere.

Cum va gestiona PDL noile plecări, iar rămâme de văzut.

Cred că mai trebuie spus un singur lucru. Demisia  doamnei Udrea fix înainte de a reuşi PDL să îi tragă un picior în poponeaţă, va face oare ca relaţiile PDL cu USL să se îndulcească?

P.S. Hai să propunem un scenariu posibil…

După alegerile europarlamentare, PSD nedorind să susţină candidatura lui Antonescu va rupe USL (motive se vor găsi) şi pentru a putea continua evoluţia la Putere va face alianţă cu PDL, alianţă în care vor mai fi şi PC, UNPR şi (de ce nu?) UDMR …

Să vorbim oare şi de un ministru Blaga la Interne? (… oops, asta parcă era şi într-un scenariu mai vechi?)