Arhiva

Posts Tagged ‘Los Angeles’

LUNA OCTOMBRIE LA ETEATRU.RO

1 octombrie 2013 Lasă un comentariu

Festivalul Internaţional de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova

eteatruCu ocazia aniversării sale de 85 de ani, în toamna acestui an, Societatea Română de Radiodifuziune va organiza Festivalul Internaţional de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova.

Este pentru prima dată când un eveniment de acest gen şi de această amploare este organizat în România, competiţia atrăgând deja de la prima ediţie 21 de participanţi din Europa, Asia, America de Sud şi din Orientul Mijlociu, care s-au înscris cu 56 de programe radiofonice inovatoare.

În cadrul juriului vor fi prezente personalităţi prestigioase din lumea teatrului radiofonic, precum domnul Nils Heyerdahl, Preşedintele Academiei Norvegiene de Limbă şi Literatură, care va deţine titlul de Preşedinte onorific al juriului.

*

***

Luna octombrie aduce la eteatru.ro spectacole ce ii au ca protagonisti pe actorii generatiei 1964. Va invitam sa va bucurati de interpretari de exceptie oferite de Valeria Seciu, Mariana Mihut , Ştefan Iordache, Ion Caramitru, Virgil Ogasanu si multi altii!

***

PROGRAMUL LUNII OCTOMBRIE

1, 6, 11, 16, 21, 26, OCTOMBRIE 2013

a.m./p.m.

00:00 Război cu Troia nu se face de Jean Giraudoux

01:05 Duhul pădurii de A.P.Cehov

02:30 Luna dezmoşteniţilor de Eugene O’Neill

03:55 Faust de J.W. von Goethe

05:50 Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee

07:20 Adela de Garabet Ibrăileanu

08:35 Prometeu de Victor Eftimiu

10:10 O poveste de iubire de Radu Stanca

 

2, 7, 12, 17, 22, 27 OCTOMBRIE 2013

a.m./p.m.

00:00 Monna Vanna de Maurice Maeterlinck

01:15 Salomeea de Oscar Wilde

02:35 Menajeria de sticlă de Tennessee Williams

04:05 Deliana de Dan Botta

05:45 Marele teatru al lumii de Calderon de la Barca

07:10 Geniu pustiu de Mihai Eminescu

08:40 Cocoşatul de la Notre Dame de Victor Hugo

10:25 O clipă a fost al meu de Anne Habeck-Adamek

 

3, 8, 13, 18, 23, 28 OCTOMBRIE 2013

a.m./p.m.

00:00 Pescăruşul de Anton Pavlovici Cehov

01:25 Licuricii de Tudor Muşatescu

02:35 Ulise în cal de Iosif Naghiu

03:30 Câinele grădinarului de Lope de Vega

04:30 Livada de vişini de A. P. Cehov

06:00 Mizantropul de Molière

07:30 Ovidiu de Vasile Alecsandri

09:10 Seducătorul de George Bernard Shaw

10:10 Viforul de Barbu Ştefănescu Delavrancea

 

4, 9, 14, 19, 24, 29 OCTOMBRIE 2013

a.m./p.m.

00:00 Trei surori de Anton Pavlovici Cehov

01:30 Arca lui Noe de Lucian Blaga

03:20 Vă place Brahms? de Françoise Sagan

04:20 La Punta de Yvette Z’ Gragen

05:45 Capriciile Fenisei de Lope de Vega

07:00 Călina roşie de Vasili Sukşin

08:30 Zamolxe de Lucian Blaga

09:55 Ginerele domnului Poirier de Émile Augier

10:55 Amphitryo de Plautus Titus Macius

 

5, 10, 15, 20, 25, 30 OCTOMBRIE 2013

a.m./p.m.

00:00 Tragica istorie a doctorului Faust de Christopher Marlowe

01:30 Demonul meschin de Feodor Şologub

03:00 Largo Desolato de Václav Havel

04:25 D’ale carnavalului de Ion Luca Caragiale

05:30 Generalul ABC Smith de Edgar Allan Poe

06:00 Romanţioşii de Edmond Rostand

07:05 Aventură cu un hobbit de J. A. Tolkien

08:10 Milano nu exista de Dario Fo

08:55 Al doilea glont de Robert Thomas

10:30 Ispita de Václav Havel

SPECTACOLELE LUNII OCTOMBRIE

Adela de Garabet Ibrăileanu. Dramatizarea radiofonică şi regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ştefan Iordache, Violeta Andrei, Simona Bondoc, Constantin Dinulescu, Catiţa Ispas, Violeta Berbiuc, Alexandrina Halic, Marina Maican, Carmen Ionescu, Sorin Gheorghiu, Sergiu Demetriad, Boris Petroff, Valentina Livinţ, Jean Reder, Al. Lungu, Ana-Maria Halic, Crânguţa Manea, Mircea Dascaliuc, Nicolae Crişu, Pompiliu Rădulescu. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Andrei Sireteanu. Înregistrare din anul 1984

Al doilea glonţ de Robert Thomas. Regia artistică şi adaptarea radiofonică: Constantin Dinischiotu. În distribuţie: George Constantin, Camelia Zorlescu, Virgil Ogăşanu, Mihai Sorin Vasilescu, Gheorghe Pufulete. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Vasile Manta.

Amphitryo de Plautus Titus Macius. Adaptare radiofonică de Radu Popescu şi Maria Marin. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Marin Moraru, Ştefan Iordache, Mariana Mihuţ, Ica Matache, Victor Ştrengaru. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Livio Bellegante. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Înregistrare din anul 1976

Arca lui Noe de Lucian Blaga. Adaptarea şi regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ştefan Iordache, Mariana Mihuţ, Mircea Albulescu,  Victor Rebengiuc, Dan Condurache, Ion Pavlescu, Corado Negreanu, Liviu Crăciun, Boris Petroff, Sergiu Demetriad, Alexandrina Halic, Lucian Traşcă. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Vasile Manta. Înregistrare din 1990.

Aventură cu un hobbit de J. A. Tolkien. Dramatizarea: Sorin Vieru. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Ion Pavlescu, Horia Căciulescu, Alexandrina Halic, Valeria Ogăşanu, Ruxandra Sireteanu, Mitică Popescu, Mihai Mălaimare, Papil Panduru, Valentin Teodosiu, Dan Condurache. Regia de studio: Ion Mihăilescu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Înregistrare din 1981

Câinele grădinarului de Lope de Vega. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Paul Stratilat. În distribuţie: Adela Mărculescu, Ion Caramitru, Ion Lucian, Coca Andronescu, Dumitru Furdui, Nicolae Neamţu-Ottonel, Alexandra Polizu, Ioana Casetti, Matei Gheorghiu, Marcel Enescu, Mihai Stoenescu, Ileana Şerban. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Livio Bellegante. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1973

Călina roşie de Vasili Sukşin. Dramatizarea radiofonică: Paul Tumanian. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Vali Voiculescu Pepino, Mihai Mereuţă, Ica Matache, Ioan Chelaru, Ion Marinescu, Adriana Trandafir, Ion Punea, Petre Moraru, Maria Dumitrache Caraman, Doina Tamaş, Violeta Berbiuc, Paul Chiribuţă, Nicolae Călugăriţa, Marius Pepino, Cicerone Ionescu, Petre Dinuliu, Gheorghe Pufulete, Nicolae Crişu, Dan Bobe, Cristian Molfeta, Mihai Barta. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1991

Capriciile Fenisei de Lope de Vega. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Gina Patrichi, George Constantin, Emil Hossu, Dana Dogaru, Alexandru Repan, Şerban Cellea, Rodica Popescu-Bitănescu, Petre Lupu, Candid Stoica, Thedor Danetti, Radu Panamarenco. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1986

Cocoşatul de la Notre Dame de Victor Hugo. Adaptare: Val Moldoveanu. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Valeria Seciu, Dorina Lazăr, Mitică Popescu, Virgil Ogăşanu, Dan Condurache, Răzvan Ionescu, Ruxandra Sireteanu, Lili Nica Dumitrescu, Constantin Dinulescu, Ion Anghel, Paul Chribuţă.  Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Vasile Manta. Înregistrare din 1989

D-ale carnavalului de I. L. Caragiale. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Mircea Albulescu, Virginia Mirea, Virgil Ogăşanu, Emilia Popescu, Cornel Vulpe, Mihai Mălaimare, Dan Condurache, Radu Panamarenco. Regia de muzicală: George Marcu. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu Înregistrare din 1993

Deliana de Dan Botta. Adaptarea si regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Valeria Seciu, George Motoi, Leopoldina Bălănuţă, Adrian Pintea, Adela Mărculescu, Mihai Mereuţă, Cristian Deleanu, Mitică Popescu, Rodica Sanda Ţuţuianu, Eugen Cristea. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică:Vasile Manta. Înregistrare din anul 1985

Demonul meschin de Feodor Şologub. Dramatizarea radiofonică: Nicolae Neagoe. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Mariana Mihuţ, Petre Lupu, Dorina Lazăr, Dan Condurache, Virginia Mirea, Agatha Nicolau, Constantin Dinulescu, Alexandru Jitea, Elena Nica-Dumitrescu, Dana Dembinschi, Jeanine Stavarache. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu. Înregistrare din 1993

Duhul pădurii de Anton Pavlovici Cehov. Adaptarea Claudiu Cristescu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În rolurile principale: Stefan Iordache, Ion Caramitru, Mircea Albulescu, Irina Mazanitis, Alexandru Repan, Carmen Galin, Stefan Sileanu, Corado Negreanu, Vasile Niţulescu, Telly Barbulescu, Mirela Gorea, Jean Reder, Valentin Teodosiu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Romeo Chelaru.Regia tehnică: ing.Andrei Sireteanu

Faust de Johann Wolfgang Goethe. Adaptare: Georgeta Răboj. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ştefan Iordache, Mircea Albulescu, Violeta Andrei, Florian Pittiş, Corado Negreanu, Marcel Iureş, Ioana Ciomârtan, Sibila Oarcea, Ruxandra Sireteanu, Alexandrina Halic, Jeanina Stavarache, Constantin Fugaşin, Boris Petroff, Ion Anghel, Sorin Gheorghiu, Daniel Tomescu, N. Luchian Botez. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1985

Generalul ABC Smith de Edgar Alan Poe. Traducerea: Petre Solomon. Dramatizarea şi regia artistică: Cristian Munteanu.  Virgil Ogăşanu, Şerban Cellea, Cornel Vulpe, Ruxandra Sireteanu, Julieta Strâmbeanu, Sorin Gheorghiu, Jeanine Stavarache, Adina Popescu, Anca Pandrea, Boris Petrof, Nicolae Călugăriţa. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu.

Geniu pustiu de Mihai Eminescu. Dramatizarea: Zoe Anghel Stanca. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Sorin Postelnicu, Alexandru Repan, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Virginia Mirea, Adrian Pintea, Mircea Anghelescu, Corado Negreanu, Papil Panduru, Andrei Codarcea, Ana Ciontea, Valentin Uritescu, Ştefan Hagimă, Alfred Demetriu, Mihai Mereuţă, Mircea Constantinescu, Şerban Cellea, Eugen Cristea, Liviu Crăciun, Cicerone Ionescu, Sergiu Demetriad, Violeta Berbiuc, Daniel Constantinescu, Gheorghe Pufulete, Ion Vlad, Nicolae Crişu, Dan Bobe şi copilul Mihai Tănăsescu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1989

Ispita de Vaclav Havel. Traducerea: Jean Grosu. Regia artistică şi adaptarea radiofonică : Mihai Lungeanu. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Florin Anton, Dana Dogaru, Dan Condurache, Ştefan Cellea, Virginia Mirea, Magda Catone, Mihai Dinvale, Mircea Constantinescu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: ing. Vasile Manta. Înregistrare din 1993.

La Punta de Yvette Z’ Gragen. Traducerea şi adaptarea radiofonică: Doina Papp. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Irina Petrescu, Nicolae Pomoje, Matei Gheorghiu, Petre Dinuliu, Nicolae Crişu. Regia de studio: Mihai Barta. Regia muzicală: Simona Tudor. Regia tehnică: ing. Iulian Iancu. Înregistrare din 1995

Largo Desolato de Václav Havel. Traducere de Jean Grosu. Adaptare de Marina Spalas. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Ion Caramitru, Valeria Seciu, Virgil Ogăşanu, Irina Mazanitis, Ion Siminie, Ana Ciontea, Paul Chiribuţă, Şerban Cellea, Boris Petrof, Valentin Teodosiu, Răducu Iţcuş, Dan Bobe. Regia de  studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1990.

Licuricii de Tudor Muşatescu. Adaptare radiofonică de L. Efremov. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Ion Caramitru, Gina Patrichi, Toma Caragiu, Virgil Ogăşanu, Marius Pepino, Constantin Diplan, Vasilica Tastaman, Rodica Mandache. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic

Livada de vişini de A. P. Cehov. Traducere de Moni Ghelerter şi Radu Teculescu. Adaptarea şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Gina Patrichi, George Constantin, Mircea Albulescu, Mariana Mihuţ, Mariana Buruiană, Dana Dogaru, Mitică Popescu, Mihai Fotino, Ileana Stana Ionescu, N. Luchian Botez. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1983.

Luna dezmoşteniţilor de Eugene O’Neill. Adaptare: Georgeta Răboj. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Violeta Andrei Constantin Codrescu, Ştefan Iordache, Nicolae Pomoje, Geo Costiniu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1986

Marele teatru al lumii de Calderon de la Barca. Traducerea: Dan Munteanu. Adaptarea şi regia artistică: Nicoleta Toia. În distribuţie: Ion Pavlescu, Sanda Toma, Nicolae Iliescu, Valeria Seciu, Cornel Vulpe, Ion Chelaru, Elena Bog, Ion Lemnaru, Anca Neculce, Camelia Chitibea, Simona Porumbel, Eugen Cristea. Regia de studio: Mihai Barta. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu.

Menajeria de sticlă de Tennessee Williams. Traducerea: Anda Boldur. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Constantin Dinischiotu. În distribuţie: Ileana Predescu, Valeria Seciu, Emil Hossu, Virgil Ogăşanu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1990

Milano nu există de Dario Fo. Traducerea şi adaptarea radiofonică: Angela Ioan. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Dem Rădulescu, Virgil Ogăşanu, Mircea Şeptilici, Mihai Fotino, Melania Cârje. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1979.

Mizantropul de Molière. Adaptare radiofonică de Elena Negreanu. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Ion Caramitru, Emil Hossu, Dana Dogaru, Stela Popescu, Alexandru Repan, Florian Pittiş, Şerban Cellea, Mirela Gorea, Dem. Savu, Theodor Danetti, Sorin Gheorghiu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1987.

Monna Vanna de Maurice Maeterlinck. Adaptarea radiofonică: Alexa Marcovici. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Valeria Seciu, Ion Marinescu, Fory Etterle, Alexandru Repan, Mircea Şeptilici, Ştefan Velniciuc, Sorin Gheorghiu, Emil Reisenauer, Mihai Dinvale. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1981

O clipă a fost al meu de Anne Habeck-Adamek. Traducerea: Voichiţa Ghenghea. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Valentin Antofi. În distribuţie: Valeria Seciu şi Florin Zamfirescu. Redactor: Doina Papp. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu. Înregistrare din anul 1998

O poveste de iubire de Radu Stanca. Adaptarea radiofonică: Eugenia Ţundrea. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Adela Mărculescu, Ştefan Iordache, Ica Matache, Mircea Albulescu, Ştefan Sileanu, Monica Ghiuţă, Ion Marinescu, Adrian Georgescu, Sorin Gheorghiu, Adriana Trandafir, ş.a. Regia de studio: Ion Prodan Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Andrei Sireteanu. Înregistrare din 1983

Ovidiu de Vasile Alecsandri. Adaptare radiofonică de Rodica Leu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ion Caramitru, Valeria Seciu, George Constantin, Victor Rebengiuc, Dana Dogaru, Ion Pavlescu, Constantin Dinulescu, Luminiţa Gheorghiu, Ana Ciontea, Răzvan Ionescu, Alfred Demetriu, Mihai Dinvale, Şerban Cellea, Papil Panduru, Petre Lupu, Virgil Andriescu, Eugen Cristea. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1989.

Pescăruşul de Anton Pavlovici Cehov. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Gina Patrichi, Ion Caramitru, George Constantin, Valeria Seciu, Victor Rebengiuc, Ştefan Radof, Radu Panamarenco, Dorina Lazăr, Dana Dogaru, Mitică Popescu. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Andrei Sireteanu. Înregistrare din 1980.

Prometeu de Victor Eftimiu. Adaptare de Georgeta Răboj. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ştefan Iordache, George Constantin, Leopoldina Bălănuţă,  Mircea Albulescu, Irina Mazanitis, Florian Pittiş,  Gheorghe Cozorici, Nicolae Iliescu, Ruxandra Sireteanu. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic.  Înregistrare din 1984.

Război cu Troia nu se face de Jean Giraudoux. Traducere de Dinu Albulescu. Adaptare radiofonică de Nicolae Neagoe. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Ştefan Iordache, Gina Patrichi, George Constantin, Valeria Seciu, Irina Mazanitis, Gina Petrini, Mircea Albulescu, Ion Marinescu, Corado Negreanu, Dan Condurache, Sergiu Demetriad, Paul Nadolschi, Viorel Baltag. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Andrei Sireteanu. Înregistrare din 1982

Romanţioşii de Edmond Rostand. Adaptare de Marga Rădulescu. Regia artistică: Titel Constantinescu. In distribuţie: Virgil Ogăşanu, Mariana Buruiană, Mircea Constantinescu, Cornel Vulpe, Constantin Dinulescu, Nicolae Călugăriţa. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Vasile Manta. Inregistrare din anul 1990

Să ucizi o pasăre cântătoare de Lee Harper. Dramatizarea: Josetta Dan. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie : Ştefan Iordache, Irina Petrescu, Jeanine Stavarache, Elena Nica Dumitrescu, Mircea Albulescu, Silviu Stănculescu, Ion Pavlescu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Rodica Popescu, Mitică Popescu, Radu Panamarenco, Corado Negreanu, Theodor Danetti. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic

Salomeea de Oscar Wilde.  Traducerea: Adriana şi Andrei Bantaş. Adaptarea radiofonică: Marina Spalas. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Valeria Seciu, Adela Mărculescu, George Constantin, Dan Condurache, Mihai Bisericanu, Răzvan Ionescu, Ion Pavlescu, Theodor Danetti, Ion Siminie, Ion Punea, Radu Duda, Petre Dinuliu, Gheorghe Pufulete, Nicolae Crişu. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Simona Tudor. Regia tehnică: Vasile Manta. Redactor Mircea Popescu. Înregistrare din anul 1992

Seducătorul de George Bernard Shaw. Traducerea şi adaptarea radiofonică: Eugen B. Marian. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Ion Caramitru, Valeria Seciu, Rodica Mandache, George Constantin, Mihai Fotino, Virgil Ogăşanu, Eugenia Maci, Constantin Diplan. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia de studio: Rodica Leu. Înregistrare din 1985

Tragica istorie a doctorului Faust de Christopher Marlowe. Traducerea: Leon Leviţchi. Adaptarea radifonicǎ: Doina Papp. Regia artisticǎ: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Albulescu, Virgil Ogǎşanu, Ion Pavlescu, Cornel Vulpe, Silviu Stǎnculescu, Rǎzvan Vasilescu, Constantin Dinulescu, Alfred Demetriu, Irina Mazanitis, Oana Ştefǎnescu, Sibila Oarcea, Ruxandra Sireteanu, Dorina Lazǎr, Angela Ioan, Janine Stavarache, Miticǎ Popescu, Ion Siminie, Boris Petrof, Liviu Crǎciun, Nicolae Pomoje, Florian Pittiş, Gheorghe Pufulete, Bogdan Rǎdulescu, Ion Alexandrescu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicalǎ: Romeo Chelaru. Regia tehnicǎ: ing. Vasile Manta. Înregistrare din 1995

Trei surori de A. P. Cehov. Adaptarea şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Stela Popescu, Gina Patrichi, Valeria Seciu, George Constantin, Mariana Mihuţ, Ion Marinescu, Ion Caramitru, Mihai Fotino, Marin Moraru, Mihai Stan, Vasile Niţulescu, Nineta Gusti, Mihai Niculescu, Şerban Cellea. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1981

Ulise în cal de Iosif Naghiu. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Ion Caramitru, Mircea Diaconu, Mitică Popescu, Ion Marinescu, Florian Pittiş, Radu Panamarenco, Ştefan Sileanu, Răzvan Vasilescu, Boris Petrof, Matei Gheorghiu, Theodor Danetti, Ruxandra Sireteanu, Doina Tamaş, Violeta Berbiuc, Nicolae Călugăriţa, Gheorghe Pufulete, Dan Bobe, Cristian Molfeta, Nicolae Crişu, Mihai Barta. Textul reclamelor: Dan Ursuleanu. Redactor: Oana Serafim. Regia de montaj: Viorica Liche şi Paula Radu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1991

Vă place Brahms?, dramatizare de Leonard Popovici după romanul lui Françoise Sagan. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Adrian Pintea, Gabriela Popescu, Ruxandra Sireteanu, Rodica Sanda Ţuţuianu. Regia de studio: Nina Dinescu şi Tatiana Şerban. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1989.

Viforul de Barbu Ştefănescu Delavrancea. Adaptarea: Rodica Leu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ion Caramitru, Irina Petrescu, Leopoldina Bălănuţă, George Constantin, Mircea Albulescu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Ion Pavlescu, Virgil Andriescu, Matei Alexandru, Matei Gheorghiu, Liviu Crăciun, George Oancea, Violeta Andrei, Ion Siminie, Ştefan Hagimă, Constantin Dinulescu, Papil Panduru, Ana Ciontea, Adrian Pintea, Corado Negreanu, Nicolae Iliescu,m Şerban Cellea, Mircea Constantinescu, Valentin Teodosiu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1980

Zamolxe de Lucian Blaga. Adaptare: Georgeta Răboj. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ion Marinescu, Ionescu Gion, Mariana Mihuţ, Mircea Albulescu, Constantin Codrescu, Sandu Sticlaru, N. Luchian Botez, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Motoi, Victor Ştrengaru, Mircea Başta, Sorin Gheorghiu, Adriana Georgescu, Costel Constantin, Jeanine Stavarache, Alexandra Polizu, Anca Pandrea, Paula Sorescu, Dana Cosma, Jean Reder, Vasile Lupu, Gheorghe Pufulete, Ion Ilie Ion, Dumitru Mirea, Mihai Dobre, Cristian Fridlovschi, Ion Sasu, Pavel Lăzărescu, Ion Caramitru.  Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1976

 

Surupăceanu la bulău …

1 octombrie 2013 Lasă un comentariu
Fostul deputat PSD Mugurel Surupăceanu, acuzat de corupţie, condamnat la 6 ani de închisoare cu executare (Imagine: Claudiu Irimie/ Mediafax Foto)

Fostul deputat PSD Mugurel Surupăceanu, acuzat de corupţie, condamnat la 6 ani de închisoare cu executare (Imagine: Claudiu Irimie/ Mediafax Foto)

Fostul deputat PSD Mugurel Surupăceanu,

acuzat de corupţie,

condamnat la 6 ani de închisoare cu executare

Fostul deputat PSD Mugurel Surupăceanu a fost condamnat, marţi, la şapte ani de închisoare cu executare, într-un dosar de corupţie aflat pe rolul Tribunalului Gorj, dosar în care au mai primit pedepse similare şi foşti şefi de la fostul complex energetic Turceni.

Mugurel Surupăceanu

Mugurel Surupăceanu

Conform deciziei instanţei, Surupăceanu a primit pedepse diferite pentru acuzaţiile care i-au fost aduse de Direcţia Naţională Anticorupţie, toate fiind contopite în cea mai grea dintre ele, respectiv şapte ani de închisoare cu executare.

Fostului deputat i se interzic, de asemenea, o serie de drepturi civile, inclusiv de a alege şi a fi ales, pentru o perioadă de doi ani după executarea pedepsei, sentinţa nefiind definitivă.

El a fost condamnat după ce în anul 2007, prin intermediari, a impus cumpărarea de către fostul complex energetic Turceni a unui utilaj multifuncţional, de tip tractor forestier, importat din Ucraina, la preţul de 50.000 de dolari şi vândut cu peste 832.000 de lei, procedurile de achiziţie fiind ilegale, conform rechizitoriului întocmit de DNA.

Tribunalul Gorj a decis, în aceste condiţii, ca fostul director general de la fostul complex energetic Turceni Dumitru Cristea să fie condamnat la şase ani de închisoare cu executare, fiindu-i interzise o serie de drepturi civile pentru o perioadă de doi ani după executarea pedepsei.

La rândul său, Sorin Buşan Cocora, care, potrivit DNA, a fost impus de Surupăceanu ca administrator la o firmă din Mediaş ce a importat utilajul respectiv şi l-a vândut apoi către CE Turceni, a fost condamnat de Tribunalul Gorj tot la şase ani de închisoare cu executare.

Alţi doi foşti directori de la fostul complex energetic, respectiv Ioan Viorel Vasile, de la Direcţia Comercială, şi Silvică Boiangiu, de la Direcţia Investiţii, au fost condamnaţi şi ei la câte patru ani de închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată pe o perioadă de încercare de şase ani. De asemenea, şi acestora le-au fost interzise o serie de drepturi pentru o perioadă de doi ani după executarea pedepsei principale.

Instanţa a mai dispus ca toţi inculpaţii să plătească suma de 836.570 lei către actualul Complex Energetic Oltenia, care înglobează şi fostul complex energetic Turceni.

De asemenea, instanţa a menţinut sechestrul asigurător pe o vilă a fostului director general Dumitru Cristea, suprafaţa imobilului fiind de 540 de metri pătraţi, cu o valoare de impozitare de 774.702 lei. În plus, instanţa a dispus impunerea unei popriri pe un cont de 61.867 de lei pe care Dumitru Cristea îl are la sucursala din Târgu Jiu a unei bănci.

Sentinţa nu este definitivă, putând fi atacată la Curtea de Apel Craiova.

Dumitru Cristea a fost reţinut şi arestat preventiv în noiembrie 2008 pentru trei zile, ulterior el fiind cercetat în libertate alături de ceilalţi inculpaţi în acest dosar.

Direcţia Naţională Anticorupţie a stabilit că Mugurel Surupăceanu, aflându-se în relaţii bune cu fostul director general al fostului complex energetic Turceni, a stabilit cu acesta modalitatea de achiziţionare la un preţ de patru ori mai mare decât cel de cumpărare din Ucraina a tractorului forestier, furnizorul fiind o firmă din Mediaş care nu avea nici experienţa necesară, nici numărul de angajaţi, dar care îl avea ca administrator pe Sorin Buşan Cocora, impus ca administrator de fostul deputat PSD de Gorj.

„Ca urmare a înţelegerii, inculpatul Cristea Dumitru, în calitate de director general al SC Complexul Energetic Turceni S.A., a dat dispoziţii personalului aflat în subordine, Direcţiei Investiţii şi Achiziţii Terenuri şi Direcţiei Comerciale, a transmis datele necesare (caracteristici tehnice, denumirea firmelor care să fie invitate) în vederea întocmirii documentaţiei de achiziţie astfel încât să se realizeze achiziţia utilajului de la S.C. Voron Trans S.R.L.. Totodată, inculpatul a semnat/aprobat documentele întocmite, respectiv adresele privind necesitatea şi urgenţa achiziţiei unui utilaj terasier multifuncţional, adrese ale Direcţiei Investiţii şi Achiziţii Terenuri şi anexele acestora privind modificarea programului anual de achiziţii produse prin introducerea achiziţiei utilajului terasier şi majorarea valorii estimate. De asemenea, inculpatul a semnat si aprobat documentele în baza cărora, în mod nelegal, s-a stabilit procedura de achiziţie prin negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare, s-a hotărât acceptarea ofertei S.C. Voron Trans S.R.L., fără a fi respectate dispoziţiile legale privind achiziţiile publice”, se arată în rechizitoriul DNA.

În acelaşi document se menţionează că utilajul era învechit şi avea defecţiuni, recepţia lui şi plata achiziţiei făcându-se cu implicarea celorlalţi doi directori de la fostul complex energetic Turceni.

O parte din banii proveniţi din tranzacţia respectivă au ajuns la o firmă din Târgu Jiu, controlată tot de fostul deputat PSD, procurorii DNA menţionând că totul a fost „mascat” de o tranzacţie a unui circular folosit în prelucrarea lemnului.

„Pentru a se da aparenţă de legalitate transferului acestei sume din contul S.C. Voron Trans S.R.L. în contul S.C. Tutto Mobili S.R.L., s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care S.C. Voron Trans S.R.L. a cumpărat de la S.C. Tutto Mobili S.R.L. un circular pentru formatizat (utilaj folosit în prelucrarea lemnului) în valoare de 586.570,04 lei. În realitate, S.C. Voron Trans S.R.L. nu avea nevoie de un astfel de circular, motiv pentru care nici nu a fost folosit vreodată”, se mai menţionează în rechizitoriul DNA.

Foştii şefi de la fostul complex energetic Turceni au fost judecaţi pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial, în timp ce Surupăceanu şi Buşan au fost acuzaţi de spălare a banilor şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial.

Mugurel Surupăceanu a fost deputat de Gorj în perioada 2008-2012, iar anterior, în 2004, a fost prefect de Gorj în Guvernul condus de Adrian Năstase. În toamna anului 2012, Surupăceanu a demisionat din Parlament, în acel moment procesul fiind pe rol la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosarul fiind înaintat acestei instanţe de către DNA pentru că Surupăceanu era parlamentar în momentul finalizării rechizitoriului.

Odată cu demisia din Parlament, fostul deputat a anunţat şi faptul că nu mai candidează pentru un nou mandat, el demisionând şi din PSD Gorj, în condiţiile în care era vicepreşedinte al organizaţiei judeţene.

Autor:  Gigi Ciuncanu

Sursa; mediafax.ro

Quo vadis, presa română?

3 februarie 2013 Lasă un comentariu

Pe 17 ianuarie, 2013, reportervirtual.ro publica un articol destul de interesant scris de  .

Presa nimanui si a tuturor, condusa de neica-nimeni

Tiberiu Lovin

Tiberiu Lovin

Acum, cred ca e foarte limpede destinatia spre care se indreapta in tromba presa:  o hazna din care-i va fi greu sa iasa cu toate artificiile publicitare. Asa cum am spus de nenumarate ori in editorialele legate de acest subiect, cauza principala a raului este incompetenta. Apoi este urmata de reaua-vointa, in general nascuta din interese (financiare, politice sau de gasca). Printul este compromis si voi da doar un exemplu de azi. Televiziunile sunt la fel de compromise. Pe scurt, pararea mea e ca s-a terminat cu cele doua ramuri mass media. Profesional vorbind. Din pacate, nu mai pot fi salvate. Singura salvare ramane in presa online, care, in timp, va fi obligata de cititor sa-si respecte deontologia si sa ofere doar subiecte de interes pentru stapanul suprem. Nu clientul, ci tot cititorul.

Print. Am observat azi schimbarea conducerii editoriale de la Adevarul. Redactor-sef a fost numit Dan Marinescu, fostul sef editorial al cotidianului Ziarul. O alegere la fel de proasta ca aceea a lui Razvan Ionescu in funcia de director editorial al trustului. Sigur, acum este poreclit publisher general dupa moda romanul s-a nascut englez. De ce este proasta numirea celor doi? Pentru ca sunt zero barat ca jurnalisti. Si cam cu asta spun tot. Despre Razvan am mai scris, dar Marinescu era prea obscur pana azi sa-i pomenesc numele (pacat ca are acelasi nume cu al unui fotoreporter bun). Si Cristian Burci vrea sa faca presa cu niste neica-nimeni. Sa ne intelegem. Oamenii lucreaza de mult in presa, dar asta nu-i recomanda ca jurnalisti, la fel ca pe multi altii. N-au produs nimic care sa ramana in istoria presei sau macar in constiinta cititorului. Asadar, Adevarul va fi condus editorial de zero barat la patrat. Rezultatul il veti observa ca si cititori. Vorbim peste doua luni despre calitate.

Televiziunea. Senatorul Sorin Rosca Stanescu se va ocupa personal ca deontologia sa fie incalcata fara limite. El urmareste transformarea CNA intr-un fel de mecanic auto care sa se ocupe doar de licente, in mare, fara sa poata sanctiona vreodata agresiunea realizatorilor tv la adresa deontologiei, fara ca invitatii sa poata fi stopati cand spun mascari pe post. Viitorul se anunta luminos pentru inmormantari, scandaluri, poate chiar scene de sex la orice ora, batai in direct, injuraturi ca la …cum zic romii, la cort? :) Capitol incheiat. Presa pentru print si TV poate ramane o poveste frumoasa doar pentru manuale. Fara happy end.

Nota. Cea mai spectaculoasa stire din mass media a fost alta, nu numirea unui necunoscut in fruntea ziarului. Trecerea lui Grigore Cartianu la rubrica de scrisori, dar care acum poarta o denumire SF: ombudsman. Sarcina fostului redactor-sef al ziarului si apoi director editorial al trustului e sa citeasca reclamatiile cititorilor, sa analizeze textele ziaristilor si sa-i avertizeze ca nu e in regula. E drept, ca e mai mult decat un cititor de scrisori de pe vremuri, care repartiza misiva celui adresat, daca avea impresia ca e important mesajul. El va fi un fel de monitor al ziarului. Sa ma exprim mai clar: Cartianu este in picaj si a ajuns marginalizat, cam ca o secretara trimisa sa mature prin redactie. Si o merita.

Deși nu se spune nicăieri că ar fi vorba de o continuare, sau de vreo legătură măcar cu acest articol, mie mi se pare că artiocolul următor, scris de    și publicat tot de  reportervirtual.ro   este un fel de completare, de adugire, a articolului anterior 

Generalul Gabriel Oprea, insarcinat cu planul noii Puteri de a pune stapanire pe media?

Generalul Gabriel OpreaIncep sa apara tot mai multe voci care il indica pe generalul Gabriel Oprea drept omul din umbra al actualei Puteri insarcinat cu planul de a extinde controlul asupra USL asupra mass-media.

Dupa ce Reporter Virtual a scris despre implicarea acestuia intr-un astfel de plan, numele lui Oprea a revenit, in legatura cu acelasi subiect, intr-o dezbatere laB1 TV, in cadrul emisiunii Aktualitatea B1, de vineri seara. Prezent in studio, Sabin Orcan, fostul publisher al Diviziei Ziare din Adevarul Holdingrecent demisdirect de catre patronul Cristian Burci, a afirmat:

  • “Baietii sunt grabiti sa inchida gura oricaror posturi de televiziune sau ziare care sunt de-a curmezisul planurilor lor marete de a conduce aceasta tara. Atacul la adresa Evenimentului zilei face parte dintr-un plan mai larg al actualei puteri in frunte cu dl Ponta, dl Antonescu, cu dl general Gabriel Oprea, care e un mare investitor in presa – daca nu stiati, mai nou – deci baietii acestia vor sa puna mana pe tot ce inseamna presa critica la adresa Puterii si pana acum au cam reusit… Au reusit putin la Adevarul, mai au sa reuseasca la B1 TV; incearca sa atace Evenimentul zilei de cate ori au ocazia ca sa-l decredibilizeze, pentru ca vor sa-si extinda influenta asupra tuturor mijloacelor de informare in masa. Sunt mai subtili decat era gasca Adrian Nastase; pe vremea lui, se faceau presiuni directe, santajuri, amenintari… acum baietii sunt mai subtili: pur si simplu cumpara entitatile media, ii executa pe ziaristii care mai misca in front, iar institutiile media pe care nu le pot cumpara incearca sa le puna la zidprin astfel de iesiri publice”.

Dar cine este Gabriel Oprea si cum arata ascensiunea sa politica? Ni-l descrie ziarul online Gandul, drept un politician care s-a plimbat prin toate “barcile” politice: “A pornit de la statutul de ofiţer de intendenţă, s-a raliat unui grup de afacerişti din jurul lui Adrian Petrache, Alexandru Bittner şi Dorin Cocoş, a intrat în graţiile lui Adrian Năstase care l-a promovat politic şi apoi într-ale lui Traian Băsescu căruia i-a pus pe masă voturile-cheie pentru a-şi forma o majoritate guvernamentală în jurul PDL. Veleităţile de a rămâne în vârful puterii l-au adus pe Gabriel Oprea, în acest moment, în poziţia de vicepremier pe probleme de securitate naţională al guvernului Ponta II după ce grupul parlamentar pe care îl controla a pus umărul la răsturnarea cabinetului Ungureanu, din care făcea parte, ca ministru al Apărării”.

 

Surse: 

http://www.reportervirtual.ro/2013/01/opinie-presa-nimanui-si-a-tuturor-condusa-de-neica-nimeni.html

http://www.reportervirtual.ro/2013/02/generalul-gabriel-oprea-insarcinat-cu-planul-noii-puteri-de-a-pune-stapanire-pe-media.html

Eu cred că dacă Generalul Oprea sau orice alt individ ar reși să pună presei zățuri, atunci există un motiv inițial… cea care a umblat cu codița în vânt a fost tocmai madam Presa… Dacă acum se plânge de viol, cred că problema e în mare parte a ei … 

Democrația ne doare, de fapt lipsa ei …

5 noiembrie 2012 2 comentarii

Pentru a avea o țară democratică, este nevoie de câteva condiții minimale:

– Existența și respectarea unui Statului de Drept puternic și funcțional și a instituțiilor aferente.

– Existența unui sistem electoral uninominal, în două (sau mai multe) tururi de scrutin fără nici un fel de liste de candidați și fără un prag electoral.

– Existența și restectarea până la virgulă a unui sistem legislativ bazat pe principii simple și neinterpretabile.

– Un control eficient și la vedere asupra aleșilor.

– Dispariția imnunităților de care se bucvură politicienii în fața legii, cu excepția cazurilor prevăzute în Constituție. Este nevoie de aceasta pentru a se respecta principiul egalității cetățenilor.

– Asigurarea unei existențe decente a populației pentru ca mituirea lor din partea politicianilor să fie cât mai grea

 

Democrație …

Pe unde vrei și unde nu vrei auzi cum se vorbește despre democrație … În numele democrației se fac o mulțime de lucruri, toți politicianii se rup în figuri încercând să ne arate cât de democrați sunt ei și cât de ticăloși și nedemocrați sunt adversarii lor…

De fapt, ce e și democrația aceasta? Pe scurt, democrația este un sistem politic. Nu este un sistem politic perfect, dar se pare că la ora aceasta este cel mai evoluat. Ce urmează după? Poate va urma ca frâiele sucității umane să ajungă în ”mâinile” computerelor… se crează un sistem de legi și de reguli după care se va conduce societatea umană, se crează softurile necesare și nu ne mai batem capul… sau poate vine meteoritul ăla ciudat, îi trage una Pământului și dispărem pentru o lungă perioadă ca societate umană…

Totuși, până că vine meteoritul sau lăsăm computerele să ne conducă, să vedem cum e cu democrația…

Democrația (în traducere directă „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία – demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.

De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separația puterilor în stat.

În ziua de astăzi termenul este de cele mai multe ori folosit cu sensul de democrație liberală, dar există multe alte varietăți iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul democrație este utilizat de obicei în contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile și altor organisme sau entități, cum ar fi universitățile, sindicatele, companiile publice sau organizațiile civice. Pe plan politic, democrația se definește ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranității naționale (națiunea conduce statul prin reprezentanții săi aleși, pe principiul separării puterilor în stat, pe principiul egalității tuturor în fața legii. Democrația este inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului. Democrația modernă are la bază trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez)

Un element important al democrației este constituția. Acest document, votat de către popor prin referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat și definește limitele puterii a conducătorilor aflați în diferite funcții din stat și din guvern, definește politicile fundamentale și stabilește structura, datoria și puterea guvernului.

Având în vedere astea, cred că ar trebui să ne uităm în jur și să ne întrebăm dacă avem sau nu democrație pe plaiul mioritic…

Cred că la noi, democrația e cam ca virginitatea blondelor, uneori da, alteori ba … după caz…

Dacă ar fi democrație 100% am constata că politicienii sunt aleși de popor și prima lor ocupație ar fi să reprezinte interesele celor care i-au trimis în funcțiile pe care le ocupă…

Definiția „conducere de către popor” de fapt este oarecum aproximativă deoarece, din motive obiective, poporul nu are cum să exercite direct actul de conducere, astfel că se aleg un număr de reprezentanți.

În ceea ce privește alegerea reprezentanților se întămplă, cred, primul pas în încălcarea democrației, pas care face posibil tot resul de încălcări mai mari sau mai mici, mai flagrante sau mai ascunse.

Problema apare din cauza sistemelor de vot.

Există sisteme de vot care duc mai spre elector decizia finală în ceea ce privește alegerea reprezentantului și siteme de vot care introduc între alegător și ales voința altor persoane.

Sistemele electorale sau sistemele de vot întâlnite în întreaga lume sunt strâns legate sistemele de partide din țara luată in considerare. Sistemele de vot reprezintă mecanismul prin care se selectează reprezentanții unei grupări cărora li se deleagă autoritatea de a-și reprezenta alegătorii și de a lua decizii în numele și pentru aceștia din urmă.

În cadrul democratic de analiză a procesului electoral se întâlnesc două mari tipuri de sisteme de vot: sistemul electoral majoritar și sistemul electoral cu reprezentare proporțională. În genere, sistemul electoral majoritar este întălnit în acele țări care prezintă democrații majoritariste (de exemplu Marea Britanie, SUA), iar sistemul electoral cu reprezentare proporțională este caracteristic țărilor care și-au organizat regimul politic conform unei democrații consensualiste (de exemplu Germania, Italia, Belgia).

Diferențele dintre cele două tipuri de sisteme electorale pot fi corelate așadar cu două interpretări majore ale procesului democratic. Una dintre ele, bazată pe logica deciziei eficiente, privilegiază ideea potrivit căreia, într-un sistem politic democratic, guvernarea se fundamentează pe exprimarea voinței majorității. Cealaltă, pornește de la o cu totul altă viziune în privința reprezentării politice. Conform principiului proporționalității, nu este suficient ca rezultatul alegerilor să reflecte prezența unei majorității, ci este necesară o inventariere cât mai fidelă a opțiunilor electorale, astfel încât minoritățile semnificative să nu fie dezavantajate.

Sistemul electoral majoritar

Se organizează în circumscripții uninominale și prezintă următoarele caracteristici.

Sistemul electoral majoritar se numește și the winner takes it all sau first past the post, în sensul că acel candidat care obține cel mai mare număr de voturi, fie printr-o majoritate relativă fie printr-o majoritate absolută, câștigă cursa electorală, obținând toate mandatele puse în joc în circumscripția respectivă. Cei care pierd, deci, nu vor fi reprezentați, chiar dacă numărul lor depășește 50%. Acest lucru se poate întâmpla când regula câștigării este majoritatea relativă. De exemplu, Candidatul X obține în urma alegerilor 37% din opțiunile alegătorilor, fiind plasat pe primul lor în circumscripția uninominală respectivă. El va primi toate mandatele, chiar dacă 63% din totalul alegătorilor nu își regăsesc opțiunile reprezentate de Candidatul X.

Sistemul electoral majoritar este foarte competitiv, generând antagonismul părților. Nu se poate vorbi de o colaborare a partidelor sau a liderilor într-un astfel de sistem. Si pentru că majoritatea populației rămâne nereprezentată, sistemul este mai corect denumit: metoda pluralității sau cea mai mare majoritate.

O altă caracteristică a sistemului electoral majoritar este aceea că distorsionează rezultatele, suprareprezentând partidele mari care câștigă de obicei cursa electorală și subreprezentând partidele perdante, de obicei mai mici. Acest sistem încurajează teoria votului util: diminuează șansele unui partid mic deoarece raționamentul spune că un vot pentru un partid care nu are șanse să câștige cursa electorală este un vot irosit.

Sistemele electorale cu reprezentare proporțională (RP)

Sunt mai puțin competitive și generează coaliții de guvernământ, care sunt mai puțin eficiente, dar iau în considerare opțiunile întregului electorat.

Sistemele electorale cu reprezentare proporțională prezintă 3 forme distincte de organizare: Sisteme RP pe liste de partid, sisteme RP forma mixtă membru proporțională și sisteme RP cu vot unic transferabil.

Sisteme RP pe liste de partid: sunt caracteristice Europei de Vest și Europei Centrale și de Est. Alegătorii votează una din listele propuse de partide în circumscripții plurinominale, iar locurile se atribuie în funcție de procentele obținute. Redistribuirea resturilor se face prin metoda d’Hont. Distorsionare există și în cazul acestui sistem de vot și ea este dată de existența pragului de vot, implicit sau explicit (prin legislație). Pragul implicit se calculează conform formulei de calcul P= 75%:(M+1) unde M este magnitudinea medie a circumscripției.

Sistemele RP formă mixt membru proporțională este așa cum îi spune chiar denumirea o formă mixtă care combină listele de partid cu elemente ale sistemul majoritar. Fiecare alegător are la dispozitie 2 voturi: unul se acordă unei liste din cele propuse de partide și celălalt se acordă unui candidat la fel ca în sistemul majoritar. Resturile se atribuie după liste. Sistemul se poate întâlni în Germania unde 50% din candidați se aleg pe liste și 50% în circumscripții uninominale, sau în Italia unde ¾ se aleg prin metoda pluralității și ¼ pe liste.   Sisteme RP cu Vot unic transferabil este un sistem întâlnit în Irlanda și Malta. Alegătorii au în față liste propuse de partide. Ei aleg lista partidului care le reprezintă opțiunile și apoi, ordonează cu pixul candidații din lista respectivă.

Ca să traducem puțin în limbaj mai simplificat, orice fel de liste introduse într-un sistemul electoral fac ca decizia dă se îndepărteze de alegător, cel puțin prin faptul că va trebui să aleagă din ceea ce i se poropune.

E adevărat, indiferent de sistemul de vot, alegătorul ca trebui să aleagă între cei care candidează. Problema ce apare este că cel propus spre alegere din partea unui partid are la dispoziție o cale mai ușoară deoarece se bucură de o logistică pusă la dispoziție de partide. Este extrem de costisitor pentru un independent să ajungă în postura de candidat, astfel în clasa politică apare o problemă în ceea ce privește înnoirea, schimbarea celor deja ajunși în anumite poziții…

Ei îi vor propune întotdeauna pe cei care îi susțin pe ei și ideile lor, blocând accederea adversarilor personali.

Să vorbim puțin despre ceea ce înseamnă vot uninominal…

După cum spune și numele, sistemul uninominal înseamnă votarea unor nume de candidați și nu a unor partide.

Sistemele uninominale sunt în general dorite de alegători deoarece, măcar aparent, alegătorul pare mai ușor de tras la răspundere, nemulțumirile alegătorilor mergând direct spre om și nedizolvându-se în grupul din care face parte respectivul reprezentant.

De muulte ori, din partea reprezentanților unor partide, dar și din partea unor alte persoane (jurnaliști sau nu) interesate în zona politică se aude tot mai des ceva ce sună cam așa: ”Vedeți, uninominalul e rău deoarece astfel ajung în clasa politică tot felul de neaveniți, oameni cu mulți bani, artiști sau vedete care nu au nici o treabă cu politica”. Personal, când aud asta regret enorm că nu-l pot scoate din televizor pe nesimțitul care afirmă asta și să îi trag vreo două palme pentru că mă ia de cretin.

Sistemul de vot care există acum în România este un fel de struțocămilă. NU ESTE UN SISTEM UNINOMINAL.  Dacă ar fi uninominal am vedea ca cel care câștigă colegiul se duce în Parlament, or, dac aparține unui partid care nu a câștigat un număr de voturi peste pragul eletoral rămâne cu ochii în Soare.

Se aleg bogătași și  vedete care nu prea au trabă cu politica dacă avem un vot uninominal direct? Te pomenești că, Gigi Becali, Irina Loghin, Dolănescu (D.zeu să-l ierte), Mircea Diaconu, Victor Socaciu, Gabriela Firea, Dan Diaconescu, Florin Condurățeanu, Sorin Ovidiu Bălan etc auocupat, ocupă sau vor ocupa un loc în Parlament deoarece au mai talente politiceti ori s-au ales cumva în sisteme uninominale directe? Nțț… nici vorbă, s-au ales sau se vor alege DOAR PENTRU CĂ FAC PARTE DIN ANUMITE PARTIDE ȘI SERVESC CU CONTURILE ȘI IMAGINEA LOR INTERESELE ANUMITOR GRUPURI DE INDIVIZI CARE CONTROLEAZĂ LA UN MOMENT DAT PARTIDELE POLITICE… PRACTIC NIȘTE GĂȘTI…

Personal mi se pare că sistemul mixt de vot este introdus doar pentru a se demonstra că votul uninominal nu e în regulă.

Cei care o fac știu foaarte bine că pentru a se vedea adevărata valoare a votului uninominal este nevoie de două până la cinci-șase scrutinuri electorale. Este nevoie de asta pentru ca alegătorii să își dea seama că doar astfel pot ca dacă nu le convine porestația unui parlamentar pot foarte ușor să îl îndepărteze nemaivotându-l…

Existența pragului electoral care face ca niște candidați care nu aparțin unor formațiuni politice care nu trec pragul să nu se califine indiferent de procentul de voturi obținut poate duce la adevărate aberații…

Avem la îndemână chiar un caz extrem de elocvent: Crin Antonescu.

Acesta, cu doar 9000 de voturi și cu doar un loc trei câștigat la alegeri,a ajuns să fie șeful Senatului și să îl înlocuiască pe președinte atunci când a fost suspendat. Crin Antonescu, deși a fost numit, ocupă o funcție în care se ajunge prin alegeri. Crin Nu a fost ales ci, practic, numit.

O capcană în ce privește votul uninominal este sistemul uninominal proporțional…

În fond ce este un scrutin electoral? O întrecere între candidați…

Subtil se face o paralelă cu atletismul unde câștigător este cel care trece primul linia de finish.

Greșit și parșiv… La un scrutin electoral, din punctul de vedere al candidatului oamenii se împart în trei categorii… Cei care au votat cu el, cei care au votat împotrivă și cei care s-au abținut… Dacă ultimii nu sunt luați în seamnă pe principiul că acei oameni se declară indirect de acord cu cei care participă la vot, cei care votează împotrivă sunt de fapt cei care au votat cu alți candidați.

Astfel, în peste 90% din cazuri, după un tur de scrutin cu mai mulți candidați, vedem că   împotrivă au votat o majoritate zdrobitoare, mascată de majoritatea relativă. Se poate ajunge ca un candidat votat de doar 20%, să zicem, să câștige deoarece următorul candidat are 19% iar al treilea 18%.

Cum se poate elimina această eroare?

Simplu… prin introducerea unor tururi de scrutin suplimentare, oferindu-se celor care nu au votat cu nici unul din candidații intrați în finală posibilitatea de a arăta pe cine  preferă din cei doi rămași (În cazul în care e vorba de două tururi de scrutin).

O altă aberație a sistemelor electorale este existența pragurilor electorale.

Acestea fac imposibilă practic apariția de noi partide în cazul în care masa de alegători care se simte nereprezentată este destul de consistentă.

După părerea mea, singurul sistem electoral, cu adevărat democratic, este un sistem realmente uninominal în două tururi de scrutrin.

Spun politicianii că sitemul uninominal pur, fără liste și praguri electorale dce la apariția unor sumedenii de partide, astfel fiind greu crearea unor majorități…

Complet aiurea… tocmai existența a doar trei, patru formațiuni parlamentare poate foarte ușor să ducă la adevărate blocaje … Se poate vedea cum în parlamentarismul ultimilor ani am avut parte de adevărate blocaje atunci când îi convenea unui singur om destul de puternic pentru a fi luat în seamă: Dan Voiculescu.

Erorile introduse în sistemul electoral și în legile conexe acestuia sau, măcar, care ajută la regelemantarea asigurării unor alegeri corecte și respectării egalității de șanse, practic atentază dramatic la ideea de democrație adevărată.

Mă refer de exemplu la acea Lege a Audiovizualului. Nerespectarea acesteia a dus la apariția unei aberații politice cum este Partidul Poporului Dan Diaconescu. Partid fără doctrină, partid destinat susținerii și promovării unei singure persoane și a grupului din jurul lui apărut și promovat doar la televizor deși acest lucru este ferm interzis deoarece prin prestația lui OTV îi oferă stăpânului său de facto un  avantaj pe care nici un alt candidat nu îl are… poate să își prezinte nonstop și agresiv  mesajul populist.

Doar Dan Voiculescu se mai bucură de un astfel de avantaj.

Ultina chestiune care zdrobește indeea de democrație la care mă voi referi este una legată de bani.

Pentru a se motiva faptul că se trag sfori și nu se respectă legislația fegată de finanțarea partidelor, foarte mulți spun că ”Democrația costă”.

E vărat, costă, funcționarea unui Parlament înseamnă alocarea unor sume destul de consistente.

Doar că sub această chestiune se ascune o adevărată țesătură de cheltuieli ilegale și inutile…

Începând de la autoturismele de lux pe care le folosesc parlamentarii (autoturisme care, conform foilor de parcurs și a benzinei consumate, fac ocolul româniei lunar, de câteva ori, asta deși poate nu ai ieșt  mai mult de o jumătate de oră din  garaj) sau de la cazarea de superlux de care se bucură parlamentarii, precum și de la decontarea unor sume cheltuite de parlamentari deși aceste sume ar trebui achitate din buzunarul propriu… și mergând până la influența pe care o exercită parlamentarii în schimbul unor sume colosale (sute de milioane de euro necesari la șpăguirea electorilor) sunt doar câteva urmări ale lipsei de democrație care impune existența unui sistem eficient prin care alegătorii își pot controla aleșii pentru ca aceștia să nu o ia prin arătură…

O altă urmare a faptului că democrația este cam varză la noi, neezistânt acel control minim necesar din partea electoratului duce la existența unor salarii și pensii jenante, demne de Africa și nu de Europa în care ne dăm mari că am început să intraăm.

Se spune că salariile sunt mici și în economia privată și nu doar în zona bugetară. Adevărat, dar dacă ar fi salarii mai mari la stat, privații ar trebui și eu să le mărească.

De ce ar fi interesați politicianii ca salariile să fie la limita de jos sau sub ea, socialmente acceptabilă, limită care permite cel mult o supraviețuire…?

Simplu, dacă o persoană are un venit de 2-300 de euro, poate fi șpăguit la alegeri cu o bere un mititel, o brichetă și un kil de ulei.. Cineva care câștigă 2-3000 de euro ar costa mult mai mult … Sume pe care politicianii și le-ar permite mai greu.

Da, mirabil, nu? O salarizare decentă înseamnă o democrație consolidată.

Lucrul se poate vedea dacă ne uităm pe hartă.. unde e puternică democrația? În țăti ca Germania, S.U.A. , Suedia, Elevția, Norvegia, Franța,  Regatul Unit al Marii Britanii, etc țări cu venituri mult mi mari ca la noi…

Unde e varză democrația? În țări latino americane, africane, țări din Asia sau din fosta Uniune Sovietică … țări cu venituri mici…

Un exemplu destul de interesant sunt unele țări din fosta Yugoslavie, țări venite din Comunism ca și noi… Democrția este tot mai solidă, în parale, sau tocmai datorită creșterii veniturilor, deci a nivelului de trai…

Care ar fi concluzia?

Dacă există vreuna… cred că pentru a avea o democrație reală, puternică, profundă și adevărată e nevoie de câteva principii care nu pot fi încălcate. Oricare din aceste principii, dacă nu este respectat ad literma, poate induce adevărate aberații, derapaje care duc spre ceva ce cred că nu își mai dorește nimeni: Spre dictatură.

Câteva din aceste principii ar fi:

– Existența și respectarea unui Statului de Drept puternic și funcțional și a instituțiilor aferente.

– Existența unui sistem electoral uninominal, în două (sau mai multe) tururi de scrutin fără nici un fel de liste de candidați și fără un prag electoral.

– Existența și restectarea până la virgulă a unui sistem legislativ bazat pe principii simple și neinterpretabile.

– Un control eficient și la vedere asupra aleșilor.

– Dispariția imnunităților de care se bucvură politicienii în fața legii, cu excepția cazurilor prevăzute în Constituție. Este nevoie de aceasta pentru a se respecta principiul egalității ctățenilor.

– Asigurarea unei existențe decente a populației pentru ca mituirea lor din partea politicianilor să fie cât mai grea.

Ar mai fi și altele, dar cred că acestea sunt minimale dacă avem pretenția să trăim într-o țară democrată… Dacă populațiapoporul preferă să trăiască precum o turmă… asta e din păcate… Dacă poporul preferă să accepte să fie mințit și umilit în schiml unei găleți, a unei brichete, a unui mititel ori a unei beri sau a unei sarmale… asta e … își merită soarta… e bine totuși să știe că indirect, va plăti ceea ce primeșe șpagă…

De exemplu mititelul dau berea ieftină și de proastă calitate le va plăti indirect la prețul unei porții barosane de caviar sau de șampanie Champagne Moët & Chandon ori a unei sticle de coniac Hennessy… și nu cumpărate de la alimentara din colț ci de la un restaurant de lux unde nu își va permite niciodată să cumpere măcar scobitori…

 

Otilia Nutu: Olt­chim e o dublă problemă: o com­panie falită și un factor de dis­tor­siu­ne a întregii economii locale. Cum încearcă guvernul să dea ţeapă FMI

25 septembrie 2012 2 comentarii

Adevărata poveste a combinatului Oltchim. Cum încearcă guvernul să dea ţeapă FMI

Olt­chim e o dublă problemă: o com­panie falită și un factor de dis­tor­siu­ne a întregii economii locale.

Istoria Oltchim sună cam așa. Avem o fabrică mare de produse chi­mice, construită pe vremea lui Ceaușescu în nebunia lui de a produce derivați de petrol pentru export, chiar dacă trebuia să im­por­tăm petrol brut pen­tru asta, că pro­ducția internă nu mai făcea față. După 1989, com­pania a fost că­pu­șată cât s-a putut: furnizori de ma­te­riale la suprapreț, clienți la preț sub piață. Ba chiar s-au găsit și firme care n-au mai nimic de-a face cu petrochimia, dar au fost „găzduite“ pe platforma com­bi­natului – Oltchim cumpăra în nu­me propriu energie electrică de la „băieții deștepți“ și le-o dădea pe gratis.

Pe lângă povestea clasică a jafului din companiile de stat, la Oltchim au apărut încă două com­plicații. Prima, vân­za­rea rafinăriei Arpechim, odată cu Petrom, la OMVOltchim nu poa­te practic să supraviețuiască fără Arpechim și nici invers – dacă ar cumpăra materie primă de la o altă rafinărie de care să nu fie le­gată prin țevi ca de ArpechimOlt­chim ar plăti costuri de trans­port mari și i-ar trebui spațiu su­plimentar de depozitare. E foarte posibil ca Guvernul Năstase să fi vâ­rât Arpechim-ul pe gât OMV-ului cu intenții bune, vrând să for­țeze OMV să modernizeze Ar­pechim. Dar, apoi, guvernul s-a trezit că nu mai poate controla ra­finăria, adică nu mai poate cum­păra fără să plătească. Dacă Oltchim ar funcționa ca o com­panie normală, faptul că Arpe­chim aparține altcuiva n-ar fi o problemă. Oltchim e la fel de de­pendent de Arpechim pe cât e și Arpechim dependent de Oltchim, niciuna dintre părți n-ar putea să abuzeze de poziția sa mo­no­po­listică. Dar dacă Arpechim e pri­vată, Oltchim trebuie să plă­teas­că, așa e în economia de pia­ță.

PREMIERUL ACUZĂ PDL
„E clar că d-l Diaconescu spera să nu ajungă la acest moment (n.r., câştigarea licitaţiei). Interesul a fost de a nu veni un alt investitor care să înceapă să caute în trecut (…). A fost evident o încercare a oamenilor de afaceri din PDL – Videanu este hoţul hoţilor, el este doar cel mai cunoscut – de a pregăti alianţa cu Dan Diaconescu şi de a încerca să încurce lucrurile la Oltchim, a declarat premierul Victor Ponta luni, 24 septembrie.

A doua complicație e o greșeală făcută sub mandatul lui Tă­ri­cea­nu, când, pentru a plăti o da­to­rie, statul a redus partea lui de ca­pital social laOltchim, iar un ac­ționar minoritar cu 2% (PCC) s-a trezit că prin aceas­tă mișcare i s-a ma­jorat pon­derea la vreo 20%. Re­lația PCC-stat e mai complicată de­cât e relația între stat și Fondul Pro­prietatea, ca ac­ți­onar minoritar la Hidroelectrica sau Romgaz, de pildă. PCC are în Polonia un com­binat asemănător și concurent cu Olt­chim. D-l Roibu, veșnicul CEO alOltchim, s-a plâns în nenumărate rânduri că interesele PCC ca ac­ționar minoritar sunt să pună pe butuci Oltchim în favoarea ce­luilalt combinat pe care îl con­tro­lează, în timp ce PCC l-a acuzat, la rândul său, pe d-l Roibu de ma­nagement de­fectuos. Foarte po­sibil, și unii, și alții au un pic de dreptate.

Lucrurile au putut merge așa câtă vreme Oltchim, de bine de rău, se ținea pe picioare. Însă, de prin 2007, Oltchim e mereu în pierdere, în total vreun miliard de lei în 2007-2011. Dacă pe vre­muri se mai puteau acoperi pier­derile cu o subvenție, după ce am intrat, în 2007, în UE ma­nevra e ilegală pentru că e ajutor de stat interzis de Comisia Eu­ro­peanăOltchim a supraviețuit în­să, făcând ce face cam tot ma­na­gerul la stat: business as usual cu finii, nașii, rudele, amicii, prietenii politici, dar nu ne plă­tim furnizorii, mai ales pe cei de stat, care nu țipă. CuArpechim, în schimb, nu le-a mers. OMV a zis încă din 2008 că închide ra­finăria, pentru căOltchim nu plă­tește. Tot de pe atunci, guvernele se gândesc cum să ia din nou Arpechimși să facă un „lanț petrochimic integrat“, dar n-au cu ce bani să cumpere rafinăria.

Dacă ne uităm la tot județul, avem Oltchim, cu problemele de mai sus, și care e o gaură neagră. Dar mai există, cum bine zice gu­vernul, o puzderie de firme, cu an­gajați, cifră de afaceri, im­po­zite, contribuție la PIB, care de­pind într-o formă sau alta de Olt­chim. Problema e că o bună par­te din această economie locală e probabil căpușărimea Oltchim-ului, care ar da oricum faliment, imediat ce Oltchim ar începe să funcționeze ca o companie nor­mală, interesată de profit; căpușe care nu lasă, în schimb, să se dez­volte economia sănătoasă, cea ca­re ar putea trăi fără favoritisme de la stat. În alte cuvinte, Olt­chim e o dublă problemă: o com­panie falită care are nevoie de sub­venție, ștergerea datoriilor sau păsuire din partea fur­ni­zo­rilor; și un factor de dis­tor­siu­ne a întregii economii locale, care se dezvoltă strâmb de un sfert de veac de tranziție.

Acesta e punctul de ple­care pentru condiția pusă de FMI statului acum aproape doi ani: să privatizeze sau să recunoască falimentulOltchim, că nu se mai poate așa. Dar gu­vernele Boc, Ungureanu și Ponta s-au dat peste cap să întârzie re­forma, că asta ar fi însemnat în același timp terminarea că­pu­șe­lor, cu legături transpartinice – vezi șefimeaOltchim nes­chim­bată de 23 de ani. FMI a impus atunci măcar schimbarea ma­na­gementului cu profesioniști se­lectați competitiv în paralel cu procesul de privatizare, ca să în­lăture gașca de interese din jurul conducerii combinatului. Gu­ver­nul a selectat, într-adevăr, un con­sultant care să caute oameni, dar cu întârziere, iar în cele din urmă a dat-o pe „urgență“, lă­sând baltă selecția competitivă și înlocuindu-l pe d-l Roibu direct cu șeful de la CET Govora. To­tuși, pentru prima dată de când avem acordul cu FMI, ame­nin­țarea cu ruperea acestuia a făcut ca guvernul să vină, în sfârșit, cu o strategie care elimina prin­ci­palul pretext pentru întârzieri, hârțogăraia necesară conversiei unei creanțe AVAS asupra Olt­chim în acțiuni ale statului și pre­vizibilul conflict cu PCC pe acest subiect. Oferta „la pachet“ a fost singura idee bună cu reală șansă de succes, dar exact din acest mo­tiv n-a fost pusă pe masă până acum.

DATORIILE LUI DIACONESCU
Potrivit Gândul, în iunie, două dintre companiile la care Dan Diaconescu este acţionar, Oglinda Press şiOglinda Television, înregistrau datorii la stat de peste 1,75 milioane euro. La acestea se adaugă şi 600.000 euro pe care îi datorează Ocram Televiziune (care deţine licenţa OTV) la finanţele locale. În total, companiile la care Dan Diaconescu este acţionar au înregistrat datorii către stat în valoare de 2.350.000 euro.

Și așa ajungem la momentul fai­moasei licitații televizate, câș­ti­gător d-l Diaconescu. Licitația as­ta e dovada ultimă a modului în care guvernul încearcă să dea țeapă FMI-ului și să facă exact inversul reformei. De câteva zile încoace, domnii Vulpescu și Dia­conescu se întrec în a-și de­monstra populismul, miștocă­rea­la și lipsa de preocupare pentru interesul public, care înseamnă privatizare de succes sau fa­li­ment, dacă Oltchim e ire­cu­pe­rabilă. Cum probabil și este – ni­ciun investitor mare n-a par­ti­cipat la licitație, dacă TISE ar fi fost realmente interesată ar fi depus o ofertă, nu ar fi trimis scrisorele neangajante și nu s-ar fi limitat să cumpere doar caietul de sarcini. Cum e posibil ca la o asemenea licitație să nu fie exclus din start, evitând ridicolul, un participant cu datorii la stat și proces penal pentru șantaj, cer­cetat pentru spălare de bani și eva­ziune, și care nici n-a putut demonstra că are banii la mo­mentul licitației, după cum s-a văzut în reacțiile politicienilor?

Apoi, referitor la Dia­co­nescu, au circulat zi­lele astea două idei fan­tasmagorice: întâi că va cumpăra com­bi­natul pentru popor, apoi că are în spate un „mare investitor“, de parcă un investitor străin are nevoie de buna reputație locală a d-lui Diaconescu ca să-i fie in­termediată afacerea, ca după ace­ea eventual s-o doneze po­po­ru­lui, presupunând că Diaconescu n-ar fi mințit nici cu prima afir­mație. D-lui Vulpescu i-aș fi dat ceva credit, chiar după ghidușiile cu insolvența Hidroelectrica, pen­tru că acolo lucrurile păreau, până la urmă, să iasă bine cu „băieții deștepți“ și renegocierea lucrărilor supraevaluate. Dar deja omul a ajuns la a treia minciună, sau „omisiune“ gravă, față de do­norii internaționali, prima fiind insolvența Hidroelectrica anun­țată FMI-ului ex post, a doua – schimbarea strategiei de pri­va­tizare a Oltchim, tot așa, anun­țată după, iar acum găselnița cu cei 45 de milioane de euro care ur­mează a fi băgați de stat în Oltchimimediat după ce suma ar fi primită de la Diaconescu, adică îi dăm de fapt pe gratis com­bi­natul. Ministrul Chițoiu a spus și el că se va da un „ajutor de ur­gență“, tot în sumă de 45 de mi­lioane, pentru „repornirea ac­ti­vității“. Indiferent de unde vin ba­nii, de la Diaconescu sau de la metroul Drumul Taberei, să pom­pezi bani de la buget într-o com­panie, de stat sau privată, „de urgență“ sau nu, „împrumut“ sau de tot, înseamnă ajutor de stat ilegal.Comisia Europeană va cere ca banii să fie returnați bu­getului, sau, dacă nu, statul plătește suma drept sancțiune la bugetul Uniunii. Dar ce contează? Scandalul va ieși după alegeri, până atunci această șpagă elec­torală va ține fericiți în minciună angajații Oltchim și nestingherită căpușărimea, care-și dă obolul la campania electorală a celor care împart așa bugetul public. //

Autor: Otilia Nutu

Sursa: romanialibera.ro  și revista22.ro

%d blogeri au apreciat: