Arhiva

Posts Tagged ‘război’

Melania Cincea pune întrebări despre războiul DNA-SIE

Melania CinceaCred că un eventual război real  între SIE (Serviciul de Informaţii Externeşi DNA (Direcția Națională Anticorupțiear putea însemna un dezastru pentru România. Ar putea fi un prim pas spre o apocaliptică prăbuşire a ţării.

Prezentarea SIE, de către procurorul-şef al DNA, drept un sabotor al anticorupţiei este mai mult decât uimitoare şi prevestitoare de lucruri greu de imaginat. Cred că cineva trebuie să dea nişte explicaţii.

Şi nu e deloc ceva de joacă deoarece chiar Preşedintele Iohannis a declarat:

Această situaţie care a apărut se datorează unei comunicări probabil suboptimale. Pentru a clarifica aceste aspecte i-am invitat în această dimineaţă pe amândoi. Am avut o discuţie la care am avut invitaţi pe doamna procuror-şef Kovesi şi pe domnul director Ungureanu. A fost o discuţie constructivă, s-au lămurit lucrurile şi în continuare urmează ca ei împreună să găsească soluţiile la problemele care ar putea să apară, să lămurească neînţelegerile între cele două instituţii. Consider că problema s-a rezolvat

Când se implică Preşedintele în astfel de chestiuni traba e gravă rău nu se mai opreşte la un nivel superficial, situaţia devine interesantă, ciudată, periculoasăcu un viitor al dracului de incert.

Eu pun o singură întrebare:

Dacă acest război, mimat sau real, între DNA şi SIE chiar există, oare în spatele său, în culise nu o fi existând ceva cu mult mai grav despre care, dacă am afla, ne-am îngrozi?

Întrebări îşi pune şi Melania Cincea în articolul:

Mari semne de întrebare în războiul DNA-SIE

Prezentarea SIE, de către procurorul-şef al DNA, drept un sabotor al anticorupţiei lasă în urma sa o serie de semne de întrebare. La fel ca scandalul de spionaj „Black Cube”, pe care l-a succedat la puţin timp.

SIE a fost prezentat opiniei publice, zilele trecute, ca sabotor al anticorupţiei. O acuzaţie venită de la vârful DNA. Interesant, nepomenită până acum la vreun bilanţ al DNA sau al SIE. Concret, procurorul-şef al DNA, Codruţa Kovesi, a afirmat că, de când se află la conducerea structurii anticorupţie, adică din primăvara lui 2013, nu a primit nicio sesizare de la SIE, lăsând de înţeles că acest serviciu comite ilegalităţi, prin tăinuirea unor posibile infracţiuni: „Este ilegal să deţii informaţii referitoare la posibile infracţiuni şi să nu sesizezi DNA.” Această acuzaţie a fost urmată de rapide reacţii pe unele canale mass-media, care au ajuns până în zona elucubraţiilor de genul „Să desfiinţăm SIE”.

În aceeaşi zi, SIE respingea acuzaţia, explicând: „SIE nu monitorizează cetăţenii români aflaţi în străinătate, această practică fiind una specifică fostei Securităţi, aşa cum nu monitorizează conturile şi transferurile bancare, achiziţiile imobiliare sau de altă natură efectuate de cetăţenii români în străinătate. Informaţiile SIE nu se pot constitui în probe în instanţă, întrucât sunt obţinute prin surse umane cetăţeni străini, cu mijloace şi metode specifice, care nu pot fi dezvăluite nimănui şi în nicio împrejurare. (…) Acest tip de informaţii sunt transmise spre completare, validare şi exploatare acelor instituţii ale statului cu atribuţii şi posibilităţi legale, în speţă SRI, MAI, ONPCSB etc.”. Menţionând, în plus, că în 2015 şi în primele luni ale anului în curs, a transmis 35 de note informative sau alerte vizând aspecte corelate fenomenului de corupţie ori infracţiunilor economice.

După astfel de acuzaţii lansate la adresa serviciului de spionaj al României, era de aşteptat nu numai o reacţie, ci şi o clarificare a situaţiei, din partea preşedintelui României, care este şi preşedinte al CSAT, deci organizator şi coordonator al activităţii SIE. A venit doar reacţia. Şi asta, nu în aceeaşi zi cu afirmaţiile d-nei Kovesi şi cu replica SIE, ci abia după două zile. Şi nu sub forma unui comunicat oficial al Administraţiei Prezidenţiale, ci a unui răspuns dat de şeful statului unui jurnalist, în cadrul unei conferinţe de presă – ceea ce duce cu gândul la situaţia în care, dacă nu ar fi fost întrebat, e posibil ca preşedintele Klaus Iohannis nici să nu se fi pronunţat public pe acest subiect. „Această situaţie care a apărut se datorează unei comunicări probabil suboptimale. Pentru a clarifica aceste aspecte i-am invitat în această dimineaţă pe amândoi. Am avut o discuţie la care am avut invitaţi pe doamna procuror-şef Kovesi şi pe domnul director Ungureanu. A fost o discuţie constructivă, s-au lămurit lucrurile şi în continuare urmează ca ei împreună să găsească soluţiile la problemele care ar putea să apară, să lămurească neînţelegerile între cele două instituţii. Consider că problema s-a rezolvat”, a venit replica d-lui Iohannis. Lipseşte, însă, clarificarea situaţiei. Aşadar:

1. Nu ştim ce a generat – acum – această dezlănţuire publică a procurorului-şef al DNA la adresa SIE şi, implicit, discreditarea acestui serviciu de informaţii, inclusiv în faţa partenerilor săi externi.

2. Nu ştim de ce procurorul-şef al DNA, nemulţumit de lipsa de informaţii pe care, susţine, ar fi trebuit să le primească de la SIE, nu a spus lucrul acesta până acum, ci abia după trei ani – întâmplător, la câteva zile după detonarea în presă a bombei „Black Cube”, o ecuaţie cu multe necunoscute (ce au urmărit reprezentanţii firmei israeliene de investigaţii private Black Cube, cine a comandat această acţiune de spionaj în România, cum de au căzut atât de uşor nişte profesionişti ai spionajului în lupta cu autorităţile române sau cu ce scop a ajuns subiectul în presă) (Vezi în continuarea acestui articol, articolul: „O capcană cu destinatar incert” scris tot de Melania Cincea – nota Blue). Şi nu ştim nici dacă preşedintele a avut vreo astfel de curiozitate.

3. Nu ştim de ce DNA nu a informat oficial preşedintele României despre această stare de fapt făcută acum publică. Şi de ce nu a solicitat un control din partea Comisiei parlamentare speciale de control al SIE care, potrivit legii, analizează şi verifică respectarea Constituţiei şi a legilor României de către acest serviciu de informaţii.

5. Nu ştim, deci, oficial cine are dreptate şi nici nu ni s-a promis că se vor face verificări şi că cel vinovat va răspunde, cum e firesc. Asta, deşi vorbim fie despre fapte grave care ar fi fost comise de SIE, fie despre discreditarea, nu se ştie cu ce scop, a acestui serviciu. Deci, despre o situaţie care, indiferent din unghiul din care ai privi-o, e în defavoarea României.

6. Şi nu ştim nici în ce a constat „rezolvarea problemei”, împăciuitor invocată de dl Iohannis.

Adică, nu ştim nimic. E o nebuloasă care îi dă fiecăruia posibilitatea să înţeleagă ce poate, să interpreteze cum vrea. O situaţie iresponsabilă şi periculoasă.

Autor:

Articolul poate fi citit şi pe: putereaacincea.ro

Publicat la: 3 mai 2016 

Tot   publica pe 7 aprilie 2016: 

O capcană cu destinatar incert

Pentru opinia publică, scandalul „Black Cube” este, în momentul de faţă, o ecuaţie cu multe necunoscute. De fapt, cu cât încerci să-ţi oferi un răspuns cert, cu atât îţi dai seama că te pierzi în necunoscute.

Nu e clar ce au urmărit reprezentanţii firmei israeliene de investigaţii private Black Cube. Intimidarea procurorului general al DNA, Laura Codruţa Kovesi (aşa cum rezultă din mandatul de arestare emis pe numele a doi angajaţi ai firmei, „Mobilul întregii activităţi infracţionale a grupării a constat în încercarea de compromitere a imaginii procurorului-şef al DNA, prin încercarea «de a găsi activităţi de corupţie»”, nu şi din comunicatul DIICOT? Sau culegerea de informaţii despre presupuse acte de corupţie la nivel înalt (aşa cum spun oficialii firmei Black Cube, citaţi de presa israeliană, care vorbesc despre desfăşurarea în România a unui proiect “pentru a colecta probe grave de corupţie privind Guvernul român şi agenţiile sale”, menţionând că cei doi angajaţi ai companiei făcuseră deja “descoperiri importante”)?

Nu se ştie cine a comandat această acţiune de spionaj în România. Deşi în presa din România investigaţia a fost legată, chiar şi indirect, de numele Mossad-ului, dat fiind că doi angajaţi ai Black Cube sunt foşti ofiţeri ai acestui serviciu de informaţii, DIICOT s-a delimitat, oficial, de aceste afirmaţii, iar Ambasada Israelului la Bucureşti a subliniatcă ancheta vizează angajaţi ai unei companii private fără legătură cu vreo instituţie a statului israelian.

Nu e clar cum de au căzut atât de uşor nişte profesionişti ai spionajului în lupta cu autorităţile române. Comiţând involuntar greşeli şi lăsând urme grosolane în spate, care i-au făcut să cadă ca nişte popice, într-o lună de zile? E greu de crezut, având în vedere experienţa activităţii lor în cadrul unui serviciu de informaţii a cărui perfomanţă este recunoscută la nivel mondial şi faptul că au fost cooptaţi într-o firmă al cărei preşedinte de onoare a fost, până în 17 martie, când a murit, chiar un fost şef al Mossad, Meir Dagan, foarte bine cotat în zona de intelligence. Sau comiţând voluntar erori, lăsându-se atraşi în capcană, mizând pe o acţiune tip biliard, pentru ca informaţiile culese de ei să ajungă în atenţia autorităţilor române? Tefoanele de intimidare invocate de autorităţile române (“multiple apeluri telefonice cu caracter ameninţător şi hărţuitor producătoare” arată comunicatul DIICOT) nu sunt, totuşi,  apanajul unor acţiuni de spionaj de mare fineţe. Sunt mai degrabă acţiuni de recuperatori, decât de spioni.

Nu e clar cu ce scop a ajuns subiectul în presă. Ceea ce se ştie este că în mass-media a fost publicat, în facsimil, un mandat de arestare, înainte ca DIICOT să emită un comunicat de presă în acest sens. Ba mai mult, procurorul-şef al DIICOT, Daniel Horodniceanu, părea luat prin surprindere la prima declaraţie care i-a fost solicitată pe această temă. La două zile după emiterea mandatului de arestare pe numele a doi angajaţi ai Black Cube,  după toate indiciile neştiind că acel mandat ajunsese deja la presă, procurorul-şef al DIICOT vorbea despre „doar o investigație”, excluzând o cercetare penală: „La momentul acesta, e clasificată toată verificarea. Este doar investigație, nu o cercetare penală ca atare. E destul de dificil să vă dau date din această cauză.”. Adică, nega cercetarea penală, când exista deja o dovadă palpabilă a acesteia: mandatul de arestare. În plus, e aproape imposibil de admis că informaţii, care implică acţiuni de spionaj ajung din greşeală în spaţiul public. Pe ce filieră au ajuns în presă mandatul de arestare şi de ce a fost invocat numele Mossad-ului, deşi în documentele oficiale nu apare, iarăşi nu e clar. E posibil însă, ca acest aspect să indice lupte subterane duse între facţiuni din servicii, lupte care să aibă menirea de a lovi (şi) în SRI, în zona responsabilă de contraspionaj. Pentru că, aşa cum au fost prezentate lucrurile – cu menţionarea în această ecuaţie a Mossad-ului şi a presiunilor făcute la adresa procurorului general anticorupţie –, teoretic, SRI ar fi trebuit să ştie despre aceste acţiuni. Pentru că se ocupă şi de prevenirea şi contracararea activităţilor de spionaj pe care servicii de informaţii străine le derulează pe teritoriul naţional împotriva intereselor României. A avut cunoştinţă SRI despre acţiunile care, ni se spune, o vizau pe d-na Kovesi? Nu ştim, pentru că nu există o poziţie oficială a instituţiei, SRI caracterizând contraspionajul  drept o „activitate discretă”, al cărei succes „rămâne de cele mai multe ori necunoscut publicului”.

Este, deci, dificil de spus cine pe cine a atras în cursă, în scandalul Black Cube. Rămâne de văzut când şi cât va mai afla publicul larg despre acest caz controversat. Asta, în situaţia în care dosarul nu va fi clasificat.

Autor:  

Articolul poate fi citit şi pe:

putereaacincea.ro şi timpolis.ro

Publicat la: 7 aprilie 2016

Armonia internă a USL e de fapt un război surd …

10 februarie 2013 Lasă un comentariu

Poate că asocierea pe care am să o fac între ”Jucăria” minunata poezie a Magdei Isanos și articolul de mai jos și se va părea unora exagerată. Eu nu cred că e așa pentru că tot mai mult am impresia că USL este o jucărie di ce în ce mai ciobită, o jucărie care seamănă tot mai puți cu cea care a fost în ziua apariției USL

Magda Isanos – Jucăria

Dusman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca si când te-as fi visat, 
cum
poate mai viseaza cate-o floare
pamantul, iarna, dupa
ce-a-nghetat.
Iubirea noastra astfel a trecut, 
ca dâra luminoasa-a unei
stele, 
si bezna-n urma ei s-a refacut, 
de-mi pare steaua fericirii
mele, 
ca niciodata n-ar fi stralucit.
Si nu mai stiu acuma dac-am
stat
cu tine, daca-n pieptul tau iubit
eu inima-ntr-o zi ti-am
ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai, 
din departari de basm rasuna
parca, 
pentru ca mierea tot acelui grai, 
langa urechea alteia
le-ncearca.
Din ce în ce mai subred e sub pas
pamantul amintirilor si-mi
pare
ca dintr-un vis frumos mi-au mai ramas
franturi ciudate si
stralucitoare.
Zadarnic intre ele să le leg
incerc acuma, fiindca nu
se poate
din cioburi vasul să-l mai faci intreg, 
si tristă
surăzând mă joc cu toate 
aducerile-aminte la un loc, 
ca un
copil cu jucaria care, 
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc, 
pentru ca
alta mai frumoasă n-are. 

Sau, poate mai potrivit o fi să vedem USL în cheia prostituției, prin filtrul romanței dedicată prostituatelor de Minulescu

 Ion Minulescu – Romanţa celor ce se vând

Se-ngroapă soarele-ntr-un nor –
O, negrul nor ca şi mormântul
Înşelătoarelor ce mor
Neplânse de amanţii lor!

Pe la ferestre-şi plimbă vântul
Tristeţile sfârşitului de vară,
În timp ce-n cârciuma murdară,
Din strunele de-aramă – cântul
Chitarelor
Îşi ia avântul…

Iar pe la mese,
Rând pe rând,
O ceată de amanţi artişti –
Toţi ne’nţeleşi şi mari,
Toţi Crişti…
Îşi beau iubirea, fredonând
Romanţa celor ce se vând.

 

Antonescu,  Ponta

Fronturile războiului PSD-PNL

Neînţelegerile din cadrul USL se accentuează de la o zi la alta şi se manifestă pe toate palierele Puterii: în Guvern, în Parlament şi pe plan local.

Unul dintre fronturile de luptă este chiar în interiorul Executivului. Recent, vicepremierul Liviu Dragnea (PSD) l-a avertizat pe ministrul liberal al Finanţelor, Daniel Chiţoiu, că ar putea să piardă  Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF).

Potrivit lui Dragnea, dacă ANAF nu prezintă un plan de măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, „s-ar putea să se ia decizia de a se înfiinţa o structură specializată la nivelul premierului“.
Disputa pe subordonarea ANAF se adaugă altor controverse existente la nivelui Executivului.

Liberalii sunt nemulţumiţi de faptul că premierul nu a  rezolvat, nici până acum, problema legată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR).

La formarea Guvernului, premierul a trecut această structură de la Ministerul Transporturilor, condus de Relu Fenechiu (PNL) la Departamentul de Infrastructură, condus de Dan Şova (PSD).

După ce liberalii au protestat, premierul a promis că va sparge CNADNR în două companii, astfel încât autostrăzile să rămână la PSD, iar drumurile la PNL.

Acest lucru nu s-a întâmplat nici până astăzi, iar toate proiectele din domeniu sunt gestionate de Dan Şova.

De altfel, unii dintre miniştrii liberali şi-au manifestat nemulţumirile în public. Titularul portofoliului Economiei, Varujan Vosganian, a afirmat că printre liberali există sentimentul că posturile de miniştrii delegaţi au fost înfiinţate împotriva PNL.

Ponta i-a arătat, imediat, uşa Guvernului. „Dacă cineva e nemulţumit de structura Guvernului, nu-l ţine nimeni cu forţa. Poate să plece“, a sunat răspunsul premierului.

Scandal pe superimunitate

Războiul dintre PSD şi PNL se poartă şi pe băncile Legislativului. Parlamentarii celor două partide s-au atacat la scenă deschisă, joi, la dezbaterile pe legea privind statutul deputaţilor şi senatorilor.

Şi aceasta cu toate că la nivelul USL se convenise reintroducerea în Statut a articolului potrivit căruia parlamentarii declaraţi incompatibili de către Agenţia Naţională de Integritate (ANI) îşi vor pierde mandatul dacă nu contestă decizia în termen de 15 zile.

În plen, însă, liberalii au anunţat prin vocea senatorului Tudor Chiuariu că vor vota împotriva acestui amendament. Intervenţia lui Tudor Chiuariu l-a deranjat pe preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea (PSD), care a afirmat că, din cauza unor astfel de poziţii „presa şi opinia publică ne calcă în picioare“.

Senatorul PNL Puiu Haşotti i-a replicat din sală: „Scaunul Robertei Anastase lasă ceva molipsitor“.

Statutul a fost retrimis la Comisia juridică, fără ca PSD şi PNL să fi realizat vreun compromis.

Regionalizarea, altă temă de dispută

Liderii celor două partide au divergenţe şi pe tema regionalizării. Vicepreşedintele PNL, Sorin Frunzăverde, şeful CJ Caraş-Severin, şi-a asumat un proiect de regionalizare lansat în mediul online. Proiectul i-a deranjat pe liderii PSD, având în vedere că oraşe mari, conduse de primari social-democraţi,  precum Constanţa sau Iaşi nu ar fi fost capitale de regiune.

Replica lui Liviu Dragnea nu s-a lăsat aşteptată: „Din câte înţeleg, proiectul apărut azi pe mediul online e făcut de un funcţionăraş de la un consiliu judeţean din Banat“.

Frunzăverde l-a taxat indirect pe Dragnea, afirmând că specialiştii din consiliile judeţene „au opinii mai valoroase şi mai descentralizante decât unii reprezentanţi ai unor guvernări obtuze şi centraliste”.

O altă temă delicată de negociere în USL este noua Constituţie şi, în special, atribuţiile preşedintelui, pe care PSD vrea să le reducă.

Astfel, preşedintele va fi obligat să desemneze premierul majorităţii parlamentare, chiar dacă aceasta nu depăşeşte 50% din mandate. Mai mult, viitorul preşedinte nu va mai reprezenta România la Consiliul European  şi nu va putea convoca un referendum fără acordul Parlamentului sau Guvernului. Aceste propuneri sunt îmbrăţişate fără entuziasm de PNL, partid care speră să aibă viitorul preşedinte al României, în persoana lui Crin Antonescu, candidatul oficial al USL. ;

Ponta pariază pe UDMR

Primul scandal de după câştigarea alegerilor a fost cel legat de cooptarea UDMR la guvernare. Victor Ponta a oficializat proiectul chiar în seara alegerilor, bazându-se pe un protocol semnat de liderii USL şi ai UDMR. Crin Antonescu şi Dan Voiculescu s-au opus, iar ulterior, secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, s-a raliat acestei poziţii.

UDMR a rămas în afara Guvernului, dar Victor Ponta şi-a menţinut o relaţie privilegiată cu liderii Uniunii. El are în Guvern doi secretari de stat din partea UDMR, iar Gyorgy Frunda este consilierul său personal. Practic, la ora actuală, UDMR este un fel de minirezervă parlamentară a PSD, în cazul ruperii USL. PSD, UDMR şi minorităţile, care au un protocol cu Guvernul,  au împreună 269 de parlamentari, faţă de necesarul de 295 pentru a forma o majoritate parlamentară, dar acestei grupări I s-ar putea alătura şi parlamentari PPDD.

Conflict şi pe calea undelor

Neînţelegerile dintre PSD şi PNL sunt vizibile şi în plan mediatic. Social-democraţii beneficiază de susţinerea postului România TV, patronat de Sebastian Ghiţă, deputat PSD. Liberalii sunt sprijiniţi de Antena 3, post controlat de Dan Voiculescu, preşedintele fondator al PC.

Conflictul a atins o cotă înaltă, joi, când România TV a difuzat o ştire potrivit căreia ministrul liberal al Muncii, Mariana Câmpeanu, ar fi cercetată de DNA. Informaţia a fost dezminţită de DNA, dar a continuat să fie pe burtiera postului România TV.

Între timp, cei care se uitau la Antena 3 puteau vedea un titlu mare, valabil pentru Breaking News. Prin acest titlu, telespectatorii erau informaţi că pe piaţă a fost aruncată o „manipulare grosolană“ potrivit căreia Mariana Câmpeanu ar fi cercetată de DNA.

Sursa: adevarul.ro

Vor ataca S.U.A., Iranul?

Americanii sunt pregătiţi să atace Iranul

Statele Unite ale Americii sunt „gata” dacă vor fi nevoite să recurgă la opţiunea militară pentru a împiedica Iranul să se doteze cu arma nucleară, a declarat ambasadorul SUA în Israel, Daniel Shapiro.

„Ar fi de preferat ca această problemă să fie rezolvată pe cale diplomatică prin presiuni (asupra Teheranului) mai degrabă decât prin folosirea forţei militare”, a afirmat Daniel Shapiro, citat de Makor Rishon, în cadrul unei reuniuni săptămâna aceasta a unor avocaţi israelieni.

„Dar asta nu înseamnă că această opţiune nu este pe deplin disponibilă. Nu numai că este disponibilă, dar este gata. Planificarea necesară a fost făcută pentru a ne asigura că este gata”, a insistat el.

În martie, preşedintele american Barack Obama a declarat, în timpul unei vizite la Washington a premierului israelian Benjamin Netanyahu, că opţiunea militar nu este luată în calcul în viitorul apropiat, dând asigurări că efectul sancţiunilor împotriva Teheranului se face simţit.

Politica administraţiei Barack Obama ‘este clară: vom împiedica Iranul să se doteze cu o armă nucleară, prin toate mijloacele necesare’, a afirmat cu toate acestea la 8 mai vicepreşedintele Joe Biden.

Teheranul împreună cu grupul 5+1 (SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franţa şi Germania) urmează să-şi reia la 23 mai la Bagdad discuţiile privind programul nuclear iranian.

Sursa: capital.ro

In memoriam. Jurnalista Anna Politkovskaya

4 aprilie 2011 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: