Mircea Badea e pe cale să se sinucidă?
Atunci când un individ costată că în viața lui există câteva lucruri care concurează parcă pentru a-l împinge spre sinucidere, deci cumva că tot Universul pare a avea singura menire de a-l băga pe el în criză de nervi, are reacții stranii.
Dacă vede că nu are argumente, în mod normal se retrage. Asta dacă are un pic de demnitate. Când însă problema este agravată de o slugărnicie maladivă față se șef, lucrurile pot lua o întorsătură de un comic absurd dacă vezi lucrurile dinafară și pur și simplu dramatic dacă ești implicat.
Așa pare a fi Mircea Badea. Lipsit de o minimă inteligență necesară, obediebt până la maladiv față de Felix, stăpânul lui, tot mai des i se întâmplă să nu găsească nici o replică de bunsimț sau măcar rațională.
Așa că face ce l-a învățat ma-sa în cei șapte fără câțiva ani de educație pe care i -a oferit. Înjură ca un jeg. (Era să spun birjar, dar asta însemna să ți fac lu Badea un compliment neneritat).
Pe 19 Ianuarie, jurnalistul (jurnalist deoarece citește jurnale, la fel cu alții, tot jurnaliști, care le vând pe la chioșcuri) scria pe bolgul său:
VIERMII DE CACAT MANANCA CACAT
January 19th, 2012
Unul dintre cele mai abjecti hemoroizi basisti se zbate in chinuri si molfaie. Cine o fi oare?
Ghici ghicitoarea mea!
P.S. Stai linistit, cacatule, nu mai ai mult.
Cuvântul care îi place atît de mult lui Badea, ”căcat”, pare a se regăsi cam pe tot blogul lui. Iată mai jos încă un exemplu despre modul lui de a reacționa atunci când nu are argumente (tot timpul adică)
http://www.mircea-badea.ro/blog/viermii-de-cacat-mananca-cacat/
January 26th, 2012
Vai, hidosule, ce sa ne mai facem, cum sa ne mai dam ochii peste cap si sa mai luam bani de la udrea ca sa-l pupam pe base-n bas, vaaaai, cuuuui laaaaasi tuuuuu toti gainatii din troglosfera, toti muritorii de foame care dau seara o limba pe tastatura, poate a mai ramas pe ea niste jeg mai consistent, vai cum iti mai dai tu ochii boccii peste capul bocciu, sa te implore blanoasele duhnind a branza veche sa te intorci.
Vai, dar ce fite de cacat faci ca sa se asorteze, desigur, cu fazta de cacat, dovada ca ai iesit din locul gresit.
P.S. Oamenii zdraveni la cap habar n-au la ce vierme ma refer si e normal, nu e necesar sa aflati. Am si eu micile mele preocupari tembele in legatura cu niste gandaci absolut insignifianti si nerelevanti nici macar pentru gramada de rahat in care viermii viermuiesc. Si da, aveti dreptate, sunt cam nebun sa pierd chiar si secunde in legatura cu ei.
http://www.mircea-badea.ro/blog/hidosul-ca-o-curva-virgina/
Cele două articole pot fi văzute în fotocopie la final.
Și acum iată ce l-a zgândărit la glanga din cutia craniană pe imbecilatuci când a comis primul articolaș (evident, mintea nu îl duce să scrie și el un articol măcare de o jumătate de pagină, așa că înjură și a rezolvat nasulia).
Este vorba de un articol din România Liberă scris de CRISTIAN CAMPEANU și publicat pe 20 Ianuarie 2012.
(Contra)revoluţia lui Badea, Ciutacu şi Voiculescu
Demonstraţiile care au loc zilele acestea în ţară nu sunt o reeditare a Revoluţiei din 1989, nici a Pieţei Universităţii din 1990. Sunt exact opusul lor, o contrarevoluţie marca Dan Voiculescu, care încearcă să uzurpe treptat toate simbolurile luptei anticomuniste, creând confuzie morală cu sprijinul nefericit al ONG-urilor. Protestele din ianuarie 2012 sunt mai degrabă reeditarea mineriadei din ianuarie 1999 decât a revoluţiei din decembrie.
În presa occidentală există o regulă nescrisă: Dacă vrei să fii credibil, nu compari niciodată un politician contemporan cu Hitler pentru că ceea ce obţii nu este decredibilizarea politicianului pe care doreşti să-l ataci, ci diluarea crimelor lui Hitler, care prin însuşi actul comparaţiei se relativizează. Acelaşi lucru este valabil în cazul comparaţiei dintre Traian Băsescu şi Nicolae Ceauşescu. Lozinca „Băsescu=Ceauşescu” nu este doar imorală, este de-a dreptul obscenă, pentru că îl umanizează pe Ceauşescu şi relativizează crimele (reale) ale dictatorului şi ale regimului comunist pentru a obţine efectul retoric de sublinia crimele (simbolice) ale preşedintelui. Din acest motiv, nu vom auzi nici un fel de scandări legate de comunism în Piaţa Universităţii, ba dimpotrivă. Ideea că „era mai bine pe vremea lui Ceauşescu” pare să fie dominantă printre „revoluţionarii” anului 2012. Or, nu poate exista o Piaţă a Universităţii autentică fără o revoltă împotriva comuniştilor şi securiştilor care domină clasa politică, mediul de afaceri şi o bună parte din mass-media. O Piaţă a Universităţii care recuperează legitimitatea comunismului şi delegitimează anticomunismul este un fals ordinar.
Recuperarea legitimităţii comunismului este un obiectiv pe care publicaţiile şi televiziunile lui Dan Voiculescu l-au urmărit constant, susţinând în mod repetat şi sistematic că nu există nicio diferenţă între regimul comunist şi guvernarea actuală, între Băsescu şi Ceauşescu, între Securitatea căreia i-a aparţinut Voiculescu şi actualele servicii secrete, în pofida apartenţei la NATO şi Uniunea Europeană. Întregul demers vizează să înlocuiască treptat şi sistematic simbolistica luptei anticomuniste cu una nouă relativizantă în care crimele comunismului sunt estompate până la dispariţie iar crimele presupuse ale „regimului Băsescu” sunt îngroşate până la caricatură. Rezultatul este o confuzie a valorilor care şterge diferenţa dintre bine şi rău, dintre vinovaţi şi nevinovaţi, dintre victimă şi călău.
Or, exact la acest fenomen asistăm astăzi în Piaţa Universităţii. Primul obiectiv al noii (contra)revlouţii este ştergerea semnificaţiei istorice a Revoluţiei din Decembrie. Mijlocul? Asimilarea demonstraţiilor din 2012 cu revolta din 1989. Adevărul care se doreşte escamotat este că în 1989 în Piaţa Universităţii au murit oameni ucişi de gloanţelor regimului comunist. În 2012, avem câteva încăierări între ultraşi şi jandarmi. Orice comparaţie nu face decât să dilueze sângele cât se poate de real al celor căzuţi cu apa chioară a propagandei anteniste. Instrumentele? Asociaţiile de „revoluţionari” deposedaţi de privilegii.
Al doilea obiectiv este ştergerea semnificaţiei istorice a Pieţei Universităţii 1990 ca mişcare de rezistenţă împotriva confiscării Revoluţiei de către regimul neocomunist al lui Ion Iliescu. Mai întâi, faptul că demonstraţia din 2012 a ocupat acelaşi loc este o uzurpare simbolică a Pieţei Universităţii originare. Apoi, l-am văzut, deloc întâmplător, pe Mircea Badea în noua Piaţă a Universităţii, încercând să „popularizeze” o „adaptare” a Imnului Golanilor. A doua uzurpare. Ulterior, au apărut în mod convenabil pancarte pe care scria „Băsescu=Iliescu”, „Jandarmii=Minerii 1990”. Nimic mai inept, dar serveşte scopului. În sfârşit, asistăm în ultimele zile la o încercare de a recupera în favoarea „neorevoluţiei” memoria lui Cristian Paţurcă, unul din simbolurile Pieţei Universităţii. Până şi pretenţia imposibil de demonstrat de altfel, a lui Victor Ponta că ar fi participat la demonstraţia din Piaţa Universităţii serveşte aceluiaşi scop.
Dovezile manipulării sunt peste tot, dar, cumva, nu pare să le vadă nimeni. Asistăm la un simulacru de revoluţie în care protagoniştii nu sunt demonstranţii, ci personaje de genul Badea, Ciutacu sau Ciuvică. Suntem martorii unei revoluţii patronate de Voiculescu. Nici măcar nu este prima oară când se întâmplă. Ziarele şi televiziunile voiculesciene au mai susţinut o dată o mişcare „revoluţionară” anti-guvernamentală. S-a întâmplat în ianuarie 1999, când Antena 1 a susţint cu entuziasm marşul minerilor lui Miron Cozma spre Bucureşti. Atunci, ca şi acum, Voiculescu a profitat de dificultăţile sociale (închiderea minelor) pentru a instiga la răsturnarea violentă a guvernului. Nu e nicio surpriză, aşadar, că acelaşi Miron Cozma a anunţat acum două zile că doreşte să vină împreună cu minerii să se alăture protestelor din Piaţa Universităţii. Cozma a înţeles că Piaţa Universităţii 2012 este Piaţa Universităţii în care minerii au triumfat.
Fără îndoială că printre protestarii anului 2012 se numără oameni oneşti, care au nemulţumiri reale. Fără îndoială că există reproşuri perfect rezonabile privind politicile actualei guvernări, în special în ceea ce priveşte corupţia, incoerenţa, lipsa de transparenţă şi alocările aberante de fonduri marca Elena Udrea (apropos, dacă Traian Băsescu şi PDL se gândesc să ofere poporului un sacrificiu ritual, Elena Udrea ar trebui să fie alegerea evidentă). Aceşti oameni oneşti precum şi ONG-urile care îi susţin trebuie să ştie însă că participă la o revoluţie contrafăcută în studiourile unei televiziuni patronate de un securist dovedit şi că scopul ei nu este buna guvernare, redarea bunăstării, mărirea salariilor şi pensiilor lor, ci conservarea privilegiilor clasei care parazitează ţara de 22 de ani.
Ce nu înțeleg eu, referitor la Badea, este de ce este lipsit de orice urmă de demnitate. Atuci când de exemplu Mădălina Manole și Mălina Olineascu au constatat că Universul nu mai e așa cum le plăcea lor, au făcut singurul gest care le-a trecut pe sub zulufi. S-au sinucis. Ele au greșit, cu mâna pe inimă o spun. Tot cu mâna pe inimă spun că și Badea greșește. El greșește că nu o face…
Sau va avea un moment de demnitate și se va sinucide și el? Poate da, poate ba …
Iată fotocopiile celor două articole care pot fi văzute pe blogul lui :
Locotenentul de la Câmpia Turzii vrea dictatură militară și reinstaurarea monarhiei. El a cerut 50% din puterea de decizie a Consiliului Militar ce ar trebui să preia “destinele României”
Mulți care lăudau gestul locotenentului de la Flotila 71 Aerienă din Câmpia Turzii, cât era ”caldă” povestea, au sărit să îl arate ca pe un erou.
Au făcut-o și Intact Media și OTV care nu mai conteneau cu laudele la adresa lui și cu invitații în studio. Ba, Radu Tudor pe blogul său în sevilismul care îl caracterizeză deși pozează, vezi Doamne, în Domnul ANAListu (analistu lu pește) îi aduce omagii pentru curaj și compară faptul că a fost în uniformă la un miting cu faptul că Elena Băsescu (EBa) s-a îmbrăcat în niște haine care SEAMĂNĂ a uniformă militară (seamănă doar, deoarece nu are nici un însemn al armatei), sau cu o poză folosită ca afiș electoral unde apăreau niște ofițeri, asta chiar dacă cei din poză nu anunțau o iminentă lovitură de stat.
L-a mai lăudat și colonelul Dogaru, om cu mari pretenții, dar care s-a dovedit unamețit, superficial în gândire.
Ce dorea, de fapt, locotenentul?
“1. Dizolvarea sau desfiinţarea Parlamentului;
2. Invocarea stării de urgenţă în ţară;
3. Conducerea ţării şi administrarea statului român de către Armată; locotenentul Gheorghe Alexandru să facă parte din Consiliul Militar care, în viziunea sa, ar urma să gestioneze destinele ţării, iar ofiţerului să îi revină 50% din puterea de decizie;
4. Aducerea regelui ca şef al statului şi instaurarea monarhiei constituţionale; Monarhia constituţională este o soluţie, având Armata ca garant al democraţiei şi suveranităţii, potrivit Constituţiei.”
Ce văd eu aici? O extrem de schematică, dar foarte clară lovitură de stat militară.
Faptul că e vorba de un imbecil care nu cred că știe ce vorbște, rezultă din ultimele două cuvinte ” potrivit Constituţiei ”.
Care Constituție prevede așa ceva, eu nu înțeleg. Eu știu că această Constituție nu permite ÎN NICI UN FEL schimbarea formei de guvernământ.
Statul Major General se delimitează, printr-un comunicat de presă, de opiniile exprimate de locotenentul Gheorghe Alexandru privind preluarea puterii de către Armată şi instaurea monarhiei.
“Conducerea Statului Major Generala luat la cunoştinţă, cu consternare, de activităţile locotenentului Gheorghe Alexandru, precum şi de datele cuprinse în raportul înaintat de comandantul Flotilei 71 Aerienă din Câmpia Turzii, privindsoluţiile locotenentului Gheorghe Alexandru pentru administrarea ţării în această perioadă”, se precizează într-un comunicat de presă primit din partea Ministerului Apărării Naţionale
După cum a declarat reprezentanţilor mass media, locotenentul Gheorghe Alexandru a fost primit, în data de 25 ianuarie a.c., la raportul comandantului unităţii militare în care este încadrat, pentru a-i expune acestuia gestul participării sale la mitingul de protest organizat în Piaţa Universităţii şi pentru a-i prezenta “viziunea sa asupra administrării statului român” şi “soluţiile sale pentru situaţia actuală”
“În urma acţiunilor ofiţerului din data de 23 ianuarie a.c., în conformitate cu art. 55 din „R.G.-3, Regulamentul disciplinei militare”, comandantul Flotilei 71 Aerienă din Câmpia Turzii a ordonat, la data de 25 ianuarie 2012, constituirea Consiliului de judecată al ofiţerilor şi judecarea locotenentului Gheorghe Alexandru, în temeiul prevederilor art. 35 din Legea nr. 80/1995 şi ale art. 9 alin. (1) şi art. 11 din „R.G.-8, Regulamentul consiliilor de judecată”.
Locotenentul a refuzat să ia la cunoştinţă, prin semnătură, de conţinutul ordinului comandantului unităţii prin care este trimis în faţa Consiliului de judecată, deşi acesta i-a fost citit şi prezentat spre semnare.
Evaluarea Consiliului de judecată va cuprinde elementele cerute de R.G.-8, iar în cadrul şedinţei de judecată analiza va viza încălcarea de către locotenent a prevederilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi a regulamentelor militare.
Toate acţiunile şi declaraţiile făcute de ofiţer se vor constitui ca elemente ale procesului de evaluare.
Hotărârea Consiliului de judecată al ofiţerilor din Flotila 71 Aeriană Câmpia Turzii va fi făcută publică, după pronunţarea acesteia.
Precizăm că Armata este o instituţie cu reguli şi norme foarte clare, cu regulamente militare care trebuie respectate de toţi militarii, iar încadrarea în serviciul militar impune asumarea respectării cu stricteţe a legilor ţării, a regulamentelor militare şi a normelor de disciplină specifice Armatei Române.
În toate armatele statelor membre NATO există acte normative care trebuie respectate, disciplina militară constând în respectarea de către militari a normelor de ordine şi comportament obligatorii.”
După ce au apărut aceste reacții din partea armatei, am văzut cum cei care îl lăudau pentru gestul său ca să nu piardă momentul, sau împărțit brusc în două categorii:
Cei care îl acuză de lucruri grave, legate de âncălcarea regulamentelor militare (Acuzațiile merg până la a pronunța cuvântul ”trădare”), alții îl acuză de inconștiență și de imaturitate.
Acesta a cerut nici mai mult, nici mai puțin decât 50% din puterea de decizie a Consiliului Militar ce ar trebui să preia “destinele României”.
Wow … Consiliului Militar ce ar trebui să preia “destinele României” … parcă e din știrile din unele țări sudamericane unde loviturile militare de stat sunt modul de a se trece puterea din măna unuia în mâna altuia…
O fi ea și inconstiență și imaturitare. Adică ar fi dacă ofițerașul ăsta nu ar aea în armată un rol care prin definiție implică extrem de multă maturitate, un indiscutabil discernământ și foarte multă responsabilitate. Din câte am înțeles din emisiunea Sorinei Matei de la România tv locotenentul Gheorghe Alexandru se ocupă cu, atenție, protecția documentele secrete, poziție care poate fi asimilată cu accesul la multe documente secrete pentru muritorul de rând, cumva în zona contrainformațiilor militate. În acea emisiune, amețita de Abramburica (Ecaterina Andronescu) nu mai contenea să îi caute scuze, ba că e tânăr și teribilist, ba că dracu mai știe ce… Nioci nu e de mirare că a făcut varză învățământul pe care l-a păstorit de două ori, deși ultima dat nu prea recunoaște deoarece deși în 2009 ea era ministru afirmă pe unde poate că PSD nu a fost la guvernare de prin 1004. Dar asta e altă poveste.
Ce cred eu că ar trebui să facă cei care îl anchetează pe tânărul locotenent? Să nu își restrângă cercetarea la el. Deși e pozibil ca întradevăr, omul să aibă mintea cam aburită, este posibil ca firele să ducă la lcruri cu mult mai grave, la existența unei conspirații.
Cred că ar trebui fie invitați la declarații până le transpiră pixuloameni din Intact Media, și de la OTV.
Ar mai fi necesar să se ia înregistrările de după momentul apariției nătărăului în Piața Universității și toți cei care și-au exprimat bucuria și l-au gratulat pe individ să se ducă să dea cu pixul.
Ca nume, cred că nu trebuie să lipsească în special colonelul Dogaru și ceilalți ofițeri care și-au exprimatr susținerea. Fiind militari înțeleg perfect, atât rolul pe care locotenentul în are la flotila aeriană din Câmpia Turzii, cât și importanța gestului său. Ar trebui chemați și oameni politici (neapărat cei trei lideri ai USL și oamenii din imediata lor apropiere) care și-au exprimat susținerea … dar și oameni din media electronică: Radu Tudor, Dana Grecu, Dan Diaconescu și ceilalți care au fost în studio în momentul prezenței locotenentului precum și oamenii din regiile acelor televiziuni.
Înainte de toți însă, cred că esre neapărat necesar ca la declarații să fie invitați TOȚI membrii Consiliului Național al Audiovizualului care au dovedit susținere față de gestul ofițerului prin fatul că nu au reacționat în nici un fel, deși o televiziune care promovează și susține o lovitură de stat militară sau nu trebuie să își piardăd reptul de a mai aminte…
Multe capete ar cădea într-o țară normală la cap. Într-o țară normală, în România cel mult locotenentul va sta vreo trei zile la bulău, apoi se va constata că nu prezintă pericol deoarece de mic a fost copil cumințel, nu bea, nu fumează, nu seduce la curve etc și va fi eliberat iar chestiunea va fi uitată.
Surse:
Antonescu și Ponta practică șpaga futures
Există printre acei zgomotaci care deranjează liniștea publică, fiecare cerând cam ce îi fată lui mitea în momentele de reverie (bahică ori ba) sau de plictiseală, care se jură atunci când spui că au fost plătiți să presteze că ei nici usturoi n-au pus la lingirică, nici cavitatea bucală nu le pute.
De asemenea cei din USL se jură de sămoară mă-sa că ei n-au instigat pe nimeni (evident cu excepția celor care și-au făcut un titlu de mândrie di a se duce acolo și a o încasa peste bot ca Roman sau Orban).
Ei bine nici nu trebuia să fi dat, ci e destul ca să existe o promisiune semnată, un acord cu o asociație pentru ca membrii acesteia să iasă … din proprie inițiativă și să presteze „Jos Băsescu” , „Jos Boc”.
Evident useleii se jură că așa ceva nu există, ei u fac astfel de chestii. Sta deși Năstase la vremea lui avea acorduri cu AJVPS (al cărei membru era), de asemenea pe vremea lui Geoană PSD a semnat acorduri cu sindicatele încât prestează ăia pe la miting de zică că o fac din propie inoțiativă.
Dar iată că și Ponta și Antonescu apelează la un mod de a șpăgui ONG-urile. Ele prestează acum, ei le plăteac după ce se văd cu sacii în căruță (aleși adică). Și nu le cumpără cu bani din coturile proprii ci cu banii de la buget la care vor avea acces după ce ar fi aleși. Adică, îi cumpără cu banii românilor.
Victor Ponta şi Crin Antonescu vor să cumpere ONG-urile cu bani de la buget
Dacă ajunge la Putere, USL promite ONG-urilor finanţare de la bugetul de stat. Pentru asigurarea unui “grad ridicat de independenţă”. Până atunci, Ponta şi Antonescu trimit scrisori de curtoazie.
Într-o scrisoare adresată Fundaţiei Pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Victor Ponta şi Crin Antonescu propun “atenţiei” un Pact cu Societatea civilă, “ca prim pas în vederea unui dialog sincer şi a unei colaborări sustenabile”.
“Dorim să vă împărtăşim viziunea şi principiile noastre în legătură cu parteneriatul structurat pe care USL îl propune societăţii civile şi, de asemenea, să afirmăm credinţa fermă că orice guvernare nu se poate realiza decât împreună cu societatea şi cu condiţiile unui dialog constant şi sistematic cu mediul asociativ. Ne dorim ca, printr-o colaborare durabilă cu societatea civilă organizată să reconfirmăm şi să consolidăm valorile democraţiei participative, bazată pe dialog, toleranţă şi incluziune”.
După o introducerea de curtoazie, semnatarii scrisorii înşiră 16 propuneri. Interesantă este cea de la punctul 11, în care ONG-urile ar urma să fie susţinute finaciar:
“Asigurarea unui grad ridicat de independenţă sectorului asociativ prin finanţarea sa publică, prin crearea unor mecanisme solide şi transparente, care să permită alocarea fondurilor de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în baza unor criterii de performanţă asumate de autoritatea publică şi de sectorul asociativ”.
La punctele 13 şi 14 se plusează:
“Crearea unui fond special pentru sectorul nonprofit, care să fie gestionat independentat. Acces la alocarea cu prioritate a fondurilor publice, după consultări în cadrul dialogului social şi civic cu societatea civilă, pentru domeniile în care au fost identificate nevoi ale comunităţii pentru intervenţia organizaţiilor neguvernamentale”.
Vezi aici AICI documentul prin care USL vrea să cumpere ONG-urile
Autor: Cristian Şt. Vasilcoiu
Sursa: evz.ro
Mișto, nu? Ca la frizerie. Plătești la sfârșit, dar numai dacă treaba e reușită. D-aia zic: Cei e prestează pein piețe, nu prestază gratuit. Dacă au fost plătiți, au fost plătiți, dacă nu, vor fi plătiți la urmă. Evident, mult mai baban…
E clar că USL nu înseamnă Uniunea Social Democrată cu Uniunea Șpăgarilor Liberi (încă liberi).
Dan Cristian Turturică: Revoluţia din ianuarie a înfrânt! Începe circul
Revoluţia din ianuarie a înfrânt! Începe circul
Oricât s-ar strădui televiziunile de ştiri să pună lupa pe mitingurile din Piaţa Universităţii pentru a ni le prezenta drept o nouă revoluţie, tristul adevăr este că numărul celor ce ies în stradă pentru a sancţiona puterea pentru motive cât se poate de întemeiate scade pe zi ce trece. Iar ce rămâne în urma lor este un spaţiu public dominat, ca şi până acum, de apatie sau, şi mai rău, de manipularea politică menită să ne convingă că atât timp cât schimbăm feţele puterii nu mai este nevoie să schimbăm şi metehnele ei şi că aceiaşi activişti care au năruit ţara în trecut o vor salva în viitor.
De ce este trist? Pentru că, aşa cum am spus de nenumărate ori, România are nevoie ca de aer de cetăţeni care atunci când politicienii sau funcţionarii publici îşi bat joc de ei să nu întoarcă şi celălalt obraz. Să riposteze ferm, civilizat şi gradual, printr-o mulţime de metode care în democraţiile consolidate au devenit rutină, iar dacă puterea continuă să-i ignore, să nu le fie lene sau teamă să iasă în stradă şi să-i ceară demisia. În absenţa acestui tip de comportament civic, puterea, orice putere şi orice politician, va tinde să abuzeze.
Însă este vital ca presiunea sănătoasă a cetăţenilor neînregimentaţi politic să nu fie exercitată doar din când în când, atunci când se umple paharul – aşa cum a fost revolta împotriva modului incalificabil prin care preşedintele României l-a obligat să demisioneze pe unul dintre puţinii profesionişti care au făcut ceva remarcabil în reformarea instituţională a domeniului sănătăţii -, ci permanent şi asupra tuturor nivelurilor de autoritate.
Şi atunci când este numit un ministru incompetent sau mânjit, şi atunci când este schimbată o procedură de atribuire de contracte publice pentru a face un cadou firmelor clientelare, şi atunci când justiţia trenează cu anii rezolvarea unui mare dosar de corupţie, şi atunci când un şef de consiliu judeţean cheltuieşte milioane pe focuri de artificii şi chermeze, şi atunci când un primar intră cu buldozerele în clădiri de patrimoniu, ignorând deciziile justiţiei, şi atunci când partidele nominalizează candidaţi electorali sub standardele minimale de pregătire şi moralitate.
Marele avantaj al acestui tip de atitudine este că pune permanent în discuţie principiile pe care se fundamentează relaţia dintre cetăţeni şi cei ce îi conduc, modul în care ele sunt respectate sau încălcate şi creează un spaţiu de arbitraj al comportamentului şi soluţiilor politice. Însă, pentru ca „vocea străzii” să promoveze binele public, şi nu interesele vreunui partid sau ale unei categorii sociale sau profesionale, neutralitatea faţă de jocurile partidelor şi chiar ale sindicatelor este esenţială.
Din păcate, confiscarea politică din ce în ce mai evidentă a protestelor din toată ţara nu doar de către USL şi sindicate, ci chiar şi de către putere, care îşi infiltrează oamenii pentru a bruia mesajele „Jos Băsescu!” şi „Jos guvernul!” cu unele de-a dreptul hilare, este pe cale să anuleze şansa de renaştere a mişcărilor civice care să oblige întreaga clasă politică, dar şi funcţionarii publici la o reevaluare profundă a comportamentului lor. Iar de pierdut vom pierde, ca de obicei, tot noi. Iată de ce.
Cel mai încântat de acapararea Pieţei Universităţii de către opoziţie şi sindicate, începută făţiş după mitingul USL de joi, va fi, paradoxal, Partidul Democrat Liberal. O dată cu politizarea definitivă a protestelor, inclusiv cu sprijinul strident al unor organizaţii neguvernamentale arondate USL, PDL se va putea reîntoarce la retorica pe care a folosit-o ca să respingă şi protestele din trecut, bazată pe idei pe cât de simple, pe atât de valide: „Ce cădere morală au să ne ceară nouă renunţarea la putere Victor Ponta, Crin Antonescu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Relu Fenechiu, Radu Mazăre, Varujan Vosganian, Victor Hrebenciuc şi toată cohorta lor de activişti îmbătrâniţi în rele, acuzaţi în sute şi sute de dosare de corupţie, printre care singurele figuri luminoase şi promiţătoare sunt cele ale lui Nicu Bănicioiu, Robert Negoiţă şi Tudor Chiuariu?!”.
Sau: „Cum pot să ne acuze pe noi că am sărăcit România când am ajuns să fim nevoiţi să tăiem salariile, pensiile şi ajutoarele sociale datorită cheltuielilor uriaşe şi inutile pe care le-au făcut când erau ei la putere?!”.
Sau: „Cu ce drept pretind ei că apără interesele poporului când în campania prezidenţială din 2009 i-au vândut lui Ioan Niculae Ministerul Economiei pe 1 milion de euro?! Dacă ieşea preşedinte candidatul lor, astăzi românii ar fi plătit gaze mai scumpe pentru ca Niculae să le ia mai ieftin!”.
Cu astfel de replici pot răspunde uşor atacurilor politice ale USL. Le-ar fi însă incomparabil mai greu să explice unor protestatari neînregimentaţi politic de ce reducerea salariilor şi ajutoarelor sociale nu a fost dublată şi de o reducere pe măsură a cheltuielilor statului, de ce în continuare se atribuie contracte publice fără licitaţie, de ce nu renunţă la politizarea administraţiei, de ce nu îşi dau demisia din partid chiar şi şefii din PDL care i-au promovat şi susţinut pe miniştrii şi primarii cercetaţi pentru corupţie, de ce nu au fost date sancţiuni interne pentru încălcarea codului etic sau de ce au reînnoit în 2010 contractele de furnizare de energie electrică pentru băieţii deştepţi.
Dar şi USL are de câştigat din plecarea adevăratei societăţi civile din Piaţă. În absenţa ei, nu va mai exista nimeni care să-i oblige prin forţa a zeci de mii de voci incolore politic să explice care este strategia lor anticorupţie şi, dacă au una, cum se explică susţinerea pe care i-o acordă lui Adrian Năstase, sau mitingul de susţinere organizat de PSD în apărarea baronului de Argeş, Constantin Nicolescu.
Şi ce garanţii oferă că atunci când vor veni la putere nu vor pune pumnul în gură procurorilor anticorupţie, cum au făcut cu înverşunare înainte de 2005, şi că nu vor încerca din nou să anihileze Agenţia de Integritate. Şi ce credibilitate au aceste garanţii date la presiunea străzii, în condiţiile în care în Parlament, zi de zi, ei militează pentru blocarea tuturor instrumentelor anticorupţie adoptate cu greu, la presiunea Occidentului.
Şi de unde vor lua bani pentru măririle de salarii şi pensii pe care le promit. Şi dacă vor aplica criterii de integritate în selectarea candidaţilor cu care se vor prezenta la alegeri. Şi, dacă vor fi aplicate, ce rol vor mai juca în partide toţi cei acuzaţi de corupţie. Şi de ce a fost nevoie să ceară condamnarea României în Parlamentul European, în condiţiile în care o astfel de rezoluţie ar avea consecinţe grave asupra ţării, iar derapajele democratice din România, deşi existente, nu se compară, ca gravitate, cu cele din Ungaria. Şi dacă sunt dispuşi, în schimb, să condamne violenţele comise în urmă cu 22 de ani, în aceeaşi Piaţă a Universităţii, şi pentru care părintele spiritual al USL, Ion Iliescu, poartă o răspundere majoră.
Chiar şi Traian Băsescu are de câştigat. Este mult mai uşor să se răţoiască la USL atunci când vine vorba de reforma în Sănătate, reproşându-le, pe bună dreptate, că nici PSD, nici PNL nu au îndrăznit nici măcar să se atingă de SISTEMUL de căpuşare a banilor din medicină, când s-au aflat la putere, decât să răspundă la alte întrebări, cu adevărat incomode, cum ar fi:
Cum a putut să-şi imagineze că va reuşi să securizeze un sprijin popular pentru o reformă atât de dificil de implementat şi care va lovi greu în interese financiare cifrate la miliarde de euro, pornind un război împotriva lui Raed Arafat, singurul om care are la activ o victorie instituţională majoră împotriva anchilozatului SISTEM medical românesc?
Cum a putut să-şi imagineze că va convinge o ţară care suferă şi plăteşte un preţ enorm pentru incompetenţa şi corupţia administraţiei medicale că îi vrea binele forţând demisia unuia dintre foarte puţinii profesionişti care, cu o tenacitate extraordinară, a pus la respect această administraţie? Care a reuşit să o determine în decursul a 20 de ani să îşi retragă tentaculele birocratice şi lacome din sistemul de urgenţă. Care a determinat deja o reformă, o minirevoluţie, într-un SISTEM care până acum a făcut KO toţi politicienii, specialiştii şi societatea civilă care au încercat să-l oblige să se schimbe, să devină responsabil şi să dea socoteală pentru birul pe care îl pune pe vieţile noastre.
Avea nevoie Traian Băsescu de un personaj pe care să-l demonizeze pentru a lansa dezbaterea pe tema proiectului în aşa fel încât să-şi asigure susţinerea populară? Dacă da, nu putea alege mai neinspirat decât a făcut-o. De ce nu a început prin a înfiera cu nume, prenume, sume şi stenograme armata de firme conduse din umbră de mari securişti care au sifonat miliarde de euro din 1990 încoace prin comerţul cu medicamente la preţuri umflate? Sau nu ştie SRI şi, implicit, nici preşedintele, în detaliu, care sunt marile aspiratoare de bani din bugetul Sănătăţii?
Nu ar fi fost ele ţinta perfectă pentru lansarea unui proiect care este, implicit, şi unul justiţiar atâta vreme cât una dintre cauzele majore ale crizei din Sănătate este furtul calificat? Bineînţeles că da. Motiv pentru care rechemarea târzie şi nesinceră a lui Raed Arafat este insuficientă. Pentru a demonstra bună-credinţă este obligatoriu să ia în colimator adevărata mafie din Sănătate, indiferent de conexiunile ei în lumea pe care o cunoaşte foarte bine, a foştilor securişti. La „Ghici, ghicitoarea mea, care fost generalul DIE care a făcut peste un miliard de euro în ultimii 20 de ani din vânzarea de citostatice…” ne interesează să aflăm răspunsul.
A fost clar încă de anul trecut că alegerile din 2012 vor reduce semnificativ şansele de a mai construi ceva pe direcţiile prioritare de dezvoltare. Însă protestele de până acum şi cele ce vor urma le împing spre zero. Pentru că politizarea lor le va goli de întrebări fundamentale – motivul este simplu, nici unul dintre partidele româneşti nu are răspunsuri convingătoare la ele şi cu atât mai puţin soluţii – şi le va direcţiona spre tipul de revendicări populiste la care activiştii sunt gata să răspundă prin promisiuni, chiar şi fără acoperire.
Uşor, uşor, tot dialogul social va reintra în matca lui tradiţională, cu partide care nu vor face un efort sincer de a propulsa o nouă generaţie de politicieni, dar care în schimb se vor întrece în declaraţii demagogice, cu lideri sindicali care vor încerca să profite, ca în fiecare an electoral, prin obţinerea de creşteri salariale pentru cei ce îi reprezintă, chiar dacă asta înseamnă o îndatorare şi mai mare a ţării.
Cei ce vor avea de pierdut din eşecul coagulării unei mişcări de protest apolitice vom fi tot noi. Pentru că zarva acuzelor şi reproşurilor politice va acoperi din nou vocile firave şi izolate care vor pune, fiecare din colţul ei, întrebările cu adevărat esenţiale ale României:
Cum continuă reforma statului? De unde găsim resurse financiare pentru a investi şi a ne dezvolta, în condiţiile în care împrumuturile sunt din ce în ce mai scumpe? Cum poate fi primenită rapid şi consistent clasa politică? Dar magistratura? Prin ce instrumente poate fi accelerată lupta anticorupţie? Care ar trebui să fie ţintele pe termen lung ale României? Suntem dispuşi să facem sacrificii în continuare pentru a ne alătura clubului european condus de Germania sau mai bine luăm o pauză, ne tragem sufletul şi mai vedem?
Autor: DAN CRISTIAN TURTURICA
Sursa: România Liberă
Manipulare, manipulaci …
În mod normal, analizele la fac analiștii, manipulările manipulatorii…
La Intact analizele le fac ANAL-iștii, iar manipulările, manipulacii …
Precizare:
Imaginea de mai sus este un decupaj din imaginea aceasta publicată pe blogul lui Powerwexxel sub numele: Manipulare la kil’ …
Revolutie? Nu, INVOLUTIE!
Editorial
Pentru cei care s-au imbogatit – si continua sa se imbogateasca – in mod necinstit, fraudulos, in dauna a 90% din populatia Romaniei, de pe urma loviturii de stat din decembrie 1989, ei bine, da, pentru EI a fost cu adevarat o revolutie, a talhariei la drumul mare din avutul tarii, o sansa de a-si talhari semenii, condamnandu-i la saracie, la involutie! Desi o parte a societatii civile a fost reprezentata la mitingul maraton pasnic din Piata Universitatii in 1990, sub lozinca “Fara comunista!”, cea mai mare parte a oamenilor au stat pe ulitele satelor sau prin carciumi, nefiind capabili sa inteleaga, deci nici sa se teama de pericolul revenirii la putere a celui mai perfid activist al CC al PCR, Ion ILIESCU, omul stalinistilor ce au infaptuit colectivizarea fortata, tovarasul in jurul caruia s-au adunat ativistii PCR-ului cu prim-secretarii lui cu tot – cei de dinainte de ‘89, acum actuali burghezi socialisti, de parca Romania ar fi o Republica Burghezo-Socialista.
Ce mai putem spune astazi, cand strazile oraselor au ajuns – la indemnul aceleiasi ciume rosii nkvd-iste, adevarate teatre de lupte, cu posibile urmari grave pe plan intern si extern, la care vad ca participa tot cei care in iunie 1990 au aplaudat minerii, aceiasi care, in 1992 au votat in mod inconstient, rusinos, iresponsabil (desi marea majoritate nu erau analfabeti, erau doar neinformati, iar acum, cand ii vad din nou in strada, manifestand impotriva Statului de Drept, eu cred fie ca sunt prea manipulati, fie pera… afumati!). Cauza ratarii sansei de a porni Romania pe drumul cel bun inca din decembrie 1989, dorit timp de cinzeci de ani de asuprire bolsevica, a fost arma care a lipsit si lipseste si acum, in anul 2012, si anume comunicarea corecta prin mass media. Dar, pe societatea civila, si atunci, ca si in prezent, au pus monopol tot ei, activistii PCR-ului, activistii lui Iliescu, care din ’90, aveau ziare multe, iar acum au TELEVIZIUNI si moderatori care, pentru un pumn de arginti, isi vand si fratii, si parintii. Cred ca sunt suficiente motive pentru a fi potolite gastile de MODERATORI INSTIGATORI LA REVOLTE POPULARE! Daca cineva din Romania ma va contrazice argumentat, sustinand ca decembrie 1989 a adus romanilor libertatea si prosperitatea, sa spuna cititorilor nostri care este cauza aparitiei clasei BURGHEZE SOCIALISTE si a clasei majoritare SARACE. De ce ne-ati saracit, tu Ioane si tu Emile? Iar tu ce faci, Traiane, cand ne scapi de hotii tarii? De cartitele care nu te informeaza? De tradatorii care te denigreaza pe tine si iti umilesc poporul? Poporul te-a ales, Traiane, NU Antena 3!
Autor:
Col. (r) DSS Dumitru PRICHICI,
Director marketing Exploziv-News
Sursa: Explosiv News
De fapt, iubirea poporului față de USL există doar în capul unora …
Victor Ponta face o greșală uriașă, greșală pe care a făcut-o și înaintașul său, Prostănacu, desface la șampanii de nu mai poate. Deja, el și logodnicul său, Antonescu desfac sticlelew cu șampanie.
Manifestațiile provocate și promovate de USL în cârdășie cu Intact-ul și alte năzbâtii media au făcut ca deja să jubileze, ca oamenii cu sacii în căruță.
Treaba e să oamenilor li se pare că sunt în pole position.
Realitatea pare a fi alta. În Moldova, Ponta credea că se duce în fieful electoral tradițional al PSD. Ca să fie siguri au ”pompat” o mulțime de cârnați și vin cu ocazia sărbătoririi Micii Uniri.
Ba liderul PSD și-a pregătit și un discurs bombastic și populist pe care fomiștii moldoveni să îl înghită printre îmbucături… Când a constatat la Focșani ostilitatea mulțimii era să-l lovească apoplexia, surse din apropierea sa ar fi spus că Ponta a fost aproape de o criză de nervi…
Nu cred că a înțeles nici acum că iubirea poporului față de USL nu e decât un fel de lăbăreală cu care se satisfac ei, unul pe altul pe la Intact.
<<Într-o declaraţie remisă presei, vicepreşedintele PDL, Traian Igaş afirmă că preşedintele PSD, Victor Ponta , a mers la Focşani pentru a face o baie de mulţime, dar a fost întâmpinat cu ostilitate de protestatari şi nu şi-a mai susţinut discursul pregătit cu aceea ocazie.
“Îmbărbătat de Antene, Victor Ponta s-a dus să facă o baie de mulţime la Focşani, într-un mediu pe care îl credea securizat de proteste. Insă, cu toată organizarea pesedistă, co-preşedintele USL a fost întâmpinat cu huiduieli. Surprins de reacţia oamenilor, Ponta şi-a inghitit pe loc discursul populist şi, vitejeşte, nu a mai spus nimic”, a susţinut Traian Igaş.
Conform ministrului de interne, acest lucru ar trebui să fie o lecţie pentru preşedintele PSD, iar protestele sunt îndreptate împotriva întregii clase politice.
“Este o lecţie usturătoare pe care o primeşte Victor Ponta, căruia îi va fi greu de acum înainte să mai mintă că protestele sunt îndreptate numai împotriva Puterii.(…)Oamenii nu uită că şi liderii USL au fost la guvernare, că au ocupat poziţii importante în statul român şi au arătat cu prisosinţă nimicul de care sunt în stare. Din acest motiv, incercările socialiştilor de a poza in alternativă sunt sortite eşecului“, concluzionează Igaş.>> – spune Evenimentul Zilei.
Articol original:
Igaş: După ce a fost huiduit la Focşani, Ponta şi-a înghiţit discursul populist şi a tăcut
Sursa: evz.ro
Opoziția încearcă să profite de iconștiența unui locotenent teribilist care își distruge cariera cu un gest necugetat crezând că e un fel de erou…
La manifestările de ieri din București apărut brusc, un ofițer în uniformă. Un tânăr inconștient care se numește Alexandru Gheorghe și este locotenent la Baza Aeriana 71 Campia Turzii.
După ce a făcut circ și a femis tot felul de tot felul de afirmații și amenințări, pur și simplu a anunțat că armata e de partea ”mulțimii” revoltate, mie mi s-a părut că suna ca și cum omul ar fi fost trimis de un grup care ar pregăti în umbră o lovitură de stat militară, cred că și altora pentru că au început să scandeze ”Armata e cu noi”…
După ce s-a dat în spectacol, a fost plimbat pe la diferite televiziuni. Eu l-am văzut câteva minute la OTV, tocmai când își asuma faptul că a încălat Statutul Cadrelor militare prin prezența acolo în uniformă cu toate însemnele de grad și armă.
Nu am înțeles de ce spunea că ”Aveam dreptul să merg doar până la Sibiu, sunt conștient de ceea ce am făcut și sunt gata să suport consecințele.”
Gestul lui de a încălca regulamentele militare a fost salutat de televiziunile obediente Opoziției și de OTV-ul lui Diaconescu. (Evident CNA-ul nu a avut nici de data aceasta nici o reacție, dar asta nu mă mai miră…)
Ce mă miră este că un colonel, Mircea Dogaru, liderul unui sindicat al foștilor militară care umblă cu onoarea în gură salută gestul unui ofițer de a încălca regulamentele militare.
Cine e de fapt acest clonel Dogaru? O lepră promovată la apelul bocancilor, un fost propagandist din gașca lui Ilie Ceaușescu cum spune Vasile Surcel în ziarul Curentul. Citiți articolul aici
Un alt susținător al teribilistului și inconștientului locotenent este Radu Tudor limbrucul ANAList mâncător de rahat pe la Antena3. El zice pe blogul său:
Cazul tinarului locotenent Alexandru Gheorghe, de la Baza Aeriana 71 Campia Turzii, a starnit o emotie uriasa. Imbracat in uniforma militara de infanterist, el si-a exprimat revolta in Piata Universitatii. Apoi a participat la emisiunea Sinteza zilei moderata de Mihai Gadea, unde a fost aplaudat la scena deschisa pentru curajul sau, pentru cuvintele frumoase pe care le-a spus si pentru imbarbatarea adresata celor care protesteaza in toate orasele tarii impotriva actualului regim.
Este evident pentru oricine ca locotenentul Alexandru Gheorghe a incalcat Statutul cadrelor militare. Si ca el va primi o sanctiune. De altfel a si recunoscut aseara acest fapt.
Din informatiile mele, Ministerul Apararii Nationale are in vedere trecerea sa in rezerva si (eventual) trimiterea sa in judecata. In momentul de fata, el este anchetat la sediul unitatii sale din Campia Turzii de o echipa coordonata de comandantul Bazei 71, generalul Laurian Anastasof.
Militarii nu judeca precum noi, civilii, aspectele de natura umana, sentimentala si morala. Ei se raporteaza strict la regulamentele militare, care in orice tara din lume se executa, nu se discuta.
Situatia de azi din Romania este insa una speciala. Revolta sociala impotriva celor care conduc azi tara continua si se amplifica. Multi romani extrem de nemultumiti de Basescu, Boc si echipa lor transmit mesaje de solidaritate cu locotenentul Alexandru Gheorghe. Unii il considera un soi de caz Arafat in varianta militara.
Conducerea MApN se afla intr-o situatie extrem de dificila. Dorinta de aplicarea exemplare a regulamentelor si de pedepsire a tinarului ofiter se loveste de un avertisment serios. Pe care ma simt obligat sa-l transmit.
O masura exagerata ar determina o reactie sociala pe masura. Distrugerea carierei si vietii acestui locotenent ar putea sa atirne extrem de greu in viitorul apropiat, pentru conducerea politica a MApN si a tarii.
Principala acuzatie adusa lui Alexandru Gheorghe este participarea in uniforma militara la un miting. Nu politic, asa cum incearca sa induca unii in mod fals ideea. In Piata Universitatii este o revolta spontana, unde oamenii striga impotriva conducerii unui stat care i-a umilit si i-a saracit. N-au favoriti, nu striga in favoarea unuia sau altuia. Vor schimbarea cu orice chip si asta e o revendicare cu un profund caracter social.
Cei care judeca azi cazul lt. Alexandru Gheorghe sa nu uite doua aspecte foarte importante :
- actualul ministru al apararii, Gabriel Oprea, a folosit in campaniile electorala precedente uniforma militara in afisele PSD din judetul Ilfov, impreuna cu Anghel Iordanescu si Florentin Pandele. Acest gest, mult mai explicit politic decit ce-a facut tinarul ofiter aseara, nu a fost nicicum sanctionat vreodata
fiica presedintelui Romaniei, Elena Basescu, a folosit o uniforma militara din stocul Armatei Romane in campania sa electorala pentru europarlamentare din 2007 . Nici fiica, nici tatal n-au suferit vreo consecinta in urma acestui demers evident ilegal
Aceste doua cazuri cu putere de precedent juridic si nu doar atit pledeaza pentru o sanctionare decenta a lt. Alexandru Gheorghe si mentinerea sa in rindul cadrelor active ale MApN, dupa ispasirea unei pedepse. In caz contrar, o masura mai dura ar trebui aplicata imediat si celorlalti, in spiritul egalitatii cetatenilor in fata legii.
Ce nu observă lepra mercenară oral a lui Felix este că mnealui rahatofilul amestecă lucruri extrem de diferite.
În mintea lui toate uniformele sau hainele care arată ca o uniformă militară SUNT uniforme militare. Uniforma unui ofițer de marină civilă e tot aia cu a unui ofițer al armatei. De asemenea, în mintea lui creață niște oameni prezenți într-o poză sunt același lucru cu un ofițer PREZENT FIZIC, în condiții pe care el însuși le recunoaște ca fiidn dincolo de limitele regulamentului militar. Cât despre faptul că niște haine care arată ca o uniformă militară, dar fără NICI UN FEL de însemne de armă și grad sunt tot aia cu o uniformă cu care un ofițer se duce la serviciu. Cu asta, ANAListul Radu Tudor a scăzut în ochii mei de la gradul de limbruc mânător de căcat la cel de păduche lat trăitorlândă găoaza pe unde iese duhoarea de mațe stricate a stăpânului Intactului.
Personal nu mai comentez deoarece consideră că le-aș face o onoare prea mare scârbelor.
Totuși, am să pun câteva articole care vorbesc despre gestul ”eroic” al nărodului locotenent:
Cotidianul.ro citează și el articolul de mai sus de pe blogul lui Radu Tudor.
e.național.ro spune că:
Viitorul locotenentului Gheorghe Alexandru, decis la Campia Turzii!
Autor: Valentina Deleanu
Situatia locotenentul Gheorghe Alexandru, care a protestat, luni, in Piata Universitatii, va fi analizata la nivelul unitatii sale militare, urmand ca o decizie sa fie luata de comandantul unitatii, a declarat, marti contraamiralul de flotila Tiberiu Fratila.
Seful Directiei Informare si Relatii Publice a MApN a mai spus ca “prin participarea in uniforma militara si prin declaratiile facute la mitingul de protest ce s-a desfasurat, in seara zilei de 23 ianuarie, in Piata Universitatii, locotenentul Gheorghe Alexandru, incadrat la Flotila 71 Aeriana din Campia Turzii, a incalcat prevederile articolului 29 litera g) din Legea 80 din 1995 privind statutul cadrelor militare si alte prevederi ale regulamentelor militare”.
“La nivelul unitatii militare in care este incadrat, se va analiza situatia participarii ofiterului la mitingul din Piata Universitatii si vor fi dispuse masurile legale corespunzatoare, potrivit legii statutului cadrelor militare si regulamentelor militare. Aceasta analiza se efectueaza, conform reglementarilor legale, de catre consiliul de onoare al ofiterilor, respectiv de consiliul de judecata, in baza unor proceduri clare, care prevad termene si principii ce trebuie respectate. In functie de rezultatele analizei care se va efectua in zilele urmatoare la nivelul unitatii, comandantul unitatii va lua o decizie si va propune masurile legale in consecinta”, a spus contraamiralul Fratila.
El a mai precizat ca “armata este o institutie cu reguli si norme foarte clare, cu regulamente militare care trebuie respectate de toti militarii, iar incadrarea in serviciul militar a oricarei persoane impune respectarea cu strictete de catre aceasta a legilor, a regulamentelor militare si a normelor de disciplina specifice Armatei Romane”.
“De altfel, in orice armata moderna, in orice armata din lume, exista astfel de reguli si norme care trebuie respectate, disciplina militara constand in respectarea de catre militari a normelor de ordine si comportament obligatorii pentru mentinerea starii functionale, indeplinirea misiunilor specifice si buna desfasurare a activitatilor”, a mai spus contraamiralul.
In uniforma militara la protestele de Universitate
Un militar in uniforma si-a facut aparitia, luni seara, in Piata Universitatii, cu declaratii de sustinere la adresa protestatarilor, afirmand ca “s-a saturat de batjocura din aceasta tara”. El le-a reamintit protestatarilor din piata ca 24 Ianuarie este Ziua Unirii, i-a indemnat sa nu aiba incredere in clasa politica si sa continue manifestatiile, precizand ca nu a venit sa scandeze impotriva presedintelui Traian Basescu, pentru ca acesta este comandantul suprem, insa “deasupra lui este poporul”.
Militarul s-a recomandat Alexandru Gheorghe, locotenent, in varsta de 27 de ani, incadrat la Flotila 71 Aeriana Campia Turzii.
“Stiu exact la ce ma expun venind aici, veti vedea si dumneavoastra maine”, a spus militarul, referindu-se la faptul ca va fi pedepsit pentru incalcarea regulamentului militar, care interzice participarea cadrelor militare la mitinguri si manifestatii si parasirea neautorizata a garnizoanei.
El a precizat ca avea voie de la superiori sa mearga doar pana la Sibiu, insa a decis sa ia trenul pana la Bucuresti, asumandu-si toate consecintele, si ca nu a mai comunicat cu superiorii sai, ba chiar si-a dezactivat telefoanele si le-a scos bateria, de teama de a nu fi ascultat. El a afirmat ca exprima solidaritatea Armatei cu protestatarii si ca vorbeste in numele unui grup de colegi, carora le-a si incredintat “un document de 12 pagini pe un stick” in cazul in care el va fi arestat.
Locotenentul a declarat, intr-un interviu la un post de televiziune, ca a fost inspirat sa vina la protest de “gestul pe care l-a facut Raed Arafat”, care a fost catalizatorul actiunii lui, si de faptul ca Armata este institutia in care populatia are cea mai mare incredere. Mai multe persoane care au participat, marti, in Piata Alexandru Ioan Cuza din Craiova, la manifestarile dedicate Unirii Principatelor Romane au scandat numele militarului Alexandru Gheorghe, care a participat, luni, la protestele din Piata Universitatii.
Sursa:
http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Basescu-Diaconescu-juramant-ministru_0_633537180.html
Un articol din evz.ro
PROTESTE ÎN ROMÂNIA: Ofiţerul care a stricat emisiunea lui Mihai Gâdea:
“Am fost instigat să scandez împotriva preşedintelui”
Autor: Adrian Pătruşcă
Alexandru Gheorghe a venit aseară la mitingul din Piaţa Universităţii. Îmbrăcat în uniforma Armatei Române, el a declarat că protestează pentru că “omul de bun simţ, muncitor, e batjocorit în ultimul hal” şi “deasupra lui s-au ridicat nulităţile absolute”.
Antena 3 atâta aştepta. La microfonul acestei televiziuni, protestatarul a spus că este locotenent, are 27 de ani şi este ofiţer activ de 3 ani. În prezent, lucrează la o unitate militară din Câmpia Turzii, la structura de protecţia a documentelor clasificate, pe o funcţie asimilată gradului de maior.
“Un grup de ofiţeri din armata română m-a ales pe mine să le reprezint nemulţumirile. Ei au familii, credite, obligaţii… Asta am simţit că trebuie să fac eu ca om, ca român, ca ofiţer”, susţinea acesta.
Ofiţerul n-a vrut să dea detalii despre identitatea instigatorului.
El a mai declarat că a venit cu trenul în Bucuresti și că nu a dezertat din Armată: “Am vrut sa transmit mesajul românilor că încă mai există ofițeri dispuși să riște totul pentru țară, în conformitate cu jurământul depus”.
Alexandru Gheorghe a mai spus că nu a fost contactat de niciun superior: ” Telefoanele fiindu-mi ascultate, le-am dezactivat, le-am scos cartela, tot Am încălcat un pic legea, în sensul ca aveam voie să merg până la Sibiu. Riscul de a merge de la Sibiu până la București mi-l asum”.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale, contraamiralul de flotilă Tiberiu Frățilă, a afirmat ca locotenentul Alexandru Gheorghe a încălcat prevederile legii privind statutul cadrelor militare și o serie de prevederi din reglementările actuale. Frățilă a invocat un articol din Legea nr. 80/1995 a Statutului cadrelor militare, care prevede interdicțiile și restrangerile exercițiului unor drepturi și libertăți, respectiv “participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă, cu excepția activităților la care se participă în misiune”.
Persoanele care îl inspiră pe ofiţerul Alexandru Gheorghe sunt generalul Ion Antonescu, Carol de Hohenzollern şi William Wallace, iar printre cărţile preferate figurează “Pădurea spânzuraţilor” de Rebreanu. Pe lista sa de prieteni figurează inclusiv Mişcarea Legionară, Noua Dreaptă Braşov şi Ziarul Tricolorul.
Sursa:
Să mă ierte Dumnezeu, dar dacă Opoziția și turma de sa de susținători a ajuns să profite de inconștiența unui tânăr terbilist care a vrut și el să fie vedetă pentru câteva ore comițând un lucru care îi poate face praf o carieră militară, este tare disperată…
Dumnezeu să-i ierte …
După ce Pontănel a lăsat USL fără a doua funcție în stat, Antonel vrea să o lase și fără parlamentari. Poate data viitoare Constantin va propune să emigreze…
Motto: Doamne, dacă vrei să pedepsești proștii nu-i bate Tu. Îndeplinește-le dorințele și vor suferi cu mult mai mult
Unii se mirau cum de e posibilă o prietenie atât de mare între Ponta și Antonescu.
De fapt nici nu cred că e vorba de pritenie ci de o dorință comună de parvenire.
După ce absolut ilogic Ponta a recurs la eliminarea din partid a lui Geoană pentru că nu-i plăcea mutra lui, chiar dacă asta a însemat o uriașă pierdere pentru PSD, fotoliul de Președinte al Senatului, un alt gest absolut ilogic a văcut vâlvă. De data asta vine din partea lui Crin Antonescu.
Deși sai poate tocmai pentru că e ceva mai bătrân, minte pare să aibă tot cam la fel cu Ponta… adică nu prea.
Ce i-a fătat mintea? Să își dea demisia toți parlamentarii USL, cu peneleii în frunte.
Evident, în mintea lui de profesoraș ratat victoriile se obțin prin dezertarea în fața dușmanului.
“Dacă se poate, există în acel moment posibilitatea unui acord politic cu care mergem la preşedinte şi îi cerem să dizolve Parlamentul. Dacă ni se impune de Constituţie un circuit complicat, de trei luni, mai există o soluţie: ne dăm demisia toţi parlamentarii. Atunci, nu se încalcă nicio Constituţie pentru că Parlamentul e dizolvat. Şi intrăm în alegeri anticipate. Rămâne guvernul actual în funcţie şi organizează alegeri. În 45 de zile avem alegeri, campanie” - a declarat Antonescu.
“Spre deosebire de Italia, Grecia, Spania, noi, în România, avem un partid stat. Avem toată puterea concentrată la un om, ca la Mubarak, ca la Gaddafi. Ca schemă, manifestaţia ţinteşte acest cap al Puterii, acest susţinător al întregii puteri pentru că în continuare PDL se comportă ca un partid stat. Ce spun dânşii? Nici vorbă de anticipate, soluţia este dialogul, Adică noi rămânem la Putere, orice ar fi şi vedem ce mai vreţi, ce mai putem să vă dăm. Asta se întâmplă acolo unde sunt partide stat”, a susţinut Antonescu, la Realitatea TV.
Liderul PNL a cerut PDL să dea un răspuns clar legat de alegerile anticipate. “Aici lucrurile sunt destul de simple. Prima întrebare la care trebuie să dăm răspuns, şi noi, şi Puterea, este următoarea: vrem sau nu vrem alegeri anticipate? Le cere şi strada, ni le arată practica din alte ţări, şi din istoria politică democratică. Domne, da sau nu. Noi vrem. Puterea trebuie să ne spună foarte clar. Deocamdată a spus un “nu”, dar poate nu e definitiv, poate se mai gândesc. Măcar la sesiunea extraordinară vom vrea să avem un răspuns oficial: da sau nu. Dacă este da, dacă PDL, UDMR şi cine mai guvernează spun “da domne e o situaţie de criză, e oricum complicat, nu are rost să o târâim zece luni”, să mergem la urne, venim cu un Parlament reîmprospătat ca legitimitate. A doua zi după alegeri nimeni nu va mai putea spune: nu vă mai vrem. Suntem ăştia, apar partide noi, votează independenţi, cei care nu agreează actualele partide. Avem o competiţie electorală liberă, numărăm voturi şi vedem ce vor oamenii“ - a mai declarat Antonescu.
Gheorghe Nichita, Liderul PSD Iaşi, a spus că că va cere luni conducerii USL să ia în calcul posibilitatea ca aleşii PSD şi PNL să îşi dea toţi demisia din Parlament, pentru a forţa organizarea alegerilor anticipate. El a subliniat că deja toţi cei cinci parlamentari ieşeni ai PSD sunt de acord cu acest lucru.
“Dacă nu facem nimic în acest sens, este clar că actuala putere nu va ceda numai la protestele din stradă ale populaţiei. Voi solicita conducerii USL să ia în calcul posibilitatea ca toţi deputaţii şi senatorii noştri să-şi dea demisia din Parlament, pentru a forţa organizarea în cel mai scurt timp a alegerilor anticipate“, a spus Nichita.
Deci, cum a comis limbricul șef rahatul, hop limbincuriștii ca să îl laude cât de aromat este.
Dacă de la Nichita nu poți aștepta mai mult pentru că doar atât îi poate glanda, umitor este modul în care a sărit ”domnișorica” Gorghiu să-i tragă și ea vreo două limbi șefului ei.
“Obiectivul meu general prin aceasta demisie, sau prin dorinta aceasta a grupului de a-si da demisia, este de solidarizare cu piata“, a declarat Gorghiu, pentru Ziare.com. Deci ea are un obictiv… hehehe
Ba a mai adăugat și că “nu tine nimeni de scaunele caldute de la Parlament, asa cum spune Puterea intotdeauna, ca nu ne prevalam nici de indemnizatiile de acolo, ci ca vrem in acest moment sa punem punct unui comportament abuziv“.
Ei, dar uimirea care te lovește fix în plex este faptul că zice că nu protesteaza fata de Putere, care “va face, indiferent ca ramanem sau nu in Parlament, acelasi lucru“, dar ca acesta este gestul pe care l-a considerat oportun, evident doar un exercițiu de genul dacă mușchiul meu vrea, poate. “Eu nu protestez fata de Putere – a mai spus ea – Nu te raportezi la Putere prin demisie, te raportezi la Parlament, te raportezi la strada, te raportezi la solicitari, la faptul ca Puterea e discretionara, e abuziva“, a mai declarat Gorghiu, prin Putere abuzivă înțelegând evident Puterea care nu se face preș în fața Opoziției cum făcea partidul său care pentru a rămâne la putere se ploconea în fața PSD-ului…
Dar cum niciodată nu i se pare că a spus destul de multe prostii Alinuța a continuat să se își etaleze sclipirile gliterine ale inteligenței sale profunde: “A-ti da demisia inseamna a merge in fata plenului Parlamentului si a spune ca ‘de astazi nu mai sunt parlamentar, imi dau demisia’. Atunci produce consecinte juridice. Altfel, marea majoritate a colegilor mei, ieri, la grupul parlamentar, au anuntat ca sunt dispusi sa demisioneze. Si ati vazut si declaratiile lui Crin Antonescu. Asta este hotararea grupului nostru, urmeaza sa discute cu PSD-ul“, Deci , cam cum ar veni, demisia înseamnă că atunci când cineva își dă demisia înseamnă că și-a sat demisia… profundă muierea asta, culmea dom-le, dace dacă un nene sau o tanti își dă demisia se pune duar dacă o afirmă și oral și nu doar în scris, adică dacă i-o dă șegfului ei pentru a arăta cât de multă încredere are în el. Aha …
După ce ne-a lămurit deci că a-ți da demisia înseamnă a-ți da demisia și că asta e valabilă doar după ce o spune și în public.
Alina Gorghiu a scris, sambata, pe blog, ca este total de acord cu ideea ca senatorii si deputații Opoziției săîși dea demisia. O adevărat Mafalda domnișorica.
Nici nu te mai miră faptul că pe blogul său unde te privește prin cu scula la gură
”Am cerut convocarea acestei sesiuni extraordinare a parlamentului pentru că, din punctul nostru de vedere, al opoziţiei, în România, din a douăsprezecea zi a acestui ianuarie, se întâmplă lucruri grave, lucruri excepţionale şi astăzi, dacă tot aţi acceptat, şi salut acest fapt, să ne strângem aici, eu cred că trebuie să vedem dacă sunteţi de acord că avem o problemă şi dacă avem o problemă să vedem ce soluţii există. (…)
Pentru noi problema e asta şi soluţia este una singură în democraţie: alegeri anticipate. Deci, noi, la problema enormei nemulţumiri publice din România, vă cerem soluţia, singura democratică, a demisiei preşedintelui României Traian Băsescu, a demisiei Guvernului României Emil Boc şi a demisiei Parlamentului României, noi fiind primii care suntem gata să ne înaintăm demisia”.
Evident că acea sesiune extraordinară nu a avut doar rostul ca șuful ei, Antonescu, logodnicul lui Ponta și animăluțul lor de comanie, Constantin să poată să mai fie odată în centrul atenției…
Trebuie să spun că personal așteptam un pic mai multe de la Alinuța. Am o simpatie față de ea care probabil provine de la vocea ai voalată, fix bună de angajat la linia fierbinte și la incredubil de excitantele ei r-uri. Când vorbește simți fizic la buric atingerea frunții ei nestrăbătută de vre-un rid…
Este evident că cei din PNL consideră că este o idee genială darea asta de demisie dacă sat atât de repede să spună că sunt de acord.
Problema este că există un ANAList mare halitor de rahat de prin curtea lui Felix care își arodă paternitatea ideii. Se numește Radu Tudor și poate fi văzul în emisiunea Danei Grecu. Este ăla care îți tot încordează pectoraul de o bagă pe Dana la transpirații, isterii și reapirații orgasmice.
Radu ăsta zice pe blogul său:
”Demisia parlamentarilor USL din Camera Deputatilor si Senat este o chestiune de zile, a declarat Crin Antonescu, presedinte PNL, co-presedinte USL. Inteleg din surse politice ca Antonescu este cel care a cerut imperativ colegilor din PSD si PC acest lucru, cu aplicare imediata.
Eu personal cer de un an si jumatate acest lucru. Dupa noaptea neagra a democratiei romanesti, 15 Septembrie 2010, in care numita Anastase Roberta Alma a fraudat impreuna cu 80 de parlamentari ai puterii votul la legea pensiilor, opozitia pare sa fi inteles intr-un final ca nu mai poate sta linga hotii actualului regim.
Vad ca mai sunt unii pe la PSD care o scalda cu acest demers, care le-ar aduce un plus urias de imagine, incredere si intentie de vot.
Sunt foarte nerabdator si curios daca acest angajament al opozitiei va fi onorat.
Asta ar insemna o solidarizare deplina cu miile de nemultumiti care protesteaza in toata tara.
Ar fi probabil sprintul final, pe turnanta, pentru castigarea alegerilor.
Acum se cerne inteligenta de prostie. Sa vedem.”
Aha, adică de vreo jumate de an tot luptă el pentru ca cei din USL să își dea demisia…
Problema pentru Antonescu vine tocmai de unde nici nu visează. Din interiorul PNL.
Această idee sclipitoare în imbecilitatea ei nu e îmbrățișată de toți liberalii, urmarea putând fi alte plecări din partid, asta în ciuda faptului că Ludovic Orban, Alina Gorghiu și alți papagali au scris niște hârtii pentru a măguli vanitatea leprei care îi conduce. Guri informate spun căcei care se opun cel mai tare inițiativei ar fi senatorii și deputații liberali din Ardeal.
Cred că și cei de la PSD sau PC au cam aceleași reacții.
Cât de tembel trebuie să fii ca fiin parlamentar să îți dai demisia pentru că așa consideră un nătărău că face un gest spectaculos care, crede el, i-ar aduce oarece beneficiu de imagine. Treaba e că orice ar spune Antonescu, ar reuși doar să ofere Puterii locurile pe care le au în Parlament. Regulile spun că un astfel de gest ar duce nu la Alegeri Anticipate ci la alegeri parțiale. Adică locurile respective ar trebui ocupate. Neparticiparea celor din PNL, PSD și PC la acestea și faptul că partidele neparlamentare nu pot participa, automat locurile ar reveni Puterii carew nu ar pune botul la prostiile unui liberal tâmpit.
Ce nu înțelug eu, este de ce nu și-au dat demisia imediat după alegeri ca să facă un bine țării prin faptul că nu mai blocau procesul legislativ cu prezența lor.
Mulți se cam rup în figuri cu dezastrul de imagine pe care un astfel de gest l-ar aduce României.
Am o veste: În afară de faptul că lucrurile ar merge ca într-un Parlament normal nu s-ar vedea nici o diferență. Antonescu și Ponta vor putea fi văzuți acolo unde sunt de obicei că la serviciu tot nu se duceau.
Și ar mai face un bine țării. Nu ar mai fi nevoie să le plătească niște bani pentru o activitate pe care oricum nu o prestează.
Dacă Ponta a reușit să lase USL fără funcția de Președinte al Senatului, Antonescu vrea deci să lase Uniunea fără parlamentari … marfă. Poate Constantin va propune să emigreze în Republica Congelată Antarctica…
Surse:
http://radu-tudor.ro/demisia-usl-din-parlament-e-o-chestiune-de-zile/
http://www.alinagorghiu.ro/2012/01/23/mesaj-clar/
http://www.ziare.com/pnl/crin-antonescu/un-palc-de-liberali-ardeleni-ezita-sa-demisioneze-1146707
Georgica Miu – cadavrul din șifonierul familiei Lucescu
Crima ascunsă a familiei Lucescu: o fată a murit, iar dosarul – îngropat!
„Bă, te executăm cu Securitatea!”
EXCLUSIV. Georgica Miu a decedat într-un accident rutier în 1991. Oficial, la volan s-a aflat Ana Maria, soţia lui Răzvan. Martorii oculari au văzut că Răzvan a coborât de la volan. Depozițiile lor n-au fost însă luate în calcul.
Cel mai întunecat secret al familiei Lucescu confirmă renumele de “şoferi ai Iadului” pentru tatăl Mircea şi pentru fiul Răzvan. A fost nevoie de un nou accident rutier, provocat pe 6 ianuarie de “Il Luce”, pentru ca un episod horror, bine ascuns timp de peste 20 de ani, să iasă la iveală, iar cei care observă pe marginea DN 1 crucea cu numele Georgicăi Miu să afle cum şi-a găsit sfârşitul o fată de 23 de ani.
“Avea o gaură în cap”
EVZ vă dezvăluie o poveste cumplită despre moartea unei tinere, îngroparea unui dosar prin “metode specifice” şi, nu în ultimul rând, umilinţele îndurate de familia victimei.
“Gina”, cum o alintau cei din familie, a plecat în dimineaţa zilei de 16 septembrie 1991 spre staţia de autobuz, ca să meargă la serviciu. Lincu Miu, tatăl victimei, susţine că martorii i-au spus că fata a traversat cele două benzi pe care veneau maşinile din direcţia Ploieşti şi s-a oprit pe banda de preselecţie, fiindcă veneau maşini dinspre Bucureşti. Refugiul era socotit “sigur”. Îl foloseau toţi locuitorii din zonă când traversau, deoarece prima trecere de pietoni era la 1,5 kilometri distanţă şi nici pasarelele nu existau. Atunci, Georgica a fost acroşată din spate de un BMW alb (înmatriculat cu numărul 1 B 68329) care gonea nebuneşte dinspre Ploieşti. Izbită de asfalt, Georgica a avut fracturi la bazin şi la ambele picioare, precum şi splina ruptă. “Avea o gaură în cap”, adaugă rudele.
Dosarul n-a ajuns în instanţă
Martorii susţin că au văzut cum Răzvan (pe atunci avea 21 de ani) şi-a pus soţia la volan, şoferii pe care i-a depăşit în drumul său nebunesc au confirmat că avea viteză mare, iar primele măsurători ale poliţiştilor au indicat că avea peste 103 de kilometri pe oră. După ce şi-a îngropat copilul, Lincu Miu a pornit în căutarea dreptăţii cu iluzia că legea se aplică la fel pentru toată lumea, indiferent de condiţia socială, mai ales că era un caz de ucidere din culpă. A vrut să afle din instanţă dacă fata lui a fost vinovată sau nu, ori dacă a fost vorba de culpă comună. Dar dosarul n-a ajuns niciodată pe masa judecătorilor: a fost îngropat!
După o luptă de doi ani în timpul căreia şi poliţiştii, şi propriul avocat i-au spus că nu se poate pune cu familia Lucescu fiindcă “au banii şi relaţii” sau pentru că “e corupţia prea mare”, Lincu Miu a renunţat. Tatăl victimei este în continuare indignat de faptul că Mircea Lucescu a “rezolvat” dosarul şi răscolit de o mulţime de întrebări pentru Răzvan Lucescu. De ce a încercat să-i dea nişte “material” chiar în secţia de poliţie? De ce declaraţiile martorilor n-au fost luate în considerare? De ce s-a mai făcut o reconstituire şi de ce n-a fost invitat la noile măsurători nimeni din familia victimei sau avocatul familiei Miu? Cum de la reconstituire s-a ajuns la concluzia că viteza maşinii a fost de 80 de kilometri, şi nu de 103, aşa cum s-a stabilit prima dată?
“Dialogul” cu Răzvan Lucescu s-a consumat doar printr-un schimb de sms-uri în care n-a negat niciun moment accidentul, ci a dat de înţeles că a fost inevitabil. La vremea respectivă, legea spunea însă că trebuie să conduci “până la evitarea oricărui pericol”. “Mă întreb cât veţi mai continua cu mizeriile…”, ne-a transmis Răzvan, printr-un sms.
TATĂL VICTIMEI ACUZĂ
Lincu Miu: “Răzvan a fost la volan. Umbla fără permis şi băut!”
EVZ: Domule Miu, am venit să discutăm despre un eveniment dureros, decesul fetei dumneavoastră, Georgica, ucisă într-un accident rutier.
Lincu Miu: Sunt amintiri dureroase…
Când s-a întâmplat accidentul?
Pe data de 16 septembrie 1991, în jurul orei 7 dimineaţa. Fata pleca la serviciu. Lucra la IRMA (n.r. - Întreprinderea de Reparat Material Volant).
Cine v-a anunţat de tragedie?
Vecinii care mergeau la serviciu dimineaţa. Acasă, înainte să plece, fata a trecut pe la mine şi mi-a zis: “Ticule, eu plec la serviciu!”. Nici n-a durat un sfert de oră şi m-au anunţat că Gina – Georgica o chema, dar noi îi spuneam Gina – e lovită de maşină. Am crezut că o fi o mână, un picior. M-am dus repede. Băiatul a ajuns mai înaintea mea. Feciorul meu. A pus-o într-o maşină şi a plecat la Urgenţă. După ea, am plecat şi eu imediat. Când am ajuns acolo, au trecut cu ea îmbălsămată. Eu mă interesam să văd unde e, la ce salon, şi ei mi-au dus-o la morgă. Când m-am informat, mi-au zis numai: “A decedat”.
Cine a făcut accidentul?
Lucescu Răzvan, el a fost la volan. A sărit de la volan. Martorii care au fost mi-au spus asta, se găsesc declaraţiile în dosar. Mi-au zis că a sărit de la volan şi a lăsat-o pe nevastă-sa în locul lui.
De ce ar fi expus-o pe ea?
S-a dat jos pentru că el n-avea nici permis, era şi băut! Şi cu două luni înainte mai făcuse un accident, mai omorâse o persoană. Şi umbla fără permis, şi băut la volan!
De unde ştiţi că a mai omorât pe cineva?
M-au informat şi pe mine alte persoane. Am auzit.
Unde a făcut accidentul? Cine a fost cealaltă victimă?
Nu ştiu, pentru că atunci eram atât de zăpăcit, de supărat, că nu m-am mai interesat. Mi-au spus alţii.
Unde s-a petrecut accidentul fiicei dumneavoastră, pe terecerea de pietoni?
Nu era trecere de pietoni, însă aici, la pod, întorcea şi maşina 449, care mergea înspre Bucureşti. Era locul de refugiu de la mijloc. Erau două benzi dinspre Snagov, două benzi dinspre Bucureşti. Şi la mijloc mai era o bandă, ca “zebra” aşa. Stătea şi poliţaiul acolo, de mai făcea ordine. Tot acolo se încadra şi autobuzul 449, când întorcea spre Bucureşti. Şi ea a ajuns acolo, pe zebra asta. A depăşit astea două benzi (n.r. - cele pe sensul de mers dinspre Ploieşti spre Capitală) şi se uita să nu vină vreo maşină de la Otopeni. Răzvan a venit de dinspre Snagov, unde a fost la un chef, a pierdut controlul volanului, a luat-o pe botul maşinii şi a izbit-o de asfalt.
Fata era într-un refugiu?
Da, era în refugiu.
Şi ce a urmat?
Când am ajuns acolo, au sosit şi poliţiştii de la circulaţie şi când au măsurat urma de frână, care era de 70 de metri, au spus că avea o viteză de peste 130 de kilometri la oră (n.r. - din dosar rezultă că a fost vorba de o viteză de 103 km/h, dar bătrânul s-a încurcat). Aşa spuneau poliţiştii. Până la urmă, au venit şi au făcut din nou reconstituire, în lipsa mea. Şi au scos-o că a avut viteză de 80 km/oră.
Martori au fost? Ce le-au declarat anchetatorilor?
Au fost săteni de aici şi nişte persoane care lucrau la nişte vile, care veneau de la Bucureşti cu maşina şi au văzut exact cum s-a întâmplat tot.
Dar cum de în dosar a apărut ca “vinovată” soţia lui Răzvan, deşi martorii au spus că el a fost la volan?
Răzvan a lăsat-o pe ea, că era însărcinată în cinci luni şi că nu avea alcool în ea, iar el a fugit. Când m-am dus acolo, el nu mai era. A dat telefon, a anunţat repede poliţia, pe nu ştiu cine. Nu îi era frică.
Nici măcar n-a dus-o la spital?
Maşina nu mai era acolo, o luaseră şi au dus-o la…
Nu i-a acordat nici măcar primul ajutor, nu s-a uitat la ea?
Nu, băiatul meu a ajuns şi a luat imediat o maşină, o Dacie, şi a plecat.
“La ei, un mort e ca o minge”
Răzvan a fugit?
S-au predat la postul de poliţie. De frică pesemne că iese cu scandal, că dacă îi prindeam acolo nu ştiu ce făceam cu ei.
Poliţia nu i-a luat alcoolemia?
(Se enervează) Domnul Lucescu (n.r. - Mircea) a fost beat că a venit atunci noaptea cu avionul din Italia şi, până dimineaţa s-au aranjat toate treburile! El cum a fost acum, la accidentul cu tramvaiul? Treaz? Trebuie să te fereşti de nebuni, că te omoară şi te plătesc cu bani. Aşa sunt nenorociţii ăştia.
De unde ştiţi că a fost băut?
De unde ştiu? Toată lumea a spus asta. Am mai stat eu să iau probe? Cine să-i mai ia probe, dacă e băiatul lui Mircea Lucescu? La ei, un mort e ca o minge. Cum dau cu piciorul într-o minge, aşa dau şi într-un om.
Tatăl victimei susţine că rapidistul a vrut să-i ofere nişte “material” chiar în secţia de poliţie! “Nu dau viaţa copilului pentru bani”, i s-a răspuns sec
Ce s-a întâmplat după aceea?
Am deschis proces, m-am judecat doi ani de zile şi n-am rezolvat nimic. Când mergeam la Poliţia Capitalei, mi-a spus căpitanul care a încheiat dosarul: “Nea Miule, nu mai umbla, că n-o scoţi la capăt cu ăştia. Au relaţii mari”. Şi aşa a fost.
Cum s-a terminat: s-a muşamalizat totul?
Da, domne, s-a aranjat, s-a muşamalizat toată treaba. Răzvan m-a chemat o dată la poliţie. S-a dus la secţie în lipsa mea, m-a chemat acolo şi a vrut să-mi dea “material”. A vrut să-mi dea nişte “material” ca să-i fac obiceiurile fetei, tot ce trebuie, dar eu am refuzat. Nu dau viaţa copilului pentru bani. N-am vrut să primesc un leu.
De ce nu aţi luat banii pe care a vrut să-i ofere Răzvan?
Domne, noi suntem o familie cu suflet. Dumneata, dacă-ţi omoară copilul, te bucuri să iei o sumă de bani, să iei un milion de euro? Atunci nu era nici euro, mergeau numai leul şi dolarii. Îţi dă acum două milioane de euro, că acum aşa se vorbeşte, de milioane, dai viaţa unui copil? Dacă poţi să-i dai copilul pe bani, dă-l! Eu n-am putut să fac treaba asta. Am muncit şi am făcut datinile cum se fac, creştineşte. Ştiţi că se fac parastase, pomeni, îl duci la locul lui aşa cum se cuvine.
AVOCATUL S-A “ÎNMUIAT”: “Nea Miule, mai stăm, că e prea mare corupţia!”
Cât a durat procesul?
Doi ani. Au făcut reconstituire în lipsa mea şi au spus că a avut 80 la oră, nu 130 (n.r. - de fapt, 103). Au venit ei cu cine au ştiut. Au făcut ei ca la Tribunalul Bucureşti să spună că fata a trecut prin loc nepermis. A scos-o nevinovată (n.r. - pe Ana Maria Lucescu) şi la Procuratura Generală. Procurorul General era bun prieten cu domnul Lucescu ăsta bătrân care a făcut bravura asta acum. Îmi spunea cineva de la Poliţia Capitalei atunci: “Nea Miule, vezi de treaba dumitale, că vinzi şi casa, vinzi tot, şi cu ăştia tot n-o scoţi la capăt!”. Şi aşa a fost. La urmă, după toate astea, s-a “înmuiat” şi avocatul. Ori că i-a dat şpagă, ori l-a ameninţat: “Bă, te executăm cu Securitatea! Te împuşcăm şi terminăm!”. Că s-a “înmuiat” avocatul: “Nea Miule, mai stăm, că e prea mare corupţia!”.
Dosarul a ajuns în instanţă?
Am fost numai la Poliţia Capitalei, unde am dus toţi martorii, ne-au luat toate datele, dar în instanţă n-a mai ajuns dosarul. Niciun minut. S-a aranjat, s-a muşamalizat frumos.
Din acel punct aţi încetat să mai căutaţi adevărul?
Da. Dacă ăştia de la Capitală mi-au spus aşa, de ce să mai mă apuc iar să mai deschid dosarul, să mai merg iar cu judecată? E cheltuială şi n-aveam putere.
Şi-au prezentat măcar scuze?
Când m-am întâlnit cu Răzvan la Poliţia Capitalei, când a vrut să-mi dea ceva “material”, şi-a cerut scuze. Mi-a zis că n-a vrut, că a fost tânără fata, că el e tot tânăr, că îi e frică să mai treacă pe aici, că are aşa, nu ştiu ce. Asta a fost tot.
A recunoscut măcar neoficial că el a fost la volan?
N-a recunoscut, de atunci nu m-am mai întâlnit cu el şi n-am mai vorbit. Căpitanul îmi spunea: “Nea Miule, să nu-mi faci vreun scandal, că după lege, nu am voie să vă las să vă întâlniţi aici”. Dar ei (n.r. - Luceştii), cu intervenţia lor, ne-au întâlnit. Dar Răzvan n-avea voie să vină acolo când ne-au luat toate datele să facă dosarul.
Ce aţi simţit când l-aţi văzut?
Ce să simt? Nu mai vedeam nimic. M-aş fi repezit în el să-l strâng de gât, să termin cu el, cum a terminat el cu viaţa copilulului, aşa terminam şi eu cu el.
Cu soţia lui Răzvan v-aţi întâlnit?
Nu. Nicio legătură.
Martorii ce mai fac? Mai pot spune ce s-a întâmplat atunci?
Nu ştiu dacă-i mai găsesc. Era unu Lungu Ştefan, care era şef, lucra aici la nişte construcţii. El a fost primul care a văzut accidentul şi a mers şi a dat declaraţie la poliţie şi dacă nu s-a mai continuat…
Şi la Poliţie ce a declarat?
Că el (n.r. - Răzvan) a fost la volan şi a sărit şi a rămas ea. El făcea la dreapta la benzinărie, lucra aici, la Fermele Otopeni, şi a văzut totul cum s-a întâmplat.
Ne daţi şi nouă documentele pe care le mai aveţi?
Luaţi, domne, luaţi, că ştiu eu că fata nu mi-o mai aduce nimeni înapoi. Eu voiam să mă judec, să văd dreptatea care este, dacă ea a fost vinovată. Voiam să ajung în instanţă, dar nu s-a putut ajunge cu ei.
Îl consideraţi vinovat pe avocat?
Avocatul s-a prăpădit acum un an sau acum doi ani. S-a recunoscut învins şi el. Alexandru Grama îl chema, era şeful Baroului în Bucureşti pe nu ştiu ce sector. Mi-a zis: “Mă, Lincule, fii atent, eu am avut de-a face cu nişte securişti şi până la urmă n-am scos-o la capăt. Hai să încercăm, să ne ţinem. Dar cu ăştia e de luptă!”
A fost securist Mircea Lucescu?
Cam aşa se aude, că n-a fost numai cu fotbalul, pleca în străinătate şi cu probleme d-astea.
DESTINUL FRATELUI VICTIMEI
S-a oprit să ia nişte roşii şi a scăpat
Accidentul din 1991 putea provoca o rană dublă în familia Miu. Georgica şi fratele ei Marian, cu patru ani mai în vârstă, lucrau împreună la IRMA şi făceau naveta, de obicei, cu maşina personală. În acea zi fatidică, fata a plecat la autobuz deoarece autoturismul familiei era în service. Fratele Marian trebuia să meargă cu ea, dar a mai întârziat puţin acasă, ca să-şi mai pună la pachet şi nişte roşii. “Dacă erau împreună, îi omora pe amândoi”, ne-a spus cu voce stinsă Lincu Miu. Bătrânul în vârstă de 72 de ani spune că n-a mai râs din acea zi.
“Fiecare caută să-şi apere copilul, să nu facă puşcărie. Domne, n-a vrut să dea peste fata mea! Dar de ce pleci fără permis şi băut?“
LINCU MIU, tatăl victimei accidentului din septembrie 1991
CITIȚI ȘI:
Orgoliosul Lucescu a fost lovit de un vatman stelist, care în 19 ani nu a avut niciun accident
Cazul Lucescu. “Dovada Poliției pentru asigurare spune că vatmanul nu e de vină”
Mircea Lucescu, aproape de externarea din spital
Lucescu o ţine pe-a lui: vatmanul este de vină!
Lucescu a pozat şi a vorbit doar pentru fanii ucraineni
FOTOGRAFII:
RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU
Autori:
Horia Tabacu, Octavian Cojocaru, Daniel Conţescu
Sursa:
Primul congres al Partidului Paranoicului Dan Diaconescu a fost ca și OTV-ul. O mizerie …
Dan Diaconescu și-a distrat turma. Le-a aruncat în moacă un congres, unde nu a adus destule scaune pentru toți invitații. Spun gurile rele că nu era sigur că vin.
Am văzut și eu puțin. Pe un ecran mare rula un film cu dezordinile din București. Vezi Doamne, acolo era poporul lui…
Evident că a uitat ca prin minune cum a fost fugărit cu pietre și picioare în cur de turma dezlănțuită…
Bravo oteviști, numai tichie de măgăritar vă mai trebuie…
SENZAȚIONAL. Camara Abubaca, un viitor primar. Partidul lui Dan Diaconescu se pregătește să cucerească Moldova
Dan Diaconescu a organizat primul congres al Partidului Poporului. La fel ca la emisiunile sale, întâlnirea a fost un mini revelion, iar participanții au ascultat discursuri și după miezul nopții.
UPDATE: Printre cei care au participat la primul congres al Partidului Poporului a fost și un ieșean, de origine din Guineea Franceză.„PPDD este un partid popular, un partid al neamului românesc, un partid care va fi unica șansă a României și în el este nădejdea românilor atât din țară, cât și din străinătate. În România sunt de aproximativ 15 ani, sunt căsătorit și am 2 copii. Sunt doctor inginer în științe hidraulice”, a spus Camara Abubaca, un posibil candidat la Primăria Iași.
Zeci de PRM-işti reşapaţi, macaragii în rezervă, munciţi prin Italia sau Grecia, insomniace în capoate care au urmărit serialul Elodia până la 5 dimineaţa, camionagii care au făcut schimbul III cu telecomanda în mână urmărind-o pe pensionara porno dansând manele sau pe doamna Ildiko citind cu ajutorul puterilor paranormale, încotoşmănată cu 20 de prosoape pe cap, şi-au văzut visul cu ochii: domnul Dan a vorbit poporului OTV de la pupitru partidului.
“Dom`le, în timpul cuvântării a fost cam moale, trebuia mai cu vlagă, dar nu poţi să-ţi controlezi emoţiile când eşti în faţa atâtor oameni, care pe lângă faptul că îţi sunt colegi de partid, îţi sunt şi fani”, concluziona un membru al Partidului Popular Dan Diaconescu, la plecare de la congres.
Controale ca la Washington DC
Dan Diaconescu şi-a parcat limuzina fix la intrare. “Ce vrei dom`le, e preşedinte de partid, vrei să vină cu Trabantul?”, îl întreabă un bărbat pe colegul lui de partid, călcând cu grijă pe covorul roşu, de teamă să nu alunece. Oamenii care se ocupă de securitatea Casei Poporului cer haina într-o cutie şi restul obiectelor în alta. Totul se scanează ca la aeroport. E control drastic, ca de obicei, însă unora li se pare că-i special pentru congresul domnului Dan. “Aşa a fost când eram în vizită la Washington D.C.. La New York am uitat un cuţit în geantă, da` nu şi-a dat ăia seama”, se laudă în faţa unei doamne cu haină de blană, un bărbat cu o burtă care explodează dintr-o geacă de fâş. După mersul greoi, după geanta răpciugoasă şi prăfuită, căciulă şi pantofii all seasons - pare că deplasarea până la Bucureşti e cea mai lungă pe care a făcut-o în ultimii 7 – 8 ani.
Bombele sexy ale partidului
În sală vorbesc liderii Partidului Poporului, pe hol au ieşit o parte dintre simpatizanţii care vor câte o pauză. Se bea apă plată şi carbogazoasă, la 2,40 butelia, şi răcoritoare la temperatura Casei Poporului – 4 lei doza. Se mănâncă grătar din piept de pui, paste, şniţele, cartofi, cam la 15 lei porţia - sau sandivşuri cu salam, făcute acasă şi îmbrobodite bine în şerveţele, ca să nu se vadă urât când sunt mâncate în sală, în timpul congresului.
“Ehe, mă vedeţi cu chelie, cu părul pe la streşină, da` sunt tânăr la suflet, domnişoară”, se chinuia să aprindă fitile un pensionar, între trei bombe sexy ale Partidului, de la filialele din provincie.
Dinăuntru se aude vocea lui Dan Diaconescu: “Am semnale că în jurul Casei Poporului sunt zeci de persoane care încearcă să intre la congres. Îmi pare rău, nu se poate, iar sala aceasta este încă a ciocoilor. Dar, în curând, când vom ajunge la putere, vom rezolva acest lucru”.
Bătaie la pancartă
Doi tineri, care stau la una dintre intrările în sala, fac o pauză între două crezuri politice şi filează o domnişoară blondă, cu fustă scurtă şi tocuri. “Nu dau interviuri, mă scuzaţi. Ştiu, m-am înscris în acest partid, dar nu prea sunt eu cu vorbitul, sunt emotivă”, se scuză domnişoara zâmbind. Băieţii care o privesc au rămas şi ei muţi. O altă domnişoară se fereşte şi ea de microfon şi de aparatul de fotografiat: “Ştiu că ar trebui să vorbesc, dar mă nimerirăţi nu prea bine, nu sunt o bună oratoare”.
Pe scenă, o tânără se bâlbâie la fiecare frază şi învârte tremurând foile în faţa microfonului. Spre final, când spune cu glas gâtuit de emoţie “să-i dăm putere poporului”, oamenii răbufnesc în urale şi aplauze, iar ea prinde curaj şi încheie apoteotic: “Dan Diaconescu şi PP pot face acest lucru”.
În partea dreaptă, oamenii din organizaţia de Iaşi a partidului fac cu rândul la ţinut pancarta cu numele filialei. “Ai luat-o fără să mă anunţi. Tre să-mi dai două beri”, îl mustră cu o uşoară invidie un ieşean, căruia i se pare că unul dintre colegii lui s-a afişat mai mult cu pancarta decât ar fi trebuit.
“Sunt profesor universitar, mă vede lumea şi nu prea aş vrea”
Pe rândul al patrulea, un bărbat cu vestă şi tricou bej de tip Polo, echipamentul regulamentar al unui şef de scară, o trimite pe nevastă-sa la baie – “Du-te că eu stau să nu ne ia locurile careva”. Pe scenă urcă “domnul Mihalache“, ajutor de nădejde al lui Diaconescu, vorbitor de suedeză, germană şi alte câteva limbi ale pământului, mai exact “cel mai deştept om din partid”. Acest spune răspicat, de la microfon: “Românii care prestează activităţi lucrative în străinătate trebuie să se întoarcă acasă”.
Pe hol, presa mai dă o dată chix cu un membru PP: “Ştiţi, nu vreau să dau interviuri. Sunt profesor universitar, mă vede lumea prin presă şi nu prea aş vrea”, se scuză în şoaptă şi la ureche un domn la costum. Până la urmă, tot bărbaţii sunt ceva mai vocali. Fiecare se visează câte ceva, la fel ca viitorul preşedinte al României, unii sunt viitori primari de comună, alţii - viitori consilieri locali în oraşele mari, deputaţi sau senatori. Viitorul primar al oraşului Flămânzi a compus şi-o poezie. Senzaţional, o şi recită:
„Astăzi e ziua cea mare când PP-ul a câştigat
PDL-ul lui Băsescu e-un partid îndoliat
Lui Băsescu nostru, vere, a-nceput să-i crească păr
Iar la anul care vine se transformă în purcel
Nu mai vinde vaporaşe, nu mai cumpără nimic
Căci economia, frate, au trântit-o la pământ
Ah ce jale se aude, de deaparte peste munţi
Vine foamea peste ţară şi Băsescu-i ca un urs
Sfârtecă cu dinţii tari mii şi mii de PSD-işti
Ronţăie toţi liberalii la îndemn de PDL-işti
Însă ţara se întoarce contra duşmanului ei
Şi votează contra toţi pentru a scăpa de hoţi
Jos cu comuniştii frate, de la Pona la Antonescu
Pe Vadim, nu, pe Diaconescu ţara îl vrea să o scape de Băsescu”
Din discursul viitorului preşedinte și a colegilor de partid
- Accesorizat cu cravată şi fular în culoarea partidului său, violet, Dan Diaconescu a declarat, de pe scena Palatului Parlamentului, că, “peste puţin timp, ciocoii vor pleca din Casa Poporului”. Discursuri halucinante.
- Dan Diaconescu trece în revistă toate “bubele” politicienilor şi le transmite susţinătorilor că el este omul momentului, singurul capabil să conducă România. Zice că e salvatorul naţiunii şi că cei aproximativ 600 de politicieni trebuie să meargă la închisoare. Face un apel la reprezentanţii penitenciarelor să facă rost de paturi. Din câd în când, aminteşte că şi el a fost în arest. Evident, fără motiv. Vorbeşte de ciocoi, de români cu trei facultăţi, care s-au înscris în Partidul Poporului. În spatele lui, aplaudă, mustăcind, colegii de platou Florin Condurăţeanu și Sorin Ovidiu Bălan.
- Discursul viitorului “preşedinte” e întrerupt de ovaţii şi aplauze puternice. Dan Diaconescu tună: „În 89 mai aveam un singur vis, să am un televizor.” Aplauze… „După 10 ani am visat să am televiziunea mea.” Din nou aplauze, de data aceasta mai lungi… Urmează câteva fraze despre visele lui, despre visele românilor. Aplauze… „Am vrut să cumpăr fabrica în care am muncit…” Este acoperit de aplauze. Zice iar ceva de ciocoi, de visul lui, de vis…Ţară liberă de ciocoi…Aplauze şi muzică…Zice că Partidul Poporului controlează activitatea Consiliului General al Capitalei. Are şi o propunere, aplaudată îndelung: „Piaţa Universităţii să fie declarată zonă liberă de politicieni, adică nimeni să nu aibă nevoie de autorizaţie pentru protest. Să meargă toată lumea acolo.” E întrerupt de muzică. Din boxe răsună: “Am petrecut nopţi albe lângă tine”. Dan Diaconescu ascultă, revine:”Anul 2012 va însemna sfârşitul lumii…”. Tăcere…”Sfârşitul lumii politice actuale”. Susţinătorii răsuflă uşuraţi şi izbucnesc în aplauze.
- În sală se cântă, niciun vers nu-l ocoleşte pe domnul Dan.
- Congresul este transmis în direct, la OTV. În sală e prezent şi Serghei Mizil, care râde cu gura până la urechi. Pe scenă a urcat un român care trăieşte în America. Citeşte de pe o foaie. În România ninge, el ne anunţă că a venit primăvara. Ne binecuvântează prin intermediul lui Dumnezeu.
- Urmează generalul Mircea Chelaru. Începe cu mulţumiri pentru Dan Diaconescu. Spune că este un moment istoric. Vorbeşte despre ţinta băşcălioşilor şi despre Bălăceanca. Nu vrea să dea lecţii, dar: “Ori vă aduc victoria, ori rămân pe câmpul de bătaie. Ne luăm ţara înapoi de la bandiţi şi de la ciocoi. Partidul Poporului trebuie să ne aducă suveranitatea”.
- Vorbeşte apăsat, ca într-o piesă de teatru, susţinătorii aplaudă anemic.
- Urmează un alt simpatizant, un medic din Germania. Domnul Dan zice că omul renunţă la toţi banii pe care-i are ca să salveze sistemul medical din România. Doctorul se miră. Spune că suntem frumoşi. Vorbeşte de belşug, justitie, dreptate, adevăr, îi mulţumeşte din când în când domnului Dan, zice că revoluţia din decembrie nu s-a terminat, dar cică se termină anul ăsta. Aşa speră el. Mai zice că poporul n-a fost lăsat să crească, că zemoasele fructe n-au fost culese, că de ce suntem la margine de drum, că ne complacem să fim un produs de consum. Are şi un îndemn: Acelaşi trup, altă gândire. Doctorul încheie optimist, spune că timpul e de partea naostră.
- Atenţie, vorbeşte Sorin Ovidiu Bălan. Încearcă o învăluire, urlă că “noi nu susţinem Piaţa Universităţii”…Moment de tăcere, falsă uluire. Bălan urlă: “Noooooooooi sunteeeeem Piaţaaaaaaaaa Universităăăăăăţiiiii!”. Aplauze. Bălan mai zice că, atunci când va fi el nu ştiu ce ministru (aplauzele au acoperit titulatura), toţi vor fi în puşcărie.
- Discursuri măgulitoare la adresa lui Dan Diaconescu. Reprezentanţii filialelor din ţară se întrec în laude.
Unul dintre artiştii invitaţi să cânte susţinătorilor Partidului Poporului a fost Marcel Pavel.
FOTO: Răzvan Vălcăneanțu

Dan Diaconescu, la primul congres al Partidului Poporului, încântat de reacţia pe care publicul a avut-o faţă de discursul său

Chiar şi cu piciorul fracturat, un susţinător a vrut să fie alături de Dan Diaconescu la congres.

Dan Diaconescu a avut un discurs ca pentru un viitor candidat la preşedinţie

Poate din superstiţie, Dan Diaconescu a ales drept culoare reprezentativă pentru PP-DD violetul, pentru ca flacăra violet să fie de partea sa

La Palatul Parlamentului s-au adunat câteva sute de persoane pentru a-şi arăta susţinerea faţă de Dan Diaconescu

Dan Diaconescu, încrezător în şansele sale

Dan Diaconescu, la primul congres al partidului său

Domnişoarele care-l susţin pe DD şi-au asortat şi pantofii la culoarea oficială a partidului, violet

Accesorizaţi cu eşarfe violet, susţinătorii l-au aplaudat îndelung pe Diaconescu

În timp ce DD îşi rostea discursul şi e declara alături de toţi românii, în aceste momente dificile, afară, Rolls Royce-ul îşi aştepta proprietarul
Autori: Ana Zidărescu, Răzvan Vălcăneanţu, Ionuţ Fantaziu
Avanpost: Polipu` lu` Nea Nelu s-a dus la Bruxelles să ceară sancționarea României
Prinsă între polipu`din colonul lui Nea Nelu și carnavalul de prin piețele patriei (în București, Radu Banciu l-a identificat pe Edgar Quinet ca fiind sufletul reprezentației), presa a tratat cu superficialitate vizita pe care a făcut-o la Bruxelles, Micul Ciuciulescu, limbric cu breton pentru unii, ca riciul pansat pentru alții și Victor Ponta în acte. Ei bine, ce credeți că a făcut acolo pansatul, căruia Bombonel i-a fost ca un mămuc și nea Cucuvelu` ca un tătuc? A reclamat România, demonstrând încă odată că, la Victor Ponta, încrucișarea râmei cu gândacul de bucătărie s-a dovedit a fi un succes genetic.
Cum sancționarea Guvernului României ar putea duce la o tăiere de fonduri și la excluderea țării din unele foruri europene, e limpede că patrioții în spielhosen din capu` la USL nu dau doi bani pe interesul național când e vorba să înfigă, bărbătește, încă un cuțit în spatele adversarului politic. Cu alte cuvinte, luăm de la popor și dăm vina pe conducător, ca să venim noi la cașcavalul puterii.
„Sper sa nu ajungem atat de departe cum prevede art. 7 din Conventie, sa fie vorba de taieri de fonduri, de suspendarea Romaniei din diverse foruri europene.”, a zis Ponta, încercând să pară sincer dar, ca de obicei, nereușind. Mai ales când a pronunțat cuvântul „sper”…
Printre plângerile din jalba pe care USL a înaintat-o Parlamentului European este și „modificarea fara consultari si dezbateri parlamentare a sistemului de justitie” și credeți-mă că Victor Ponta știe cum trebuie să funcționeze acest sistem, încă de când era coleg, în guvernul Năstase Patru Case, cu miniștri de referință ca Miki Șpagă și Dan Matei Șpagaton. Nu uitați că în guvernarea PSD, Justiția a funcționat impecabil în simbioza cu mafia politică și de afaceri: nu s-a instrumentat niciun dosar de corupție. Nefiind dosare, evident că nu existau nici corupți. Aceștia au fost identificați odată cu instrumentarea marilor cazuri de corupție, abia după venirea lui Băsescu la putere, a Monicăi Macovei la Ministerul Justiției și a doi procurori tineri și neșantajabili în fruntea DNA și a Parchetului General. Și cum totul la noi este pe dos, apariția marilor dosare de corupție l-a făcut pe românul majoritar, adică ăla cu creier mic și neted, să tragă concluzia că a crescut corupția, nu că s-a început lupta împotriva ei. Mai ales că printre inculpați, sunt și rechini ai partidelor aflate la Putere.
Mergând și mai departe cu nerușinarea, atât stânga, cât și dreapta neamului și mă refer la labe, s-au plâns la PE și de “reorganizarea țării, fără referendumurile cerute de lege” . Care va să zică părerea poporului este hotărâtoare doar dacă le convine lor, politicienilor. La referendumul din 22 noiembrie 2009, când i-a lovit la mandatul de parlamentar, părerea poporului a fost doar „consultativă” și n-a contat, nici pentru Ponta, nici pentru Antonescu.
Cât despre „escaladarea protestelor” din marile orașe ale României, nu-i vorba de nicio escaladare, de vreme ce numărul protestatarilor, și așa modest, scade cu fiecare zi, semn că reprezintă activul de partid al organizațiilor județene PNL și PSD. În `90, Piața Universității lua amploare de la o zi la alta, ajungând la zeci de mii, pentru că oamenii se adunau acolo pentru o idee, nimeni nu arăta cuponul de pensie sau fluturașul de salariu. Era „Zona liberă de neocomunism a României” și privindu-i pe mitingiștii care zilele astea pângăresc Piața Universității, am strania senzație că-i revăd pe bucureștenii care i-au aclamat și aplaudat pe mineri.
Articol importat de pe AVANPOST
Autor: deutchebrak
Publicat: 19 ianuarie 2012
Dumbrava de Sus – Poveste cu ”Copii soarelui”, Guru-ul ”Adi de la Brad mistere cu garduri electrificate, santinele și vindecări uimitoare
În vara lui 2006 pe 21 iunie, România Liberă publica un articol care a făcut un pic de vâlvă la vremea aceea. Era scris de Ștefan Ciocan și se numea Meditatie orientala în izolarea Apusenilor.
Se vorbea despre un grup de oameni care trăiește izolat în satul Hunedorean, Dumbrava de Sus. Își spun ”Copii Soarelui” și practică ceea ce se numește meditația ”Vipassna”, o disciplină indiană veche de mii de ani.
Satul Dumbrava de Sus, ascuns în Munții Metaliferi, la vreo 20 de kilometrii de Brad este situate într-o zonă de un pitoresc nebun, crestele cu păduri sălbatice presărate pe ici colo cu stânci golașe te face să te crezi în altă lume.
Accesul spre locația unde trăiesc acei oameni este extrem de anevois, ascuns în peisaj.
Pe culmea unui munte, asociația deține mai multe gospodării și le-a transformat într-un fel de cartier general, terenul aferent face ca membrii acestei asociații să trăiască din ceea ce produc, ba mai și asigură traiul de zi cu zi al celor câteva zeci de cursanți care trec pe acolo annual.
Guru-ul ”Adi de la Brad”
Asociația ”Copii Soarelui” este coordonată de un individ numit Adrian Ardelean Fărcaș, ”Adi de la Brad” cum se autodenumește.
Este un fost miner, chiar el spune că, încă din copilărie, a avut un mare interes față de plante și față de propietățile lor aparent miraculoase, dar pare a avea și niște capacități extrasenzoriale.
Adi de la Brad, spun cei de la România liberă a manifestat o deschidere totală față de ei, reportofonul necreîndu-i emoții. Ce i-a mirat a fost faptul la un moment dat le-a spus celor trimiși de ziar că au problem medicale. “Ai grijă! Tu ai probleme cu inima, tu ai probleme cu stomacul, tu ai probleme cu ficatul“, dignostice confirmate de testele medicale efectuate ulterior de respectivii.
Pe unul din membrii echipei l-a avertizat: “Dumneata ai o minte tare agitata. Dacă nu ai fi atat de nelinistit, ai întelege ce trebuie sa faci mult mai ușor. Dumneata suferi, ai ceva care te neliniștește și, cu toate ca pari foarte calm și optimist, nu e deloc asa. Sper sa nu te superi, dar procedezi greșit. E ca si cum ai merge în pădure și ai încerca să tai copacul cel mai gros de la mijloc, în loc să ai răbdare, să sapi la radacina lui și să-l slăbești pâna când cade singur“. Cel căruia i-a spus asta a confirmat.
Meditația ”Visspana”
“Meditatia “Vipassana” este una dintre cele mai vechi tehnici de acest fel din India. Într-o perioadă în care era demult uitată, a fost redescoperită cu secole în urma de catre Gautama Buddha. Vipassana înseamna sa vezi lucrurile asa cum sunt ele în realitate. E un proces de purificare personala prin observare interioara“, spune guru-ul Adi de la Brad.
Guru-ul mai spune că asociatia “Copiii Soarelui” este o organizație non-profit perfect legală și nu are nici un caracter religios.
“Organizam patru cursuri de meditatie de cate 10 zile in fiecare vara. Sa fim intelesi: nimeni nu te converteste la nici o religie. Oricine vrea sa invete este binevenit la noi. Cei care au probleme medicale sa nu creada ca vin aici, pune cineva mana pe ei si se vindeca. Vipassana elimina cele trei cauze ale suferintelor: dorinta, aversiunea si ignoranta – probleme de natura psihica. Ca purificarea mentala, alaturata unor remedii naturiste, are ca efect secundar si indepartarea unor afectiuni e altceva. Cine crede ca doctorul te vindeca, e un ignorant. Tu singur te vindeci. Trebuie doar sa vrei cu adevarat acest lucru. Nici eu nu vindec pe nimeni. Le spun doar unde au gresit si ce trebuie sa faca pentru ca starea lor sa fie mai buna“, mai adaugă Guru din Apuseni.
Energiile locului
Fărcaș spune că locul unde și-au ales locația nu este unul ales la întâmplare, ci că este un loc, ”unic în lume”. ”Este cel mai puternic generator de energie benefică din tară” spune Guru, mult mai bun decât locurile din Făgăraș unde se adună yoginii.
Pe o culme din apropiere se găsește o cruce din piatră. Fărcaș spune că aceasta are mai mult de 100 care emite și ea energii positive, vânătorii ocolind-o deoaarece le dă dureri de cap deoarece ei au plecat de acsasă că gândul de a ucide.
Prinți arabi tratați la Dumbrava de Sus
Locația ”Copiilor Soarelui a fost vizitată de mulți oameni cu problem de sănătate foarte grafe, certificate de analize în laboratoare sofisticete, cazuri date de medicina obișnuită ca fiin incurabile. ”De exemplu, si cancerul de plamani se poate vindeca, daca persoana respectiva poate ajunge la un echilibru interior. Am avut si un copil bolnav de SIDA caruia i-am aplicat un tratament si, dupa 24 de zile, am reusit sa demonstrez ca maladia a disparut“, spune Adi de la Brad.
La cei de acolo au apelat personane din SUA, Canada, Germania, Australia, Grecia, Cipru și multe alte țări. Remarcabilă este prezența unoui cuplu princiar din Emiratele Arabe Unite, membrii asociației refuzând să dea nume sau alte date referitoare la cei care le-au cerut ajutorul.
Autogospodărire după reguli propii
”Copii soarelui” trăiesc din ceea ce le dă natura, din rezultatele muncii lor. Există firme care îi sponsorizează, dar sumele fiin prea mici pentru a se organiza cursurile, și a-i găzdui pe cursanți, întreaga suprafață a dealului pe care e situat sediul este cultivat cu cartofi, varză, fasole, morcovi sau ceapă.
Fructele sunt și ele o sursă importantă de supravietuire. Toamna, mari cantitati de mere și cartofi sunt transportate în judetul Arad, unde sunt schimbate pe faina si alte produse agricole ce nu pot fi obținute în Dumbrava de Sus.
“Suntem un fel de haiduci. Trăim izolați pentru ca așa e mai bine pentru noi. Mulți au încercat să ne pună bețe-n roate, dar au incetat atunci cand și-au dat seama ca nu vrem răul nimanui, ci dimpotrivă. Ne trezim dis-de-dimineață și mergem la munca câmpului. Cursurile pe care le organizăm în fiecare an sunt gratuite. Noi asigurăm tot ceea ce este necesar pentru desfășurarea acestora, inclusiv masa și cazarea”, mai spune, zambind, Ardelean Farcas.
Cazul la Kanal D
De cazul ”Copiilor Soarelui” și al Guru-ului ”Adi de la Brad” s-a ocupat și Kanal D într-un reportaj ralizat la fața locului.
Ce incită în povestea aceasta sunt câteva detalii.
Faptul că izolarea grupului este una ermetizată de garduri electrificate și de prezența unor paznici, ”santinele” cum le spun localnicii, precum, și faptul că înainte de a-i primi, membrii echipei de la Kanal D a fost ținut câteva ore. ”Din cauza energiilor, că dacă te lăsam să intrii te că**i pe tine” – a spus Fărcaș spre amuzamentul celor prezenți.
Mi-a atras atenția felul în care arătau ”Copii Soarelui”. Fețe care zâmbeau tâmp care aruncau priviri spre Guru din când în când, să vadă dace e serios ori zâmbește, reacțiile urmând modul în care acesta reacționa.
Vorbeau de ”meditație” ca de motivul principlal pentru care erau acolo, precum și un fel de împăcare cu sine, împăcare ce îi făcea să nu își pună întrebări, să nu dorească să interacționeze cu cei din exterior.
Ceva ar mai fi de remarcat. Aspectul de aparență sănătate.
În repotaj, cei de la Kanal D au inserat un caz al unui băiat care a evadat de acolo. (Asta mi se părea, un fel de loc de detenție). Într-un moment de luciditate băiatul respective a reușit să fugă, prietena lui și un prieten au subliniat un fapt. ”Era complet dezorientat, nu știa nice ce dată e.”
Ce este șocant însă, este ceva care apare ca un fel de pată ce iese în evidență extreme de pregnant: Guru-ul Adi de la Brad.
Șoca prin siguranța celui care controlează totul deoarece cei din jur nu au habar ce metode folosește.
Cineva a înaintat ipoteza că fiind cunoscător al plantelor și a efectelor lor, cumva crea un fel de drog care își lipsea de voință victimele, deschizându-le astfel mințile laideile ”zeului” lor, Adi.
Aceeași siguranță a celui care este convins de propria superioritate și intangibilitate, mai reiese și din declarațiile absolute șocante.
A recunoscut senin, în fața adepților, că el cu asta se ocupă: cu maniularea oamenilor. Cu spălarea creierelor lor. Cuvinte spuse chiar de el.
De asemenea, peste poate, m-a uimit declarația lui legată de spălarea creierelor și de manipularea oamenilor din care încerc să reproduce: ”… eu manipulez oameni. Cu asta mă ocup. Nu o fac doar eu ci și Dan Diaconescu”.
Ce mi se pare extrem de grav acolo este prezența copiilor, copii care nu se duc la școală deoarece Gurul personal consideră că omul, pentru a trăi nu are nevoie de școală, el însuși fiind un om neșcolit.
De asemenea, la fel de grav este și faptul că toate propietățile asociației, sunt de fapt trecute în acte pe numele său omul fiind incredibil de bogat. Averea asociației nereducându-se doar la ce se vede acolo.
La Kanal D au mai spus că oamenii de acolo cultivă și fac comerț cu căpșuni, cătină, atenție, roșii într-un loc unde niciodată nu se cultivau deoarece nu apucau să se coacă…
Cred că autoritățile ar trebui să dea un pic mai multă atenție ”Copiilor Soarelui” și mai ales Gurului până nu avem surpriza să descoperim cineștie ce nenorocire.
P.S. Pe cei care doresc să afle mai mult despre Copii Soarelui și care doresc să își facă singuri o părere documentată, dincolo de spectacularul căutat de presă și de misterul dorit de cei din asociația respectivă, îi invit să ”răsfoiască” siteul lor: ”Centrul de Meditaţie Vipassana Dumbrava de Sus, Hunedoara, România”, accesând acest link http://www.meditatie.ro/
Pentru conformitate, surse folosite la scrierea articolului:
Siteul Centrului de Meditaţie Vipassana - Dumbrava de Sus, Hunedoara, România
Câteva imagini cu ”Copii Soarelui”, cu viața pe care o duc, cu cel care îi controlează și cu locul unde trăiesc izolați de lume.
























.


Comentarii recente