La mulţi ani!

Tuturor celor care intră la Românica blues, indiferent dacă sunt doar în trecere,

dacă se opresc o clipă să citească sau dacă şi scriu ceva, le urez un călduros:

şi le doresc pentru noul an să li se îndeplinească tot ce le pofteşte inima,

să aibă parte de iubire,

de linişte şi lumină în suflet,

să fie sănătoşi şi să se bucure de cei dragi.

DER SPIEGEL: “Orbanizarea Ungariei îngrijorează Europa”

Într-un articol numit “Orbanizarea Ungariei îngrijorează Europa”, scris de Follath Erich şi Christoph Schult, publicat de săptămânalul german Der Spiegel – ediţia online, arată existenţa unor tendinţe îngrijorătoare în Ungaria, ţară care altădată era felicitată ca model de dezvoltare post-comunistă.

Săptămânalul german subliniază faptul că Ungurii au fost eroii europei în două oazii în ultimele decenii, în 1956 au ieşit în faţa tancurilor sovietice şi în 1989 au avut curajul să deschidă graniţele care separau Europa de Est de libertate. În primii ani după căderea Comunismului, mulţi au văzut în Budapesta un posibil model pentru dezvoltarea democraţiei şi a economiei de piaţă, Ungaria, ţara ungurilor fiind văzută ca un tărâm al speranţei.

Acum, totul pare lăsat în urmă – continuă Der Spiegel articolul – preşidenţia Uniunii Europene nu va reprezenta o poveste de success. De fapt ar putea fi invers. Martin Schulz, liderul social-democraţilor din Parlamentul European zicea marţea trecută că “ar putea exista probleme serioase”. Ministrul de externe luxemburghez, Jean Asselborn a mers şi mai departe acuzând guvernul maghiar de “încălcarea textului şi spiritoluui treatatului UE”. “Se pune întrebarea”- a continuat el – “dacă o astfel de ţară merită să conducă Uniunea Europeană. Dacă nu facem nimic, ne va fi greu să vorbim cu China  sau Iran cu privire la drepturile omului”.

E vorba de o lege care loveşte presa, adoptată cu doar câteva zile înainte de a păşi poe scena paneuropeană, dar Victor Orban Consideră că e doar un foc de paie. Der Spiegel consideră că e vorba de un untim pas, decisiv, făcut de Orban pentru impunerea autocraţiei.

Nici un politician dintr-un alt stat European nu a mai avut forţa să impună măsuri atât de drastice împotriva mass-media ca Orban a cărui partid de dreapta, FIDESZ, are o majoritate de două treimi în Parlament. Noua lege de 170 de pagini încearcă să reglementeze toate posturile de televiziune, radiourile, ziare, şi site-uri de Internet. Ea ar urma să se aplice şi blodurilor şi mass-madiei străine disponibile în Ungaria.

În centrul mecanismelor de control este o agenţie guvernametală , unde există doar membrii ai FIDESZ. Ea are puterea de a amenda cu sume de până la 750.000 € (983.000 dolari), pentru articole cu conţinut inacceptabil, iar personalul organizaţiilor publice de mass-media urmând a fi supraveghiat de Guvern.

Revoltaţi, politicienii din opoziţie au cerut să li se explice care e diferenţa dintre această lege şi cenzura impusă în zilele Partidului Comunist condus de János Kádár. Demonstrativ, unele ziare au publicat ziare cu prima pagină goală în semn de protest faţă de acestă lege.

Reprezentanţii Guvernului au dat asigurări că această lege nu va impune prin aplicarea ei restricţii, dar când unul din radiourile aflate în proprietatea Guvernului, MR1 Radio Kossuth a ţinut un minut de reculegere pentru a protesta împotriva acestei legi, a fost suspendat.

Există motive pentru coborârea Ungariei în rândul ţârilor parţial democratice, dar nu doar ultra conservatorii şi dreapta radicală sunt responsabili pentru această desfăşurare a lucrurilor. Stânga maghiară sa comis practice o formă de sinucidere. Pentru mai multe mandate a avut şansa de a reforma Ungaria, între 2006 şi până în primăvara lui 2010. Paşii plini de speranţă au fost repede abandonaţi în favoarea corupţiei şi nepotismului politic. Fostul premier Ferenc Gyurcsány a subliniat  dilema sa într-un discurs din 2006: “Nici o ţară europeană nu s-a făcut aşa ceva… Am minţit dimineaţa, la amiază şi noaptea”. Aceasta a fost motivul pentru eşecul socialiştilor şi a permis triumful concurentului conservator, seducător de oameni.

Viktor Orbán, în vârstă de 47 de ani, este văzut ca un talent politic de excepţie. Fiul unor părinţi din clasa mijlocie din provincie, a studiat dreptul la Budapesta, şi a petrecut un an studiind istoria liberalismului în limba engleză la Oxford. El a profesat în journalism şi mai târziu a lucrat într-un institute guvernamental pentru formare în management. Liber în gândire, Orbán nu crede în biserică şi a dispreţuit comunismul şi politica sa. Când a înfiinţat FIDESZ, a dorit ca în acesta să nu fie primate personae de peste 35 de ani.

În 1990 a câştigat un mandate în Parlament, dar a suferit un regres la următoarele alegeri. Orbán a  apropiat partidul de conservatorii naţionalişti. El a profitat de complexul de inferioritate a colegilor săi maghiari şi a promovat idea reântoarcerii la Ungaria Mare. În 1920, Tratatul de la trianon a făcut din Ungaria unul din cei mai mari perdanţi ai Primului Război Mondial, pierzând atunci două treimi din teritoriul său.

Orbán un maestru al artei politicii de forţă, a învăţat repede din lecţiile de care a avut parte, în primul mandat ca premier, 1998-2002, fiind relative neimpresionant. Colegii săi spun că este obsedat de mass-media şi că îşi doreşte să devină un Silvio Berlusconi, dar fără scandaluri. Cu toate acestea Orbán exercită  un control ciudat, insistă asupra instalării suporterilor săi în toate posturile, chiar şi în cele nu foarte importante . El e capabil să atragă de partea sa alegătorii cu sentimente anti-americane, anti-sioniste, anti-capitaliste. În Campania electorală de la începutul lui 2010, el a abandonat orice încercare de a se distanţa de Partidul Kobbik, xenofob, care crează agitaţie împotriva rromilor. Partidul radical de dreapta a câştigat aproape 17% din voturi, sau aproape la fel de multe ca socialiştii discreditaţi. Partidul FIDESZ al lui Orbán a câştigat alegerile cu 52,8% din voturi, ceea ce e sufficient pentru a realiza o majoritate de două treimi în Parlament.

“Orbanizarea” dun ungaria, Orbán a numit-o revoluţie în loc de rezultat electoral puternic. Orbán şi-a demonstrate intenţiile când a redesenat harta circumscripţiile electorale pentru a asigura un procent de 95% din alegerile pentru funcţiile de primari după alegerile locale din octombrie. El a aprobat de asemenea noi reguli de numire a judecătorilor Curţii Constituţionale. În continuare încearcă schimbarea radicală a ţării, ceea ce a fost denumit “Orbanizare” în Ungaria. Cei care refuză să se alinieze la cele dorite de el sunt eliminaţi. Preşedintele László Sólyom care a îndrăznit să-l critice cu precauţie pe premier, a pierdut suportul pentru realegere şi  a fost înlocuit cu Pál Schmitt, un popular din punct de vedere politic, fost campion olimpic la scrimă dar neexperimentat politic, practic un liniştit yes-man.

Profesorii de stânga  aflaţi în poziţii oficiale au fost alungaţi ca într-un teatru al absurdului. Orbán  a susţinut reguli de finanţare pentru a beneficia FIDESZ şi să controleze sistemul de pensii pentru a tăia pensile chiar retroactive. El oferă dublă cetăţenie maghiarimii de peste hotare, fapt care e peceput ca o provocare de către ţările vecine.

Semnul cel mai vizibil al noii Ungarii constă din 70 de plăci de 50 de centimetrii care acum trebuie să fie afişat pe clădire guvernamentale inclusive ministere publice: “Un nou contract social” a fost dezvoltat “ca urmare a revoluţiei de success în cabinele de vot” se poate citi pe aceste plăci. “Guvernul – continuă scrisul de pe plăci – “va completa acestă unitate, ferm, şi fără compromis”.

Paul Levadai, care locuieşte la viena şi e probabil cel mai cunoscut scriitor politic din Ungaria e îngrijorat de ţara sa. “Nu există în present  probabil un alt politician cu atâta putere în nici o ţară democratică din Europa” afirmă Levadai. “Doar o contraponderea reală, constând în public  internaţional, mass-madia şi lumea financiară, Europa, trebuie să îl determine pe Orban să garanteze libertatea presei… Preşidenţia Uniunii Europene nu e asociată doar cu o demnitate protocolară ci şi cu obligaţii politice.Trebuie să fie clar pentru Guvern că va fi monitorizat îndeaproape”.

Orbán a impresionat în Statele Unite, dar induce şi anxietate la Washington. O telegramă clasificată trimisă în Statele Unite de ambasada americană din Budapesta vorbeşte despre o demonstraţie organizată de  FIDESZ şi de legături cu “protestatrii violenţi”.

“Oricât de mult vorbim de Victoria lui Viktor Orbán, la o întâlnire cu prietenii se vorbeşte despre această escapadă (în ceea ce priveşte marşul de protest – N.E.) arată că e ca un fel de joacă cu focul”.

Fiind populist, are trecere la Washington ca un bastin împotriva ultra-naţionaliştilor din JOBBIK spunând: “Cea mai bună apărare împotriva extremei dreăte, este un guvern de centru dreapta care funcţionează bine”.

Berlinul este foarte îngrijorat faţă de moua lege a mass-media din Ungaria, politicienii germani fiind deosebit de înfuriaţi şi pentru asta. Orbán  a asigurat   că e vorba de o provocare a presei. Au fost deja speculaţii despre posibile sancţiuni la adresa Ungariei asemănătoare cu cele amise împotriva Austriei în februarie 2000, când xenofobul Jörg Haider şi Partidul Libertăţii  a devenit un partener minoritar în guvern nou.

Suspendarea contactelor politice cu Viena a fost ridicată după aproximativ şapte luni, după ce a devenit clar că excluderea Vienei din familia europeană nu a fost posibilă şi nu a făcut decât să întărească elementele radicale. Dar, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, o “încălcare gravă şi de durată” a valorilor europene de bază poate duce la o suspendare a dreptului de vot, o penalizare ar fi o lovitură pentru prestigiul premierului budapestan.Dar nu toată lumea e interesată la Bruxelles de o politică dură care ar duce la stricarea temporară a calmului. Marţea trecută, în ziua în care noua lege care restricţionează mass-media a fost ratificată în Parlamentul Ungariei, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a efectuat o vizită oficială la Budapesta unde şi-a arătat respectful faţă de premier. Şeful politic European nu a rostit nici un cuvânt de critică la comportamentul gazdei sale faţă de presă. În schimb a dat o declaraţie oarecum abstractă despre “puterea ideilor” şi “valorile Europei”. Van Rompuy l-a felicitat pentru viitoarea preşidenţie europeană şi a prezis o “excelentă colaborare”.

“Sunt aici pentru a sărbători” a spus afabil politicianul European aflat la sediul cenral, “Voi reveni la Bruxelles cu o impresie excelentă” a mai spus  Van Rompuy.

Pentru conformitate…

http://www.spiegel.de/international/europe/0,1518,736706,00.html

 

ADRIAN MUTU – Ucigaşul propriei cariere

Adrian Mutu este indiscutabil, un tip talentat. E drept, e talentat şi în ceea ce priveşte fotbalul,  dar talentul lui maxim este în a-şi face praf şansele pe care i le oferă viaţa. După scandalurile legate de consumul de cocaină şi cel de sibutramină, acum a comis-o iar, nu s-a prezentat la antrenament, lucru foarte grav dacă avem în vedere că şefii Fiorentinei îl au în colimator, fiind trecut pa lista de transferări a clubului Italian.

Şi săptămâna trecută a lipsit şi a motivat  că este înzăpezit, supărându-l astfel pe Sinişa Mihajlovici, antrenorul formaţiei. A mai lipsit de la antrenament şi portarul polonez Arthur Boruc şi el o poamă bună, dar acesta a găsit o scuză credibilă.

Faptul că la Mutu situaţiile urâte se repetă îi pot distruge cariera pe final, clubul toscan, după ce l-a prins cu minciuna  de două ori, doreşte acum să renunţe la serviciile piteşteanului. Dorind să dreagă busuiocul, Adi Mutu pentru a primi susţinerea fanilor ultraşi a declarat că doreşte să rămână cu orice preţ la formaţia Fiorentina, dar nici conducerea Clubului şi nici antrenorul Mihajlovici nu mai par dispuşi să-I acorde încredea necesară.

Selecţionerul Naţionalei României, Răzvan Lucescu a spus că „Voi avea o discuţie cu Mutu, înainte să-l chem la naţională”. Probabil Mutu va promite orice, problema este că din ce în ce mai puţini oameni sunt dispuşi să-l creadă.

Evenimentul Zilei a consultat doi  specialişti, un psiholog şi un psihiatru, pentru a explica atitudinea duplicitară a lui Mutu.

“Toate comportamentele au o funcţie. Ne aduc avantaje pe termen scurt. Minte pentru că are beneficii acum. Nu se gândeşte în perspectivă. Noi decidem şi alegem lucruri care ne aduc beneficii imediate. Luăm decizii emoţionale, în funcţie de nevoile de acum, chiar dacă ele ne costă pe viitor. Dacă a minţit în mai multe rânduri, Mutu are nevoie de terapie! E un proces foarte dificil. Schimbarea în sine este foarte dificilă, mai ales dacă respectiva persoană se conduce după «Trăieşte clipa!» sau «Mai bine o zi şoim decât o viaţă cioară»!”, crede psihologul Bogdana Bursuc.
Specialistul nu-l găseşte foarte vinovat pe fotbalist, mai ales că acţiunile sale au legătură cu viaţa şi cariera lui: „Nu suntem în papucii lui. Mutu şi-a asumat riscul. Iar consecinţele negative pentru alţii nu sunt chiar aşa de mari”.

Psihiatrul Gabriel Diaconu de la clinica Sapiens Medical Center din Bucureşti explică de ce simt oamenii nevoia de a minţi:  „Vor să evite o pedeapsă, să beneficieze de o scurtătură”.

„Dacă aş fi Răzvan Lucescu, discuţia cu Mutu ar fi legată de comportamentul lui. Dintre cei care mint, 60 la sută din ei recad. Proximitatea de obicei îi face să greşească din nou. Nu au resurse pozitive, sunt deprimaţi social, au lipsuri. Doar 40 la sută îşi revin, găsind motive pentru care să lupte”, mai susţine Gabriel Diaconu.

Bogdana Bursuc, psiholog mai zice că: „Schimbarea este foarte dificilă, dacă respectiva persoană se conduce după «Trăieşte clipa» sau «Mai bine o zi şoim decât o viaţă cioară»!„.

Problema nu e tocmai simplă. „Cunosc mulţi oameni care nu sau lăsat până n-au făcut totul praf!”, spune acelaşi Gabriel Diaconu, iar experienţele descrise de doctor cadrează cu apetenţa lui Mutu pentru a-şi ruina cu orice preţ cariera, deşi talentul îi dădea dreptul să fie mereu în top, şi nu doar sporadic, în perioada Chelsea Londra şi la Juventus Torino.

De-a lungul timpului, Mutu parcă a căutat belelele cu lumânarea, chiar dacă tot lui îi aparţine meritul de a reveni la fel de puternic şi de motivat pe terenul de joc.

La Adrian Mutu se pare că problema are şi alte faţete. „Luaţi orice om de pe stradă şi spuneţi-i repetat «Briliantul», iar informaţia să ajungă trunchiat la urechile lui. Va crede că are un statul privilegiat, că este o piatră rară, scumpă”, spune   Gabriel Diaconu, ca o explicaţie posibilă a comportamentului fotbalistului. Lui Adrian Mutu, anturajul i-a provocat doar bucurii de moment, dar niciodată succese pe termen lung. Fotbalistul s-a înconjurat de doi indivizi din Piteşti pe care îi ştie din perioada copilăriei. Aceştia n-au avut niciodată curajul să-l contrazică şi nu i-au interzis să facă lucrurile care i-au compromis cariera.
Aceştia   l-au încurajat să persiste în greşeală. Alin şi Crâng, duetul care i-a fost alături lui Mutu în perioada Chelsea, când jucătorul s-a drogat cu cocaină, îi stă alături lui Mutu şi în această perioadă.
Psihologul Bogdana Bursuc le acordă şi părinţilor jucătorului un rol important. „Dacă familia ne responsabilizează, nu alegem prezentul în favoarea viitorului”, crede specialistul. Numai că, în cazul lui Mutu, influenţa familiei a fost redusă de la bun început. Mutu provine dintr-o familie aşezată, tatăl, Spiridon, fiind fost profesor de matematică.
Însă Mutu şi-a câştigat de la fragedă vârsta independenţa financiară şi n-a mai depins de părinţi. În plus, mama, Rodica, i-a incurajat tupeul, sperând că astfel fiul ei va răzbi mai uşor în viaţă. Aşa s-a ajuns ca Rodica Mutu să fie cea care i-a procurat şi i-a adus în Italia fiului său pastila de slăbit care conţinea sibutramină, un substituent pentru cocaină!

Păcat de el şi de viitorul pe care părea a-l avea în faţă.

Surse:

Două articole din “Evenimentul zilei”

CU „BRILIANTUL” LA PSIHIATRU.

Specialiştii sunt convinşi: „Mutu are nevoie de terapie!”

Autor: Daniel Conţescu

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cu-briliantul-la-psihiatru-specialistii-sunt-convinsi-mutu-are-nevoie-de-terapie-916860.html

şi

Mutu, încă o aroganţă:

nu s-a prezentat azi la antrenamentele Fiorentinei

Autor: Adi Dobre

http://www.evz.ro/detalii/stiri/mutu-nu-s-a-prezentat-azi-la-antrenamentele-fiorentinei-916922.html

 

Tristeţe şi ipocrizie de sărbători

Ipocrizie… urât cuvânt.

Pe final de an, am văzut cum multi jurnalişti şi politicieni pezentau gestul unui angajat al TVR de a se arunca de la balcon în Parlament ca un gest cu adevărat eroic.

Două zile au vuit televiziunile, apoi au revenit la rahatul cotidian pigmentat cu colinde şi cadouri pe care le fac unii sau alţii copiilor.

Mă întreb cam cum ar arăta sărbătorile unor copii ai căror părinţi ar urma exemplu acelui electrician…

Cred că toate cadourile din lume nu le-ar putea însenina privirea.

Vedeam în cele două zile figurile unor cunoscuţi măncători de rahat, Mircea Badea, Victor Ciutacu, Dana Grecu, Marius Gâdea, Gabriela Firea, Radu Tudor, Corina Drăgotescu, Oana Stancu, Andreea Creţulescu, Oana Dobre etc, a unor politicieni, în frunte cu Victor Ponta ori a unor oameni care, din plictiseală, ne tot infectează televizoarele cu prezenţa, sfaturile şi analizele lor, ca Monica Tatoiu ori Mugur Ciuvică,  şi a altor indivizi cu conturi şi venituri uriaşe dacă se compară cu cele ale fomiştilor acestei ţări, arborau nişte moace triste de ziceai că întradevăr le pasă.

Cred că este emblematic gestul lui Ciutacu atunci când camera se apropia de figura lui Gâdea care încerca să îşi compună o faţă care să arate furie şi tristeţe. Pe Ciutacu l-a pufnit râsul.

După ce au trecut acele două zile, nimeni nu şi-a mai amintit de “erou”, de copilul lui bolnav de autism. Tot aşa nu şi-ar  aminti nici de copii altora,  copii  care s-au bucurat de o pungă primită de la un Moş Crăciun de ocazie, moş pe care îl vor vedea mai târziu  coborând din limuzină şi dacă şi-ar permite să se apropie ca să îi spună ceva i-ar îmbrânci dacă nu ar fi prin apropiere o cameră de luat vederi.

Am o mare curiozitate, dacă acel electrician va rămâne cu sechele de la gestul său negândit, va merge cineva să îi plătească tratamentul copilului?  Sincer, tare mă îndoiesc.

Din păcate, pentru unii, bucuria sărbătorilor e extreme de scurtă. Sau. Chiar inexistentă.

Se vor bucura oare văzând cum Oana Zăvoranu îi mai pune nişte cristale Zvarovsky motanului ei pe hăinuţă, ori poate că Blonda lu’ Bote a mai bifat un fotbalist, ori că politicienii care n-au avut bunul simţ să înveţe măcar imnul naţional coboară din limuzine când merg la baluri de cristal sau că şi-au prelungit şi pe perioada vacanţelor cazarea la hoteluri din faţa cărora cei sărmani sunt alungaţi ca să nu strice imaginea.

Din păcate, ipocrizia face va lumina sărbătorilor să se întunece, iar bucuria să devină tristeţe.

Ipocrizia poate aduce mai multă durere şi tristeţe decât bucurie poate aduce un punct de rating.

Păcat… mare păcat.

Sau, poate nu există ipocrizie şi nici copii trişti…

Thank God it`s Christmas

Olivia Newton John – Silent night

Pavarotti Domingo Carreras – Silent Night

Andrea Bocelli – Silent Night

Beyoncé Knowles – Silent Night

Shakira – Christmas song

The Jets – Christmas In My Heart

Britney Spears – Christmas Song

CELINE DION – SO THIS IS CHRISTMAS

Andra – Deschide uşa creştine

Paula Seling – Cerul şi pământul

Crăciun fericit…

… să vă dea Domnul, tot ce doriţi! 🙂

Reaprindeţi candela!

Imbecili din România, vă rog, sinucideţi-vă. Dacă se poate la tv ca să vă văd şi eu…

Acesta e un subiect despre care nu am dorit să vorbesc deoarece teamă mi-e că mulţi se vor oripila.

Ce m-a hotârât să o fac este faptul că o turmă de mâncători de căcat au invadat televiziunile făcând un adevărat spectacol din legături absolut insdecente, gestul lui fiind prezentat ca un gest de mare eroism.  Căcat … Gestul oricărui sinucigaş nu e decât gestul unui om care în momentul acela nu e în toate minţile.

Adrian Sobaru, in varsta de 40 de ani, este angajat ca electrician la ştirile TVR…

Adrian Sobaru are doi copii, unul dintre ei autist. Băiatul bolnav merge de patru ori pe lună la psiholog. Tratamentul este scump şi înghite cea mai mare parte a salariului bărbatului, care câştigă 2.500 de lei. Din leafa lui trăieşte întreaga familie, pentru că soţia electricianului este casnică. La serviciu, bărbatul n-a lăsat să se vadă că are probleme. Colegii spun despre el că este jovial şi foarte respectuos. Nici măcar nu ar fi trebuit să se afle joi în Parlament. A cerut să meargă în locul unui coleg.

2.500 de lei. Nu e mult, dar nici nu e cel mai mic salariu din ţara asta.

Bun şi astfel se rezolvă problema copilului? Sau dimpotrivă, abia acum apar probleme atât de mari încât acel copil va deveni cu adevărat un copil care nu mai are nici o şansă în viaţă?

E gestul unui imbecil care nu a făcut decât să îngreuneze viaţa copilului lui, condamnându-l la mai multă suferinţă, gestul unui cretin care a dat ocazia mâncătorilor de căcat să scuipe cu noroi.

Ce ar mai fi de spus?

1. Că acel imbecil nu a murit din păcate. Ar fi fost cu un imbecil mai puţin în ţara asta.

2. Dacă îmi doresc ceva de acest Crăciun,  este ca cei care îmi infectează televizorul plângând de mila lui să încerce  şi ei să protesteze sinucigându-se. Dacă vor şi reuşi, voi fi extrem de fericit, înseamnă că Moş Crăciun există.

Deci, dragi imbecili, vă rog să vă sinucideţi toţi la acest Crăciun. România va fi mult mai fericită fără voi…

Aflu acum de la sluga împuţită a lui Vîntu, Oana Stancu, că s-a mai sinucis unul.

Bravo.

Daţi-i înanite băieţi… Promit să dau o bere cunoscuţilor pentru fiecare… Aşa scăpaţi voi de greutăţile vieţii, dar îi scăpoaţi şi pe cei din jurul vostru de suferinţa de a vă suporta.

Oanei Stancu:

„Femeie, tu ce mai aştepţi? Hai fii credincioasă stăpânului tău … Îţi sugerez: Aruncă-te de pe clădirea în care îţi faci emisiunile. Aşa rişti mai puţin să ratezi…şi n-ar fi rău să mai iei cu tine încă nişte indivizi: Dana Grecu, Corina Drăgotescu, Oana Dobre, Marius Gâdea, Gabi Firea, Mircea Badea, Victor Ciutacu, Dan Diaconescu, Mugur Ciuvică, V.Stan, Sorin Roşca-Stănescu, Cornel Nistoreacu, Mircea Dinescu   şi ceilalţi împuţiţi care faceţi un spectacol din imbecilitatea unora. Poate n-ar fi rău să îi inviţi la gestul acesta şi pe unii politician care pe astfel de chestii caută să îşi adune capital electoral, Victor Ponta, Ludovic Orban etc „

După 21 de ani, morţii încă plâng… criminalii prosperă

Motto: Morţii nu uită… bântuie …

21 de ani. O viaţă de om…

Acum 21 de ani tinerii s-a strigat: „Jos Ceauşescu”, „Jos Dictatura”, „Jos Comunismul”…

Erau în stradă… Aerul s-a umplut de plumb, tinerii au trar în piept aer şi au murit.

De 21 de ani, din cimitire parcă se aude jalnic, o întrebare: „Pe noi cine ne-a ucis?”. Şi nu primesc nici un răspuns.

Cei pe care i-au lăsat în urmă, au urme adânci de lacrmi pe obraz. Şi încă plâng.

Îi doare că nimeni nu-i alină, dar îi doare şi mai rău când văd cum criminalii sunt bine merci.

Azi au avut ocazia să simtă iar pe obraji arsura lacrmilor.

La televiziunea Securistului Felix s-a făcut iar o ordinară tentativă de spălare a trecutului jegului suprem de după 1989. Ion Iliescu.

S-a reeditat povestea cu „Revoluţie nu Lovitură de Stat”. Era acolo pe post de amfitrion Gâdea HotLips şi mai era şi Gelu Voican Voiculescu.

Şi-au permis să spună că cei 20 de ani prezişi de Brucan s-au scurs. Greşit. Cei 20 de ani vor începe să se numere în momentul în care pe mormântul Ion Iliescu , continuatorul comunismului românesc şi criminalul nejudecat din Decembrie 89, va fi aşezat ultimul bulgăre de pământ.

Ca un fel de explicaţie simbolică a ceea ce trăim, după ce a plecat Ion Iliescu, pe scaunul lui s-a aşezat Crin Antonescu. Criminalul de la Timişoara. Criminalul liberalismului românesc, cel care a semnat pactul cu diavolul comunist călcând în picioare simbolul însângerat care e balconul operei cu urmaşul politic al lui Ion Iliescu, continuatorul lanţului comunist ciumat: Dr P.Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu. Cred că dacă spun că stătea la masă cu unul din cei mai mari mâncători de rahat al lui Felix, Radu Tudor, am spus tot. Da, la 21 de ani de când morţii gem în morminte, la 21 de ani de când lacrmile celor pe care i-au lăsat acasă nu se mai opresc, şeful unui partid ce-şi spune liberal  din România arată ne arată că de fapt nu e decât un comunist împuţit. Un ordinar care nu merită nici măcar scuiptat pentru că asta ar însemna un prea mare compliment pentru el…. Jegul …

P.S. Pentru că nu vom avea ocazia să-l vedem pe Ion Iliescu pedepsit cum merită deoarece deja a trecut prea mult timp, m-am gândit să ne imaginăm măcar cam cum i-ar fi stat în zeghe…

Dumnezeu să-l ierte pe el şi pe urmaşii lui. Eu nu voi putea să-l iert nici când îl voi vedea întins pe catafalc, momentul în care vom începe să numărăm cei 20 de ani.

Sarkozy & Merkel: România şi Bulgaria mai staţi o tură

E aproape sigur că România şi Bulgaria nu vor intra în Spaţiul Schengen în Martie 2011.

Conform RadioFrance Internaţionale http://www.rfi.ro/ Franţa şi Germania cer oficial amânarea aderării României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen.

Într-o scrisoare a miniştrilor francez şi german de Interne către comisarul către comisarul pentru Afaceri Interne în Comisia Europeană, Cecilia Malmstrom, se spune că această aderare ar fi “prematură”, dacă ar avea loc în martie 2011.

“Nu sunt reunite toate condiţiile pentru aderarea celor două ţări în Spaţiul Schengen”, scriu cei doi miniştri în scrisoarea respectivă. “Nu ar fi realist şi nici responsabil să nu ţinem cont de defectele identificate”. Printre aceste defecte, cei doi subliniază “absenţa unui mediu juridic şi administrativ satisfăcător în domeniile siguranţei şi justiţiei, fenomenele de corupţie la diferite niveluri şi persistenţa unei criminalităţi organizate preocupante”.

Potrivit lui Brice Hortefeux şi Thomas de Maiziere, dacă România şi Bulgaria ar intra în Schengen, există riscul unor “consecinţe grave pentru securitatea internă a Uniunii Europene şi pentru fiecare stat membru”. Cei doi cred că defectele menţionate au “incidenţă asupra supravegherii frontierelor într-o regiune strategică şi asupra accesului deplin la datele Schengen”.

Ca urmare, cei doi cer amânarea votului privind intrarea Bulgariei şi României în Schengen la o dată ulterioară lunii martie 2011 : “Estimăm că decizia ar trebui luată când principalele subiecte de preocupare vor fi rezolvate şi când cele două state vor începe progrese ireversibile în lupta împotriva corupţiei, a criminalităţii organizate şi a reformei sistemului judiciar”.

În aceeaşi scrisoare se recunoaşte însă că din punct de vedere tehnic, procesul aderării României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen este în general pozitiv pozitiv, că Bulgaria şi România au pregătit intens aplicarea acordului Schengen.

Sincer nu prea mă mir de chestia asta.

Nu era nici o filozofie să observăm că România exportă în draci tot felul de chestii pe care vesticii ar fi cel puţin fraieri ca să nu le ia în seamă.

Oricât de bine pregătiţi am fi să zicem în ceea ce priveşte securizarea frontierelor, sau în alte chestii tehnice, este de neacceptat pentru vestici să se împiedice la tot pasul de mâna întinsă a cerşetorilor, să simtă în nări duhoarea taberelor de ţígani, să fie continuu temători că se trezes fără portofel, să aibă nănstop sub ochi nurii paraşutelor plecate la produs şi multe altele. Îşi au ei problemele lor pe care şi le rezolvă singuri. Noi urlăm ca din gură de şarte că le sunt incăcate drepturile cetăţenilor europeni de origine ţígănes-română dacă sunt împachetaţi şi trimişi acasă.

De asemenea, nu se putea să nu se afle de dosarele lui Adrian Năstase, Miron Mitrea ori Monica Iacob Ridzi de Parlament doar pentru că au colegi care au ei aşa o plăcere de a-şi arăta muşchiul, ca să nu spun că acei colegi se tem că într-o zi se vor descoperi şi mizeriile pe care le fac ei.

De Consiliul Suprem al Magistraturii, de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, de diverse tribinale mioritice ce să spun? Deciziile lor sunt de multe ori absolute rizibile, cazuri ca cele ale unor judecători ce lucrau pentru Cătălin Voicu sau alegerile din CSM sunt chestii de ţări bananiere, nu de ţări care pretend că au un stat de dreăt funcţional, ori de acei rechini ai corupţiei româneşti făcuţi scăpaţi prin metode ce frizează absurdul, prin dispariţii de probe, prin amânări făcute pentru că o ţoapă de secretară nu ştie unde să pună o virgulă, ori să scrie un nume propriu cu majusculă… Şi culmea e că atunci când a venit vorba de tăierile veniturilor, Curtea Constituţională încalcă principiul egalităţii cetăţenilor şi scoate magistraţii dintre bugetari prin faptul că hotărăşte că lor nu li se pot aplica măsuri de austeritate, ori pur şi simplu anulează măsuri de austeritate luate de Guvrn pentru că se încalcă un drept cică.

Şi totuşi, de ce Franţa şi Germania? Pentru că ei sunt liderii Uniunii Europene, pentru că sunt ţări unde spre deosebire de România, cuvântul cetăţenilor contează, or cetăţenii francezişi germani sunt oripilaţi de duhoarea dtaberelor de ţigani, de mâinile care atunci când nu şe scot ochii cerşine, îi caută prin buzunare de oamenii care le dau peste cap liniştea şi siguranţa zilei de mâine prin bulversarea pieţei muncii prin acceptarea unor salarii de neconceput pentru băştinaşi.

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy, considerat ca un prieten al României a fost primul care a făcut-o. Cancelarul german Angela Merkel a făcut-o şi ea. E de rău, ori e de bine? În fond, e de rău, ori e de bine?

Dacă vom considera că ne fac rău cei care ne spun că la noi lucrurile nu stau cum ar trebui, lucruri de care nici noi nu suntem mulţumiţi şi că ar trebui să punem lucrurile la punct, atunci înseamnă că suntem tâmpiţi şi ne merităm soarta de a fi ţinuţi la marginea lumii civilizate, să continuăm să punem botul la un mic şi o bere şi să votăm nişte politicieni populişti şi care au interesul propriu şi al grupului din care fac parte, ca singurul motiv pentru care sunt acolo unde i-a dus votul popular.

Sper ca acest refuz să nu fie luat ca un atac sau o desconsiderare a României. În fond, doar prietenii îţi atrag atenţia atunci când greşeşti, când viaţa ta nu e tocmai cum trebuie. Duşmanii te lasă să continui în greşală şi să îţi rupi gâtul.

Românii ar trebui să se uite ce venituri au la 21 de ani de când, teoretic, a scăpat de Comunism. Sunt mici acum cu aceste tăieri e drept, dar nici înainte de tăiere nu erau mai acătării cu unele excepţii ale celor care, la un moment sau altul, au avut susţinerea necesară şi şi-au aranjat venituri speciale. Sunt ticăloşi ăştia că le-au tăiat din cei 200 de euro? Or fi, dar de ce nu le-a tăiat din 2000 de euro? Pentru că aveau venituri de 200 sau 300 de euro… asta e.

România trebuie să se reformeze, să îşi resolve singură problemele, apoi să aştepte premiul. De Bulgaria nu mă interesează, nu e problema mea. Care ar fi şansele ca până la următoarea şansă să îndeplinim cele necesare? Mici, foarte mici…

Revenind la acea scrisoare, în realitate europenii nu văd co ochi buni starea justiţiei şi corupţia proverbială de la noi.

Foarte mulţi s-au oripilat la idea că Preşedintele a spus că: „Nu exista niciun un sistem de justitie din interiorul UE care sa fi facut atata rau locuitorilor cat a facut sistemul de justitie din Romania romanilor. Au facut-o din nepasare, din credinta ca sunt Dumnezei si din dispret pentru interesul romanilor, din dispret si pentru nevoia romanilor de a trai intr-o tara in care sunt protejati de lege.
Avem o justitie independenta, care considera ca ei i se cuvine tot, iar de romani nu-i pasa. Exista insa multi judecatori dedicati meseriei lor, gata sa isi faca datoria; in varful lor se afla insa o structura care face rau romanilor si Romaniei. Oricat s-ar supara doamna Pivniceru si doamna cu sotul arestat, Costiniu, asta e; le place, nu le place, asta e adevarul”… nu cred că a greşit cu nimic decât cu faptul că a încercat să nu fie prea dur în acuzaţii.

Matracuca aia blondă, Pivinecu nu mai continua să se ducă pe la televiziunile care o primeau şi să se arate oripilată de gestul preşedintelui, Dar n-am auzit-o niciodată să spună că judecătoarea aia beţivă, care, în starea ei normală, adică beată muci, ameninţa poliţiştii cu o atitudine de o aroganţă incredibilă, ar fi trebuit să primească măcar un picior în curul ăla celuluitic ori să se delimiteze măcar de cea. Ba odată îi lua şi apărarea, cică alcolemia nu i-a fost verificată legal de parcă nu se vedea pe imagini că e în evidentă stare de abrietate. Asta se putea şi auzi…

Şi cred că mai e ceva de spus.

Nu trebuie deloc să ne mirăm de faptul că Franţa şi Germania ne spun “Nu”. De vreme ce PSD-iştii, cu Ponta în frunte au făcut nu demult o vizită la Bruxelles unde au scos în evidenţă tot ceea ce credeau ei că va contribui la hotrârea ţinerii României în afara Spaţiului Schengen.

Dar Ponta e cam prostănac de felul lui şi nu prea are înţelegerea a ceea ce face. Interesant cred că e un alt fapt, oameni ca Victor Hrebenciuc zicese ar fi avut  întâlniri cu  cu lideri ai social-democraţilor europeni şi le-ar fi cerut explicit să facă demersurile şi presiunile necesare neacceptării României în Schengen…

Unii spun că nu ar fi avut nici un motiv. Ba au avut. Nu puteau accepta ca în Istorie să rămână scris că România a intrat în Spaţiul Schengen în vremea când preşedintele ţării era Traian Băsescu. Ştiu că oricărui om normal la cap i se pare un motiv mic şi lipsit de importanţă, dar cine va urmări prestaţia Opoziţiei din ultimii ani, va înţelege că am dreptate.