IMPOSTORUL SLUGĂREL

DEMISIA IMEDIATĂ A IMPOSTORULUI SLUGĂREL SE IMPUNE. 

Tudorel Toader – Impostorul

Tudorel Toader a fost evaluat de Curtea Constituțională a României. A fost, indirect, declarat impostor.

Foarte multă lume atunci când vorbește de Tudorel Toader, plecând de la faptul că era decan pe la Iași, că a ocupat funcții în CCR și pe la Comisia de la Veneția, spune că ar fi ditamai somitatea în științe juridice, un fel de licurici al domeniului părând că dacă nu era el justiția mioritică ar fi un fel de … ceva.

Oricine a putut să vadă că Slugărel Toader, pare a fi nimeni altul decât ditamai  Domnul Personalitate, singurul deținător al Adevărurilor Esențiale și Absolute ale Coanei Justiția. De fapt,  de când a apărut în atenția publică fiind numit în funcția de Ministru la Justiție, Tudorel Toader s-a comportat de parcă ar fi bolnav de autism, complet dezinteresat de de părerile celorlalți, doar nu o să se coboare el, din borcanul de cristal de pe Muntele de  Fildeș în care i se pare că trăiește la mintea populimii.

Cu un dispreț profund față de interlocutori, pare că întotdeauna predă, dictând lucruri care ar trebui consemnate pentru eternitate.

Nu am să mă apuc acum să îi scriu istoria (deși poate ar trebui să vorbim un pic despre modul în care soția sa a ajuns cea mai mare sculă de la  Secția de Gastroenterologie  a Spitalului „Sfântul Spiridon”din Iași, după ce singurul contracandidat doctorul Vasile Drug, mult mai experimenta mai experimentat, s-a retras înainte de probele scrisă și practică, susținând doar interviul, unde luase cu doar două puncte mai puțin, 96 la 98,  față de colega lui, dr. Elena Toader. Poate cu altă ocazie. Treaba nu se întâmpla pentru prima dată, retragerile ”oportune” fiind o regulă la Spitalului „Sfântul Spiridon”. Cei interesați pot vedea povestea publicată de ziaruldeiasi.ro … Poate cu altă ocazie …).

Cred că e destul să amintim cum, în cazul demiterii doamnei Kovesi de la DNA, Licuriciul Slugărel în cârdășie cu superobedienta Curte Constituțională a României au făcut pulbere Constituția și ordinea constituțională în stat, punând mai multă greutate pe propunerea unui slugoi  (numit ministru de Liviu Dragnea și liota de penali care îl susțin, se pare, tocmai pentru obediența și lipsa de demnitate care îl caracterizează) decât pe decizia  Președintelui țării, practic tăindu-i acestuia din prerogative.

Dacă la noi acest individ mai e văzut de unii ca un fel de zeu al justiției, aș băga mâna în foc că cei de la Bruxelles se distrează teribil, individul fiind cel puțin ridicol din momentul în care deschide cavitatea bucală și începe să își învăluie interlocurorii în cuvinte, probabil pentru a nu putea fi urmărit de la cap la coadă și pentru a nu se observa inepțiile pe care le spune. Și nu e singura tinichea ce îi atârnă în coată …

Oricât de mult l-ai crede pe Tudorel oarecum cunoscător într-ale justiției nu poți să nu fii izbit în moacă de câte ori spune că celebrele protocoale DNA-SRI sunt ilegale sau, și mai rău, neconstituționale. 

Cum adică? Ditamai licuriciul justiției să nu știe ce știe orice absolvent de liceu chiar dacă nu și-a luat BAC-ul, că este ceva  ilegal DOAR DACĂ EXISTĂ O ASTFEL DE SENTINȚĂ EXPRIMATĂ DE O CURTE  și că este ceva neconstituțional doar dacă e declarat așa de Curtea Constituțională a României, aceasta neputând să se exprime asupra repectivelor protocoale (dintre DNA și SRI) de vreme ce acestea sunt acte administrative.

Astăzi, obedienta Curtea Constituțională a României, i-a dat demnității lui Tudorel o lovitură de moarte care ar fi trebuit să îl determine să își prezinte demisia și cererea de pensionare …

CCR a dezbătut sesizările de neconstituţionalitate depuse de preşedintele Klaus Iohannis, PNL, PMP, USR şi Înalta Curte cu privire la modificările aduse Codului Penal de către PSD-ALDE. Decizia Curţii: Codul Penal este parţial neconstituţional. Magistraţii CCR urmează să anunţe care sunt articolele care au picat. Potrivit unor surse politice, articolul privind abuzul în serviciu, modificat special pentru Dragnea, a picat.

 CCR a confirmat că articolul privind abuzul în serviciu (297) a fost declarat neconstituţional, vezi aici. pe siteul Curții Constituționale a României, ccr.ro comunicatul de presă prin care se  anunță că au fost admise obiecțiile de constituționalitate formulate de cei mai sus citați.

Astfel, cf adevarul.ro  Codul Penal a fost declarat parţial neconstituţional de CCR, potrivit unor surse politice. Decizia a fost luată cu majoritate de voturi.

Potrivit unor surse politice, modificarile făcute de PSD la abuzul in serviciu şi traficul de influenţă au fost declarate neconstituţionale în integralitate. În concluzie, articolul modificat cu dedicaţie pentru Liviu Dragnea a fost respins de CCR.

Judecător raportor pe Codul penal a fost Livia Stanciu, fosta preşedintă a Curţii Surpeme. Livia Stanciu a condus completul de 5 judecători de la Înalta Curte care l-a condamnat pe Liviu Dragnea în 2016 la 2 ani de închisoare cu suspendare în dosarul Referendumul.

Modificările aduse de PSD la Codul penal au transformat acuzaţia de abuz în serviciu (una dintre spaimele politicenilor) într-o formă fără fond. Modificările erau făcute cu dedicaţie pentru Liviu Dragnea.

Potrivit Articolului 297 din Codul penal, în forma modificată de PSD, un funcţionar putea fi acuzat de abuz în serviciu numai dacă obţine „pentru sine, soţ, rudă sau afini până la gradul al II-lea inclusiv, un folos material patrimonial şi prin acesta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie“. Aşadar, noua formă a legii deschidea o largă portiţă pentru şpăgi prin interpuşi, care nu intră în categoria rudelor.

Să luăm exemplul lui Liviu Dragnea. Liderul PSD este condamnat la trei ani de închisoare cu executare în primă instanţă pentru că a abuzat de funcţia sa de preşdinte al CJ Teleorman şi a angajat două persoane în mod fictiv la Direcţia Copilului, dar care, în realitate, munceau pentru PSD. Practic, Dragnea nu a obţinut pentru sine un folos patrimonial, nici pentru rude, dar a făcut abuz de o funcţie publică pentru a aduce avantaje partidului. Dacă noua definiţie a abuzului în serviciu ar fi intrat în vigoare, Liviu Dragnea ar fi scăpat automat de închisoare, pentru că ar fi beneficiat de legea penală mai favorabilă în momentul judecăţii.

Având în vedere că modificarea propusă la art 297, care se referă la modificarea  înțelesului abuzului în serviciu, acesta reducându-se doar la cazurile în care beneficiază doar cel care comite fapta sau la rude de gradul I,  a fost formulat de Ministerul Justiției, deci supervizat de însuși Geniul Justiției mioritice,  cred că nu este abuziv a-i cere lui Tudorel să aleagă. Fie se consideră tâmpit, incapabil să înțeleagă ceva din Justiție și care sunt consecințele faptelor sale, lucru care ar trebui să îl determine să își dea demisia din toate funcțiile apoi să se ducă la DNA să explice cum a ajuns să ocupe funcția de Decan la Iași, fie intențiile sale nu sunt deloc cele care ar trebui să fie, legile și Constituția fiind pentru el ceva de care nu trebuie să țină seama, lucru care îl face impostor. 

Poate că dumnealui, Slugărelul, ar recunoaște una sau alta din situații dacă ar avea demnitate … cum nu are, asta e. Probabil va veni o zi în care va fi chemnat, în dum spre pușcărie, la DNA … să dea extemporal … împreună cu mulți alții, Veorika, Carmen Dan, Florin Ciordache și alții, neapărat megapenalul de Teleorman … în numele căruia se comite distrugerea sitematică a Justiției și împingerea României spre scoaterea din Uniunea Europeană unde a intrat cu mare greutate …

DEMISIA IMPOSTORULUI SLUGĂREL SE IMPUNE…

Schimbarea legilor justiției pentru a scăpa de Codruța Kövesi, un atentat de tip mafiot

O lege  este un act normativ care emană de la organul legislativ  prin care sunt reglementate anumite relații sociale. Practic ele definesc modul în care o societate funcționează.

A schimba legile doar pentru că la un moment dat doar așa anumite categorii care dețin puterea la un moment dat sunt interesate pentru a-și putea atinge anumite obiective este un act gravissim care lovește o societate în fundamentul ei democratic, atacă dreptul indivizilor de a se simți protejați.

Dacă se va ajunge la schimbarea legilor Justiție doar pentru că cineva dorește să scape de  procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), Codruța Kövesi putem vorbi fără teama de a greși de un atentat de tip mafiot.

De ce se schimbă legile Justiției? Pentru lichidarea Codruței Kövesi? 

Legile Justiției au fost, de la aderarea României la Uniunea Europeană, un prag simbolic și intangibil pentru guvernele care s-au perindat de-atunci încoace. Nu pentru că  politicienii n-ar fi vrut să schimbe lucrurile în favoarea lor, ci fiindcă aceste legi au fost negociate cu Bruxelles-ul în așa fel încât să întărească puterea magistraților și independența Justiției. Ministrul Tudorel Toader a anunțat că le va schimba, cu tot cu noile coduri Penal și de Procedură Penală.

Pachetul legilor Justiției – care cuprinde Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea privind organizarea judiciară și cea privind Consiliul Superior al Magistraturii – a fost adoptat prin asumarea răspunderii Guvernului împreună cu legile care reglementea­ză proprietatea. În 2005, Călin Popescu Tăriceanu și-a pus în joc mandatul de premier pentru promovarea legilor Macovei, care, printre altele, au dus la crearea DNA sub forma în care funcționează și astăzi. Tăriceanu și-a dat, însă, repede seama că devenise un fel de ucenic vrăjitor pentru prietenii lui, îmbogățiți ai tranziției, și a vrut să dea înapoi. S-a împiedicat de Traian Băsescu, devenit, între timp, un aliat în lupta pentru demolarea DNA.

Incoerențele lor au devenit banale într-o țară în care politicienii își fac legi pentru liniștea și bunăstarea lor. De ce ar vrea ministrul Tudorel Toader să modifice legile Justiției de vreme ce ele au fost scrise ținând cont de standardele Uniunii Europene și de peste zece ani au produs efecte, lăudate în toate rapoartele de țară ale Bruxelles-ului? Nu cumva e vorba despre o contrareformă care să aducă tihna de dinainte? Și, eventual, de un tertip care să-i scoată pe Codruța Kövesi și pe ceilalți procurori-șefi din joc, fără să producă mari valuri la Bruxelles și în cancelariile marilor puteri euro-atlantice?

Soluția unificării DNA cu DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism),  propusă de Tăriceanu mai demult, sub pretextul că acesta este un model folosit în unele state UE și că există o suprapunere între faptele de corupție și cele de crimă organizată, ar duce automat la schimbarea întregii conduceri din cele două instituții.

Aruncarea peste bord a șefei Direcției Naționale Anticorupție ar fi doar unul dintre scopuri, mai sunt modificări esențiale pe care le doresc politicienii, pentru descurajarea procurorilor și judecătorilor și, nu în ultimul rând, îndulcirea Codurilor, pentru salvarea lui Dragnea și a baronilor locali complici în diferite afaceri și care sunt pe punctul să-l trădeze pentru a-și scăpa pielea. 

Autor: Sabina Fati

Sursa: romanialibera.ro

Publicat: 10 august 2017 

 

MELANIA CINCEA: ”La Ordonanţa de urgenţă privind graţierea, de exemplu, în nota sa de fundamentare aglomeraţia din penitenciare este invocată ca pretext. Unul mincinos.”

Supărarea repetentului clasei

Călin Popescu Tăriceanu ar trebui să ştie că nu monitorizarea în cadrul MCV îi face pe români să se simtă cetăţeni ai unei ţări de mâna a doua, ci dispreţul faţă de lege manifestat indivizi de la vârful politicii, el însuşi exponent al acestei caste de repetenţi ai clasei în fiecare raport MCV.

Raportul pe 2016 al Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare – un document remis şi Parlamentului European şi Consiliului European – este, în linii mari, favorabil României. Şi în privinţa independenţei Justiţiei, şi a eficienţei sistemului judiciar, şi a integrităţii, şi a luptei anticorupţie. Adică, note bune – cu recomandări de îmbunătăţire a unor aspecte – pentru Parchete, pentru Curtea Supremă, pentru CSM, pentru ANI şi mai puţin bune, ca o cutumă s-ar putea spune, pentru Parlament, care s-a remarcat, din nou, prin refuzuri obstinate de a ridica imunitatea parlamentară, pentru a permite Justiţiei anchete sau măsuri preventive.

Comisia Europeană dă asigurări că se va renunţa la monitorizare “atunci când măsurile prevăzute la fiecare din obiectivele de referinţă din prezentul raport vo fi întreprinse, obiectivul respective va fi considerat provizoriu finalizat. Atunci când acest lucru va fi valabil pentru toate obiectivele de referinţă, MCV va fi închis”. 

Un minus mare, care pune sub semnul întrebării încetarea monitorizării la finalul acestui an, îl dau proiectele de ordonanţă de urgenţă ale Guvernului Grindeanu. Acestea – unul privind graţierea colectivă, celălalt, privind modificarea Codului Penal şi a celui de Procedură Penală – au stârnit îngrijorare nu numai în România, unde împotriva lor au manifestat, în stradă, zeci de mii de oameni, ci şi la nivelul Comisiei Europene. Care atrage atenţia, în cadrul aceluiaşi raport, că “modificările legislative menite în mod clar să slăbească sau să reducă domeniul de aplicare al infracţiunii de corupţie sau care au reprezentat o provocare majoră la adresa independenţei sau a eficacităţii DNA ar atrage după sine reevaluarea progreselor realizate”. Cu menţiunea că orice versiuni finale adoptate ale celor două ordonanţe de urgenţă prezentate spre consultare de către Guvern, la 18 ianuarie 2017, ar trebui privite din acest punct de vedere.

De ce îngrijorează cele două ordonanţe de urgenţă? 1. Din cauza lipsei de transparenţă de care s-a dat dovadă în redactarea lor. 2. Din cauza fals invocatului caracter de urgenţă, dat de Guvenul Grindeanu, care nu numai că nu are nicio explicaţie sustenabilă pentru această urgenţă, dar încalcă şi Constituţia, cel puţin în privinţa uneia dintre ordonanţe, cea privind graţierea; legea fundamentală prevede că acordarea amnistiei sau a graţierii colective se reglementează doar prin lege organică, nu prin ordonanţă de urgenţă. 3. Din cauza minciunilor oficiale din care este ţesută justificarea lor. Apoi, mai sunt motive de alarmare date punctual de fiecare ordonanţă în parte.

La Ordonanţa de urgenţă privind graţierea, de exemplu, în nota sa de fundamentare aglomeraţia din penitenciare este invocată ca pretext. Unul mincinos. În primul rând, pentru că graţierea ar fi presupus o rezolvare pe termen scurt a problemei invocate, penitenciarele putând ajunge la acelaşi număr de deţinuţi, poate chiar mai mare, într-o perioadă relativ scurtă de timp. În al doilea rând, pentru că, dacă aglomeraţia din penitenciare ar fi fost motivul real de graţiere, nu ar fi urmat să beneficieze de acest act de clemenţă inclusiv oameni condamnaţi la plata de amenzi penale sau la închisoare cu suspendare. Situaţie în care se află, de exemplu, Liviu Dragnea, şeful pe linie de partid al lui Sorin Grindeanu şi al ministrului Justiţiei, Florin Iordache, şi care, din cauza condamnării pe care o are deja, riscă să ajungă în detenţie dacă următoarea sentinţă – aşteptată a fi pronunţată curând – prevede o altă pedeapsă cu închisoarea, fie şi cu suspendare. În al treilea rând, pentru că de graţiere ar fi urmat să beneficieze nu doar cei aflaţi în puşcării, ci şi cei care au dosare penale pe rol sau dosare care urmează a le fi deschise, pentru că ordonanţa de graţiere vizează fapte comise până în 18 ianuarie 2017.

Ordonanţa privind modificarea Codului Penal şi a celui de Procedură Penală este justificată oficial prin obligaţia de punere în acord cu decizii recente ale CCR. În practică, însă, avertizează experţi şi din Justiţie, şi din societatea civilă, ar dezarma magistraţii de „arme” juridice folosite în lupta anticorupţie, pentru că modificările aduse dezincriminează unele infracţiuni.

O dovadă în plus de îngrijorare este dată de faptul că ambele proiecte sunt încă în procedură de avizare. Nu a fost anunţată nici măcar intenţia de a le retrage. Aşadar, pot fi repuse pe ordinea de zi în orice moment şi îşi produc efectele imediat. Şi nu se va mai putea face nimic nici dacă ulterior ar fi abrogate de către Guvern, ori declarate neconstituţionale de către CCR. Deci, sunt un fel de bombă cu ceas, care poate fi detonată în orice moment.

În aceste condiţii, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu – partenerul de guvernare al PSD, părtaş la derapajul care a scos în stradă zeci de mii de oameni –, declara ritos, ieri, după publicarea raportului CE. „Vreau să vă spun că încep să nu mai țin seama de toate aceste recomandări din MCV pentru că este evident că, în loc să fie un mecanism de cooperare, a devenit un mecanism politic prin care România este tratată ca o țară de mâna a doua”, spunea el, acuzând Comisia Europeană de “tratament discriminatoriu”. O afirmaţie total deplasată, care frizează nu doar penibilul, ci un tupeu gros. Şi care, făcută de la înălţimea celei de-a doua funcţii în stat, te pune pe tine, cetăţean onest, în situaţia de a-ţi fi jenă.

Dl Tăriceanu ar trebui să ştie că nu monitorizarea în cadrul MCV îi face pe români să se simtă cetăţeni ai unei ţări de mâna a doua, ci dispreţul faţă de lege manifestat indivizi de la vârful politicii, plasarea lor deasupra legii, uneori prin alte legi ticluite pentru binele unei găşti penale. Iar Călin Popescu Tăriceanu, este un exponent al acestei caste de repetenţi ai clasei în fiecare raport MCV. Dl Tăriceanu, urmărit penal pentru mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului, este unul dintre politicienii foarte vocali când vine vorba despre combaterea anticorupţiei. Este cel care folosea pagina Senatului României pentru a-şi regla conturi personale cu Justiţia, instigând, anul trecut, parlamentarii să refuze să se mai pronunțe în vreun fel, până la finalul legislaturii, asupra cererilor venite de la DNA.Şi tot el este cel care, în calitate de preşedinte de Senat, orchestrase o conjuraţie împotriva statului de drept, instigând punerea în aplicare a unei sentinţe definitive şi irevocabile emise în dosarul “ICA” – un dosar de corupţie cu un prejudiciu nerecuperat de 60 de milioane de euro –, şi, deci, la încălcarea separaţiei puterilor în stat. Atunci, sub bagheta d-lui Tăriceanu, Camera superioară a Parlamentului s-a reunit pentru a bloca punerea în practică a unei sentinţe care dădea dreptul ANAF să evacueze Antena 3.

Privind, aşadar, nu doar spre ceea ce s-a întâmplat în anii trecuţi în Parlamentul României – indicat constant în Rapoartele MCV ca sursă de probleme –, ci şi la derapajele actualului Guvern, care s-a dat în stambă încă din primele zile de mandat, aş spune că e prematură şi periculoasă o încetare a monitorizării în privinţa României. Aceste ieşiri împotriva statului de drept, ale repetenţilor clasei, neliniştesc şi dau senzaţia de trai într-o ţară de mâna a doua sau a treia.

Autor: Melania Cincea

Sursa: Puterea a Cincea

P.S. Având în vedere că astăzi, la data publicării aici a acestui text, frumoasa autoare a articolului, jurnalista Melania Cincea, își sărbătorește ziua de naștere îi urez din suflet, multă sănătate, fericire alături de cei dragi și succes în tot ce face.

LA MULȚI ANI, MELANIA !

MELANIA CINCEA: „În septembrie 2015, după aproape opt luni de anchetă, procurorii de la Parchetul General nu identificaseră dovezi care să susţină încadrarea iniţială, cea de şantaj.”

Falsa autovictimizare a Gabrielei Firea 

Melania Cincea

După toate indiciile, Gabriela Firea a renunțat la plângerea penală pe care i-a făcut-o, pentru șantaj, fostului președinte Traian Băsescu, pentru a nu ajunge la momentul în care Parchetul General i-ar fi dovedit nu doar lipsa de probe, ci și falsa autovictimizare.

Gabriela Firea, primarul general al Bucureștiului, a anunțat azi că și-a retras plângerea penală pe care i-a făcut-o fostului președinte Traian Băsescu, pentru șantaj. Motivându-și acțiunea, la Antena 3, prin faptul că și-ar fi dorit „ un verdict ceva mai aproape de momentul în care s-a produs acea situaţie”. Adică, ne lasă să înțelegem, a renunțat la proces din cauza tergiversării dosarului.
După toate indiciile, însă, d-na Firea a renunțat din cu totul alt motiv: pentru a nu ajunge la momentul în care Parchetul General, prin soluția dată – o previzibilă și, probabil, iminentă neîncepere a urmăririi penale – îi va dovedi public nu doar lipsa de probe în acuzația pe care i-a adus-o fostului președinte, ci și falsa autovictimizare, pe care a marșat. Pentru că acuzațiile ei au început să se clatine, și public, încă de anul trecut.

În septembrie 2015, după aproape opt luni de anchetă, procurorii de la Parchetul General nu identificaseră dovezi care să susţină încadrarea iniţială, cea de şantaj. Infracţiune definită de Noul Cod Penal ca fiind „constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul (…)” sau ca „ameninţare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia”. Aşa că declaraţia fostului preşedinte Traian Băsescu la adresa Gabrielei Firea a ajuns interpretată ca ameninţare. Infracţiune inferioară, ca şi gravitate, şantajului, definită în Noul Cod Penal ca fiind „fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere”.

Anul acesta, în 28 iulie, Parchetul General anunța că acest dosar nu va fi trimis în judecată și că cercetările vor fi reluate. Asta, după ce procurorul general Augustin Lazăr infirmase decizia procurorului de caz, pe motiv că ancheta este incompletă.

Dosarul plecase de la o declaraţie făcută de fostul şef al statului, în aprilie 2014, la adresa d-nei Firea, pe atunci, membru al Comisiei de anchetă „Nana”, care cerceta situaţia terenurilor pe care familia Băsescu le are în comuna Nana: „Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întâmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele”. O declaraţie pe care Gabriela Firea a catalogat-o drept şantaj şi a sesizat Parchetul General. Acesteia i-au ţinut, atunci, isonul 176 de parlamentari ai Puterii, printre care Victor Ponta, Valeriu Zgonea, Liviu Dragnea şi Ilie Sârbu, cu toţii semnând un denunţ de şantaj la adresa lui Traian Băsescu. Dl fost procuror Ponta chiar plusa, anunţând că a fost primul care a semnat plângerea penală.

A fost, de la început, greu de înţeles raţionamentul legal al redeschiderii acestui dosar şi al punerii în mişcare a urmăririi penale. Pentru că art. 84 din Constituţie spune clar: „Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător”. Cu alte cuvinte, un şef de stat nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Adică, nici Traian Băsescu, pentru aceste declaraţii făcute la adresa unui parlamentar. Şi, totuşi, iată că s-a putut. Ajungându-se în situaţia ca legea fundamentală a ţării să fie citită şi interpretată în funcţie de mofturile, de interesele celui care face lectura. Iar instituţii ale statului de drept să se lase târâte în acest joc.

Procurorii subordonați lui Tiberiu Nițu, un apropiat al pe atunci premierului PSD Victor Ponta, au pus în mişcare urmărirea penală pe numele d-lui Băsescu, suspendată ulterior pe motiv că preşedintele avea imunitate. D-na Firea nu a cedat şi a sesizat ÎCCJ, privind această decizie a procurorilor de suspendare a urmăririi penale. Cererea i-a fost respinsă, însă, de instanţa supremă, ca inadmisibilă. În paralel, a anunţat şi CCR. Care şi ea, în noiembrie 2014, a decis că suspendarea urmăririi penale a şefului statului, pe motive de imunitate, este constituţională. Apoi, după încheierea mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu, Parchetul General a redeschis dosarul. Cu puțin timp înainte de Revelion. În 30 decembrie 2014, data la care, în general, în Parchete se lucrează doar pe speţe de ultimă oră, care nu suportă amânare.

Autor:  Melania Cincea 

Sursa: putereaacincea.ro

Data publicării: 25 septembrie 2016

MELANIA CINCEA scrie că arestarea unui fost ministru de Interne, acuzat de luare de mită, readuce în atenţie rolul structurii de informaţii şi protecţie internă a MAI

Motto: „Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită”

Când într-o ţară un judecător de la intangibila Curte Constituţională (Toni Greblă) dă declaraţii la DNA pentru găinării, un fost ninistru de interne (Cristian David) este arestat pentru şpagă şi un fost candidat (Mircea Geoană) cu şanse la cea mai înaltă funcţie în stat nu prea ştie cum să dreagă busuicul când e întrebat de finanţarea propriei sale campanii electorale, ţara are o mara problemă.

Mulţi o fac pe uimiţii, uitând că de fapt, aceşti oameni nu sunt altceva decât viermii ieşiţi la suprafaţa colcăielii de penali care conduc ţara.

Este absolut normal ca, dacă un popor imbecilizat şi inconştient votează pentru a-i si conducători o şleahtă de escroci ca în instituţiile importante să se regăsească tot felul de penali… o clasă politică de penali nu are cum să îşi pună repezentanţi în funcţiile importante decât tot nişte penali . Aceştia au ajuns să ocupe funcţiile respective „investind” sume apreciabile pentru ca mai târziu să îşi recupereze „investiţia” luând-o prin arătură.

Nu ştiu dacă cineva a avut curiozitatea să se uite la ochii acestor penali. Sunt uimiţi … da, e vorba de uimire, nu furie, nu teamă. Uimirea aceasta vine din faptul că, atunci când furau sau luau şpagă o făceau cu credinţa cu de fapt iau ceea ce li se cuvine şi Sistemului cu-i va trece niciodată prin cap că ar putea să îi tragă la răspundere.

Despre Arestarea fostului Ministru de Interne, jurnalista Melania Cincea scrie pe timpolis.ro:

„Arestarea unui fost ministru de Interne, acuzat de luare de mită, încasată chiar în sediul ministerului pe care îl conducea, readuce în atenţie rolul pe care ar trebui să-l aibă în prevenirea unor fapte de genul acesta structura de informaţii şi protecţie internă a MAI. Şi, totodată, modul în care este verificată activitatea acestei structuri. „

Iată în continuare integral articolul publicat de  timpolis.ro la 22 ianuarie 2015 şi care o are ca autoare pe frumoasa şi talentata jurnalistă Melania CINCEA:

Intangibilul serviciu secret al MAI

Arestarea unui fost ministru de Interne, acuzat de luare de mită, încasată chiar în sediul ministerului pe care îl conducea, readuce în atenţie rolul pe care ar trebui să-l aibă în prevenirea unor fapte de genul acesta structura de informaţii şi protecţie internă a MAI. Şi, totodată, modul în care este verificată activitatea acestei structuri. 

O dată cu arestarea lui Cristian David, fost ministru de Interne în perioada aprilie 2007 – decembrie 2008, acuzat de DNA de luare de mită pentru a-şi exercita controlul asupra unui prefect, apar semne de întrebare.

Pe de o parte, în privinţa eficienţei Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă al MAI

(fostă Direcţie Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, până în decembrie 2012, când premierul Victor Ponta a decis să o transforme în departament condus de un secretar de stat numit de el personal).

Atribuţiunile DIPI constau, potrivit legii, în „ac­ti­vităţi de informaţii şi protecţie internă, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa siguran­ţei naţionale privind misiunile, personalul şi informaţiile clasificate în cadrul ministerului”. Deci, această structură ar fi trebuit să ştie despre iminenţa unor astfel de scandaluri de corupţie şi să acţioneze pentru a le preveni. Iar dacă nu le putea preveni, să sesize alte instituţii care le puteau combate. A făcut-o? După toate indiciile de până acum, nu.

Scandalul în care este implicat fostul ministru Cristian David iese la iveală la aproape şapte ani de la comiterea faptei. O luare de mită de 500.000 de euro, solicitată în 2007 şi încasată în 2008, chiar în biroul său de la MAI, pentru a-l determina pe prefectul de Buzău, aflat în subordinea sa, să asigurea emiterea ilicită în favoarea altcuiva a unui titlu de proprietate pentru 15 hectare de teren. Stare de fapt care generează întrebări. Ce făcea serviciul secret al MAI în timpul în care ministrul de Interne, care era şi membru al CSAT, pe de o parte îşi negocia şpaga, iar pe de alta, punea la cale, cu prefectul, eludarea legii? Ce făcea în perioada în care s-a consolidat această cârdăşie, care nu se leagă peste noapte şi nici de la sine? A ştiut, la vremea respectivă, serviciul secret al MAI despre această afacere a ministrului de Interne? Dacă nu a ştiut, e grav. Dacă a ştiut şi a tăcut, e şi mai grav. Dacă a ştiut, a vorbit, informaţia a rămas blocată, iar cei din DIPI nu au tras semnalul de alarmă, e cât se poate de grav. Cert este că DNA anunţă că instrumentează acest dosar după ce a primit sprijinul SRI, nu al DIPI.

Pe de altă parte, în privinţa modului în care este controlată activitatea acestei structuri.

Nimeni, însă, niciodată, nu a adus public în discuţie rolul şi culpa unor oameni din această structură, după niciun scandal de corupţie care a zguduit MAI-ul sau vreo structură a Inter­nelor. Chiar dacă în MAI s-au ţesut, în timp, solide încrengături mafiote chiar sub nasul ofiţerilor de la Protecţie Internă, al căror rol oficial este să le prevină sau să le contracareze cât sunt la un nivel cât mai scăzut. Au fost cazuri care au implicat un nu­măr mare de oameni ai legii, de infracţiuni şi un mod de operare ce dădea impresia unui grup infracţional bine în­chegat, constituit nu doar cu câteva zile înainte de a fi destruc­tu­rat.

A fost, de exemplu, “Cazul Şo­ric”, un episod de tristă notorietate pentru MAI, în care a trebuit să se producă un asasinat, cu iz mafiot, pentru a se afla că şeful unei Poliţii judeţene este implicat într-un concubinaj poliţisto-cămătar.

A fost “Cazul Mironescu”, în care secretarul general al MAI fusese arestat într-un dosar de corupţie, la puţin timp de la numire.

A fost scandalul de corupţie din serviciile speciale ale Internelor, când  şeful DGIPI, Cornel Şerban, împreună cu un şef din DGA, Petre Pitcovici, erau reţi­nuţi, la câteva zile de la numirea în funcţii, într-un dosar de corupţie.

A fost scandalul “Mita de la Interne”. Nici conducerea serviciului secret al MAI, nici cea a MAI nu au spus ce s-a întâmplat, până la momentul flagrantului, între chestorul Dan Fătuloiu, pe atunci numărul doi al Internelor, şi Cătălin Chelu, ofertantul mitei de un milion de euro. Nici cum a fost posibil ca această legătură să ajungă până la nivelul la care un om de afaceri cercetat în 48 de dosare penale putea să ajungă să facă vârfului MAI astfel de „oferte” pentru a-şi rezolva situaţia judiciară (zeci de mi de euro cash, două limuzine şi actele unei case ce urmau să fie date şpagă). În condiţiile în care, în zona acea, orice mişcare este monitorizată video şi în condiţiile în care la un secretar de stat nu ajunge cine vrea şi când vrea. În plus, ce om normal s-ar expune la un asemenea risc, dacă nu s-ar baza pe ceva? Nu am aflat nici până azi cum s-au cimentat astfel de relaţii, fără ca la Protecţia Internă să nu se aprindă un buton de panică?

A fost apoi mai recentul dosar de corupţie “Duicu”, în care apar numele şefului Poliţiei Române, al unui chestor de la vârful MAI şi al unui şef de Poliţie judeţeană, cu pretenţii de urcare în ierarhie. Trei luni de zile a făcut fostul preşedinte al PSD şi al Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, lob­by intens pentru ca prietenul său, şeful Poliţiei Mehedinţi, Ştefan Ponea, să ajungă, via premierul Victor Ponta – ara­tă referatul DNA –, într-un post la vârful Poliţiei Ro­mâne. Dar asta numai după ce i-ar fi fost asigurată şi nevestei prietenului, Elisabeta Ponea, numirea într-o funcţie de conducere, în topul prefe­rinţelor familiale fiind şefia unei direcţii din DNA. A ştiut DIPI despre aceste discuţii alunecate în sfera penalului? A ştiut că aceste combinaţii de partid sunt făcute de un şef al unei reţele de corupţie integrată de pe “feuda” sa, un individ cunoscut în zonă sub porecla de „Gioni Gazolină”, din cauza afacerilor cu combustibil, făcute la începutul anilor 2000? A ştiut de prietenia strânsă a unui şef de Poliţie judeţeană, Petru Ponea – personajul pe care baronul şi-l dorea plantat pe funcţie mare la Bucureşti – cu Adrian Duicu? A pus motivele prieteniei lor faţă în faţă cu posibilele explicaţii pentru care baronul nu a fost, până la intrarea în scenă a DNA, atins de prevederea vreunui articol din Codul Penal?

În niciunul dintre aceste cazuri nu am văzut vreo luare de poziţie oficială la adresa Protecţiei Interne a MAI. Nici din partea miniştrilor de Interne, iar în „Dosarul Duicu”, nici a primului-ministru care, din decembrie 2012, numeşte conducerea acestui departament, deşi DIPI este o structură care are obligaţia să asigure protecţia cadrelor acestui minister, să prevină actele de corupţie, de crimă organizată în care angajaţi ai Internelor ar putea fi atraşi ori pe care aceştia le-ar putea proteja şi dezvolta. Nici din partea comisiilor de specialitate ale Parlamentului – deşi activitatea operativ-informativă a DIPI este, teoretic, supusă controlului parlamentar.

Aruncarea în scandaluri de corupţie de anvergură a MAI şi a Poliţiei Române, decredibilizarea lor şi, în fond, vulnerabilizarea lor implică riscuri mari la adresa acestor institu­ţii ce fac parte din sistemul de securitate na­ţio­nală. La fel, scăparea de sub control a serviciilor. Pentru că despre asta vorbim când un serviciu de informaţii devine incontrolabil de facto.

Autor: Melania CINCEA

Publicat la: 22 ianuarie 2015

Sursa: timpolis.ro

ELENA UDREA: „Ce s-a întâmplat în Parlament arată dispreţul profund pe care Victor Ponta şi Crin Antonescu îl au faţă de statul de drept. „

Români, vi se pregăteşte ceva: Partidul-stat se întoarce şi vrea să confişte România!

Decizia din Parlament a USL de a modifica prevederile Codului penal şi de a-i proteja astfel pe parlamentari şi miniştri de eventuale anchete ale DNA şi ANI nu înseamnă altceva decât că se vrea instalarea „liniştii peste ţară”. O linişte bolnăvicioasă, profund nocivă, menită să ascundă furturile şi marile tunuri ale guvernării PSD – PNL – PC. Ne întoarcem la vremea lui Ion Iliescu Adrian Năstase şi a partidului-stat în care toată lumea fura pe rupte, fără teama că ar fi putut vreodată să fie traşi la răspundere pentru faptele lor împotriva românilor.

Ce s-a întâmplat în Parlament arată dispreţul profund pe care Victor Ponta şi Crin Antonescu îl au faţă de statul de drept. Nu au învăţat absolut nimic din scandalul suspendării de vara trecută. Mi-e clar că vor face tot posibilul să-şi apere oastea de strânsură de Justiţie, chiar dacă asta înseamnă aruncarea României în afara Europei şi a lumii civilizate. Să nu se mire nimeni că raportul MCV de la începutul anului 2014 va fi dezastruos pentru România. Să nu-l mai aud niciodată pe Ponta spunând că nu intrăm în Schengen din motive politice de vreme ce chiar el furnizează aceste motive prin încurajarea unor astfel de practici parlamentare.

Mai rău chiar decât modificarea Codului penal este faptul că s-a instaurat o practică inimaginabilă: diluarea responsabilităţii politice. Avem de-a face cu o dictatură extrem de originală, în care deciziile se iau într-un for colectiv, ai cărui componenţi nu pot fi traşi la răspundere individual. Practic, Ponta şi Antonescu, îşi ascund tirania în spatele unei majorităţi parlamentare amorfe, construită cu yes-man-i de profesie, care ascultă orbeşte tot ce li se cere şi votează după cum ridică degetul Zgonea sau Hrebenciuc. Parlamentarii nu sunt oameni liberi, ci executanţi ai partidului-stat.

Prin modificarea Codului penal, ne-am întors la anarho-capitalismul de cumetrie pe care l-au visat Năstase şi Iliescu. Dacă aceste modificări vor intra în vigoare, parlamentarii şi miniştrii vor fi mai presus de lege, vor putea fura în linişte şi chiar la vedere, pentru că nu li se va putea întâmpla nimic. Parlamentarii şi miniştrii vor deveni supraoameni, lor nu li se va mai aplica legea aşa cum se întâmplă cu românii simpli. DNA şi ANI îşi vor pierde în bună măsură raţiunea de a exista.

Pentru moment, m-am gândit că vizita în România a Premierului chinez Li Keqiang i-a inspirat pe Ponta şi Antonescu. Mi-am dat însă rapid seama că partidul-stat USL este mult mai rău decât Partidul Comunist Chinez: acolo, corupţii, sunt traşi la răspundere, condamnaţi la ani grei de temniţă, ba chiar şi executaţi pe stadioane. În ţara partidului-stat proclamată de Ponta, corupţii vor fi promovaţi pe motiv că „sunt descurcăreţi şi şmecheri”. Asta-i România USL-ului.

Poate părea contradictoriu, dar nu este: avem o dictatură a unei majorităţi parlamentare, avem o lovitură de stat mascată prin Parlament, avem o încălcare a tuturor normelor şi valorilor asumate după 1989. Aşa cum spunea Preşedintele Băsescu, se continuă (de o manieră mult mai ascunsă) lovitura de stat din vara trecută: de bună seamă Voiculescu n-a renunţat la gândul de a pune mâna pe Justiţie.

Mă întreb dacă votanţii USL au înţeles ceva din tot acest scandal, dacă li s-a clintit măcar puţin convingerea că aceşti oameni merită votul lor. Oare cei care l-au văzut pe deputatul-infractor Vasilescu pe aeroport încercând să fugă din ţară au înţeles că acest om, pe care ei l-au votat, le-a furat banii? Oare au înţeles că el le răpeşte şansa la un viitor mai bun copiilor lor? Oare fac conexiunea că acest om a votat modificarea Codului penal şi că, dacă trecea Legea amnistiei şi a graţierii, urma să fie scăpat? Sper sincer că da, dar, când văd USL-ul la aproape 60%, mă îndoiesc.

Legea amnistiei şi graţierii va reveni marţea viitoare în plen, iar USL-iştii vor încerca să o treacă, pentru că Varanului îi e tare frică de ceea ce urmează să se întâmple în dosarul în care a fost deja condamnat la cinci ani cu executare. Atenţie mare, români, vi se pregăteşte ceva: partidul-stat se întoarce şi cei care vă fură şi vă condamnă la sărăcie sunt cei care îl conduc.

Sursa: elenaudrea.ro

Deputatul PNL,Traian Dobrinescu, (legat de votul pentru schimbările din Codul Penal) zice: „Am votat ca o cireadă de vaci”

Încă România este cu mintea încreţită de la schimbările din Codul Penal.

Deputatul liberal Traian Dobrinescu zice: „Am votat ca o cireadă de vaci”. 

P.S. Interesant, să înţeleg că dumnealui şi colegii dânsului sunt nişte boi ?… Faţă de taur nu prea are… cu atât mai puţin de vacă …