Arhiva

Posts Tagged ‘presa’

DEZASTRU ÎN ROMÂNIA – APOCALIPSA ÎNCEPE ÎN NOIEMBRIE

13 octombrie 2019 Lasă un comentariu

După ce moțiunea de cenzură a trecut și Guvernul Veorika a fost demis, spre surpriza tuturor, tot felul de lideri ai PSD au apărut în public cu fețe zâmbitoare. Unii spuneau că ”zâmbesc ei, dar nu e zâmbetul lor”. Și dacă era un zâmbet de bucurie că le-a ieșit ce își propuseseră?

Poate sună ciudat, dar nu este. E sinistru. Poate acei oameni au realizat că dezastrul nu mai poate fi evitat și au mimat eliminarea de la putere … prea s-a retras ALDE la timp, prea au dat unii păsărica din mână pentru papagalul de pe gard.

Pe 2 octombrie, Ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici ieșea zâmbind  jmekerește cu o declarație în care spunea că bugetul nu va putea „închis” fără măsuri dure de austeritate, dacă moţiunea va trece.

„Ce am promis pentru anul viitor şi anii care urmează va fi aplicat. Dar, cu siguranţă, vă spun sigur că, dacă ea (moţiunea de cenzură – n.r.) va trece, anul viitor nimeni nu va închide bugetul.

……………

Să se consemneze şi pun şi un pariu că nu se va închide anul viitor fără tăieri, în cazul în care va veni opoziţia, adică aceşti netoţi ai zonei economice. Nu vă place declaraţia mea?

……………

Nu se va închide anul viitor bugetul, vă dau scris acest lucru, dacă va veni altcineva la guvernare. Categoric. În schimb, acest guvern, care trebuie să-şi ducă până la capăt programul de guvernare, pentru că a promis multe lucruri, a făcut multe lucruri şi cu siguranţă le va duce la bun sfârşit” – a mai spus Tedorovici.

La rândul său, după ce moțiunea împotriva Guvernului Veorika a fost votată, lia Olguța Vasilescu. la lansarea triumfalistă a candidaturii la Președinție, a declarat că este convinsă că hipsterii care au sărbătorit, joi, cu șampanie căderea guvernului au  avut viziuni cu privire la bunăstarea  ce se va revărsa din parte PNL. Probabil că Olguța Vasilescu citește în stele, altfel nu se explică modul în care susține că știe ea exact ce nenorociri se vor abate asupra românilor.

”Joi am pierdut guvernarea. Vestea bună este că foarte curând românii o să poată să facă o comparație. Sunt convinsă că hipsterii care au votat în mai dreapta, joi au sărbătorit cu șampanie și apoi au văzut 1.000 de km de autostradă construiți de PNL, au văzut trenurile aducând diaspora acasă, au văzut spitale nou construite de guvernarea lui Iohannis și au văzut cum au dat năvală investitorii străini. Sigur că toate lucrurile acestea nu s-au întâmplat și nici nu o să se întâmple. O să vadă cum li se taie veniturile, IT-iștii vor vedea cum o să le crească impozitele, o să vadă toți angajații cum trebuie să meargă la lucru sâmbăta și o să vadă bugetarii cum vor fi concediați” – a declarat Olguța Vasilescu. 

Au mai fost și alte declarații care, la prima vedere sunt un fel de schelălăială a potăii care vede că a pierdut ciolanul, fiind de fapt zânjetul sardonic al celui care tocmai a reușit să plaseze o bombă sun bucile adversarului care sărbătorește fericit victoria.

În luna august 2019, siteul ”CAPITAL” părea să confirme ante tempus această ipoteza dezastrului publicând un articol destul de amplu semnat de Gabriel Zamfirescu: Este dezastru pentru toată România. Se va întâmpla în noiembrieîn care se afirmă cu subiect și predicat că este dezastru total pentru România. Toate probleme se vor acumula și bomba va exploda în luna noiembrie. Avertisment extrem de dur pentru Guvern. România va intra într-o criză economică profundă. O spun cei de la Blocul Național Sindical care avertizează că adevărata rectificare bugetară va fi operate abia în luna noiembrie deoarece Guvernul Dăncilă a optat doar pentru o rectificare bugetară de suprafață.

”Este dezastru total pentru toată România. – se spune în articolul publicat de Capital – Toate probleme se vor acumula și bomba va exploda în luna noiembrie. Avertisment extrem de dur pentru Guvern. România va intra într-o criză economică profundă.

România este foarte aproape de o criză economică imensă. O spun cei de la Blocul Național Sindical care avertizează că adevărata rectificare bugetară va fi operate abia în luna noiembrie. Acum, Guvernul Dăncilă a optat doar pentru o rectificare bugetară de suprafață.

Adevărata rectificare va fi operată probabil în luna noiembrie, dacă se are în vedere evoluţia unor categorii de cheltuieli, consideră Blocul Naţional Sindical (BNS), care atrage atenţia asupra faptului că mutarea presiunii bugetare în ultimele două luni ale anului înseamnă o amânare nejustificată şi periculoasă pentru stabilitatea bugetară.

În opinia BNS, în acest moment Guvernul a optat pentru o rectificare bugetară de suprafaţă, având ca obiective reale creşterea sumelor defalcate către bugetele locale, în special cele pentru echilibrarea bugetelor comunităţilor locale; acoperirea prin transfer a deficitelor înregistrate deja de bugetul asigurărilor sociale şi Fondul National Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), asigurând astfel resursele pentru creşterea pensiilor din luna septembrie şi păstrarea deficitului în limite relativ controlabile.

BNS arată că rectificarea bugetară aprobată luni în şedinţa de Guvern duce la scăderea subvenţiilor, a cheltuielilor de capital, a finanţărilor pentru investiţii, alocărilor pentru cofinanţarea proiectelor europene, „toate pentru a acoperi angajamentele de asistenţă socială, creşterea serviciului datoriei publice şi transferurile pentru autorităţile locale”.

„Adevărata rectificare va fi probabil operată în luna noiembrie dacă avem în vedere evoluţia unor categorii de cheltuieli. Un astfel de exemplu este execuţia cheltuielilor FNUASS. La 6 luni, cheltuielile totale ale FNUASS erau realizate în proporţie de 50,6%, în structură situaţia fiind însă următoarea: cheltuielile de personal aferente anului 2019, suportate din FNUASS, erau consumate în proporţie de 54,4%; transferurile pentru acoperirea creşterilor salariale pentru personalul medical din spitale – grad de realizare 56,8%; cheltuielile pentru asistenţa socială – 75,6%. Cu toate acestea pentru partea de cheltuieli nu se propune nici un fel de rectificare”, se spune în comunicat.

Întârzierea rectificării reale creează însă probleme în funcţionarea unor servicii publice, avertizează BNS, cum ar fi transportul pe calea ferată, întrucât suplimentarea subvenţiei în acest sector este necesară şi urgentă.

„Până la viitoarea rectificare, Guvernul trebuie să găsească însă surse de finanţare, cel mai probabil cu impact negativ, direct şi consistent asupra populaţiei. Este foarte posibil ca acest impact să fie amplificat într-un mod semnificativ de evoluţia preţului gazelor naturale, este cunoscut deja faptul că a fost iniţiată de Comisia Europeană o procedură de infringement împotriva României, considerând că sistemul de plafonare a preţurilor la gaze introdus în decembrie 2018 prin OUG 114/2018, contravine legislaţiei UE”, afirmă BNS.

Sindicaliştii consideră că în ultimii cinci ani „am fost martorii promovării de către guverne a unor măsuri de politică fiscală de-a dreptul hazardate”.

„Reducerea poverii fiscale pentru mediul de afaceri, în aşteptarea unor creşteri semnificative a bazei de impunere care nu s-au mai produs niciodată sau aplicarea unor măsuri de tip experiment gândite în laboratoare ‘absconse’ ale decidenţilor politici sunt doar câteva exemple în acest sens. Rezultatul se vede în evoluţia veniturilor fiscale ale bugetului general consolidat. Dacă în semestrul I 2015 veniturile fiscale colectate la bugetul general consolidat reprezentau 9,9% din PIB, în semestrul I 2019 acestea abia mai ating 7% din PIB. În mod similar, veniturile curente s-au redus de la 15,1% din PIB în semestrul I 2015, la 13,6% din PIB în semestrul I 2019. Deşi ANAF a trecut prin numeroase schimbări ale componenţei echipei de conducere, rezultatele au rămas neschimbate. Pare că resorturi ascunse limitează semnificativ capacitatea ANAF de a colecta venituri suplimentare prin reducerea evaziunii fiscale. Măsurile iniţiate în acest sens sunt promovate în multe cazuri cu reticenţă şi uneori într-o modalitate ce împiedică valorificarea acestora”, menţionează BNS.

În opinia Blocului Naţional Sindical, „inovările fanteziste în materie de politică fiscală s-ar putea să mai creeze surprize în perioada următoare”.

„Guvernul s-a arătat disponibil pentru a continua să discute cu mediul de afaceri multe din prevederile OUG 114/2018 (o parte din aceste prevederi fiind de altfel modificate). Guvernul nu a arătat aceeaşi deschidere pentru a discuta cu reprezentanţii lucrătorilor OUG 79/2017 (privind trecerea contribuţiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina salariatului – n.r.), un alt cadou făcut mediului de afaceri. Blocarea în Parlament a proiectului de lege pentru aprobarea OUG 79/2017 pentru a nu se putea contesta constituţionalitatea prevederilor acestui act normativ s-ar putea să se dovedească extrem de păguboasă pentru buget, dar şi pentru cetăţenii români cu statut de lucrător. Mai mult, deşi există cel puţin trei încheieri ale instanţelor de judecată naţionale prin care se invocă excepţia de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte OUG 79/2017, Curtea Constituţională întârzie să ia în discuţie aceste sesizări, prelungind astfel o stare de provizorat cu efecte din ce în ce mai nocive asupra salariaţilor”, susţine BNS.

O primă evaluare eronată în ceea ce priveşte efectele OUG 79/2017 privind trecerea contribuţiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina salariatului a fost vizibilă la aprobarea Legii bugetului de asigurări sociale pentru anul 2019.

„S-a sperat că angajaţii vor putea să-şi ‘convingă’ angajatorii să se conformeze în ceea ce priveşte plata contribuţiilor de asigurări sociale, ca urmare bugetul asigurărilor sociale a fost prevăzut să se închidă în acest an cu excedent, oferind astfel spaţiu de manevră pentru noua Lege a pensiilor şi, totodată, pe termen scurt, să reducă presiunea pe bugetul de stat pentru a acoperi deficitul înregistrat de funcţionarea sistemului public de pensii. Încă de la aprobare am atras atenţia că veniturile bugetului asigurărilor sociale sunt supraevaluate, după 6 luni de implementare deficitul BASS ajungând la aproximativ 0,13% din PIB. Din punctul nostru de vedere, este cert că măsurile de stimulare promovate de Guvern în ultimii ani, în favoarea mediului de afaceri, nu şi-au atins obiectivul, de aici şi nevoia de a introduce noi impozite sau taxe pentru a asigura finanţarea cheltuielilor deja contractate”, se menţionează în comunicat.

Cel mai recent exemplu dat de BNS este situaţia din sectorul construcţiilor, unde, susţin sindicaliştii, efectul real nu a fost nici pe departe cel estimat. Astfel, salariul mediu brut în construcţii în mai 2019 faţă de mai 2018 a crescut cu doar 19%, în condiţiile în care creşterea salariului minim din sector a fost 44%.

„Reacţia aşteptată era aceea de a fiscaliza în mod real activitatea sectorului şi implicit de a reduce impactul plăţii salariilor ‘în plic’. Ca de fiecare dată, mediul de afaceri a folosit această oportunitate exclusiv în interes propriu, speculând erorile de legiferare, intenţionate sau nu”, atrage atenţia documentul.

După 6 luni de execuţie, se spune în comunicat, veniturile bugetului de stat erau realizate în proporţie de 43,1%, în timp ce cheltuielile au fost realizate în proporţie de 44,4%.

„Presiunea bugetară este imensă dacă avem în vedere faptul că în semestrul I 2019 cheltuielile de personal şi asistenţă socială (inclusiv pensii) ca % din PIB reprezentau 10,3% din PIB, în condiţiile în care veniturile curente ale BCG au fost de 13,6% din PIB în aceeaşi perioadă. Atât cheltuielile salariale, cât şi cele de asistenţă socială, sunt într-un proces continuu de creştere în anii următori, dacă avem în vedere prevederile Legii 153/2017 şi ale Legii 127/2019. Dacă analizăm cu atenţie actuala propunere de rectificare, constatăm că aceasta nu ar fi putut fi realizată fără Ordonanţa nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale şi, respectiv, ultimul proiect de OG promovat de MFP (cel mai probabil retras, dacă avem în vedere că în mod oficial acesta nu a fost prezentat şi aprobat în şedinţă de Guvern, iar o parte din prevederi au fost preluate în OG 9/2019). În condiţiile în care proiectul de OG a fost retras, premisele construcţiei rectificării bugetare în forma postată în dezbatere publică nu mai sunt valabile. Mai ales în aceste condiţii creşterea veniturilor în forma propusă spre rectificare este extrem de periculoasă pentru că se bazează într-o proporţie semnificativă pe sumele aşteptate ca efect al aplicării amnistiei fiscale, OG adoptat recent (mecanismul de restructurare a obligaţiilor bugetare ca mecanism alternativ faţă de procedura de acordare a eşalonării la plată) şi pe de altă parte pe angajamentul ANAF de a colecta mai bine TVA şi accize. 87% din veniturile suplimentare prevăzute la rectificare vin în fapt din cele două surse mai sus menţionate. Creşterea eficienţei colectării s-a dovedit însă în ultimii ani a fi misiune imposibilă. Nenumărate facilităţi fiscale au fost acordate în ideea reducerii cotelor de impunere pentru a genera o lărgire a bazei de impunere. În mare parte din cazuri nu s-a întâmplat însă nimic, încasările bugetului s-au redus într-un ritm aproape identic cu cel al reducerii cotelor”, explică BNS.

În acest context, Blocul Naţional Sindical atrage atenţia Guvernului că orice modificare a bazei de calcul a CAS, aşa cum a fost şi cea promovată de MFP prin proiectul de OG retras, este suportată în mod direct de salariaţi, ceea ce va conduce la reducerea veniturilor nete ale acestora.

„OUG 79/2017 va continua astfel să erodeze veniturile nete ale salariaţilor, în special al celor din sectorul privat, efectele vor fi resimţite de salariaţi de fiecare dată când baza de impunere pentru CAS se va lărgi faţă de conţinutul existent în 2017. Ca urmare, cerem Guvernului să manifeste interes şi deschidere pentru a discuta cu toţi factorii implicaţi un set de măsuri care să ducă la o rectificare reală a bugetului, identificând posibilităţi reale de creştere a veniturilor bugetare şi totodată asumarea unor decizii corecte, transparente şi echitabile pentru partea de cheltuieli. Considerăm că mutarea presiunii bugetare în ultimele două luni ale anului înseamnă o amânare nejustificată şi periculoasă pentru stabilitatea bugetară. De asemenea, cerem Guvernului să revină la principiile de gestiune sănătoasă a finanţelor publice, renunţând la practica derogării de la legislaţia în domeniu, atât în elaborarea, cât şi la rectificarea bugetului”, se mai precizează în comunicat.” se spune în articolul publicat de CAPITAL sub semnătura lui Gabriel Zamfirescu.

Demisia Ministerul Educuației, Valentin Popa, se impune

Deși Universitatea din București, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj și Universitatea  A.I. Cuza din Iași sunt cel mai bine cotate la nivel internațional suferă o reducere drastică a locurilor bugetate, în schimb universitatea pe care o conduce ministrul Popa este favorizată de repartiția banilor de la Minister. Universitatea de Vest sau Academia de Studii Economice sunt, de asemenea, lovite de decizie. 

Sociologul Marius Pieleanu, ”sondorul cu urechi”, de parcă prin sondajale făcute în așa fel încât să obțină rezultatele țintă comise de al său ”Avangarde” și prin prezența de starletă porno politică pe la Antena 3 și România tv nu ar fi unul din cei care au contribuit la victoria în alegeri a PSD&co, deci și la guvernare  a taxat decizia ministrului.

”La 100 de ani de la nașterea României Mari, instituțiile fondatoare ale noului stat român, Universitatea din București și Universitatea din Iași sunt lovite de o decizie discutabilă a statului, a declarat Pieleanu pentru DCNews. Cele două prestigioase instituții academice au apărut ca semn de unificare înainte de a constituirea Parlamentului unic al noului stat modern românesc. Lor li s-au tăiat din locurile alocate pentru licență, master și doctorat. Asta este recunoștința statului român față de promovarea valorilor naționale și a culturii române în peste 100 de ani, de către cele două universități?”, a întrebat retoric Marius Pieleanu, evident netrecându-i pe sub chelie că ar putea să ceară demisia ministrului impostor sl Învățământului. 

Universitatea din București, care este cel mai puternic afectată de decizia ministrului Popa, a pierdut 454 locuri. Conducerea Universității a anunțat că va da în judecată Ministerul Educuației, probabil că asociațiile de elevi vor contesta decizia arbitrară a ministrului Popa, care îi afectează pe toți tinerii din România. Accesul acestora la universitățile din România recunoscute pe plan internațional este limitat, în schimb fondurile sunt dirijate către mici universități, mult mai slab cotate, din localități fără tradiție universitară. 

Demisia ministrului Valntin Popa este cerută, totuși, de Marius Diaconescu în Adevărul  

Demisia ministrului Educaţiei Naţionale – Valentin Popa!

Dacă nu este niciun parlamentar care să ceară demisia ministrului Educaţiei, Valentin Popa, atunci o cerem noi, membrii comunităţii academice din România. Prin împărţirea arbitrară, din pixul ministrului, a locurilor pentru studiile universitare la nivel de licenţă, master şi doctorat, Valentin Popa a aplicat principiul ridicat la rang de lege în guvernarea PSD: PENTRU CĂ POT! Singura soluţie rezonabilă este DEMISIA!

După ce ai împărţit din pix locurile la studii universitare între universităţi, cât tupeu îţi trebuie ca ministru al Educaţiei în România să pui în discuţie calificativul „grad de încredere ridicat“ acordat de evaluatorii de la ARACIS Universităţii din Bucureşti? Domnule rector-ministru al educaţiei, oricâţi bani aţi pompa în făbricuţa de la Suceava, niciodată Universitatea „Ştefan cel Mare„ nu va atinge prestigiul academic al Universităţii din Bucureşti!

 În urmă cu câţiva ani, am avut un student originar din Suceava. A făcut anul I de studii a noi, la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. După primul an, din cauza dificultăţilor materiale, s-a transferat la Suceava. După primul semestru petrecut acolo mi-a spus că regretă că s-a mutat, pentru că e o diferenţă mare între şcoala ce se face la Bucureşti şi cea care se face la Suceava. Deşi era înmatriculat la Suceava, a pregătit teza de licenţă sub îndrumarea mea, fără ştirea profesorului coordonator de acolo. La masterat a venit înapoi la Bucureşti. Experienţa lui, deşi singulară, este elocventă: a putut să compare Universitatea din Bucureşti cu Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava.

Ministrul Valentin Popa a lansat un atac direct la adresa Universităţii din Bucureşti după principiul ridicat la rang de politică de stat de către psd: „Pentru că pot!„. Desigur, dle Valentin Popa, încă mai poţi!

Se leagă dl ministru, prin interpuşii de la minister, anonimi, pentru că este mare curajul unui demnitar român, de faptul că nu au absolvit doctoratul toţi doctoranzii înscrişi la Universitatea din Bucureşti! Dle Valentin Popa, să vă explic mai pe înţelesul Dvs.: admiterea se face pe baza unui concurs, dar acesta nu garantează că doctorandul admis la studii de doctorat va reuşi să obţină titlul de doctor, pentru că Universitatea din Bucureşti NU este o fabrică de doctori! Doctorandul urmează un stagiu de pregătire, face cercetare, dar dacă nu atinge o anumită calitate, la care noi, Universitatea din Bucureşti, ţinem, pentru că este oglinda calităţii noastre academice, nu obţine doctoratul! Pricepeţi, domnule ministru? Profilul Universităţii din Bucureşti este în mare parte umanist, unde trebuie să gândeşti mai departe de nişte socoteli şi desene tehnice, adică în ştiinţele acestea un doctorat se obţine mult mai greu decât în inginerie, domnule inginer doctor! …

Citește continuarea pe siteul adevarul.ro

Muuulguța la TV privește … privește și se crucește

2 iulie 2017 Un comentariu
Nici nu și-a desfăcut bine bagajele și cerneala nu i s-a uscat încă pe numirea în noul mandat de ministru că în Lia Olguța Vasilescu s-a umflat infailibilitatea.
De când s-a morcovit la mătreață, a văzut că la bulău au ținut-o deocamdată doar așa, de probă și are senzația că i-a fraierit pe toți cu doctoratul ăla cu un capitol descărcat direct de pe internet plus încă vreo 7% plagiat, i se pare că cei care se leagă de ea comit ditamai blasfemia … 
S-a apucat să scrie pe Facebook că se crucește când vede titlurile din presă cu care umblă în coadă Guvernul Drojdiuță, pardon, Tudose … 
La fel cum Gabriela Firea nu mai știe cum să pară mai populară făcând spectacole de auto omagiere în care se laudă prezintă tot felul de năzbâtii viitoare, nimic deja realizat, când nu face asta se face de râs plângându-se cum e ea amenințată, sexoasa fostă primăriță a Craiovei consideră că PSD este „biciuit” pe nedrept. Ce să zic …  de știam mă și fardam …

„Ma uit la tv și ma crucesc! – scrie Olguța pe Facebook –  Titluri mari:”Neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei a dispărut din noul program de guvernare!” Normal ca a dispărut, deștepților! E o măsura care se aplica deja de câteva luni! Ce rost mai avea sa o trecem in noul program? „PSD a mințit in campanie spunând ca vor creste salariile bugetarilor din 2017. Creșteri abia din 2018!”. Pai și cu creșterile pe care le-am făcut deja la aproape toti bugetarii din sanatate, educație, administrație, cultura, armata etc cum rămâne?!

„PSD-ALDE au băgat România in colaps economic!” Da, cu cea mai mare creștere economică din UE, de 5,7 la suta! „Mediul de afaceri face disponibilizări masive!” In condițiile in care numărul contractelor de munca este cu 140 000 mai mare ca anul trecut! „Taxa de solidaritate va afecta toți romanii!” De când au TOȚI romanii salarii mai mari de 14 500 lei, ca sa li se aplice aceasta taxa? Citiți și nu va mai lăsați pacăliți!

P.S. Culmea! Aceiași politicieni și moderatori care au biciuit PSD ca nu impozitează multinaționalele ca firmele românești care duc greul economiei au schimbat discursul la 180 de grade. Ce avem cu multinaționalele si de ce sa schimbam sistemul de impozitare, acum? Pai nu așa am spus in campanie ca facem?”  își încheie Olguța furibunda postare…

P.S. Ce interesant, Muuulguța uită că atunci când i-a votat boboru` pesedist care în iarnă manifesta la Cotroceni se dădea de ceasul morții că guvernul nu e lăsat, vezi Doamne, să pună în aplicare programul pe care ei, cei ce au construit Socialismul, l-au votat … Acum cică nu mai e bun și au alt program … Nici o explicație … nimic…

JUSTIŢIA FĂCUTĂ DE PRESĂ, UN PERICOL REAL

Presa noastră cea de toate zilele, autodenumită „câinele de pază al democraţiei” pare a fi devenit, de la o vreme, nu doar o entitate care să aducă în atenţia celor care o consumă, ceea ce se întâmplă în ţară şi în lume sau să comenteze anumite desfăşurări a lucrurilor. Ar fi aşa dacă ar fi o presă neutră, obiectivă, neangajată politic.

Presa noastră a devenit o extensie a lumii politice pe care o serveşte cu obedienţă, până şi cea mai neinteresantă ştire ajungând să fie interpretată politic, în favoarea celor cărora le cântă în strună diferite organisme media, diferiţi jurnalişti. Presă complet neutră nu avem din păcate, aşa că acea calitate de  „câine de pază al democraţiei” a devenit un deziderat de care mulţi par a fi uitat.

Mai grav chiar decât susţinerea unuia sau altuia dintre politicieni ori a vreunui partid este câ de la o vreme pseudopresei care ni se serveşte fie în format tipărit, fie electronic, este faptul că în presă, în special la televiziuni presa pare a lua în serios rolul de a înlocui Justiţia.

Folosint argumente mai mult sau mai puţin reale, uneori chiar fără argumente legate de speţa în discuţie se exprimă sentinţe asupra vinovăţiilor, se demolează sentinţe date de judecători, se demolează chiar judecătorii.

Dacă un judecător a condamnat să zicem şeful unui trust media angajaţii acelui trust încep un adevărat măcel, judecătorul e tocat mărunt, lucruri adevărate sunt prezentate trunchiat, se folosesc trucaje destul de grosier făcute, astfel încât omul să fie făcut varză, să devină necredibil. Culmea este că dacă încearcă să se apere i se serveşte povestea cu libertatea de exprimare.

E adevărat, libertatea de exprimare nu trebuie încălcată. Dar, a calomnia nu înseamnă a-ţi folosi dreptul la liberă exprimare.

În presa noastră e cam ca în tribunalele anilor 50 când judecătorii trebuiau să găsească argumente pentru sentinţele pe care le primeau în plic la începutul procesului.

Se ajunge chiar la deciziile Curţii Constituţionale care sunt interpretate în funcţie de interesul celui care achită salariile.

Rău este că astfel, telespectatorii neavând la îndemână probele folosite de judecător, se crează anumite curente de opinie care, analizate arată că în spate nu au argumente solide şi reale ci, uneori anumite presupuneri pe care s-au făcut nişte construcţii logice de-ţi stă mintea în loc … Uneori, legat de anumite decizii ale Curţii Constituionale, se spun nişte aiureli incredibile. Greşala e a consumatorului acestui gen de presă care e prea nătâng să citească ce scrie în constituţie.

Şi asta este posibil pentru că organismul care ar trebui să vegheze supra presei pentru a nu o lua prin arătură, Consiliul Naţional al Audiovizualului, are mai mult interesul de a servi partidele care au desemnat membrii…

În continuare, ” Pericolul nevăzut: justiţia în presă ”  un articol scris de Claudia Postelnicescu referitor exact la faptul că de la o vreme presa face justiţie … ceea ce, deşi îi crează consumatorului de presă impresia că e martor la procesul de justiţie, poate avea, în realitate, în timp, efecte greu de controlat.

Claudia Postelnicescu

Pericolul nevăzut: justiţia în presă

În ultima vreme abundă opiniile juridice în presă şi în media digitală ale unor persoane care nu au studii de specialitate şi care dau verdicte în dreapta şi stânga despre cum ar fi trebuit să fie hotărârile instanţelor, condamnările în procesele penale sau proiectele de lege pe teme de justiţie. Mai mult decât atât aceste persoane pretind că, în spiritul libertăţii de expresie, au dreptul să manipuleze opinia publică insistând că opiniile lor sunt valide din punct de vedere juridic. Tot aceleaşi persoane pretind că apără domnia legii şi statul de drept, dar nu văd contradicţia flagrantă între a împrăştia în spaţiul public opinii eronate – din eroare, interes, vanitate sau o anumită agendă specifică – şi libertatea de expresie dusă până la marginea insultei şi atacului asupra unor instituţii sau persoane, magistraţi sau practicieni ai dreptului. Hotărârile definitive ale instanţelor de judecată trebuie respectate, dacă afirmăm că dorim un stat de drept şi credem în domnia legii; la fel, deciziile Curţii Constituţionale. Dacă avem dubii sau nemulţumiri, sau nu înţelegem anumite prevederi legale sau decizii ale instanţelor putem apela la un jurist, specialist sau practician al dreptului care să ne explice. Ideal ar fi să îl şi cităm ca atare şi să nu pretindă jurnaliştii că sunt specialişti în drept, pentru că tot ei fac apel la competenţă şi integritate în acest domeniu.

Altfel, acuz pe jurnaliştii care pretind că informează de manipulare, indiferent dacă este premeditată (motivaţia fiind inducerea unei anumite opinii şi percepţii în spaţiul public) sau involuntară. De asemenea, persoanele din societatea civilă care induc o anumită percepţie negativă despre o anumită breaslă, cum ar judecătorii sau avocaţii, se fac vinovaţi de manipulare şi de subminarea statului de drept. Statul de drept înseamnă respect pentru autoritatea justiţiei, cel puţin într-un stat democratic stabil şi funcţional, către care sper că ne îndreptăm. Aruncând permanent cu invective împotriva practicienilor dreptului nu facem decât să ne întoarcem în timp, când justiţia era la cheremul unui grup restrâns de oameni şi aruncăm justiţia în derizoriu.

A trecut un deceniu de când România s-a înscris pe o anumită traiectorie: aceea a unei democraţii funcţionale, în care domnia legii este supremă, iar respectul pentru cei care sunt implicaţi în înfăptuirea actului de justiţie este fără echivoc. Se pare că nu: este la ordinea zilei în România ca judecătorii să fie atacaţi constant, fie că sunt proşti, incompetenţi sau ticăloşi, corupţi, oamenii mafiei ş.a.m.d. Recent un judecător a fost condamnat la 22 de ani pentru corupţie, pedeapsă ulterior redusă. Au fost voci din societatea civilă care s-au pronunţat că este prea mult. În alte situaţii de condamnări pe corupţie s-au pronunţat că este prea puţin. Ce ar fi dacă am respecta hotărârile definitive ale instanţelor şi nu am mai comenta pe aspecte la care nu ne pricepem deloc? Ce s-ar întâmpla oare dacă un jurnalist pasionat de teme de justiţie sună trei experţi sau practicieni şi abia apoi scrie o opinie pe teme juridice, citându-şi sursele? Cât de dificil ar fi să discuţi o decizie a unei instanţe pe fond, cu argumente juridice, fără să insulţi şi fără să apelezi la atac la persoană doar pentru că eşti nemulţumit de hotărârea respectivă? Un jurnalist, sub protecţia delictului de opinie, poate spune orice oricui? Se pare că nu, iată ce spune jurisprudenţa CEDO în materie: « aplicantul a trimis o scrisoare unei curţi în care s-a referit la judecător ca fiind cretin, un clovn iresponsabil şi un prost ». Ce a decis CEDO, în cazul Skalka v. Poland (2003): deşi tonul folosit este jignitor, aplicantul nu a putut sa explice clar de ce, in opinia lui, judecătorul merita aceste apelative şi a apreciat că autoritatea judiciarului trebuie protejată şi că acest lucru, în principiu, să justifice limitări asupra libertăţii de exprimare »[1].

Nu numai că jurnaliştii îşi depăşesc limitele profesionale, arogându-şi o specializare pe care nu o au, dar sunt jurnalişti care manipulează flagrant în scopul unei agende precise de denigrare a unei bresle, cum a fost recenta reflectare în presă a unor opinii inflamatorii şi derogatorii la adresa avocaţilor, pretinzând că aceştia doresc să îşi stabilească legal o « superimunitate ».  Trecând peste eroarea logică flagrantă că nu există aşa ceva şi nu ar putea să existe într-un stat de drept, jurnaliştii respectivi nu au făcut minimul efort jurnalistic să sune Baroul sau Uniunea Avocaţilor şi să ceară o opinie, sau chiar mai puţin de atât, să preia comunicatele de pe site-ul Baroului Bucureşti[2], în schimb au inundat presa cu articole despre conspiraţiile machiavelice ale avocaţilor care se constituie în structuri infracţionale organizate la birou, preluând unilateral doar declaraţii ale activiştilor din zona anticorupţie sau ale Ministrului Justiţiei, care nu a fost în stare să clarifice nici până la această oră ce a vrut să spună cu « superimunitatea » avocaţilor şi cu «restauraţia» la care s-a referit, într-un acces de mimetism, deşi a fost întrebată chiar aseară despre acest lucru. Uniunea Judecătorilor din România i-a adresat încă de acum două săptămâni o interpelare pe temă[3], iar Asociaţia Magistraţilor ieri, în timp ce avocaţii din Cluj au ieşit în stradă.

În concluzie, dacă la nivel de ministru nu suntem în stare să clarificăm, în loc să producem confuzii care generează reacţii în lanţ, inclusiv la ambasadele străine, ce pretenţii să mai avem de la jurnalişti ? Cam aici suntem, cam acesta e nivelul de respect pentru domnia legii şi statul de drept, pentru dreptul la apărare şi pentru rolul avocatului în procesul înfăptuirii justiţiei. E suficient să se emită opinii personale şi paralogisme sau să se preia comunicatele DNA şi atât. În acelaşi timp înţelegem că lupta anticorupţie nu a avansat deloc, deşi recent ni se spunea cu totul altceva. Dacă lupta anticorupţie bate pasul pe loc şi suntem în restauraţie, oare a cui e vina? Nu cumva excesele de tipul celor de mai sus au un rol în asta, iar opiniile şi părerile fără sens care au inundat presa în ultimii ani au creat multă confuzie în opinia publică, care nu mai înţelege rolul judecătorului, al avocatului şi al procurorului şi a aruncat o umbră de suspiciune asupra actului de justiţie, fiind efectuat de persoane asupra cărora planează atâtea bănuieli aruncate în spaţiul public de nespecialişti şi jurnalişti afiliaţi unei singure surse de informaţii? Cred că este momentul ca mai multe voci din zona justiţiei şi a societăţii civile să se implice în aceste dezbateri.

Pericolul nevăzut este acela că, în timp ce luptăm retoric pentru statul de drept, îl vulnerabilizăm şi distrugem, lăsând spaţiu, din nou, incompetenţei, imposturii şi confuziei generalizate.

[1] http://www.hraction.org

[2] http://www.baroul-bucuresti.ro

[3] http://unjr.ro/comunicate-de-presa

Autor: Claudia Postelnicescu

Sursa: contributors.ro

Data publicării: 31 mai 2016

Despre autoare:

 Claudia Postelnicescu – avocată şi publicistă.

Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și un master în studii europene și globalizare la Universitatea din Birmingham, UK. Activează ca avocat independent, specializat în litigii de drept privat, consultanta si drept european/drepturile omului (www.cpacj.ro). Doctorand al Universitatii din Tübingen, Institutul de Stiinte Politice, pe tema constructiei identitatii Uniunii Europene. A colaborat de-a lungul timpului cu Observator Cultural, România Liberă, Vivid, Money Channel, La Punkt.

Sursa

Presa post 89: TATOISM, IMPOSTURĂ, MANIPULARE …

Cred că a spune că după 89 manipularea şi impostura sunt omniprezente la televizor cred că e un adevăr irefutabil.

Poate şi  pentru că o turmă de pseudo creatori de opinie ne picură de un sfert de secol anumite chestii în folosul unuia sau a altuia avem clasa aceasta politică unde nevinovaţi se dăvedesc doar cei necercetaţi …

Citiţi… merită …

 

Dezvăluire despre „TATOISM”, curentul care face ravagii

ManipulareAcum, că domnu’ Dan, ayatolahul imposturii de presă a ajuns să predice în pustiul celulei sale, ucenicii săi în a gargarisii pe sticlă și-au depășit maestrul.

Limba română are un lexicon extravagant pentru impostură. De la șarlatani, potlogari, escroci, la coțcari, pezevenghi, borfași, dar și mai puțin cunoscuții mafler, pârlaci, potcaș sau pasmarghiol, străbunii graiului au știut a colora paleta socială altfel omogenă a celor care, vorba lui Țuțea, și-au luat doctoratul la „băgarea în seamă”. Este falsă arogarea unor competențe pe care ei nu le au, sau nu le-au dobândit pe căile obișnuite, e falsă construcția identității, vezi (re)nume, biografie, or aventuri.

În forma romanticizată vorbim de sindromul Munchaussen, în care apare ceea ce se cheamă, elegant, „pseudologia fantastică” a eroului de cârciumă care-și spune povesteaprea-bună-ca-să-fie-adevărată, dar care păstrează o doză de verosimil, chiar și când e populată de giganți, pitici și zâne ursitoare. În forma vulgară găsești sociopatul care se drept moștenitorul de drept al unei alte persoane, sau impersonează doctorul, avocatul, inginerul sau preotul într-o comunitate suficient de naivă, vezi dobitoacă, să facă diferența dintre ersatz, nechezolul social, și natura autentică.

„Experții” de serviciu la tembelizor

Noi, cei din cenușa Levantului, am trăit suficient de mulți ani înconjurați de iluzia imposturii, îndeosebi intelectuală, încât să ne fi pierdut complet compasul, astfel că azi avem două fenomene. Unu, generalizarea imposturii. Și, doi, în contrast, facilitarea figurii mesianice, purificate, de autentic, rarissima gemă, diamantul drintre cioburi. Ar fi partizan să nominalizăm, dar e simplu pentru cititor să se uite pe fereastra propriei culturi încât să observe paradoxul: trăim într-o lume în care numeri pe degete „vocile”, „aristocrații” de drept ai științelor, fie ele oarecare.

Majoritatea din care, trebuie spus, din lipsă de diversitate, ajung să scrie și să vorvească despre cam despre tot și toate. Americanii i-au spus fenomenului frumos: „punditry”, cuvânt de împrumut din Hindi – Pandtit, pe linie sanscrită – panditah, „expertul” de serviciu chemat să-și dea cu părerea despre un lucru.

O „Poiana lui Iocan” de doi bani jumate

La origine nu e greu, formația academică permite universitarului să vorbească – vezi scrie – despre câte în lună și în stele, pentru că are la îndemână bagajul lingvistic, versatilitatea vorbei și pârdalnica logică prin care desțelenește concepte în care n-a petrecut, totuși, prea mult timp. Unde mai pui că de multe ori cârpaciul reprezintă, ontologic, imaginea cititorului în fața subiectului prea greu să fie macerat la prim pasaj. Mai bine-ți explică „badea” de „cum stau lucrurile” decât să te chinui tu, la fel de cioban, deja apăsat de inumere griji zilnice, să înțelegi lucruri dincolo de puterea ta de procesare, gaura educațională din turul pantalonilor. Astfel că, prin virulența soluției altfel magistral de simplă, ai să vezi cum aproape tot poporul ajunge, prin intermediul „gâdelui” științelor, să împrumute soluțiile analitice propuse, chiar și șontorog, unor probleme spinoase. E ca în „Moromeții”. Este Poiana lui Iocan. Este „pe ce te bazezi”-ul problemei în care, în cele din urmă, pulimea și prostimea se scufundă într-un diletantism confortabil pe calea mediului pe care l-au mestecat.

Privitorii, copii xeox ale „calrvăzătorilor” televizați

În presa scrisă și la televizor, care mai de care apar, propun, scriu și proscriu. De la înălțimea pupitrului improvizat devin „imami” sau „pastori” ai unei retorici care n-are nevoie decât să treacă testul flecăritului muzical, și – ca în bancul cu polițiștii care au învățat doar melodia care acompaniază tabla înmulțirii – lumea ajunge să fredoneze același refren.

Om după om, privitorii adoptă poziții uneori flagrant false, devin copii xerox ai unei gândiri cel puțin la fel de aproximativă cu a lor și, până să se dumirească boborul că a fost „indus” în eroare, greșeala devine istorie și istoria devine adevăr faptic. Puțini mai deschid cărți. Puțin mai știu să descifreze un „text”, darămite o linie de argumentație pe care s-o poată combate constructiv, prin puterea nu doar a convingerilor lor rudimentare, cât mai degrabă prin pregătirea pe care o au. Astfel că, precum turma de oi, românii își mută buca morală de pe-un șold pe altul în funcție de cum bate vântul, în timp ce nivelul de literație cât de cât orientată pe șleaul meseriei, al formației profesionale, decade.

Arta denigrării în funcție de apartenența ideologică

Să faci sfadă nu e greu. Să faci scandal e chiar la îndemână. Să acumulezi un set minim de replici vitriolice prin care să distrugi persoana din spatele unei vorbe e regula. E călcâiul lui Ahile, „restaurant”-ul care încheie copilărescul joc de „Fazan”. Cine-a scris despre politicianul X? Cutărică? Respectivul e un comunist abject, e un băsist, e o javră proletcultistă. Sau eventual a avut legături cu Securitatea. Sau a mâncat din banii nu-știu-cui mogul, a supt de subt brăcinarul lui cutărică-potentat. Se practică la zi discreditarea, demascarea, lapidarea sumară a „impostoratului” de către alți impostori, într-un iarmaroc al disperării „incremental crescânde” – ca să cităm un fost purtător de cuvânt al Guvernului al cărui nume rima cu o baladă.

Între timp pâlcurile de oameni cât de cât cu scaun la cap se văd împinși în fundal, părerea lor e vetustă, nu-și face loc la masa bogatului, vine prea târziu sau prea ermetic împachetată în limbaj, încât poporul moțocian se întreabă, zeflemitor: „Ce-a vrut să zică șiintelectualul lui Pește prăjit”? Sau, sec: „Privește-l și pe deontologul X!”. Ce mai contează că și intelectualul și deontologul, sunt doi termeni indigești pentru căpcăunul ce comentează. Ștampila e suficientă încât, în cadrilul vesel, histrionic al Cetății, Rațiunea să rămână, știrbă și boantă, la fundul sacului de argumente.

Ciobanii și călăii unei prese muribunde

Fataliștii fenomenului spun că, în cele din urmă, prin „evoluție și selecție naturală” inteligența colectivă își va reveni. Doar că oamenii uită, evoluție și progres nu sunt unul și același lucru! Evoluția poate duce la o mutație bizară, ca cea pe care o trăim, pe câtă vreme progresul nu admite o democrație, cât cel mult ralierea în spatele unui principiu al creșterii  și creșterea nu se poate face pe nisipul mișcător al imposturii.Ba(n)ciul sau Badea care mână turma plantează semințele mâniei obtuze în mintea fertilă a destitutului care caută să se diferențieze de masă, de vulg, chiar dacă pică într-o pătură aidoma vulgară, diferită să fie.

Se râde cu Bobonetele. Se rage cu Poponetele. Se trăiește, încă, din Vacanța Mare, în marea vacanță a minții care a cuprins România după ieșirea din totalitarism. Brâiele televiziunilor abundă de măsura becalului, a funarului și-a vadimului.Curentul poate fi numit, „tatoism”, după numele unei „clarvăzătoare” prea des televizată. Între timp așteptăm marele cutremur profețit de Seismologul Neamului. Care seamănă din ce în ce mai mult cu Adevărata Fată a Mamei Omidă.

Dr. Gabriel Diaconu este medic specialist psihiatru

Autori: Mihnea-Petru Pârvu Gabriel Diaconu

Sursa: evz.ro

ADRIAN HALPERT: „Incredibil cum a ajuns (presa)! Slută, boită, tuberculoasă, plină de bube (a se citi insolvențe) dar fudulă nevoie mare…”

9 noiembrie 2014 Un comentariu

ProstituatePRESA, CENTURISTA DE SERVICIU A LUI VICTOR PONTA

Adrian Halpert

Adrian Halpert

Incredibil cum a ajuns! Slută, boită, tuberculoasă, plină de bube (a se citi insolvențe) dar fudulă nevoie mare…

Cei care nu urmăresc neapărat fenomenul media probabil că nu observă cum au întors armele aproape toți: unii mai pe față, alții mai ferit încercând să mențină o aparență de doamnă onorabilă. Am o veste: degeaba vă ascundeți, că se vede tot! E fusta prea scurtă!

Astăzi a fost una dintre acele zile de cotitură. Și stați să vedeți ce mai urmează! În contextul ăsta, vă dau cuvântul meu că mai onorabili, mai puțin nocivi mi se par cei de la Antena 3 & RTV. Măcar ăia nu se ascund, sunt consecvenți! Mai periculoși sunt ceilalți, cucoane mari, care mimează independența și deontologia…

E foame mare! Dar tocmai când e foame mare sunt suficienți și doi arginți. Se prestează ieftin și eficient.

Urmăriți nuanțele să vedeți cum se schimbă. Citiți dincolo de titluri. Mi-e silă! Și mi-e rușine de rușinea lor și de aceea nici n-o să dau exemple. Fiecare privește, ascultă, citește și înțelege ce poate. Dar din păcate pentru voi, cei care credeți că puteți fi și cu sufletu-n Rai și cu slănina în pod, mulți au înțeles deja mai bine decât credeți…

P.S: Interesant de urmărit azi la 18.30 (sau mai târziu) conferința Elenei Udrea, în care va anunța ce a decis pentru turul al doilea. S-ar putea să înțelegem mai bine de ce au întors unii armele. S-ar putea foarte bine să mă înșel eu (și îmi cer scuze anticipat pentru asta) dar, din păcate, de obicei nu mă prea înșel…

PPS: M-am inselat pe jumatate… Udrea a recomandat vot anti-Ponta intr-un discurs ciudat, cu lovituri de ambele parti. Dacă as fi fost fan Elena Udrea, după un asemenea discurs, n-as merge pe 16 la vot… Intre timp, am primit informatii noi cu privire la negocieri de vineri cu niste televiziuni cu patroni cu probleme. Puscarie, chestii, lucruri grele. In fine, nu conteaza, rezultatul este cel pe care il vedeti cu totii zilele astea ‘pe sticla’.

Autor: Adrian Halpert 

Sursa: Pagina de Facebook a jurnalistului Adrian Halpert

Floriana Jucan îi trage limbi lui Sebastian Ghiță și jelește plecarea prostituatei mediatice Corina Drăgotescu… oare vrea la România TV?

3 noiembrie 2012 8 comentarii

Următorul interviu cu Sebastan Ghiță este găzduit de siteul  qmagazine.ro mai precis de Floriana Jucan blog, parte a siteului mai înainte pomenit, lucru care mă face să bănuiesc că autorul interviului este  Floriana Jucan.

De fapt nu doar publicarea lui pe siteul Q-Magazin mă face să cred că este realizat de Floriana, dar și felul în care e realizat mi se pare a fi în stilul sexoasei jurnaliste.

De fapt nu interviul în sine mi se pare incitant, ci o întrebare legată de motivația Florianei de a-l realiza… 

Am văzut că Floriana poate fi o jurnalistă acidă, dar când își pune mintea poate să îi tragă niște limbi interlocutorului că doarme săracu pe burtă o lună după aceea…

Deci, ce urmărește Floriana? Vrea cumva să i se facă și ei un loc călduț pe la România TV? Sau o fi doar o pretație plătită?

De ce mă întreb asta?

Poate din cauza absolut scârboasei introduceri:

Pentru unii, are inteligenţa unui laser care operează cu precizie micronică. Pentru alții, are caracterul unui rechin care devorează amuzat tot ce poate fi „prea mic, prea bun, prea gustos

Sau, mai știi? Poate din cauza lingișelilor legate de Asesoft, ori de altruismul lui Ghiță? Nu știu exact, poate e vorba de întreg interviul realizat cu mogulul României TV… Dracu știe..

Ce e cert e că Floriana de o extrem de pricepută în a face ceea ce face…  Destul de nerușinată ca să poată deveni jurnalistă de succes chiar și într-o televiziune ca cea a lui Ghiță… 

Dacă ne gândim că tocmai a plecat Corina Drăgotescu, nu văd de ce Floriana Jucan nu ar înlocui-o… ar fi un mare salt calitativ pentru Ghiță TV dacă ne gândim ce specimene lucrează acolo… (N-am să dau nume deoarece ar trebui să enumăr toți angajații cu excepția Sorinei Matei care, chiar și în acel mediu de slăvire a propriului mogul, a prietenilor lui și de servire a intereselor acestuia mai are, cred, picătura de onestitate și nebunie necesară pentru a-și împlini destinul de jurnalist… evident, trebuie să recunosc că și Sorina mă enervează uneori cumplit… dar de obicei îmi trece… de colegii ei mi-e greață tot timpul … )

Sebastian Ghiţă – (R)evoluția Mogulului

Pentru unii, are inteligenţa unui laser care operează cu precizie micronică. Pentru alții, are caracterul unui rechin care devorează amuzat tot ce poate fi „prea mic, prea bun, prea gustos”. Despre Sebastian Ghiţă am auzit mult în contextul preluării Realitatea TV de la Sorin Ovidiu Vîntu şi al războiului cu Elan Schwartzenberg şi vom auzi şi mai mult de acum încolo. Se pregătește pentru o carieră politică. Înaintea anunțării oficiale a candidaturii şi a campaniei electorale, Q Magazine l-a întrebat despre valorile în care crede şi despre idealurile sale ca om… politic. (foto: Bogdan Dincă)

Q Magazine: Aveți o ambiție nemăsurată de a fi în cercul celor care contează. Cu Asesoftul ați construit un business important, cu RTV-ul un canal de influenţă – şi fiind echilibrat se pot influenţa lucrurile, deciziile –, acum vreți să candidați! Este un complex al omului din provincie?

Sebastian Ghiţă: Sunt o persoană deschisă la minte şi limpede la suflet. Nu am complexe. M-am născut şi locuiesc în provincie. În Ploiești. Orașul meu este mai frumos ca multe cartiere ale Bucureștiului. Cred că așa simt mulți dintre cei care stau în Cluj sau în Iași ori în Craiova. Sunt o persoană ambițioasă. Îmi place să fac lucruri. Să am cu ce să mă laud. Să simt că îmi trăiesc viața. Doresc să contez şi să mă simt bine în compania celor cu care trăiesc. Asesoft reprezintă şi astăzi cea mai mare şi mai influentă structură de afaceri din IT-ul din România. A ajuns la o cifră de peste 500 de milioane de euro pe an. Am vândut deja toate diviziile acestei companii. Le mulțumesc colegilor mei şi managerilor care au făcut posibilă această construcție în România.

RTV e o altă poveste. Am spus că voi intra în media şi am intrat. Știu că mulți nu-mi dădeau șanse. Eu n-am făcut decât să pariez pe echipa de acolo. Sunt cei mai buni. Vor fi în scurt timp prima televiziune de știri din ţară. România TV. Este cel mai echilibrat canal de știri. Avem studii de piață în acest sens. Avem şi deciziile CNA, care susțin acest punct de vedere. Așadar, influenţa şi includerea în anumite cercuri vin din ceea ce ești, din ceea ce faci, din ceea ce te duce mintea să faci, din efortul oamenilor cu care lucrezi. Nu lucrurile sau banii îţi dau influenţă. Nici Bucureștiul, nici provincia. Dacă te duce mintea, ești inclus, dacă nu, ești exclus.

Am riscat și-am câștigat cu RTV

Q: Finanțați o echipă sportivă. Au existat momente-n viață în care fairplay-ul a fost secundar? Şi interesele au fost primordiale?

S.G.: Fairplay înseamnă comportament corect faţă de ceilalți participanți la joc. Să-ţi urmărești interesele fără să faci rău celuilalt este felul corect de a fi. Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! Altfel, e legitim şi corect să-ţi imaginezi lucruri şi să-ţi urmărești interesele. Nu trebuie să-i calci pe cei din jur în picioare. Dar nici să te laşi călcat în picioare. Nu e OK să nu-ţi vezi interesele tale pentru a le rezolva pe ale celorlalți. Devii frustrat.

Întorcându-ne la Asesoft, echipa de baschet, trebuie să vă spun că e un subiect cu care mă mândresc. Este cea mai bună echipă din ultimii 20 de ani din România. Ne reprezintă în Europa. Sute de copii sunt pregătiți de Asesoft. Va face mereu parte din viața mea.

Q: Ați știut că RTV va depăși Realitatea, la ruptură, sau sunteți şi dvs. surprins acum de evoluția postului?

S.G.: Am sperat. Am crezut. Am muncit împreună cu jurnaliștii, colegii mei. Eu mi-am văzut de ale mele, ei de ale lor. Am riscat. Nu poți să câștigi fără să riști. Nu sunt surprins. Sunt fericit că am reușit. RTV este cel mai bun canal de știri astăzi.

Q: De curând ați vândut toate businessurile, mai puțin RTV. A fost un deal profitabil? Ați mai păstrat acțiuni? Ne puteți spune cât ați încasat?

S.G.: Când toate tranzacțiile se vor lichidiza, valoarea lor va depăși 100 de milioane de dolari. Nu voi mai rămâne ancorat în afaceri ca până acum. Glumind, mi-am propus să ies la pensie acum, de la 33 la 43 de ani. Muncesc apoi, de la 73 la 83 de ani.

Ponta mai are progrese de făcut

Q: Care este proiectul dvs. politic?

S.G.: Nu știu dacă este un proiect politic sau nu, dar începând cu 18 ani mi-am făcut un proiect. Am avut în grijă peste 5.000 de oameni. Proiectul este simplu: să-mi văd de viaţă şi să fac ce-mi place. Îmi place să fac lucruri. Să am prieteni. Să fiu împlinit cu ceea ce fac. Mi-aş dori o ţară mai bine condusă. Cu președinți şi prim-miniștri mai înţelepţi. Cu mai multă grijă pentru noi şi mai puţină atenție pentru ei. Vreau o Românie corectă. Vreau o ţară ca o mamă bună. Vreau să ieșim din etapa „Avem o ţară: cum o furăm?”, vreau să depășim etapa „Avem o ţară: cum o arestăm?” şi să ne apucăm de etapa „Avem o ţară: cum o construim?”.

Q: Sugerați că premierul Ponta nu e îndeajuns de înţelept? Dumneavoastră îl știți bine, sunteți prieteni.

S.G.: Cred că Ponta este şi va fi unul dintre cei mai buni premieri ai României. Asta nu înseamnă că nu mai are de făcut progrese. Inclusiv la capitolul înțelepciune.

 

Q: Dacă n-ați fi fost apropiat al premierului Ponta, v-ați mai fi lansat în politică? Este un pariu personal, face parte din brandul propriu?

S.G.: Viața fiecărui om are un curs. Nu mă afectează relația cu Victor Ponta. Nu vreau nici să mă laud cu ea, nici să o exploatez, nici să mă încurce această relație. Sigur, îmi doresc să am aceeași relație cu Victor Ponta precum aceea pe care o aveam când jucam baschet. Să participi însă la construcția societăţii este o obligație. Cine nu o face este iresponsabil.

Q: Cum se manifestă altruismul dvs.?

S.G.: Am o capacitate mare de a-mi ajuta prietenii. Chiar dacă trebuie să las de la mine. Pot să trec peste orgoliu. Mă bucur apoi de mine. Sunt şi împlinit, şi mândru că m-am învins.

Q: Ce rol trebuie să joace, după dvs., serviciile de informații? Şi l-au depășit în ultimii ani?

S.G.: Dacă am ști noi ce rol joacă serviciile de informații, atunci nu ar mai fi atât de servicii. Presupun şi cred că-şi fac treaba fără ca noi să ştim. Sper că informațiile lor sunt valoroase şi sunt valorificate de conducători. Cred că serviciile ar fi trebuit să facă mai mult în ultimii zece ani. Nu să-şi depăşească rolul, ci să se asigure că munca lor e utilizată la maximum de către cei îndrituiți. Cred că relațiile şi parteneriatele serviciilor de informații reprezintă a doua diplomație. Cred că resursele lor informaționale trebuie sintetizate şi folosite pentru a împinge şi a ghida societatea românească spre Europa şi spre un rol în societatea globală.

Q: Oamenii de afaceri sunt susținuți şi condiționați de serviciile de informații? 

S.G.: Mulți oameni de afaceri au legături cu serviciile de informații. Unele firme livrează bunuri şi servicii, altele au patroni cu astfel de legături. Se întâmplă în toată lumea.

Numai cretinii fac bani cu un scop

Q: Vă place România actuală?

S.G.: Îmi iubesc ţara. Să vorbesc de rău despre ea e ca şi cum aş critica-o pe maică-mea. N-o să mă vedeți ca pe Tismăneanu, care şi-a condamnat  tatăl în raportul cu comunismul. Cred că România are nevoie ca fiecare să-şi vadă de treaba lui şi mai puțin de treburile altora. În același timp, noi, românii, trebuie să înțelegem că interesul comun trebuie respectat şi protejat cu dinții. Mai avem nevoie de educație. Ţara e bună.

Q: Ce aduc banii? Că ce n-aduc știm!

S.G.: Banii nu aduc nimic. Munca îți aduce împlinire, libertate, fericire, liniște etc. Banii sunt doar un mijloc. O unitate de măsură. Doar cretinii fac din bani un scop.

 

Q: Încurajați o construcție bivalentă stânga-Băsescu? Pe principiul prieteniilor care sunt în județe între USL-işti şi PD-L-işti cu interese financiare comune?

S.G.: Eu nu încurajez nimic. Cred în buna înțelegere dintre oameni. Şi dintre politicieni. Există şi mulți purtători ilegali de cap ce-şi spun politicieni. Dar aceia nu sunt politicieni,  sunt niște închipuiți politic. Un politician nu-şi poate permite să rupă dialogul.

Q: Traian Băsescu este un bun român?

S.G.: Sper că da. Vom trage toți concluziile la sfârșit. Este președintele României, deci ocupă o funcție obţinută cu cele mai multe voturi. Este cel mai  înalt funcționar român. Trebuie să respectam asta. Şi dânsul trebuie să ne respecte pe noi.

Q: V-ați simțit respectat în acești ani?

S.G.: N-am avut contact direct cu președintele Băsescu. Cred că e un om cu multă experiență şi cred că iubește oamenii. Îmi dau seama că funcția şi responsabilitățile îl apasă. Cred că știe foarte bine ce are de făcut pentru a-şi împlini mandatul şi pentru a deveni iubit şi respectat. Nimănui nu-i strică mai multă înțelepciune.

Suntem incapabili să accesăm fonduri europene

Q: Cum credeți că se va dezvolta România?

S.G.: Avem trei oportunităţi majore: energie, societatea informațională, agricultură. Cred că viitorul României este legat de Bruxelles. Avem nevoie de 20 de miliarde de euro pentru proiecte în energie. Putem fi un centru european al IT-ului. Avem potențial în zona agricolă, atât în agricultura bio, cât şi în cea industrială. Acestea sunt cele trei domenii unde trebuie să ne dezvoltăm.

Q:  Suntem incapabili să accesăm fondurile europene care ni se cuvin…

S.G.: Este clar că ne trebuie un coordonator național pentru absorbția acestor fonduri. Că e ministru, director sau altceva… nu contează. Contează să știe bine legislația, să cunoască bine mecanismele UE, să știe metehnele administrației românești. Un pact între partide şi un plan național de dezvoltare sunt chestiuni absolut necesare.

Reproșurile UE vin în primul rând faţă de îndeplinirea criteriilor de utilitate ale proiectelor. Nu poți să pregăteşti pe bani UE 600 de salvamari la Satu Mare. Nici să faci strada pentru a duce vaca la izlaz. Banii UE trebuie cheltuiți pentru proiecte utile. Care să asigure dezvoltarea zonei respective. Noi avem o problemă cu capul. Cheltuim banii pentru ca o firmă să facă un anume tip de proiect, pentru a face rost de niște bani în campania electorală, pentru că o rudă stă mai departe de centrul localității. Asta nu e normal.

Q: Familia?

S.G.: Am o familie frumoasă, care mă susține în ceea ce fac. Ar trebui să-mi schimb puțin programul şi să stau mai mult cu soția şi cu băiatul meu. N-am reușit încă să-mi organizez lucrurile așa cum trebuie. Îmi va reuşi.

Q: Când o să vă opriți?

S.G.: Viața e frumoasă şi merită să fie savurată. Știți cum se spune: „Importantă e călătoria, nu destinația”. La 18 ani am pus bazele Asesoft, cel mai mare grup IT românesc, în 2004 am devenit campioni naționali la baschet, în 2005 am câștigat FIBA CUP în Europa, am intrat în Telecom construind prima rețea 4G din România, am construit parcuri eoliene şi am reușit să refacem viile de la Budureasca din Dealu Mare. Acum sunt implicat în media împreună cu colegii mei. Cine știe care sunt limitele?

Vasile Dâncu: „Sebastian Ghiță este inteligent și încăpățânat, luptător născut în era competiției, unul dintre puținii oameni de afaceri români pe care nu i-a produs comunismul şi nici nu s-a copt la soarele fals al tranziției. În schimb, este cel mai bun exemplu pentru un capitalism responsabil, care știe că nu poți ucide societatea pentru maximizarea profitului. Îl privesc cu prietenie şi speranța că este buzduganul unui viitor care va mătura etapa gheșeftului cu țara și risipirea resurselor noastre pe nimic.”

De pe același blog al Florianei Jucan, la finalul interviului cu Ghiță

Tot  pe același blog al Florianei Jucan, iată că  mai găsim și un articol unde autoarea găsește  încă o ocazie de a mânca rahat chiar și în plecarea Corinei Drăgotescu în America deoarewce se pare că a câștigat la loteria vizelor

Pentru această încheiere: E tot mai  bolnavă ţara, domnule Președinte! Veți ajunge conducător peste morți… sufletește! Vă recomand să-l abandonați pe Cărtărescu şi să-l citiți pe Saramago, cel care vă scrie într-unul din Eseurile sale că „… aici nimeni nu se mai poate salva, orbire e şi asta, să trăieşti într-o lume unde s-a terminat speranţa”.

Adică cum fă, scroafa dracului, dacă o curvă mediatică așa cum e Corina Drăgotescu face favoarea  de a ne scuti de a ne mai infecta zilnic televizoarele cu prezența ei  împuțită e de vină tot Președintele…

Nu înțeleg de ce nu te duci și tu împreună cu celelalte jigodii în lumea mare ca să nu ne mai infectați aerul? Drăgoteasca e cam uzată ca femeie, deci faptul că a plecat în America e foarte bine… Floriana, la experiența ei, cred că ar mai găsi un andajament  pe la Ansterdam pe bulevardul cu felinare roșii …  sau, de ce nu, în Thailanda… bordelurile au nevoie de parașute … 

Iată mai jos articolul unde  Floriana Jucan jelește de mama focului faptul loteria vizelor a făcut ce nu a reușit cancerul… să ne scape de o târfă mediatică precum Corina Drăgotescu… 

Plecarea Corinei Drăgotescu

Am urmărit-o joi seara (4 octombrie), anunțând în direct decizia de-a emigra în Statele Unite ale Americii, împreună cu familia, după ce a câștigat loteria vizelor. Am văzut în lacrimile ei tristețea unui om implicat social timp de 20 de ani şi înfrânt de realitatea unei ţări pe care o părăseşte, iubind-o. Plecarea Corinei Drăgotescu ar trebui să fie un semnal de alarmă ( nu ştiu pentru cine), încă unul în plus. Un om cu statut social, care nu duce neapărat grija zilei de mâine din punct de vedere financiar, alege să părăsească o ţară aflată în disoluție, în care nu mai există valori, principii, nu mai există minima moralia, cultura dialogului, respectul pentru celalalt, o ţară care în aceşti 20 de ani a desăvârşit vocația distrugerii.

Sigur, în cazul ei, după ce a învins cancerul, adică moartea, a o lua de la capăt într-o ţară în care efortul personal este răsplătit, recunoscut, apreciat pare o provocare minoră, un obstacol mai ușor de depăşit. Însă este trist că oamenii care au condus această ţară i-au adus pe ceilalți, pe cei conduși, la decizia disperată de a-şi părăsi locurile natale, originile, identitatea națională.

Aud tot mai des exprimată intenția oamenilor de-a pleca din România. Indiferent de capacitatea lor financiară, sunt dispuși să-şi riște tot avutul sau „neavutul” pentru o viață ozonizată. Aerul de aici miroase a sânge, a puroi, a leș uitat în soare. Viața este haotică, oamenii nu mai cunosc sentimentul solidarității, sunt nepăsători în faţa durerii altora şi a linșajului public.

E tot mai  bolnavă ţara, domnule Președinte! Veți ajunge conducător peste morți… sufletește! Vă recomand să-l abandonați pe Cărtărescu şi să-l citiți pe Saramago, cel care vă scrie într-unul din Eseurile sale că „… aici nimeni nu se mai poate salva, orbire e şi asta, să trăieşti într-o lume unde s-a terminat speranţa”.

Surse:

Q Magazin – Florina Jucan blog – Sebastian Ghiţă – (R)evoluția Mogulului

Q Magazin –  Floriana Jucan blog – Plecarea Corinei Drăgotescu

Cei de la Antena 3 consideră că Biserica ar trebui să se ducă la balamuc?

30 august 2011 Lasă un comentariu

După ce presa română a bălit cu gândul la bunătăţile de la nunta lui Borcea şi la decolteul ofertant al miresei, ca la un semn, a sărit la Mirel Axinte, consiliri politic al ministrului Lăzăroiu şi  blogger destul de apreciat în spaţiul virtual românesc, cunoscut sub pseudonimul Bleen.

Şocat de faptul că aflat pe peronul gării din Predeal, l-a văzut pe unul cum şi-a pus scăfârlia pe linia ferată şi s.a sinucis în văzul lumii a scris pe blogul Madame Blogary  , un articol care a cam pus pe bigudiuri minţile . HotNews scrie că:

Daca vrei sa te sinucizi, du-te-n p***a ma-tii si fa-o pe pustii, nu intr-un loc public. (…) Salvarea unor asemenea personaje nu e o miza. In cazul sinucigasilor eu as chema Rebu, nu IML-ul. Zice  Bleen în articolul ăla. Contactat de HotNews.ro si intrebat daca nu cumva comentariile facute sunt prea dure, Mirel Axinte a declarat: „Aveti dreptate. Comentariile respective sint prea dure indiferent de cine ar fi autorul lor. Insa in astfel de momente reactiile la cald difera de la om la om, reactiile pot fi surprinzatoare chiar si pentru autorul lor.

 

„Sinucidere in gara la Predeal, chiar in fata noastra, la 2 m. Noroc ca mi-am dat seama ce face si am apucat sa-i zic Danei sa se intoarca cu spatele”, a scris Axinte. „A luat o injuratura de la mine pe ultimele secunde ale existentei: „Cit de timpit sa fii sa te apuce traver… Oops.” Da. A decedat. S-a asezat cuminte cu capul pe linie. I-am zis Danei sa se intoarca cu spatele dar eu n-am mai apucat”, a continuat mai jos consilierul ministrului Lazaroiu.

Mai jos, un alt utilizator scrie: „Regret enorm Mirel ca ai vazut asta. E un sentiment cumplit cand un om moare langa tine”.

„Etecuru. Nu mi s-a parut cumplit. Cumplit era sa cada cineva pe linia ferata si sa moara. Nu-mi plac sinucigasii iar asta cu atit mai putin, ca si-a ales sa se omoare la citiva metri in fata Danei. Daca vrei sa te sinucizi, du-te-n p***a ma-tii si fa-o pe pustii, nu intr-un loc public. Sinuciderea (cu extrem de putine exceptii) e un viol, un act demonstrativ, ostentativ si penibil. Sinucigasii publici ar trebui amendati, arestati si batuti. Asa cum nu te caci in public, n-ar trebui nici sa te sinucizi in public. Tare mi-e teama ca la Sinaia-n gara ne asteapta sinucigasul din Sinaia. Or fi mai multi? O secta? Un traseu turistic cu senzatii mai tari decit Dracula?”, a spus in replica Mirel Axinte.

Cateva fragmente din comentariile postate de Mirel Axinte: 

  • Cel mai bun lucru e sa-l ignori. Salvarea unor asemenea personaje nu e o miza. In cazul sinucigasilor eu as chema Rebu, nu IML-ul. (…)
  • Nu e vorba de moartea unei fiinte umane, ci de sinucidere. Exact felul asta de a gindi ma calca pe nervi. (…)
  • Sinuciderea e crima si viol. Dobitocul care face asta e fericit ca se duce dracului si nu mai e nimic (desi sper sa existe Iadul si sa ajunga acolo ars in cazanul cu smoala, taiat feliute, lipit la loc si cu un fier incins infipt in c*r), nu se gindeste la cei de linga el. Ba nu, mint. Se gindeste si d-aia se si sinucide cu surle si trimbite, ca sa arate familiei, iubitei, lumii cit sufera el. (…)
  • N-o sa reintru intr-o discutie care risca sa fie interminabila. O sa notez doar ca un dobitoc mi-a stricat ultima zi dintr-un concediu si asa amarit, de doar doua zile. Eu ramin la parerea ca ar trebui sa se faca ceva, sa se amenajeze niste locuri speciale.

Contactat de HotNews.ro si intrebat daca nu cumva comentariile facute sunt prea dure, Mirel Axinte a declarat: „Aveti dreptate. Comentariile respective sint prea dure indiferent de cine ar fi autorul lor. Insa in astfel de momente reactiile la cald difera de la om la om, fiecare se descarca, fiecare reactioneaza in felul lui. Iar reactiile pot fi surprinzatoare chiar si pentru autorul lor.”

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9962429-consilierul-personal-ministrului-muncii-dupa-asistat-sinucidere-daca-vrei-sinucizi-tii-pustii-mirel-axinte-comentariile-sint-prea-dure-astfel-momente-reactiile-cald-difera.htm 

Am avut ocazia şi să văd cum, la Antena 3, într-o emisiune realizată de Mihai Gâdea alături de care mai erau Mircea Badea, Victor Ciutacu, Radu Tudor, Adrian Ursu şi Hanibal Duitraşcu, a intrat la telefon Mirel Axinte (Bleen). Asta după ce o mai făcuse de câteva ori. Nu mai ştia omul cum să se scuze.

De fapt, pentru ce se scuza? Că a spus că de dobitoc de un  dobitoc? Că nu s-a gândit că că poate vor vedea cei din familia sinucidaşului şi se vor simţi foarte loviţi? 

Dacă nu era dobitoc individul se sinucidea oare în văzul lumii? Dacă îl vedea un copil care rămânea şocat pe viaţă, de la el cine şi-ar fi cerut scuze?

Cei din studio au ajuns să afirme că Bleen ar trebui să se ducă la psihiatru…

De ce? Pentru că nu a arătat respectul cuvenit unui sinucigaş exibiţionist? 

De fapt, ce făceau cei din presă? Cam acelaşi lucru pa care l-au făcut când ameţitul de Sobaru s-a aruncat în capul liberalilor şi care în prima fază a declarat că dorea să protesteze împotriva medicilor ce-i cereau şpagă. Abia după ce l-a angajat Felix a început să îşi dezvolte acuzaţiile.

Cum a fost prezentat atunci Sobaru de idivizii care îl trimit pe Bleen la balamuc? Ca pe un erou care a dat un exemplu demn de urmat.

Mesajul din spatele întregii prestaţii de atunci a presei a fost cam aşa: „Dragi români, iată ce trebuie să faceţi: să vă sinucideţi. Nu vi se vor rezolva problemele, dar faceţi un lucru admirabil. Ne faceţi nouă rating”.

Păi mie atât acea prestţie, cât şi cea de acum când sinucigaşul, deşi nu i se cunoştea motivul era cocoloşit, evident, câteva înjurături la adresa lui Băsescu şu a puterii (aproape jumătate din timp) fiind cu abilitate „înşurubate”. 

Cum se numeşte asta? Simplu, îndemn la sinucidere pentru cei slabi de înger. Crimă, cu alte cuvinte.

Ce a făcut Bleen? L-a înjurat pe un dobitoc căruia nu i-a păsat de cei din jur. Pentru asta trebuire să se ducă la balamuc? Da, conform celor de la Antena 3. 

Ei, dar dacă e aşa, atunci mai trebuie să se ducă cineva la balamuc. Biserica.

Biserica, atunci când cineva se sinucide, nu-i acordă dreptul de a „beneficia” de o slujbă normală de înmormântare, iar de  îngropat, doar undeva mai la margine… mai la fereală…

Deci, presa care l-a trimis pe Bleen la balamuc, a trimis şi Biserica la aceeaşi instituţie ca să se caute la cap? Dacă îngropi pe cineva fără o slujbă  normală, mie mi se pare mult mai mult decât o înjurătură, iar a-i depune la loc cu fereală, loc de ruşine rămâşiţele pământeşti pentru eternitate,  e mult mai mult decât a-i spune că e und dobitoc pe care ar trebui să-l ia cei de la Rebu… Deci tot lipsă de respect faţă se sinucigaşi maifestă şi aceasta… La balamuc cu ea …

Hehehe … interesant…

P.S. Dacă Bleen citeşte aici, am o rugăminte. Ori să pună articolul la loc ca să-l văd şi eu, ori să îşi cară scuze de la mine că nu l-am văzut.

Apoi să îi scuipe între ochi pe cei care au zis că trebuie să se ducă la psihiatru şi să le spună fiecăruia din ei  în faţă: Criminalule! Deoarece cei care promovează în orice formă sinuciderea sunt criminali. E drept, criminal morali, dar tot criminali…

 

 

 

Presa română, instrument de tâmpire a poporului mioritic

13 martie 2011 8 comentarii

Un lucru e evident, dacă te uiţi prea mult la televiziunile de ştiri, ai toate şanşele să nu aflii ce se întâmplă în lume.

Se comentează şi se interpretează  în draci detalii despre chestii care sunt servite ca fiind întâmplări în jurul cărora gravitează toată atenţia lumii. Vedem că dacă a fost cutremur în Japonia, musai să se vorbească de acel cutremul pe care îl aşteptăm, nimeni de exemplu nu se mai interesează de inundaţiile din vara trecută.  Când apele se vor enerva iar, mirată presa va sări iar pe subiect. Dacă mai şi mor câţiva tembeli care în vară au avut casa dărâmată de ape va fi un subiect perfect…

Am zis să văd cam ce mai e prin lume… Iată mai jos o revistă a presei importată de pe HotNews http://www.hotnews.ro/ făcută de Andra Ciubotaru şi publicată Sâmbătă, 12 martie 2011.

Presa in Diagonala: Yemen: SUA si UE sprijina initiativa presedintelui Saleh de a renunta la putere la sfarsitul anului. Protestatarii ii cer sa demisioneze acum; Wikileaks / SUA: Twitter trebuie sa furnizeze informatii autoritatilor; Geofizicianul Richard Gross: Cutremurul din Japonia a scurtat ziua cu 1,6 microsecunde

presa in diagonala
Yemen: SUA si UE sprijina initiativa presedintelui Saleh de a renunta la putere la sfarsitul anului. Protestatarii ii cer sa demisioneze acum. Consilierul presedintelui american Barack Obama pentru lupta impotriva terorismului, John Brennan, l-a felicitat vineri pe presedintele yemenit Ali Abdallah Saleh pentru intentia de a renunta la puterea executiva si i-a cerut opozitiei sa ii accepte propunerea, informeaza Reuters. In timpul unei convorbiri telefonice cu Saleh, Brennan „a reiterat faptul ca reprezentantii opozitiei yemenite ar trebui sa raspunda pozitiv la apelul presedintelui de a se angaja intr-un dialog serios pentru a iesi din impasul actual”, se arata intr-o declaratie emisa de Casa Alba. Sefa diplomatiei europene, Catherine Ashton, a salutat propunerile presedintelui Saleh si a pledat „pentru un dialog deschis si constructiv”. Presedintele Ali Abdallah Saleh si-a anuntat joi intentia de a renunta la puterile sale executive inainte de sfarsitul anului, dar propunerea sa a fost respinsa de catre opozitie, care ii cere demisia. Intr-un discurs sustinut la Sana in fata sustinatorilor sai, presedintele, un aliat important al Statelor Unite in lupta impotriva al-Qaeda, a propus formarea unui Guvern puternic, care sa fie insa subordonat Parlamentului. Saleh a mai promis ca va elabora o noua constitutie, care sa fie aprobata prin referendum pana la sfarsitul anului 2011 si care sa stabileasca o separare clara intre puterea executiva si cea legislativa. Saleh a promis, de asemenea, o mai mare descentralizare in tara in care sudistii isi doresc independenta sau autonomie, in timp ce rebelii din nord se plang de discriminare. Vineri, zeci de mii de oameni au continuat protestele in Yemen. Manifestantii cer demisia lui Saleh. Paisprezece persoane au fost ranite in timpul demonstratiilor din orasul Aden, situat in sudul tarii. „Certificatul de deces al regimului politic a fost semnat deja”, a declarat pentru AFP Mohammad Al-Sabri, purtatorul de cuvant al opozitiei yemenite.
Wikileaks / SUA: Twitter trebuie sa furnizeze informatii autoritatilor. Un judecator federal american a decis, vineri, ca Twitter ar trebui sa furnizeze autoritatilor informatii despre persoanele care au contact cu Wikileaks. Judecatorul federal din statul Virginia, Tereza Carroll Buchanan, a decis vineri ca Twitter trebuie sa furnizeze informatii referitoare la contul parlamentarului islandez, Birgitta Jonsdottir, al omului de stiinta american, Jacob Appelbaum, si cel al lui Rop Gonggrijp, colaboratorul olandez al Wikileaks. Buchanan a declarat ca ordonanta nu e in contradictie cu respectarea vietii private a reclamantilor, deoarece acestia s-au inscris benevol pe Twitter, furnizand astfel informatii despre ei insisi, inclusiv adresele lor IP, informeaza AFP.

Cotidianul La Presse renunta treptat la print in favoarea online-ului.Cotidianul La Presse din Qebec are in vedere eliminarea treptata a printului in favoarea unei versiuni digitale propuse de iPad, care ar fi disponibila pentru abonati in trei ani, a scris vineri concurentul sau Le devoir care precizeaza ca ar fi „primul ziar major din lume care ar face trecerea brusca de la print la online”. La Presse, ziar de limba franceza, fondat in 1884, a lucrat luni de zile la acest proiect sperand sa se poata lansa in noua varianta pentru 2013. Ziarul si-a redus treptat tirajul de la 200.000 la 75.000 de exemplare zilnic in paralel cu reorganizarea redactiei si a departamentului de distributie pentru a fi in ton cu aceasta schimbare radicala. Recunoscand ca ziarul doreste sa exploateze oportunitatile oferite de noile platforme digitale, purtatorul de cuvant al ziarului Caroline Jamet a declarat pentru AFP ca, in acest stadiu, „nu suntem suficient de avansati cu proiectul pentru avansa o data certa, dar a spus ca s-au facut noi investitii in tehnologii de cateva zeci de milioane de dolari”.

SUA nu au furnizat agenti de racire pentru centrala nucleara de la Fukushima. Japonia a refuzat ajutorul. Statele Unite ale Americii s-au oferit sa furnizeze agenti de racire pentru centrala nucleara japoneza afectata de cutremur, insa oficialii de la Tokyo au refuzat, se arata intr-un comunicat emis de Casa Alba si citat de Reuters. Secretarul de stat american Hillary Clinton declarase anterior ca fortele aeriene americane stationate in Japonia au transportat deja agenti de racire la centrala nucleara de la Fukushima. Clinton fusese informata ca Japonia a cerut agentii de racire. In cele din urma, oficialii japonezi au anuntat ca nu mai au nevoie de ajutorul oferit de Statele Unite, insa Hillary Clinton nu a fost informata de schimbarea situatiei inainte de a face declaratia. „Am inteles ca in cele din urma guvernul japonez se va ocupa de situatie pe cont propriu”, a declarat un alt oficial american, sub protectia anonimatului.

Wall Street a trecut peste socul produs de cutremurul din Japonia si a inchis pe plus. Pretul titeiului, in scadere. Bursa de la New York a inchis in crestere sedinta de vineri recuperand din pierderile inregistrate in ziua precedenta si in ciuda cutremurului devastator care a lovit Japonia: Dow Jones a castigat 0,50%, iar Nasdaq 0,54%. Dow Jones Industrial Average a urcat 59.79 puncte pana la 12,044.40 in puncte, iar Nasdaq, dominat de actiunile pe tehnologie,a crescut cu 14.59 puncte la 2715.61 de puncte. Si Standard larg & Poor’s 500 a urcat cu 0,71% (9.17 puncte) incheind sedinta de tranzactionare la 1304.28 de puncte. Un baril de titei a pierdut mai mult de 1.50 dolari pe bursa in New York inchizand la 101 dolari. „In afara de incertitudinea pentru economia planetei generata de cutremurul din Japonia, piata s-a temut si de demonstratiile din Arabia Saudita. Protestele s-au dovedit a nu fi de amploare, iar teama s-a rispit”, a declarat analistul Peter Cardillo de la Avalon Partners.

Geofizicianul Richard Gross: Cutremurul din Japonia a scurtat ziua cu 1,6 microsecunde. Geofizicianul NASA Richard Gross a calculat ca rotatia Pamantului a fost accelerata cu 1,6 microsecunde, ca urmare a cutremurului care a zguduit Japonia. In consecinta, ziua s-a scurtat cu 1,6 microsecunde, informeaza ABC News. Aceasta schimbare a vitezei de rotatie este usor mai mare decat cea cauzata anul trecut de cutremurul din Chile. Cutremurul care a lovit in anul 2004 insula indoneziana Sumatra a scurtat ziua cu 6,8 microsecunde.

E tare ciudat… aproape neverosimil…

În lume există şi lucruri mai importante decât ordinăria infectă de linşaj mediatic la adresa Puterii pe care o practică trusturile Realitatea Media şi Intact, decât acele porcării de zise anchete la care se pretează jegoşenia lei Dan Diaconescu sau decât divorţul femeii  jumate om jumate silicon, ori a micului Virinel de mara paraşută (La înălţimea ai, evident că nu puteam să îi spun altfel decât mare).

Oare n-ar trebui să ieşim în stradă şi să protestăm că, din banii pe care îi dăm la buget sub formă de taxe, o parte din bani sunt tocaţi de un Consiliu Naţional al Audiovizualului care stă şi freacă menta?

Acum câteva zile am văzut că un fapt de mare importanţă la noi era că Goran Bregovici  l-a băgat în seamă pe un ţigan manelist care, din câte am înţeles se numeşte Florin Salam (Dacă se numea Caltaboş, cred că era mult mai potrivit la duhoarea am senzaţia că o generează).

Iată de exemplu un articol pe care l-am adus de aici:

http://www.agentia.org/monden/bregovici-a-baut-o-sticla-de-votca-de-gat-cu-florin-salam-intr-o-carciuma-din-bucuresti-8561.html

Bregovici a baut o sticla de votca de gat cu Florin Salam intr-o carciuma din Bucuresti

Bregovici a baut o sticla de votca de gat cu Florin Salam intr-o carciuma din Bucuresti Manelistul Florin Salam a primit vizita neasteptata a lui Goran Bregovici, in cautare de talente locale pentru noul sau album Alkohol. Bregovici a ajuns la Salam dupa ce s-a documentat desper manelele romaesti, iar manelistul nostru aparea intr-o lucrare internationala ca un exponent perfect al genului muzical.

Totul s-a datorat faptului ca Florin Salam si-a facut o mai buna campanie pe internet fata de Nicolae Guta, Vali Vijelie, sau Adi Minune. A fost motivul pentru care Bregovici a dat „buzna” in casa lui Salam si nu a celorlalti manelisti. De altfel, Salam apare si cu o melodie in topurile de la Londra, dar si las Moscova.

Florin Salam l-a primit cu bratele deschise, nevenindu-i sa creada ca are un asemnea oaspete. cei doi au cantat impreuna mai multe melodii, dupa care s-au ospatat si au baut de mai multe ori in spiritul traditional tiganesc, cu mese imbelsugate, gatite de rudele manelistului.

Nu este pentru prima oara cand Bregovici are de a face cu exponentii etniei tiganesti. Se stie ca el este inconjurat in cantecele sale de lautari tigani si a inregistrat numeroase piese folosindu-se de acestia. de asemenea si i filmele lui Bregovici apar adesea tiganii ca personaje principale. De aceea nu este o noutate ca artistul sarb l-a cautat acum pe Salam.

Cei doi si-au petrecut noaptea trecuta intr-un local din Capitala unde Salam sustinea un recital. Manelistul l-a anuntat la microfon pe Bregovici si au si cantat impreuna. Apoi au chefuit toata noaptea. Aarbul a stat la masa cu un prieten si o tanara romanca, ce a incercat sa-i intre in gratii, intretinandu-se in limba engleza.

Pe toata durata noptii, Goran Bregovici a baut de unul singur o sticla de vodca si a mancat dintr-un platou haiducesc cu mamaliguta. Rareori s-a ridicat de la masa, preferand sa danseze de pe scaun pe melodiile „fratelui” Salam, care a continuat cu dedicatii „fara numar” pana spre dimineata. Goran Bregovic a parasit localul in jurul orelor 04.30, alaturi de bruneta de la masa, prietenul sau si Florin Salam.

Am senzaţia că autorul (sau autoarea) ea foarte entuziasmat de  întâmplare. În fine, nu asta e problema mea ci faptul că românul a ajuns să aibă ca vedete nişte semianalfabeţi care nu ştiu să lege două vorbe. Asta e una din urmările prestaţiei abjecţiei presei româneşti, care din fuga după rating a uitat că ar trebui să aibă şi un rol educativ şi de promovare a valorilor noaste reale.

Oare tembelul sau tembela care a scria articolul ştie cine au fost Enescu, Creangă, Vuia? Că Nicolae Grigorescu a fost un mare pictor şi nu un pozar care fotografia boi? Ori că Regina Maria, deşi a auzit probabil de ea, nu a fost nici regina magiei, nici a manelelor, nici a pornăgrafiei ci că a fost regină, regină, cu coroană şi tot tacâmul? Sincer nu cred…

Am şi eu o întrebare pentru CNA: Oare mie cine îmi decontează detergentul pe care îl folosesc de câteva ori pe zi când spăl flegmele de pe ecranul televizorului, flegme care au ca motiv existenţial lipsa de respect cu care ne tratează media?

P.S. Cred că trebuie să fac o precizare: Nu am nici cea mai mică întenţie să consider că unele ziare sau al fel de mijloace media nu fac parte din presa noastră de rahat deoarece şi dacă nu se pretează la porcării, acele entităţi media nu se delimitează de colegii lor. Nu am văzut nici un jurnalist, oricât de onorabil şi corect  ar fi să stea în greva foamei  şi să protesteze că alţii se ţin de porcării.

Am auzit de multe ori o expresie: „Nu vreau să judec felul în care îşi face colegul mei meseria. Nu ar fi frumos, e colegul meu”. Corect. Toţi sunt colegi, deci toţi sunt o apă şi un pământ…

Categorii:Presă Etichete:

Să nu uităm: Reţeaua Vîntu – Episoadele 1, 2 şi 3

31 ianuarie 2011 40 comentarii

Poate unii vor spune că dacă nu e de ieri, cel mult de alatăieri, un subiect nu mai e de actualitate. Alţii poate vor spune că s-au săturat de subiect. E problema lor.

Din păcate unii deja par a fi uitat. Chiar ieri vorbeam cu cineva şi a venit din înâmplare vorba de S.O.Vîntu. M-a privit puţin încruntat: „Da, parcă îmi amintesc ceva”. Până în vară probabil ar fi uitat cu totul.

Păi dacă în atât de puţin timp uită, cum îşi mai poate  aminteti de cozile din timpul lui Ceaşcă, de morţii din Loviluţia din Decembrie sau de mineriade?

Pentru el şi pentru alţi uituci asemenea lui, iată mai jos, importat de pe http://voceaargesului.wordpress.com/2010/07/27/reteaua-vantu-presa-episoadele-1-3-httpwww-curentul-ro/ , articolul:

REŢEAUA VÂNTU: PRESA

episoadele 1 – 3

Începând de azi, prin bunăvoinţa colegilor de la “Curentul” (una dintre cele 3 sau 4 publicaţii cu adevărat independente din ţară) şi în special a doamnei Iulia Nueleanu (căruia îi mulţumim încă o dată) vom publica un material incediar, scris de colegii mai sus amintiţi, despre reţeaua mogulului Nuş-SOV.

Reţeaua Vântu: Presa episod 1

„Lista lui Vântu în structurile publice are în jur de 150 de nume“. Anunţul grandoman făcut în martie 2009 chiar de către SOV a stârnit numeroase discuţii contradictorii, mulţi comentând că numărul e mult prea mic faţă de cel real, pentru că, la rândul lui, fiecare dintre cei 150 are o medie de 10 oameni în subordine cu care lucrează direct, pe care să-i influenţeze la nevoie, cei 10 pe alţii şi tot aşa. Alţi comentatori au remarcat imediat: „aceşti 150 sunt doar în structurile publice, dar în structurile concurenţei directe a lui Vântu, câţi o fi având lista?“. Nimeni până acum nu a oferit o listă concretă cu oamenii plătiţi de Vântu şi cu sumele adesea fabuloase pe care s-au vândut conştiinţe din lumea presei, din lumea politică, dar şi din lumea artistică. Lista cu oamenii aflaţi în slujba lui SOV este impresionantă, la fel ca şi sumele pe care s-au vândut jurnaliştii care ne ţin zilnic lecţii de morală la televizor. Pentru început vom aduce la cunoştinţa opiniei publice pe acei ziarişti şi analişti care au pozat ani de-a rândul în independenţi, dar care, potrivit documentelor intrate în posesia noastră, erau dependenţi de ani buni de filonul de bani al lui Vântu.

Turturică, recompensat pentru ruperea redacţiei „Evenimentul Zilei“?
În 23 decembrie 2004, Turturică este demis de trustul Ringier de la conducerea „Evenimentului Zilei“. În 4.01.2005, 80 de angajaţi din redacţia Evz demisonează din solidaritate cu Turturică, unii angajându-se imediat, alţii nu, operaţiune care a distrus una dintre cele mai sudate şi mai profesioniste echipe jurnalistice din ţară. Poate vă întrebaţi ce făcea dl Turturică a doua zi după 4 ianuarie? Semna cu 3 firme controlate de SOV nişte rentabile contracte de cesiune de drepturi de autor, după cum urmează: Global Production SRL (CUI 16371587), contractul 25/5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO, Global News SRL (CUI  16371595), contractul 21/ 5.ian.2005, suma lunară 4110 EURO şi Global Network Cable (CUI 16330323), 23/ 5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO.  Ce coincidenţă… Şi iată cum, în loc să dea câteva zeci de milioane de euro ca să cumpere „Evenimentul Zilei“, Vântu i-a oferit lui Turturică 10.780 EURO pe lună şi, brusc, Ringier a constatat că valoarea ziarului a scăzut simţitor, Vântu chiar oferindu-se să-l cumpere. GENIAL! Vântu, nu Turturică, pentru că la scurt timp, în august 2005, Turturică şi-a încasat-o şi el de la SOV, care i-a redus contractele de la 10780 EURO lunar la 2223 EURO lunar. Trebuie subliniat că toate contractele au încetat, prin acte adiţionale, la 01 martie 2009. În acelaşi pachet, Vântu, prin unul dintre avocaţii săi, Florea Felix, i-a înfiinţat şi o firmă lui Turturică, Media Analyst, în ianuarie 2005, declaraţia de asociat unic fiind atestată sub numărul 76 în 28.01.2005 la cabinetul avocatului, ca şi contractul de comodat pentru sediul din bld. Tineretului, firmă cu care, în 2005, Global Video Media SA încheie un contract de consultanţă şi promovare pentru Realitatea TV. Contractul prevedea:

„1. Consultanţa pentru studiul de piaţă privind poziţionarea societăţii Realitatea Media S.A. şi găsirea de soluţii pentru creşterea audienţei şi a vânzărilor.
2. Propuneri privind grila de programe şi promovarea produsului Realitatea Media. 3. Consultanţă privind managementul postului Realitatea.
4. Consultanţă privind strategia de comunicare cu publicul.
5. Consultanţă privind managementul informaţiei“.

Din clauzele contractuale reiese că Turturică nu prea avea încredere în Vântu, aşa că a pus o clauză fulminantă: „În cazul în care Clientul va întârzia plata preţului cu mai mult de 15 zile faţă de termenele prevăzute la articolul 6, Consultantul va putea rezilia unilateral prezentul contract, fără obligaţia de a returna sumele de bani primite până în acel moment şi fără obligaţia de a presta servicii în schimbul sumelor de bani deja primite“. Adică banii i se cuvin orice ar fi. Valoarea contractelor cu trustul lui Vântu a lui Media Analyst a depăşit, în 2005, 200.000 EURO.

Vântu, călare şi pe Radioul public
Vântu nu s-a mulţumit să îşi asigure reţeaua numai din jurnalişti de la trusturile concurente. Şefa Departamentului de Comunicare şi Marketing al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR), Ruxandra Săraru, s-a aflat şi ea pe statele de plată ale lui Vântu la Realitatea Media. Pentru serviciile prestate în slujba mogulului, Ruxandra Săraru a încasat 1.236.760.000 de lei vechi între anii 2007 şi 2009. Mai grav este că numirea ei în această calitate la SRR a avut loc pe 15 septembrie 2008, fapt ce nu a împiedicat-o pe aceasta să încaseze în continuare bani şi de la Vântu, cu toate că trustul media al mogulului deţine postul radio Guerilla, deci un post de radio concurent postului public. Noul şef al Radioului public, Demeter Andras Istvan, a avut o poziţie extrem de tranşantă în legătură cu acest subiect: „Nu am cunoştinţă despre această situaţie. Oricum săptămâna aceasta, pe 23, va avea loc o evaluare când mă întorc în ţară şi este o bună oportunitate pentru a clarifica orice fel de situaţie care ar fi neconformă cu statutul SRR şi cu prevederile legale“. Atunci când i-am explicat despre ce sume de bani este vorba, Demeter Andras ne-a replicat sec: „O să mă interesez în mod special de acest aspect“.

Grigore Cartianu şi Ion M. Ioniţă, şefi la „Adevărul“, s-au dedulcit şi ei la banii lui Vântu
Grigore Cartianu, cel care s-a prezentat lui Paulo Coehlo în redacţia EVZ ca  Gregoire Ecrivain, a fost plătit de SOV cu un contract pe drepturi de autor încheiat în 2009 pentru suma de 186.560.000 de lei vechi. De ce să nu sugi bani din două surse dacă se poate, şi-a spus probabil Cartianu, fără să-şi facă prea mari probleme legate de moralitatea unui asemenea demers. Ne-ntrebăm doar câte anchete şi materiale de investigaţie care ar fi putut viza afacerile lui Vântu au rămas în sertarele lui Cartianu. Pentru orice eventualitate, SOV şi-a mai asigurat un nume important din redacţia „Adevărului“ pe statul său de plată. Este vorba de  redactorul-şef adjunct Ion M. Ioniţă, care avea experienţe mai vechi cu mogulul de la Realitatea. E adevărat însă că preţul pentru deontologul Ion M. Ioniţă a fost mai mare. Astfel, Ioniţă  a încasat de la Realitatea Media, în 2007, 18022 RON, în 2008 – 25139 RON, şi în 2009, doar 7419 RON (deh, era criză şi nu se mai simţea nici SOV ca înainte), în total peste jumătate de miliard de lei vechi.

Peter Imre: „Nu ştiu ca cineva să lucreze pentru alte trusturi“
Peter Imre, managerul holdingului Adevărul, a declarat, pentru „Curentul“, că nu ştie ca cineva din redacţia „Adevărul“ să lucreze sau să primească bani de la trusturile concurente. „Nu ştiu ca cineva să lucreze pentru alte trusturi. Dacă îmi spuneţi despre cine e vorba, pot comenta, dacă nu, vorbim mâine după ce informaţia dumneavoastră va fi publicată“, ne-a spus şeful de la „Adevărul“.

Făţărnicia Corinei Drăgotescu
După ce nu a izbutit în mai multe rånduri să-l convingă pe Dinu Patriciu, care abia preluase, în 2006, trustul Adevărul Holding, să o pună şefa şefilor, Corina Drăgotescu a plecat la  Realitatea TV, unde a dus-o ca-n rai, dacă adunăm banii cåştigaţi de ea la mogul. Potrivit datelor oficiale aflate în posesia ziarului „Curentul“, Corina Drăgotescu a încasat doar în ultimii trei ani nu mai puţin de 5.247.310.000 de lei. Nu e nicio greşeală, e vorba de peste 5 miliarde de lei vechi. Să ne aducem aminte însă cu cåtă ipocrizie anunţa Corina, în urmă cu un an, că demisionează de la Realitatea deoarece are salariul prea mic. În timp ce dădea aceste declaraţii, eterna admiratoare a lui Iliescu încasa circa 3.000 de euro pe lună, sumă considerată insuficientă de deontoloaga reciclată acum de Patriciu. Interesant e că în 2009, cånd Corina se plångea de scăderea salariului, aceasta a primit brut 1.541.510.000 de lei, mai mult decåt în 2008, cånd a încasat 1.241.000.000 de lei. Sfåntă ipocrizie!

Nicolae Ulieru, „Mr. No Comment“, spălătorul public al lui SOV
Lt. Col (r) Nicolae Ulieru, fost purtător de cuvånt al Serviciului Romån de Informaţii pe vremea directoratului lui Virgil Măgureanu, sau „Mr. No Comment“, aşa cum era cunoscut ca şef al biroului de presă pentru că nu exprima nicio opinie, niciodată, a încasat sume frumuşele de la Sorin Ovidiu Våntu pentru diverse servicii de „acoperire a adevărului“ sau a părerilor contra. Normal, pe drepturi de autor, aşa cum îi stă bine unui fost purtător de cuvånt care nu şi-a mai găsit loc în alte părţi. Astfel, Våntu a încheiat un contract în 15.07.2006 cu Nicolae Ulieru, prin societatea Global Video Media, doar se ştie că Våntu nu semnează nimic pentru suma de 1.118 euro pe lună. Ce trebuia să facă Nicolae Ulieru pentru aceşti bani nu ştim, dar am văzut la TeVeu. Ulieru are practic sarcina să destructureze informaţiile şi, la fel ca pe vremea Securităţii, să facă în aşa fel încåt să ascundă adevărul. În plus, în anul 2009, Nicolae Ulieru a primit şi de la Realitatea  56 milioane de lei, o sumă modestă, dar importantă se pare pentru fostul purtător de vorbe al lui Măgureanu, din moment ce-l apără cu înverşunare pe SOV, în toate ieşirile sale publice. Astfel, recent, cånd a fost invitat să comenteze despre dosarul de securitate publicat de Hotnews şi revista „Kamikaze“ (şi ziceam că Våntu nu semnează nimic), Ulieru declara public, cu o nonşalanţă perversă, că Sorin Ovidiu Våntu „este un geniu“ şi că nu crede că acesta a fost turnător la Securitate, fără însă să argumenteze concret aceste puncte de vedere. Cam mulţi bani pentru nimic…

Deontologul Nistorescu, comentator de 5 miliarde de lei
Unul dintre comentatorii „grei“ ai postului Realitatea TV şi şef peste defunctul ziar „Cotidianul“, conservat acum în stare latentă de online, Cornel Nistorescu, apare conform documentelor obţinute de ziarul „Curentul“ ca unul dintre cei mai bine plătiţi mercenari media. Prezentat mereu de Realitatea ca un guru în ale jurnalismului, Nistorescu a încasat de la casieria lui Våntu, doar în ultimii trei ani de activitate (2007-2008-2009), suma de 4.847.240.000 de lei vechi. Cam scump nea Cornel şi sub Corina Drăgotescu?!, dacă ne gåndim că „performanţele“ sale jurnalistice din ultima vreme se leagă exclusiv de îngroparea ziarului „Cotidianul“. Cu siguranţă însă, SOV nu-i dădea atåţia bani pentru calităţile sale jurnalistice.

Adrian Ursu şi Oana Stancu joacă în Liga piticilor

Oana Stancu şi colegul ei de emisiune, Adrian Ursu, fac parte din Liga foarte mică de la Realitatea. Potrivit datelor aflate în posesia noastră, Oana Stancu a fost plătită în 2009 cu 2.300 RON lunar. Iar în urma celebrei emisiuni în care Våntu a intrat telefonic şi i-a spus: „tocmai vi s-a redus salariul cu jumătate“, Oana Stancu  primeşte 1.150 RON lunar, adică sub nivelul mediului pe economie. A evaluat-o bine Våntu: aşa e şi ea ca jurnalistă, sub nivelul mediu, iar gurile rele zic că şi-a scos şi silicoanele. Oare de asta să-i dea aşa puţin Våntu?
Oana nu trebuie să fie supărată, deoarece Adrian Ursu, colegul său de emisiune, a primit în 2009 frumoasa sumă de 350 lei pe lună. Cåt o pensie minimă! Pe acelaşi principiu ca şi-n cazul Oanei Stancu, ni se pare o sumă chiar frumuşică pentru prestaţia lui. E OK, Sorine, cu ăştia doi!
Din aceeaşi categorie de pitici face parte şi jurnalistul Cristian Pătrăşconiu, care a primit în 2008 de la Våntu numai 111 RON, deşi era aproape zilnic la televizor. Jalnic!

Alex Stoenescu – istoric la curtea mogulului

Săptămåna trecută, istoricul Mihai Alex Stoenescu, cel care a recunoscut cu nonşalanţă în 2006 că a colaborat cu Securitatea, din patriotism desigur, a declarat că nu a primit niciodată suma vehiculată la Vox News de Dan Andronic, de 50.000 de euro, pentru o carte pe care i-o comandase Sorin Ovidiu Våntu sau care trebuia publicată sub anumite aspecte tendenţioase favorabile turnătorului Nuş. Stoenescu a precizat că a publicat în lucrarea „Din culisele luptei pentru putere 1989-1990. Prima guvernare Petre Roman“, apărută în 2006, doar un interviu cu SOV, luat în 2005, unde acesta vorbeşte despre oportunităţile de speculă şi îmbogăţire rapidă pe fundalul unei situaţii de haos politico-juridic, în absenţa unei clase politice veritabile şi a unui sistem juridic. Cu toate acestea, lămuririle pe care Stoenescu le oferă în lucrarea citată mai sus denotă o spălare conştientă a imaginii lui SOV pe care încearcă să îl situeze departe de scandalul FNI în anii 2000. Mai mult, istoricul, cu un acces extrem la tot ce au însemnat dosarele Revoluţiei şi figurile implicate în acest fenomen, vorbeşte de faptul că în spatele FNI se află statul. Conform datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, imaculatul istoric Alex Stoenescu nu a prestat degeaba la curtea mogulului, el încasånd de la Realitatea lui  Våntu, în 2008 şi 2009, nu mai puţin de 360 milioane de lei vechi. Cam mult, pentru un capitol de carte care oricum nu este luată în serios în lumea istoricilor.
Pe Alex Stoenescu şi SOV îi leagă şi o prietenie politică. În lucrarea „Din culisele luptei pentru putere 1989-1990. Prima guvernare Petre Roman“, Stonescu afirmă că „partidul pe care (Våntu – n.r.) îl înfiinţase în 1999 – Uniunea Forţelor de Dreapta -, cu scopul de a recrea forţa politică de dreapta dispărută înainte de război, eşuează în alegerile locale din anul 2000 sub impactul FNI“. Ceea ce „omite“ Stoenescu să spună în cartea sa este că tocmai el s-a aflat printre fondatorii Uniunii Forţelor de Dreapta şi a ocupat funcţia de vice-preşedinte al acestei formaţiuni politice.
Noi nu ne întrebăm decåt cum deontologii presei romåneşti au acceptat aceste sume uriaşe de la Realitatea Media, atåt timp cåt această firmă a înregistrat constant de la preluarea ei de către SOV pierderi colosale: 20,8 milioane euro în 2008, 8,15 milioane Euro în 2007, 5,1 milioane euro în 2006 şi 1,7 milioane euro în 2005. Oare ei s-au întrebat de unde ne vin banii ăştia, din economiile lui SOV la FNI, că Realitatea n-are bani.

Reţeaua Vântu: Presa episod 2



Aşa cum am anunţat continuăm lista cu jurnaliştii care pozează zilnic în costumul de independenţi, dar care de ani buni sunt racordaţi la banii lui Sorin Ovidiu Vântu. Pe sume mai mari sau mai mici, aşa cum reiese din documentele aflate în posesia ziarului „Curentul“, ziarişti şi deontologi scorţoşi ai ţării au acceptat fără nicio tresărire morală să fie simbriaşi de rând la curtea lui SOV, spre marea satisfacţie a mogulului care şi-a asigurat astfel, pe bani modeşti, influenţa la nivelul unor importante publicaţii naţionale, precum şi un flux vital de informaţii dinspre trusturile concurente.

Fascinanta poveste a Emiliei Şercan
Emilia Şercan a făcut carieră în presă urcând treaptă cu treaptă, mai întâi în presa locală, apoi în anul 2000 se mută în Bucureşti ca reporter la „Curierul Naţional“, ascensiunea terminându-se la „Evenimentul zilei“ ca şef al departamentului de investigaţii, funcţie pe care a ocupat-o până în ianuarie 2008, când visul său s-a împlinit: pleacă pe postul de şef de departament investigaţii la Grupul Realitatea Caţavencu. Noi o întrebăm pe Emilia, specialista în investigaţii: care grup? Aşa cum scriam cu câteva zile în urmă, Grupul Realitatea Caţavencu nu există din punct de vedere juridic. În România s-a reglementat acest mod de asociere în grup prin Legea 161/2003, care defineşte Grupul de Interes Economic, GIE, înregistrarea fiind obligatorie la Registrul Comerţului. Niciodată firmele Realitatea Media, Caţavencu, Poligraf (editorul „Cotidianului“), Romantica etc. nu au format un GIE la ONRC. Despre educaţia Emiliei Şercan se găsesc doar următoarele informaţii: a urmat cursurile Grupului Şcolar „Vasile Deac“ din Vatra Dornei, promoţia 1995, şi a absolvit în anul 2003 Facultatea de Jurnalism de la Sibiu, probabil o formă de învăţământ la distanţă, având în vedere că locuia din 2000 în Bucureşti, cum ea însăşi declara pe blogul personal.
Bine, o să ne întrebaţi, şi ce-i aşa fascinant la ea? Să vă explicăm: începând cu anul 2005, Emilia şi departamentul condus de ea au început să publice unul după altul articole de investigaţii privindu-l pe SOV, care nu mai are nevoie de nicio prezentare. L-au urmărit în Creta, la Viena, când s-a operat pe cord deschis –  deh! blestemele feneiştilor -, l-au acuzat trei ani de zile că banii feneiştilor sunt la SOV, aşa cum a stabilit expertiza judiciară, că foloseşte intermediari pentru a-şi camufla afacerile, că a fost „groparul FNI, rămas curat şi uscat folosind o armată de oameni de paie“, după cum plastic se exprima chiar Emilia Şercan într-o anchetă publicată în EvZ la şase ani de la căderea FNI. Şi în 2008, ce să vezi, Emilia se înrolează şi ea în armata de paie a lui SOV pentru preţul brut corect: 5.244 lei-ROL pe cartea de muncă, după cum dezvăluia Tiberiu Lovin pe blogul său, în urmă cu câteva luni, şi 5.379.060.000 de lei-ROL pe drepturi de autor, o medie de 8.500 EURO lunar, în mână. Şi acum fascinaţia: un producător executiv la CNN nu depăşeşte 6.000 EURO lunar, şi asta ar fi cam cel mai mare salariu de jurnalist la CNN. No more comments.
Dar să lăsăm foştii colegi să vorbească despre ea:

Cătălin Prisecariu, revista „KAMIKAZE“:

„Emilia Şercan. Şefa departamentului de investigaţii la EvZ în 2005, când am ajuns eu acolo. Deci şi şefa mea, din septembrie 2005 până în iulie 2006, când am părăsit EvZ pentru «Academia Caţavencu». Nu-i discut Emiliei calităţile profesionale, care nu mă interesează. Dar îmi amintesc foarte clar că avea o pasiune pentru subiectele privitoare la Sorin Ovidiu Vântu. Morbidă, aproape. Sigur, gusturile femeii la bărbaţi nu se discută, deci nu comentez. Totuşi, încă îmi amintesc fapte. Să vă povestesc una din ele: era în toamna lui 2005. Nu mai ţin minte ziua, dar ştiu că era chiar ziua Emiliei. Sau ziua lui Vântu. Cu ocazia asta, pişicher, Vântu i-a trimis Emiliei trandafiri şi nişte sticle cu vin, pe care le-a lăsat la intrarea în redacţia EvZ din Pipera. Reacţia Emiliei a fost: sufocare, uluire, congestionare bruscă, preludiul unui atac de cord şi altele asemenea. După ce şi-a revenit, Emilia a decis: nu avea să se mânjească cu darurile lui Vântu, îi va înapoia acestuia şi florile, şi vinul. S-a urcat într-o maşină a redacţiei, a zburat până pe strada Paris, la vila mogulului, şi a lăsat la poartă ofrandele. Apoi s-a întors în redacţie şi a făcut un tur de onoare. Învinsese! Rămăsese curată, nu acceptase nimic de la SOV, nici măcar flori! În aceeaşi perioadă (sau poate la începutul lui 2006), Emilia a refuzat mai multe oferte venite de la «Cotidianul». De la «Cotidianul» lui SOV, desigur. Le-a refuzat pe toate. Argumentul? Suprem: ea nu-şi vinde virginitatea jurnalistic-deontologică pentru a lucra la Vântu, despre care scria articole în rafală“.Deci? A acceptat doar când preţul de cumpărare a fost unul corect. Negociere curată: atât a considerat ea costul conştiinţei ei! Cătăline, ea s-a enervat în halul ăla pentru că Vântu a crezut că o poate cumpăra cu nişte sticle de vin. Hai, te rog, ce să facă ea cu florile şi vinul? Faptul că jurnalistul Emilia Şercan a ales banii lui Vântu pentru a abandona orice anchetă sau investigaţie legată de Vântu reprezintă o opţiune personală, care ar putea fi înţeleasă de dragostea pentru arginţi a oamenilor. Probleme apar atunci când este vorba de Emilia Şercan cea care desfăşoară activităţi didactice la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Potrivit declaraţiilor făcute chiar de Şercan, aceasta le predă studenţilor Tehnici de investigare jurnalistică. Având în vedere traseul său profesional, probabil tehnicile sunt legate de investigarea oamenilor de afaceri care îţi pot asigura un viitor lipsit de griji, după modelul practicat cu succes chiar de ea. În lumina noilor informaţii date acum publicităţii de ziarul „Curentul“, solicităm conducerii FJSC să fie mai selectivă atunci când alege îndrumătorii viitorilor jurnalişti.

CTP şi Marius Niţu, plătiţi şi ei de Vântu
Povestea metamorfozei „Prezent“ – „Gândul“:
22 martie 2005: Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu şi Bogdan Chirieac anunţă plecarea de la „Adevărul“. Alături de ei pleacă şi 93 de oameni din redacţie. Orice asemănare cu povestea Turturică –  „Evenimentul zilei“ întâmplată cu două luni înainte este pur întâmplătoare, desigur.
7 aprilie 2005: Cristian Tudor Popescu&Comp. anunţă că scot un nou ziar, al cărui nume va fi „PREZENT“.
Pardon, spune Turturică. Acesta anunţă că marca PREZENT îi aparţine şi că e înregistrată la OSIM din ianuarie, adică atunci când avocatul lui Vântu îi constituia şi firma Media Analyst, după cum am relatat în episodul 1 .
Turturică declara atunci că gazetarul Cristian Tudor Popescu a luat acest nume, care îi aparţine, fără acordul său, subliniind că nu există nicio legătură între ziarul scos de C.T. Popescu şi cel pe care-l va scoate fosta echipă EvZ.  Ha, ha, ha, ambele echipe dezertoare se băteau pe aceeaşi marcă? Până la urmă, CTP a cedat şi a scos ziarul „Gândul“. CTP a negat tot timpul că Vântu ar fi în spatele ziarului condus de el. Ziarul condus de CTP, „Gândul“, a înregistrat – conform datelor de la Ministerul de Finanţe – o pierdere în anii 2005-2008, de 20.431.809 RON (aprox. 5,3 milioane EURO). Dar dl Popescu, acţionar fondator, a avut de unde să susţină pierderea. Numai de la Realitatea Media a încasat pe drepturi de autor peste 2 miliarde de lei, potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“. Bogdan Chirieac, autointitulat „sunt pielea pulii“, nu se dezminte: nu ia niciun drept de autor de la Realitatea. Vântu a considerat că nu are ce drepturi de autor să-i cedeze…

Şi tu, Marius Niţu de la PRO?
Un alt „deontolog“ cu degete fine şi buzunare popeşti este redactorul-şef de la ziarul „Gândul“, Marius Niţu. Împletind armonios jurnalismul politic cu cel sportiv (a doua sau chiar prima lui specializare), editorialistul Niţu, din eşalonul doi al aşa-zişilor formatori de opinie, ne (dez)informează constant despre purgatoriul cotidian în care guvernanţii ne afundă în fiecare zi. Cum o vuvuzea cu potenţial este imediat observată şi cooptată de headhunter-ul SOV, înregimentarea sa în „corul vânătorilor de Băsescu“ nu a fost decât o chestiune de timp. În 2007, Marius Niţu încasează 9.134 RON, în 2008 – 11.853 RON, în 2009 – 17.273 RON. Sumele sunt modeste, generând o medie lunară de aprox. 1.000 de lei. Problema e că pentru aceşti bani, Marius Niţu, angajat al trustului Mediapro, din care face parte ziarul „Gândul“, a semnat în contractul de cesiune de drepturi de autor cu Realitatea Media, din care vă prezentăm doar două dintre obligaţiile CEDENTULUI: „nu întreprinde nimic din ceea ce ar putea prejudicia imaginea sau drepturile Cesionarului“, „are datoria de a respecta şi de a proteja imaginea REALITATEA T.V., atât prin activităţile sale profesionale, cât şi prin prestaţiile sale din afara acesteia“. Aoleu, adicăşi ca redactor-şef la „Gândul“, nu?

Oana Dobre – de la Nuş la Felix
Oana Dobre, acreditată timp îndelungat la CNSAS, nu a fost impresionată de ororile securităţii văzute prin documente, aşa că se plimbă de la turnătorul Nuş la turnătorul Felix.  Încercarea sa de a se acredita ca jurnalistă de război a eşuat lamentabil atunci când, într-un interviu din septembrie 2007 realizat de un reporter al Realităţii TV, Oana a fost prinsă cu temele nefăcute în ceea ce priveşte o lectură minimă vizavi de cărţile celebre despre zonele de conflict. Nici la capitolul politică externă Oana n-a excelat, nefiind în stare să articuleze o poziţie vizavi de intervenţia americană din Irak. Să fie oare slaba pregătire a unui jurnalist care crede că partea teoretică a unui reporter de război este doar o pierdere de timp? Sau poate superficialitatea şi indiferenţa care de multe ori sunt percepute ca fiind curaj? Chiar în anul realizării interviului, Oana îşi lua de la  Realitatea Media pe drepturi de autor,  în paralel cu evoluţia sa la EvZ, 427.000.000 de lei vechi. Frumoasă sumă pentru o jurnalistă care a dat chix în tentativa de a face o emisiune cu Mihai Tatulici! Pentru comparaţie, Adelin Petrişor, un adevărat jurnalist de război, a încasat de la Realitatea Media în 2009 162.167 RON şi în 2008 127.509 RON. Să ne înţelegem, Oana.

Deontologul-afacerist, Doru Buşcu, 5.062.500.000 ROL de la Realitatea Media
Doru Buşcu, Sorin Vulpe şi Liviu Mihaiu fac parte dintr-un grup aparte: grupul jucătorilor de poker cu Sorin Ovidiu Vântu. Sumele extrem de generoase încasate de cei trei reprezintă o evoluţie în cariera lor, având în vedere faptul că în urmă cu nouă ani, potrivit unui participant la partidele de poker organizate de SOV, acesta din urmă îi lăsa să câştige. Un amănunt interesant: după ce Vântu îi lăsa să câştige, Buşcu, Vulpe şi Mihaiu pierdeau toţi banii câştigaţi, tot la poker, în faţa participantului care ne-a relatat cum decurgea jocul. Deh, lăcomia se plăteşte… Dar să-i luăm pe rând.
Doru Buşcu. Acuzat direct de Sergiu Crupenschi, acţionarul Editurii Univers, firma care a cerut falimentul POLIGRAF SA, că a falimentat ziarul „Cotidianul“, fondat de regretatul Ion Raţiu.
„În august, Doru Buşcu mi-a dat toate asigurările, spunându-mi că nu există niciun fel de risc. Textual, a zis: «Eu îmi plătesc întotdeauna datoriile, nu rămân dator la nimeni». Ei aveau o tactică: promiteau ceva, apoi, când venea scadenţa, după câteva săptămâni, nu mai era nimeni de găsit. Când trecea scadenţa, venea altcineva şi promitea altceva. Şi tot aşa. Noi vom cere o expertiză contabilă, prin care să aflăm cum s-a ajuns în insolvenţă. Ei au vândut aceste cărţi, iar vânzările acopereau factura medie de aproximativ 15.000 de euro pe titlu. Cornel Nistorescu a vrut să cumpere creanţa şi să continue ziarul. El trebuia să ajungă la un acord şi cu ceilalţi creditori, ceea ce, din informaţiile mele, nu s-a întâmplat. Mi-am dat seama că se încerca să nu îi dau în judecată până după alegeri. După alegeri au cerut singuri insolvenţa. Doru Buşcu este autorul moral al acestei situaţii.“ (Declaraţie pentru paginademedia.ro)
Presa a relatat deja că Buşcu îşi ia pe lună 15.000 euro de la „Caţavencu“. Noi adăugăm şi cei 5.062.500.000 ROL luaţi pe drepturi de autor de Realitatea Media.
Plătit regeşte de Vântu la cele două firme, Buşcu e în stare să spună orice. Iată ce îi declara lui Mihnea Măruţă în martie anul acesta:

– Ai avut două ziare de suflet, pe care le-ai considerat «copiii tăi» din presă: «Caţavencu» şi «Cotidianul». Unul a murit, celălalt pare că-şi pierde aura. Ce-ţi reproşezi în fiecare dintre cele două cazuri?
– La «Cotidianul» îmi reproşez pripa în care l-am construit“.

Buşcule, chiar ai face orice pentru bani? TU AI CONSTRUIT „COTIDIANUL“? Se răsuceşte domnul Raţiu în mormânt. Cred că ai vrut să spui:
– La „Cotidianul“ îmi reproşez pripa în care l-am dărâmat.

Despre caracterul deontologic al lui Doru Buşcu am mai scris.

Ziarul „Curentul“ a scris, în vara lui 2008, cum, după ce a lătrat împotriva chiriaşilor simbolici din vilele RAAPPS, tocmai el, „imaculatul“ jurnalist deontolog Doru Buşcu s-a dedulcit la rahatul de stat. Acesta, împreună cu soţia sa, fosta prezentatoare de la PRO TV, Ioana Moldovan, au profitat din plin de aranjamentele imobiliare ale RAAPPS, având la dispoziţie o vilă cu etaj chiar în buricul Capitalei, în cartierul Dorobanţi.

Obiectul „deontologiei buşciene“ l-a făcut atunci o frumoasă vilă cu un etaj, aflată în totalitate la dispoziţia acestuia. Conform informaţiilor, soţii Ioana Moldovan şi Doru Buşcu au cumpărat apartamentul de la etajul 1 al vilei de la RAAPPS, după care, prin jonglerii imobiliare, au preluat şi contractul de închiriere pentru apartamentul de la parter, de la un personaj extrem de dubios, celebrul „Doctor Moarte“, Adrian Murea, chirurgul de la spitalul Ministerului Administraţiei şi Internelor „Prof. dr. Gerota“ renumit pentru „calitatea“ operaţiilor sale care se finalizau des cu decesul pacienţilor. La acea dată, „Curentul“ a scris că în apartamentul de la parter funcţionează Fundaţia „EuroFilm“, o fundaţie fără niciun fel de activitate, dar care are norocul să aparţină tot Ioanei Moldovan şi lui Doru Buşcu. Cum ar spune Vadim: „hai sictir!“.

Liviu Mihaiu – guvernatorul verde a lui SOV
Ca orice oportunist camuflat în blană ecologică, fostul guvernator al Deltei Dunării, jurnalistul Liviu Mihaiu, a mirosit perfect potenţialul de combinaţii bănoase din Deltă. După ce, în 2006, l-a plimbat pe Tăriceanu cu şalupa, ademenindu-l că are proiecte ce vor salva ecosistemele Deltei Dunării, pe final de mandat, premierul a „cărui economie a duduit“ (până a explodat – n.r.) i-a făcut cadoul mult visat lui Mihaiu – Delta Dunării. Instalat cu pompă în septembrie 2008, Liviu Mihaiu a demisionat de la conducerea Radio Guerrila pentru a trece în liga „celor 150 de oameni ai lui Vântu“ din structurile publice. Obsesia lui Vântu pentru Deltă e veche şi binecunoscută şi e locul unde îi place să invite oameni politici, dar şi foarte mulţi jurnalişti. La relaxare. Cu toţii ştim care sunt rezultatele unui sejur de recreere la Vântu!  Pentru început, la numai o săptămână de la ungerea sa în funcţia de guvernator, Liviu Mihaiu îi va oferi pe tavă lui Vântu o afacere virgină, la cheie, şi anume benzinării pentru alimentarea cu combustibil a şalupelor din Deltă. Cele două benzinării plutitoare au fost aduse de către PSV Company, firmă care este controlată de omul de afaceri şi patronul trustului Realitatea, Sorin Ovidiu Vântu. Acţionarul majoritar al PSV (fosta Petromservice) este firma Elbahold Limited, care are o participaţie de 54,3%, iar 25% din afacere este deţinută de unul dintre sindicaliştii preferaţi ai lui Vântu, Liviu Luca, prin intermediul Asociaţiei Salariaţilor Petrom, pentru ca 10% să fie deţinute de alte persoane fizice. În anul precedent numirii sale ca Guvernator al Deltei, Liviu Mihaiu a încasat de la Realitatea Media 4 miliarde şi jumătate de lei vechi. Ca să fim mai exacţi, suma a ajuns la 4.519.580.000 de lei. Bani pe care probabil benzinăriile lui Vântu via Liviu Luca i-au scos în câteva zile.
Acum se leagă totul, nu?

Sorin „Şobolanul“ Vulpe – miliardarul curat-murdar
Un alt personaj pitoresc din cadrul „Reţelei Vântu“ este noul director de Dezvoltare Internaţională a grupului Realitatea-Caţavencu, grup care nu e grup. Considerat unul dintre locotenenţii lui Vântu de la „Caţavencu“, Sorin Vulpe, cel alintat de prieteni „Şobolanul“, se va ocupa de identificarea oportunităţilor de extindere a business-ului în afara României (?!). Reamintim că SOV a declarat imediat după rezultatul alegerilor prezidenţiale din ţara noastră că afacerile din mass-media vor fi conservate în stare de online, iar ţările-ţintă pentru dezvoltarea afacerilor vor fi statele din proximitatea graniţelor României. Cu toate acestea, Vântu l-a folosit pe Vulpe pentru a scăpa şi de câteva produse şi oameni deveniţi între timp indezirabili. Astfel, în vara lui 2009, Vulpe a scăpat de publisherul revistei „Aventuri la pescuit“, Cristi Vezure, publicaţie pe care a cumpărat-o apoi la începutul acestui an de la Vântu cu suma de circa 100.000 mii de euro, conform paginademedia.ro. Considerat de mulţi colegi un manager mediocru, Sorin Vulpe se află în graţiile lui Vântu care îl foloseşte la manevrele interne din cadrul trustului pe care îl patronează. Păi, cred şi eu, la ce bani îşi ia de la Vântu… Numai de la Realitatea Media SA a încasat 4.703.850.000 de lei vechi.

Şi la cererea fanilor… Andreea Creţulescu!
Cum nu are fani? Îl are pe Geoană, care a anagajat-o consiler la Cotroceni. A, pardon, Geoană a pierdut alegerile şi n-a mai angajat-o. A recuperat-o însă Vântu, pentru că e bună. În 2008, Andreea, pe numele din buletin Popescu-Creţulescu Andreea-Ileana, încasa de la Realitatea Media 420.809 RON, iar în 2009, 67.528 RON. Vi se par mulţi 125.000 euro? Ei, dar şi soţul ei cică lucrează la SIE.

Arginţii l-au apropiat şi pe Tudor Octavian de Vântu
La cei aproape 71 de ani, Tudor Octavian are încă un condei care surprinde pe toţi cei care i-au citit textele publicate de-a lungul timpului, spun criticii. Acest talent nu-l împiedică, însă, să fie la fel de sarcastic şi, mai mult de atât, manipulator atunci când e vorba despre prostit masele. Da. Tudor Octavian manipulează sau măcar încearcă să o facă pentru cei care se uită la emisiunile tv la care apare aproape în fiecare zi, fiind „omul bun la toate“. Tudor Octavian a şocat cu violenţă verbală şi cu felul în care discuta despre pensii şi pensionari atunci când guvernul a cerut ca aceia care obţin acest drept de la stat, pensia, să nu mai poată lucra în posturi publice. Ce n-a povestit Tudor Octavian la televizor este arta sa de a lua bani de la toţi mogulii, având câte o părere, bine argumentată, pe aceeaşi problemă, pentru fiecare mogul care îl plăteşte. Şi asta chiar dacă opiniile sale exprimate sunt contrare, în funcţie de televiziunea unde se află. Dacă Voiculescu trebuie să aibă dreptate, la prânz spune ce vrea să audă Voiculescu. Dacă scaunul e la Realitatea, subiectul acelaşi, dar mogulul Vântu are altă părere, nu mai contează, iar seara Tudor Octavian infirmă ce a spus în aceeaşi zi. Ce mai contează adevărul când trebuie să ai portofelul plin? Tudor Octavian scrie editoriale la „Jurnalul Naţional“, apare şi la Antene, dar prestează ori de câte ori este nevoie şi la Realitatea Media de unde a primit pentru perioada 2007-2009, pe drepturi de autor, peste 250 milioane de ROL.

Ziaristul eolian Pavel Lucescu nu refuză nici concurenţa
Pavel Lucescu a fost şi el cooptat în reţeaua Vântu, după ce i-a manipulat pe ieşeni pentru două partide concurente. Ajuns jurnalist de Capitală, Lucescu s-a dedulcit şi el la banii lui SOV, încasând, în 2009, suma de 100 milioane de lei de la Realitatea Media. De ce a ajuns un „ziarist eolian“ spune chiar el pe blogul său: „Licenţiat în Sociologie-Politologie, ediţia ‘95. În prezent, senior-editor la «Cotidianul». Vorbesc despre politică, politici, politicieni şi alte chestii uşor plictisitoare pe la Realitatea TV, dar nu refuz nici «concurenţa» dacă sunt invitat şi-mi convin, în dezordine aleatoare: ora, invitaţii, moderatorul, tema.
Fac presă politică de 14 ani. Am şi un blog pe care-l alimentez cu păreri doar atunci când am şi nu suport să le ţin doar pentru mine“. Sau poate ai păreri doar când se umflă portofelul?

Şi la final, bomboana de pe colivă:

Victor Ciutacu
Deşi m-a criticat pentru primul meu articol, Grigore Cartianu mi se pare de-a dreptul de bun-simţ, comparativ cu Ciutacu: Cartianu a recunoscut că a luat bani de la Realitatea Media pentru nişte bani mai vechi pe care-i datora firma Telesport şi că a semnat contractul cu Realitatea pentru a-şi putea recupera banii. Am arătat deja aici că acesta e ca un autodenunţ pentru infracţiunea de evaziune fiscală, suma reprezentând pentru Realitatea Media o cheltuială fictivă.

Dar Victor Ciutacu este de-a dreptul SENZAŢIONAL. Publică pe blogul lui următoarele:

„UPDATE şi MAI SENZAŢIONAL: Patriciule, mogulule, bloaghere, vezi că unii răi scriu că Gregoar a luat bani de la Vântu. În timp ce lua şi de la tine, ca să fim foarte bine înţeleşi. Ştiu cât, dar mă interesează pentru ce. Cred că şi pe tine“.

Şi acum vine lovitura: ŞI CIUTACU A LUAT BANI DE LA REALITATEA MEDIA ÎN 2007: 56.850.000 de ROL.

Acum scriu şi eu: Voiculescule, mogulule, bloaghere, vezi că unii răi scriu că Ciutacu a luat bani de la VÂNTU. În timp ce lua şi de la tine, ca să fim foarte bine înţeleşi. Ştiu cât, dar mă interesează pentru ce. Cred că şi pe tine. Până să ne răspundă Ciutacu sau Voiculescu, să spicuim din postările lui Ciutacu de pe blogul personal despre Vântu:
După publicarea dosarului de informator al lui SOV, Ciutacu publica un articolaş pe sub titlul „A jucat Albă-ca-Zăpada în filme porno?“. Cităm şi un portret creionat de tonomatul Antenelor: „terminaţi dracului cu demonizarea lui Vântu! Omul ăsta este negustor. Cumpără ieftin şi vinde scump; orice, de la active şi titluri de valoare cu potenţial de profit, până la conştiinţe care-i pot aduce (prin manipulare) valoare adăugată. Nu s-a cerut pictat angelic în biserică nici când a spoliat o armată de prostălăi la FNI, nici când şi-a parcat uneltele în toate structurile statului, nici când şi-a pus trustul la dispoziţia/contra diverşilor politicieni. Vrea să câştige numai el şi (pour les connaisseurs) cei pe care-i reprezintă. Şi dacă i l-a predat cu premeditare cinică pe Geoană, ambalat festiv, lui Băsescu (aşa cum cred că s-a întâmplat), atunci a făcut-o nu fiindcă-i vreun trădător de neam şi ţară, ci pentru că aşa (i-)au dictat interesele. SOV e cinic şi punct. N-are nicio vină că soarta unor oameni ca Geoană sau Băsescu – şi, în definitiv, a noastră, a tuturor – a ajuns să depindă de el“.

Reţeaua Vântu: Politicieni şi analişti episodul 3


Poate unul dintre cei mai importanţi piloni pe care se clădeşte imperiul politico-economic al lui Sorin Ovidiu Vântu este cel format din politicieni şi analişti, o adevărată armată care împânzeşte societatea românească atât în instituţiile statului, cât şi pe ecranele televizoarelor la care ne uităm în fiecare zi, acolo unde ne sunt servite imagini şi portretizări apocaliptice ale peisajului actual, dar şi ale viitorului ţării noastre. De la termeni clociţi în laboratoarele Realităţii lui Vântu, precum „grecizare“ sau „faliment statal“, până la „dictator“ sau „revoluţie“, Realitatea încearcă zilnic să inoculeze spectatorilor ideea colapsului şi să creioneze peisajul unei decadenţe irecuperabile a societăţii în care trăim. Pentru a transmite aceste mesaje, analiştii care invadează zilnic ecranele televizoarelor stau aproape lunar la coadă la casieria lui Vântu. Mai grav este că la aceeaşi coadă stau şi politicieni din toate partidele politice, semn că reţeaua mogulului este multicoloră din punct de vedere politic. Pentru numărul de astăzi, ziarul „Curentul“ va da publicităţii în exclusivitate sumele pentru care politicienii noştri şi formatorii de opinie din România îşi vând conştiinţa pe arginţii lui Vântu.

Sfetnic al lui Traian Băsescu plătit de Vântu
Unul dintre numele grele care apar în documentele obţinute de ziarul „Curentul“ ca fiind plătit de mogulul Vântu este chiar cel al şefului Cancelariei Prezidenţiale, Cătălin Avramescu. Într-o emisiune TV realizată în primăvara lui 2008, SOV declara că statul este slab şi că are implantată o adevărată armată care lucrează pentru el din interiorul sistemului. Mogulul a menţionat de asemenea că partidele din actuala clasă politică sunt incapabile de a creşte vârfuri pe care apoi să le propulseze în ierarhia statului român, motiv pentru care acestea apelează la specialişti din zona privată. Pentru a întări această idee, SOV a numărat atunci mai mulţi oameni politici şi ziarişti apropiaţi ai PDL, printre care Sever Voinescu, Cătălin Avramescu sau Traian Ungureanu. Ceea ce au în comun toţi cei enumeraţi de păgubitorul FNI este că la un moment dat s-au aflat în pontajul goarnelor media ale lui Vântu, reunite sub titulatura incorect folosită de „grupul Realitatea-Caţavencu“. Pentru a ne lămuri şi a verifica informaţiile care ne-au parvenit vizavi de consilierul de la Cotroceni, Cătălin Avramescu, am mers pe fir până la sursă. Acesta ne-a declarat că este adevărat că a semnat articole pentru publicaţiile lui Vântu şi că de asemenea a fost plătit pentru apariţiile sale la Realitatea TV, dar nu poate fi acuzat că este omul lui. „Din articolele pe care le scriam. Pe atunci (2007 – n. red.) scriam la «Cotidianul». Ca să vă zic pe ani… întâi am scris la «Cotidianul», apoi la «Bursa». Mai erau drepturi de autor de la reviste unde scriam chiar ocazional, cum ar fi «Revista 22» sau «Dilema Veche»“, a precizat Avramescu. Întrebat dacă a încasat drepturi de autor şi de la Realitatea Media, Cătălin Avramescu ne-a răspuns afirmativ. „Da, cred că da“, a declarat uşor timorat consilierul prezidenţial. „Dar retineţi că nu am fost niciodată angajat al trustului Realitatea pentru că există o confuzie pe care herr (domnul – n. red.) Vântu a făcut-o odată. Dacă nu mă înşel, într-o emisiune a spus ceva de genul că Voinescu, Avramescu sau Ungureanu, la pagina de editorial, erau angajaţii mei. E vorba doar de drepturi de autor. Să zicem că d-voastră trimiteţi o carte sau un articol la o revistă sau editură şi ea se publică. Nu sunteţi angajatul nici al revistei, nici al editurii, dar ţi se dau drepturi de autor. În perioada 2006-2007 am primit şi de la radio BBC pentru că era printre puţinele care plăteau celor care veneau în emisiuni. De asemenea, Realitatea Media practica acest lucru şi chiar TVR“, a precizat consilierul prezidenţial. Trebuie subliniat că Avramescu a primit bani pe drepturi de autor de la Realitatea Media chiar şi în 2008, când a fost numit consilier de stat la Palatul Cotroceni, suma primită de la SOV fiind de doar 11.580.000 de lei. Trebuie precizat însă că în 2007, Avramescu a încasat de la Vântu 285.090.000 de lei, iar adunat, în cei doi ani de colaborare fructuoasă cu firmele lui SOV, actualul consilier de la Cotroceni a încasat 296.670.000 de lei. Interesant este că în declaraţia de avere Avramescu a specificat clar că a primit drepturi de autor de la „Bursa“ sau de la „Nemira“, dar în ceea ce priveşte Realitatea Media a păstrat sub tăcere asumarea publică a faptului că a luat bani, în timp ce era consilier la Cotroceni, de la una dintre firmele lui SOV.

Silviu Prigoană, la taifas cu Vântu pe drepturi de autor
În cazul lui Silviu Prigoană s-a petrecut un fenomen similar ca şi în cazul lui Cătălin Avramescu. Şi pe Avramescu, şi pe Prigoană Vântu i-a plătit generos în 2007 ca să înjure PSD şi PNL şi să susţină poziţiile PDL şi a preşedintelui Traian Băsescu. Ulterior, pe principiul calului troian, Avramescu a ajuns consilier la Cotroceni, iar Prigoană – deputat PDL.
Potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, Silviu Prigoană, cel care i-a „pasat“ Realitatea TV controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, a primit de la partenerul său de afaceri, în 2007, 168.147.200 de lei, bani daţi bineînţeles tot pe drepturi de autor. Deşi oficial după încheierea tranzacţiei cei doi nu au mai avut nimic în comun, Silviu Prigoană intrând în Partidul Democrat Liberal şi de acolo în Parlament, acesta a fost văzut de foarte multe ori parcând pe strada Paris, de unde pleca deseori după ore de taifas cu SOV.

Mariana Bitang, pe lista lui SOV
Pe lângă oameni politici sau jurnalişti, pe statele de plată ale lui SOV au intrat şi consilieri din anturajul Cotrocenilor. Conform declaraţiei de avere depuse pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale în luna iunie a lui 2009, consilierul de stat şi marea antrenoare a lotului de gimnastică al României, Mariana Bitang, a încasat în 2008 suma de 21.740.000 lei pe „drepturi de proprietate intelectuală“. Abordată de ziarului „Curentul“ în această chestiune, doamna Bitang ne-a spus că nu a încasat niciun ban de la Realitatea, deşi singură a scris cu mâna ei în acea declaraţie de avere postată pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale. „Nu, nu am luat niciun ban. Niciodată. Poate e o greşeală. Poate v-aţi uitat pe site la declaraţia altcuiva“, ne-a contrazis Mariana Bitang. Reamintim că Mariana Bitang deţine funcţia de consilier prezidenţial pe probleme de sport din anul 2006.

„Poetul-portofel“ Mircea Dinescu se face că nu lucrează la turnătorul Nuş
Un alt nume greu aflat mai dintotdeauna pe lista oamenilor de bază ai lui SOV este membrul Colegiului CNSAS Mircea Dinescu. Alintat de colegul său de breaslă CTP cu apelativul „poetul-portofel“, Dinescu dovedeşte în fiecare zi că îşi merită cu prisosinţă porecla. După ce mai mult a mimat dezgroparea secretelor Securităţii, Mircea „fă-te că lucrezi“ Dinescu nu a avut nicio reţinere în a încasa bănuţi frumoşi de la Vântu pentru a-i înjura împreună cu „deontologul“ Stelian Tănase pe duşmanii mogulului. Conform surselor noastre, Dinescu a băgat în buzunare nu mai puţin de 445.080.600 de lei pentru apariţiile sale poetice din 2008-2009 la Realitatea alternativă a lui Vântu. Deşi nu precizează cât primeşte de la SOV, bardul „anti-securist“ a trecut în declaraţia de avere de pe site-ul CNSAS o sumă de 700.600.000 de lei ca plată pentru prestaţiile sale circo-politice pe la diferite goarne audio-video. Legăturile lui Dinescu cu SOV sunt mult mai vechi. În 1997, Mircea Dinescu a vândut 30% din acţiunile revistei „Academia Caţavencu“ mogulului eolian, care controlează şi grupul de presă Caţavencu. Recent, Dinescu a avut probleme şi cu ANI, care l-a declarat incompatibil cu calitatea sa de membru CNSAS, funcţie ce echivalează cu rangul de secretar de stat. Atunci, ANI a anunţat că Dinescu nu îşi poate exercita funcţia la CNSAS doarece este administrator la o firmă privată. La acel moment, Dinescu, „deconspirat“ ca afacerist privat, spunea: „Nu mă simt în nicio stare de incompatibilitate. Faptul că citesc dosarele Securităţii nu are legătură cu afacerile mele“. Cu toate aceastea, revista „Kamikaze“ a scris că Dinescu ar fi primit de la stat scutiri de taxe în valoare de 2,6 milioane de lei noi.

Adrian Păunescu l-a trecut în testament pe SOV
După ce a intrat într-un con de umbră, Adrian Păunescu a jucat un teatru ieftin, şi ca în zilele Revoluţiei când, huiduit pe stradă, s-a lepădat de Ceauşescu, „poetul de curte“ a anunţat că este pe moarte. Cu lacrimi în ochi şi cu vocea tremurândă, Adrian Păunescu le mulţumea tuturor celor care şi-au amintit de el. Mai mult, pentru a impresiona şi pentru a mai stoarce câţiva bani din buzunarele unor moguli generoşi ca Vântu şi Voiculescu, Adrian Păunescu a scris pe blogul său o scrisoare-testament în care le aduce, aşa cum e obişnuit, osanale controversaţilor oameni de afaceri. „Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu şi lui Sorin Vântu ar trebui să le mulţumesc pentru momentele excepţionale pe care mi le-au oferit, surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat şi doritor de atitudini mai puţin previzibile, care, de câteva luni, a uitat şi ce promisese, şi să răspundă la telefon. Acum, la această răspântie, n-am  mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărţim supăraţi.
Dragii mei copii, problema cea mai mare este prăbuşirea ţării. O emisiune de televiziune vine şi trece. La urma urmei, nu e nicio obligaţie, pentru nimeni, să ofere spaţiu de emisie nimănui. Cum aş putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea «Cartea Cărţilor de Poezie?»“, scrie Adrian Păunescu pe blogul său, http://niculinamoisescu.weblog.ro/2010/07/02/testament-adrian-paunescu/.
Dar asta nu e tot, din datele pe care le deţine ziarul „Curentul“, Adrian Păunescu a primit de la Realitatea Media nici mai mult, nici mai puţin decât 3.469.890.000 de lei pentru anii 2008-2009. Contactat telefonic, Adrian Păunescu ne-a declarat că nu ştie şi nici nu-şi aminteşte câţi bani a încasat şi că nu el se ocupă de partea economică. Dar să nu uităm că în Senatul României, „Bardul de la Bârca“ se ocupa de cultură şi de presă în cadrul Comisiei de cultură.

Cristian Ţopescu neagă că a primit bani de la Realitatea Media
Potrivit informaţiilor redacţiei „Curentul“, unul dintre oamenii politici plătiţi de Vântu este senatorul PNL Cristian Ţopescu. Cunoscut de publicul larg mai mult pentru meseria de comentator sportiv al postului naţional de televiziune, actualul senator şi general de brigadă cu o stea Cristian Ţopescu apare pe statele de plată de la Realitatea Media cu suma de 34.921.000 lei în ultimii trei ani. Cu toate acestea, în declaraţia de avere pe 2008 de la Senat, Cristian Ţopescu nu are trecuţi banii primiţi de la Realitatea Media. Contactat de către ziarul „Curentul“, senatorul PNL ne-a declarat că nu a avut niciodată un contract cu Realitatea Media şi nu a primit nicio sumă de bani. „Ar fi fost bine dacă aş fi primit ceva bani. Dar nu, nu am primit nimic din drepturi de autor de la Realitatea. Nu ştiu de unde aveţi aceste informaţii, dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt“, ne-a spus Cristian Ţopescu. Din păcate pentru domnul senator, documentele aflate în posesia noastră spun cu totul altceva, iar în cazul său sunt două variante: fie cineva de la Realitatea Media a semnat în fals contractul de drepturi de autor cu datele lui Cristian Ţopescu, şi atunci organele abilitate ar trebui să se sesizeze, fie senatorul liberal nu i-a declarat şi, în consecinţă, susţine în continuare că nu a primit niciun ban de la Realitatea Media. Oricum, în baza acestor informaţii, ANI va fi obligată să facă investigaţiile ce se impun, atunci când va reintra în pâine.

Săftoii – luaţi la pachet de familie
Din seria sfetnicilor preşedintelui Traian Băsescu trecuţi cu arme şi bagaje în slujba unor duşmani declaraţi ai acestuia, Adriana Săftoiu se distinge de departe. Supărată foc pe Băsescu după ce „Elvis has left the building“ (Elvis a părăsit clădirea – n.r.), aşa cum le place celor de la SIE să glumească despre plecarea în urma unor gafe de proporţii a incompetentului Claudiu Săftoiu de la conducerea acestei instituţii, Adriana a hotărât să demisioneze din funcţia de purtător de cuvânt al Preşedinţiei la numai 10 zile de la această întâmplare. Cum un om cu un bagaj important de cunoştinţe despre secretele Cotrocenilor nu este tocmai de lepădat, fostul informator al Securităţii, SOV, a înregimentat-o imediat pe Adriana Săftoiu. Potrivit surselor noastre, fosta sfătuitoare prezidenţială a încasat, în 2007, anul demisiei de la Cotroceni, circa 76.000.000 lei vechi de la Realitatea Media pentru diverse servicii prestate. În declaraţia sa de avere de la Camera Deputaţilor depusă în 2008 pentru anul fiscal 2007, Adriana Săftoiu nu a trecut şi zecile de milioane luate de la televiziunea mogului, ci doar banii din drepturile de autor de la Editura Trei, în sumă totală de 194.454.000 de ROL. Mai mult decât atât, acest lucru se poate traduce prin evaziune fiscală, deoarece legile statului român obligă la declararea oricărui venit. Probabil legea nu este valabilă şi pentru doamna Săftoiu, în condiţiile în care nici cu moralitatea nu stă prea bine. Nici cu cea profesională, nici cu cea din viaţa personală. Se pare că trecerea Adrianei Săftoiu în cealaltă tabără a fost făcută de mogulul eolian la pachet cu partenerul său de viaţă. Reamintim că soţul său, Claudiu Săftoiu, fost şef la SIE şi consilier prezidenţial, a fost unul dintre cei mai activi agenţi electorali ai lui SOV în atacarea Cotrocenilor pe parcursul cursei electorale prezidenţiale din toamna trecută. Cu informaţii din interior şi o frustrare imensă, Elvis a lovit mereu în punctele vulnerabile ale instituţiei de la care numai în 2007 a încasat 380.251.000 lei. Pe lângă indemnizaţia de la Cotroceni, bugetarul Elvis a încasat şi 160.757.000 de la SIE pentru cele cinci luni în fruntea spionilor români.

Mădălin Voicu, lăutar la masa Realităţii
Nelipsit din talk-show-urile politice ale Realităţii, pesedistul Mădălin Voicu este unul dintre oamenii acontaţi de SOV pentru interesele sale politice. Potrivit surselor noastre, prietenia dintre SOV şi Voicu este una modestă în plan financiar, politicianul luând de la casieria Realităţii, în perioada 2008-2009, numai 40.061.000 lei. În declaraţia de avere, Mădălin Voicu consemnează că a prestat la concerte, spectacole şi apariţii tv sau intervenţii radio, pentru 10.000-15 000 de euro pe an, fără să precizeze care au fost aceste contracte. Astfel, Mădălin Voicu a luat bani „fără număr, fără număr“ de la toţi cei care aveau nevoie de el pentru o nuntă, un spectacol sau un atac politic, în funcţie de ce doreşte omul cu banul. Mult va mai avea de lucru ANI după ce va reintra în drepturi!

Un fost premier a ajuns şi el slujbaş la SOV
Victor Ciorbea, fostul premier ţărănist, a câştigat de la Realitatea Media, doar în 2009, 238.290.000 lei, pe drepturi de autor. Mogulul Sorin Ovidiu Vântu nu l-a uitat niciodată pe cel care i-a facilitat deschiderea Fondului Naţional de Investiţii şi i-a pus la dispoziţie mai multe pârghii prin care să-i fenteze pe cei care şi-au depus banii în fondul de investiţii. Ce a prestat fostul premier de aceşti bani, doar el ştie. Din apariţiile televizate, Victor Ciorbea a reuşit să-i ducă de nas pe telespectatorii Realităţii prin informaţiile pe care le spunea, apărându-l în felul acesta pe mogulul plătitor şi încercând să facă şi politică. Mai mult, Agenţia de Investigaţii Media (AIM) nota pe site-ul său că fostul premier îşi face partid ecologist pe banii controversatului om de afaceri. „Fostul prim-ministru Victor Ciorbea nu mai vrea ca anul acesta să stea deoparte de viaţa politică. Ca atare, la sfârşitul anului trecut, a demarat discuţiile cu mai mulţi oameni de afaceri în scopul asigurării finanţării şi susţinerii unui nou partid politic. Potrivit informaţiilor aflate în posesia AIM, noua formaţiune politică pe care Victor Ciorbea vrea să o înfiinţeze va fi un partid ecologist a cărui denumire încă nu a fost stabilită. Primul om de afaceri care a răspuns afirmativ la propunerea lui Victor Ciorbea de finanţare a unui nou partid ecologist este Sorin Ovidiu Vântu. Acesta este cunoscut pentru sponsorizările efectuate în domeniul protecţiei mediului şi, totodată, ca un susţinător înfocat al acţiunilor ecologiste“, spun cei de la AIM. Fostul premier Victor Ciorbea suferă brusc de amnezie. Contactat telefonic, fostul prim-ministru ne-a declarat că nu îşi mai aminteşte dacă a semnat sau nu un contract pe drepturi de autor cu Realitatea Media şi ne-a rugat să nu scriem nimic despre acest lucru cel puţin zece zile, cât are de efectuat o lucrare foarte importantă, care l-a pus în situaţia de a-şi amâna chiar plecarea în Japonia. „Nu mai ştiu dacă am semnat sau nu un contract cu cei de la Realitatea Media. Nu îmi mai amintesc. Am avut o propunere, undeva spre sfârşitul lui 2008, începutul lui 2009. A fost o ofertă, dar nu îmi mai amintesc ce s-a întâmplat. Ştiu că m-am dus la o emisiune, şi ăla cu gunoaiele… aşa, Prigoană, îmi tot cerea să explic nişte chestii, ce am făcut eu cu banii din subvenţiile pentru agricultură. Ne-am certat atunci, emisia s-a întrerupt şi nu mai ştiu dacă contractul a fost reziliat sau nu ori ce s-a întâmplat cu el. Nu îmi mai amintesc nici dacă am luat bani. O să sun la ei acolo, să văd. Vă rog, nu scrieţi până nu clarific şi eu. Dar o să pot să fac asta abia peste 10 zile, aşa cum v-am spus“, a adăugat fostul prim-ministru Victor Ciorbea.

Nonagenar în solda mogulului
Ne întrebăm dacă seniorului penelist Mircea Ionescu-Quintus, care a ajuns în această primăvară la venerabila vârstă de 93 de ani, nu îi este ruşine că a ajuns pe lista de remuneraţi ai lui Vântu. Conform documentelor obţinute de „Curentul“ legate de plata unor politicieni de către mogulul eolian, preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu-Quintus, a luat în 2008 suma de 24.140.000 de lei vechi. Quintus a ocupat pe rând funcţiile de ministru al Justiţiei şi de şef al Senatului, dar a fost descoperit ulterior ca fost colaborator al Securităţii de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). „Voi îmbătrâni abia în clipa în care voi crede că nu mai am nimic de făcut“, spunea Quintus, la împlinirea vârstei de 90 de ani. Aşa este, iar noi credem că mânjirea reputaţiei cu banii lui Vântu nu are limite sau vârstă.

Lotul Sportivilor
Ca orice mogul care se respectă, Vântu are pe lista sa şi oameni importanţi din lumea sportivă. Cristian Gaţu, preşedintele Federaţiei  Române de Handbal, a primit în 2008 de la Realitatea Media, pe drepturi de autor, 24.150.000 lei. „Am primit acea sumă de bani din partea Realitatea Media deoarece am făcut parte din juriul concursului «10 pentru România». Pe parcurs, s-a renunţat la această colaborare… mai bine aşa“, ne-a declarat Gaţu. Practic, Gaţu a semnat în fals un contract de drepturi de autor, deoarece el a fost plătit să participe într-un juriu, nicidecum pentru o operă de-a sa. Probabil suma a reprezentat un soi de „avans“, având în vedere că Federaţia de Handbal a sponsorizat ştirile sportive de la Realitatea Tv. Un alt personaj din lumea sportului, Cornel Dinu, administrator delegat la FC Dinamo Bucureşti a încasat şi el de la Realitatea Media, pe drepturi de autor, 34.565.000 lei, în 2008. „Am primit acei bani deoarece am fost colaborator al unei emisiuni a lui Vlad Enăchescu. Totul a fost făcut pe bază de contract, perfect legal“, ne-a declarat Dinu.

Mărunţiş pentru Stere Farmache şi Nicolae Dănilă
În mod surprinzător, pe lista oamenilor plătiţi pe drepturi de autor de către Vântu se află şi doi oameni pentru care banii nu sunt o problemă. Este vorba de fostul preşedinte al Bursei de Valori, Stere Farmache, şi de fostul preşedinte al BCR, Nicolae Dănilă. Stere Farmache a încasat în anul 2008, an în care se afla la conducerea Bursei, 30.240.000 lei pe drepturi de autor de la Realitatea Media. Aceeaşi sumă a încasat-o în acelaşi an şi Dănilă, care ocupă în prezent funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al BNR. „Da, eram membru în juriu la «10 pentru România». Erau nişte jurii pe partea economică, pentru cei mai buni oameni de afaceri. La sfârşitul anului, a fost ales cel mai bun om de afaceri“, ne-a declarat Dănilă, fără să-şi pună problema că a semnat în fals un contract de drepturi de autor, întrucât nu a cedat nicio operă către Realitatea Media aşa cum prevede contractul, ci a participat doar la o jurizare a unui concurs.
Stere Farmache şi-a amintit şi mai greu episodul: „Când ziceaţi, în 2008? Nu mai ţin minte, parcă era vorba de un concurs…
A, da, îmi amintesc, eram cu dl Dănilă. Da, la «10 pentru România»“, a spus Farmache, care se află în aceeaşi situaţie ca şi Dănilă.

Vladimir Pasti „prestidigitatorul“ sondajelor din mâneca lui Vântu
„Domnul Vladimir Pasti, unul dintre membrii fondatori ai INSOMAR-ului şi primul director al acestuia, actualmente membru în Consiliul Director al Institutului, este un fost ideolog comunist, un fost profesor de socialism ştiinţific şi apropiat colaborator al lui Ion Iliescu. El a şlefuit, în 2008, în calitate de consilier special de campanie, mesajele electorale ale candidatului Sorin Oprescu. Evident că domnul Pasti îi va oferi sprijinul în continuare. De asemenea, este cunoscut faptul că domnul Alin Teodorescu, unul dintre fondatorii IMAS-ului, este consilierul domnului Oprescu“, spune Tudor Bârlădeanu, un comentator al unui interviu difuzat pe Hotnews, despre manipularea sondajelor cu ajutorul INSOMAR şi IMAS, http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6305312-consilierul-prezidential-sebastian-lazaroiu-despre-sondajul-insomar-care-geoana-invinge-basescu-turul-doi-cadou-vantu.htm. Vladimir Pasti, un bun organizator al rezultatelor sondajelor şi un excelent manipulator, crescut şi specializat în casa lui Vântu, a primit de la acesta pentru prestidigitaţiile sale, în perioada 2007-2008, aproximativ 300.960.000 de lei. Slăbuţă  prestaţie, slăbuţă remuneraţie…

Sondaje părtinitoare pe banii mogulului
Maestrul manipulărilor din mass-media românească nu îşi putea desăvârşi opera până ce nu angaja şi o mică armată de sociologi, persoanele cele mai indicate pentru a manipula sondaje de opinie. Acest lucru a fost cel mai vizibil în timpul campaniei electorale pentru Cotroceni atunci când institute de sondaj aflate sub patronajul mogulilor anti-Băsescu au încercat să creeze imaginea că Mircea Geoană este câştigătorul alegerilor prezidenţiale. Unul dintre sociologii plătiţi de Vântu este Mircea Kivu, care a încasat, conform surselor noastre, suma de 76.000.000 de lei vechi în 2009. Într-o declaraţie din decembrie 2009, Kivu încerca să îl pună pe Traian Băsescu în aceeaşi barcă cu Mircea Geoană pentru întâlniri cu SOV. „Episodul cu Vântu a rămas neexplicat de Geoană, dar a ieşit la iveală că şi Băsescu s-a întâlnit cu Vântu“, declara Mircea Kivu în plină campanie electorală.

Iosif Boda, analistul plătit regeşte de Vântu
Unul dintre cei mai bine plătiţi argaţi ai lui SOV este analistul-stângist Iosif Boda, care ne predă cu fiecare ocazie la Realitatea lui Vântu lecţii de democraţie. Obişnuit să atace cu mânie proletară puterea de dreapta, Boda se poate distinge lejer printre invitaţii unor talk-show-uri spălătoare de creier printr-un limbaj de lemn şi multă transpiraţie care îi şiroieşte de pe frunte la fiecare minut. Cu toate acestea, în ultimii ani, Boda a fost ridicat la rang de deţinător al adevărului absolut în materie de politică, fiind cooptat de mai toate televiziunile de ştiri, inclusiv de TVR. Pentru analizele sale, SOV l-a plătit regeşte în cuantum de 4.537.821.000 de lei vechi pentru apariţii din 2007, 2008, 2009. Contactat telefonic, Iosif Boda ne-a declarat că suma ar putea fi prea mare şi că din punctul său de vedere nu a fost niciodată în conflict de interese pentru că a respectat drepturile de autor, aşa cum sunt ele impuse prin contractul încheiat cu Realitatea Media. „Eu nu mi-am schimbat niciodată opiniile, atunci când am afirmat ceva, aşa a fost până la capăt. Chiar dacă mă duceam la alte televiziuni nu mi-am exprimat alte opinii şi nici nu a îndrăznit cineva să-mi spună ce să zic, aşa cum se mai întâmplă în unele cazuri. Nu aveam un mod distinct de a trata un subiect. De curând am fost acuzat de Cornel Nistorescu că sunt plătit de Băsescu, cum e posibil aşa ceva. S-a descalificat ca jurnalist spunând asta. Atunci când am auzit acest fel de a pune problema m-am ridicat şi am plecat din emisiune. În opinia mea, cel care atacă la comandă şi nu îşi exprimă părerea aşa cum e se descalifică. Totuşi mi se pare prea mare suma de 4 miliarde. Nu pot nici să confirm, nici să o infirm. Sunt plecat din Capitală şi voi verifica la întoarcere contractele. Mi se pare prea mare suma pentru că îmi amintesc că în vara lui 2008 am fost anunţat că mi s-a reziliat contractul cu Realitatea. Nu am aflat nici până acum de ce“, a mai spus analistul Iosif Boda.

Din pelican sportiv a ajuns analist politic
Una dintre cele mai neavizate persoane pentru a ne da lecţii de politică din slujba lui Vântu este fostul comentator sportiv Dumitru Pelin, convertit mai nou în mare analist la televiziunile mogulice. Când nu este la Antena 3, Pelican se prezintă în studiourile iRealităţii. Astfel, tandemul Vântu-Voiculescu îl promovează pe un fost comentator sportiv ca formator de opinie pe probleme socio-economice. Din informaţiile care le avem, „analistul“ Dumitru Pelican, fost director executiv al Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AMOFM) Bucureşti, poziţie pe care a ocupat-o în această agenţie după ce fostul ministru al Agriculturii, Ilie Sârbu, l-a infiltrat în minister pe post de consilier, se regăseşte şi el pe statele de plată ale Realităţii Media. Conform surselor noastre, Pelican a încasat de la Realitatea Media pentru prestaţiile penibile şi lipsite de orice spirit analitic suma de 33.426.000 de lei în 2009. Deocamdată nu ştim cu cât îl plăteşte celălalt mogul, Dan „Felix“ Voiculescu, dar cert este că a fost înregimentat politic în Partidul Conservator pe funcţia de secretar executiv. Singurul lucru prin care s-a făcut remarcat de când apare pe sticlă este o ceartă în direct cu pedelistul Cristian Boureanu, care l-a acuzat că ar fi în spatele înregistrărilor penibile în care fostul ministru al Muncii, Paul Păcuraru, apare în ipostaze jenante dansând în lenjerie intimă în faţa unui webcam. Contactat de ziarul „Curentul“, Dumitru Pelican ne-a declarat că nu a avut un contract cu Realitatea şi că la un moment dat s-a pus problema semnării unuia, însă nu s-a finalizat.
„Ce importanţă are un drept de autor privat între o persoană fizică şi o societate. În primul rând, nu e vorba că am primit bani, a fost vorba de contract de drepturi de autor şi care nu s-a mai finalizat. Totuşi nu văd rostul discuţiei? A fost vorba de un contract de drepturi de autor şi nu s-a mai finalizat.“ Întrebat dacă în prezent are vreun contract cu Realitatea, Dumitru Pelican ne-a răspuns că nu are „absolut niciunul“. „Nici cu Antena, nici cu vreun alt post nu am niciun contract pe drepturi de autor. Deci s-a pus problema unui contract pe drepturi de autor (cu Realitatea Media -n.red.) dar între timp nu s-a mai finalizat. Asta e declaraţia mea“, a conchis Dumitru Pelican, vizibil stânjenit că a fost devoalată relaţia sa pe bani cu Realitatea lui Vântu.

Mugur Ciuvică: “Aşa am vrut eu şi Realitatea“
Mugur Ciuvică nu a vrut să comenteze informaţiile deţinute de redactorii cotidianului „Curentul“: „Nu e treaba voastră. Nu vă interesează“, aşa ne-a declarat extrem de ofuscat analistul non-stop al mogulilor. „Aşa am vrut eu şi cei de la Realitatea“, a mai adăugat acesta. Probabil supărarea lui Ciuvică este determinată de suma mică zvârlită de Vântu pentru prestaţiile sale la Realitatea TV. Potrivit datelor deţinute de ziarul „Curentul“, Ciuvică a primit, în 2009, de la Realitatea Media, pe drepturi de autor 43.766.400 de lei. Cam puţin, ce-i drept, dar dacă ne gândim la valoarea opiniilor exprimate de Ciuvică putem estima că suma este corectă.

Marius Pieleanu – lăsat repetent de Ana Birchall, răsplătit de Vântu
Sociologul Marius Pieleanu face şi el parte din haremul lui Sorin Ovidiu Vântu. Pentru ce şi pentru cât? Preţul plătit de mogulul de la iRealitatea pentru „specialistul“ în ştiinţe politice este nici mai mult nici mai puţin decât 225.327.400 de lei pentru anii 2007 şi 2008. Marius Pieleanu a devenit celebru în viaţa publică după ce în urmă cu ceva timp presa de scandal a publicat stenogramele unor conversaţii trimise prin SMS deputatei PSD Ana Birchall. Specialistul în ştiinţe politice i-a mărturisit, printr-un SMS, pesedistei că îşi doreşte „să o privească epidermic“, dorinţă tratată cu refuz de către aceasta.

Lecţii de democraţie pe bani
Şeful Pro Democraţia, Crisitian Pârvulescu, s-a dedulcit şi el la banii lui SOV. Potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, Pârvulescu a încasat de la Realitatea Media, în 2008, 22.691.600 de lei, tot pe drepturi de autor. Din păcate nu am reuşit să discutăm pe această temă cu Cristian Pârvulescu pentru a ne lămuri ce fel de opere a cedat domnia sa către Realitatea Media.

Răzvan Dumitrescu –  mai valoros pentru SOV decât Liiceanu şi Pleşu la un loc
Deşi de-a lungul anilor Realitatea TV a încercat să ne scoată ochii frecvent cu valorile pe care le promovează, cu intelectualii rafinaţi care colaborează la această televiziune, faptele demonstrează că Vântu dă doar doi bani pe aceste lucruri. Mult mai valoroase pentru moguli sunt însă tonomatele care răspund la comenzi. Potrivit datelor prezentate de „Kamikaze“, Răzvan Dumitrescu a încasat de la Realitatea Media, prin două firme, 8.391.910.000, în 2008, an electoral important pentru interesele mogulului. Pentru a evalua exact sistemul de valori al lui SOV vă informăm că, potrivit documentelor, rafinaţii Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu au primit, tot pentru un an de emisiuni la Realitatea TV, câte 428.720.000 fiecare. Cam cât a primit Oana Dobre şi ceva mai puţin decât Ruxandra Săraru, care a primit peste 460.000.000 de lei de la Realitatea Media, pe drepturi de autor, într-un singur an.

Mulţumim doamnelor Iulia Nueleanu şi Dorina Lască pentru materialele oferite.

Petrişor Obae, o adiere de aer curat la Realitatea tv

14 septembrie 2010 3 comentarii

S-a întâmplat serile trecute la emisiunea “Clubul lu’ Iaru” pe care, pentru prima dată, am urmărit-o cap-coadă.

Petrişor Obae face parte din segmentul de tineri jurnalişti oneşti şi foarte buni profesionişti, concluzie la care am ajuns demult, de când îi citeam articolele din Evenimentul zilei, unde coordona pagina de media.

Emisiunea lui Iaru a avut ca temă starea presei româneşti şi ca invitaţi pe Petrişor Obae, Alfred Bulai şi Dan Diaconescu, în opinia mea, ultimii doi fiind clar dezavantajaţi de prestaţia plină de bun simţ şi consistenţă a tânărului ziarist.

Referitor la “otevizarea României” pe care Dan Zerotevescu o defineşte ca fiind plagierea de către celelalte televiziuni a unui “model economic”

“A filma o înmormântare nu este o intrare destul de brutală în viaţa unei familii? Nu este o încălcare a unor reguli etice? Te mândreşti că celelalte televiziuni au copiat un model prin care se încalcă nişte reguli de bun simţ?”

“Într-un fel observ că noi nu mai avem loc să le transmitem. S-a ajuns la plata către familii, astfel ca înmormântarea să fie filmată în prime time. Mădălina Manole a fost înmormântată la ora 19 pentru a se prinde momentul de vârf al zilei.”

“În cazul Mădălinei Manole s-a mers până în situaţii limită în care s-a filmat până şi coborârea sicriului în mormânt. Este cel mai intim moment al unei înmormântări şi dacă ne uităm la cum s-a procedat în alte ţări, dacă ne uităm la înmormântarea preşedintelui Poloniei după acea tragedie, vedem că totul s-a oprit la intrarea în acea capelă.”

“Întotdeauna publicul are nevoie şi de asemenea subiecte. Cu o singură condiţie, o condiţie de bază: ca aceste subiecte să fie tratate corect din punct de vedere etic, din punctul de vedere al bunului simţ, din punctul de vedere al legii audiovizualului, din punctul de vedere al tuturor legilor din ţara asta. Ce s-a întâmplat la OTV a fost o problemă de reguli: OTV-ul a încălcat toate aceste reguli, drept pentru care, este cel mai amendat de CNA.”

D.D.: “OTV a încălcat nişte reguli care au fost uneori strâmb făcute”

P.O.: “ Sunt reguli pe care trebuie să le respectăm. Ce mi se pare grav, nu este faptul că celelalte televiziuni au copiat un gen de subiecte. Celelalte televiziuni, odată cu aceste subiecte au preluat şi modul de abordare, adică au început: să încalce legea audiovizualului, să încalce normele deontologice, să încalce tot felul de reguli. Aici este grav!”

“Vorbeam de cauze şi motive pentru care presa a ajuns aici. În presă sunt mai mulţi actori: avem patroni, avem ziarişti, avem clienţi de publicitate, avem public. Ce s-a întâmplat în ultimii ani: aceşti actori au abdicat de la rolurile lor. Patronul de presă n-a mai fost doar patron de presă, a fost cineva care are impresia că are o jucărie; clientul de publicitate n-a mai fost doar client de publicitate, a devenit omul care are impresia că poate cumpăra odată cu publicitatea şi conţinutul editorial. Ce face jurnalistul? Aici este problema. Această criză, care este o criză de sistem, clar, a fost dublată şi de criza economică, cea care în presa scrisă a lovit extrem de puternic. Sunt foarte puţini bani care se împart la foarte multe titluri. În momentul în care presa nu are o bază economică solidă, atunci se clatină. Şi am să vă dau un exemplu. Acum mulţi ani, un ziar a publicat o cronică auto. O cronică auto cât se poate de bine intenţionată, care avea ca titlu ceva de genul “Maşina aceasta e urâtă de sperie copiii”. Ce s-a întâmplat a doua zi? Clientul de publicitate a retras tot bugetul de la ziarul respectiv. Dar, pentru că era o perioadă de creştere, acea gaură a fost rapid umplută. Presa era solidă, presa se putea susţine. Dacă acum s-ar întâmpla acelaşi lucru, din cauza fragilităţii economice, lucrurile s-ar rezolva altfel.”

Referitor la imparţialitatea jurnalistului

“Apropo de această imparţialitate: dacă un comentator de fotbal ţine cu Steaua într-un meci Steaua-Dinamo, se vede. Problema este dacă el va încerca să mă facă şi pe mine să fiu suporter Steaua. Aici este problema.”

Referitor la moguli şi amestecul politicului în politica editorială

“Epoca Adrian Năstase. Fără a fi proprietar de presă, Adrian Năstase a fost primul care a vrut să fie într-un fel “mogul”, dar altfel: cumpărând presa cu publicitate. Cumpărând cu publicitate favorurile presei. Asta a încercat. Nu a reuşit pentru că între timp s-a schimbat Puterea.”

“Problema este nu faptul că preşedintele Băsescu are un meci cu Dinu Patriciu, cu Dan Voiculescu, sau cu Sorin Ovidiu Vîntu, ci faptul că, de multe ori, aceste instituţii de presă încep să preia din ideile acestui meci şi să devină parte a unei partide politice. Aici este problema. Exact ce spuneam despre meciul de fotbal. Nu poţi să fii perfect imparţial. Nimeni nut e condamnă pentru că ai o părere. Problema este atunci când tu nu încerci să-ţi spui doar părerea, ci să schimbi din toate puterile ceea ce crede publicul. Atunci apare o problemă: în momentul în care discursul tău de jurnalist nu mai este un discurs care urmăreşte fapte, urmăreşte investigaţii sau alte lucruri care servesc opiniei publice, în momentul în care tu filtrezi din toată această realitate ceea ce te interesează pe tine şi slujeşte cel mai bine scopului politic.

Presa şi-a tăiat singură craca de sub picioare.”

“Este normal ca politicienii să încerce să influenţeze presa, să o controleze, să intre peste media. Problema la noi este că presa este vulnerabilă şi nu reuşeşte să facă faţă acestor presiuni.”

“Publicul ia decizia de a-şi modifica comportamentul politic pe baza informaţiilor pe care le primeşte prin media. Problema media asta este că încearcă să fie un actor politic care vrea să ducă lucrurile într-o anume direcţie.

„Când au apărut acele stenograme ale PSD-ului acestea au influenţat în mod decisiv. Nu a fost nevoie de niciun comentariu, doar publicându-le se devoala întregul mecanism.”

Referitor la PRO TV

“PRO TV este un caz special pentru că PRO TV nu răspunde în faţa unui singur patron, este un post listat la Bursă. În momentul în care eşti listat la Bursă, nu îţi permiţi să faci o greşeală care să te ducă către o pierdere mare de audienţă. Atunci ai de dat socoteală unei mase mult mai largi de acţionari. În momentul în care eşti un singur om în spatele unui trust, îţi permiţi să te joci.”

Referitor la stenogramele prezentate de Robert Turcescu

“În astfel de situaţii intră în joc flerul jurnalistului. Jurnalistul care trebuie să decidă clar: dacă public această informaţie, 1. ajut mai mult pe cineva decât publicul meu? 2. se influenţează mersul procesului? Astea-s întrebări pe care şi le pune jurnalistul. Era de interes public publicarea acestor stenograme? Fără îndoială, era de interes public! Influenţează mersul procesului? În niciun fel! Deci, mi se pare corectă decizia lui Robert Turcescu de a publica aceste stenograme.”

“Partidul Poporului”….

către Dan Diaconescu: “De când ai ieşit din arest ai anunţat Partidul Poporului, ai anunţat Platforma Program de o lună de zile. Legea interzice clar campanie electorală în afara publicităţii perioadei electorale. Este din nou o încălcare a legii.”

D.D.: “Nu, fiindcă nu există partidul înfiinţat.”

P.O.: “Asta este o găselniţă.”

Presa în Românica lui Băse

9 august 2010 2 comentarii

Indiferent despre ce vorbeşte, despre sport, politică, probleme sociale, lifestyle, monden etc, presa română consideră că e tabu să vorbeşti de lucrurile pozitive.

Dacă ceva e rău, indiferent dacă e important sau nu, urâtul şi mizeria trebuiesc scoase în evidenţă. Dacă ceva destul de rău încât să aducă rating nu există sau e de importnţă minoră, treaba trebuie exagerată şi repetată până pare a fi important, definitoriu pentru povestea respectivă.

Herr Blue, te-ai întrebat însă de ce “urâtul şi mizeria”, obscenitatea şi moartea fac rating? Pentru că asta vrea bizonul majoritar: să scormonească în gunoi şi să-şi compare propriul jeg cu cel al “vedetelor” vremelnice şi de 2 lei. Valoarea îl intimidează. Obscenitatea este palpitantă, întăreşte muşchiul, iar moartea îi oferă spectacolul suferinţei, pentru că bizonului majoritar îi place să contemple suferinţa cu condiţia să nu fie a lui. Asta l-a crescut şi îmbogăţit pe Dan Zerotevescu. Tot ce este pozitiv, ca de pildă succesul altuia îl umple pe bizon de invidie, sentiment caracteristic neamului, începând cu Mioriţa şi terminând cu capra vecinului.

am ajuns să vedem tot felul de ciudăţenii, sau persoane absolut normale ca mari personalităţi, vedem în postura de “vedete” tot felul de oameni care nu au nimic de spus, sau care nu au făcut nimic reamente important, vedem detalii din viaţa unora ca fiind prezentate ca extrem de importante, în fond, nişte lucruri care se pot discuta cel mult la o cafea de două cocoane din anturajul celui în discuţie când n-au altă trabă importantă cum ar fi punera părului pe moaţe, ori comentarii referitoare la ultimul episod al telenovelei în vogă la ora aia.

Şi mă rog, ce e rău în asta? Boboru’ se simte încurajat văzând că nu trebuie să ai cine ştie ce merite deosebite, ca să ajungi vedetă. Hai să nu deprimăm românaşu’ cu “Trecute vieţi de doamne şi domniţe”! Te uiţi la “Noră pentru mama” o emisiune de suflet şi viaţă adevărată. Mii de farfuze se uită cu evlavie, ca la nişte modele de urmat, la nevestele de fotbalişti, şi ele nişte farfuze, da’ mai norocoase. Mii de farfuze pot spune astfel “Yes! We can!” Dă-le pe post biografia Haricleei Darcle, dacă vrei să le arunci în depresie şi producătorul să se uite cu lupa la rating! Fenomenul nu este specific românesc. Peste tot e aşa. Când Aaron Spelling a vrut să îmbunătăţească serialul “Îngerii lui Charlie”, făcându-le pe detective niţel mai deştepte şi intriga niţel mai subtilă, s-a lovit de ratingul care spunea că bizonu’ american aşa vrea serialul: mediocru.

Indiferent cât de important e un fapt pozitiv, acesta nu e arătat. Poate ar avea unii ceva de învăţat. Nu, e amintit cel mult la capitolul Fapt Divers. O mizerie, indiferent cât e de nesemnificativă, e exagerată, ne e servită ca bombă mediatică, pont esenţial în desfăşurarea din domeniul respectiv.

Du-te, băi Blue, d-aci cu faptu’ tău pozitiv! Ce să văd la câştigătorii olimpiadei de matematică? Nişte tocilari? Naţia consumatoare de seminţe se uită cu respect către Becali, model de succes la noi: descurcăreţ, mahalagiu, semianalfabet şi suficient. Iată: nu poţi spune că presa nu te învaţă cum să te descurci în viaţă. Ieri am văzut că-i ceartă mare la clubul “Steaua”. Am văzut la “Breaking News”de la Realitatea scris negru pe galben: “Becali, un Băsescu al fotbalului”.Două informaţii de mare impact la popor: “scandalul de la Steaua” şi “Băsescu e ca Becali”.

Nu credeam că e posibil ca nişte televiziuni autodefinite ca televiziuni de ştiri să aloce zile întregi de comentarii unor afirmaţii făcute de nişte tabloide, fie ele şi dintr-o mare capitală europeană.

Tabloidele sunt peste tot la fel, Herr Blue! Se hrănesc din mizeria vieţii private a personalităţilor lor, la ei şi a personulităţilor noastre, la noi. Eu n-aş include tabloidele în ceea ce numim presă. Televiziunile de care zici sunt televiziuni de ştiri: ştirile lui Nuş şi Felix, adică anumite ştiri şi astea coafate şi machiate de nu le mai recunoşti. Televiziunile astea populate de tot soiul de coprofagi sunt hăt, departe de rolul presei într-un stat democratic, acela de a livra informaţia publicului corect şi complet. Rolul lor este de a submina instituţiile statului în beneficial intereselor rechinilor ce la patronează.

Herr Blue, ţi-a plăcut dezbaterea pe tema de mare importanţă naţională “Băţul din urechea preşedintelui”? Două zile, oră de oră, toţi sugelii de la Realitatea luau băţul în gură, după care dădeau legătura reporterilor care ne vorbeau cu microfonul într-o mână şi băţul de ureche în cealaltă. Băţul ăsta nu se găseşte la noi, ei l-au căutat dar nu l-au găsit decât pe internet, unde au aflat că provine din Shanghai şi dacă ne gândim cine a fost de curând în Shanghai…gata dezvăluirea! Iată, stimaţi telespectatori, ce anchetă jurnalistică beton precum capetele care au emanat-o!

Binele public… deh.  Noţiune extrem de abstractă. Ca şi aceea de libera exprimare care trebuie interpretată ca bolile, de la individ la individ. Adică dacă omul e “om obişnuit”, libertatea cuvântlui e interpretată ca “dreptul de a tăcea”, dacă în schimb e jurnelist, indiferent dacă e jurnalist la un mare cotidian sau televiziune ori radiou central, dreptul la libera exprimare e văzută ca dreptul de a înjura, a calomnia, a emite aberaţii, a murdări orice şi pe oricine, a acuza chiar dacă nu ai dovezi.

Presa românească e cea mai mare pierdere a democraţiei cîştigate de România. Nu e nimic mai trist şi mai descurajator pentru viitor decît spectacolul sordid al acestei instituţii simulate care corupe în masă tineri şi livrează latifundii, vile, elicoptere, avioane, conturi, chiolhanuri şi limuzine pentru impostori selecţionaţi în baza unui concurs dinamic de înjosire. Asta e presa din România şi, într-adevăr, Renate Weber ar trebui să aducă la cunoştinţa Comisiei Europene situaţia presei din România. Presa românească nu e ameninţată de statul condus de Preşedintele Băsescu. Nici un ziar şi nici un ziarist n-au avut de suferit, n-au avut de pierdut sau n-au dispărut, prigoniţi de un Guvern şi de un Preşedinte insultaţi în regim 24/7. Presa nu e amenţată sau nu mai e ameninţată. Răul a fost deja făcut. Dinăuntru. Pînă la desfigurare.

http://traianungureanu-tru.blogspot.com/

Presa română, un trocarici cu roţi pătrate sau ovale.

7 august 2010 12 comentarii

Trocariciul. Unii spun că e un cuvând derivat din unirea cuvântului „electro” şi „car”,    alţi că ar fi format din cuvintele „troacă” şi „carici”. Ce e o troacă ştie sau bănuieşte oricine, ce e un carici … vorbim cu altă ocazie poate. Sau poate nu…

În ceea ce priveşte înţelesul, eu ştiu că înseamnă electocar, mijloc de transport tractat, folosit la transportul de persoane pentru agrement, iar ca sens depreciativ cineva îmi zicea că e un vehicul care indiferent de tracţiune, are proprietatea de a te vace să ai senzaţia că mergi pe un drum cu gropi, indiferent de cum e în realitate drumul.

În fine. Indiferent care e definiţia corectă, mie mi se pare că presa română e u trocarici în ultima variantă pe care am pomenit-o.

Indiferent despre ce vorbeşte, despre sport, politică, probleme sociale, lifestyle, monden etc, presa română consideră că e tabu să vorbeşti de lucrurile pozitive.

Dacă ceva e rău, indiferent dacă e important sau nu, urâtul şi mizeria trebuiesc scoase în evidenţă. Dacă ceva destul de rău încât să aducă rating nu există sau e de importnţă minoră, treaba trebuie exagerată şi repetată până pare a fi important, definitoriu pentru povestea respectivă.

Astfel am ajuns să vedem tot felul de ciudăţenii, sau persoane absolut nanale ca mari personalităţi, vedem în postura de  „vedete” tot velul de oameni care nu au nimic de spus, sau care nu au făcut nimic reamente important, vedem detalii din viaţa unora ca fiind prezentate ca extrem de importante, in fond, nişte lucruri caare se pot dicuta cel mult la o cafea de două cocoana din anturajul celui în discuţie cund n-au altă trabă importantă cum ar fi punera părului pe moaţe, ori comentarii referitoare la ultimul episod al telenovelei în vogă la ora aia.

Am aflat astfel de exemplu că un fotbalist, şi-a tras o gagică nouă, că nevasta altuia preferă să îşi vopsească ungiile de-a latul nu de-a lungul, că  iubitul de conjunctură a iubitei oficiale a vecinului surorii, prietenului, fostei iubite a fotbalisului X din campionatul judeţean prieten la grădiniţă cu fotbalitul Y de la FC Aburiţii din deal colegul de grădiniţă al fotbalisului Z din Divizia a fost văzut fumând, dar nu direct de cel care a scria articolul ci „o sursă” care preferă să îşi păstreze anonimatul deoarece dacă o pronde bărbatu-său o rupe în bătaie, imortant insă e altceva, în vremea în care „sursa” şi ţina artticolului erau colegi la scoala generală nu fuma, deci, acum fumează „iarbă”. Normal că, fire morală, jurnalistul e de parte „sursei”. Astfel imediat comite un articol în care Ministerul Sănătăţii, Ministerul de Interne , Ministerul Învăţământului şi alte instituţii ale statului sunt criticate pentru dezinteres, iar ministrul e ântrebat dacă îşi va da demisia…

Mai există un şablon în comportamentul presei române.

Cum îl prind pe un …domn Importanu’, îl şi întreabă dacă crede că e posibi ca … ceva. Ăla se gângeşte puţin, apoi zice, da, teoretic e posibil, practic …

Ei bine, a doua zi vedem că în presă apare că „Domnul Importantu’ ” a declarat că e absolut convins că ceea ce îlintrebase reporterul se va întâmlpa.

Hai să exemplificăm. Din sport.

După cum deja ştie tot românul Unirea Urziceni a jucat cu Zenit St.Petersburg.  În s-a jucat acasă la Unirea.   Scorul a fost egal 0-0.  A fost prezentat ca un mare rezultat, în deplasare Unirea a pierdut pierzând şi calificarea. Dar, zicea presa, a fost o prestaţie şi o eliminare onorabilă…

În schimb, prestaţia timişorenilor în dubla confruntare cu MyPa (din Finlanda) unde a câştigat în deplasare dar a făcut egal acasă, calificânduse în final cu scorul general de 5-4 este prezentată ca „o calificare ruşinoasă”. Nu ştiu de ce, dar eu parcă  prefer o „calificare ruşinoasă” unei „eliminări onorabile”.

Tot presa asta a noastră, pentru că vorbim de sport, prezintă ca pe mari realizări faptul că unele formaţii (de fotbal, evident, în mintea jurnajiştilor, prin fotbal se înţelege doar fotbal) exportă în draci jucători imediat ce aceştia au început să „mişte”, sau că aduc de afară jucători ţinuţi pe la rezervele echipe a sau a treia.

Ceea ce se întâmplă în sport, se poate extinde la orice domeniu, dar să rămânem aici.

Aceiaşi jurnalişti, când vorbesc de un  „adversar sportiv” spun „duşman de moarte”, când comentază un meci nu contează ce s-a întâmplat în teren ci cum înjură X conducător, ce ghete scumpe ca a lui Mutu şi-a tras oarcine, ce manele se cântă în vestiar, ce fac gagicile jucătorilor. Cum joacă echipa nu contează. Dacă se întâmplă ca unii să se certe în vestiar avem asigurat spectacolul mediatic.

Indiferent cât de important e un fapt pozitiv, acesta nu e arătat. Poate ar avea unii ceva de învăţat. Nu, e amintit cel mult la captolul Fapt Divers. O mizerie, indiferent cât e de nesemnificativă, e exagerată, ne e servită cabombă mediatică, pont esenţial în desfăşurărie din domeniul respectiv.

Nu credeam că e posibil ca nişte televiziuni autodefinite ca televizoini de ştiri să aloce zile întregi de comentarii unor afirmaţii făcute de nişte tabloide, fie ele şi dintr-o mare capitală europeană.

Este aberant ceea ce face media română. Dacă ne mai gândim şi că acei jurnalişti sunt primii care sar de celulită în sus când vine vorba să plătească impozite şi taxe ni se face părul măciucă.

Auzim că li se pare normal să fie plătiţi pe drepturi de autor care să nu fie impozitate sau să nu fie luate în seamă la plata CAS, dar când vine vorba de pensii, musai să fie trataţi preferenţial.  Vezi Doamne ei şi-au pus viaţa în slujba binelui public, deci …

Binele public… deh.  Noţiune extrem de abstractă. Ca şi aceea de libera exprimare care trebuie interpretată ca bolile, de la individ la individ. Adică dacă omul e „om obişnuit”, libertatea cuvântlui e interpretată ca „dreptul de a tăcea”, dacă în schimb e jurnelist, indiferent dacă e jurnalist la un mare cotidian sau televiziune ori radiou central, dreptul la libera exprimare e văzută ca dreptul de a înjura, a calomnia, a emite aberaţii, a murdări orice şi pe oricine, a acuza chiar dacă nu ai dovezi.

Cred că situaţia  ar trebui remediată de CNA, dacă am avea. Ceea ce avem noi i se numeşrte aşa e ceva care ne costă enorm şi care monitorizează presa prin filtrele intereselor unuia sau altuia, iar hotărârile e a sancţiona se iau doar cf. unor interese pe care nu le poţi ghici dacă eşti un extraterestru din altă galaxie decât a noastră, eşti surd, orb, tâmpit, pesedist-ori penelist simultan. A… şi n-ai nici televizor şi nu citeşti nici ziarele.

Da, urâtul, jegoşeniile, duhoarea, miasmele otrăvitoare, putreiciunile, patologicul ne sunt arătate ca cele mai importante chestii, ca definitorii pentru lumea în care trăim; binele, frumosul şi alte alea nu ne sunt arătate deoarece am risca Doamna fereşte să luăm exemplu.

De aceea zic. Presa română e un trocarici cu roţi ovale sau pătrate, astfel încât, indiferent cât de bun e un drum, cei transportaţi au impresia că circulă pe un drum bombardat.


Categorii:Presă Etichete:, , , ,

Respect pentru Cătălin Avramescu!

2 august 2010 5 comentarii

De vreo săptămână, frunza doamnei Udrea a nevrozat din nou cele două Românii, cea “pro” şi cea “anti” Băsescu. (Nu c-ar avea vreo treabă preşedintele, el fiind doar sursa de notorietate, inspirat aleasă de doamna Udrea.) Ca de obicei şi în această dezbatere, milioanele de românaşi, “experţi” în orice, au sărit să-şi dea cu părerea şi cu mucii-n fasole până hăt, la Atlantic. Pe de-o parte, tonomatele moguliene au mâncat cu nesaţ rahatul escrocheriei frunzei ciordite, de partea cealaltă, suporterii preşedintelui nuprididesc să ne spună că ce se găseşte sub frunza doamnei Udrea este şi frumos şi inocent. Ce frumos!

Şi mai frumos, emoţionant de frumos, este armistiţiul dintre cele două Românii când este vorba de Cătălin Avramescu, unul dintre cei mai verticali şi curajoşi intelectuali contemporani aflaţi, din convingere şi nu din oportunism, în staff-ul preşedintelui Băsescu. Şi vorbesc de armistiţiu pentru că, în timp ce România “anti”Băsescu îl umple cu noroi pe Cătălin Avramescu, cealaltă Românie, cea “pro”, tace indiferentă. Previzibil: decolteul bate integritatea!

Despre ce este vorba, pe scurt. În ancheta jurnalistică publicată recent în “Curentul”, anchetă ce dezvăluie numele jurnaliştilor, analiştilor şi politicienilor care “îşi vând conştiinţa pe arginţii lui Vântu”, este amplu prezentat şi “cazul” lui Cătălin Avramescu, “sfetnic al lui Traian Băsescu”. Faptul că ziarista a livrat această informaţie cititorului este foarte corect. Incorect este însă felul în care a prezentat-o, fie din rea credinţă, fie din neglijenţă în folosirea termenilor. Un exemplu ar fi afirmaţia cum că Sever Voinescu, TRU şi Cătălin Avramescu, “la un moment dat s-au aflat în pontajul goarnelor media ale lui Vântu, reunite sub titulatura incorect folosită de Realitatea-Caţavencu”. Cuvântul “pontaj” (fişă pentru evidenţa prezenţei muncitorilor la locul de muncă) induce idea că cei trei au fost angajaţi la locul de muncă patronat de taica FNI, ceea ce este un neadevăr.

Iată explicaţia lui Cătălin Avramescu privind banii încasaţi de la Realitatea Media: „Din articolele pe care le scriam. Pe atunci (2007 – n. red.) scriam la «Cotidianul». Ca să vă zic pe ani… întâi am scris la «Cotidianul», apoi la «Bursa». Mai erau drepturi de autor de la reviste unde scriam chiar ocazional, cum ar fi «Revista 22» sau «Dilema Veche»” „Dar retineţi că nu am fost niciodată angajat al trustului Realitatea pentru că există o confuzie pe care herr Vântu a făcut-o odată. Dacă nu mă înşel, într-o emisiune a spus ceva de genul că Voinescu, Avramescu sau Ungureanu, la pagina de editorial, erau angajaţii mei. E vorba doar de drepturi de autor. Să zicem că d-voastră trimiteţi o carte sau un articol la o revistă sau editură şi ea se publică. Nu sunteţi angajatul nici al revistei, nici al editurii, dar ţi se dau drepturi de autor. În perioada 2006-2007 am primit şi de la radio BBC pentru că era printre puţinele care plăteau celor care veneau în emisiuni. De asemenea, Realitatea Media practica acest lucru şi chiar TVR“

Şi ca să ne arate până unde merge “rapacitatea” acestui “sfetnic al lui Traian Băsescu”, ziarista ne dă pe spate dezvăluind şi suma de 11 580 000 lei vechi, primită de Cătălin Avramescu, culmea, când era consilier prezidenţial!

“Trebuie subliniat că Avramescu a primit bani pe drepturi de autor de la Realitatea Media chiar şi în 2008, când a fost numit consilier de stat la Palatul Cotroceni, suma primită de la SOV fiind de doar 11.580.000 de lei.”

Corect ar fi fost dacă ziarista ne-ar fi spus totuşi ce a reprezentat suma de 11,6 milioane de lei (vechi) plătită de Realitatea lui Cătălin Avramescu în 2008. Poate ar fi descoperit că era vorba de o restanţă din 2007. Sau poate, cele 11 milioane de lei (vechi) nici n-au fost încasate de Avramescu. Mai ştii, la Realitatea s-au plătit “drepturi de autor” şi secretarelor, ba chiar şi şoferilor!

Pe Cătălin Avramescu l-am citit cu toţii în Cotidianul şi ne-a plăcut, nu numai pentru calitatea scriiturii, a logicii impecabile, dar şi pentru curajul opiniilor sale, în contradicţie cu politica editorială a ziarului. Alături de excepţionalul TRU şi de Sever Voinescu, Cătălin Avramescu ne-a făcut să cumpărăm Cotidianul lui Vântu. (Ceea ce înseamnă că toţi trei ne-au târât în afaceri cu tătelu’ FNI. Hai să ne oripilăm, tovarăşi!)
Pentru că nu s-a lăsat cumpărat de Vântu, oameni ca el nefiind de vânzare, Cătălin Avramescu a fost dat afară de la Cotidianul pe 23 aprilie 2007. L-au urmat excepţionalul TRU şi Sever Voinescu. A pune semnul egal între ei şi sugătorii de şosete moguliene de la Realitatea este o imensă nedreptate, mai ales că, după ce a fost dat afară de la Cotidianul, Cătălin Avramescu a rămas consecvent, pledând pentru aceleaşi principii, cu aceeaşi fermitate şi logică.

Că nu este dispus la compromisuri s-a văzut: doar două săptămâni a rezistat într-un partid politic. A renunţat la un posibil mandat de deputat pentru libertatea de a nu sta la aceeaşi masă cu oameni lipsiţi de onoare, sau politicieni de maidan.

“Mă delimitez ferm, în sensul că nu văd nici o posibilitate de cooperare cu nici o formaţiune politică ce are în componenţă pe cineva ca Mitică Dragomir. (…) M-am alăturat PD-L din dorinţa de a contribui, după puterile mele, la înnoirea clasei politice româneşti. Dar această înnoire nu se poate face cu oameni care nu au nimic de-a face cu politica civilizată”

P. S. În Revista 22 din 4 octombrie 2005, Cătălin Avramescu scria:

“Da, ati citit bine: desfiintarea completa a Curtii Constitutionale. Daca Romania doreste sa efectueze o reforma veritabila, care sa o aduca mai aproape de democratiile consolidate, Curtea Constitutionala trebuie eliminata.”

……………………..

“Exista democratii respectabile, precum Marea Britanie, care nu au o Curte Constitutionala. Iar concluzia mea nu vizeaza anume aceasta Curte, cat locul si legitimitatea oricarei Curti Constitutionale care e organizata pe principii similare celor din actuala Constitutie a Romaniei.”