Arhiva

Posts Tagged ‘Uniunea Europeană’

MAIA SANDU: ”Astăzi semnăm cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.”

3 martie 2022 Lasă un comentariu

Maia Sandu, Președintele Republicii Moldova, a anunțat că urmează să depună o cerere formală pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Maia Sandu

Doamna Sandu a ținut să sublinieze necesitatea obținerii unor perspective europene clare pentru ţara sa.

„Dacă unele decizii au nevoie de timp, altele trebuie luate prompt. Trebuie să acționăm imediat atunci când ne-o cer circumstanțele și vedem clar oportunitatea când putem asigura generațiilor viitoare un trai mai sigur, mai bun. Realizarea acestui obiectiv este datoria noastră față de cetățeni. Astăzi semnăm cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Este adresată domnului Emanel Macron, președintele Franței, țara care astăzi deține Președinția UE” – a declarat Maia Sandu, conform site-ului ”Unimedia.info”

„Cererea o depunem în următoarele zile la Bruxelles. Republica Moldova trebuie să aibă un parcurs european. Suntem pregătiți să facem totul pentru realizarea acestui obiectiv” – a precizat Președintele Republicii Moldova, Franța exercitând în această perioadă Preşedinţia semestrială a Consiliului Uniunii Europene.

Ar fi greu de crezut că acest demers ar ajunge să se finalizeze atâta vreme cât R. Moldova nu renunță la Transnistria, teritoriu necontrolat de Chișinău, pe care există elemente ale Armatei a XIV ruse.

Soluția rapidă de a adera la Uniunea Europeană ar fi ca, după renunțarea la Transnistria, Republica Moldova să ceară unirea cu România. Automat ar deveni parte a Uniunii Europene și NATO … 

Pentru a-și servi stăpânul curva-clovn Sorin Grindeau e pe cale să își depășească atribuțiunile care decurg din Constituție

7 martie 2017 2 comentarii

Parcă, Premierul Sorin Grindeanu,  face tot ce poate pentru a ne demonstra că nu este decât o marionetă a condamnatului penal Liviu Dragnea, stăpânul său, o curvă-clovn care are singura rațiune de a fi aceea de a-și face stăpânul fericit.

Nu demult, în Noaptea Ordonanței a încercat să își salveze de pușcărie stăpânul încercând să treacă pe șest sinistra OUG 13, dovedind apoi că este la fel de laș ca toți cei care sunt setați de la Mama Natură a fi niște slugoi nenorociți, când treaba s-a împuțit și lumea a ieșit în stradă a arunca toată măgăreața pe Ministrul de Finanțe, el neasumându-și nici un fel de vină, asta deși nu doar el e vinovat ca șef al al organizației mafiote care este acum Guvernul României ci și, în solidar, toți miniștri.

Iată că Grindeanu e pe cale să o comită iar. Pentru a nu considera cumva stăpânul său penal că îi face vreun fel de favor Președintelui Iohannis este pe cale să încalce o consecință a unui articol constituțional cât se poate de explicit.

la Articolul 91 la aliniatul (1) din Constituția României în vigoare, ”Atribuţii în domeniul politicii externe”, se spune (citez):

”Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.”

E adevărat că tratatele internaționale în numele României le negociază Guvernul, dar, de vreme ce se spune clar ”Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României…” rezultă că, deoarece politica externă a țării este în responsabilitatea Președintelui, orice act care ține de politica externă, trebuie semnat de Președinte, altfel nefiind valabil, și nu este vorba de o semnătură de complezență ci una care îl face pe Președinte responsabil,   la negocieri trebuie să se ducă cineva care are de la Președinte un mandat … Acesta nu ar putea mai apoi să își asume conținutul dacă nu a fost întrebat măcar ce părere are și cam ce poziție de principiu ar trebui să aibă negociatorii, între ce limite să poarte negocierile.

Despre ce e vorba de fapt?

Premierul Grindeanu urmează să negocieze Miercuri, 8 Martie, la Bruxelles poziţia României în Europa fără a exista un acord parafat cu preşedintele Klaus Iohannis. Da, Premierul Grindeanu și Președintele Iohannis neavând până acum nici măcar o discuție oficială legată de politica externă și de armonizarea unei poziții comune.

La Bruxelles Premierul urmează să discute cu oficialii europeni despre reuniunea Consiliului European din 25 martie, de la Roma, când se va discuta viitorul Uniunii Europene. Premierul se va întâlni, printre alţii, cu Christian Kern, cancelarul Republicii Austria, Stefan Löfven, premierul Suediei şi cu Bohuslav Sobotka, premierul Republicii Cehe. De asemenea, Grindeanu va participa la reuniunea Partidului Socialiștilor Europeni, organizată pentru pregătirea Consiliului European.

 

Premierul şi preşedintele Klaus Iohannis „nu s-au consultat pe politica externă” în vederea summitului european de la Roma.

Potrivit unui anunț al Guvernului, Sorin Grindeanu urmează să îi asigire pe oficialii europeni că  „angajamentul autorităților române pentru consolidarea și redinamizarea construcției europene” şi că „România este interesată să participe activ la susținerea unei Uniuni consolidate, bazată pe coeziune, solidaritate și în spiritul valorilor fundamentale”, ( cf. evz.ro).

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker,consideră că există cinci opţiuni posibile privind reforma UE de după ieșirea Marii Britanii din Uniune, opțiuni care care merg de la limitarea acestuia la piaţa unică europeană şi până la opţiunea care ar corespunde unei Europe federaliste, practic asta însemnând reluarea demersurilor de creere a unei constituții europene, lucru care ar transforna Uniunea Europeană într-un stat federal. 

Cosima Rughinis: ”Cenzura și limba de lemn cerute de PC sunt replici în dialogul amuțirilor”

25 noiembrie 2016 Lasă un comentariu

Corectitudinea politică și adevărul gol‑goluț. Jumătate‑de‑Om‑Călare‑pe‑Jumătate‑de‑Iepure‑Șchiop 

Cosima RughinisÎn contextul alegerilor din Statele Unite corectitudinea politică a devenit un subiect fierbinte. Din dezbateri lipsește însă o piesă de puzzle. Cenzura și limba de lemn cerute de PC sunt replici în dialogul amuțirilor, un răspuns la ștergerea din memoria colectivă a femeilor creatoare și altor marginali remarcabili. Descifrăm în mediul cultural ambiant un mesaj foarte clar, transmis statuie cu statuie, bancnotă cu bancnotă, manual cu manual: valoarea esențială a feminității constă în frumusețe, senzualitate și maternitate. Gândirea, creativitatea și transformarea lumii sunt memorabile doar dacă sunt masculine.

Scurtissim, corectitudinea politică afirmă (1) responsabilitatea morală de a cenzura discursurile degradante față de felurile de oameni supuse istoric devalorizării și (2) responsabilitatea unor măsuri compensatorii prin care membrii de azi ai acestor grupuri primesc recunoaștere și beneficii menite să re‑echilibreze trecutul distorsionat de rasism, sexism și alte bigotisme. Adesea unii dintre noi vedem justiție și eliberare, iar alții vedem cenzură, limbă de lemn și discriminarea ne-minoritarilor. Uneori le putem percepe pe amândouă simultan, ca un Gestalt shift, o rață-iepure. Controversa pune însă în umbră un alt tip de ne‑spus, o cenzură colectivă cu care suntem atât de obișnuiți încât a devenit firească, ne‑remarcabilă.

În ultimele secole „femeia” a fost reinventată. Dacă în veacul al XVIII‑lea femeia era în conștiința colectivă o ființă cu o rațiune redusă și dominată de emoții, numai bună pentru maternitate și sprijinul soțului, în secolele ce au urmat a fost descoperită pe scală largă femeia gânditoare, femeia care vede și simte lumea în profunzime și îi articulează mecanismele ascunse. Poziția socială a femeilor s‑a transformat radical – de la dreptul de vot la accesul la educație și la cariere exclusiv masculine prin tradiție. Din multe puncte de vedere, ideea femeii gânditoare a repurtat un succes zdrobitor, cel puțin în cultura europeană și occidentală în sens larg. Includem aici și România, uneori chiar mai bine decât am spera. De exemplu, România are cea mai mică diferență de salarizare între sexe în Uniunea Europeană [12].

Totuși, la nivelul imaginarului colectiv, persistă o rezistență: nu vrem să vedem în jur și nu vrem să ne amintim de femeile care au împins marginile realității, femeile care au definit națiunea română și cultura europeană. („Dar există?” m-a întrebat o prietenă.) Vrem să vedem femei frumoase, femei sexy, femei materne.

Femeile care au redefinit înțelegerea lumii sunt pitite în trecut și în cloud. Le găsim pe internet, search for „femei celebre din Romania” (deși multe nu prea sunt celebre, tocmai) sau mai bine „femei remarcabile din Romania” sau „femei care au schimbat istoria României”. Unde nu le găsim? Nu le găsim în manuale școlare [13], nu le găsim printre statuile ce ne amintesc cine suntem [6], nu le găsim pe bancnote, nu le găsim în reclame sau în filme, nu le găsim decât dacă le căutăm.

Speranța medie de viață la naștere este mai mare pentru femei decât pentru bărbați ‑ dar speranța medie de viață înainte de naștere este net în favoarea bărbaților. Mă refer la toate viețile care ne sunt oferite ca reper când suntem copii, toate viețile trecute pe care viața noastră le continuă și din care își trage seva de valori. Ca băieți putem continua munca și vocile a sute de bărbați remarcabili, geniali, creatori. Ca fete, putem continua munca și vocile acelorași bărbați. Și fetele vor să fie Einstein, Eliade, Cărtărescu și Harry Potter. Sau, poate ne vor însufleți vreo Regina Maria sau Ecaterina Teodoroiu din manualele de istorie, sigurele femei autorizate să pătrundă în Marea Istorie predată copiilor. Poate vom ochi câteva scriitoare în manualele de română – Ana Blandiana, Hortensia Papadat Bengescu. Gata. De jur împrejur, femei frumoase, femei sexy, tinere mame și bunici adorabile. Unde este Ana Aslan? Unde sunt Eliza Leonida Zamfirescu[5], prima ingineră din lume, și Sofia Ionescu-Ogrezeanu [17], prima femeie neurochirurg la nivel mondial? [4] Sau, într‑o lume interconectată prin zbor, unde este Smaranda Brăescu, campioana mondială la parașutism? Unde este Elena Caragiani‑Stoienescu? Ce aflăm despre Escadrila Albă [11], singura unitate de aviație formată exclusiv din piloți femei în cel de‑Al Doilea Război Mondial? Unde sunt numele și viețile femeilor din aviația română? Pe ici pe colo pe internet, bineînțeles [15] [14], și în cărțile celor care s‑au luptat să le scuture de praful istoriei [16]. Dar ce nume de personalități poartă aeroporturile românești? Henri Coandă, Aurel Vlaicu, Traian Vuia – apoi urmează George Enescu, Mihail Kogălniceanu, Avram Iancu și Ștefan cel Mare. Aeroporturile din Arad, Baia Mare, Craiova, Oradea, Satu Mare, Sibiu și Târgu Mureș nu invocă nicio personalitate istorică. Ce înțelegem de aici, cu coada ochiului și a subconștientului? Mai bine ca un aeroport să se numească Ștefan cel Mare decât Smaranda Brăescu; mai bine să nu aibă niciun nume decât un nume de femeie.

De ce contează toate acestea? Nici Ștefan cel Mare nu se bucură că are un aeroport, nici Smaranda Brăescu nu e supărată că n-are. Problema apasă asupra celor care copilăresc și trăiesc astăzi și mâine. Toate portretele din jur ne semnalizează ce este important, ce este valoros. Cu fiecare imagine noi, copii și adulți deopotrivă, ne formăm ochiul pentru a judeca relevanța și forța. Cât de mult contează pentru o fetiță să fie frumoasă? Dar pentru un băiețel? Pentru o femeie? Pentru un bărbat? Câtă încredere poți să aduni, ca femeie, în propriul fel de a înțelege lumea și în puterea interioară de a o transforma? Desigur, privește în jur: câte femei inovatoare vezi? Cu urechile auzi clar că femeile pot împlini tot ce își doresc, iar cu ochii vezi împrejur că orice vor realiza va fi prompt uitat. Atât de mult contează.

Unde este Sarmiza Bilcescu [10], prima femeie doctor în drept din lume? Sau Ella Negruzzi, prima femeie avocată pledantă în România și în Estul Europei [1]? Dacă treceți prin holul Facultății de Drept al Universității din București, pe pereți vă întâmpină cincizeci și șase de portrete de bărbați – anume toți Rectorii Universității, pe de‑o parte, și toți Decanii Facultății de Drept, pe vizavi. În centru veghează statuile lui Vasile Pîrvan, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Iorga și Simion Stoilov. În total, șaizeci de bărbați și nicio femeie. Sunt destule studente în Facultatea de Drept astăzi, destule femei judecătoare, avocate sau procuroare în ultimele decenii – dar nu există nici un reper istoric pe pereți prin care femeile din Justiția de azi, sau din știința, literatura și filozofia de azi, să se ancoreze de viața, provocările și realizările femeilor de ieri. Toate sunt șterse de pe fața pământului.

Genul este un creion cu două capete. Cu unul scrie, cu altul șterge. Să ascultăm cu atenție tăcerea, să privim cu încordare absența. În august 2012 Hotnews.ro [8] a investigat banii cheltuiți de Primăria Capitalei pentru noi statui, din 1999 în 2012. Citim: ansamblul monumental Barbu Catargiu; Fântâna G.E. Lahovary; Aleea Cariatidelor; Fântâna Modura; Fondatori UE – 12 portrete din bronz; Venus din bronz; Charles de Gaulle pe soclu; Naim Frasheri pe soclu; ansamblul monumental I.L. Caragiale; sculptura Maternitate; statuie ecvestră Carol I; monument Șerban Cantacuzino; monument „Vioara spartă”; monument „Omul, timpul, spațiul”; bust Marin Preda; monument Gr. Vieru; monument Panait Istrati; monument „Împăratul Traian”; Ansamblul monumental „Ion Voicu”; bust bronz Chopin; monument „Al. I. Cuza”; monument „Lascăr Catargiu”; Omagiu Geometriei; efigiile Împăratului Traian și a Regelui Decebal. Da, există și femei: femeia‑Patrie de pe monumentul lui Barbu Catargiu, cariatidele, Modura, femeia‑Maternitate și Venus. Toate sunt femei imaginare, imaginate de bărbați. Femeile apar ca personificări, zeițe – dar nu vedem deloc femei adevărate, cu vieți semnificative care ne‑au definit cultura și societatea. Dar în 2015 [9]? Ghici. Primim monumentul Nicolae Cajal, monumentul Emil Cioran, monumentul Mircea Eliade și monumentul „Lacătele dragostei” – Romeo și Julieta pe bancă. Încă o femeie fictivă creată de un bărbat genial. Dar în 2016? Surpriză. Monumentul „Aripi”, monumentul „Avram Iancu”, altorelieful de bronz Corneliu Coposu, ansamblul monumental Rainier al III‑lea, monumentul de bronz Regenesis și… da, incredibil, în sfârșit, bustul Hortensiei Papadat Bengescu. Am înșirat până acum 35 de nume bărbătești și un singur nume de femeie.

Toate aceste absențe sunt indicii. Există în jurul nostru o forță misterioasă care ne interzice să vedem și sa povestim despre femei altfel decât matern, sexy și cu trimiteri imediate la frumusețea lor extraordinară. Trăim un film polițist în care tot mai multe femei sunt susținute, îndrăznesc și reușesc să vadă realitatea altfel, să povestească lumea din alte locuri și roluri – dar în cele din urmă dispar‑pur‑și‑simplu. Sau e un film de groază? Rămâne câte o fotografie, o mănușă, uneori un nume de stradă sau de școală ‑ și perpetua uimire a celor care descoperă că asemenea ființe au umblat pe pământ. Împreună alegem să povestim și să trăim în jumătate de lume, pe moșia lui Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Șchiop.

Pe bancnota de 200 de lei se află Gânditorul de la Hamangia. Recunoaștem ușor figura cu capul sprijinit în palme, șezând pe un scăunel. Dar… ce remarcați? Soția lui a dispărut. Ștearsă – sau decupată, cum preferați.

Cele două statui au fost descoperite în 1956, într‑un mormânt al culturii Hamangia [3]. Stăteau împreună de mii de ani. Nu a durat mult până când Jumătate‑de‑Om și‑a făcut simțit punctul de vedere și am văzut cu toții cele două statui prin ochii săi. A fost clar că figura masculină gândește profund, asemenea Gânditorului lui Rodin [3], așa cum numai un bărbat poate să gândească. Iar figura feminină… șade. Ea stă pe fund, pur și simplu. Nu cugetă, nu‑i stă în fire. Ce nume au primit cele două statui? Gânditorul și soția sa. Clar. În engleză sunt doar vecini: „The Thinker and the Seated Woman” [2]. Dar o femeie care șade fără gânduri și poate nici nu‑i măritată de mii de ani nu are cum să apară pe o bancnotă a României. Țac-țac, decide BNR. Iată Gânditorul pe bancnota de zece mii de lei din 1994, pe verso‑ul lui Iorga, cu o altă femeie: Zeița Fortuna. Norocoasa! Iată‑l mai târziu pe Gânditor pe bancnota de 200 de lei, singur-singurel. Filtre perceptive succesive au făcut ca femeia să devină tot mai invizibilă, tot mai absentă.

Corectitudinea politică poate fi excesivă și opresivă. Este atât de tentant să constrângem libertatea gândirii și vorbirii celor cu care nu suntem de acord. Ce facem însă cu cele pe care nu le (mai) vedem și nu le (mai) auzim? Dacă e să spunem adevărul gol‑goluț și să ieșim din tăcerea și lemnoșenia corectitudinii politice, poate ieșim și din muțenia prin care ștergem din imaginarul colectiv toate femeile care regândesc și redefinesc lumea. Fata lui Verdeș împărat era frumoasă, dar a ucis monstrul. Acum trebuie să primească un nume.

Sluțenia de neom se topea de dragostea fetei, se lungea cu burta pe pământ și umbla cu șoșele, cu momele să înduplece pre fată a‑l lua de bărbat. Dară, ași! feritu‑l‑a sântulețul să se apropie de dânsa! Căci îl ținea țintuit în loc cu ochii cât de colo. Din satană, din iazmă, și din spurcăciune nu‑l mai scotea.

Piei, necuratule, de pe fața pământului, să scape lumea de o ciumă și de o holeră ca tine.

Mai stărui ce mai stărui, și daca se văzu înfruntat până într‑atât, iazma plesni de necaz, cum de să fie el ocărât atât de mult de o cutră de muiere.

Atunci Aleodor întinse coprinsul său și peste moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop, luă de soție pe fata lui Verdeș împărat și se întoarse la împărăția lui. Când îl văzură alde gloatele venind teafăr, alături cu o soțioară de‑i râdea și stelele de frumoasă, îl priimiră cu mare bucurie; și, urcându‑se din nou în scaunul împărăției, domni și trăi în fericire, până se istoviră.

Iară eu încălecai p‑o șea și v‑o spusei dumneavoastră așa.”

Aleodor Împărat, de Petre Ispirescu [7]

Cu mulțumiri către Alexandra Ciocănel, Răzvan Deaconescu, Ștefania Matei și Alec Niculescu pentru sfaturi, critici și încurajări.

Referințe

1. Agrigoroaie, M. Ella Negruzzi, prima femeie avocat din Estul Europei. LegalMagazin.ro, 2014. http://legalmagazin.ro/ella-negruzzi-prima-femeie-avocat-din-estul-europei/

2. Bailey, D. W.Prehistoric Figurines. Routledge, New York, 2005.

3. Berciu, D. Neolithic Figurines from Romania. Antiquity XXXIV, (1960), 283–284.

4. Brândușă, Ș. Cine sunt cele șase românce incluse de americani într-un TOP 60 al femeilor care au schimbat lumea. Activenews.ro, 2016. http://www.activenews.ro/cultura/Cine-sunt-cele-SASE-ROMANCE-incluse-de-americani-intr-un-TOP-60-al-femeilor-care-au-schimbat-lumea-132284.

5. Crangan, C. Povestea Elisei Leonida, prima femeie inginer din lume. A studiat în Germania după ce în România a fost respinsă pe criteriul „locul femeii este la cratiţă!“. Adevarul.ro, 2015. http://adevarul.ro/locale/galati/povestea-elisei-leonida-femeie-inginer-lume-studiat-germania-romania-fost-respinsa-criteriul-locul-femeii-cratita-1_55cdd773f5eaafab2c83fa85/index.html.

6. Grünberg, L. and Bragaru, C. Monumente și statui din București: despre construcția simbolică a genului. 2015. http://www.discriminari-urbane.ro/index.php/ghid

7. Ispirescu, P. Aleodor Împărat. https://ro.wikisource.org/wiki/Aleodor_%C3%AEmp%C4%83rat.

8. Ivanov, C. Recensamantul statuilor din Bucuresti: Primaria Capitalei a cheltuit in ultimii 12 ani 43,4 milioane de lei pe statui. Vezi cine le-a realizat, cat au costat si unde sunt amplasate. Hotnews.ro, 2012. http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-12965448-recensamantul-statuilor-din-bucuresti-primaria-capitalei-cheltuit-ultimii-12-ani-43-4-milioane-lei-statui-vezi-cine-realizat-cat-costat-unde-sunt-amplasate.htm

9. Ivanov, C. Primaria Capitalei vrea sa dea, in 2016, circa 7 milioane lei pe statui. Primesc bani monumentele “Aripi” si “Rainier al III-lea.” Hotnews.ro, 2016. http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-20790413-primaria-capitalei-vrea-dea-2016-circa-7-milioane-lei-statui-primesc-bani-monumentele-aripi-rainier-iii-lea.htm

10. Mincan, M. Povestea Sarmizei Bilcescu, prima femeie avocat din Europa. Adevarul.ro, 2014. http://adevarul.ro/cultura/istorie/povestea-sarmizeibilcescu-femeie-avocat-europa-1_532dbc2a0d133766a82247dd/index.html

11. Pătrașcu Zamfirache, C. Istoria româncelor-eroine din „Escadrila Albă“, singura unitate de aviaţie din cel de-Al Doilea Război Mondial formată exclusiv din piloţi femei. Adevărul.ro, 2015. http://adevarul.ro/locale/botosani/istoria-incredibila-romancelor-eroine-escadrila-alba-singura-unitate-aviatie-de-al-doilea-razboi-mondial-formata-exclusiv-piloti-femei-1_5613b15df5eaafab2c5d203c/index.html

12. Reprezentanța Comisiei Europene în România. România – cea mai mică diferență de salarizare între sexe. 2016. https://ec.europa.eu/romania/news/03112016_gender_equality_gap_ro.

13. Rughiniș, C., Grunberg, L., Popescu, R., et al. Alice in Tara Manualelor. 2015. http://researchmaster.ro/alice

14. Tănase, S. Aviatoare românce. 2015. http://www.stelian-tanase.ro/aviatoare-romance

15. Țone, F. Primele aviatoare ale României: zborul şi prăbuşirea. Historia.ro, 2016. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/primele-aviatoare-ale-rom-niei-zborul-i-pr-bu-irea

16. Turturică, S. Aviatoarele Romaniei. Din inaltul cerului in beciurile Securitatii. Editura Vremea, 2015.

17. Zară, D. Povestea Sofiei Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume. Adevărul.ro, 2013. http://adevarul.ro/locale/suceava/povestea-sofiei-ionescu-ogrezeanu-femeie-neurochirurg-lume-1_527c9a6ac7b855ff56cee2d1/index.html

Autor: Cosima Rughinis

Sursa: contributors.ro

Angela Merkel nu mai vrea să aibă de-a face cu România … VIELEN DANK HERR IOHANNIS !

21 august 2016 3 comentarii
Angela Merkel

Angela Merkel

În perioada de dinainte de alegerile prezidențiale se încerca acreditarea ideii că Iohannis, Herr von Siebenburger, este mai mult decât de recomandat deoarece, astfel România va intra în grațiile Germaniei, iar frau Merkel va intra în orgasme prelungite când va auzi de această țară.

E drept, imediat după alegeri, părea că Angela Merkel îi acordă o oarecare atenție proaspătului președinte al României… părea doar.

Nu știu dacă e sau nu o coincidență,  la un moment dat a părut vă Iohannis se ferește ca parlamentarii de DNA de a da ochii cu frau Merkel, coincidență sau nu, cam în aceeași perioadă președintele României s-a trezit deposedat de una din casele sale de justiție pentru că ar fi făcut oarece mânării cu acte false.

Că Merkel nu îl mai bagă în seamă pe fostul șef al Frontului Democrat German și primar al Sibiului, mai e cu  e. Faptul că doamna cancelar evită pe față relațiile cu România e grav.

Angela Merkel care începe o ofensivă înainte de BREXIT, se va întâlni cu Francois Hollande, președintele Franței și cu Mateo Renzi, premierul Italiei, pe insula italiană Ventotene, un loc simbol al construcţiei europene într-un loc încărcat de simboluri, o fostă închisoare de pe această insulă a fost deţinut pe vremea regimului fascist Altiero Spinelli, om politic considerat unul dintre părinţii fondatori ai UE.

După această întîlnire, cancelarul german se va deplasa miercuri în capitala Estoniei, Tallinn, joi la Praga şi vineri la Varşovia, capitala Poloniei, unde pe lângă întrevederile bilaterale,  va participa şi la o reuniune a premierilor ţărilor Grupului de la Vişegrad (Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria).

Și, în final, Angela Merkel va reveni la Berlin unde, la castelul Meseberg pe premierii olandez, suedez şi danez, pentru ca sâmbătă să se reunească cu şefii guvernelor din Austria, Bulgaria, Croaţia şi Slovenia.

Da … cu România pare a nu vrea să aibă de-a face deși în Marea Britanie există peste 400.000 de emigranți români și poate am fi și noi interesați să ne spunem părerea despre BREXIT.

Mulțumim frumos herr Iohannis și vacanță plăcută pe acolo unde vă duceți pentru a vă arăta disprețul superior față de țara căreia, încă, îi mai sunteți președinte. 

Că veni vorba, poate vă vine ideea să ne trimiteți o scrisoare din care să înțelegem că e sub demnitatea dumneavoastră de neamț respectabil. V-am mulțumi și mai mult…

Chiar nu putem să fim şi noi şi să îi considerăm şi pe alţii oameni şi nu animale ?

5 septembrie 2015 7 comentarii

Legat de criza refugiaţilor, mai precis legat de planul UE de rezolvare a acestei crize a refugiaţilor în care nouă ne-ar fi repartizat un număr 6937 de refugiaţi după cum  anunţa în ediţia online Daily Mail  sau 1800 după cum se vorbea înainte de a apărea articolul dib cotidianul britanic,  în România există diferite tabere, unele susţinând că trebuie să îi primim pe acei nefericiţi, alţii că nici nu se pune problema.

Ba mai vedeam că unii, între care chiar Traian Băsescu, fostul preşedinte fac referire la Constituţie … mai precis la Art. 3 TERITORIUL alin. (4) care spune: „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine”.

Adică 1800 sau 7000 de persoane sunt o populaţie? Iar refugierea din faţa unui pericol este strămutare sau colonizare?

Mă şi mir că Traian Băsescu dă dovezi atât de crunte de ramolire sau de nesimţire … Nici Ponta în momentele lui de maxi invatilism nu putea comite o asemenea chestie …

Nu demult dunealui însuşi era să îşi primească un şut în fund de să se ducă rostogolidu-se tocmai pe o forţare a sensurilor cuprinse în Constituţie.

Fie vorba între noi, acea forţare a fost parfum prin comparaţie cu interpretarea că textul constituţional mai sus citat ar putea fi aplicat în cazul refugiaţilor.

Ce coincidenţă … chiar când scriu aceste rânduri îl aud pe unu spunând la o televiziune de ştiri că nouă nu ne revine nici o obligaţie faţă de acei refugiaţi pentru că noi nu am contribuit la crearea haosului sirian. Oare a arăta un strop de compasiune şi înţelegere faţă de oameni aflaţi la ananghie doar pentru că sunt altfel nu e o obligaţie?  … În fine, poat nu e, ar fi dacă am fi oameni.

Uimitoare sunt motivele pentru care nu ar trebui să îi primim. Por şi simplu ar începe în amărâta noastră ţărişoară un fel de apocalipsă. Ba că se duce dracului echilibrul religios, ba că se schimbă configuraţia etnică a populaţiei, ba că odată cu refugiaţii oneşti vin şi terrişti care nu ştiu ce ar face pe aici de parcă dacă ar dori teroriştii să vină nu o pot face pe cont propriu.

Unii vorbesc de faptul că li se pare suspectă tinereţea refugiaţilor, hainele cu care sunt îmbrăcaţi sar fi haine scumpe, evident dovada că ceva ceva e putred. Şi câte şi mai câte motive care mai de care mai puternice, după cât îl duce pe fiecare glanda gândirii din organul care îi hrăneşte podoaba capilară şi pe care îşi aşează pălăria atunci când poartă.

Cei care ar putea să nu fie terorişti li se par multora aşa, un fel de cantitate neglijabilă, o zgură menită doar să mascheze desantul ticăloşilor.

Ba, absolut haios pentru România am auzit şi păreri cum că acei oameni vor ocupa locurile de muncă din  România de parcă nu am avea un şomaj destul de mare…

Cam ca atunci când a fost Bulă întrebat de ce mai au nevoie acasă iar el a spus că de aseară nu mai au nevoie de nimic deoarece când a venit sora sa şi a anunţat că este gravidă tatăl lui ar fi spus: „Numa’ asta ne mai trebuia”.

Cred că una din afirmaţile care ar trebui consemnată în istoria prostiei mioritice este afirmaţia unei … tanti extrem de revoltate care spunea pe o reţea de socializare că (citez), „de când a plecat cei 4 milioane de tineri în străinătate la noi nu mai ie locuri de muncă şi acuma numa asta ne mai trebe să vină arabii  şi să intre în casă peste muieri şi copii”.

 Drept să spun nu am înţeles exact ce o deranja pe tanti, sau cum ar fi existat locurile de muncă dacă nu plecau ăia la muncă în alte ţări.

Ce mi se pare extem de ciudat este că mulţi români consideră că acei refugiaţi vin cam cum au mers ai noştrii la alţii şi se vor comporta la fel.

Nimeni nu îşi pune de exemplu problema că e vorba doar de 7000 de persoane, cam cât se adună pe un stadion din divizia B la fotbal.

Unii ştiu chiar şi raportul de refugiaţi la numărul de terorişti cerl mai mic pe care l-am văzut e de un terorist la 11 refugiaţi, cel mai mare unu-doi la 20 – 50 .

De fapt nici nu prea contează numărul dacă, 1-2 sunt în stare „să arunce în aer … Ce să arunce? Asta n-am înţeles dar nici nu am întrebat… ar fi fost un concept prea coplicat să le i detalii atât de neînsemnate.

Evident nu avea sens să întreb de unde vor face rost de bombe … probabil pentru asta vor veni alte valuri de refugiaţi.

Nici nu  mai pun că este extrem de suspect faptul că prea au bani amărâţii ăia… mii de euro .. clar că li i-a dat cineva … Siria e o ţară extrem de săracă după adepţii Teorie Conspiraţiei cu refugiaţi.

Evident că nime nu se întreabă de unde aveau bani aceia dintre ei care au făcut studii superioare pe la Universităţi mai mari sau mai mititele de pe cine ştie unde…

Ba se spune că i-ar finanţa americanii, ba că ruşii, ba că nu mai ştiu cine, evident, pentru a pune Europa cu botul pe labe.

Cel puţin sinistru mi s-a părut naturaleţea cu care cine spunea că după ce „năvălesc” arabii îşi fac aici comunitate şi după aceea cer autonomie teritorială.

Cred că ar fi extrem de interesant să vedem odată o ştire de genul: „Arabii din Trebuci au declarat autonomie teritorială şi culturală” … 😀

Şi mai sinistră a fost continuarea discuţiei…

Dacă ăi refuzăm, ce fac, totuşi, cei care sunt refugiaţi … cinstiţi? Răspunsul a fost că se duc acasă. „Bine, dar poate îi omoară cei de la ISIS…”, „Isis sunt verii şi unchi acestora”. Deci dacă vin şi le iau gătul verii şi unchii nu se pune, nu e un motiv să vină şi să „năvăplească” peste muierile  şi copii celor plecaţi la căpşuni în Spania, la cerşit în Paris, la furat la Londra sau la violat neveste de colonei pe la Roma. Aşa le trebuie dacă nu şi-au ales rudele cum trebuie.

Unii vorbesc şi de faptul că ţări, de exemplu  Franţa, sunt în pragul haosului din cauza imigraţiei masive care a avut lod de-a lungul timpului…

În fine… motive, motive, motive… noi să ne ducem şi să ne primească alţi cu braţele deschise şi portofelele la vedre, alţii să nu vină la noi şi să ne facă ce le facem noi altora.

Poate o fi adevărat faptul că refugiaţii vor să se ducă unde există bogăţie… în Germania neapărat…

Drept să spun asta nu e de mirare în Germania chiar nu cred că li s-ar aloca 3 lei pe zi pentru mâncare şi 1,8 lei pe zi pentru cazare ca la noi şi nu ar fi primiţi nici cu atâta ostilitate …

Uimitor este că există o categorie care a ales ca motiv de refuz a primirii refugiaţilor faptul că asta ar însemna o cheltuială pe care nu ne-am permite-o… interesant, când votau indivizi despre care se spunea că au furat milioane multe de euro nu conta efortul inanciar.

În fine … poate greşesc eu şi or fi şi terorişti care ne vor arunca în aer între acei amărâţi, o fi şi un efort financiar insuportabil, poate o fi şi o schimbare a echilibrlui etnic, religios, or fi şi motive de teamă că ne va fi afectată cultura (da, ce de care ni se rupe şi nu găsin sume ca să o fianţăm la un nivel cât de cât decent … or fi toate.

E vorba totuşi de cel mult 7000 de oameni care nu cer marea cu sarea ci doar temporar dreptul de a avea şi ei un loc unde nu le intră pe neaşteptate în casă nişte nebuni care să îi împuşte fără motiv …

Să-mi fie cu iertare … dar un popor care nu poate ajuta 7000 de oameni să treacă peste un hop, nici nucred că mai merită să existe …

Totuşi, oare nu putem găsi o cale ca, atunci când lipim etichete pe alţii etichete care atunci când au fost lipite pe noi nu prea ne-a plăcut.

Nu putem să încercăm să arătm măcar un pic de înţelegere şi compasiune şi să nu ne mai apucăm să îi declarăm pe ăia vinovaţi şi abia apoi să batem câmpii căutănd argumente?

Oare o fi chiar atât de greu să  încercăm să fim şi noi şi să îi consideră şi pe alţii oameni şi nu nişte animale?

* * * * * * *

Mai jos, un articol publicat de  Simona Stupar în ediţia online a Evenimentului Zilei  de  joi, 03 septembrie 2015 care chiar cred că merită citit.

 

Cel mai emoțional și irațional text despre refugiați

M-am gândit mult dacă are rost să scriu textul ăsta, pentru că oricum nu va schimba nimic. S-a scris atât de mult deja pe tema refugiaților, încât, inevitabil, nu voi putea fi originală, nu voi putea scrie ceva ce nimeni n-a mai auzit/citit/vorbit în ultima vreme. Problema e că mă mănâncă degetele și simt nevoia să înșir câteva lucruri care mă preocupă.

Simona StuparNu înțeleg deloc cum s-a ajuns la situația aceasta în care societatea românească este atât de clar împărțită în două: pro sau contra refugiați! Nu există cale de mijloc, nu știu pe nimeni care să se abțină de la a-și da cu părerea pe această temă, care să recunoască un lucru simplu: nu știu cum stă treaba, nu știu de fapt care sunt cauzele și nici ce soluții există! Nu, toți avem o opinie pe care o susținem sus și tare, ca și când am deține adevărul absolut.

Sincer, nu mi-am imaginat niciodată că foarte mulți români sunt atât de xenofobi, rasiști, intoleranți, egoiști și „ospitalieri”, cum ne dezvăluie momentul actual. Nu acuz pe nimeni, nu am dreptul să judec și încerc să nu fac asta. Majoritatea celor cu care vorbesc sau a celor pe care-i citesc s-au transformat în oameni care urăsc, care vor să moară și capra vecinului, să plece toți imigranții ăștia teroriști (actuali sau în devenire) la casele lor, în țara lor, oriunde, treaba lor, numai să nu ne deranjeze pe noi și pe europeni. Am uitat de episodul „cerșetorilor” români, al discriminării, povestea romilor plecați în străinătate, am uitat cum batem la poarta Schengen, cum am bătut la poarta dreptului de liberă circulație și șanse egale la muncă în străinătate și am uitat atât de repede cum eram încadrați toți în aceeași categorie: hoți, infractori, forță de muncă necalificată și prost plătită, la negru, care strică „piața”, și așa mai departe.

Comentatorii se împart, inevitabil, în de „dreapta” și de „stânga” – primii ar fi cei care se tem de invazia musulmană, de cotropitori, de faptul că noi, creștinii, vom fi exterminați, și nimic nu ne mai salvează, pe termen lung. De asemenea, se tem de dezastrul economic, pentru că acești „oameni fără căpătâi” ne fură efectiv slujbele, ne tulbură liniștea, ne zdruncină credințele și adevărurile (a se citi prejudecățile) adânc, foarte, foarte adânc înrădăcinate în mentalitatea noastră conformistă! Și, desigur, cei care au „surse” în serviciile secrete ne explică, atotșiutori, cât de tâmpiți suntem că nu vedem cum se înfiltrează dușmanii în rândul oropsiților, cum la fiecare 20-50 de sirieni, afgani, pakistanezi, nord-africani, etc, sunt înfiltrați câte 1-2 teroriști, care ne vor arunca în aer…curând, foarte curând!

Mi se spune că cei ce sunt „de stânga”, „social-democrați și populiști” (n-are nicio legătură cu doctrina, de fapt),  sunt prea emoționali și judecă doar cu inima, nu cu capul, sunt extrem de naivi, habar n-au de realitatea înconjurătoare, etc!

Așa o fi, nu am găsit eu răspunsul, marele RĂSPUNS la această tristă realitate, dar mi se pare incredibil cât ne isterizăm în legătură cu o situație care, deocamdată, nici măcar e a noastră – vom primi 1.800 de imigranți și nu vom putea face față?? Nu suntem pregătiți pentru ei? Vai de soarta noastră atunci! Nu sunt 100.000, sunt câteva mii de oameni, într-o țară cu 18 milioane de locuitori!

Problema este una complicată și în mod cert există rațiuni sociale, economice, financiare, pragmatice, care să ne pună pe gânduri. Doar ideea că atrocitățile ISIS și ale extremiștilor islamiști se mută cu arme și bagaje în Europa ne dă dureri de cap și nu trebuie să stăm cu mâinile în sân. De acord! Dar hai să facem ceva concret să ne securizăm granițele, să încercăm să creăm mecanisme care funcționează, de control și triere a imigranților și să nu ne mai isterizăm inutil.

Teoriile conspirației sunt și ele parte din peisaj – e mâna SUA, ba nu, a Rusiei, scenariul de distrugere a Germaniei, de destabilizare a spațiului Schengen, etc. Unele pot fi chiar reale, nu neg, dar oare nu putem să căutăm metode de a face față situației fără să generalizăm, fără să manipulăm și ținând ochii larg deschiși? Să vezi oameni care mor pentru a ajunge în Europa, cu familia sau fără, tineri, bătrâni, femei, copii, disperați, de sărăcie și război, și să spui „să-i împușcăm, să-i evacuăm, sunt toți niște monștri deghizați” este atât de inuman, pur și simplu inuman! 

Să găsim soluții, sunt absolut de acord că va fi foarte greu pentru Europa să se descurce în această situație, dar putem să fim oameni în același timp, vă rog? 

Victor Ponta l-a anunţat pe prim-vicepreşedintele Comisiei Europene că va demisiona

6 iunie 2015 2 comentarii

Astăzi, pe mai multe televiziuni am văzut o ştire care spune că Victor Ponta vineri dimineaţă Victor Ponta   l-a anunţat pe prim-vicepreşedintele Comisiei Europene că va demisiona.

Ştirea se poate vedea publicată şi pe site-uri cu pretenţii de onorabilitate: nasul.tvaktual24.roziuanews.roe-politic.ro  etc.

Interesant despre această ştire este că dacă te apuci să cauţi siteurile sursă de unde spun că au informaţia, intrând pe lincuri, fie aceste siteuri se citează între ele, fie te trimit la siteul Centrului de Investigaţii Media … ajuns acolo rămâi uimit … ştirea nu pare a exista pe acel site. Dacă o fi existat cumva, a fost ştearsă.

O găseşti în schimb pe o pagină de Facebook intitulată Centrul de Informaţii Media.

Ştirea de care ziceam este prezentată aşa:

Victor Ponta

Victor Ponta

Premierul Victor Ponta l-a anunţat pe prim-vicepreşedintele Comisiei Europene că va demisiona. S-a întâmplat cu o zi înainte de a fi chemat la DNA, iar episodul a fost relatat chiar de oficialul european, cu două ore înainte ca Ponta să se prezinte la DNA. „Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a avut, vineri dimineaţă, la ora 9.00, o întâlnire cu ambasadorii statelor UE în România. Întâlnirea a avut loc la hotelul Hilton din Bucureşti şi a debutat cu Timmermans povestindu-le celor prezenţi cum, cu o seară înainte, pe drumul de la Ruse la Bucureşti, a mers în maşină cu premierul Ponta, care i-a spus că a două zi, vineri, urmează să fie chemat la DNA pentru nişte fapte comise când era avocat. Premierul i-a spus lui Timmermans că ar putea demisiona din funcţie dacă este pus sub învinuire. Ambasadorii au fost şocaţi de veste, iar Timmermans la rândul lui a fost surprins să constate că nimeni din rândul diplomaţilor nu părea să ştie că premierul urmă să fie chemat la DNA, să fie pus sub învinuire şi apoi să demisioneze. Două ore mai târziu, premierul ajungea la DNA şi apoi declara că nu va demisiona din funcţie că urmare a punerii sub învinuire”, informează Centrul de Investigaţii Media. (acesta este lincul care duce la siteul unde ştirea nu există emo30 ).

E drept, nu e cineştie ce scofală, dar mi se pare o chestie de bunsimţ ca atunci când preiei o ştire de undeva şi mai şi pui un link spre siteul sursă când cineva încearcă să acceseze lincul să fie dus la pagina care conţine ştirea sau articolul respectiv şi asta mai ales dacă e o ştire de impact… un pic de respect faţă de cititor nu strică.

Pentru conformitate, iată mai jos o captură foto a respectivei ştiri făcută pe pagina de facebook a Centrului de Informaţii Media:

Centrul de investigații ...

Dom’ Premier, socru’ şi cumnatu’ lu matale deveniră vedete în presa internaţională … cool … (Şi tot zici că n-ai motive de demisie? ) Ţîţîţî …

19 februarie 2015 Lasă un comentariu

 

Victor Ponta

Victor Ponta este într-o situaţie tot mai ingrată.

Deşi premierul  Ponta pare a încerca se detaşeze de scandalul legat de implicarea cumnatului său Iulian Herţanu în celebrul deja, dosar de corupţie şi spune că nu are nici un motiv să îşi dea demisia cum îi cerea Preşedintelui Traian Băsescu la explozia poveştii cu Mircea Băsescu, presa străină pare a avea o reacţie pe care nu a avut-o atunci.

O magnitudine similară cu cea spre care tind acum reacţiile presei internaţionale pare a mi fi fost atins doar atunci când în presa internaţională a explodat povestea cu plagiatul muşamaliza lui Victor Ponta

Astfel, mai multe mijloace media din străinătate se apleacă asupra implicării  membrilor de familie a Premierului în un dosar extrem de clare de corupţie:

Astfel, Reuters  sub titlul ”Procurorii români îl investighează pe cumnatul premierului” scrie:

”Procurorii anticorupţie români au început o investigaţie împotriva cumnatului premierului Victor Ponta, ca parte a unui caz mai amplu de fraudare de fonduri europene. Iulian Herţanu a fost acuzat de constituirea unui grup infracţional organizat şi fraudare a fondurilor europene într-un proiect de dezvoltare în judeţul Prahova.

Acesta este al doilea caz în care este implicată familia premierului. Anul trecut, procurorii au început o investigaţie într-o presupusă schemă cu restituiri de proprietăţi în care este implicat socrul lui Victor Ponta, Ilie Sârbu, o figură puternică în PSD şi senator din 2004.”

Amintesc că deşi  România a aderat la Uniunea Europeană în 2007, rămâne, incontestabil, unul dintre cele mai corupte state ale alianţei, conform Transparency International, sistemul său judiciar fiind atent monitorizat, adaugă agenţia.

La rândul său Novitne.com scrie că ”o rudă a premierului român a fost reţinută pentru fraudare de fonduri europene”. Conform site-ului citat, cumnatul premierului şi doi oameni de afaceri au fost reţinuţi pentru suspiciuni de fraudă cu prejudiciu de 7 milioane de lei din fonduri europene. Site-ul mai menţionează că în dosarul respectiv  sunt implicaţi  şi deputatul Sebastian Ghiță, precum şi preşedintele CJ Prahova Mircea Cosma şi deputatul Vlad Cosma.

Asupra anchetei din cazul cumnatului premierului Ponta  mai fac relatări şi multe alte organizaţii media de primă mărime cum ar fi  Euronews şi Channel News Asia.

Şi zi aşa domnu’ Ponta, usturoi n-ai halit şi nu-ţi pute cavitatea bucală deci nu trebuie să îţi dai demisia?

Ba mai zici şi că nu trebuie să se ia lumea de mama lu’ domnia matale că e pură ca o lebădă? Păi  cele două milioane şi jumătate de care unii zic că le-ar fi fraudat firma dumisale or fi răsplata că te-au crescut ca coniferu’ şi a făcut din ‘mneata îl mai plagiator premier din lume, specialist în răsturnări de otomobil chiar şi când stă pe scaunul din dreapta şoferului?

O fi dacă zici …

P.S. Aşa, ca fapt divers, oare de ce dreaq nu ne primeşte ăia în Spaţiul Schengen? Să li se pară ca familia lu’ matale seamănă tot mai mult cu vestitele famiglii mafiote?

Oare noi românii mai avem dreptul de a fi consideraţi europeni?

23 august 2014 Un comentariu

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Adrian Năstase

De multe ori auzim sintagma „România este o ţară membră a UE cu drepturi (şi obligaţii) depline”. Sună frumos şi parcă te trece un fior când te gândeşti că faci parte din clubul acesta select…

Oare românii chiar fac parte cu adevărat din acest select club numit Uniunea Europeană?

Dacă îmi amintesc bine, la începutul drumului nostru spre Europa eram extrem de fascinaţi că europenii empatizau (credeam) cu noi. Aşa intepretam faptul că, în loc să arunce la gunoi ceea ce le prisosea prin debarale, ne trimiteau nouă.

De asemenea, când am început să putem merge în Europa, eram foarte mândrii că ne puteam duce acolo, la ei, să muncim. Ne-au primit pentru că făceam munci atât de grele şi prost plătite încât autohtonii nu se coborau la aşa ceva.

Eram mândrii când veneau românii plecaţi să facă munci necalificate şi prost plătite în construcţii, în agricultură sau la şters bucile unor babe analfabete şi conduceau maşini frumos lustruite cumpărate de pe la cimitirele auto sau îşi făceau case cu multe turnuleţe ca să vază lumea că e casa cuiva umblat în lume…

Suntem mândrii când ne imaginăm că nemţii, italienii, englezii ori alţii ne cinsideră europeni ca şi ei (când nu ne reclamă pentru furt sau pentru că le murdărim gazonul select cu colibele noastre… Ne întristăm când vedem că se uită la noi ca la nişte exotici care, dacă sunt prin apropiere, e bine să îşi ţină mâna pe portofel…

„Suntem europeni şi avem drepturi”, zice o cunoscută reclamă în care unul constată că nu are aerul condiţionat promis. Nici măcar nu observăm că unui european sadea nici nu i-ar trece prin cap să protesteze. Pur şi simplu, pentru că nu ar ava de ce … la ei datorită controalelor, chiar ai acel aer condiţionat promis …

De ce suntem oare fericiţi să prefere să ne trimită nouă ceea ce aruncă în loc că prefere a arnga gunoiul la tomberon? Pentru că ceea ce găseam în comerţ era de mai proastă calitate decât ceea ce se găsea la ei la gunoi.

De ce preferăm munci degradante sau grele plătite cu sume considerate acolo ridicole? Pentru că la noi, munca e plătită în bătaie de joc …

De ce acceptăm că la noi nimic nu poate fi normal? Pentru că noi înşine avem o mare lipsă. Respectul de sine …

Da, e greu de acceptat, dar acesta e adevărul.

Suntem fascinaţi când vedem cum persoane situate sus de tot sunt arestate pentru că ne-au jefuit cu nesimţire, ba mai mult le plângem de milă celor care au furat de-au rupt şi au ajuns la închisoare.

Ne e milă de ei că nu pot să fie acasă cu familia… ne e milă că nu au dreptul să fie liberi… oameni sunt şi ei.

Lor nu le era milă când se îmbogăţeau lăsând spitalele şi şcolile subfinanţate… nu au nici ceamai mică jenă când ne mint cu ordinărie profitând de faptul că noi suntem fericiţi când dăm pe gât berea electorală ca să se ducă micul tocmai înghiţitîi credem orice ne spun…

De ce ne dispreţuiesc oare vesticii?

Poate şi pentru că dacă te uiţi la televiziunbile de ştiri, uneori, ore întregi vedem imagini de la poarta puşcăriei unde trebuie să intre sau să iasă, arogant un infractor celebru…

Zilele trecute, tot ce se numeşte televiziune de ştiri avea în direct imagini de la poarta unei puşcării…

Un mega escroc trebuia să iasă ILEGAL  în libertate condiţionată.

Un tânăr, fiul acestuia, cu dispreţ, îi răspundea unui jurnalist dacă vor da banii furaţi înapoi, răspundea „Bă, tu ai o problemă”.. Da avem nu o problemă ci multe…

Cel de care zic, este fostul premier, Adrian Năstase …

Simt o graţă teribilă când îmi amintesc cum, nişte avocaţi plătiţi gras de escrocul fost premier ziceau că oricum l-ai lua pe Năstase nu îl poţi considera un fitecine.. e un om care a fost Premier, un om cu înalte studii de drept … un om special, adică …

Da, e adevărat, e un  tip şcolit … o fi şi deştept (trebuia să scriu şmecher, …. şmecheria este în fond o formă de deşteptăciune).

Păi dacă e şcolit şi deştept, şi a mai şi comis ce a comis, corect ar fi să nu mai fi ieşit niciodată de la puşcărie tocmai pentru că, având o viziune superiară asupra a ceea ce se numeşte lege, avea şi conştiinţa mai clară asupra gravităţii încălcării acesteia.

Am afirmat mai sus faptul că a ieşit ilegal dun puşcărie.

Pentru beneficia de faptul că are peste 60 de ani şi de faptul că a scris nu ştiu câte cărţi, trebuia să fi recuopscut şi regretat faptele pentru care a fost închis.

  Or nici vorbă de aşa ceva .. tot timpul a fost dispreţuitor la adresa justiţiei şi a susţunut că e nevinovat fiind de fapt un arestat politic…

Cât despre cărţile publicate, am înţeles că cel puţinuna din ele e doar o colecţie din ceea ce a publicat pe blog ÎN TIMP CE ERA PUŞCĂRIAŞ CU ACTE ÎN REGULĂ…

Păi trebuie ca judecătorul care a considerat că e un merit care publicarea unei astfel de cărţi trebuie să fie un imbecil sadea ca să nu observe că postările de pe blog NU PUTEAU FI PUBLICATE DECÂT DACĂ RESPECTIVUL DISPUNEA DE UN APARAT CU CARE SĂ SE POATĂ CONECTA LA INTERNET.

Arestatul are dreptul la o singură  vizită pe săptămână .. postările respectie apăreau uneori zilnic, multe din ele comentând efectiv lucruri întâmplate ÎN ZIUA POSTĂTII SAU ÎN ZIUA ANTERIOARĂ. Deci cam cade povestea că el scrie textele şi când vine cineva în vizită le trimite acasă unde,cineva le transcrie şi la postează.

Au fost arestaţi care au avut de suferit pentru că au fost prinşi cu un telefon mobil. Pentru a posta atât de mult şi de prompt, Năstase avea nevoie de un aparat cu care să poată face asta…

Toată lumea s-a făcut că nu vede …

Absolut halucinantă a fost ziua eliberării… Toată lumea aştepta cu înfrugurare să iasă vedeta… A ieşit pozând la fel de arogant… dar cu o voce mică, îmbătrânită rău…

Eliberatul condiţionat în loc să se ducă acasă s stat să facă o aşa zisă conferinţă de presă.

Pur şi simplu s-a apucat să abereze…

Ba că nu ştiu ce guvren i-a făst nu ştiu ce ofertă …  Ce guvern o fi atât de nătărău care să facă oferte unuia aretat pentru corupţie .. n-am înţeles, oricum, mi-e milă de un popor condus de un astfel de guvern.

Complet aiurea este faptul că Năstase vorbea de libertatea e exprimare.

Prin definiţie, uni condamnat i s restrâng pentru p perioadă anumite drepturi fundamentale. Dreptul de a călători, dreptul de a comunica. Halucinant este că acest individ avea o rubrică opermanentă în Jurnalul Naţionalşi nu deranja pe nimeni…

De asemeneatot  halucinant de şi faptul că  Năstase aproape că a reproşat că cu s-a făcut o lege care să îl scoată basma curată.

Ce mi s-a părut de-a dreptul strigător la cer a fost faptul că s-a apubat să spună cum vor trebui schimbate legile în ţara asta… legea legată de graţiere, legea electorală …

Da… puşcăriaşii doresc să facă legi… de exemplu, poate ar dorti ca justiţia să îşi ceară scuze de la ei pentru faptul că i-a deranjat…

Că veni vorba de legea electorală. Năstase zicea că vrea ir vot pe liste .. aşa, pur şi simplu…

Păi o lege unde se votează pe liste transferă puterea în partide mut spre vârful piramidei. E drept, oamenii votează ce partid vor, dar pe cine va trimite partidul în parlament, hotărăşe coducerea partidului.

Chiar şi aiureala aceasta de vot zis uninominal de fapt un vot mixt este de fapt un vot cu accente spre votul pe liste.. Atâta timp cât a fost un vot pe liste, de grandurii politici nu s-a putut atinge nimeni.

Şi Năstase e doar un exemplu … puternicul accent pus de presă pe aceşti escroci, fie că e vorba de Adrian Năstase, de Dan Voiculescu, de Mircea Băsescu, de Gigi care din Comisia Legislativă unde era chiar şi condamnat cu suspendare fiind şi unde  se „forjează” legile a sărit direct în celula de puşcărie … Mai mult de un sfert din şeii judeţelor sunt fie arestaţi, fie pe care să fie arestaţi şi partidul din care provin cei mai mulţi conduce în sondaje… Vedem cum românii le plâng de milă celor arestaţi şi condamnaţi de justiţie în procese în toată regula…

Da.. e trist… În România puşcăriaşii fac legi şi ni se pare normal, puşcăriaşii sunt plânşi că nu se pot duce acasă la familie.. sărmanii ..

Ni se pare normal să vedem cum angajaţii unui trust media aflat în propietatea unuia din cei mai mari escroci din istoria României scuipă explicit pe justiţie, cum un al trust media oferă întreaga noapte timp de emisie unei televiziuni interzise unde un ascroc îşi face ilegal propagandă desfăşurând explict o campanie electorală în afara perioadei prevăzute de lege …

De asemenea, nu mai puţin grav a fost şi faptul că, aceleaşi televiziuni, în campania electorală pentru europarlamentare să se vorbească de orice decât de probleme europene … nu a deranjat pe nimeni …

Cred că e normal ca europenii să se uite la noi ca la ciudaţi…

Oare de ce mai avem pretenţia să fim primiţi în spaţiul Schengen? Ce dracu să facem noi acolo? Să le oferim europenilor ocazia să se minuneze că există aşa ceva în Europa secolului XXI?

P.S. Mă întreb uneori dacă nu ar trebui să îi sanctificăm pe sărmanii infractori pe care nesimţita coană Justiţia îi bagă la puşcărie, ca sfinţi martiri … aşa, ca să fie balamucul întreg …

Deşi Europa deja le permite cetăţenilor R.Moldova să intre fără viză în Uniune, pentru multă vreme frontiera estică va fi pe Prut… ceea ce nu e rău deloc

27 februarie 2014 8 comentarii

– EBa: Discurs bun  în Parlamentul European cu ocazia aprobării raportului joi, 27 februarie 2014, cu o largă majoritate de voturi, a raportului privind liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova la călătoriile în Uniunea Europeană pentru cetățenii Republicii Moldova …

– În Moldova din stânga Prutului, ursul nu are coadă pentru că e prea mare densitatea de lichele …

********************

Mă uit alternativ la cinci televiziuni de ştiri… un singur subiect … Ciolaniada …

Bălind, o turmă se escroci politici şi mediatici încearcă să le impună imbecililor care la următoarele alegeri în loc să stea acasă şi să savureze liniştiţi o bere se duc să stea ca papagalii la coadă ore întregi pentru a vota… Da, imbecili, deoarece altfel nu se explică de ce din urneiasă o tot mai mare densitate de escroci.

Aud uimit că suntem pe primul loc în Europa … trei şi ceva la sută creştere şi, evident, acesta e meritul Puterii … Deh, dacă Dumnezeu, care a dat ploaie când a trebuit şi astfel rezultatele din agricultură au fost bune, o fi parte a Puterii .. aşa e, dacă nu, e vorba de nişte escroci care doar încearcă să îşi aroge merite care nu au nici o legătură cu ei…

Nimeni nu vorbeşte de lucruri cu adevărat importante … nici de faptul că în România o foarte mare parte din populaţie are nişte venituri absolut ridicole, câştigul pe lună a unei foarte mari părţi a populaţiei fiind sub bacşişul pe care oricare din escrocii care apar zi de zi la televizor îi lasă bacşiş chelnerului, frizerului ori coafezei…

Nimeni nu îşi mai aminteşte că dincolo de Prut, există români cărora încă le este aproape interzis să spună că sunt români. E drept, nici ăia nu sunt mai breji … de la o vreme încep să recunoască asta, dar nu pentru cineştie ce mare sentiment de frăţietate cu cei de dincoace de Prut ci pentru că aşa pot să ceară să meargă mai uşor în Europa … (la muncă … hehehe … furatul şi prostituţia sunt şi ele nişte activităţi care aduc venituri, nu? ).

Nu e doar vina lor că nu se simt cu adevărat români. Ai noştrii aleşi nu au considerat niciodată că în Basarabia ciolanul e destul de consistent şi de suculent ca să le satisfacă lor gusturile … Republica Moldova e o ţară mult prea săracă, unde nu prea mai e mare lucru de furat de politicieni să merite efortul …

Iată însă că, dacă în România interesul de le acorda moldovenilor de dincolo de Prut atenţia necesară ca să îi facă să dorească să unirea cu România, un gest interesant în acest sens face Uniunea Europeană prin aprobarea raportului referitor la liberalizarea regimului de vize în Uniunea Europeană pentru cetățenii Republicii Moldova …

Jigodiile de la Bucureşti, fie că vorbim de politicieni ori de jigodii prestatoare în televiziuni, ocupaţi cu ciolaniada, nu au observat chestia asta…

Uşurarea trecerii frontierei de vest a Republicii Moldova, probabil le va da oarece bătăi de cap, între altele şi pentru că frontiera estică a Moldovei de varză, când va începe năvala moldavă spre europa, vot constata că vina e a noastră … În fond, pentru ce trece frontiera UE gestionată de noi, responsabilitatea ne revine.

Îmi amintesc cum, atunci când Elena Băsescu greşea exprimarea folosind celebrul „succesuri”, chestie pe care a corectat-o imediat, dar asta nu mai conta, toată lumea s-a apucat să vorbească de asta până la exasperare, chiar şi domnişorica Alinuţa Grohghiu se arăta oripilată uitând că a doua zi a comis un „decesuri” pe care, spre deosebire de EBa nu l-a corectat niciodată.

Ciudat e că, atunci când Elena Băsescu vorbeşte corect şi spune lucruri deştepte nimeni nu mai observă … nu li se pare interesant.

Susţinerea ei faţă de aducerea Republicii Moldova către Uniunea Europeană fiind ceva cu mult mai neimportant decât lăbăreala cu aducerea lui Iohannis la Guvern de parcă ar fi însuşi Mesia, de modul în care escrocii încearcă să cumuleze cât mai multe funcţii, ori confortul psihic după gratii a unor megainfractori ca Gigi Becali, Adrian Năstase ori aventurile unor curve mult mai asemănătoare cu păpuşile de plastic decât cu nişte  femei …

Nimeni nu observă că, europarlamentarul Elena Băsescu a intervenit azi, 27 februarie, în plenul Parlamentului European, în contextul aprobării raportului joi, 27 februarie 2014, cu o largă majoritate de voturi, a raportului privind liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova la călătoriile în Uniunea Europeană pentru cetățenii Republicii Moldova, salutând acest moment care are și o puternică încărcătură simbolică pentru românii din stânga Prutului. ( Actul legislativ urmând să intre în vigoare după aprobarea sa în Consiliul UE și publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii. Se estimează că începând cu luna mai sau iunie, basarabenii vor putea călători fără vize în Uniunea Europeană.)  referitor la liberalizarea regimului de vize în Uniunea Europeană.

Elena Băsescu„Cetățenii Republicii Moldova a declarat Elena Băsescu au fost privați de libertatea de a se exprima, de a se asocia și de a circula în perioada sovietică. Fostul imperiul sovietic a instalat la toată frontiera de vest un gard de sârmă ghimpată, iar colegii mei din Țările Baltice cu siguranță că își amintesc de acest lucru.

…………….

În anul 2009, după o lungă guvernare comunistă, coaliția proeuropeană de la Chișinău, condusă atunci de domnul Vlad Filat, a înlăturat sutele de kilometri de sârmă ghimpată, manifestându-și astfel, fără rezerve, devotamentul față de integrarea europeană”

…………….

Astăzi răspundem prin acest vot la gestul simbolic de a înlătura sârma ghimpată, dându-le posibilitatea cetățenilor Republicii Moldova să circule liber în Uniunea Europeană. Prin acest pas îi readucem pe românii de dincolo de Prut în marea familie europeană”.

Ce să zic? Bravo EBa … 🙂

…………………………………………

Dacă cineva are impresia că dincolo de Prut ar exista oarece sentimente profunde faţă de România şi ca visul vieţii lor ar fi altul decât acela de a ajunge să îşi pună boturile la ţâţele unei vaci ce li se pare că ar fi în România se înşeală…

Nicu GusanAm dat, întâmplător, peste un nume, Nicu Guşan … un individ care se pretinde jurnalist, şi care de fapt e doar un individ incoerent care scrie  pe la gazete  de doi lei pentru că, probabil la fel de român ca mulţi de pe la noi, nu îi place munca… (Are şi un cont de Facebook: facebook.com/nicu.gusan , dar şi un site pe platforma Blogger  Nicu Gușan – BLOG.DIN.CHIȘINĂU.RO )

Pentru exemplificare, iată cam cum vede licheaua treaba asta…

Mai întâi, un articol în care promovează acţiunea unora de a aduna bani pentru unire … (probabil în mintea lor, unirea se va putea cumpăra). 

Pe un site numit Acţiunea 1012  care stă sub zicerea:

Primele 10 000 de semnături pentru Basarabia « Platforma Unionistă AC-IUNEA 2012(2)

… chestie care duce la un articol de pe acelaşi site unde cerşeşte bani cică pentru tipărirea de cărţi… şi asta în măsura în care, la Chişinău, interesul pentru cartea românească e mai mic decât cel pentru cărţile în ruseşte şi pentru revistele pentru adulţi.

Înainte de toate, trebuie remascat ceva pentru a se vedea uriaşa lui valoare ca jurnalist… pe actiunea2012.rom Gusan ăsta nu catadixeşte măcar să pună un titlul articolelor pe care le publică şi asta după ce, pe Facebook se laudă că ar fi absolvent de studii de jurnalis… Cică a terminat în 2003 Universitatea Valahia Targoviste iar, atenţie”, în 2004 Scoala de studii avansate in jurnalism din Chişinău, asta după ce, în 2010 a absolvit liceul teoretic Liviu Deleanu din Chişinău. (Da, absolvent al atâtor facultăţi de jurnalism, încă nu a aflat că atunci când scrie numele unui liceu trebuie folosită majuscula (Liceul Teoretic … în fine, poate o veni şi vremea să îşi ia şi Bacalaureatul până o ajunge să mânânce şi el o pensie).

Ei bine, Nicu Gusan scrie pe actiunea2012.ro

10 883 de români au semnat până în acest moment pentru revenirea Basarabiei acasă şi numărul acestora creşte de la zi la zi. Alături de Bucureşti, în colectarea semnăturilor s-au remarcat judeţele Suceava, Argeş şi Dolj.

ducem acasă BasarabiaCampania „Aducem Basarabia acasă” a fost lansată de către o coaliție de peste 30 de ONG-uri unioniste și are ca obiectiv strângerea a cel puțin 100.000 de semnături care să însoțească un pachet legislativ, a cărui menire este să facă din Republica Moldova o prioritate națională a României.

În perioda care urmează, membrii coaliției vor lansa campania de colectare a semnăturilor și în celelalte județe ale României, iar bucureștenii sunt așteptați zilnic în fața magazinului Unirea și în Piața Romană la corturile campaniei, pentru a aduce Basarabia acasă printr-o semnătură.

De asemenea, Platforma Civică Acțiunea 2012 lansează un apel către toți cetățenii români interesați de soarta celor peste trei milioane de români basarabeni de peste Prut: să sprijine campania în calitate de voluntari și să colecteze semnături în orașul din care fac parte.

Implică-te ca voluntar în campanie – basarabia-acasa.ro 

(Articolul unde duce acest link poate fi văzut mai jos … tot fără titlu)

Sursa

   2img” 2% pentru UNIRE reprezintă procentul din impozitul provenit din anul anterior direcționat către dotarea cu cărți în limba română pentru școlile din Basarabia prin intermediul mai multor acțiuni:

            – donații de cărți în cadrul Școlilor de Cultură și Afirmare Românească pentru tineri activiști din Basarabia, care le vor transmite, la rândul lor, bibliotecilor din raioanele de origine;

            – premii la concursurile cu tematica „Identitate românească” și  la alte acțiuni culturale în Basarabia cu participarea românilor de pe ambele maluri ale Prutului;

            – organizarea unei „Ore de istorie pentru Basarabia” în  liceele din Basarabia, finalizată cu donații de cărți pentru a acoperi strictul necesar al bibliotecilor școlare;

            – pregătirea unor cadouri sub forma cărților-ghid ale marilor istorici români, înmânate la sfârșitul cursurilor de pregătire a profesorilor de istorie din Basarabia;

            – alte activități care implică donarea cărților în limba română, menite să apropie realizarea dezideratului Reunirii Basarabiei cu România.”

 Sursa

Mai, mai să bag mâna în portofel pentru a dona, când, iată că acelaşi megajurnalist care are şi liceul, îmi taie elanul…

Aflu de pe blogul individului  Nicu Gușan – BLOG.DIN.CHIȘINĂU.RO  că degeaba Securizăm frontiera pe Prut, în timp ce pe Nistru suntem în curul gol

„Curățenie generală pe Prut. Securizăm frontiera la vest, modernizăm, cică mai arestăm și nu știu ce corupți, foarte bine domnilor. 

Pe Prut, pentru că acolo avem frontieră cu Uniunea Europeană și acolo trebuie să lucrăm, acolo suntem obligați să lucrăm, măcar înainte de alegeri, în prag de Vilnius, la presiunile făcute din vest, dar măcar și așa, măcar așa.
 
Bun domnilor. Să admitem că acum la sigur studenții nu vor mai trece peste Prut cu cele 5 pachete de țigări ascunse în șosete și moldovenii care lucrează în țările calde vor întâmpina greutăți atunci când vor avea în geantă ceva mai multe sticle de vin și murături. Nu știu cum o rezolvați cu tirul de țigări dar vă descurcați voi aici, salutări șefului și celor de prin concediu.
 
Dar în tot tam-tamul ăsta și aplauze pe fundal, ce se întâmplă cu frontiera din estul statului? Da, mă refer la frontiera pe care nici nu o controlăm. Sau pe Nistru nu ne putem juca și face show pentru capital politic în prag de an electoral?
 
De ce titlurile nu-mi spun că, în timp ce avem pe Prut percheziții, descinderi, arestări, pe Nistru, începând cu turiștii securiști și continuând cu traficul de droguri, de ființe umane, de arme, și microbuze pline cu mărfuri de contrabandă trec agale-n voie… zi și noapte.
 
Sau ne amintim că avem frontieră la est doar așa, când se trezesc rușii din beție și mai primesc câte un telefon de la batika?”
Ei … şi dacă,  să zicem m-aş fi gândit că neavând nici o afinitate pentru găoazele moldoveneşti, şi i-aş fi putut trimite o pereche de chiloţi şi una de nădragi, apoi nişte bani sau nişte cărţi, iată că, acelaşi Nicu, pe u alt site moldovenesc, cu un nume de care doar un moldovean sadea era în stare să îl comită în momente de profundă beţie, YUPI, crie nici mai mult, nici mai puţin că există  „5 motive pentru care Republica Moldova nu va fi membru al Uniunii Europene”
ue1„1. România, știe că odată ce Republica Moldova va fi membru al Uniunii Europene va pierde pentru totdeauna ocazia de a-și recupera teritoriile pierdute în urma anexării.

2. Europa nu poate primi o țară a clanurilor oligarhice ce vor profita de sume imense de bani, bani veniți prin investițiile europene. Altfel spus, Europa în modul ăsta va deveni un finanțator indirect al bandiților de la noi, e absurd. Atâta timp cât sistemul va fi dominat de astfel de grupări criminale și corupție nu avem nici măcar dreptul să visăm la UE.

3. Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, nu va însemna decât încă un cap de pod pentru axa rețelelor de mafioți Moscova-Tiraspol-Chișinău ce vor încerca să se folosească din plin pentru a crea o linie de absorbire și spălare a banilor în/din Europa. UE nu poate permite ca tot felul de scursuri să intre atât de ușor în curtea ei și să profite din roada lor, mai ales pe timp de criză.

4. Transnistria, zona separatistă creată artificial și întreținută atât de Moscova, cât și de politicienii din Republica Moldova timp de peste 20 de ani, unde au spălat sume enorme de bani, este și va fi o piedică în calea aderării. Aici, țin să subliniez, conflictul transnistrian nu a fost rezolvat până astăzi în primu rând din cauza guvernării de la Chișinău, atât din anii ’90 cât și cei veniți după. Interesul lor “economic” în regiune era prea mare, altfel spus profitul obținut în urma ilegalităților efectuate în zona era destul de convingător.În plus, zona în care se află încă trupele armatei rusești, este o amenințare asupra securității frontierei UE.

5.  Republica Moldova, pentru a adera la Uniunea Europeană, trebuie să devină, în mod obligatoriu, membru NATO. Acest lucru este practic imposibil, atâta timp cât pe teritoriul ei se află o armată străină, armată ce nu va pleca de bună voie nici în secolele următoare.”

Stau io aşa şi mă întreb câteva chestii…
1.. Dacă opinia publică de dincolo de Prut se formează de astfel de indivizi, mai trebuie să ne întrebăm de ce încă România şi republica Moldova mai sunt două ţări diferite?
2.. Cine dreaq finanţează facultatea aia de jurnalism din Târgovişte care scoate genii ce nu ştiu să folosească majuscula atunci când scriu numele liceului absolvit deşi la un an de la absolvirea respectivei instituţii, mai termină şi Scoala de studii avansate in jurnalism din Chişinău?
3.. A fi basarabean o fi ceva similar cu retardul şi cu dorinţa de a-i fraieri pe alţii?
4.. Oare cine i-a băgat individului în cap că în următoarele decenii republica Moldova are cea mai mică şansă pentru a deveni membră a Uniunii Europene…
5..Oare de ce dracu scriu eu despre toţi nătărăii ăştia?
De ce nu are ursul coadă în Moldova? D-aia …
P.S. În caz că cineva din Republica Moldova a avut răbdarea să citească aici.
Bă, am văzut că atunci când Radu Banciu când a spus câte ceva despre moldovenii din stânga Prutului s-a umflat orezul în voi în loc să fiţi fericiţi că o personalitate de talia lui îşi pierde vremea ca să vă bage în seamă …
Dacă vrei să dovediţi că se înşela trebuie să  căutaţi licheaua de Nicu Guşan şi să îi trageţi vreo două flegme în moacă.  Nu Banciu ci ăştia ca Guşan vă fac de ruşine …

MIHAI GIURGEA: Românii au ales sa fie greci – Si leneși si hoți si proști!

românul

Românii au ales sa fie greci

Si leneși si hoți si proști!

Mihai Giurgea

Mihai Giurgea

“Ce tot ziceți ca Grecia o duce prost, domnu’ Giurgea? Ca terasele lor sunt pline de dimineața pana seara!”

Am rămas uluit de atâta prostie, din partea unui politician care se laudă ca e…de dreapta! De ce prostie?

  1. Pentru ca Grecia are 10 milioane de locuitori (plus turiștii!). Iar locurile pe scaune la terase, nu depășesc câteva sute de mii. Deci orice tara poate sa umple ușor toate terasele – si totuși majoritatea populației s-o duca mizerabil. E aritmetica elementara!
  2. Pentru ca tara in care tot poporul sta la terasa nu o duce bine: ci e in faliment. Asta nu mai e aritmetica elementara ; e bun simt elementar. Numai un popor puturos pana-n oase visează sa zacă toata ziua, fara sa facă nimic!

De ce “Deutschland uber alles”? Uite de ce!

Germanii nu se mai lauda cu tavernele pline. Ci cu exporturile de BMW-uri, de Mercedesuri, de produse chimice si medicamente. Germanii petrec si ei pe rupte, cu carnați si bere, in Octombrie: dar înainte si după petrecere, muncesc pe rupte.

Daca ar duce-o tot intr-o petrecere, Germania n-ar mai exista. Nici Europa n-ar mai exista.

Românii si grecii se smiorcăie (ca toți socialiștii) ca n-au salarii “ca-n Germania” deși, cică, ar munci la fel ca germanii. Poate in visele lor! In realitate, când sunt pusi la munca in Germania, urla ca sunt sclavi:http://www.mediafax.ro/social/muncitori-români-exploatati-pe-un-santier-din-landul-german-saarland-sunt-conditii-similare-sclavajului-10691562.

Asta pentru ca Germania e nazista, nu-i așa? Auzi obrăznicie; sa te oblige sa muncești pentru bani, in loc sa ti-i dea gratis: curat fascism!

Apocalipsul grecesc: foame, sinucideri si case evacuate.

  • Șomajul 27%.
  • Datorie externa 450 miliarde euro.
  • Producția industriala a scăzut cu -8.5% in 2012.
  • Numărul grecilor ramași pe străzi a crescut cu 25% fata de 2009.

Grecii ramași fara adăpost se sinucid cu SISA (“cocaina săracului”): un drog nou si ieftin, care-i ucide rapid (International Business Timeshttp://www.ibtimes.com/cheap-new-drug-decimating-greeces-homeless-economic-crisis-tightens-grip-1265539). Ce-ar fi sa le povestiți lor despre tavernele grecești?

Copiii greci vin la școala morți de foame, iar profesorii n-au ce sa le facă.

Pantelis Petrakis, elev de 11 ani din Atena, s-a prăbușit in clasa din cauza durerilor de stomac provocate de foame. Băiatul căuta zilnic in recreații, prin coșurile de gunoi ale scolii, resturi de mâncare aruncate de colegi si profesori – dar nu mai găsea mare lucru. “Anul trecut nu era așa”, zice directorul scolii. “Inspaimantatoare este viteza cu care se întâmpla totul”. (NY Timeshttp://www.nytimes.com/2013/04/18/world/europe/more-children-in-greece-start-to-go-hungry.html?smid=fb-share&_r=1&).

Unde e tatăl lui Pantelis, in timp ce-i moare copilul de foame? La terasa: bea un ouzo pe datorie si face politica socialista. Ia povestiți-i micului Pantelis de tavernele grecești!

Ați vrut comunism? Sa va iasă comunismul pe nas!

Poate ați rămas cu impresia ca le plâng de mila grecilor. Sau românilor. Sau copiilor înfometați. Greșit! Din contra, eu mă bucur de ce se întâmpla si de “viteza cu care se întâmpla totul”.

Prăbușirea sistemului socialist era clara inca din 2009 (cel puțin pentru mine). Eu personal m-am pregătit pentru ea, mi-am pus banii la adăpost offshore si am creat Capitalism pe pâine – pentru toți cei care vor sa fie realiști, antisistem – si sa arunce la gunoi visele de egalitate sociala.

Scriu acest articol la o terasa din Centrul Vechi, destul de plina. La o masa alăturata, doi băieți cu doua fete. Unul din băieți se lauda: acum o sa am tot timpul sa mă distrez, ca firma unde lucram s-a închis. Si rade! Fata îl întreabă: si cu ce plătești consumația? Nici o problema, zice băiatul superficial, ca am ajutorul de șomaj…si parintii mei au amândoi pensie…si criza asta n-are cum sa mai tina peste 6 luni…

Corect! Beți liniștiți la terase, români: ca in 6 luni se termina criza.

Hahahahaha…

 

Autor:  

Sursa: capitalismpepaine.ro

Presiunile asupra CCR – un argument în plus pentru a spune că suntem martorii unei lovituri de stat

Deși USL neagă doamna Iulia  Motoc vorbește de presiuni care se exercită asupra Curții Constituționale a Românie. Doamna Motoc este mai credibilă decât turma de USL-ași pentru simplul motiv că  despre ce ar trebui să hotărască CCR sub amenințarea schimbării unor membrii, deși aceștia sunt inamovibili a fost făcută în public chiar de Crin Antonescu.

După ce Guvernul Ponta s-a dovedit a fi un fel de alcătuire despre care dacă spui că există îi faci un mare compliment.

O adunătură de incompatibili, incompetenți și alte specimene care mai de care mai ciudate conduse de un plagiator dovedit de toate comisiile care s-au exprimat cu excepția celei constituite cu misiunea precisă de a valida o decizie venită în plic, se dovedește a vi de fapt un guvern miserupist… 

Povestea cu plagiatul lui Ponta ar fi fost  o problemă cât de poate de serioasă dacă România era o țară serioasă. Dar nu e… Pur și simplu cei din Guvernul Ponta arată cu degetul: ”Ia uite… și ăla a spart geamuri” în speranta probabil că vina personală se va estompa cumva.

Să ne amintim.

Titus Corlățean ieșea în presă cu o dezvăluire care ar fi trebuit să ne îngrozească: doi judecători ai Curții Constituționale de incompatibilitate, judecătoarea Iulia Motoc – persoană vizată de remarcile ministrului – i-a demontat acestuia teoria.

Nu conta că nu se baza pe mare lucru. Important era să dea și el cu bolovanul.

În Evenimentul Zilei  din 28 Iunie 2012, doamna Motoc i-a făcut varză afirmațiile.

„Relativ – scrie Evenimentul zilei – de la declaraţia Ministrului Justiţiei legată de incomptabilitatea mea amintesc următoarele:
1. Calitatea de expert al unui organism nu este o funcţie publică. Mulţi membri ai Comisiei de la Veneţia sunt judecători ai Curţilor Constituţionale
2. Sunt expert neremunerat în Comitetul Drepturile Omului, O.N.U şi Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE
3. Aceste două calităţi nu sunt funcţii publice”, a scris judecătoare Iulia Motoc pe pagina de Facebook.
Legat de Curtea Constituțională, mai precis de felul în care trebuie să judece Curtea Constituțională s-a exprimat în repetate rânduri fără nici un fel de apăsare, Crin Antonescu, președintele interimar deși îi e interzis să se amestece în treburile acesteia. Ba mai mult, și-a spus și părerea cum că aceasta, Curtea Constituțională ar trebui să sufere niște schimbări. Pur și simplu ar trebui schimbați unii membrii care nu îi convin. 
Surse liberale susțin că de fapt amestecul în treburile Curții constituționale vin de la cel care este consilier de taină al lui Antonescu, Sorin Roșca Stănescu.

Reacția din presa obedientă a fost promptă… În special televiziunile Intact-ului au acreditat ideea  că doamna Motoc ar intenționa ca din cauza incompatibilității să își dea demisia…

Calm, doamna Motoc a demontat și aceasta, la rândul dânsei considerând că pur și simplu e vorba de presiuni inadmisibile pe care de altfel le-a și sesizat la  la Comisia Europeană, cât şi Comisia de la Veneţia

„Nu am de gând să-mi dau demisia. Faptul că unii ar fi anunţat demisia mea deja poate fi considerat ca o formă de presiune asupra mea. S-au făcut multe presiuni asupra noatră, mai ales începând cu data de 27 iunie, când ne-am pronunţat asupra faptului că domnul Traian Băsescu va reprezenta România (la summit-ul UE, n.n.). De altfel, atunci am sesizat aceste presiuni la Uniunea Europeană, apoi, la data de 2 iulie, după ce preşedintele interimar Crin Antonescu a spus că actuala componenţă a Curţii este o ruşine, noi am sesizat atât Comisia Europeană, cât şi Comisia de la Veneţia. Presiunile au continuat şi continuă. Cu toate acestea, eu aştep o decizie corectă a Curţii, dincolo de intimidările care sunt din ce în ce mai agresive”, – a declarat Iulia Motoc.

Este extrem de ciudat faptul că unul din motivele înșiruite de USL la suspendarea Președintelui era faptul că s-a exprimat în vederea unei decizii a CCR spunând că nu există bani pentru ca acea hotărâre să se aplice, dar că dacă se vor găsi bani, respectiva hotărâre se va aplica… 

Păi ce face Antonescu este de o gravitate excepțională, cam din aceeași categorie cu ceea ce a făcut Ponta legat de plagiat. Taman în ziua în care comisia urma să spună că Ponta e plagiator e desființată pentru a fi reânființată și a aproba o hotărâre gata formulată… mie mi se pare că arată a chestii penale…

Prin februarie, doamna Motoc publica pe siteul personal un articol: ”Doua Curti Constitutionale: a Germaniei si a Romaniei”.Un fel de comparație între cele două.

Înainte de a citi articolul, eu mă întreb cam cum ar arăta acest articol în urma presiunile la care e supusă CCR din partea lui Crin Antonescu și nu numai? De asemenea mă întreb cam ce se întâmpla în Germania dacă să zicem, doamna Angela  Merkel făcea ceva asemănător… 

Personal cred că aceasta ar fi dispărut din politică… La noi nici măcar nu vedem să îi atragă lui Antonescu 

Atenție! Doamna Angela Merkel nici măcar nu concepe să facă vreun astfel de demers deși este un politician de mare forță, unul din oamenii cei mai puternici de pe planetă, iar Crin Antonescu este un maimuțoi care a fost votat de doar  9000 de oameni, cam cât populația unei comune mai mărișoare și care a ajuns în Parlament doar grație redistribuirii sistemului de vot de rahat numit uninominal mixt.

Iată mai jos articolul despre care e vorba adus de pe site-ul doamnei Iulia Motoc, judecător la Curtea Constituțională a României

Doua Curti Constitutionale: a Germaniei si a Romaniei

Autor: Iulia Motoc – judecător la Curtea Constituțională a României

Cu siguranta acest titlul poate cel putin mira. Ce legatura ar putea ar fi intre Curtea Constitutionala Federala a Germaniei, (Bundesverfassungsgericht)considerata astazi un model european si o Curte Constitutionala a Europei de Est infiintata acum douazeci de ani ? Mai mult decat atat, Curtea Constitutionala a Romaniei a fost creata intr-un stat care distrusese aproape complet traditia dreptului constitutional pentru a o inlocui cu propaganda comunista, ce isi dorea sa poarte numele de drept.

In mod justificat, se afirma astazi despre Curtea Constitutionala a Romaniei ca detine o putere importanta de decizie si de influentare a procesului politic Teoretic este o consecinta a competentelor extinse ale Curtii , practic decurge si din frecventa cu care recurge la jurisdictia Curtii Constitutionale. Acestea sunt poate aspectele care determina astazi o anumita similitudine intre Curtea Constitutionala a Germaniei, o curte care are competentele cele mai extinse din Europa, inclusiv cea de a controla constitutionalitatea hotararilor instantelor judecatoresti, si cea a Romaniei.

Cel putin intr-o anumita conceptie a filosofiei liberale a secolelor XIX si XX, puterile statului pot fi limitate si conflictele dintre ele reglementate numai prin existenta unui control constitutional, in general exercitat de o institutie autonoma, o curte constitutionala. Competentele cat mai extinse ale curtiilor constitutionale, de care beneficieaza astazi Curtea Constitutionala a Romaniei reprezinta unul dintre cele mai avansate modele de control constitutional din punctul de vedere a stabilitatii unei democratii liberale. Problema este cum sunt ele folosite. Sunt multiplele sesizarii ale Curtii Constitutionale a Romaniei, un semn al increderii si credibilitatii in Curtea, asa cum ar putea fi explicate ele in teoria generala a jurisdictiilor ?

Deosebirile dintre Curtea Constitutionala a Romaniei si cea a Germaniei sunt prea multe pentru a le enumera aici. As incepe poate cu faptul ca nu numai prin faptul ca Curtii Constitutionale a Germaniei pot fi membrii ai partidelor politice ,nu numai inainte ci si in cursul mandatului. Chiar daca nu sunt membrii de partid pozitiile lor ideologice sunt bine cunoscute de partidele care ii nominealizeaza. Foarte putini din judecatorii acestei Curtii au fost magistrati de cariera. De aceea, schimbarea sistemului de nominalizare a judecatorilor Curtii Constitutionale a Romaniei sau numirea exclusiva a magistratilor de cariera nu cred ca ar schimba nimic din ceea ce se critica astazi la aceasta Curte.

Daca juristii germani au fost formati intr-o scoala de drept solida in care au deprins dincolo textele de lege propriu zisa, moduri de rationament si interpretare si cele de motivare nu acelasi lucru a caracterizat scoala romaneasca de drept in timpul comunismului-cu exceptii cu adevarat notabile- dar exceptii. In perioada postcomunista o parte din acei putinii juristi care au studiat in strainatate in domeniul dreptului public au trebuit sa se reproduca in parte modele profesorilor de la Facultatile unde s-au integrat ulterior in Romania, pastrand in cel mai bun caz alura lui Ianus. De aceea, pana la schimbarea modului de nominalizare a judecatorilor Curtii ar trebui sa fie gandita reforma modului de educatie in dreptul public romanesc. Sistemul multora dintre aceste Facultati fiind cel autoreferential si forta lor economica importanta nu mi se pare simplu de reformat.

De altfel,modul de nominalizare in Curtea Constitutionala este unul comun Curtilor Constitutionale, cu exceptii ca Spania si Italia de exemplu, unde o treime din judecatori sunt desemnati de corpul magistratilor sau cel Africa de Sud unde oricine indeplineste anumite criterii poate candida ,primeste avizul unei comisii dar numirea ramane in ultima instanta tot politica.

Ceea ce mi se pare insa complet impotriva unei logicii democratice este lipsa de transparenta a unui organism care detine atat de multa putere de decizie intr-un stat ca si Curtea Constitutionala din Romania. In fond, cum poate o astfel de Curte sa detina o legitimitate democratica ? In exclusivitate, prin modalitatea de alegere a membriilor Curtii ? Dilemele sunt determinate si de faptul ca o jurisdictie are specificitatea, limitele sale de transparenta si comunicare. Legitimitatea jurisdictiilor este o tema academica complicata pe care sper sa o abordez intr-o alta contributie.

Revenim aici la modelul german. Dispozitivul unei decizii a Curtii Constitutionale germane este mult mai clar si mai detailat. Chiar daca deliberarile sunt secrete, pronuntarile sunt publice.Mai mult decat atat dupa fiecare decizie importanta se elaboreaza si comunica un comunicat de presa care contine toate liniile de argumentatie juridica reluate apoi in decizie. Ele sunt expune intr-un mod detaliat.

Pronuntarile la Curtea Constitutionala a Romaniei nu sunt publice. Comunicatele de presa nu explica pe scurt motivele juridice care au stat la baza unei decizii desi calitatea lor s-a imbunatatit in ultimul timp. Si atunci cand cand aceste comunicate sunt mai detaliate- cum ar fi cazul amanarii adoptarii unei solutii juridice in cazul sesizarii in cadrul comasarii alegerilor- ele sunt interpretate de cei care nu au o cultura juridica in sensul pe care il doresc. Care ar fi solutia ? Cea mai la indemna este cea a unor comunicate care sa explice si motivele juridice. O alta solutie ar fi conferintele de presa ?

Pentru Ponta a fi doctor în drept e un handicap care restrânge capacitatea de a înțelege legile?

13 iunie 2012 12 comentarii

Unii se întreabă de ce, pe vremea când participa la raliuri, Victor Ponta era doar secretară de șofer și nu conducea el însuști.

Păi nu avea cum să conducă. Nu ajungea la volan deoarece volanul e în stânga iar el e doctor în drept… dacă era doctor în stâng, atunci e noemal că ar fi stat pe scaunul din stânga, deci acolo unde e volanul și treaba se schimba. Putea să conducă.

Ehei, dacă ar fi fost doctor în spate, ghici ce putea să îi facă lui Iliescu, bunicuța lui politică….

Fiind doctor în drept, sărmanul Pontănel  mai are un mare handicap. Nu are cum să știe să citească o lege, ca să nu mai vorbim de mama lu toate legile, Constituția…

Din câte spun unii, Pontănel e a mai mare și mai tare sculă din Guvern și nu din Stat. Acolo Băsescu e cel mai tare din parcare…

Cum Uniunea Europeană este o Uniune de state și nu una de guverne, guvernul fiind doar o parte, importantă ce e drept, dar totuși, doar o parte, la UE țara asta trebuie să fie reprezentată de șeful statului… 

Bagaboanta aia de Constituție zice că preșe4dintele ar avea niște atribuții destul de bine și clar definite.

Articolul 80 Rolul Presedintelui 
(1) Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii. 
(2) Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

Articolul 91 Atributii in domeniul politicii extern
(1) Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, intr-un termen rezonabil. Celelalte tratate si acorduri internationale se incheie, se aproba sau se ratifica potrivit procedurii stabilite prin lege. 
(2) Presedintele, la propunerea Guvernului, acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici ai Romaniei si aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. 
(3) Reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe langa Presedintele Romaniei. 

Articolul 92 Atributii in domeniul apararii 
(1) Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. 
(2) El poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau totala a fortelor armate. Numai in cazuri exceptionale, hotararea Presedintelui se supune ulterior aprobarii Parlamentului, in cel mult 5 zile de la adoptare. 
(3) In caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii, Presedintele Romaniei ia masuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neintarziat la cunostinta Parlamentului, printr-un mesaj. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii. 
(4) In caz de mobilizare sau de razboi Parlamentul isi continua activitatea pe toata durata acestor stari, iar daca nu se afla in sesiune, se convoaca de drept in 24 de ore de la declararea lor. 

Primul ministru are și el rosturile sale conform aceleiași cărțulii:

Articolul 107 Primul-ministru 
(1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin. De asemenea, prezinta Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate. 
(2) Presedintele Romaniei nu il poate revoca pe primul-ministru. 
(3) Daca primul-ministru se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 106, cu exceptia revocarii, sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile primuluiministru, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca primul-ministru isi reia activitatea in Guvern. 
(4) Prevederile alineatului (3) se aplica in mod corespunzator si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioada de cel mult 45 de zile. 

Oricum ai lua-o și oricât ai dori ca Pontănel să poată povesti nepoților cum reprezenta statul român la UE, nu se poate… nu e treaba lui.

Sărăcuțul … 

Eu mă întreb dacă nu l-o lovi oarece dorințe de legate de religie și nu îi va veni ideea să reprezinte Patriarhia Română pe la cine știe ce întâlnire ecumenică … Oare cui i se va adresa atunci? Sfântului Sinod? 

CRONICA UNEI ȘEDINȚE AȘTEPTATE

2 februarie 2012 Lasă un comentariu

O turmă de pseudojurnaliști au mâncat o pâine albă comentând despre ultima ședință a PDL.

Ba că nuștiu ce țiitoare de microfon a auzit că … ba că alta are sursă sigură, nedezvăluită că Boc ar fi pe făraș, ba că ăla a zis aia.

interesant este că pentrufiecare din temele pe care le abordai în ultimele zile, prestatorii se servicii de pe la televizor, lipeau cumva ceea ce presupuneau ei, penru ca la final să sapună că e certitudine în ceea ce privește oarece strofocări interne, autodistructive s-ar manifesta în PDL.

Nu înțeleg de ce nu au întrebat pe cineva care a fost acolo ce s-a disctat și la ce s-a ajuns. Probabil nu le convenea stăpânilor lor.

Eu am să apelez la o sursă la care am mai apelat. La Elena Udrea.

Știu că asta îi va enerva pe foarte mulți papagali, dar oricât i-ar enerva, este o sursă credibilă, extrem de bine informată, și pentru a le pune și sare pe rană tembelor, esta o doamnă extrem de logică care chir știe ce vorbește.

CRONICA UNEI ȘEDINȚE AȘTEPTATE

Prima întâlnire a parlamentarilor PDL pe acest an, la care a participat şi conducerea partidului, a stat sub semnul aşteptărilor. După un început de an greu pentru partid, îngrijorările legate de ceea ce urmează să facem au generat dezbateri aprinse, replici dure între colegi, abordări nervoase ale unor subiecte pe care, în alt moment, cu certitudine le-am fi tratat cu mult calm.

Prima concluzie: este nevoie să facem ceva, să schimbăm ritmul, să revenim în ofensivă. Nici Guvernul Boc şi nici PDL nu au de ce să stea cu capul plecat. Am fost un Guvern responsabil, care a sacrificat voturile partidului, dar a luat măsurile fără de care România ar fi putut fi în situaţia Greciei astăzi… Am înţeles că acest curaj ne va costa din punct de vedere electoral, dar am ales să salvăm ţara, gândindu-ne că pentru partid ne va rămâne timp după ce vom trece de momentele economice dificile, atunci când efectele pozitive ale acţiunilor guvernamentale se vor vedea în buzunarele românilor.

Dar am scăpat din vedere un lucru simplu, bine ştiut altfel de politicieni: comunicarea! Când pui pe umerii oamenilor costurile mari ale măsurilor luate, trebuie să fii sigur că oamenii au înţeles justeţea acţiunilor tale, să le dai încrederea că ştii ce faci, că nu te joci cu viaţa lor. Noi, preocupaţi să salvăm ţara, am lăsat în urmă oamenii! Din păcate, ne-am dat seama de asta abia după ce nemulţumirile au fost strigate în stradă!

Acum, avem nevoie de mai mult decât să vorbim despre echilibrul în care se află economia României, despre credibilitatea în plan internaţional de care ne bucurăm, ceea ce face ca ţara noastră să se poată împrumuta oricând de pe pieţele externe şi cu dobânzi mici pe deasupra. Despre faptul că nu există pericolul să nu plătim pensiile şi salariile, ba, mai mult, sunt şanse (nu certitudini!) ca, în acest an, să creştem puţin veniturile, în funcţie de încasările pe care le vom avea la buget. Avem nevoie de mai mult decât să arătăm că există creştere economică ce plasează ţara noastră pe locul 1 în Uniunea Europeană în al treilea trimestru al anului trecut.

Acum trebuie acţiune! Toate aceste evoluţii pozitive ale economiei româneşti, toate aprecierile la nivel internaţional de care se bucură ţara noastră, rezultat al activităţii acestui Guvern, nu sunt suficiente astăzi.

Am spus de multe ori că este nevoie de recredibilizare la nivelul Guvernului. Acum este o certitudine şi, oricum, deja poate să pară prea puţin. Nu pentru că acest Guvern nu ar fi făcut ceea ce aveam nevoie să facă, nu pentru că miniştrii nu ar fi muncit pe brânci, ci pentru că avem cu toţii nevoie de un nou moment care să genereze speranţă. Optimismul românilor a făcut ca anul trecut consumul să crească, ceea ce a generat creştere economică. Spre exemplu, cea mai mare creştere, de 29%, au avut-o cheltuielile românilor pentru vacanţe!

Deci, avem nevoie de încredere, avem nevoie să fim convinşi că cei care ne guvernează ştiu exact încotro mergem. Iar aceştia, în mod evident pentru oricine, suntem noi, cei din coaliţia de guvernământ, cei care am demonstrat că avem soluţii reale, şi nu opoziţia infantilă, guralivă şi leneşă. O opoziţie care ar sacrifica într-o secundă ţara doar pentru a veni la putere. O opoziţie ai căror lideri nu demonstrează şi nu au demonstrat niciodată, mai ales când au fost miniştri, că sunt în stare să facă lucruri concrete pentru oameni. O opoziţie care fuge permanent de responsabilitate.

Ieri seară, lucrurile acestea s-au spus, într-un fel sau altul. Partidul şi Guvernul au stat umăr lângă umăr în lupta pentru stoparea crizei economice. Dar asta nu înseamnă că, politic, trebuie să piardă împreună. Guvernul şi guvernarea trebuie să fie mândria, argumentul principal electoral al PDL, nu o greutate care să atârne de picioarele lui. Guvernul trebuie să fie puternic, prin cei care îl compun, dar şi prin susţinerea din Parlament.

Pentru asta este nevoie de un drum nou, pe care să pornim în forţă, dar neapărat împreună!

Autor: Elena Udrea

Sursa: Elena Udrea blog

Quo vadis Grecia?

4 iunie 2011 3 comentarii

Este destul să ai drumul la televizor şi să constaţi că una sau mai multre feţe pe care le vedem zilnic ne spun ba că salariile sunt mici (de parcă înaintea acestui guvern ar fi fost mari), că tăierea din salarii are ca explicaţie nepriceperea guvernului, că nu ştiu ce categorie ar trebui nu doar să nu sufere reduceri de venituri, ba chiar că ar trebui să ca acestea să-i crească, culmea e că aceleaşi feţe critică de nu mai contenesc înprumuturile contractate… Critică, critică, critică…

Anul trecut ni se zugrăvea un tablou cu pensionati morţi prin rigole…. Evident şi de cât de nenorocit e guvernul că se împrumută. Se spunea şi se spunea că trebuiau făcute investiţii, dar nu în telegondole ci în pensii şi salarii, uitându-se evident că banii veniseră din afară tocmai pentru investiţia respectivă şi nu puteau fi deturnaţi…

Populismul e colorat frumos, dar poate fi a dracului de toxic.

Acrelaşi populism de doi lei a dus Grecia în situaţia de a fi aproape asemenea unui asistat social al Coanei Europa. Multe state sunt deja nemulţumite că trebuie să pună umorul la scoaterea din failment a Greciei. Acolo s-a ajuns la lucruri pe care le vedeam în România unde PSD-ul lui Geoană se comporta ca un veritagim partid e Opoziţie deşi deţinea jumătate din portofoliile guvernului, avea şi scaunul de Preşedinte al Senatului şi critica pentru că Geonă trebuia să îşi profileze o imagine de luptător, cam ca şi clovnii cu săbii de burete… în fine.

Revenind la Grecia… valoarea tuturor proprietăţilor statului grec  este de numai 280 miliarde de euro iar datoriile statului se ridică la 327 miliarde de euro… Sinistru nu? Poate şi mai sinistru era faptul că unele televiziuni arătând imagini din Grecia îşi permiteau să-i facă tâmpiţi pe oameni că nu ies în stradă, ce frumos era că acolo oamenii se băteau cu poliţia nu ca la noi unde oamenii stăteau la televitor şi făceazu haz de turma de măscărici, manifestanţi plătiţi de profesie, măscărici care mici dacă-numărai  de trei ori pe fiecare nu ajungeau la numărul pe care ni-l spuneau televiziunile că sunt sau vor fi acolo. Marius Pieleanu  invitat  odată într-o emisiune a Danei Grecu se mira cum de oamenii nu ies în stradă… Era ca  un laitmotiv… Să iese în stradă pentru a demola guvernul, să iese în stradă pentru a impinge ţara spre alegeri de unde Opoziţia de centru-stânga-dreapta să poată prelua puterea pentru a readuce “viaţa de huzur” din epoca “duduielii” lui Tăriceanu, duduială fără consistenţă, “duduială” menită  însă să fie argument pentru şpaga electorală.  Populismul deh…

Ar fi  fost o fericire ca Opoziţia să fi reuşit, prin blocajele repetate, să împingă România în prăpastia falimentului? Sincer, nu prea cred…

Iată mai jos un articol apărut în The Guardian, scris de Helena Smith şi publicat Vineri 3 Iunie 2011 pe guardian.co.uk

După săptămâni de negocieri intense cu creditorii săi internaţionali, Grecia va anunţa noi măsuri de austeritate,  într-un efort de a restabili încrederea aflată în scădere în performanţa sa economică la un an după ce a obţinut 110 miliarde de euro în împrumuturi de urgenţă, cel mai mare ajutor financiar din istoria Occidentului.
Prim-ministrul George Papandreou, care se confruntă cu opoziţia internă, ​​
va prezenta noi politici de reducere a costurilor, considerate vitale pentru ca FMI şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) să acorde a cincea injecţie de capital în valoare de  12 miliarde de euro în ţara lovită de datorii.
Planul, care este probabil să includă reduceri de cheltuieli dure, majorări de taxe şi accelerare unui imens program de privatizare, îşi propune să taie bugetul cu  6.4 miliarde de euro numai in acest an. Oficialii au declarat că paşii vor fi stabiliţi de  Papandreou în Luxemburg, în discuţiile cu Jean-Claude Juncker, şeful miniştrilor de finanţe din zona euro.
Deşi iniţial a câştigat aplauze pentru determinarea sa de a pune în aplicare reforme draconice, liderul socialist a fost aspru criticată pentru abordarea Greciei în privinţa consolidării fiscale din ultimele luni. FMI a mărit miza săptămâna trecută avertizând că ar putea refuza să acorde următoarea tranşă din împrumut.
Atena a mai primit o lovitură atunci când  agenţia de rating Moody’s a scăzut ratingul Greciei cu trei trepte de la B1 la Caa1, cu efecte negative şi asupra obligaţiunilor greceşti. Probabilitatea ca Grecia să dea faliment este de 50%.
Aflată într-o recesiune mai gravă decât s-a aşteptat vreodată şi cu un şomaj plasat  la un maxim istoric de 16%, perspectiva unor măsuri de austeritate suplimentare a fost întâmpinată cu mânie. Într-o atmosferă din ce în ce mai tensionată, cu zeci de mii de protestatari adunaţi zilnic în pieţe publice şi politicieni şicanaţi în public,  sindicatele au avaertizat că reacţia va fi rapidă şi dură.
Yiannis Panagopoulos, şeful confederaţiei sindicale GSEE, a declarat: “Aceste măsuri se ridică la nivelul unei crime fără sfârşit … reacţia noastră va fi imensă. Acesta este doar începutul. Ei [guvernul] nu au văzut încă nimic…”
Planul, care i-a determinat pe oficialii greci să negocieze dur cu inspectorii de la FMI, UE şi Banca Centrală Europeană timp de  aproape o lună, a divizat, de asemenea, PASOK partidul de guvernământ. Numeroşi miniştrii au cerut extinderea supravegherii externe a finanţelor publice greceşti, gestionate inacceptabil. Creditorii ţării au insistat ca programul de privatizare să fie supravegheat de o agenţie străină.
Cu tensiuni din ce în ce mai serioase, socialişti de marcă au sugerat că ar putea vota împotriva măsurilor de austeritate atunci când vor merge în faţa Parlamentului săptămâna viitoare. “Un an de la semnarea memorandumului (planul de salvare economic de anul trecut), suntem iarăşi într-un moment crucial. De ce?” au întrebat 16 parlamentari ai PASOK care au semnat o scrisoare destinată primului-ministru cerând ca programul de austeritate să fie mai întâi dezbătut în parlament. “Aceasta nu este doar o chestiune de responsabilitate politică [faptul că măsurile sunt discutate]. Aceasta este o chestiune de patriotism şi democraţie.”
Dar cu o datorie a Greciei în valoare de 340 miliarde de dolari ce pare imposibil de gestionat fără un nou ajutor financiar, presiunea asupra lui Papandreou de a pune în aplicare planul fără alte formalităţi este imensă.
Sfârşind săptămâni de speculaţii, Juncker a confirmat joi că Atena va primi, probabil, un al doilea ajutor financiar până pe 29 iunie atunci când liderii UE vor ţine următorul summit. “Opinia mea este aceea că Grecia va avea un nou ajutor”, a spus şeful finanţelor din zona euro. Dar el a subliniat faptul că ajutorul ar fi acordat numai „în baza unor condiţii stricte.” “Asta înseamnă că Grecia va trebui să demonstreze că va fi în măsură să-şi îndeplinească obiectivele bugetare pentru 2011. Grecia va trebui să pună în aplicare un program de privatizare.”

Articolul original poate fi văzut:

http://www.guardian.co.uk/business/2011/jun/03/greece-debt-crisis-second-bailout-talks

Traducerea articolului (cu verde în textul de mai sus) este preluată de pe blogul interzis proştilor al  lui Dan Andronic:

http://www.danandronic.ro/grecia-incotro.html